Fondată în Februarie 2009 · acutizarea acestuia), sinuzita sau chiar decesul. La copii pot apărea complicaţii neurologice, cum ar fi convulsiile și encefalitele. Din această

COLEGIUL DE REDACȚIE

CONSILIUL DE REDACȚIE

Newsletter is intended for specilaists working in the fi eld of public health, family and clinical medicine, lo-cal public authority, business, teachers of comprehensive schools as well as for ordinary people. It provides information on public health situation and promotes the healthy way of life.

R e v i s t a S e r v i c i u l u i d e S u p rave g h e re d e S t at a S ă n ăt ăț i i Pu b l i ce

Nr. 4 (41), Decembrie 2016Fondată în Februarie 2009

Fondată în Februarie 2009

F O N D A T O RF O N D A T O R

Valeriu GONCEAR Valentina VOROJBIT Constantin GRECU Olga VOLCOVSCHI

Oleg LOZAN Ion TULGARA Iurie OSOIANU Raisa SCURTU

Adrian COTELEA Viorica PRISACARI Elena BALAN Antonița FONARI

Ovidiu TAFUNI Varfolomei CALMÎC Galina OBREJA

Redactor-șef: Iurie PÎNZARU

Redactori-șefi Ion ȘALARUadjuncți: Constantin RÎMIȘ

Secretari de redacție: Olesea CROITOR Ion NISTOR

Stilizator: Viorica CHIRILOV

Membri: Nicolae FURTUNĂ, Eudochia TCACI, Vasile GUȘTIUC, Grigore FRIPTULEAC, Stela GHEORGHIȚA,Valeriu PANTEA, Silvia PLAMADEALA

Apare bimestrialApare bimestrial

Adresa noastră:Adresa noastră:RM, Chișinău,

str. Gh. Asachi, 67-ae-mail: [email protected]

Revista este destinată specialiștilor din domeniul sănătății publice, medicinei de familie și spitalicești, peda-gogilor, autorităților publice locale, agenților economici, precum și populației. Ea informează cititorii despre starea sănătății publice și promovează principiile modului de viață sănătos.

Издание предназначено специалистам в области общественного здоровья, семейной и клинической медицины, учителям общеобразовательных школ, местной публичной администрации, экономическим агентам и населению. Оно информирует читателей о состоянии общественного здоровья и пропагандирует принципы здорового образа жизни.

_CSP_decembrie_2016.indd 1_CSP_decembrie_2016.indd 1 31.01.2017 9:32:0531.01.2017 9:32:05

CRONICA2

C U P R I N S

Mesajul de felicitare al doamnei Ruxanda GLAVAN, ministru al Sănătăţii,

adresat comunităţii medicale .................................................................................. 3

Mesajul de felicitare al domnului Iurie Pînzaru,

director general al CNSP, redactor-șef al revistei .............................................. 4

Din nou despre gripă ................................................................................................... 5

Fenomenul dizabilităţii în Republica Moldova ................................................... 7

Activitatea fi zică și sportul în benefi ciul sănătăţii ............................................ 9

Reducerea fumatului - contribuţie la diminuarea

factorilor de risc pentru sănătate .........................................................................11

Ce trebuie să știm despre radiaţiile ionizante ...................................................14

Radonul şi infl uenţa lui asupra sănătăţii .............................................................16

Hepatita virală B cronică în Republica Moldova ...............................................18

Intoxicaţiile cu monoxid de carbon pot fi prevenite ......................................20

Particularităţile asistenţei stomatologice a femeii gravide ..........................23

Razele ultraviolete în profi laxia și combaterea infecţiilor nosocomiale .........25

Controlul alcoolului - în benefi ciul sănătăţii publice ......................................28

Serviciul de sănătate mintală în reformare ........................................................31

Ergonomia - o direcţie știinţifi co-practică în sănătatea ocupaţională .....34

Respectaţi eticheta sănătăţii în transportul public .........................................36

Bronhopneumopatia obstructivă cronică și prevenirea ei ..........................38

Campanii de sensibilizare a riscurilor pentru sănătatea fătului ..................39

Activităţi ..........................................................................................................................42

Vreau să fi u informat ..................................................................................................44


CRONICA3

CRCRONO ICAA3

Mesaj de felicitareMesaj de felicitare

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în numele colectivului Ministerului Sănătăţii şi al meu personal, urez tuturor lucrătorilor medicali din Republica Moldova multă sănătate, bunăstare, realizări frumoase atât pe plan profesional, cât şi per-sonal.

Anul 2016 a fost unul extrem de important pentru sistemul de sănătate. Împreu-nă, am reuşit să implementăm câteva reforme deosebit de necesare: modifi carea mecanismului de salarizare a angajaţilor încadraţi în asigurările medicale, cu accent pe indicatorii de performanţă, extinderea listei medicamentelor compen-sate, instituirea unor pârghii efi ciente de organizare a licitaţiilor publice şi alte măsuri, care, în rezultat, au permis economisirea resurselor fi nanciare şi reduce-rea datoriilor istorice.

Cu siguranţă, avem încă multe provocări, fi e acestea legate de activitatea curen-tă, fi e de ordin fi nanciar sau de continuarea reformelor. Cu toate acestea, noi toţi, ca o adevărată echipă, am demonstrat că putem mişca lucrurile într-o direcţie pozitivă. O prioritate rămâne sănătatea populaţiei ţării noastre.

Vă mulţumesc cordial pentru munca, profesionalismul şi dedicaţia Dumneavoas-tră şi cred cu certitudine că doar împreună vom izbuti să consolidăm sistemul de sănătate din Republica Moldova.

Un an nou fericit, dragi colegi!

Ruxanda GLAVAN,ministru al Sănătăţii


CRONICA4

S-a mai scurs un an. Noi,

oamenii, după cum ne e

fi rea, ne despărţim de el

cu recunoștinţă pentru

realizările obţinute, dar,

în același timp, nutrim

speranţa că anul care

bate la ușă – 2017 – va fi

mai bun, mai fericit, mai

rodnic.

În aceste zile, stimaţi cititori, suntem cu sufl e-

tul aproape de dumneavoastră și vă mulţu-

mim pentru fi delitatea cu care ne-aţi fost ală-

turi în anul 2016, aducându-vă calde felicitări

și urări de bine întru împlinirea frumoaselor

năzuinţe pe care le aveţi pentru noul an.

Vă promitem că în anul 2017 vom continua să

lărgim cercul de cititori ai revistei și, totodată, să

atragem cât mai mulţi autori, pentru a contribui,

prin materiale actuale și relevante, la valorifi ca-

rea unuia dintre cele mai importante aspecte ale

umanităţii contemporane – sănătatea publică –

prin cunoștinţe moderne despre promovarea

sănătăţii, protecţie și prevenţie, care sunt valori

indispensabile bunăstării sănătăţii populaţiei.

Însă toate acestea vor deveni posibile numai

dacă vom persevera împreună spre scopul pro-

pus, dacă membrii Colegiului și Consiliului de

redacţie, instituţiile medico-sanitare publice

republicane și teritoriale, centrele de sănătate

publică, catedrele IP Universitatea de Stat de

Medicină și Farmacie N. Testemiţanu, specia-

liștii și savanţii din alte domenii își vor conjuga

eforturile, axându-le pe obţinerea performan-

ţelor înscrise în această dimensiune nobilă și

valorifi când subiecte de interes comun, pe cât

de vaste, pe atât de variate, întru satisfacerea

tuturor așteptărilor cititorilor revistei Cronica

Sănătăţii Publice.

Dragi prieteni ai revistei,Vă felicităm cu prilejul sărbătorilor de iar-nă, urându-vă multă sănătate, împliniri personale și profesionale, fericire. Fie ca anul 2017 să vă aducă încredere, stabilita-te, belșug și noi realizări, iar dragostea și sprijinul celor apropiaţi să vă mângâie su-fl etul, fi indu-vă nelipsite.

La mulţi ani!

Iurie PÎNZARU,dr. șt. med., conf. univ., director CNSP,

adjunct al medicului-șef sanitarde stat al RM,

redactor-șef al revistei

DRAGI CITITORI AI REVISTEICronica Sănătăţii Publice!


CRONICA5

DIN NOU DESPRE GRIPĂ

Alina DRUC,medic epidemiolog,Secţia Supravegherea și controlul gripei și infecţiilor respiratorii virale, CNSP

Gripa este o infecţie respiratorie cu debut brusc, febră ≥38ºC și cel puţin două simptome din ur-mătoarele: mialgii (dureri musculare), cefalee (dureri de cap), stare generală modifi cată, tuse, frisoane, dureri în gât, difi cultăţi respiratorii și absenţa altui diagnostic. Ea este provocată de virusuri gripale, care se transmit direct – prin tuse sau strănut – de la o persoană bolnavă la alta sănătoasă și indirect – prin obiecte proaspăt contaminate, de exemplu, batista, prosopul, ve-sela etc. Gripa este extrem de contagioasă, are o răspândire globală cu posibilitatea de a provoca epidemii sau chiar pandemii din simplul fapt că într-o perioadă foarte scurtă poate afecta mai multe teritorii sau chiar mai multe continente. În acest context, gripa prezintă o problemă majoră de sănătate publică, care necesită supraveghere și aplicarea unor măsuri de control și de răspuns.

Răceala, comparativ cu gripa, este o infecţie provocată frecvent de rinovirusuri ce afectea-ză mucoasa nazală, sinusurile, faringele și căile respiratorii. Ea are un debut lent cu stări de obo-seală, strănut, cefalee (dureri de cap), dureri în globii oculari, tuse seacă, care ulterior trece în tuse umedă, creșterea consistenţei mucozităţi-lor nazale și instalarea unui aspect palid al pielii.

Putem căpăta o răceală obișnuită pe tot parcursul anului, cu precădere vara, în timp ce gripa apare mai mult în perioada noiembrie – martie, când sistemul imun este slăbit și vulnerabil din cauza schimbărilor bruște de temperatură, având o in-tensitate deosebită în luna februarie.

Virusurile gripale determină scăderea rezisten-ţei organismului atât la nivel local, prin distru-gerea mucusului de la nivelul căilor respiratorii, cât și la nivel general, epuizând organismul prin febră, tuse și ducând frecvent la apariţia supra-infecţiilor. În modul acesta, pot apărea diferite complicaţii, uneori severe. De exemplu, cea mai frecvent întâlnită complicaţie este pneumonia, dar mai pot apărea și bronhopneumoniile, in-sufi cienţa respiratorie acută, criza de astm (sau acutizarea acestuia), sinuzita sau chiar decesul. La copii pot apărea complicaţii neurologice, cum ar fi convulsiile și encefalitele.

Din această cauză, gripa este o infecţie pericu-loasă, mai ales pentru persoanele care fac parte din grupele cu risc sporit de îmbolnăvire de gri-pă, cum ar fi copiii și adulţii cu maladii cronice, cu probleme cardiace, pulmonare, diabet zaharat, persoanele în etate și altele, dar mai ales gravide-le, la care poate apărea riscul de avort spontan.

Gripa, fi ind o infecţie virală, se tratează cu pre-parate antivirale și nicidecum cu antibiotice. Se recomandă a lua antibiotice doar în cazuri speciale, bine justifi cate, cum ar fi suprainfecţia microbiană a gripei, antibioticele administrân-du-se numai la indicaţia și sub stricta suprave-ghere a medicului. Pentru a evita complicaţiile nedorite, trataţi starea gripală în baza prescrip-ţiei medicale și evitaţi autotratamentul.

