Falsificarea ceaiului

7/28/2019 Falsificarea ceaiului

http://slidepdf.com/reader/full/falsificarea-ceaiului 1/52

Aspecte conceptuale privind falsificarea ceaiului

1. Motivarea alegerii temei. Obiectivele lucrării

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte istoria ceaiului, metodele lui de obţinere, modul de

întrebuinţare, o evoluţie a consumului de ceai în lume, dar mai ales să amintească despre un lucru des

întâlnit în zilele noastre şi anume, falsificarea ceaiului.

Motivul pentru care s-a ales acest subiect este faptul că, l-a data luării deciziei, amândouă

lucram la o ceainărie. Acest lucru ne-a făcut să descoperim mai mult lumea ceaiului şi să putem înţelege

diferenţele dintre adevăratul ceai şi cel contrafăcut. Am considerat că este un subiect interesant, care

poate fi dezvoltat şi care-i poate ajuta şi pe alţii.

Un ceai adevărat este diferit de cel fals, începând cu mirosul, textura amestecului, gustul băuturi

preparate, dar bineînţeles, aceste lucruri nu-i sunt uşor de observat unui simplu consumator periodic. Un

băutor de ceai fidel, în schimb, ar recunoaşte diferenţele dintre un ceai bun şi unul contrafăcut.

2. Aspecte conceptuale privind ceaiul

Definiţii

Ceaiul este o băutură extrem de uşor de preparat, cea mai mare atracţie în aproape toate culturile fiind ritualul de care este acompaniat. Este băutura prieteniei, oferită înaintea mesei, când soses

oaspeţii. Pentru a te bucura de o ceaşcă de ceai ai nevoie de o pauză din rutina zilnică. În timp ce

cafeaua este un stimulent pentru o zi de muncă, ceaiul este o băutură comodă şi mult mai reconfortantă.

În ultimul timp există o cerere uriaşă pentru ceaiuri speciale, procesate şi împachetate la cele mai înalte

standarde.

1



Este greu să găseşti un colţişor în lume unde nu se consumă ceai. Şi asta pentru că este băutura

care ocupă al doilea loc după apă. Patria ceaiului este zona cuprinsă între China de Sud Vest şi regiunile

învecinate ale Birmaniei şi ale Vietnamului de Nord. Curios este faptul că însăşi cuvântul ceai a pătrun

în vocabularul Europei de Est prin filiera limbilor orientale. A explica şi urmări procesul încetăţenirii lui

limbile europene este tot atât de dificil, ca şi acela de a stabili momentul exact al apariţiei ceaiului în diferite regiuni ale lumii.

Prima menţiune a ceaiului datează încă din Antichitate. Despre cum a fost descoperit el, ne

vorbesc legendele Chinei, Indiei şi Japoniei. Conform uneia dintre ele, ceaiul a apărut la facerea

Pământului şi a Cerului, el fiind asociat cu numele Regelui Soare Iani-di.

Potrivit altei legende, împăratul Chinei de Sud, Shen Nung (mileniul III î.Hr.), a gustat

întămplător băutura obţinută din frunzele ce au căzut într-o bună zi în apa fierbinte pe care o avea pe

masă. Băutura s-a dovedit a avea o aromă şi un gust atât de plăcute, încât împăratul a ordonat ca

frunzele să fie strânse şi păstrate. Apoi, a emis un ordin prin care cerea să fie folosite în toată ţara.

Documentele istorice atestă că ceaiul era cunoscut în China încă din perioada celor trei dinastii. Începutul cutivăriilui coincide cu anul 350 d.Hr..

Clasificări

Există următoarele tipuri de ceai:

∙ Ceai negru simplu: numit de chinezi ceai roşu (Hongcha), acest tip de ceai este obţinut

lăsând frunzele de ceai să se oxideze complet în mod natural înainte de a fi uscate. Frunzele sunt lăsate

pentru început la uscat cel mult 18 ore în lădiţe de lemn, apoi sunt rulate şi întinse în încăperi umede ş

reci. Acest procedeu dă frunzelor culoarea neagră.∙ Ceai negru aromatizat: ceaiul negru îşi păstrează aroma mai bine şi în timp mai îndelungat

decât ceaiul verde. Infuzia are culoare roşiatică cu gust mai intens decât al ceaiurilor mai puţin oxídate

putând avea arome de migdale, flori sălbatice, fructe (ceai negru aromatizat). În ţările europene, această

formă a ceaiului chinezesc este cea mai consumată.

∙ Ceai verde simplu: originar din China, este cel mai consumat tip de ceai în ţările asiatice,

fiind popular şi în restul lumii. Ceaiul verde este obţinut prin oprirea oxidării frunzelor de ceai pri

uscarea acestora imediat după recoltare. Ceaiul este procesat în maximum două zile după culegere.

∙ Ceai verde aromatizat: majoritatea ceaiurilor verzi sunt oprite din procesul de oxidare prin

metode termice. Frunzele pot fi uscate prin metoda tradiţională chinezească de prăjire în tigaie sau prin metoda japoneză de oprire a oxidării cu abur fierbinte. Ceaiul preparat din frunze nefermentate are o

uşoară nuanţă verde-gălbuie şi aroma delicată specifică.

∙ Ceai alb: provine din recoltarea mugurilor şi a frunzuliţelor foarte tinere pe care se distinge

încă puful alb. Procesarea ceaiului este simplă şi nu presupune altceva decât uscarea frunzelor la o

temperatură relativ scăzută, de multe ori fiind lăsate să se usuce la soare. Obiectivul este obţinerea unui

2



grad cât mai scăzut de oxidare (“fermentare”). Pentru că ceaiul alb nu este oxidat şi rulat, perişorii

argintii rămân vizibili, constituind un semn al calităţii procesării. Infuzat, ceaiul alb dă un lichid limped

de culoare foarte deschisă, cu savoare delicată. Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit tradiţiei, în

provincia chineză Fujian, frunzele provenind din Da Bai (Marele Alb).

∙ Ceai galben: se referă, de obicei, la un ceai special procesat în mod similar cu ceaiul verde, dar la care faza de uscare este mai lentă, iar frunzelor de ceai umede li se permite să fie si galbene.

Ceaiul are, în general, un aspect galben-verde şi un miros diferit atât faţă de ceaiul alb, cât şi faţă de cel

verde. Mirosul sau este uneori confundat cu cel al ceaiului negru.

∙ Infuzii de fructe: se găsesc în cele mai variate combinaţii. Se bazează pe câteva ingrediente

considerate de bază cum ar fi: hibiscus, coaja de măceşe, bucăţi de măr şi coacăze. Aceste componente

duc la naşterea unor tipuri de ceaiuri delicioase care, cu ajutorul multitudinii de ingrediente (fructe

plante, condimente) şi arome, îşi creează nota lor aparte.

∙ Rooibos: are o aromă aparte, nu conţine teină şi este cunoscut pentru proprietăţile sale

benefice organismului uman. Poate fi consumat şi de copii. Arbustul de rooibos atinge o înălţime de 1,5 metrii şi este cultivat pe coasta de vest a Africii. Ceaiul este obţinut din rămurele şi din frunzele în form

de ace care, asemănător ceaiului negru, trec print-un proces de fermentaţie. De aceea, ceaiul de rooibos

obţinut are o culoare roşie.

∙ Infuzii de plante: sunt cunoscute ca remedii naturiste. Au un gust plăcut, atât reci cât şi

calde. De obicei nu conţin teină, de aceeasunt recomandate tuturor băutorilor de ceai.

∙ Maté: infuzia maté se prepară într-o dintr-o specie de plante din familia Aquifoliaceae,

numite yerba maté (llex paraguariensis). Aceste plante cres mai ales în Argentina, Paraguai, Uruguai

Perú, Chile, Bolivia şi Brazilia şi sunt în permanenţă verzi. În aceste locuri, servirea ceaiului maté est

foarte răspândită şi a devenit obicei naţional, mai ales în Argentina. În comparaţie cu celelalte ceaiuri infuzia maté nu se prepară şi nici nu se serveşte la fel ca celelalte. Pentru a putea servi ceaiul maté este

nevoie de o cană specială din dovleac (sau tărtăcuţă) denumită calabasa şi de un pai metalic special

prevăzut la unul din capete cu o sită bombată care foloseşte la strecurarea lichidului din frunzele de cea

şi este denumită bombilla.

3



Metode de obţinere

Cultivarea

Ceaiul se dezvoltă cel mai bine la temperaturi medii. Este o plantă hidrofilă: necesită irigare

frecventă şi abuntentă, şi o umiditate crescută a aerului; nu agreează în schimb apa stătută sub rădăcini. Creşte mai bine pe pantele munţilor. De aceea pe plantaţiile alpine, aflate la altitudinea de 2100 metri, se

cultivă ceai de o calitate superioară.

Arbustul de ceai nu este predispus bolilor periculoase care afectează cafeaua sau viţa de vie.

Cea mai productivă vârstă a arbustului de ceai pe pantele munţilor este de 70 de ani, iar la câmpie

40-50 de ani. Ceaiul se înmulţeşte prin seminţe sau butaşi, dar în prezent se aplică numai înmulţirea prin

butaşi. Pe măsura creşterii arbustul este retezat, stimulându-se astfel apariţia noilor lăstari şi

asigurându-se formarea unei coroane mai mari.

Recoltarea

Se recoltează numai frunzele tinere şi suculente şi mugurii abia desfăcuţi sau chiar încă

nedesfăcuţi. Este un lucru migălos şi fin, practicat, mai ales, de femei. Într-un kilogram de frunze de cea

sunt 3 000 de muguri, iar o culegătoare cu experienţă poate culege într-o zi până la 35 kilograme de

frunze verzi de ceai, din care se obţin aproximativ 7,5 - 9 kilograme de ceai uscat. Cantitatea de ceai

recoltată este diferită în funcţie de zonă. În India de exemplu, se obţin 5,5 tone la hectar, iar in Sri Lanka

7,5 tone. Recoltele, desigur, pot fi mărite prin folosirea îngrăşămintelor şi prin afânarea solului. Arbustu

de ceai este destul de sensibil la variaţiile climaterice.

Ceaiul se recoltează în funcţie de condiţiile climaterice din regiunea respectivă. Asfel, în China ş Japonia, culesul se face de 3 - 4 ori pe an, iar în India tot anul, fiecare perioadă a recoltării imprimând

frunzei ce ceai un specific aparte, ce determină calitatea produsului finit.

Astăzi ceaiul este produs în peste 30 de ţări ale lumii, în mai mult de 1 500 de sortimente. Zona

de cultivare a ceaiului se întinde de la 48 grade latitudine nordică până la 32 grade latitudine sudică.

4



Zvântarea

Zvântarea frunzelor proaspete se efectuează în maşini de zvântare, cu ajutorul aerului fierbinte, la

temperaturi de aproximativ 500 grade Celsius, timp de 3 - 8 ore, sau pe grătare cu aer, la temperaturi

de 250 - 300 grade C., timp de 18 - 22 ore, în funcţie de gradul de umiditate al frunzelor. În procesul

zvântării, frunzele pierd până la 30 - 40 % din umiditate, devenind flasce, putând astfel fi strânse în saci Procedeul artificial este mai productiv, dar prin cel natural se obţine un produs de o calitate mai bună.

Răsucirea

Răsucirea se efeactuză în maşini speciale, frunzele eliminând sucul ce vine în contact cu oxigenu

din aer. Are loc distrugerea structurii frunzei de ceai prin fărâmiţare şi începe procesul de fermentare.

Există două procedee de fărâmiţare: tradiţional şi netradiţional. Din primul rezultă frunze de ceai ma

mari, din al doilea mai mărunte. La obţinerea ceaiurilor, prin procedee netradiţionale se folosesc maşin

CTC (“cut, tear and curl”- “a tăia, a rupe şi a răsuci”) sau Rotovane. Ambele fărâmiţează frunzele în

bucăţele mult mai mărunte decât în cazul aplicării metodei tradiţionale. Ceaiul obţinut astfel corespund cerinţelor pieţei moderne, deoarece se accelerează prepararea produsului finit. Acest ceai, având

aceeaşi aromă minunată, la infuzare capătă o culoare mai intensă.

Fermentarea

În etapa următoare frunza intră în fermentare - moment de bază în producerea ceaiului negru. În

procesul fermentării se schimbă culoarea frunzelor (din galbenă-verde în roşcat-brună), se reduce

cantitatea de substanţe tanante, se activează cofeina şi se creează condiţiile pentru formarea uleiurilor

eterice noi. Acest efect se obţine ca rezultat al acţiunii fermenţilor la maturarea frunzei. Procesul de

fermentare decurge fără intervenţia maşinilor şi a omului, la temperaturi destul de joase şi la o umiditat ridicată (95-98%), timp de 4 ore. După miros, specialiştii îşi dau seama dacă fermentaţia decurge

normal. Este un indice important al calităţii produsului. Timpul excesiv de fermentare înrăutăţeşt

calitatea ceaiului, culoarea şi gustul produsului finit.

5



Uscarea

Etapa următoare, uscarea, are drept scop scăderea umidităţii până la cea normală (2-5%),

aceasta influenţând durata păstrării produsului finit. Uscarea se efectuează în uscătorii speciale cu

ajutorul aerului fierbinte la temperatura de 92-95 grade C, timp de 20-22 minute. După uscare, ceaiul

are culoarea neagră, iar la infuzare, prin eliminarea repetată a sucurilor, se obţine o băutură de toate nuanţele chihlimbarului.