Cea mai efi cientă metodă de prevenire a îm-bolnăvirilor cu virusul gripal este vaccinarea


CRONICA6

antigripală. Ea protejează persoana imunizată numai faţă de virusurile gripale circulante în sezonul respectiv, cuprinse în vaccin, nu însă și faţă de toate tipurile de virusuri, care dau simp-tomatologie asemănătoare gripei și au o evolu-ţie mai ușoară.

În perioada decembrie 2015 – ianuarie 2016, în Republica Moldova au fost vaccinate cu vacci-nul antigripal, recomandat de OMS, 150 mii de persoane, care fac parte din grupele cu risc spo-rit de îmbolnăvire, cum ar fi copiii și adulţii cu maladii cronice, lucrătorii instituţiilor medico-sanitare publice, inclusiv CNAM, ai ministerelor, departamentelor, centrelor de sănătate publi-că, efectivele Poliţiei de Frontieră și Serviciului Vamal, Ministerului Afacerilor Interne, Armatei Naţionale și Trupelor de Carabinieri, personalul instituţiilor de asigurare socială, al orfelinatelor, sanatoriilor pentru copii etc. Vaccinul pentru sezonul 2015-2016 a fost recomandat de Orga-nizaţia Mondială a Sănătăţii și a inclus tulpinile de virus gripal A(H1N1)pdm09, A(H3N2) și tip B.

În sezonul gripal 2016-2017 se preconizează a fi supuse vaccinării 200 mii de persoane din grupele cu risc sporit de îmbolnăvire, vaccinul fi ind donat de Task Force for Global Health, care include tulpinile de virus gripal recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru sezo-nul 2016 -2017.

Este esenţial să vă informaţi din timp despre modalităţile de protecţie împotriva gripei. O persoană informată corect poate decide corect!

Pentru a preveni apariţia gripei și a răcelii, sunt folosite mai multe procedee care ţin de medici-na naturistă și care reprezintă profi laxia nespe-cifi că, fi ind recomandate ceaiuri fi erbinţi, pro-duse de natură vegetală cu un conţinut sporit de fi toncide – ceapă, usturoi, lămâie, coacăză; produse apicole (propolis, miere de albine), fructe și legume. De asemenea, la menţinerea sănătăţii și rezistenţei sporite a organismului faţă de bolile infecţioase contribuie plimbările în aer liber și călirea organismului.

Efi ciente și recomandate pentru prevenirea gri-pei sunt următoarele măsuri și reguli simple de comportament:Acoperirea gurii și a nasului cu șerveţele de

unică folosinţă în timpul tusei și strănutului;Spălarea frecventă pe mâini cu apă caldă și

săpun;Evitarea contactului mâinii cu nasul și ochii

după atingerea diverselor obiecte, mai ales

în spaţiile publice sau în mijloacele de trans-

port în comun;

Evitarea spaţiilor închise și a aglomeraţiilor;

Triajul epidemiologic în unităţile preșcolare

și preuniversitare, reţinerea la domiciliu de

către părinţi a copiilor cu afecţiuni respirato-

rii acute, febrile, pentru evitarea transmiterii

bolii în comunitate;

Adresarea la medic odată cu apariţia prime-

lor simptome de boală compatibile cu gripa;

Evitarea autotratamentului;

Izolarea bolnavului de restul familiei într-o

cameră conformă din punct de vedere igie-

nic (luminoasă, aerisită, sufi cient de încălzită

(24-26ºC));

Evitarea vizitării bolnavilor sau persoanelor

suspectate de gripă;

Persoanele cu risc sporit de infectare: feme-

ile gravide, persoanele imuno-compromise,

bolnavii cu afecţiuni cardiovasculare, afecţi-

uni cronice ale aparatului respirator, diabet

zaharat, obezitate etc. vor evita contactul cu

bolnavii de gripă;

Utilizarea măștii de către bolnavi, pentru a

proteja persoanele cu care se afl ă în contact

direct;

Utilizarea măștii de protecţie de către per-

soanele care îngrijesc de bolnav;

Dezinfectarea suprafeţelor și obiectelor cu

care intraţi frecvent în contact, inclusiv mâ-

nerul ușii, tastatura calculatorului, telefoane-

le etc.;

Aerisirea încăperilor sau a birourilor cu men-

ţinerea unei temperaturi de 18- 20ºC;

Asigurarea locului de muncă cu șerveţele,

săpun, prosoape de hârtie, gel de mâini pe

bază de alcool și șerveţele de unică folosinţă;

Hidratarea organismului prin consumul de

lichide;

Alimentarea raţională și corectă (fructe, le-

gume, proteine etc.);

Respectarea regimului de odihnă.

Important de reţinut! La apariţia primelor simp-

tome de gripă este necesar să apelaţi la medicul

de familie și nicidecum să nu recurgeţi la auto-

tratament. Acesta adeseori conduce la agravarea

bolii și la complicaţii severe post-gripale sau de-

ces. Medicaţia naturistă poate fi folosită pentru

prevenirea gripei sau pe parcursul bolii, dar nu-

mai după consultul medicului specialist, de co-

mun cu tratamentul antiviral specifi c.


CRONICA7

FENOMENUL DIZABILITĂŢII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Livia ŢAPU, laborant în medicină, Laboratorul știinţifi cSănătatea ocupaţională, CNSP

Dizabilitatea este o problemă actuală și impor-

tantă a societăţii, fi ind o cauză majoră a reduce-

rii capacităţii de muncă. Persoanele cu dizabi-

lităţi se confruntă cu problema discriminării și

integrării sociale, având o poziţie dezavantajată

faţă de alte categorii, și această problemă poate

fi soluţionată numai prin efortul comun al so-

cietăţii și al instituţiilor de stat.

Potrivit estimărilor la nivel global, peste un

miliard de persoane (circa 15% din populaţia

lumii) trăiesc cu o formă de dizabilitate. Apro-

ximativ două treimi din persoanele

cu dizabilităţi trăiesc în ţări în curs

de dezvoltare și cu economie de

tranziţie. Totodată, numărul copi-

ilor cu dizabilităţi este de 93 mln.

în grupa de vârstă de 0-14 ani și de

150 mln. în grupa de vârstă de 0-18

ani. Dizabilitatea este o provocare

tot mai serioasă la nivel mondial,

inclusiv în Republica Moldova, din

cauza procesului de îmbătrânire a

populaţiei, a riscului de accidente,

precum și a numărului în creștere

al cazurilor de afecţiuni cronice (diabet, boli

cardiovasculare, cancer etc.).

În Republica Moldova, la evidenţa organelor de

protecţie socială a populaţiei se afl ă circa 183

mii de persoane cu dizabilităţi. La 10 mii de lo-

cuitori revin în medie 516 persoane cu dizabili-

tăţi, iar fi ecare a șasea persoană din ele se înca-

drează în categoria celor cu dizabilitate severă.

Persoanele cu dizabilităţi reprezintă 5,2% din

populaţia ţării, înregistrând o tendinţă genera-

lă de creștere a dizabilităţii în rândul tinerilor și

populaţiei în vârstă aptă de muncă, iar copiii cu

dizabilităţi reprezintă 2,1% din numărul total al

copiilor din Republica Moldova.

În ultimii 5 ani numărul persoanelor cu dizabili-

tăţi a crescut cu 6,1%, iar al copiilor de până la

18 ani s-a majorat până în anul 2010 cu 7,1%.

Totodată, până în anul 2012 s-a redus semni-

fi cativ – cu 2,7% - numărul total al copiilor cu

dizabilităţi.


CRONICA8

Persoanele cu dizabilitate be-

nefi ciază de alocaţii sociale.

Fiecare al treilea benefi ciar

din această categorie este co-

pil în vârstă de până la 18 ani

și aproape fi ecare al doilea –

persoană cu dizabilitate din

copilărie. Femeile sunt benefi -

ciare în proporţie de 40 la sută,

iar locuitorii din mediul rural

reprezintă circa 65 la sută.

Populaţia cu dizabilităţi este

angajată de 2-3 ori mai rar în

câmpul muncii, iar șansele de a

obţine un nivel superior de edu-

caţie sunt cu 50% mai reduse. În

plus, participarea la piaţa forţei

de muncă este direct proporţio-

nală cu severitatea gradului de dizabilitate.

În republică acest fenomen este o problemă tot

mai importantă, fi ind cauzat de nivelul înalt al

maladiilor cronice, care duc la dizabilitate, și cri-

za demografi că cu care ne confruntăm.

Dizabilitatea populaţiei în vârstă aptă de muncă,

precum și numărul mare de defi cienţe în rândul

copiilor și tinerilor este o problemă ce necesi-

tă rezolvare prin diverse căi. Astfel, fenomenul

dizabilităţii nu trebuie atribuit doar instituţiilor

medicale, cea mai corectă este implementarea

abordării complexe din partea statului, organi-

zaţiilor internaţionale, organizaţiilor nonguver-

namentale și a societăţii civile.

Abordarea problemei persoanelor cu dizabili-

tăţi este fundamentală, aceasta trebuie realiza-

tă la nivel interdisciplinar: medicină, psihopeda-

gogie, asistenţă socială. Sunt necesari pași con-

creţi în asigurarea drepturilor fundamentale ale

persoanelor cu dizabilităţi: la nediscriminare, la

familie, la identitate, la educaţie de calitate, la

egalitatea șanselor la un loc de muncă și cari-

eră. Drepturile persoanelor cu dizabilităţi sunt

asigurate prin lege (Legea nr. 60 din 30.03.2012

privind incluziunea socială a persoanelor cu

dizabilităţi).

Începând cu anul

1992, 3 decem-

brie este marcată

drept Zi internaţi-

onală de solidari-

tate cu persoane-

le cu dizabilităţi.

Această zi a fost

stabilită de către

Organizaţia Naţiu-

nilor Unite și are ca

obiectiv promova-

rea persoanelor

cu dizabilităţi prin

informarea cetăţe-

nilor cu privire la

problemele legate de dizabilitate și mobilizarea

susţinerii demnităţii, drepturilor și bunăstării

persoanelor cu dizabilităţi.


CRONICA9

ACTIVITATEA FIZICĂ ȘI SPORTUL ÎN BENEFICIUL SĂNĂTĂŢII

Olga CERNELEV,cercetător știinţifi c, doctorand, CNSP

Sportul are puterea de a schimba lumea.

Nelson MANDELA

Promovarea unui stil de viaţă sănătos și activ

reprezintă un factor prioritar datorită multi-

plelor benefi cii pe care le au mișcarea în sine și

adoptarea valorilor sportive la nivel individu-

al, comunitar și naţional. Practicarea regulată

a activităţii fi zice implică numeroase benefi cii

și contribuie la reducerea riscului apariţiei bo-

lilor cardiovasculare, a unor tipuri de cancer, a

diabetului zaharat, la îmbunătăţirea sistemului

muscular și osos, controlul greutăţii corporale,

menţinerea sănătăţii mintale, favorizarea pro-

ceselor cognitive etc.

Conform estimărilor Consiliului Europei, sportul

nu este altceva decât toate formele de activităţi

fi zice care, printr-o participare mai mult sau mai

puţin organizată, au drept obiectiv expresia sau

ameliorarea condiţiei fi zice și psihice, dezvolta-

rea relaţiilor sociale sau dobândirea unor rezul-

tate pozitive în competiţiile de toate nivelurile

(The Council of Europe Sports Charter, 1993, art.

2 – Defi nition and Scope of the Charter). În acest

context, practicarea regulată a activităţii fi zice

este recunoscută ca fi ind parte integrantă a rea-

lităţii sociale, culturale și economice pe întregul

mapamond.

Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătă-

ţii (OMS), inactivitatea fi zică reprezintă unul din

cei 10 factori de risc, care contribuie la sporirea

ratei mortalităţii în rândul populaţiei. Raportul

OMS, intitulat Sănătate și dezvoltare prin sport și

activitate fi zică (2003), accentuează că practica-

rea regulată a sportului determină o economisi-

re de 3.2 dolari în sistemul medical. Astfel, acti-

vitatea fi zică reprezintă o necesitate stringentă

pentru un stil de viaţă sănătos atât la nivel inter-

naţional, cât și naţional.

Studiile realizate în majoritatea ţărilor puternic

industrializate evidenţiază consecinţele negati-

ve ale unui mod de viaţă lipsit de activităţi fi zi-

ce regulate, cum ar fi : creșterea continuă a nu-

mărului de persoane supraponderale și obeze,

procentul mic al tinerilor care practică regulat

activităţi fi zice, scăderea nivelului de activita-

te fi zică odată cu înaintarea în vârstă etc. Ast-

fel, cercetarea desfășurată la nivel european în

anul 2009 privind sportul și activitatea fi zică s-a

bazat pe intervievarea unui eșantion constituit

din 27 mii de subiecţi din 27 de state membre

ale Uniunii Europene. În rezultat, s-a constatat

că ½ din cei intervievaţi nu practică sportul ni-

ciodată; aproape un sfert practică foarte rar un

anumit tip de sport și foarte puţini practică acti-

vitatea fi zică cu regularitate.

De asemenea, important este de menţionat

că Vello Hein, Maret Müür și Andre Koka de la

Institute of Sport Sciences and Physiotherapy,


CRONICA10

Tartu, Estonia au studiat relaţia dintre motivaţia

intrinsecă și intenţia elevilor de a fi activi fi zic

după ce au absolvit instituţiile de învăţământ

general. La studiu au participat 400 de elevi cu

vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani din mai multe

orașe estoniene. Rezultatele acestuia au arătat

că motivaţia intrinsecă de a experimenta acti-

vitatea fi zică a fost cel mai puternic predictor al

intenţiei de a fi activ fi zic după absolvirea liceu-

lui, dincolo de motivaţia intrinsecă de realizare.

Aceste rezultate sunt confi rmate și într-un alt

studiu desfășurat în 2006 în Scoţia. Astfel, cea

mai frecventă scuză pentru inactivitatea fi zică

sportivă este lipsa de timp liber, deși dorinţa de

a include această activitate în rutina zilnică re-

prezintă schimbarea pe care cei mai mulţi din-

tre respondenţi ar dori să o facă.

Conform datelor Eurobarometru (European Com-

mission, Eurobarometer – Sport and Physical Acti-

vity, March 2014), România se regăsește în grupul

statelor membre ale Uniunii Europene cu un

procentaj mare al populaţiei ce nu practică deloc

sportul sau orice altă formă de activitate fi zică –

60%. Doi din zece elevi nu participă la orele de

educaţie fi zică din școală, iar frecvenţa nepartici-

pării acestora sporește odată cu înaintarea în vâr-

stă (Raportul naţional de sănătate a copiilor și tine-

rilor, Institutul Naţional de Sănătate Publică, 2013).

Astfel, inactivitatea fi zică reprezintă al 6-lea

cel mai mare factor de risc responsabil pentru

anii trăiţi cu dizabilitate în România (DALYs),

având cea mai mare pondere în cazul bolilor

cardiovasculare, a diabetului zaharat și a unor

forme de cancer (Institute of Health Metrics and

Evaluation – IHME, GBD Profi le, România, 2013).

Aproximativ 50% din populaţia României este

categorisită ca având exces de greutate (WHO,

2010). Rezultatele preliminare ale Iniţiativei OMS

de supraveghere a obezităţii copiilor în Europa

(COSI) indică faptul că prevalenţa obezităţii la co-

pii este foarte ridicată. Studiul arată că 19.3-49%

din băieţi și 18.4-42.5% din fete au supraponde-

rabilitate (inclusiv obezitate). Prevalenţa obezită-

ţii era cuprinsă între 6 și 26.6% în rândul băieţilor

și între 4.6 și 17.3% - în rândul fetelor. Comparaţi-

ile arată că cel mai înalt nivel de supraponderabi-

litate a fost înregistrat în ţările din sudul Europei.

În Republica Moldova, rezultatele cercetărilor

desfășurate demonstrează că modul sedentar

de viaţă este caracteristic pentru una din zece

persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani,

având ca rezultat un risc crescut pentru bolile ne-

transmisibile. Studiul HBSC Sănătatea adolescen-

ţilor, factorii determinanţi comportamentali și soci-

ali arată că doar 23% din adolescenţi au practicat

activităţi fi zice cu o durată totală de cel puţin 60

de minute pe zi în ultima săptămână, iar 4.6% -

nu au practicat-o deloc. Practicarea activităţii fi zi-

ce zilnic, cel puţin o oră pe zi, este în descreștere

odată cu înaintarea în vârstă atât pentru fete, cât

și pentru băieţi. În toate grupurile de vârstă, băie-

ţii practică mai des activitatea fi zică zilnică decât

fetele – cel puţin o oră pe zi.

Pentru a diminua infl uenţa acestui factor asupra

sănătăţii populaţiei, atât la nivel internaţional,

cât și naţional, sunt necesare acţiuni orientate

spre sporirea gradului de participare activă și

regulată a populaţiei la activităţi fi zice în scopul

ridicării și păstrării nivelului de sănătate indivi-

duală, îmbunătăţirii gradului de coeziune, inte-

grare și încredere socială. Astfel, un prim-pas im-

portant pentru promovarea unui mod de viaţă

sănătos sunt informarea și educarea populaţiei,

în special a copiilor și tinerilor, privind benefi ci-

ile practicării activităţii fi zice și a sportului prin

intermediul surselor mass-media (presa scrisă,

on-line, audiovizuală) și societăţii civile; atragerii

oamenilor de creaţie, a politicienilor etc. în rea-

lizarea unor campanii de promovare a sportului

de masă, inclusiv în cadrul instituţiilor de învăţă-

mânt general etc.; realizarea anumitor cercetări

în scopul studierii intereselor și motivaţiilor unor

grupuri de populaţie pentru practicarea regulată

a activităţii fi zice etc.

În general, se recomandă să se practice activi-

tate fi zică de intensitate moderată minim 30 de

minute pe zi. Zilnic, copiii și adolescenţii cu vâr-

sta cuprinsă între 5 și 17 ani trebuie să practice

minim 60 de minute de activitate fi zică intensă.

Adulţii trebuie să acorde minim 150 de minute

pe săptămână activităţilor de intensitate mode-

rată sau 75 de minute activităţilor viguroase.

În rezultat, practicarea regulată a culturii fi zice

și sportului va contribui semnifi cativ la reduce-

rea nivelului de morbiditate și mortalitate prin

bolile netransmisibile (boli respiratorii, cardio-

vasculare, locomotorii, obezitate, consum de

alcool, tabagism etc.), precum și la creșterea

speranţei de viaţă în rândul populaţiei.


CRONICA11

REDUCEREA FUMATULUI - CONTRIBUŢIE LA DIMINUAREA FACTORILOR

DE RISC PENTRU SĂNĂTATE

Varfolomei CALMÎC, dr. șt. med., șef Secţie Controlul tutunului, CNSP

Consumul de tutun este una din cauzele evita-bile ale morţii și se înscrie printre cele mai im-portante preocupări sociale și de sănătate pu-blică, având consecinţe economice și securitate demografi că la nivel mondial.

Efectele negative ale fumatului se răsfrâng dra-matic asupra sănătăţii nu doar a fumătorilor, ci și a celor din preajmă. De altfel, afl area într-un mediu ce conţine fum de tutun, fi e în locurile publice, la locul de muncă sau la domiciliu, a fost recunoscută ca factor de risc.

Studiile denotă: copiii ai căror părinţi sunt fu-mători suferă mai des de bronșită acută și croni-că, de traheite, laringite, faringite și pneumonie; mai frecvent ajung să fi e internaţi în spital; con-vieţuirea cu persoane fumătoare induce cance-rul favorizat de substanţele din fumul de tutun, prezente și în organismul persoanelor expuse la fumul de ţigară. Concentraţia acestor substanţe crește în organe, sânge și urină în funcţie de du-rata expunerii la fum, sporind riscul de dezvol-tare a cancerului.

Necesitatea implementării cât mai urgente a mă-surilor de reducere a fumatului și expunerii la fu-mul de tutun se justifi că prin faptul că Republica Moldova se plasează printre ţările cu cel mai mare număr de fumători, date bazate pe rezultatele Studiului de indicatori multipli în cuiburi (MICS 4, 2012), cu o prevalenţă a fumatului la bărbaţi de 48,5% și creștere la femei de la 7,1% în 2005 la 8,2% în 2012; fumatul se răspândește în rândul persoanelor tinere, care iniţiază această practică la o vârstă tot mai fragedă. Studiul global privind fumatul la adolescenţi, efectuat în 2013, a arătat că printre elevii de 13-15 ani consumul de tutun era de 10,4%, din ei 7,2% fumau ţigarete; peste 20% din ei au început fumatul la o vârstă de 7 ani și mai mică; mai mult de 4 din 10 elevi aveau în preajmă persoane care fumau în afara casei lor, iar mai mult de un sfert din elevi erau expuși la fumul de tutun la domiciliu. Cele relatate îngrijorează și mai mult, deoarece din 38-39 mii de oameni, decedaţi anual, 14-15% (peste 5,5 mii) mor în urma bolilor cauzate de consumul de tutun, 60% din ei fi ind persoane de vârstă activă. În același timp, mortalitatea în rândul bărbaţilor este de 2 ori mai mare decât în rândul femeilor.

Mai mult, în Republica Moldova persistă tendin-ţa creșterii incidenţei globale în mediul popula-ţiei a bolilor netransmisibile, fumatul fi ind consi-derat unul din factorii de risc predominanţi. Inci-denţa cancerului a crescut în ultimii 10 ani de 1,4 ori, sporește prevalenţa pacienţilor cu boli cardi-ovasculare, cu boala pulmonară obstructivă cro-nică (BPOC), diabet, boli ale aparatului digestiv,


CRONICA12

în special a cirozelor și cancerului hepatic, etc., iar cheltuielile anuale pentru tratamentul bolilor cu tangenţă la consumul de tutun au depășit, de exemplu, în 2014 cifra de 880 mln. lei. Sunt considerabile și costurile economice ale produc-tivităţii pierdute din cauza îmbolnăvirilor, invali-dizării la o vârstă aptă de muncă, deceselor pre-mature, spitalizării și tratamentului ambulatoriu al bolilor legate de fumat, care se estimează la cca 1800 mln. lei anual.