Următoarea etapă constă în sortarea ceaiului cu ajutorul unor site cu găuri de dimensiuni diferite. Ceaiul sortat (ceaiul-semifabricat) este apoi expediat la fabricile de împachetat. Aici, prin amestecarea

diverselor mărci de semifabricat şi adaosuri, inclusiv a substanţelor aromatice, se obţin sortimente

comerciale de ceai.

Deoarece ceaiul absoarbe toate mirosurile, pierzând chiar şi aroma sa specifică de ceai, toate

operaţiile se execută rapid şi cu multă precauţie.

3. Aspecte statistice privind consumul de ceai

Istoric

Ceaiul a prins repede şi în Vest, la început folosindu-se numai ceaiul verde. Tot atunci, după

cum povesteşte J.G. Houssaye în “Monografia Ceaiului”, modul de a prepara această băutură era puţin

cunoscut, excepţie făcând doar câteva familii mari din Londra. Văduva nefericitului duce de Monmouth

a trimis într-una din zile o cutiuţă de ceai rudelor sale din Scoţia, fără să precizeze însă şi modul de

preparare. Bucătarul a fiert plantele, a scurs apa şi a servit frunzele ca pe un fel de spanac.

6



Prima licitaţie a ceaiului a avut loc la Londra (Mincing Lane), în 1657. În Franţa, Italia şi Spania

ceaiul era servit în casele aristrocraţilor, care dispuneau în acelaşi timp şi de seturi de porţelanuri fine

care au început treptat să facă parte din ritual. Iniţial a fost un produs scump, iar cutiuţa de ceai era

încuiată şi păzită cu străşnicie de stăpâna casei.

Contrabanda cu ceai a devenit apoi o afacere importantă în Anglia, în zilele în care toată lumea încerca să scape de taxa Cromwell.

Taxarea ceaiului a fost unul dintre evenimentele care a condus la Războiul de Independenţă.

Coloniile englezeşti nu mai voiau să plătească taxe pe ceai sau pe sticlă. Sosirea navelor încărcate cu

ceai la preţuri destul de mari, pentru a asigura profitul Companiilor Indiilor de Est, a fost trăgaciul de la

care a pornit războiul.

Ceaiul a fost aruncat în portul din Boston, iar coloniile au explodat. Acesta a fost primul impuls

real dat Companiilor Indiilor de Est care a adus un schimb foarte profitabil sub umbrela impresionantulu

său monopol. Compania a negociat opiu pentru ceai, înrobind astfel generaţii de chinezi la consumul de

droguri.Britanicii au fost foarte duri când au spart monopolul chinezilor asupra ceaiului şi au încercat sa

crească planta în India. Pământurile junglei trebuiau prin urmare curăţate, întrucât climatul era suficien

de bun. Singura problemă era că nu ştiau să proceseze frunzele. Comercianţii Companiilor Indiilor de

Est stăteau în depozitele lor din Canton şi Hong Kong şi nu li se permitea să călătorească.

Însă nici acest lucru nu a durat mult. Robert Fortune, unul dintre comercianţii timpului, a avu

curaj şi a reuşit. Îmbrăcat în vânzător chinez s-a strecurat în regiunile cultivate cu ceai, în 1820, sub

pretextul unor observaţii atente. S-a întors cu lăstari, pentru a-i planta în India, şi cu metodele de

procesare a frunzelor.

În general, caracteristic ceaiurilor indiene era gustul mai pronunţat, fiind mai negre decât cele chinezeşti. Ceaiurile de Assam aveau un gust sărac şi aspru. Cum comerţul înflorea, vasele mici pentru

transport au fost înlocuite prin 1870 de altele mai mari, mult mai practice. Ultimul an în care China a

dominat exporturile de ceai a fost 1886. Ceaiurile negre Indian şi Empire au devenit de atunci

predominante. Un număr însemnat de comercianţi englezi au început să-şi câştige din ce în ce mai mu

reputaţia din comerţul cu ceai.

În India, hinduşii erau de părere că arbustul de ceai a fost descoperit întâmplător de prinţul

Bodhidharma, pe când călătorea în China de Sud. Conform altei legende, arbustul de ceai ar fi răsărit

pe locul unde au căzut pleoapele prinţului Daruma, despre care se spune că şi le-ar fi tăiat ca să nu

adoarmă în timpul meditaţiei. Discipolii lui Daruma au adunat frunzele acestui arbust şi au pregătit băutură tonică.

Multă vreme s-a considerat că arbuştii sunt unica specie a acestei plante. În 1763, un navigator

suedez i-a adus cunoscutului naturalist Carl Linee, un arbust de ceai, din China. Savantul, fiind convin

că este o plantă unică, i-a atribuit în clasificarea sa, denumirea de Thea Sineusis, “ceai chinezesc”.

Botaniţii au fost nevoiţi să recunoască existenţa altei specii de ceai, pe care au numit-o Thea Assamica,

7



“ceai de Assam”. Îndreptându-ne mai spre nord, arbuştii de ceai sunt mai mici, iar mai aproape de

Ecuator atingeau înălţimea arborilor.

În China, filozofii afirmau că ceaiul este mai bun decât vinul, deoarece fortifică şi înviorează, n

provoacă ameţeală şi este mai bun decât apa, fiindcă nu transmite boli infecţioase.

Iniţial, ceaiul era întrebuinţat de oamenii împăratului şi de feţele bisericeşti ca băutură tămăduitoare, care înlătura oboseala şi întărea vederea, dar şi ca bază pentru creme, în tratarea

diferitelor boli. În patria sa, ceaiul a început să fie folosit ca băutură prin secolul al V-lea. Era preţuit

foarte mult, un dar pe care împăraţii îl ofereau ca semn de gratitudine supuşilor. În secolul al VI-lea, era

deja băutura preferată a protipendadei. Abia în secolul al X-lea a ajuns să fie o băutură naţională şi

obiect al comerţului.

Avantajele ceaiului provenit de la arbustul sălbatic chinez, în raport cu alte varietăţi, au fost

demonstrate prin analiza biochimică, efectuată de către chimistul rus K.M. Djumukadze.

În Europa, ceaiul a fost adus în secolele XVI-XVIII de către portughezi şi olandezi. În timp,

consumarea acestei băuturi s-a transformat într-o tradiţie a siestei de după prânz şi s-a extins peste Oceanul Atlantic, până la New Amsterdam (actualul New York).

În 1664, comercianţii companiei engleze din India au adus în dar regelui două rămurele de ceai.

Darul a fost acceptat, băutura a fost apreciată la adevarata ei valoare, apoi drumurile ceaiului s-au

deschis, la început ca produs de lux, accesibil celor bogaţi şi aristrocraţiei, iar mult mai târziu ca băutură

tradiţională a maselor largi. Abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, după reducerea impozitului pe ceai, e

a devenit accesibil orăşenilor, dar pentru marea majoritate continua să fie un produs foarte scump.

Ceaiul era băut la început în cafenele (prima aparţinându-i lui Thomas Twinning, ţesător de

meserie), unde, în lipsa banilor mărunţi, ca rest, puteai primi bonuri pentru ceai, acceptate în magazine

ca mijloc obişnuit de plată. Schimburile comerciale începeau şi ele să înflorească. Pe întinderile nemărginite ale mărilor puteau fi întâlnite clipere cu ceai, veliere rapide încărcate cu marfă de preţ.

Apoi au apărut tradiţionalele întreceri cu premii. Este celebru cazul a trei clipere “Ariel”,

“Teyping” şi “Serika” care au parcurs simultan distanţa de 25 744 km intrând în port aproape bord la

bord.

Plantaţiile se extind la începututl secolului al XX-lea şi în Italia de Nord şi Elveţia de Sud; în

prezent cultivarea ceaiului a prătuns şi în Australia.

Plantaţiile de ceai, cel puţin cele tradiţionale, nemecanizate, sunt locuri calme şi liniştite. Se

mulează de-a lungul pantelor şi dealurilor. Arbuştii sunt tunşi ca nişte soldăţei, creând un platou verde

iar singurele zgomotele ce pot fi auzite sunt ale femeilor care culeg ceaiul, în hainele lor colorate.Tufele de ceai, ca si cele de cafea, se dezvoltă în cinci ani, dar pot fi recoltate apoi timp de

cinzeci de ani. Aroma ceaiului diferă de la zi la zi, depinzând de vreme, de climatul general şi de sol. D

aceea, a amesteca ceaiurile este câteodată esenţial.

În total, există mai mult de 2 000 de varietăţi de ceai. Ca şi vinurile, ceaiurile variază substanţial

peste tot în lume şi chiar de la o vale la alta. Se simte chiar o oarecare diferenţă dacă tufa creşte la soare

8



sau la umbră.

Toate ceaiurile speciale se culeg prin metoda tradiţională. Culegătorii sunt, în general femei

Fiecare poartă în spate un coş. Pentru că ceaiul se recoltează în mod constant, culegătorii sunt aşteptaţi

să revină pe plantaţii de mai multe ori pe an. Deoarece cei mai buni arbuşti de ceai din Darjeeling sau

Ceylon cresc la altitudini de 3 000 sau 6 000 de metri, culegătorii lucrează de multe ori în condiţii foarte dificile. În Assam sau în multe locuri din Africa, unde terenul este mult mai accesibil, un culegător c

îndemânare poate să culeagă până la 60 de kilograme de frunze pe zi.

În regiunile mai joase, recoltarea mecanizată se desfăşoară altfel. Aceasta presupune ca frunzele

inferioare să fie culese înaintea frunzelor mai fine. Acestea sunt apoi prelucrate, tăiate, întoarse ş

zdrobite. Şi astfel ceaiul se prepară mai uşor.

Tradiţia amestecării ceaiurilor există de mai multă vreme. Cu secole în urmă, când nu existau

căile ferate, ceaiul era transportat din Asia cu caravanele de cămile. Drumul era lung şi periculos,

aprovizionarea inconstantă. Pentru a nu pierde niciun gram din încărcătura preţioasă, negustorii

amestecau diferite pachete de ceai şi vindeau amestecurile cu mai multă plăcere decât componentele lor separate.

Amestecarea, sau cupajarea, este un proces complicat, fin, care necesită o muncă plină de

răbdare. Companiile producătoare de ceai au, de regulă, reţete proprii de amestecare. Cei care o fac

sunt de fapt degustătorii de ceai. Trebuie să aibă simţul gustului şi al mirosului extrem de fine şi să fi

capabili să îndeplinească în permanenţă un volum mare de lucru.

Dacă pe o cutie de ceai scrie “produs în China”, înseamnă că amestecul conţine diverse soiuri

cultivate în China. Acelaşi lucru este caracteristic pentru India, Sri Lanka etc.

În Franţa, cardinalul Mazarin a fost cel care a introdus obiceiul ceaiului la curtea franceză.

Pentru mult timp băutul ceaiului a fost un lux exclusiv al curţii, implicând cele mai rare şi preţioase servi de ceai. Când s-au deschis primele magazine de ceai, în secolul al XX-lea, acestea erau singurele locuri

în care puteau fi văzute doamnele respectabile.

În Anglia, ceaiul a devenit rapid un obicei al maselor. În secolul al XVIII-lea, grădinile

londoneze din Ranelagh, Marylebone şi Vauxhall au devenit foarte la modă. Aici lumea se putea delecta

în voie cu peisajele fermecătoare în timp ce savura în linişte o cană cu ceai şi pâine cu unt. În casele

mari, servitorii aduceau apa fierbinte pentru ca mai apoi doamnele de companie să prepare ceaiul.

Iar în ceea ce priveşte muncitorii, pauzele pentru ceai au fost introduse în 1820. Obiceiul este

încă păstrat în Nordul Angliei şi în Scoţia. Include mâncare caldă şi rece, plăcinte cu carne, salate,

brânză şi gem, urmate de fructe şi prăjituri.În Japoinia, servirea ceaiului este un eveniment aparte. Se vorbeşte despre o întreagă tradiţie şi

există o ceremonie anume. De aceea, cînd cineva este invitat la un ceai poate să se aştepte la ceva

deosebit: o cameră specială, mică, ascunsă de zgomotul tumultos al zilei, persoane deosebite, imagini de

poveste, atmosferă de sărbătoare, toate aflate într-o izolare totală de lumea înconjurătoare şi de

preocupările de zi cu zi. Calea ceaiului este un drum în sine. Un drum spre tine însuţi.

9



Producţia de ceai

Ţările enumerate mai jos produc 79% din cantitatea totală de ceai din lume, aparţinându-le 86%

din exportul mondial. Toate, cu excepţia Chinei, sunt membre al Consiliului Ceaiului.

India

Exportă aproximativ 14% din producţia mondială de ceai. Aici se cultivă ceai cu gust şi proprietăţi unice. Sorturile de bază sunt: Assam, Darjeeling şi Nilgiri.

Sri Lanka

Exportă aproximativ 21% din producţia mondială. Trei regiuni, unde se află plantaţiile, produc

ceaiuri cu gust diferit şi culori diverse. Sorturile de bază sunt: Ceylon Blend, Dimbula, Nuwara Eliya ş

Uva.

Africa

Africa de Est, care a început să cultive ceaiul mai târziu decât alte ţări, a ajuns să fie astăzi lider

printre cultivatorii de ceai şi produce ceaiuri excelente, întrebuinţate la fabricarea amestecurlior în toată

lumea. Patru ţări: Kenya, Malawi, Tanzania şi Zimbabwe produc 25% din exportul mondial, fiecare dintre ele dispunând de o Asociaţie a ceaiului.

China

Patria ceaiului produce circa 18% din exportul mondial. Pe lângă sorturile de ceai negru, China

mai produce încă cinci feluri importante de ceai, care i-au adus faimă: ceaiurile verzi, “ulung”, albe

aromatizate şi presate.