Îngrijorările privind răspândirea acestor fenome-ne și consecinţe, precum și necesitatea întreprin-derii unor măsuri de reducere a impactului fuma-tului asupra sănătăţii publice, de rând cu angaja-mentele luate privind implementarea prevederi-lor Convenţiei-cadru privind controlul tutunului (CCCT) a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), la care Republica Moldova este din 2009 ţară-par-te, au condus în ultimii ani la iniţierea unor acţiuni concrete și la depunerea eforturilor conjugate în-tru combaterea acestui viciu.

Perfecţionarea cadrului legal prin efectuarea modifi cărilor de rigoare în legislaţia privind controlul tutunului, adoptarea la 29 mai 2015 a Legii nr. 124 privind modifi carea și completa-rea unor acte legislative (Monitorul Ofi cial, 2015, nr. 185-189, art. nr. 374), elaborarea unor acte normative și aprobarea lor ulterioară de către Guvern a fost una dintre cele mai importante sarcini care au stat în faţa Serviciului de Supra-veghere de Stat a Sănătăţii Publice.

Relevant este faptul că modifi cările și comple-tările, aprobate prin Legea nr. 124 din 29 mai 2015, cuprind mai multe aspecte, dintre care vom specifi ca cele mai principale:cerinţe pentru produsele din tutun, inclusiv

pentru narghilea/calian și extinderea scopului actului legislativ (de ex., produsele din ierburi pentru fumat, denumite printr-un termen co-mun produse asociate cu tutunul);

reglementarea ingredientelor și aditivilor în produsele din tutun;

pentru prima dată au fost prevăzute regle-mentări pentru produsele conexe (ţigarete electronice, produse de fumat din plante);

ambalarea, etichetarea și comercializarea produselor din tutun și a celor conexe;

trasabilitatea și unele aspecte de securitate;publicitatea, promovarea și sponsorizarea

tutunului;

prevenirea accesului minorilor la produsele din tutun și la produsele conexe;

protecţia împotriva expunerii la fumul de tutun prin interzicerea, începând cu 31 mai 2016, a fumatului în locurile publice;

asigurarea colaborării intersectoriale, cu in-stituirea de către Guvern a Consiliului naţi-onal coordonator în domeniul controlului tutunului;

punerea în aplicare a legislaţiei în vigoare;supravegherea consumului de produse din

tutun și a expunerii la fumul de tutun;supravegherea respectării legislaţiei în do-

meniul controlului tutunului;interzicerea, începând cu 01 ianuarie 2016,

în totalmente a publicităţii producţiei din tu-tun și celor conexe;

responsabilitatea pentru gestiunea spaţiilor publice închise sau semiînchise de la locu-rile de muncă, în care s-a admis fumatul, în vederea compensării cheltuielilor legate de tratamentul persoanelor bolnave, a căror îmbolnăvire a fost cauzată de expunerea la fumul de tutun;

lărgirea și înăsprirea măsurilor de constrân-gere administrativă pentru încălcarea legis-laţiei în domeniul controlului tutunului;

nominalizarea și reglementarea funcţiilor în controlul tutunului ale organelor de supra-veghere și control;

asigurarea efi cienţei politicilor publice de control al tutunului prin interzicerea parte-neriatului, sprijinului și contribuţiilor volun-tare din partea industriei tutunului etc.

De asemenea, în scopul realizării prevederilor Legii nr. 278/2007, Directivelor 2014/40/ue ale Parlamentului European și Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și abrogarea Directivei 2001/37/CE, pentru prima dată în Republica Moldova au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1065 din 19 septembrie 2016 regula-mentele sanitare privind ingredientele din pro-dusele din tutun; notifi carea și raportarea infor-maţiei despre produsele din tutun și produsele conexe și privind comercializarea tutunului ne-fermentat și tutunului fermentat, a produselor din tutun și a produselor conexe.


CRONICA13

Scopul nobil al implementării regulamentelor sa-nitare sus-menţionate este de a contribui esenţi-al la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei prin prevenirea accesului minorilor la produsele din tutun și la produsele conexe, crearea unui mecanism efi cient de supraveghere și control al consumului de tutun și al consecinţelor acestuia pentru sănătate, cu stabilirea unui sistem de mo-nitorizare și supraveghere în domeniul controlu-lui tutunului, reducerea consumului de tutun și a cheltuielilor medicale și socio-economice ale populaţiei Republicii Moldova, cauzate de bolile și afecţiunile legate de tutun.

Este relevant că odată cu fi nalizarea Programu-lui naţional privind controlul tutunului pentru anii 2012-2016 (HG nr. 100 din 16 februarie 2012) au fost iniţiate și realizate măsuri pentru elaborarea unui nou proiect de program naţi-onal în acest domeniu pentru următorii ani – 2017-2021, care a și fost promovat pentru exa-minare și adoptare de către Guvern.

Un compartiment important întru implementa-rea legislaţiei privind controlul tutunului îl are și activitatea de supraveghere a respectării de către unităţile economice, precum întreprinde-rile de alimentaţie publică și de comerţ cu arti-cole din tutun, a restricţiilor privind interzicerea fumatului în instituţiile de învăţământ, medico-sanitare și în alte locuri publice, comercializării articolelor din tutun către minori etc.

Importantă este și informarea elevilor despre consecinţele fumatului pentru sănătate prin in-termediul modulului specifi c Viaţa și sănătatea – valori personale și sociale, disciplinei Educaţie civică, care se predă în clasele V-XII, de rând cu măsurile de informare a populaţiei și agenţilor economici privind consecinţele fumatului pen-tru sănătate, respectarea legislaţiei în domeniul controlului tutunului, realizate de către specialiș-tii în promovarea sănătăţii din CSP și IMSP terito-riale și republicane, în colaborare cu inspectora-tele de poliţie, instituţiile de educaţie, organizaţi-ile neguvernamentale, autorităţile administraţiei publice locale, mass-media, comunităţile axate pe diferite grupuri ţintă și populaţie.

Pentru fortifi carea capacităţilor și asigurarea unui nivel mai înalt de supraveghere de stat în domeniul controlului tutunului, în cadrul Cen-trului Naţional de Sănătate Publică au fost insti-

tuite Secţia controlul tutunului și Linia fi erbinte gratuită (tel. 080012300) pentru populaţie și pentru agenţii economici, la care se pot informa despre consecinţele fumatului și despre imple-mentarea și respectarea prevederilor legislaţiei în domeniul controlului tutunului.

De asemenea, în conformitate cu Ordinul Minis-terului Sănătăţii nr. 139 din 04.03.2016, funcţio-nează Serviciul naţional de consiliere și tratament și Linia verde gratuită (080010001), instituite la Dispensarul Republican de Narcologie (DRN), care oferă servicii de consiliere și asistenţă medi-cală specializată persoanelor dependente de tu-tun și fumătorilor care doresc să renunţe la fumat.

Printre alte măsuri relevante se numără și ela-borarea proiectului de lege pentru accederea la Protocolul privind eradicarea comerţului ilicit cu produse din tutun, care este la etapa fi na-lă, și organizarea, în colaborare cu Ofi ciul OMS Moldova, a unor reuniuni precum Dialogul de politici în controlul tutunului, la care sunt invitaţi reprezentanţii Parlamentului, Guvernului, auto-rităţilor administraţiei publice centrale, inclusiv Ministerului Economiei, societăţii civile etc. În cadrul acestor reuniuni sunt luate în discuţie problemele existente în domeniul controlului tutunului, cele referitoare la necesitatea adop-tării unei legi noi cu privire la controlul tutunu-lui, la măsurile de ameliorare a situaţiei etc.

De exemplu, în cadrul Dialogului de politici în con-trolul tutunului din 5-6 decembrie 2016 a fost ex-pusă convingerea privind necesitatea implemen-tării legislaţiei în domeniul controlului tutunului, majorării taxelor și, ca rezultat, a preţurilor la pro-ducţia din tutun și cea conexă, măsuri ce vor con-tribui la limitarea accesului la producţia menţio-nată, mai ales a minorilor, la reducerea fumatului și a expunerii la fumul de tutun, astfel contribuin-du-se la ameliorarea sănătăţii populaţiei.

Politicile statului, adoptate în domeniul contro-lului tutunului, trebuie interpretate ca acţiuni cu tendinţe de realizare a obligaţiilor constituţionale ale statului privind protejarea și asigurarea sănă-tăţii și vieţii tuturor cetăţenilor și considerăm că agenţii economici, organizaţiile obștești, mass-media și fumătorii trebuie să se pătrundă de res-ponsabilitate pentru sănătatea proprie și a celor apropiaţi și să conștientizeze consecinţele nefaste ale consumului de tutun pentru sănătate și viaţă.


CRONICA14

CE TREBUIE SĂ ȘTIM DESPRE RADIAŢIILE IONIZANTE

Alexandra COJOCARI, cercetător știinţifi c, CNSP

Din momentul nașterii vieţii pe Pământ și până

în prezent, populaţia a fost mereu expusă la

sursele naturale de radiaţii din mediul ambiant.

În același timp, radiaţiile ionizante naturale au

avut o anumită importanţă în evoluţia formelor

de viaţă de pe Pământ.

Suplimentar, omul a fost supus și altor radiaţii.

Astfel, investigaţiile medicale (radioscopii, ra-

diografi i, tratamente radiologice) expun omul

la radiaţii mult mai pu-

ternice decât cele na-

turale. Cele mai impor-

tante componente ale

expunerii la radiaţii sunt:

radiaţia cosmică, cea te-

restră, radonul (element

major (68%) al radiaţiei

terestre de fond) și radia-

ţia naturală din interiorul

organismului (pătrunde

prin lanţul alimentar și

respiraţie). În cazul radi-

aţiei cosmice, radiaţiile

ionizante infl uenţează

asupra schimbărilor cli-

materice ale mediului. În cazul radiaţiei natura-

le terestre, aceasta acţionează mai mult asupra

sănătăţii populaţiei.

Aproximativ 82% din dozele de radiaţii absorbi-

te de om provin, după cum spuneam, din surse

naturale sau din surse de radiaţii de admisie.

În ultimii ani au fost efectuate mai multe studii

internaţionale, care au raportat valori diferite

în ceea ce privește efectul radiaţiilor de fond

asupra sănătăţii umane. Cum se întâmplă acest

lucru? Radionuclizii, odată ajunși în sânge, trec

în ţesuturi, unde o parte se fi xează (între 30 și

70%), cealaltă fi ind eliminată prin urină, fecale

și transpiraţie. În funcţie de metabolismul ţe-

suturilor organismului, radionuclizii pot fi eli-

minaţi sau recirculaţi în sânge și fi xaţi din nou.

Nivelurile de radiaţii mai scăzute, inclusiv cele la

care suntem expuși în mod normal, nu distrug

celulele, dar pot să le modifi ce prin acţiunea lor

asupra ADN-lui. La un anumit grad de dereglare

a acestor procese chimice, celulele vii nu se mai


CRONICA15

pot regenera pe cale naturală și

rămân dereglate sau mor (în cazul

distrugerii ADN-lui). Atunci când

radionuclizii intră în sânge și se

fi xează de organele ţintă, situaţia

devine mai gravă. Este deci foarte

important ca în cazul contaminării

radioactive să se acţioneze rapid,

pentru limitarea expunerii la sur-

să, de exemplu, prin îndepărtarea

și izolarea sursei respective sau

prin părăsirea zonei contaminate.