Indonezia

Exportă aproximativ 8% din producţia mondială. Plantaţiile de bază sunt situate pe insulele Java

şi Sumatra. Toate ceaiurile din Indonezia sunt plăcute, au un gust pronunţat şi o culoare aprinsă. În

trecut erau vândute, mai cu seamă, ca bază pentru amestecuri, astăzi însă se produc şi soiuri autohtone speciale.

Ţările producătoare de ceai

Aceste ţări consumă, în prezent, numai 1/10 din volumul de ceai consumat în ţările tradiţional

importatoare, ceea ce confirmă un potenţial substanţial de creştere a consumului de ceai în aceste ţări.

Dezvoltarea pieţelor ţărilor producătoare ar exercita, de asemenea, presiuni asupra lanţului valoric şi

sporirea valorii adăugate reţinute de ţările ACP producătoare de ceai. Kenya consumă numai 6% din

producţia obţinută, adică 18,7 mii tone din 314 mii tone obţinute în anul 2010, însă aproximativ 60% din

kenyeni susţin că ceaiul este băutura lor preferată. Bangladesh, în trecut al 5-lea mare exportator de ceai

al lumii, înregistrează o creştere considerabilă a cererii interne, fapt ce a forţat apelarea la importuri în

volum de 4 mii tone în sezonul 2009/2010, în principal din India şi Sri Lanka.

Aceste evoluţii indică un potenţial de excepţie pentru ţările ACP exportatoare de ceai.

10



Piaţa internaţională a ceaiului

1. Aspecte cheie

Cele mai consumate varietăţi de ceai la nivel global sunt ceaiul negru şi ceaiul verde. Deşi

acestea provin din acelaşi arbust (Camelia sinensi), frunzele sunt procesate în mod diferit.Ceaiul negru

(Assam, Ceylon, Darjeeling, Earl Grey, Keemun, Lapsang Souchong, Sikkim, Yunnan, etc.) reprezintă 65% din producţia globală de ceai, 67% din consumul global şi 80% din comerţul internaţional cu ceai.

În cazul ceaiului negru, frunzele trec printr-un proces de oxidare completă, conferind produsului

un termen mai îndelungat de valabilitate la raft decât cel al ceaiului verde, şi posibilitatea transportării

depozitării mai facile. Ceaiul negru este, de asemenea, mai taninos şi conţine mai multă cafeină (teină

decât ceaiul verde. Aceste ceaiuri sunt numite de către chinezi şi ceaiuri roşii.

Spre deosebire de ceaiul negru, ceaiul verde (Gunpowder, Dragon Well, Jasmine, Sencha

Dancha, Hojicha, Genmaicha, Gyokuro, Spider Leg, Mattcha şi Tencha) este obţinut prin procesarea

frunzelor într-un mod orientat direct către neutralizarea enzimei responsabile cu oxidarea acestora.

Ceaiul verde este consumat preponderent în China, Japonia şi Africa de Nord, unde reprezintă baza pentru prepararea ceaiului de mentă. Ceaiul verde este, însă, subiectul unei cereri crescânde în ţările

occidentale, aflate mereu în căutare de noi produse şi arome. O campanie de marketing fără precedent

a permis, de asemenea, promovarea beneficiilor pentru sănătate a consumului de ceai verde.

O serie de produse de nişă suplimentează aceste două metode principale de tratare a frunzelor

de ceai, între acestea, ceaiul galben, ceaiul alb, ceaiurile din frunze semi-oxidate sau postfermentate, şi,

bineînţeles, ceaiurile aromate, mult căutate de cunoscătorii din Europa.

Deşi ceaiul este cultivat în nu mai puţin de 36 de ţări tropicale şi semi-tropicale, incluzând 21 de

ţări din regiunea ACP (Africa, Caraibe, Pacific), numai 6 dintre acestea asigură 80% din producţia

mondială de ceai. Primele două mari producătoare de ceai la nivel global, China şi India, sunt, totodată, şi cele mai mari consumatoare. În plus, numai jumătate din producţia mondială de ceai ajunge pe pieţele

internaţionale, restul acoperind cererea internă în ţările producătoare.

Producţia mondială de ceai s-a situate la 3,9 milioane tone în anul 2010, comparative cu 3,885

milioane tone în 2009. Potrivit Asociaţiei Est-Africane pentru Comerţul cu Ceai (EATTA), importurile

globale de ceai destinat consumului – şi nu re-exportului – s-au cifrat la 1,465 milioane tone în anul

2009, incluzând cele 225 mii tone pentru piaţa Uniunii Europene.

Întrucât Uniunea Europeană nu este producător de ceai, importurile sunt scutite de taxe vamale;

nu există nici standarde specifice de calitate, în afară de cele referitoare la siguranţa alimentară –

incluzând Limita Maximă de Reziduuri (MRL) – şi la etichetare. Piaţa este complet liberalizată. Există u tarif MFN (clauza Naţiunii celei Mai Favorizate) de 0% şi, cu câteva excepţii, nu se aplică nici o taxă

vamală la importurile de ceaiuri finite.

Cu o producţie de 1,4 milioane tone în 2010, sau 31% din producţia globală, China este cel mai

mare producător de cei din lume, poziţie preluată de la India în anul 2005. Plantaţiile de ceai din China

se întind pe o suprafaţă de 1,86 milioane hectare, sau aproximativ jumătate din suprafeţele cu culturi de

11



ceai din lume. Din punct de vedere al tuturor varietăţilor de ceai existente pe piaţa mondială, China

ocupă locul 2 în topul exportatorilor, însă este lider pe segmentul de export al ceaiului verde. Vânzările

de ceai verde ale Chinei s-au majorat cu 2% în anul 2010, după ce acestea au depăşit pragul de 300 mii

tone în anul 2009. Principalele pieţe de desfacere a exporturilor chineze de ceai verde sunt Maroc,

Uniunea Europeană, Japonia şi SUA.India este al doilea mare producător de ceai al lumii, cu o producţie de 966,4 mii tone în anul

2010 sau 28% din producţia globală. Din aceasta, numai 193,2 mii tone au fost exportate, fapt ce a

plasat India pe locul 4 în topul exportatorilor mondiali de ceai, cu o cotă de piaţă de 14%. India importă

ceai pentru re-export. Importurile totale de ceai ale Indiei s-au redus cu 25% în sezonul 2010/2011 la

19,3 mii tone, însă importurile Indiei din Kenya au crescut de la 2,27 mii tone în sezonul 2009/2010 la

4,51 mii tone în sezonul 2010/2011.

Kenya este al treilea mare producător de ceai din lume, însă primul între ţările ACP, cu 50% din

producţia de ceai a acestei regiuni. Kenya a beneficiat de o recoltă record în anul 2010, producţia

cifrându-se la 398,5 mii tone, comparativ cu 314,1 mii tone în 2009 şi 345,6 mii tone în 2008. Kenya este cel mai mare exportator de ceai negru, având livrări de 441 mii tone în 2010, volum ce include

ceaiul produs în toată regiunea de est a Africii şi Madagascar şi vândut la licitaţia săptămânală de la

Bursa de ceai din Mombasa.

Anul 2010 a fost foarte bun şi pentru Sri Lanka, ce ocupă locul 4 în topul producătorilor

mondiali de ceai, cu o producţie de 329,3 mii tone şi o majorare cu 7,3% a exporturilor, la 84,1 mii

tone.

85% din producţia mondială de ceai este comercializată prin intermediul unor companii

multinaţionale, care deţin propriile plantaţii şi achiziţionează producţia micilor cultivatori. Fabricile lor

procesare se regăsesc în Europa şi în alte ţări occidentale, fapt ce le oferă posibilitatea realizării propriilor amestecuri şi ambalări, operaţiuni ce conferă produselor o valoare adăugată ridicată, care

reprezintă până la 80% din preţul de comercializare cu amănuntul.

Principalii jucători de pe piaţa europeană a ceaiurilor sunt Unilever (ale cărei branduri includ

Lipton, liderul mondial, Elephant, Tchaé, PG Tips, Brooke Bond, etc.), Associated British Foods

(Twinings), James Finlay, Van Rees (subsidiară a Acomo, Amsterdam Commodities NV), precum şi

alte grupuri internaţionale, precum compania indiană Tata (cu brandul Tetley), McLeod Russel India ş

Sarah Lee (Pickwick).

În timp ce supermarket-urile se axează, în mare parte, pe comercializarea marilor branduri, micii

detailişti se specializează adesea în amestecuri deosebite, de calitate superioară, furnizate de importatori independenţi. Tendinţa consumatorilor de a achiziţiona produse aromate ar trebui să ducă la lărgirea

paletei de clienţi ai acestor mici detailişti.

În general, ceaiul este vândut la licitaţiile săptămânale derulate, în principal, la Calcutta (India)

Mombasa (Kenya), Colombo (Sri Lanka) şi Jakarta (Indonezia). În afară de Mombasa, un alt centru de

licitaţie se află la Limbe (Malawi), unde se licitează cantităţi mai mici. Centrul de Comercializare

12



Ceaiului de la Dubai, care vinde şi procesează ceaiuri din 13 ţări diferite, 6 dintre acestea din regiunea

ACP, a fost creat în anul 2005 şi este un rival în creştere pentru licitaţiile desfăşurate în Africa de Est.

După 40 de ani de declin în termini reali, cu o ofertă al cărei ritm de creştere este superior celui

al cererii, preţurile la ceai s-au dublat în perioada 2002 – 2009, de la 194,43 cenţi US/kg în septembrie

2002 la 374,41 cenţi US/kg în septembrie 2009, însă s-au menţinut mult sub recordul de 428,75 cenţi US/kg înregistrat în ianuarie 1984 la Mombasa. Consumatorii din ţările în curs de dezvoltare au resimţit

mai acut această creştere de preţuri (+12% în 2009) decât cei din ţările dezvoltate (+5%), unde ceaiul

se confruntă cu o competiţie acerbă din partea altor multe varietăţi de băuturi.

Această explozie a preţurilor a constituit rezultatul a patru ani de creştere a cererii globale

într-un ritm mai alert decât producţia, a evenimentelor politice din Kenya şi a secetei care a afectat

Africa de Est, India şi Sri Lanka. Producţia s-a diminuat, astfel, cu 0,64% între anii 2007 şi 2009, în

timp ce consumul a înregistrat o creştere cu 0,21%.

Importurile europene de ceai au înregistrat o rată anuală de creştere de 5,2% în perioada 2004–

2008, la 348 mii tone, evoluţie influenţată mai puţin de cei 5 mari importatori de ceai negru – Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda şi Polonia, cât de expansiunea cererii în Europa de Est. În Polonia şi

în rep. Cehă, ce ocupă poziţiile 5 şi 10 în topul importatorilor europeni de ceai, cererea a crescut cu

6,7% şi, respectiv, cu 17% în anul 2008. În Bulgaria, importurile s-au majorat cu 48%, iar în România

cu 28%, deşi aceste două pieţe au dimensiuni modeste. Circa 56% din importurile europene de ceai au

provenit direct din ţările în curs de dezvoltare, restul reprezentând re-exporturi între ţările europene.

2. Piaţa globală a ceaiului în perioada 2010–2011

Anul 2010 a fost marcat de o puternică volatilitate a preţurilor, care şi-au continuat trendul

ascendent. Cererea susţinută a determinat un preţ mediu global de 316,74 cenţi US/kg, însemnând o creştere cu 0,89% faţă de anul anterior, când acesta se situa la 313,96 cenţi US/kg. La mijlocul anului

2010, invazia musculiţelor de genul Helopeltis în statul Indian Assam a dus la un declin al producţie

indiene de ceai cu 1,3%, la 966 mii tone. Prin contrast, Kenya, ca şi Sri Lanka, au înregistrat producţii

record de ceai, în creştere cu 13,1% faţă de anul 2009, la 329,4 mii tone. Producţia de ceai a

Vietnamului s-a menţinut constantă, la 112 mii tone în primele 10 luni ale anului.

Preţurile globale au continuat să crească în anul 2011. Impactul invaziei de Helopeltis s-a

resimţit şi în acest an, exporturile indiene diminuându-se cu 9,2%, la 27,7 mii tone în primele 2 luni al

anului. Producţia de ceai a Sri Lanka a fost marcată, de asemenea, de o scădere cu 23% în luna

ianuarie 2011, la 20,7 mii tone.O diminuare a producţiei de ceai în ţările ACP, îndeosebi în Kenya, a generat o creştere a

preţului mediu la licitaţia de la Mombasa din ianuarie 2011 cu 16% faţă de media înregistrată pe întreg

anul 2010 şi cu 8,7% mai mare decât preţul mediu al lunii ianuarie 2010. În luna februarie 2011,

cumpărătorii egipteni şi-au suspendat activitatea pe fondul evenimentelor politice interne, fapt ce a

cauzat o scădere cu 14% a exporturilor de ceai kenyene şi a exercitat presiuni asupra preţurilor.

13



Continua depreciere a dolarului american – moneda utilizată în tranzacţiile de la Mombasa – faţă

de alte monede din ţările importatoare de ceai, în special cele din Uniunea Europeană, a sprijinit

consolidarea cererii acestor ţări.

Între producători, creşterea încasărilor din livrările de ceai a fost parţial atenuată de o creştere

susţinută a costurilor de producţie, în particular a costurilor cu forţa de muncă şi cu utilităţile (energia) dar şi de creşterea preţurilor la ţiţei pe piaţa internaţională către finele anului 2010 şi începutul anulu

2011, care, a generat creşterea costurilor de transport.