Radiaţia cosmică, numită și radi-

aţie cosmică de fond, este radiaţia

de natură corpusculară, provenită

direct din spaţiul cosmic (radiaţie

cosmică primară) sau din interacţiunile acesteia

cu particulele din atmosferă (radiaţie cosmică

secundară). Radiaţia cosmică străbate atmosfe-

ra Pământului și ajunge la suprafaţa lui, inten-

sitatea radiaţiei variind în funcţie de altitudine.

Radiaţiile terestre, împreună cu elementele

naturale radioactive ce se conţin în pământ, în

pietre, copaci și zidurile caselor, constituie în

medie circa 0,28 msv/an. Sursele radiaţiei teres-

tre variază semnifi cativ de la o zonă la alta. Aces-

tea sunt clasifi cate în materiale de construcţii și

solurile de suprafaţă.

Substanţele radioactive (uraniu, toriu) se găsesc

în sol, vegetaţie, în cantităţi scăzute în apă, iar

produsele lor de dezintegrare se găsesc peste

tot. Unele dintre aceste materiale sunt ingera-

te odată cu alimentele și apa, în timp ce altele,

cum ar fi radonul, sunt inhalate. Majoritatea izo-

topilor radiaţiei terestre sunt uraniu și produșii

de descompunere a uraniului – toriu, radiu și

radon.

Recomandări privind protecţia sănătăţii populaţieiÎndepărtarea substanţelor radioactive din zo-

nele contaminate oferă protecţie și siguranţă

populaţiei.

Decontaminate pot fi clădirile rezidenţiale și

industriale, diversele zone teritoriale, echipa-

mentele, vehiculele, îmbrăcămintea, bunurile

de uz casnic, alimentele și apa.

Scopul decontaminării este de

a asigura protecţia oamenilor

și de a reduce efectele nocive

ale radiaţiilor ionizante asupra

organismului uman.

Atunci când utilizarea radiaţiei

nu poate fi evitată, expunerea

va fi optimizată, pentru a ex-

clude sau a minimiza impactul

ei asupra organismului uman.

Optimizare înseamnă să faci

maximum posibil în condiţiile

date, iar pentru a obţine aceas-

ta trebuie neapărat să cunoști

diferite tehnici și alternative de

optimizare a folosirii radiaţiei

ionizante.


CRONICA16

RADONUL ȘI INFLUENŢA LUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Irina PLĂVAN,cercet. șt. stagiar, Laboratorul Igiena radiaţiilor și radiobiologie, CNSP

Radonul (222Rn) este, după fumat, a doua cauză

de cancer al căilor respiratorii. Efectul principal

al 222Rn asupra sănătăţii este cancerul pulmonar,

care rezultă din inhalarea de 222Rn din

aerul de interior. Unele studii epide-

miologice demonstrează că ingestia

de 222Rn poate cauza cancer stomacal

și chiar leucemii. Riscul îmbolnăvi-

rii populaţiei de la concentraţiile de 222Rn din apa de băut prin inhalare

sau ingerare a fost estimat de Consi-

liul Naţional de Cercetare din Washin-

gton, SUA (1999). S-a stabilit că 89%

din riscul de cancer estimat a rezultat

din inhalarea 222Rn emis din apă, iar

11% au fost cauzate de alte căi de in-

gestie. Nivelul radonului poate fi de-

terminat doar prin testare, deoarece

el nu are miros și nici culoare.

De ce este periculos radonul?Studii recente arată că cel puţin 10%

din totalul cazurilor de cancer pul-

monar (aproximativ 0,8% din numă-

rul total de decese) își au originea în

expunerea la radonul rezidenţial. În România,

radonului i se atribuie anual 1000-2000 de de-

cese prin cancer pulmonar. Radonul este un

gaz alfa radioactiv, care pătrunde în organismul

uman prin inhalarea aerului atmosferic, prin de-

punerea pe piele a descendenţilor radioactivi ai

acestuia sau ingerare (apa potabilă simplă sau

minerală). Afecţiunile cele mai frecvente sunt

cancerul pulmonar, modifi cările cromozomiale

(efectele produse de către dozele mici de radi-

aţii alfa acţionează, în principal, la nivelul mole-

culei ADN). S-a stabilit că frecvenţa de apariţie

a afecţiunilor maligne crește proporţional cu

doza absorbită. Ultimele cercetări au descope-


CRONICA17

rit o legătură între radon și boala Alzheimer și

scleroza în plăci.

Ce este radonul?Radonul (222Rn) este un gaz natural radioactiv

incolor și inodor, produs prin dezintegrarea

uraniului, toriului, radiului, prezenţi în toate ro-

cile și solurile în cantităţi mici. Toate regiunile

stâncoase, muntoase și zonele de sol bogate

în fosfaţi și apă din întreaga lume conţin în di-

ferite cantităţi 222Rn. Există mai mulţi izotopi ai 222Rn, dintre care cei mai importanţi sunt 222Rn

(produs din 238U) și 220Rn (produs din toriu),

care emit radiaţii ionizante alfa extrem de dă-

unătoare pentru populaţie, atunci când acestea

sunt inhalate. Radonul provine din roci și soluri,

care conţin 238U sau 226Ra, dar poate fi emis și de

unele materiale utilizate în industria construcţi-

ilor. Chiar și apa potabilă poate fi contaminată

atunci când curge printre roci care conţin 222Rn.

Concentraţia 222Rn în aer depinde de cantitatea

de 238U din roci și de permeabilitatea solurilor. 222Rn se deplasează ușor în solurile slab com-

pactate. În cazul solurilor impermeabile, acest

element plutește în interiorul crăpăturilor până

când ajunge în aer. Radonul produs în rocile

de suprafaţă pătrunde în apă sau se degajă în

atmosferă rapid, de unde se poate acumula în

interiorul clădirilor în concentraţii periculos de

mari.

Radonul în caseSursele principale ale radonului din locuinţe

sunt enumerate în ordinea importanţei: exha-

larea radonului din sol, emanarea din materia-

lele de construcţie, componente ale locuinţei,

apa folosită pentru spălat și gătit, precum și

gazul utilizat în bucătării sau în sobe pentru

încălzit.

Măsurarea radonuluiExistă mai multe teste de măsurare a concen-

traţiei de radon. Unul dintre dispozitivele de

măsurare este detectorul de particule alfa. În

Republica Moldova măsurarea concentraţii-

lor de radon se efectuează cu radonometrul

RTM-1688 în cadrul Centrului Naţional de Sănă-

tate Publică.

Nivelul de acţiune al radonuluiNumeroase studii internaţionale au confi rmat

impactul radonului asupra sănătăţii umane. Au-

torităţile europene au recomandat impunerea

unor limite de expunere pentru populaţie prin

legislaţia adoptată de majoritatea ţărilor mem-

bre ale UE. Comisia Internaţională pentru Pro-

tecţia Radiologică (ICRP) și Organizaţia Mondia-

lă a Sănătăţii (OMS) recomandă, prin noile

reglementări, o concentraţie de radon in-

ferioară valorii de 100 Bq/m3 pentru locu-

inţe, iar dacă această valoare nu se poate

atinge în anumite ţări, concentraţia tre-

buie să nu depășească pragul de 300 Bq/

m3. Pentru expunerea la locul de muncă,

în instituţii publice, valoarea recomandată

ca nivel de acţiune pentru a se interveni cu

metode de remediere este de 1000 Bq/m3.

Reducerea nivelului de radon din casăDacă rezultatele testelor arată că nivelurile me-

dii de radon din locuinţa dumneavoastră sunt

mai mari decât cele acceptate, sunt recomanda-

te mici ajustări, operate sub controlul specialiș-

tilor în domeniu. Dintre acestea vom specifi ca

următoarele:

la nivelul subsolului sau pivniţei, astupaţi

toate deschiderile de mari dimensiuni către

sol, acoperiţi gurile pompelor de colectare și

evacuaţi-le către exterior;

folosiţi materiale de umplutură de bună ca-

litate, care să adere de beton, pentru a sigila

crăpăturile și alte deschizături din podeaua

sau pereţii subsolului casei dumneavoastră;

izolaţi podeaua deasupra oricărui cotlon de

la subsol și lăsaţi deschise orifi ciile de aerisi-

re de pe toate laturile casei pentru a ventila

subsolul;

dacă nivelul de radon este foarte ridicat, tre-

buie să vă gândiţi să construiţi un mic ven-

tilator, care să aducă înăuntru aer proaspăt,

sau să instalaţi un climatizor.


CRONICA18

HEPATITA VIRALĂ B CRONICĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Cristina JOSANU,cercetător știinţifi c,Laboratorul Epidemiologia hepatitelor virale, CNSP

Infecţia cronică cu virusul hepatic B (VHB) este

o problemă serioasă, în primul rând, din cauza

răspândirii la nivel mondial, precum și a po-

tenţialului de sechele pe termen lung (ciroză

hepatică, boli ale fi catului în stadiu terminal și

carcinomul hepatocelular (HCC)). În plus, aceas-

ta este o sursă de infecţie pentru persoanele

sănătoase. Circa o treime din populaţia lumii

prezintă dovezi serologice de expunere la VHB

și 5% sunt infectate cronic cu acest virus. Deoa-

rece hepatita virală B (HVB) este o infecţie cro-

nică, de obicei, asimptomatică, în mod obișnuit,

datele de notifi care refl ectă practicile naţionale

de screening și de testare și nu dau perspective

precise despre prevalenţa infecţiilor.

Prevalenţa HVB în statele membre ale UE în an-

samblu este estimată între 0,9 și 1,1 la sută, cu

un total de 4,7 mln. de cazuri de HVB cronică, cu

AgHBs pozitiv. Marea Britanie are cel mai mare

număr estimat de cazuri de HVB – 1093240, ur-

mată de România cu 877682 de cazuri, iar Spania,

Franţa și Italia au de la 400 mii la 500 mii de cazuri.

Pe parcursul ultimilor ani, morbiditatea prin

hepatitele virale cronice în Republica Moldova

poartă un caracter stabil, cu o ușoară diminu-

are. Prevalenţa prin hepatitele cronice de eti-

ologie virală în anul 2015 a constituit 1186,06

cazuri la 100 mii populaţie, inclusiv prevalenţa

infecţiei cu HVB cronică a constituit 729,54 ca-

zuri la 100 mii populaţie. În același an, în repu-

blică au fost înregistrate 1496 de cazuri noi de

hepatită virală cronică, determinând o morbi-

ditate de 31,8 cazuri la 100 mii populaţie. Din

numărul total de cazuri înregistrate, 668 de

persoane (16,45 cazuri la 100 mii populaţie)

au fost diagnosticate cu HVB cronică (în 2014 –

925 sau 22,77 cazuri la 100 mii populaţie). Pe

parcursul a 10 luni 2016, cu hepatite virale

cronice au fost raportate și înregistrate 1109

cazuri sau 31,2 cazuri la 100 mii populaţie (în

10 luni 2015 – 1205 cazuri sau 33,9 cazuri la

100 mii populaţie), inclusiv prin HVB cronică

au fost înregistrate 497 de cazuri noi sau 12,34

cazuri la 100 mii populaţie. Ponderea copii-

lor de 0-17 ani a constituit 0 cazuri (în 10 luni

2015 – 2 cazuri la copii).

În anul 2015 au fost depistaţi 2596 de purtători

de AgHBs sau 63,94 de cazuri la 100 mii popu-

laţie (în 2014 – 2906 sau 71,55 de cazuri la 100

mii populaţie), 65% din cazuri fi ind raportate de

către raioanele de est ale republicii. În 10 luni

ale anului 2016 au fost înregistrate 1696 de ca-

zuri (42,10 cazuri la 100 mii populaţie) de purtă-

tori de AgHBs, cu 1,3 cazuri mai puţin decât în

aceeași perioadă a anului 2015 (2187 de cazuri

sau 53,83 de cazuri la 100 mii populaţie). Din

totalul cazurilor înregistrate pe parcursul a 10

luni ale anului 2016, 14 cazuri sau 0,85% au fost

raportate la copii (în 10 luni 2015 - 17 cazuri sau

0,8%).


CRONICA19

În structura morbidităţii prin hepatite virale

cronice, în perioada menţionată (10 luni 2016)

hepatita virală B constituie 44,8%, hepatita vira-

lă C – 48,7% și hepatita virală D – 2,4%, alte HV

cronice neconfi rmate – 4,1%.

Analiza distribuţiei teritoriale a evidenţiat inci-

denţa înaltă a hepatitei virale B la 100 mii po-

pulaţie în raioanele: Dubăsari – 48,1, Taraclia –

45,9, Cimișlia – 36,6, Ialoveni – 30,6% și inciden-

ţa scăzută în: Edineţ – 1,24, Comrat – 1,4, Nispo-

reni – 1,5. În perioada menţionată (10 luni 2016)

raioanele Cahul, Cantemir, Dondușeni, Fălești,

Glodeni, Ocniţa, Rezina, Sîngerei, Șoldănești și

Telenești nu au raportat niciun caz de HVB cro-

nică.

Trebuie de menţionat că datele cu privire la he-

patitele virale cronice nu corespund realităţii,

deoarece marea majoritate a acestora e dublată

sau chiar triplată de medici. Acest fapt este da-

torat lipsei la nivel naţional a unui registru elec-

tronic pentru hepatitele virale, în baza căruia

ar putea fi dusă o evidenţă cu mult mai bună a

cazurilor de HVB.

Totodată, întru minimizarea riscului de transmi-

tere a bolii, specialiștii centrelor de sănătate pu-

blică, în colaborare cu medicii de familie, infec-

ţioniștii, gastroenterologii, efectuează măsuri

antiepidemice în focarele de hepatită virală, in-

clusiv testarea și vaccinarea persoanelor afl ate

în contact cu bolnavii din focare. În instituţiile

medico-sanitare publice republicane și terito-

riale este organizată depistarea precoce a bol-

navilor, cu efectuarea diagnosticului specifi c de

laborator al hepatitelor virale. Totuși, în exami-

narea persoanelor afl ate în contact există unele

lacune, în primul rând, lipsa poliţei de asigurare,

care dă posibilitatea examinării gratuite.

Asigurarea cu instrumentar jetabil, de aseme-

nea, a contribuit la diminuarea cazurilor de he-

patită virală, totuși în cadrul intervenţiilor chi-

rurgicale, stomatologice, endoscopice persistă

instrumentarul de multiplă folosinţă, care, din

păcate, este în multe cazuri învechit și la fi e-

care intervenţie cere a fi utilizat conform stan-

dardelor existente. Întru diminuarea riscului de

infectare cu hepatită virală parenterală sunt ne-

cesare sterilizarea garantată a instrumentarului

și echipamentului medical în toate instituţiile

medico-sanitare publice și evidenţa centraliza-

tă a acestora.

În scopul neadmiterii infectării cu hepatite vi-

rale, inclusiv HVB, a recipientelor de sânge și

derivatelor acestuia, toţi donatorii de sânge

sunt supuși unui șir de investigaţii, inclusiv prin

tehnici de ultimă generaţie (PCR) la markerii

hepatitelor virale. Optimizarea algoritmului de

testare a sângelui donat se confi rmă și prin lipsa

în anul de referinţă a cazurilor de hepatită virală

parenterală ca urmare a transfuziilor de sânge.

În pofi da realizărilor obţinute în prevenirea

cazurilor de îmbolnăvire prin hepatita virală B

acută, problema rămâne actuală pentru Repu-

blica Moldova din cauza persistenţei continue a

riscului înalt de transmitere a infecţiei, determi-

nat de proporţia înaltă a persoanelor cu hepa-

tite cronice, ciroze hepatice de origine virală și

purtătorilor cronici de AgHBs, care reprezintă o

sursă de infecţie cu virusul hepatitei B.

De aceea, pentru a evita îmbolnăvirea cu hepa-

titele virale, inclusiv hepatita virală B, se cere a fi

respectate următoarele cerinţe:

Utilizarea instrumentelor și obiectelor tă-

ietoare/înţepătoare sterile, folosirea instru-

mentelor de unică folosinţă;

Gestionarea corectă a deșeurilor medicale;

Examenul de laborator al persoanelor afl ate

în contact cu bolnavii de hepatită virală cro-

nică B din focare;

Examinarea de laborator a personalului me-

dical, gravidelor, infectaţilor cu HIV și altor

contingente de risc la prezenţa markerilor

virusurilor hepatitelor virale;

Evitarea folosirii în comun a aparatelor de ras,

periuţei de dinţi, setului pentru manichiură,

briciului etc. Înainte de a face manichiură,

pedichiură, piercing sau tatuaj, asiguraţi-vă

că specialistul folosește instrumente steri-

le sau de unică folosinţă. Evitarea tatuajelor

sau piercingului în locurile neautorizate;

Excluderea utilizării drogurilor injectabile;

Practicarea sexului protejat cu utilizarea pre-

zervativului în cazul oricărui contact sexual

cu parteneri insufi cient cunoscuţi;

Vaccinarea se efectuează în primul an de via-

ţă sau persoanelor adulte nevaccinate, dacă

acestea fac parte din grupul de risc.


CRONICA20

INTOXICAŢIILE CU MONOXID DE CARBON

POT FI PREVENITE

Mariana GÎNCU,medic în promovarea sănătăţii,Secţia Promovarea sănătăţii, CNSP

Nimeni nu este inutil în această lume dacă

alină povara ce atârnă pe umerii semenilor săi.

Charles DICKENS

Instalarea sezonului rece aduce cu sine în fi -

ecare an tot mai multe victime prin intoxicaţii

cu monoxid de carbon. Urgenţele medicale în

acest domeniu sunt cele mai frecvente pe timp

de iarnă. Cauza principală a intoxicaţiilor cu mo-

noxid de carbon sunt neglijenţa și neștiinţa po-

pulaţiei faţă de consecinţele surselor de încăl-

zire, precum sobele și instalaţiile improvizate,

care sunt cele mai efi ciente și accesibile fi nanci-

ar. Acestea din urmă nu pot fi utilizate ca surse

de încălzire, deoarece scot mult fum, la fel, ara-

gazul nu poate fi lăsat să ardă continuu în spaţii

închise, iar motorul mașinii nu poate fi lăsat să

funcţioneze în boxele garajului etc.

Monoxidul de carbon (CO) reprezintă un gaz

toxic, fără culoare, gust și miros, mai greu de-

cât aerul și ușor difuzabil, generat de arderea

lemnelor, cărbunelui, gazelor, motorinei și ţigă-

rilor. Această substanţă chimică este extrem de

periculoasă pentru sănătatea populaţiei, deoa-

rece se acumulează în concentraţii foarte mari

în spaţiile închise, fără a fi sesizată. Prezenţa ei

poate fi indicată prin funingine, fum, fl acără gal-

benă.

Intoxicaţia cu monoxid de carbon apare atunci

când se inhalează o cantitate atât de mare de

gaz, încât acesta începe să înlocuiască oxigenul

transportat de sânge către ţesuturi și organe,

gravitatea afectării fi ind infl uenţată de concen-

traţia și durata expunerii organismului la gaz.

Intoxicaţia poate duce la insufi cienţă cardiacă și

leziuni cerebrale ireversibile, iar în concentraţii

mari monoxidul de carbon poate fi incompati-

bil cu viaţa.

Principalele surse de monoxid de carbon și consecinţele lor asupra sănătăţiiLa nivel mondial, aproximaţiv 3 miliarde de oa-

meni gătesc și își încălzesc casele folosind com-

bustibili solizi, lemn, cărbune, gunoi, deșeuri

vegetale sau materiale organice, gaz natural,

motorină, petrol, gaze butan și propan pe foc

deschis sau în sobe tradiţionale. Astfel de prac-

tici inefi ciente de gătit și de încălzit produc ni-

veluri ridicate de poluare interioară a aerului,

care include mai multe substanţe poluante dă-

unătoare sănătăţii, cum ar fi particulele fi ne ale

monoxidului de carbon.

Sursele uzuale de emanare a monoxidului de carbon pot include: sistemele autonome de încălzire a locuinţe-

lor, cum ar fi cele pe bază de gaz, lemne sau

sobe pe cărbune, boilere, șemineuri, care nu

sunt bine întreţinute;

sistemul de eșapament al mașinii;

toate aparatele de uz casnic;


CRONICA21

obiectele sau edifi ciile afl ate în fl ăcări (clădi-

re, transport);

arderea continuă a focului la aragaz în spaţiu

închis;

ţigara reprezintă și ea o sursă de monoxid de

carbon. Nefumătorii sunt expuși la mai mul-

te toxine decât fumătorii și, după ani de zile

de expunere, ajung să sufere de intoxicaţii

cronice.

Conform datelor Centrului Naţional de Sănătate Publică (CNSP), intoxicaţiile acute cu gaze ocu-pă locul trei printre intoxicaţiile neprofesionale exogene de etiologie chimică, constituind în anul 2015 297 de cazuri și 29 de decese, inclu-siv 71 de cazuri cu 2 decese printre copii. Cifrele demonstrează cât de important este să cunoaș-tem provenienţa acestor gaze toxice, care pro-voacă afecţiuni în rândul populaţiei.

Nu mai puţin importante sunt datele Centrului Naţional de Management în Sănătate: în urma intoxicaţiei populaţiei cu monoxid de carbon la domiciliu au fost constatate 194 de decese. În ce privește populaţia aptă de muncă, au fost înregistrate 115 cazuri de decese prin intoxicaţii cu CO, ceea ce denotă că aceste persoane pu-teau fi salvate.

Grupul de risc: copiii – la ei căile respiratorii nu sunt bine

dezvoltate și suprafaţa plămânilor e mică, iar

procesul de eliminare a gazului toxic din or-

ganismul copilului este încetinit;

femeile însărcinate – riscul de intoxicaţie

este mai mare asupra fătului, eliminarea CO

din sângele lui durează mult mai mult decât

eliminarea gazului din sângele gravidei;

bătrânii – funcţiile organelor devin odată cu

înaintarea în vârstă tot mai vulnerabile;

persoanele cu afecţiuni cronice (cardiace,

respiratorii, neurologice, anemice etc.).