2.1. Oferta de ceai a regiunii ACP (Africa, Caraibe, Pacific)

2.1.1 Kenya

Tea Board of Kenya (TBK) a raportat că vremea favorabilă a permis obţinerea unei recolte de

398,5 mii tone în 2010, comparative cu 314,1 mii tone în 2009 (+27%) şi 345,6 mii tone în 2008.

Exporturile de ceai ale Kenyei, care includ şi ceai produs în alte ţări est-africane, s-au majorat semnificativ de la 342 mii tone în 2009 la 441 mii tone în 2010, valoarea încasărilor la export

cifrându-se la 1,2 miliarde USD (+40% faţă de anul 2009). Ceaiul reprezintă 35% din veniturile

încasate de Kenya din exporturile agricole. Din cele 273,8 mii tone de ceai vândut la licitaţia de la

Mombasa în primele 10 luni ale anului 2010, 203,7 mii tone au provenit din Uganda, Lipton fiind

cumpărătorul principal (52,5 mii tone).

TBK a raportat, de asemenea, că, în primele 4 luni ale anului 2011, seceta a provocat un declin

cu 23% al producţiei de ceai, la 85 mii tone, exporturile având un volum de 95 mii tone. Unele fabrici de

procesare au operat la jumătate din capacitatea de producţie, iar numărul zilelor de recoltare s-a redus

de la 6 la 4 zile pe săptămână. Volumul ceaiului licitat la Mombasa s-a restrâns cu 7%, la 87,9 mii tone, acest fapt datorându-se declinului achiziţiilor egiptene (21% din exporturile kenyene în anul 2010) pe

fondul revoltelor sociale şi politice din Egipt, cel mai mare client al Kenyei. Consumul intern de ceai î

Kenya creşte de la an la an, astfel că, în anul 2010, a atins nivelul de 18,7 mii tone, comparativ cu 13,8

mii tone în 2004.

Cererea de noi varietăţi de plante este în creştere iar culturile de ceai se răspândesc pe noi arii.

Cea mai mare provocare pentru TBK o constituie, în prezent, asigurarea că aceste noi suprafeţe sunt

favorabile culturilor de ceai. 60% din producţia de ceai a Kenyei este obţinută de Kenya Tea

Development Agency (KTDA), care administrează peste 500.000 de mici producători, precum şi 65 de

fabrici în care sunt angajaţi peste 4 milioane de kenyeni.

14





2.2 Noi parametrii de consum

2.2.1 Sănătate şi vogă

Pe pieţele europene, aspectele legate de sănătate joacă un rol crescând în determinarea

opţiunilor consumatorilor în ceea ce priveşte produsele alimentare. Campaniile de marketing au permis

ceaiului verde, originar, în mare parte, din Asia, să beneficieze de acest trend. FAO estimează că, în aceste condiţii, consumul mondial anual de ceai verde va spori cu 5,5%, comparative cu consumul de

ceai negru, care ar urma să înregistreze o rată de creştere de numai 1,8%.

În replică la aceste previziuni, TBK a lansat o altă campanie de marketing, “TBK Tea Run”,

făcând o conexiune între cele două produse-emblemă ale ţării, ceaiul şi atletismul. Tea Research

Foundation este, de asemenea, preocupată cu o nouă varietate de ceai, de culoare purpurie, cu

proprietăţi medicinale superioare celor ale ceaiurilor negre şi verzi. În plus, seminţele acestei noi varietă

pot fi utilizate pentru fabricarea uleiului de consum de calitate superioară, dar şi în industria farmaceutic

Această varietate de ceai purpuriu va fi transmisă spre înregistrare la Inspectoratul Fitosanitar din Kenya

(KEPHIS - Kenya Plant Health Inspectorate Services).În Europa, consumul ceaiurilor în vogă este în creştere – spre exemplu, ceaiurile cu gheaţă,

ceaiurile aromate, amestecurile de ceai verde, ceaiurile fierbinţi şi ceaiurile reci. În replică la aces

fenomen, ţările producătoare încearcă să diversifice gama de produse şi să dezvolte branduri care le vor

spori vizibilitatea pe piaţă, precum şi să sprijine campaniile de marketing şi de combatere a produselor

contrafăcute.

2.2.2 Noi pieţe şi tendinţe

Lanţul de aprovizionare

Ceaiul din Africa de Est, în particular cel din Uganda, Rwanda, Burundi, Tanzania, Malawi, RPD Congo, Zimbabwe, Zambia, Mozambic şi Etiopia, dar şi din Madagascar, este vândut, în general,

la licitaţia săptămânală de la Mombasa.

În Kenya mai există o bursă de ceai la Nairobi. Cele două burse sunt administrate separat, însă

plănuiesc să creeze împreună o bursă de mărfuri agricole în vederea consolidării poziţiei pe piaţă.

Frunzele de ceai brute sunt expediate pentru prelucrare în regiunile în care există consum de

ceai, sau în Dubai şi India în scopul re-exportului. EATTA estimează că, deşi preţul de achiziţie la

licitaţia din Mombasa este de 3 USD/kg, în supermarket-urile din Europa ceaiul ajunge să fie

comercializat la un preţ de 5 – 6 ori mai mare.

Pieţe emergente

Creşterea puterii de cumpărare în ţările emergente stimulează consumul de ceai. Exporturile

kenyene de ceai în China s-au majorat cu 65% în perioada 2009 – 2010, ajungând la 1500 tone. În

aceeaşi perioadă, exporturile către India au crescut cu 46% la 5400 tone. De asemenea, exporturile de

ceai ale Kenyei pe piaţa emirateză s-au extins cu 73¤, la 22000 tone. Hub-ul comercial Dubai Tea

16



Trading Centre a înregistrat un nivel record al vânzărilor de ceai în anul 2010, comercializând un volum

de 10,6 mii tone, în creştere cu 41% faţă de anul 2009. Această evoluţie s-a datorat, în parte, recoltelor

bune de ceai negru obţinute de Kenya şi Sri Lanka, însă şi cererii în creştere în alte ţări din Orientul

Apropiat şi din Comunitatea Statelor Independente (CSI), geografic aflate în proximitatea Dubai, care

absorb 27% din exporturile globale de ceai. Dubai derulează o strategie agresivă, oferind posibilitatea depozitării gratuite pe o perioadă de până la 60 de zile şi dezvoltând operaţiuni de ambalare şi etichetare

a ceaiurilor procesate pe plan local.

Rusia

În Rusia, cel mai mare importator de ceai la nivel mondial, se consumă tot mai mult specialităţ

de ceai şi ceaiuri scumpe. Rusia acoperă din import 99% din cererea internă, pentru anul 2011

estimându-se revenirea consumului intern la nivelul anterior declanşării crizei economice globale,

anume, 170 mii tone. Cu toate acestea, principalii furnizori de ceai ai Rusiei un sunt ţările ACP, ci Sri

Lanka (29% cotă de piaţă în Rusia), India (25%), China (11%) şi Vietnam (11%).În acest an, Rusia are în vedere extinderea volumului importurilor de ceai neprelucrat în vederea

procesării şi ambalării sub forma pliculeţelor şi re-exportării în Ucraina, Kazakhstan şi Europa de Est.

Taxele vamale de import, care, în prezent, sunt de 0% pentru ceaiul brut şi 15 – 20% pentru ceaiul

procesat, vor fi revizuite în jos, ca urmare a aderării Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţulu

(OMC). Rusia doreşte majorarea producţiei interne, în particular datorită Jocurilor Olimpice de Iarnă

din anul 2014, care se vor desfăşura la Soci, localitate aflată în regiunea de producţie Krasnodar.

Deocamdată însă, industria rusă a ceaiului se axează pe creşterea importurilor, în special a celor din

Kenya, şi menţinerea achiziţiilor din alte ţări. Important este faptul că India, unul dintre marii furnizori

pieţei ruse, şi-a restrâns livrările către această piaţă pentru a putea acoperi cererea internă crescândă.

2.2.3 Mediu şi sustenabilitate

Producţia de ceai din surse sustenabile a fost de 50 de ori mai mare în anul 2009 (281,1 mii

tone) decât cea din urmă cu 5 ani (5 mii tone). Comercializată, în principal, sub eticheta Fairtrade

(comerţ echitabil), aceste ceaiuri reprezintă 7,7% din exporturile globale de ceai din anul 2009.

Totodată, ceaiurile etichetate Fairtrade, precum şi ceaiurile organice obţin, în general, preţuri mai mar

decât ceaiurile standard, şi sunt tot mai solicitate de către consumatori. În SUA, spre exemplu, vânzările

de ceaiuri certificate Fairtrade au crescut cu 38% în 2010; 57% din ceaiurile de pe piaţa americană

provin din Asia şi 43% din Africa, incluzând 10% din Africa de Sud şi 7% din Egipt. C’Se estimează că ceaiurile certificate, originare din Rwanda, au înregistrat o creştere cu 46% în anul 2010 comparativ cu

anul anterior.

Pe piaţa europeană, Unilever, Sarah Lee şi Twinings, care, împreună, reprezintă 40% din oferta

de ceai negru de pe pieţele occidentale, sunt implicate în Iniţiativa Olandeză pentru Comerţ Sustenabil,

demarată în anul 2007. Obiectivul acestei iniţiative este acela de a revizui modelele de producţie

17



(contaminarea solului şi a suprafeţei acvatice, sănătatea lucrătorilor, în special a celor care recoltează

frunzele de ceai) şi de a limita reziduurile conţinute de produsele finite. Programul vizează certificarea

22% din producţia globală de ceai destinată exportului până în anul 2013.

În anul 2007, Unilever s-a angajat în operaţiuni pe scară largă de aprovizionare sustenabilă din

Tanzania şi Kenya, având ca obiectiv asigurarea ofertei de ceai Lipton din plantaţiile certificate Rainforest Alliance până în 2015 şi a întregii oferte de ceai a grupului până în anul 2020. Lipton este ce

mai mare cumpărător privat de ceai în Kenya şi, în anul 2006, împreună cu TBK, a înfiinţat o serie de

parteneriate public-private menite să iniţieze şi să educe mici producători în metodele de cultivare

sustenabilă. Până la finele anului 2009, 38.000 de mici cultivatori din Kenya deţineau certificare

Rainforest Alliance pentru ceaiurile furnizate către Unilever.

2.2.4 Térroir şi Denumire de Origine Protejată (DOP)

Pentru UE, principala problemă pe care trebuie să o rezolve ţările ACP o constituie protejarea

de produsele contrafăcute, de unde rezultă şi eforturile intense ale OMC şi UE de a implementa măsurile de prevenţie corespunzătoare. La nivel OMC, negocierile se derulează în direcţia extinderii registrului de

produse protejate, altele decât vinurile şi băuturile spirtoase, însă UE a decis că ţările terţe şi, ca urmare,

produsele non-europene, pot fi înregistrate sub o denumire geografică de origine în statele membre ale

UE. Obţinerea Indicaţiei Geografice (IG) are un impact semnificativ asupra pieţei. În India, de exemplu

Darjeeling Tea Association a solicitat înregistrarea IG pentru protejarea denumirii produselor sale în

noiembrie 2007, aceasta fiind obţinută ulterior în anul 2009, decizia UE permiţând astfel protejarea

denumirii Darjeeling pe întreg teritoriul comunitar. Africa de Sud are în vedere obţinerea unei protecţi

similare pentru ceaiurile Rooibos, obţinute dintr-o plantă nativă sud-africană (Aspalathus linaris).

2.3 Impactul schimbărilor climatice

Potrivit EATTA, impactul actual al încălzirii globale asupra industriei ceaiului este limitat.An

trecut, Tea Research Foundation (TRF) a lansat două noi varietăţi de ceai, care posedă o rezistenţă mai

mare la secetă, au o productivitate cu 50% mai mare şi sunt adaptate la metodele de recoltare

mecanizate. În prezent, cererea pentru aceste două varietăţi este mai scăzută decât se estimase, însă

TRF atribuie acest lucru faptului că arbuştii de ceai sunt plante perene, necesitând replantări rare, ceea

ce îi face reticenţi pe cultivatori faţă de defrişarea arbuştilor vechi şi faţă de existenţa limitată a unor no

terenuri disponibile culturilor de ceai, mai ales când acestea se confruntă cu o concurenţă acerbă din partea unor alte culturi mai profitabile.

18



3. Implicaţii pentru ţările ACP

3.1 Marea provocare: marketingul

Aspectul care ridică cele mai multe dificultăţi pentru ţările producătoare de ceai din regiunea

ACP (Africa, Caraibe, Pacific) nu îl constituie reglementările europene cu privire la standardele sanitare

ci marketingul. Este vital pentru aceşti producători să dezvolte strategii corespunzătoare de branding şi ambalare, care au o contribuţie majoră la preţul final al produsului.

Calitatea ambalajului cerută de consumatorii europeni, în particular de către cei din Marea

Britanie, este foarte ridicată, iar ţările ACP nu au fost capabile să dezvolte standardul solicitat din cauza

lipsei echipamentelor specializate şi a materialelor de ambalare necesare pentru a putea concura cu

marile branduri.

În plus, guvernele ţărilor est-africane nu posedă politici menite să încurajeze crearea unor

industrii interne de procesare şi ambalare întrucât, până de curând, ceaiul a fost exportat exclusiv în

vrac. Mai mult, companiile multinaţionale deţin branduri bine stabilite pe piaţă şi dimensiunea ofertei l

forţează supermarket-urile să le acorde tratament preferenţial la comercializare.În iunie 2010, TBK şi partenerii săi au stabilit crearea unui timbru de origine în vederea

consolidării identităţii ceaiurilor kenyene pe piaţa internaţională. Aproape 94% din producţia de ceai a

Kenyei este exportată în vrac pentru a fi utilizată în diverse amestecuri; numai 6% din aceste ceaiur

ajung pe piaţă în forma „100% ceai kenyan”.