Simptomele intoxicaţiei cu monoxid de carbon De concentraţia din sânge a carboxihemoglo-binei (hemoglobina de care se atașează mono-xidul de carbon în locul oxigenului) depind de-clanșarea simptomelor intoxicaţiei cu monoxid de carbon și durata expunerii persoanei:

expunere redusă – durerile de cap, ameţelile

sunt primele manifestări ale insufi cienţei oxi-

genării organismului;

expunere medie – dureri de cap persistente

cu senzaţia de zvâcnire, senzaţie de presiu-

ne în frunte, ameţeli, somnolenţă, greţuri,

vomă, puls rapid, reacţie întârziată, dureri în

piept, pielea este roză, iar respiraţia tot mai

slabă;

expunere ridicată – tulburări severe ale or-

ganelor de importanţă vitală (inimă, creier),

convulsii, comă și deces.

Durata de expunere a organismului la monoxid de carbon0,1% de CO în aer – decesul poate surveni

într-o oră;

1% de CO în aer – decesul poate surveni în

15 minute;

10% de CO în aer – decesul se declanșează

imediat.

Metode de prevenire a intoxicaţiilor cu monoxid de carbonMetodele de prevenire rămân o problemă vitală

de sănătate publică, necesară sensibilizării po-

pulaţiei cu privire la funcţionarea în condiţii de

siguranţă a aparatelor, încălzitoarelor, șemineu-

rilor și motoarelor automobilelor cu combustie

internă. Un accent sporit se pune pe instalarea

detectoarelor de monoxid de carbon.

Nu aprindeţi lumina în încăperile suspectate

de prezenţa gazelor toxice;

Deservirea sistemelor de gaze și de încălzi-

re a locuinţelor (sobe, centrale pe lemne, pe

gaz etc.) în mod regulat și calitativ de per-

soane califi cate;

Aparatele de încălzire trebuie să deţină dis-

pozitive de aerisire, pentru a îndepărta gaze-

le acumulate în spaţiile închise;

Respectarea regulilor de utilizare sigură a

sistemului de încălzire autonomă și a apara-

telor cu gaz;

Aerisirea și ventilarea în permanenţă a încă-

perilor, mai cu seamă în perioada rece a anu-

lui;

Stingerea focului din sobă înainte de culca-

re, ca măsură de precauţie, care merită să fi e

respectată;

Sobele trebuie să fi e închise ermetic;

Nu se astupă coșul de fum pe timp de noap-

te;

Nu se utilizează pentru încălzire instalaţii sau

aragazuri care nu au această destinaţie;

Mașina nu trebuie lăsată pornită într-un spa-


CRONICA22

ţiu închis sau semiînchis, ca, de exemplu, în

garajul neventilat;

Obligatoriu se verifi că și se curăţă coșurile de

fum primăvara și toamna;

Inspectarea cât mai frecventă a încăperilor,

unde sunt aparate cu gaz;

Instalarea detectoarelor de monoxid de car-

bon, care vor da alarma înainte ca nivelul

acestuia să atingă în aerul încăperii concen-

traţia periculoasă;

Nu se utilizează lângă ferestrele deschise

grătare sau alte dispozitive, în care se arde

ceva în locuinţe, garaj sau subsol.

Tot mai des sunt relatate cazuri de deces ori

asfi xie, provocate de gazele de ardere acumula-

te în interiorul încăperilor după ce fl acăra araga-

zului s-a stins. În casele din mediul rural, dotate

cu sobe de lut crăpate ori improvizate, care scot

fum, și coșuri astupate pentru a menţine căldu-

ra, se acumulează gaze nesesizate, care, peste

noapte, pot duce la tragedii. Incendiul izbucnit

brusc sau intoxicarea lentă a locuitorilor casei

cu gaze toxice distrug totul într-o singură noap-

te.

Necesitatea încălzirii încăperilor de locuit a fă-

cut ca omul să progreseze atunci când a fost uti-

lizat focul în mod chibzuit, dar în perioada rece

a anului se iscă, din păcate, persoane neglijen-

te sau indiferente, care plătesc cu viaţa pentru

iresponsabilitatea lor. Nu este deci de prisos să

acordăm unele sfaturi celor care nu știu să uti-

lizeze corect focul, precum nu este de prisos să

le reamintim aceste sfaturi celor care au uitat de

ele, deoarece pentru multe victime prima gre-

șeală este și ultima.

CONSUMUL UNOR PRODUSE

SPOREȘTE RISCUL DE CANCER

Specialiștii ajung la părerea că există totuși o

asociere între alimentaţie și riscul de a face

cancer. Conform Centrului de Studii pentru

Nutriţia Bolnavului de Cancer din Canada,

circa o treime din cazurile de cancer înre-

gistrate la nivel mondial sunt provocate de

un stil de viaţă nesănătos, determinantă fi-

ind considerată alimentaţia omului. Ceea ce

mâncăm poate avea un semnificativ impact

asupra sănătăţii. Organizaţia Mondială a Să-

nătăţii (OMS) susţine că produsele din car-

ne procesată, precum mezelurile, pastrama,

conservele din carne, ar conţine substanţe

cancerigene.

În acest context, experţii vin cu unele sfaturi re-

feritoare la ceea ce trebuie să consumăm și ce

– nu. Ei spun că regulile generale ale alimentaţi-

ei sănătoase orientează spre consumul alimen-

telor integrale și nu rafi nate, al produselor fără

aditivi, cu tratare termică minimă. Dacă e posi-

bil, cel mai bine ar fi să le consumăm în stare

crudă. De asemenea, trebuie evitate organis-

mele modifi cate genetic, alimentele, plantele,

ingredientele din alimente cultivate cu îngrășă-

minte chimice, care stimulează creșterea plan-

tei sau a seminţelor.

Specialiștii ne recomandă să evităm carnea în

exces, zahărul, aditivii, făina albă, gumele de

mestecat, băuturile răcoritoare chimizate, mar-

garina, care contribuie la declanșarea canceru-

lui în condiţiile în care există și alţi factori de risc.

Mezelurile de orice tip conţin o substanţă can-

cerigenă – nitrozamina, iar consumul lor măreș-

te riscul de a dezvolta cancer, fapt dovedit prin

multiple studii medicale pe animale de labora-

tor. Decizia de a le consuma sau nu ţine de fi e-

care dintre noi.

De rând cu factorul de risc alimentar, există și

alţi factori - ambientali, fi zici, chimici, profesio-

nali. Tot mai frecvent se estimează rolul stresu-

lui sau factorului psiho-emoţional. Totuși, este

necesar de știut că aproape niciodată nu exis-

tă un singur factor oncogen - acţionează mai

mulţi factori: și stresul, și alimentaţia, și radiaţia

electromagnetică, și pesticidele, și organismele

modifi cate genetic, fi ecare având partea sa în

atacul declanșat asupra organismului, mai ales

asupra unui organism cu procese de apărare

periclitate.

SFATURI SĂNĂTOASESFATURI SĂNĂTOASE


CRONICA23

PARTICULARITĂŢILE ASISTENŢEI STOMATOLOGICE A FEMEII GRAVIDE

Vladimir SIMINOVICI, dr. șt. med., conf. univ., IP USMF N. Testemiţanu

În perioada sarcinii, femeile reprezintă o cate-

gorie aparte de pacienţi, căreia medicul stoma-

tolog trebuie să-i acorde o atenţie deosebită. În

organismul femeii însărcinate se produc o serie

de modifi cări fi ziologice și emoţionale, iar pre-

cauţiile luate de medicul stomatolog urmăresc,

pe de o parte, sănătatea buco-dentară a mamei,

pe de altă parte, sănătatea buco-dentară a viito-

rului copil. Femeia gravidă, considerată ca fi ind

sănătoasă, trebuie ferită de stres și anxietate.

Consultaţiile dentare în timpul sarcinii sunt in-

dicate, dar trebuie să fi e și sigure. În prezent, în

cazul necesităţii, stomatologia modernă per-

mite ca tratamentul dentar să fi e efectuat în

condiţii fi ziologice normale pe toată perioada

sarcinii, rămâne doar ca medicul stomatolog

obligatoriu să fi e informat despre istoricul me-

dical al gravidei.

Unele femei gravide se întreabă în care perioa-

dă a sarcinii tratamentul stomatologic ar trebui

evitat. În multe situaţii, percepţia majoritară

este de părerea că tratamentele stomatologi-

ce trebuie în general evitate în timpul sarcinii,

considerându-le contraindicate, pentru că pot

dăuna fătului. De asemenea, viitoarea mămică

trebuie să evite stresul, durerea. Totuși, urgen-

ţele se pot trata, și trebuie tratate, deoarece o

infecţie dentară se poate propaga în tot orga-

nismul pe cale sangvină.

Printre acestea se numără:

gingivita de sarcină – cauzată în special de

modifi cările hormonale și circulatorii care au

loc în sarcină. Se manifestă prin sângerarea

exagerată a gingiilor și apare, de obicei, pe

fonul unei igiene orale incorecte sau a unei

gingivite preexistente;

granulomul de sarcină (epulis gravidarum) –

apare ca o umfl ătură movalie la nivelul gin-

giei dinţilor frontali maxilari, adeseori dez-

voltată pe fonul unei gingivite preexistente.

Tratamentul constă într-o bună igienă ora-

lă, detartraj și periaj, iar dacă granulomul

este de dimensiuni mari, se va face excizia

acestuia;

cariile și eroziunile dentare.

Important de știut este faptul că în primul tri-

mestru de sarcină trebuie evitate, în măsura

posibilităţii, administrarea oricăror medica-

mente, tipurile de tratament stomatologic de

rutină sau cele de natură estetică, radiografi ile,

iar anesteziile se vor efectua cu o atenţie deose-

bită, pentru că în această perioadă se formează

organele copilului. Orice stimul exterior poate

afecta organogeneza, cu repercusiuni grave

asupra fătului. Acestea trebuie amânate până

în trimestrul doi de sarcină. Scopul amână-

rii este de a evita riscul avortului spontan sau

apariţiei unor anomalii de dezvoltare din cauza

stresului, dar și utilizării unor substanţe cu efect

teratogen (de exemplu, arsenic, amalgam de ar-


CRONICA24

gint, anestezice cu un conţinut ridicat de adre-

nalină, injectate intravascular, anumite tipuri de

antibiotice). Trebuie evitate și apele de gură în

care este prezentă Clorhexidina. Studiile și tes-

tele de laborator denotă că substanţele dentare

folosite în gelurile pentru înălbirea dinţilor au

efect teratogen.

De asemenea, trebuie cunoscute problemele

care pot persista în ultimul trimestru de sarcină.

Orice stres suferit de mamă în această perioadă

poate produce nașterea prematură. Nu în ulti-

mul rând, trebuie luat în calcul și așa-numitul

sindrom de compresie a venei cave inferioare.

Astfel, tratamentele stomatologice în trimestrul

trei de sarcină se vor face în poziţie șezândă,

semi-șezândă sau în decubit lateral stâng. De-

cubitul dorsal nu este indicat din cauza riscului

apariţiei sindromului mai sus menţionat, ce de-

termină hipotensiune cu tahicardie refl ex. Com-

presia venei cave inferioare se manifestă prin

paloare, transpiraţie, ameţeală, senzaţie acută

de lipsă de aer, hipotensiune și puls accelerat.

Prin urmare, specialiștii estimează că perioada

cea mai indicată, dar și cea mai sigură pentru

efectuarea tratamentului stomatologic este tri-

mestrul al doilea de sarcină.