Mai mult, 75% din volumul de ceaiul exportat de Kenya este comercializat numai în 5 ţări

importatoare – Egipt, Pakistan, Marea Britanie, Sudan şi Afganistan – ceea ce sporeşte vulnerabilitatea

producătorilor de ceai din Kenya. Având ca obiectiv diversificarea paletei de clienţi, TBK a identificat

unele pieţe emergente cu potenţial puternic de export pentru ceaiul kenyan, precum China şi ţările din

estul Europei, Orientul Mijlociu şi America de Nord, şi a lansat o campanie bazată pe „marca de origine”. Kenya plănuieşte, totodată, să soluţioneze problema proliferării ceaiurilor neînregistrate

comercializate pe piaţa internă, adesea nerespectând normele sanitare în vigoare, însă această

operaţiune implică costuri foarte ridicate.

Kenya are în vedere şi pătrunderea pe pieţele regionale, însă barierele comerciale fac dificilă

intrarea pe aceste pieţe. Ca armare, în noiembrie 2010, Kenya a semnat un acord cu Africa de Sud

având ca scop deschiderea reciprocă a pieţelor, în prezent, importurile de ceai kenyan în Africa de Sud

fiind supuse unei taxe vamale de 4 rand/kg.

3.2 Competitivitate

Un alt obstacol pentru ţările ACP producătoare de ceai îl constituie creşterea costurilor de

producţie pe măsura costurilor cu intrările în procesul de producţie, în particular cu produsele petroliere

şi forţa de muncă, cele din urmă deţinând o pondere de 45 – 60% în costul total de producţie a ceaiului

kenyan. Soluţia la această problemă o constituie mecanizarea procesului de producţie, însă aceasta

întâmpină rezistenţă din partea a 3 milioane de lucrători din cadrul lanţului valoric.

19



3.3 Limitele Maxime ale Reziduurilor (MRL) de pesticide

Ţările ACP producătoare de ceai se confruntă, de asemenea, cu complexitatea reglementărilor

internaţionale, şi, în particular, europene, care guvernează utilizarea pesticidelor. Aceste reglementăr

evoluează în mod constant, iar problema este cu atât mai complicată cu cât ceaiul este consumat sub formă de infuzie, în timp ce reglementările adesea se referă la forma de comercializare a ceaiului

(frunze).

Experimente pe marginea utilizării pesticidelor şi a Limitelor Maxime de Reziduuri ale acestor

au fost conduse sub auspiciile FAO în India, Sri Lanka, Kenya, Indonezia, China şi Malawi, rezultatele

acestora fiind utilizate pe plan naţional şi pe plan internaţional, în cadrul unui for coordonator (Codex

Alimentarius). Începând din anul 2009 au fost organizate o serie de dezbateri cu organisme legislative ş

companiile din industria produselor chimice.

În cadrul UE, Regulamentul (CE) nr. 396/2005 privind reziduurile de pesticide este în vigoare

de la 1 septembrie 2008. Anterior, fiecare stat membru al UE aplica regulamente naţionale în ceea ce priveşte reziduurile de pesticide. Totodată, legislaţia europeană anterioară stabilea limitele reziduurilor d

pesticide în funcţie de tipul produsului: fructe şi legume, cereale, produse alimentare de origine animală

de origine vegetală. Regulamentul din 2008 a anulat toate directivele precedente propunând limitele

maxime care au fost armonizate şi simplificate pentru a putea acoperi toate produsele alimentare, inclusiv

ceaiurile.

Evoluţie a consumului

Creşterea demografică şi consumul relative scăzut în ţările producătoare de ceai nu sunt singurii factori care zugrăvesc o perspectivă favorabilă pentru piaţa internaţională a ceaiului. Un nou avânt al

consumului de ceai se produce în ţările tradiţional consumatoare de ceai, precum cele din Europa, unde

piaţa ar trebui să fie totuşi saturată. Acest avânt este legat de promovarea beneficiilor pentru sănătate

ale consumului de ceai, a imaginii unui produs “natural”, a rolului în combaterea obezităţii, dar ş

exotismului acestui produs. Cu toate acestea, succesul ceaiului nu este garantat 100%, pe măsură ce

consumatorii europeni sunt tot mai preocupaţi de o serie de aspecte: utilizarea pesticidelor pe plantaţiile

de ceai, impactul extinderii plantaţiilor asupra mediului, siguranţa alimentară, bunăstarea cultivatorilor d

ceai. Lanţul de aprovizionare trebuie să fie permanent vigilent şi conectat la aceste aspecte, pentru a

evita diminuarea atractivităţii şi popularităţii produsului.

20



Sursa:

http://blog.euromonitor.com/2010/11/cultural-evolution-is-affecting-tea-consumption-habits-datagraphic

.htmlÎn timp ce ceaiul negru este cel mai popular soi de ceai la nivel global, ceaiul de fructe şi cel de

plante sunt populare în unele părţi din America Latină şi Europa de Vest. Un progres important în

băuturile calde este condus de o evoluie culturală în China. Ceaiul gunpowder, o formă măcinată fin

de ceai negru este popular în Maroc. Japonia este lider mondial în consumul de ceai verde.

Metode de etichetare şi ambalare

Ideea producerii ceaiului ambalat îi aparţine importatorului din New York, Thomas Sullivan

(1904). Dorind să economisească la expedierea mostrelor, el a hotărât să nu ambaleze ceaiul în cutii de

metal, cum se obişnuia, ci în săculeţe de mătase. Negustorii, văzându-le pentru prima dată, au crezut că săculeţul trebuie cufundat direct în ceaşcă. Procedeul le-a plăcut şi de atunci au început să-i comande lui

Sullivan numai ceai astfel ambalat.

Primele săculeţe erau din mătase sau bumbac, conţineau câte două grame de ceai, iar ambalarea

se făcea manual. Mai târziu, pentru confecţionarea pliculeţelor, se folosea polietilena perforată, iar astăz

se utilizează un anumit fel de hârtie, decolorată prin oxidare, care nu influenţează gustul băuturii. Între

21

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fblog.euromonitor.com%2F2010%2F11%2Fcultural-evolution-is-affecting-tea-consumption-habits-datagraphic.html&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNHUDK2Kst4yUySd_x0y_sIH46SURg

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fblog.euromonitor.com%2F2010%2F11%2Fcultural-evolution-is-affecting-tea-consumption-habits-datagraphic.html&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNHUDK2Kst4yUySd_x0y_sIH46SURg



procesul ambalării este mecanizat: se utilizează maşini special proiectate, care umplu într-un minut mii d

pliculeţe de orice formă (rotundă, pătrată, piramidală). Fiecare pliculeţ conţine în medie 2,27 g ceai.

Falsificarea ceaiului

Falsificarea ceaiului se face prin folosirea de frunze de ceai deja utilizate; adăugare de frunze

şi cozi străine, ce au caracteristici exterioare şi astringenţa frunzelor de ceai; adăugare de cozi ale

frunzelor de ceai; adăugare de substanţe minerale sau coloranţi artificiali sau sintetici, aromatizanţi (î

special la ceaiurile verzi). Falsificarea ceaiului se mai poate realiza şi prin adăugarea de frunze şi de

ierburi fară nici o valoare nutritivă care în consecinţă pot afecta sau deruta colectivitatea umană.

De asemenea, se poate falsifica şi firma producătoare de un anumit tip de ceai prin schimbarea

numelui firmei producătoare (modificarea unei litere) şi inducerea în eroare a consumatorului. Ceaiul m

poate fi falsificat prin aspectul ambalajului, adică păstrarea ambalajului unei firme cunoscute, ia

conţinutul acestuia să aparţină altui ceai de calitate inferioară.

Alte modalităţi de falsificare a ceaiului :

din ceai se îndepărtează una sau mai multe componente naturale (frunzele de ceai sunt înlocuite

cu altele);

ceaiul conţine toate substanţele chimice specifice, dar într-o proporţie anormală;

în ceai s-au introdus una sau mai multe substanţe ce nu pot fi considerate nici specifice, nici

normale;

în ceai s-au substituit una sau mai multe componente naturale, prin alta, sau altele artificiale ş

contrar reglementărilor legale de producţie şi comercializare; comercializarea unui înlocuitor (surogat) drept produs natural;

remanierea sau recondiţionarea ceaiului, frunzelor degradate în scopul mascării efectelor, care

ar fi pus în evidenţă proprietăţile necorespunzătoare ale produselor respective;

folosirea aromatizanţilor pentru redarea gustului unui anumit sortiment de ceai.

Contrafacerea ceaiului se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori

ale caracteristicilor de calitate diferite de cele declarate, de exemplu valorile admise pentru compoziţia

ceaiului sunt următoarele :

22



Apă 8,0 %

Substanţe azotate 23,0 %

Teină 3,0 %

Substanţe solubile în eter 8,0 %

Substanţe extractibile de azot 30,0 %

Tanin 12,0 %

Săruri minnerale 6,0 %

În cazul în care aceste componente sunt falsificate ceaiul este contrafacut, îşi pierde din aromă,

gust, consistenţă şi miros şi de asmenea îşi pierde efectul benefic.

Limite maxime de arsen şi metale grele sunt :

As Cd Pb Zn Cu Sn Hg

0.5 0,5 0,5 50 50 - -

Dacă aceste valori sunt modificate, ceaiul poate să dăuneze grav sănătăţii; într-adevăr trebuie să

avem cunoştinţe despre aceste valori pentru a putea face diferenţa dintre un ceai care să respecte aceste

valori şi unul contrafăcut.

Frauda sanitară este considerată sub incidenţa codului penal, atunci când ceaiul prin falsificare,

contrafacere sau substituire nocivizează în dauna sănătăţii publice. În cazul de faţă autorităţile trebuies

sesizate pentru luarea unor măsuri şi pedepsirea conform legii celor implicaţi.

Autentificarea ceaiului are ca scop evaluarea calităţii şi identificarea sortimentului şi a

provenienţei botanice şi geografice.

Cele mai multe investigaţii s-au făcut asupra ceaiului negru, care este definit ca fiind ceaiul car

provine numai din frunzele, mugurii şi ramurile fragede ale varietăţilor speciei Camellia sinensis.

Cel mai răspândit procedeu pentru analizele de rutină este evaluarea senzorială realizată de degustătorii de ceai.

Aprecierea organoleptică a calităţii ceaiului constă în verificarea directă a aspectului (dacă a mai

fost folosit, prezenţa impurităţilor vegetale, minerale, mărimea frunzelor etc.) şi în aprecierea unei infu

obţinute în condiţii standard (se urmăresc gustul, aroma şi culoarea).

23



Întrucât caracterul aromatic este însuşirea cea mai de preţ, conţinutul în substanţe volatile a fost

desemnat ca marker al calităţii ceaiului. În ceai se găsesc o gamă mare şi diversă de compuşi volatili

(peste 600) care se solubilizează şi se extrag cu ajutorul unor solvenţi, se separă şi se dozează prin

cromtografie în fază gazoasă şi se identifică prin spectometria de masă.

Aceşti compuşi au fost împărţiţi în două grupe: cei incluşi în grupa I care deşi sunt compuşi volatili importanţi, în cantităţi mari au o influienţă negativă asupra aromei (aldehida izovalerianic

2-etilfuranul, pentanalul, hexanalul, heptanalul, 2.4 heptadienalul, nonananul) şi cei din grupa II car

conferă ceaiului o aromă fină, plăcută (aldehida benzoică, fenilacetaldehida, linalolul, α-terpiniolu

nerolul, geraniolul, nerolidolul, β-ciclocitratul).

Calitatea ceaiului se apreciază după valoarea indicelui de aromă (FI) care reprezintă raportul

dintre conţinutul de compuşi volatili din grupa a-II-a şi cei din grupa I-a. În consecinţă, cu cât valoarea

raportului este mai mare, ceaiurile au o aromă delicată şi distinsă.

Pe lângă compuşii volatili, conţinutul în taninuri este corelat direct cu calitatea ceaiului verde. D

fapt, utilizarea fertilizatorilor pe bază de fosfor induce creşterea calităţii ceaiului printr-un conţinut m ridicat în taninuri şi substanţe extractive. Taninurile cu masa moleculară mică, precum floroglucinolul

esterii acidului galic, sunt responsabili de calitatea ceaiului şi pot fi utilizaţi drept “indici de calitate”.

Nu trebuie neglijat nici aportul adus de compuşii nevolatili, consideraţi compuşi improprii de

aromă, cum sunt unele substanţe fenolice care au contribuţie la formarea gustului, culorii şi extractulu

Astfel un nivel mai ridicat al ceaiului în rubingine îi conferă acestuia un gust catifelat, “moale” şi o culo

estompată.

1. Autentificarea originii botanice

Cu toate că parametrii senzoriali şi compoziţionali sunt dependenţi şi de locul de cultivare, condiţiile cilmatice şi de procesare, analiza senzorială completată de cea instrumentală oferă date

pertinente, capabile să permită identificarea speciilor şi varietăţilor.

Cele mai edificatoare informaţii se obţin prin evaluarea conţinutului şi profilului compuşilo

volatili, îndeosebi a celor terpenici. Deşi conţinutul şi structura substanţelor volatile primare ale frunzel

de ceai diferă modificări importante de ordin cantitativ, dozarea lor constituie un mijloc important de

decelare a speciei şi varietăţii. De exemplu, varietarea Assamica are un conţinut mai ridicat în linalo

comparativ cu varietatea Sinesis, care este mai bogată în geraniol, în timp ce varietăţile hibride au

nivelurile intermediare.

Budinová şi colaboratorii prin utilizarea spectroscopiei în infrarosu au reuşit autentificarea a 12 varietăţi diferite de ceai (7 varietăţi de ceai negru, 2 de ceai verde şi 3 varietăţi aflate la un grad

intermediar de fermentare). De asemenea şi prin determinarea conţinutului în substanţe minerale s-a

reuşit autentificarea a 10 sortimente de ceai disponibile pe piaţă.

24



2. Autentificarea originii geografice

Calitatea ceaiului este dependentă în mare măsură şi de originea geografică, asfel încât

identificarea ei constituie un alt obiectiv al autenticităţii.

Compoziţia chimică şi proprietăţile fizice ale solului îşi pun în mod hotărâtor amprenta asupra

parametrilor copoziţionali şi senzoriali ai ceaiului. Acestea condiţionează apreciabil conţinutul d substanţe minerale, dar mai ales copoziţia cenuşii, de aceea evaluarea lor reprezintă un alt mijloc analiti

important de decelare a locului de provenienţă.

De exemplu, prin evaluarea raportului dintre linalol şi geraniol, cunoscut şi feniletanol din ulei

esenţial al ceaiului negru se pot diferenţia ceaiurile negre obţinute în diferite areale geografice.

Compoziţia ceaiului este influienţată şi de condiţiile de cultivare, o importanţă deosebită având

solul şi implicit compuşii organici din ceai care de fapt reflectă compoziţia solului.

Astfel prin cuantificarea difritelor minerale din ceai se poate identifica tipul de sol şi regiunea d

provenienţă. Alte tehnici promovate în acest scop menţionam determinarea izotopilor stabili şi a

rapoartelor izotopice, precum şi dozarea unor componente specifice şi a unor metale prin metode moderne.

Principalele caracteristici de calitate conform standardului ISO 3720:

conţinutul de apă: maxim 9%

conţinutul de teină: minim 1.2%

substanţe tanante: minim 7%

extract: minim 32%

conţinutul de cenuşă: maxim 6.5%

3. Metode de recunoaştere

Metodologia utilizată în domeniul prevenirii şi decelării manoperelor frauduloase la ceaiuri se

bazează pe:

analiza principalelor tipuri şi direcţii de manipulare frauduloasă a ceaiurilor;

elaborarea continuă de metode şi tehnici de decelare şi comensurare a diferitelor categorii de

manopere frauduloase.

Aceasta presupune o temeinică cunoaştere a sortimentului de ceai, a direcţiei şi amplitudinii

abaterilor de la proprietăţile specifice ale sortimentelor de ceai normale.

Metodologia de decelare şi de comensurare a amplitudinii manoperelor frauduloase cuprinde

metode şi tehnici generale, metode şi tehnici particulare, rezultate din specificitatea produselor alimentar

respectiv a ceaiului.

Posibilele falsificări se detectează prin analiza senzorială, examinare microscopică şi prin

determinări analitice. Examenul senzorial permite aprecierea aspectului, culorii, mirosului, gustului, c

microscopic descoperă prezenţa unor frunze străine (măceş, arbore de cafea, fragi, soc, măslin), iar cel

chimic dozarea unor compuşi caracteristici.

25



4. Legea nr. 491/2003 din 18/11/2003

Legea plantelor medicinale şi aromatice

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 844 din 26/11/2003

Actul a intrat in vigoare la data de 29 noiembrie 2003

Art. 1. - Prezenta lege stabileşte cadrul general privind producţia, procesarea şi organizarea pieţei plantelor medicinale şi aromatice, relaţiile dintre producători, procesatori şi comercianţi.

(2) În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) producţia reprezintă obţinerea prin cultivare sau recoltare din flora spontană a plantelor

medicinale şi aromatice;

b) prelucrarea reprezintă condiţionarea plantelor medicinale şi aromatice în: ceaiuri, condimente

naturale, precum şi în materii prime pentru procesare;

c) procesarea reprezintă transformarea materiilor prime obţinute prin prelucrare în produse care

se comercializează: medicamente, cosmetice, suplimente nutritive şi dietetice, aditivi alimentari d

aromatizare;d) producătorul este persoana fizică sau juridică ce cultivă plante medicinale şi aromatice;

e) culegătorul este persoana fizică sau juridică ce recoltează din flora spontană plante medicinale

şi aromatice;

f) procesatorul este persoana fizică sau juridică ce prelucrează plantele medicinale şi aromatice

pentru a obţine

produse finite, în vederea comercializării;

g) plantele medicinale şi aromatice sunt plantele din catalogul şi nomenclatorul naţional a

plantelor medicinale şi

aromatice din cultura şi flora spontană sau din catalogul oficial comunitar ori al unui stat membru al Uniunii

Europene.

(3) Catalogul şi nomenclatorul naţional al plantelor medicinale şi aromatice din cultura şi flor

spontană se aprobă

prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului.

Art. 2. - În sensul prezentei legi, autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul plantelo

medicinale şi

aromatice este Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, denumit în continuar

autoritate competentă.Art. 3. - (1) Pentru plantele medicinale şi aromatice care se comercializează în stare proaspătă

şi procesate se

stabilesc norme tehnice de producere şi comercializare. Normele tehnice de producere şi

comercializare a plantelor

medicinale şi aromatice se elaborează de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului ş

26



de Ministerul

Sănătăţii şi se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului şi

ministrului

sănătăţii.

(2) Pentru stabilirea normelor tehnice de producere şi comercializare a plantelor medicinale şi aromatice se au în

vedere prevederile Ghidului de bună practică pentru cultivarea plantelor medicinale şi aromatice

şi ale Ghidului de

bună practică pentru recoltarea plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană.

(3) Ghidul de bună practică pentru cultivarea plantelor medicinale şi aromatice şi Ghidul de bună

practică pentru

recoltarea plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană se aprobă prin ordin al ministrului

agriculturii,

pădurilor, apelor şi mediului.(4) Plantele medicinale şi aromatice destinate comercializării în stare proaspătă şi procesate pot

fi introduse pe

piaţă dacă sunt conforme cu normele tehnice de producere şi comercializare.

(5) Produsele obţinute prin procesarea plantelor medicinale şi aromatice şi având indicaţii

terapeutice se

încadrează în categoria medicamentelor şi se autorizează pentru introducerea pe piaţă de către

Agenţia Naţională

a Medicamentului.

(6) Supravegherea pe piaţă a produselor prevăzute la alin. (5) se realizează de către inspectorii din Direcţia

generală farmaceutică, inspecţia de farmacie şi aparatură medicală din cadrul Ministerului

Sănătăţii şi de către

inspectorii din cadrul Agenţiei Naţionale a Medicamentului.

(7) Supravegherea pe piaţă pentru celelalte produse prevăzute la alin. (4) se face de către

inspectorii Ministerului

Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi ai Ministerului Sănătăţii, precum şi de către

persoanele autorizate din

cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.Art. 4. - Conformitatea cu normele tehnice de producere şi comercializare a plantelor

medicinale şi aromatice,

atât în stare proaspătă, cât şi procesate, se stabileşte, potrivit legii, de organismele de certificare

acreditate în acest

scop.

27



Art. 5. - Pentru a fi comercializate plantele medicinale şi aromatice sunt supuse procedurii de

certificare.

Art. 6. - (1) Se înfiinţează Comitetul tehnic interministerial al plantelor medicinale şi aromatice

format din 7-9

persoane, cercetători şi cadre didactice, experţi în domeniu, care examinează problemele legate de funcţionarea

pieţei plantelor medicinale şi aromatice şi emite deciziile tehnice.

(2) Componenţa, organizarea, funcţionarea şi locul de desfăşurare a activităţii Comitetului tehnic

interministerial al

plantelor medicinale şi aromatice se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii, pădurilo

apelor şi mediului,

al ministrului sănătăţii şi al ministrului economiei şi comerţului.

Art. 7. - (1) În scopul dezvoltării sectorului şi al punerii în valoare a resurselor din domeniul

plantelor medicinale şiaromatice, Comitetul tehnic interministerial al plantelor medicinale şi aromatice elaborează

programe referitoare la

producerea, procesarea şi promovarea plantelor medicinale şi aromatice pentru perioade de la

un an până la 3 ani.

(2) Producătorii agricoli, cultivatori de plante medicinale şi aromatice, beneficiază de prevederile

Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr.

166/2002.Art. 8. - Autoritatea competentă întocmeşte anual lista cu denumirea programelor prevăzute la

art. 7 alin. (1) şi

ţine evidenţa programelor de interes naţional.

Art. 9. - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Ministeru

Economiei şi

Comerţului, împreună cu Comitetul tehnic interministerial al plantelor medicinale şi aromatice

Consiliul pe produs,

întocmesc Strategia naţională a sectorului de plante medicinale şi aromatice, care se aprobă prin

hotărâre aGuvernului.

Art. 10. - (1) Între producătorii agricoli şi/sau culegătorii de plante medicinale şi aromatice, pe

de o parte, şi

comercianţi şi/sau procesatori, pe de altă parte, se încheie contracte.

(2) Contractele prevăzute la alin. (1) se înregistrează, în scop statistic, la autoritatea competentă.

28



Art. 11. - (1) Producătorii agricoli de plante medicinale şi aromatice au obligaţia de a declara

anual suprafaţa

efectiv cultivată, pe specii, şi livrările realizate.

(2) Declaraţiile se înregistrează la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a

municipiuluiBucureşti.

(3) Situaţia centralizatoare a acestor înregistrări se transmite Ministerului Agriculturii, Pădurilor

Apelor şi Mediului.

Art. 12. - Plantele medicinale şi aromatice, în stare proaspătă şi procesate, care provin din

Uniunea Europeană,

legal produse, pot fi comercializate pe teritoriul României dacă îndeplinesc condiţiile stabilite de

reglementările

legale naţionale în domeniu.

Art. 13. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Agriculturii, Pădurilor,

Apelor şi Mediului, cu consultarea Consiliului pe produs, emite ordinele prevăzute la art. 1 alin.

(3) şi art. 3 alin. (3)

şi, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Economiei şi Comerţului, elaborează ordinel

comune prevăzute la

art. 3 alin. (1) şi art. 6 alin. (2)

4. Efectele ceaiului asupra consumatorilorDin Antichitate şi până în zilele noastre, omenirea recunoaşte acţiunea benefică a ceaiului.

Chinezii antici numeau ceaiul “focul vieţii”. La începutul secolului al XVIII-lea medicul de la curt

imperială a Japoniei remarca: ”Băutul ceaiului contribuie la purificarea sângelui, curăţă mucoasa ochiulu

normalizează funcţia ficatului şi a splinei, îndepărtează somnolenţa şi moleşeala, înviorează muşch

corpului...”.

Lev Tolstoi spunea despre ceai: “Eram nevoit să beau mult ceai, altfel nu eram în stare să lucrez.

Ceaiul dă frâu liber capacităţilor ce dorm în adâncul sufletului meu.”

Oricând ar fi băut, ceaiul are ritualuri proprii, de obicei asociate şi cu o mâncare excelentă. Nu

este o băutură a pasiunilor, dar în mod sigur este cea mai bună băutură a conversaţiilor.

În Egipt, ceaiul este servit într-o cană de metal alături de un pahar de apă şi puţin zahăr. În unele

ţări arabe, ceaiul este primul semn al prieteniei şi este băut alături de prăjiturele. În Rusia, ceaiul puternic

este îndulcit cu puţin zahăr sau cu o linguriţă de gem. În Franţa, obiceiul s-a transformat într-o modă în

care ceaiul se serveşte cu diverse prăjituri delicate.

29



Ceaiul este o băutură foarte laudată pentru proprietăţile sale. Încă din Antichitate chinezii

considerau ceaiul un leac bun pentru diferite afecţiuni. Incidenţa mai scăzută a unor boli printre

consumatorii de ceai a stârnit interesul cercetătorilor. Într-adevăr, fitochimicalele din frunzele de cea

oferă numeroase beneficii stării de sănătate. Ceaiul conţine flavonoizi, amino acizi, teină, polizaharide

vitamine (C, E, K).O mare parte din studiile recente s-a concentrat pe flavonoizi. Aceştia se găsesc în legume i

fructe, vinul roşu, dar mai ales în ceai. În Marea Britanie ceaiul contribuie cu aproximativ 90% la aportu

de flavonoizi. Studiile arată că aceşti antioxidanţi ar inhiba dezvoltarea bolilor cardiovasculare, a

accidentelor vasculare cerebrale i a cancerelor. Un număr de articole apărute în jurnale respectabile

cum ar fi “The Lancet”, confirmă efectele benefice ale ceaiului. Studiul Zutphen Eldery a înregistra

evoluţia a sute de oameni în vârstă din Olanda – analizând dieta i corelând-o cu bolile cardiovasculare

şi accidentele vasculare cerebrale. Aceasta a fost raportată la ingestia de flavonoizi, sursa principală fiind

ceaiul negru. Un consumator de ceai obişnuit şi-a redus riscul de a muri din cauza unei boli de inima cu

68%, iar cel de a avea un prim accident vascular cerebral cu peste 50%.

Potenţiale beneficii:

Sistemul cardiovascular: consumul de ceai înbunătăţeşte elasticitatea vaselor de sânge şi

previne apariţia bolilor cardiovasculare prin scăderea nivelului de colesterol LDL, atenuarea

proceselor inflamatorii asociate aterosclerozei, susţinerea funcţiilor endoteliale normale,

reducerea trombozei.

Sistemul nervos: O caracteristică a ceaiului este aceea că este un stimulent. Ceaiul conţine

cafeină, iar cafeina este într-adevăr un stimulent. Frunza de ceai conţine aproximativ 2-4%

cafeină, ceea ce este de două ori mai mult decât în boabele de cafea. Pentru a obţine însă o ceaşcă este nevoie de o cantitate mai mică de ceai. Cantitatea de cafeină dintr-o ceaşcă de ceai

o să varieze, desigur, cu cantitatea de frunze folosită, dar este afectată şi de timpul în care este

lăsată băutura să se transforme în ceai. În mod tipic, o ceaşcă de ceai va conţine 10-40 mg de

cafeină dacă este lăsată la infuzat un minut, dar până la 100 mg dacă este folosită o cantitate

mare de frunze i este lăsată la infuzat timp de 5 minute. O ceaşcă de cafea ar putea avea

75-180 mg de cafeină. Cafeina stimulează într-un fel sistemul nervos central. Există multe teori

care încearcă să explice fenomenul, dar niciuna nu este pe deplin lămuritoare. Indivizii

reacţionează diferit la cafeină, iar dincolo de o anumită cantitate, mai multă cafeină nu are un

efect stimulant. Greutatea corporală este un alt factor, întrucât persoanele mai slabe au nevoie de o cantitate mai mică de cafeină pentru a fi „afectaţi” – ceea ce este valabil în special la copii.

Timpul necesar cafeinei pentru a-şi exercita efectul, cât şi durata de timp în care-şi face efectul,

variază foarte mult. Fumatul şi ingestia de alcool modifică, de asemenea, efectele cafeinei. Dacă

este sau nu un drog adictiv, rămâne o controversă. Ingestia regulată de cafeină îi diminuează

efectul stimulant. Un neconsumator de cafeină va primi, de obicei, o lovitură serioasă de la o

30

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fw%2Findex.php%3Ftitle%3DTromboza%26action%3Dedit%26redlink%3D1&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNHFz1GItFSz6ZbARP8DAnXrZsIdzg

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fw%2Findex.php%3Ftitle%3DEndoteliu%26action%3Dedit%26redlink%3D1&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNEM6ykDY6pPL2E0M8nadx3WpkJQZA

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fw%2Findex.php%3Ftitle%3DAteroscleroza%26action%3Dedit%26redlink%3D1&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNGq4oyFOAuiqMGPj-thyixILdQ3aA

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fw%2Findex.php%3Ftitle%3DLDL%26action%3Dedit%26redlink%3D1&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNHdZ6Y5qeITTJYABafK0oaSZ_PP4g

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FColesterol&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNHzcQpaIa_SbYp49fks0S3rTbrTMw

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FVitamina_K&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNGGz9k2_tT6WzHFdJXOC-iqU-ZuXw

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FVitamina_E&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNH4a6JK4k5zPADzxWmKqf_KBPJq7Q

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FVitamina_C&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNFcxT-0pvmgqwfBXJRGJdMJu0YbsA

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FVitamine&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNE9zSCpputCMZARarG1a_JtLfL2ow

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FPolizaharide&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNE61T8WaEt0kGrZgcZV9QRHcaYJaQ

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fw%2Findex.php%3Ftitle%3DTeina%26action%3Dedit%26redlink%3D1&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNEaor1YM8tWyQ4oHD2Ci8OTajXVPg

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fw%2Findex.php%3Ftitle%3DAmino_acizi%26action%3Dedit%26redlink%3D1&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNGgfPv4hLxtUc3VAHsoQ72QsAqyIg

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fw%2Findex.php%3Ftitle%3DFlavonoizi%26action%3Dedit%26redlink%3D1&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNHeWVZjT8HviyFwbmXhQid-s_EjTA



ceaşcă cu cafea puternică, în timp ce un consumator obişnuit poate bea liniştit chiar înainte de a

se duce la culcare. Majoritatea oamenilor este capabilă să ajusteze consumul moderat de

cafeină, găsind-o folositoare pentru a stimula organismul în anumite perioade ale zilei

Renunţarea la cafeină produce simptome asemănătoare ca cele ale sevrajului brusc la droguri

puternice, însă moderate. Aceste simptome includ dureri de cap, iritabilitate, dureri musculare şi, cum este de aşteptat, somnolenţă. Majoritatea oamenilor revine la normal în câteva zile sau

săptămâni. O mică parte a populaţiei reacţionează negativ la cafeină dezvoltând palpitaţii,

creşterea frecvenţei cardiace, respiraţie rapidă şi atacuri de panică. În general, cu toate acestea,

numai consumul excesiv declanşează astfel de simptome şi într-adevăr, cei ce nu consumă

cafeină sunt predispuşi la tulburări nervoase. Toate la un loc, studiile actuale arată că substanţa

în cauză, cafeina, poate fi privită ca nefiind dăunătoare în mod special dacă este consumată

moderat. Folosirea ceaiului, care în general are un conţinut mai scăzut de cafeină decât cafeaua,

tinde să minimizeze efectele dăunătoare.

Cancer: portivit studiilor, ceaiul verde ajută sistemul imunitar împotriva toxinelor ce cresc riscu bolilor canceroase, scade capacitatea invadatoare a celulelor tumorale în cazul cancerului de

sân, contracarează efectele fumatului, reducând riscurile cancerului la plămâni. Alte studii de

laborator indică o eventuală protecţie împotriva cancerului de colon.

Majoritatea studiilor desfăşurate cu scopul de a cuantifica efectele benefice ale consumului de

ceai asupra incidenei cancerului a fost realizată în ările din Orientul Îndepărtat, unde populaţia

consumă ceai verde. O analiza detaliată a mortalităţii prin cancer în Japonia a demonstrat că zonele cu

un consum crescut de ceai au avut o incidenţă scăzută a cancerului în general şi a cancerului

gastrointestinal în particular, cum ar fi cel de stomac, esofag sau ficat. Cercetările făcute asupra ceaiulu

negru par să confirme că acesta ar inhiba, de asemenea, cancerul. Sistemul osos: există unele dovezi care indică o îmbunătăţire a stării articulaţiilor în cazul

pacienţilor cu artrită reumatoidă; împreună cu o alimentaţie bogată în calciu şi vitamina D

consumul de ceai poate contribui la menţinerea unei densităţi osoase normale la femeile în

vârstă, reducând riscul fracturilor.

Metabolism: s-a constatat în urma unui studiu proprietatea ceaiului de a creşte metabolismul şi

de a arde grăsimile, datorită capacităţii termogenice a ceaiului. Ceaiul verde este eficient în

combaterea obezităţii.

Diabet: în urma studiilor efectuate pe şobolani, s-a constatat că substanţele conţinute în ceai

scad nivelul zaharurilor din sânge şi previn cataracta la indivizii diabetici. Sistem imunitar: există indicii că această băutură poate ajuta organismul să lupte împotriva

infecţiilor.

31

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FVitamina_D&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNHNxQsyZ-b84PUJ97vUtniDn1ZqTA

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FCalciu&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNEUO6eDHMl03Ut12jyEOpDL2h6YZA

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fw%2Findex.php%3Ftitle%3DArtrita_reumatoida%26action%3Dedit%26redlink%3D1&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNEeF37GURIYQmfYfOUDf84CJmDJkA



S-a descoperit că adăugarea laptelui reduce semnificativ efectele benefice ale ceaiului. Caseina

din lapte se leagă la polifenolii antioxidanti din ceai, blocând efectele ceaiului asupra sistemulu

cardiovascular şi proprietăţile preventive împotriva cancerului. Un efect pozitiv este legarea substanţelo

din lapte la taninuri, neutralizând efectele negative ale acestora. Laptele de soia, neconţinând caseina nu

are asemenea efecte asupra ceaiului.Multe din studii care indică numeroasele beneficii ale consumului de ceai sunt departe de a fi

exacte, concluziile fiind trase fie de pe urma statisticilor, fie după testări pe eşantioane de populaţie,

descoperirile putând fi influenţate şi de alţi factori.

Efecte negative:

Anemia feriprivă: compuşii fenolici din ceai (precum şi cei din cafea, vin roşu, unele frunze

nuci şi legume) inhibă absorbţia fierului în organism.

Prezenţa fluorului şi a aluminiului: toate frunzele de ceai conţin fluor, cele mature de 10 până

la 20 de ori mai mult decât cele tinere, deoarece planta îl absoarbe foarte uşor. Ceaiul cultivat în regiuni poluate trebuie evitat, deoarece fluorul reduce proprietăţile anti-cancerigene ale ceaiului

şi chiar cauzează afecţiuni neurologice şi renale, precum şi osteoporoză, artrită şi cancer de tract

digestiv.

Oxalaţi: deşi oxalaţii sunt un ajutor eficient în lupta cu infecţiile, inclusiv cu HIV, acumulurări

afectează sănătatea rinichilor; concentraţiile de oxalaţi din ceai sunt mici, fiind nevoie de mar

cantităţi pentru a produce acumulări periculoase.

5. Studiu de cazCHESTIONAR

Chestionarul reprezintă o parte a unui studiu inclus în realizarea unui proiect ce are în vedere

determinarea calităţii serviciilor oferite de Ceainăria Ceai et caetera. Obiectivul prezentei cercetări îl

constituie valoarea aşteptărilor şi percepţiilor utilizatorilor cu privire la serviciile oferite de Ceat e

caetera.

Partea I. Date personale

1. Sex:

Feminin

Masculin

32



2. Vârsta:

1. 14-24 ani

2. 25-34 ani

3. 35-44 ani

4. 45-54 ani5. peste 55 de ani

3. Loc de rezidenţă (localitate, ţară):

.………………………………………………………………………

4. Ocupaţie:

……………………………………………………………………………….

5. Scopul utilizării: Afaceri

Personal

Alte motive (care anume?)……………………………………………

6. Pentru a câta oară folosiţi serviciile acestei ceainării?

1. Pentru prima dată

2. Pentru a doua oară

3. Pentru a treia oară

4. Pentru a patra oară5. De mai mult de patru ori

Partea a II-a

Vă rugăm să bifaţi cu un X în căsuţa corespunzătoare atitudinii dumneavoastră faţă de atributul

avut în vedere.

Sectorul 5 indică nivelul cel mai înalt al aşteptărilor.

Sectorul 4 indică nivelul ridicat al aşteptărilor.

Sectorul 3 indică nivelul mediu al aşteptărilor.Sectorul 2 indică nivelul scăzut al aşteptărilor.

Sectorul 1 indică un nivel foarte scăzut al aşteptărilor.

33



DIMENSIUNEA AŞTEPTĂRI

Tangibilitatea 5 4 3 2 1

1. Ceainăria ar

trebui să aibă

locaţia convenabil

şi accesibilă tuturo

consumatorilor.

2. Interiorul

acesteia ar trebui

să fie dotat cu

echipamente

performante.

3. Varietatea

serviciilor oferite a

trebui să acopere

necesităţile tuturor

consumatorilor..

4. Angajaţii

ceainăriei ar trebuisă fie bine pregătiţi

5. Angajaţii

ceainăriei ar trebui

să se comporte

civilizat cu clienţii

6. Pliantele şi

broşurile ar trebuisă conţină

informaţii detaliate

Fiabilitate 5 4 3 2 1

7. Ceainăria ar

trebui să respecte

34



toate aspectele

prevăzute în

contract.

8. Programulceainăriei ar trebui

să fie flexibil astfe

încât nevoile

tuturor

consumatorilor să

fie satisfăcute la

timp.

9. Angajaţii Ceai e

caetera ar trebui să

arate înţelegere

tuturor

problemelor

clienţilor.

10. Angajaţii ar

trebui să ofere

clienţilor serviciil

promise.

11. Ceainăria ar

trebui să facă

cunoscute imediat

toate modificărileapărute în cadrul

său.

Receptivitate 5 4 3 2 1

12. Angajaţii


să răspundă

prompt

35



solicitărilor.

13. Angajaţii Ceai

et caetera ar trebui

să fie permanentdispuşi să-şi ajute

clienţii.

14. Personalul

Ceai et caetera va

comunica

momentul exact

când serviciul va f

furnizat.

15. Angajaţii


să fie uşor de găsit.

16. Personalul

ceainăriei nu ar

trebui să fie

niciodată ocupat

ca să răspundăcerinţelor clienţilo

Încredere 5 4 3 2 1

17.

Comportamentul

personalului Ceai


să inducă

sentimental de

siguranţă clienţilor

18. Angajaţii


să fie politicoşi şi

36



amabili cu clienţii.

19. Ceainăria ar

trebui să aibă o

reputaţie bună, săfie de încredere.

20. Clienţii ar

trebui să se simtă

în siguranţă în

cadrul ceainăriei

Ceai et caetera.

21. Personalul

Ceai et caetera ar trebui să deţină

cunoştinţe

suficiente pentru a

răspunde tuturor

cerinţelor

consumatorilor.

Em atie 5 4 3 2 122. Angajaţii ar

trebui să acorde

atenţie individuală

fiecărui client.

23. Cainăria ar

trebui să ţină cont

de cele mai

importante dorinţe

ale clienţilor.

24. Personalul


să fie dornic să

înţeleagă nevoile

37



clienţilor.

25. Angajaţii


să arate sinceritateşi înţelegere

consumatorilor.

26. Ceainăria Ceai


să fie întotdeauna

dispusă să ajute

clienţii.

Partea a III-a

Vă rugăm să bifaţi cu un X în căsuţa corespunzătoare atitudinii dumneavoastră faţă de atributul

avut în vedere.

Sectorul 5 indică o performanţă excelentă.

Sectorul 4 indică o performanţă ridicată.

Sectorul 3 indică o performanţă medie.

Sectorul 2 indică o performanţă scăzută.Sectorul 1 indică o performanţă foarte scăzută.

DIMENSIUNEA PERCEPŢII

Tangibilitatea 5 4 3 2 1

1. Ceainăria are o

locaţie convenabilăşi accesibilă tuturor

utilizatorilor.

2. Interiorul este

dotat cu

38



echipamente

performante.

3. Varietatea

serviciilor oferiteacoperă necesităţile

tuturor

consumatorilor.

4. Angajaţii

ceainăriei sunt bine

pregătiţi.

5. Angajaţii

ceainăriei secomportă civilizat c

clien ii.

6. Pliantele şi

broşurile conţin

informaţii detaliate.

Fiabilitate 5 4 3 2 1

7. Ceainăriarespectă toate

aspectele prevăzute

în contract.

8. Programul

ceainăriei este

flexibil astfel încât

nevoile tuturor

clienţilor să fiesatisfăcute la timp.

9. Angajaţii Ceai et

caetera arată

înţelegere tuturor

39



problemelor

clienţilor.

10. Angajaţii ar

trebui oferă clienţiloserviciile promise.

11. Ceainăria face

cunoscute imediat

toate modificările

apărute în cadrul

său.

12. Angajaţii

ceainăriei răspund

prompt solicitărilor

clienţilor.

13. Angajaţii Ceai et

caetera sunt

permanent dispuşi s

ajute utilizatorii.14. Personalul Ceai

et caetera comunică

momentul exact

când serviciul va fi

furnizat.

15. Angajaţii

ceainăriei sunt uşor

de găsit.

16. Personalul

ceainăriei nu este

niciodată ocupat ca

să răspundă

40



cerinţelor clienţilor.

Încredere 5 4 3 2 1

17. Comportamentul

personalului Ceai et

caetera induce

sentimental de

siguranţă clienţilor.

18. Angajaţii

ceainăriei sunt

politicoşi şi amabili

cu clienţii.

19. Ceainăria are o

reputaţie bună si

este de încredere.

20. Clienţii se simt î

siguranţă în cadrul

ceainăriei.

21. Personalul Ceaiet caetera deţine

cunoştinţe suficient

pentru a răspunde

tuturor cerinţelor

consumatorilor.

Empatie 5 4 3 2 1

22. Angajaţii acordăatenţie individuală

fiecărui client.

23. Ceainăria ţine

cont de cele mai

importante dorinţe

41



ale clienţilor.

24. Personalul Ceai

et caetera estedornic să înţeleagă

nevoile clienţilor.

25. Angajaţii

ceainăriei arată

sinceritate şi

înţelegere

utilizatorilor.

26. Ceainăria Ceaiet caetera este

întotdeauna dispusă

să ajute clienţii.

Partea a III-a. Reutilizarea serviciilor Ceai et caetera.

Veţi reutiliza serviciile ceainăriei Ceai et caetera?

Da Nu

Nu ştiu.

Partea a IV-a. Sugestii, reclamaţii, complimente cu privire la calitatea serviciilor oferite de

Ceai et caetera.

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………

Vă mulţumim pentru cooperare!

42



Răspunsurile persoanelor chestionate

Partea I.

Date

personale

R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10

Într 1 F M M M M F F M F M

Într 2 a A a d c d a b c e

Într 3 Bv Bz Buz Gl Bc Bv Bz Gl Ph B

Într 4 Stud

ent

Stud

ent

Studen

t

Profes

or

Inginer Taxim Studen

t

Plutoni

er

Casnic Pensio

nar

Într 5 Pers

onal

Pers

onal

Person

al

Person

al

Afacer

i

Person

al

Person

al

Person

al

Person

al

Person

al

Într 6 b C c c a a c d e b

Partea a II-a.

AŞTEPT

ĂRI

R

1

R

2

R 3 R 4 R 5 R 6 R 7 R 8 R 9 R 10

Tangibilit

ate

A1 3 2 4 3 3 1 4 2 5 3

A2 2 2 1 1 4 2 1 4 5 3

A3 5 4 4 4 2 4 5 2 1 3

A4 2 5 1 1 3 2 2 4 2 4

43



A5 4 2 3 3 5 4 2 1 4 2

A6 1 1 2 4 3 2 4 2 3 5

Fiabilitate

A7 5 5 5 5 1 1 3 4 4 3

A8 3 2 3 3 4 2 3 5 5 2

A9 2 5 1 2 5 2 5 3 3 4

A10 5 4 3 2 3 3 4 1 2 3

A11 1 5 5 4 2 4 5 5 2 4

Receptivi

tate

A12 5 4 3 5 2 3 1 2 5 4

A13 2 3 1 3 5 4 5 3 4 2

A14 4 2 1 2 3 2 2 3 3 3

A15 2 2 4 1 5 4 4 2 5 2

A16 2 3 2 1 2 3 5 3 1 2

Încredere

A17 1 4 4 2 4 4 3 5 4 2

A18 4 4 2 3 2 5 2 5 3 2

A19 2 3 5 4 4 1 2 2 3 5

A20 3 2 3 5 3 2 3 1 3 4

A21 4 3 1 5 1 4 3 3 2 5

Empatie

A22 1 4 3 5 4 3 5 3 4 3

44



A23 5 5 5 2 3 1 3 5 3 4

A24 2 5 2 4 5 1 3 3 3 4

A25 3 4 3 2 2 2 2 2 2 5

A26 4 5 4 1 5 2 2 1 4 5

PERCEP

ŢII

R

1

R

2

R

3

R 4 R 5 R 6 R 7 R 8 R

9

R

10

Tangibilit

ate

A1 2 4 5 3 2 5 1 2 4 3

A2 1 2 1 4 5 2 4 2 2 4

A3 5 3 2 5 3 2 5 1 5 2

A4 3 5 2 4 1 3 3 3 5 2

A5 1 4 1 2 1 3 3 2 3 1

A6 4 2 3 3 4 4 2 4 1 3

Fiabilitate

A7 2 4 4 5 2 5 1 1 4 5

A8 4 2 4 5 2 1 4 5 5 5

A9 2 5 2 4 4 3 5 3 2 4

A10 4 3 2 3 5 3 2 5 2 1

A11 5 1 2 1 5 3 4 4 4 1

Receptivit

ate

45



A12 3 5 4 5 5 5 3 1 3 4

A13 1 3 5 3 3 2 1 5 2 2

A14 1 1 5 5 2 4 2 5 4 4

A15 4 2 5 4 1 1 4 2 5 2

A16 5 4 3 2 5 1 3 4 5 4

Încredere

A17 2 3 1 3 4 2 2 1 3 3

A18 5 1 1 5 3 4 5 3 1 1

A19 3 2 1 4 2 3 3 5 4 5

A20 2 2 3 2 1 5 2 3 2 4

A21 4 2 4 5 4 3 1 3 3 5

Empatie

A22 2 3 5 3 5 4 3 3 3 4

A23 4 4 3 5 2 5 3 2 2 1

A24 1 1 1 4 4 5 4 3 2 4

A25 1 3 2 2 2 4 3 4 4 2

A26 2 5 4 1 1 4 5 1 4 3

Partea III-a.

R1 R2 R3 R4 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10

Veţi

reutiliza

DA DA NU NU DA NU NU DA DA DA DA

46



serviciile

Ceai et

caetera?

Calculul şi determinarea indicatorilor calităţii serviciului

Tangibilitatea

AFIRMAŢII Eij Pij Pij – Eij

A1 3+2+4+3+3+1+4+2+

5+3=30

2+4+5+3+2+5+1+2+

4+3=31

31-30=1

A2 2+2+1+1+4+2+1+4+

5+3=25

1+2+1+4+5+2+4+2+

2+4=27

27-25=2

A3 5+4+4+4+2+4+5+2+

1+3=34

5+3+2+5+3+2+5+1+

5+2=33

33-34=-1

A4 2+5+1+1+3+2+2+4+

2+4=26

3+5+2+4+1+3+3+3+

5+2=31

31-26=5

A5 4+2+3+3+5+4+2+1+

4+2=30

1+4+1+2+1+3+3+2+

3+1=21

21-30=-9

A6 1+1+2+4+3+2+4+2+

3+5=27

4+2+3+3+4+4+2+4+

1+3=30

30-27=3

SQ1=(1+2-1+5-9+3)/10=0.1

Fiabilitate


A7 5+5+5+5+1+1+3+4+4+

3=36

2+4+4+5+2+5+1+1+4+

5=33

33-36=-3

A8 3+2+3+3+4+2+3+5+5+

2=32

4+2+4+5+2+1+4+5+5+

5=37

37-32=5

47



A9 2+5+1+2+5+2+5+3+3+

4=32

2+5+2+4+4+3+5+3+2+

4=34

34-32=2

A10 5+4+3+2+3+3+4+1+2+

3=30

4+3+2+3+5+3+2+5+2+

1=30

30-30=0

A11 1+5+5+4+2+4+5+5+2+

4=37

5+1+2+1+5+3+4+4+4+

1=30

30-37=-7

SQ2=(-3+5+2+0-7)/10=-O,3

Receptivitate


A12 5+4+3+5+2+3+1+2+

5+4=34

3+5+4+5+5+5+3+1+

3+4=38

38-34=4

A13 2+3+1+3+5+4+5+3+

4+2=32

1+3+5+3+3+2+1+5+

2+2=27

27-32=-5

A14 4+2+1+2+3+2+2+3+

3+3=25

1+1+5+5+2+4+2+5+

4+4=33

33-25=8

A15 2+2+4+1+5+4+4+2+

5+2=31

4+2+5+4+1+1+4+2+

5+2=30

30-31=-1

A16 2+3+2+1+2+3+5+3+

1+2=24

5+4+3+2+5+1+3+4+

5+4=36

36-24=12

SQ3 = (4-5+8-1+12)/10=1,8

Încredere


A17 1+4+4+2+4+4+3+5+

4+2=33

2+3+1+3+4+2+2+1+

3+3=24

24-33=-9

48



A18 4+4+2+3+2+5+2+5+

3+2=32

5+1+1+5+3+4+5+3+

1+1=29

29-32=-3

A19 2+3+5+4+4+1+2+2+

3+5=31

3+2+1+4+2+3+3+5+

4+5=32

32-31=1

A20 3+2+3+5+3+2+3+1+

3+4=29

2+2+3+2+1+5+2+3+

2+4=26

26-29=-3

A21 4+3+1+5+1+4+3+3+

2+5=31

4+2+4+5+4+3+1+3+

3+5=34

34-31=3

SQ4 = (-9-3+1-3+3)/10=-1,1

Empatie


A22 1+4+3+5+4+3+5+3+

4+3=35

2+3+5+3+5+4+3+3+

3+4=35

35-35=0

A23 5+5+5+2+3+1+3+5+

3+4=36

4+4+3+5+2+5+3+2+

2+1=31

31-36=-5

A24 2+5+2+4+5+1+3+3+

3+4=32

1+1+1+4+4+5+4+3+

2+4=29

29-32=-3

A25 3+4+3+2+2+2+2+2+

2+5=27

1+3+2+2+2+4+3+4+

4+2=27

27-27=0

A26 4+5+4+1+5+2+2+1+

4+5=33

2+5+4+1+1+4+5+1+

4+3=30

30-33=-3

SQ5= (0-5-5+0-3)/10=-1,3

49



Calculul calităţii generale a serviciului

Nr. Crt. Dimensiunea Valoarea medie a calităţii serviciului

1 Tangibilitate 0,1

2 Fiabilitate -0,3

3 Receptivitate 1,8

4 Încredere -1,1

5 Empatie -1,3

Total -0,8

Valoarea calităţii generale a serviciul -0,16

SQ = (SQ1+SQ2+SQ3+SQ4+SQ5)/5 = (0,1-0,3+1,8-1,1-1,3)/5 = -0,8/5= -0,16

Prezentarea şi interpretarea rezultatelor

SQ1= 0,1

SQ2= -0,3

SQ3= 1,8

SQ4= -1,1

SQ5= -1,3

Având în vedere faptul că SQ are valoarea -0,16 indică faptul că serviciile oferite de ceainăria

Ceai et caetera nu sunt pe placul clienţilor şi necesită îmbunătăţiri.

50



6. Concluzii şi propuneri

Consecinţele nefaste ale contrafacerii sunt binecunoscute, iar în cazul de faţă este bine să fim vigileţi, orice semnalare în descoperirea falsurilor care periclitează viaţa consumatorilor este de reclama

pentru ca autorităţile să poată interveni stopând comercializarea acestor sortimente de ceai fals.

De asemenea, este bine ca şi consumator, să ne orientăm către locurile unde stim că putem

consuma ceai de calitate, dar mai ales, când cumpărăm ceai sa fim atenţi la producător, la aspectul

ceaiului şi dacă sesizăm vreo neregularitae sau ni se pare că avem de-a face cu ceva suspicios să

anunţăm autoritîţile cât mai repede pentru ca acestea să poată lua masurile necesare.

7. Bibliografie

“Totul despre ceai, cafea, cacao - Istorie, beneficii, reţete”, Oana Ştefănescu

“Cartea ceaiului” , Okakura Kakuzo

http://ro.wikipedia.org/

http://www.scientia.ro/blog-sergiu-vijiala/2570-totul-despre-ceai-cum-ne-afecteaza.html

http://www.agritrade.org/

51

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fwww.agritrade.org%2F&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNExAXdlRKCFmsq5HwfwU_ZUgUCVvQ

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fwww.scientia.ro%2Fblog-sergiu-vijiala%2F2570-totul-despre-ceai-cum-ne-afecteaza.html&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNF1KtUckmbaRfOIBKtdLjcsIakh2Q

http://www.google.com/url?q=http%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2F&sa=D&sntz=1&usg=AFQjCNFJZQQnJULVyPBbpyQSr04frT4W9A



Documents

Falsificarea ceaiului