În timpul tratamentului poate fi folosit aneste-zicul, însă în doze minim posibile, cât mai mici,

deoarece ajunge la placentă. Acest tratament

trebuie administrat când viitoarea mămică se

simte confortabil, iar nivelul de stres al copilului

este minim. Mai mult, cu cât mama se simte mai

bine, cu atât este mai efi cientă anestezia.

Radiografi ile dentare pot fi făcute în primul

trimestru de sarcină în caz de urgenţă, cu pro-

tecţia abdomenului mamei și a glandei tiroide.

Conform Colegiului American de Radiologie,

nicio radiografi e nu are o doză de radiaţie sufi -

cient de mare, încât să provoace efecte adverse

embrionului sau fătului în curs de dezvoltare.

Totuși, odată ce dezvoltarea organelor copilului

are loc în primul trimestru de sarcină, este bine

ca în această perioadă să fi e evitat orice risc. Ce-

lelalte tipuri de radiografi e trebuie amânate și

efectuate numai după nașterea copilului.

Unele sfaturi relevante ale medicului stomatolog pentru femeia gravidăÎn mod ideal, rezolvarea problemelor stoma-

tologice se recomandă a fi realizată înainte de

sarcină, ca parte componentă a planifi cării ei, deoarece existenţa afecţiunilor stomatologi-

ce în timpul sarcinii poate impune necesitatea

efectuării unor tratamente de urgenţă, total in-

adecvate pentru o femeie însărcinată.

Important de reţinut! În cazul în care o femeie gravidă apelează la

asistenţa stomatologică, va informa obliga-

toriu medicul stomatolog despre sarcină și

despre perioada exactă;

Pentru a menţine o bună sănătate dentară,

pe perioada sarcinii se recomandă o alimen-

taţie sănătoasă și echilibrată prin aportul ali-

mentar bogat în vitamine A, C, D, calciu, fo-

sfor. Totodată, se vor consuma în cantităţi cât

mai mici zahăr și hidraţi de carbon, deoarece

ultimii contribuie la dezvoltarea plăcii bacte-

riene dentare;

Trebuie respectate normele igienei orale

prin spălatul pe dinţi de cel puţin două ori

pe zi, fi ind zilnic folosită aţa dentară;

După periaj, folosiţi pentru clătirile bucale

soluţii bogate în fl uor;

În scopuri profi lactice, mergeţi cu regularita-

te la medicul stomatolog pentru detartraj și

periaj, dar și pentru evaluarea apariţiei gingi-

vitei sau a granulomului de sarcină, neadmi-

terea complicaţiilor unor afecţiuni dentare

recent apărute - carii superfi ciale, localizate

la nivelul smalţului, care impun intervenţii

ușoare și rapide;

Pentru programările la stomatolog evitaţi

orele matinale, deoarece în această perioadă

stările de greaţă sunt mai frecvente;

Pe durata tratamentului dentar folosiţi perne

care vă vor asigura un confort mai mare în

fotoliul stomatologic;

Tratamentele elective, precum înălbirea din-

ţilor, sau alte proceduri cosmetice pot fi și

trebuie amânate după naștere. Cel mai bine

ar fi să evitaţi expunerea copilului, afl at în

proces de dezvoltare, chiar și la cele mai mici

riscuri.

Ţineţi minte! Pentru a evita orice problemă pe

durata sarcinii, trebuie să respectaţi o dietă co-

respunzătoare, igiena corectă și să colaboraţi

cât mai strâns cu medicul stomatolog - toate

sunt în benefi ciul sănătăţii mamei și viitorului

copil.


CRONICA25

RAZELE ULTRAVIOLETE ÎN PROFILAXIA ȘI COMBATEREA INFECŢIILOR NOSOCOMIALE

Vasile ŢURCAN, dr. șt. med., șef Secţie Supravegherea infecţiilor nosocomiale,CSP mun. Bălţi

Actualmente majoritatea instituţiilor medico-sa-nitare elaborează și implementează programe de prevenire și control al infecţiilor asociate asisten-ţei medicale. Crearea unui mediu intraspitalicesc inofensiv pentru pacienţi, personal și vizitatori trebuie să fi e bazat pe utilizarea unor metode, sisteme și tehnologii medicale inovaţionale. Unul din compartimentele acestor programe este asigurarea purităţii microbiologice a aeru-lui și suprafeţelor, care, în caz de contaminare, devin factorii principali de transmitere a agenţi-lor patogeni și condiţionat patogeni ai maladii-lor infecţioase.

În instituţiile medico-sanitare persistă riscul de apariţie, multiplicare și răspândire a agenţilor patogeni, care este condiţionat de cauze obiec-tive și subiective. Una din cauzele principale de favorizare a procesului epidemic intraspitali-cesc este achiziţionarea, instalarea și exploata-rea incorectă a dispozitivelor de iradiere cu raze ultraviolete (RUV).

Pe parcursul a 8 decenii (în 1936, profesorul chirurg Deril Hort a folosit pentru prima dată lampa de cuarţ pentru decontaminarea sălii de operaţie), metoda de dezinfectare prin apli-carea RUV a suportat modifi cări tehnico-fi zice

esenţiale: de la lămpi ozono-mercurice primi-tive la dispozitive amalgamice, recirculatoare bactericide, instalaţii fotocatalitice și tehnologii moderne avansate: module xenonice pulsante portabile.

De menţionat că sursele electrice care emit ra-

diaţii la lungime de undă de 205-315 nm, des-

tinate pentru dezinfectare, se numesc lămpi

bactericide. Principala componentă a lămpilor o

reprezintă tubul bactericid. Acesta, deși asemă-

nător ca dimensiuni și caracteristici cu tuburile

fl uorescente normale, este construit dintr-o sti-

clă specială (cuarţ). În interiorul tubului bacte-

ricid este aplicat un înveliș protector, care limi-

tează deprecierea radiaţiei ultraviolete LBA-UVC

(100-280 nm) către valori extrem de joase. Lăm-

pile destinate dezinfectării pot fi fi xe sau mobi-

le, cu tuburi de UV între 15 și 30 W, prevăzute

să funcţioneze în absenţa omului (cu radiaţie

directă) sau în prezenţa omului (cu radiaţie in-

directă, ecranată și fără emisie de ozon).

În lămpile mercurice de presiune joasă iradi-

erile emise în procesul descărcării electrice în

amestecul de vapori și gaze argono-mercurice

trec în pondere de peste 60% în linia de iradi-

ere 253,7 nm (radiaţia de 2537 Angstromi). În

același timp, cu linia de 253,7 nm se dă acţiune

bactericidă în spectrul existent al liniei de 185

nm, care în rezultatul interacţiunii cu molecule-

le oxigenului formează ozonul.

Lămpile mercurice de presiune înaltă nu se re-comandă pentru uz vast de folosire din cauza economicităţii minime, deoarece cota iradierii în diapazonul de 205-315 nm constituie circa 10% și durata de exploatare este de 10 ori mai


CRONICA26

mică, decât la lămpile de presiune joasă. Toto-dată, aceste lămpi bactericide pot fi exploatate numai 500-1000 de ore, iar emanarea RUV are loc numai peste 5-10 minute de la conectare la sursa de curent electric. În cazul deteriorării lămpii, persistă riscul de impurifi care a mediului cu vapori de mercur.

În ultimii ani a apărut o generaţie nouă de ira-diere – scurt impulsivă, care posedă capacitate biocidă mult mai mare. Iradierea impulsivă se produce cu ajutorul lămpilor xenonice și lase-rului, lipsite de mercur și alte gaze otrăvitoare.

Pentru a mortifi ca microorganismele, radiaţiile UV, produse de lămpi, penetrează membrana celulelor, străbat conţinutul celulei și distrug ADN-ul celular, cauzând leziuni care împiedică activitatea bacteriei și capacitatea acesteia de a se reproduce. Razele UV afectează deci materia-lul biologic, fără a produce reacţii chimice, doar prin intermediul energiei de putere mare, livra-tă celulelor.

Dezinfectarea cu raze UV fi ind o metodă fi zică, ce nu implică un consum permanent de sub-stanţe chimice, așa cum fac toate metodele cla-sice (cu dezinfectanţi), decontaminarea cu raze ultraviolete revoluţionează tehnicile de asepsie și antisepsie prin multiplele avantaje pe care le oferă:continuitate: decontaminarea permanentă a

mediului de lucru;spectru larg: practic orice microorganism

bacterian, viral sau fungic, care conţine acizi nucleici (ADN sau ARN), va fi distrus de acţiu-nea RUV, dacă este supus unei anumite doze;

efi cienţă: un consum mic de energie (între 21-68 W, în funcţie de model); lămpile cu raze ultraviolete distrug un număr mare de bacterii într-un timp foarte scurt;

economie: o soluţie care oferă cel mai com-petitiv preţ pentru calitatea oferită. Lămpile UV reprezintă o soluţie care înlătură necesa-

rul de antiseptice, de muncă umană implica-tă și de timp necesar dezinfectării;

durată de activitate: lămpile bactericide funcţionează timp îndelungat la parametri ideali pentru decontaminare, tubul germicid funcţionând în parametrii nominali timp de 3000-18000 de ore, în funcţie de modelul lămpii/tubului;securitate: nu există produși secundari, fi zici sau chimici. Nu există reziduuri sau alte dezavantaje pe care le au metodele chimice, suprafeţele rămân uscate, curate și ferite de riscul coroziunii produs de ume-zeală;fl exibilitate: decontaminarea devine efec-tivă și funcţionează continuu din momentul în care lampa cu UV este conectată la sursa de curent. Întreţinerea lămpii este facilă. Este sufi cient ca tubul să fi e șters periodic (la 1-2 săptămâni) cu o cârpă (meșă) moale, pentru a se curăţa praful care se depune;

posibilitatea utilizării fără control uman: cu ajutorul programatorului electric, aceste lămpi bactericide pot funcţiona indepen-dent de prezenţa personalului, chiar pe timpul nopţii, când activitatea lor trece complet neobservată;

efi cacitate mare: lămpile cu UV au capacita-tea de a distruge 99,95% din microorganis-mele din mediu, bacterii, virusuri, fungi, mu-cegaiuri, alge, protozoare.

Condiţiile pentru decontaminarea aerului și a suprafeţelor în instituţiile medico-sanitare cu RUV sunt:Utilizarea numai a tipurilor de aparate au-

torizate de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova;

Dispozitivele, inclusiv lămpile (tuburile), tre-buie să fi e însoţite de documentaţia tehnică referitoare la caracteristicile și modul de uti-lizare a aparatelor, pentru a asigura o acţiune efi cace și lipsa de nocivitate;

Achiziţionarea, instalarea și exploatarea sur-selor de iradiere cu RUV se poate face după consultaţia specialistului.

La determinarea numărului, locurilor de ampla-sare, a capacităţii lămpilor bactericide și la sta-bilirea nivelurilor de iradiere necesare se vor lua în consideraţie:Destinaţia și categoria încăperii;Confi guraţia și dimensiunile încăperii (înălţi-

mea, lăţimea, lungimea);Condiţiile de decontaminare (în prezenţa

sau în lipsa oamenilor);


CRONICA27

Regimul de iradiere (continuu, de scurtă du-rată și intervalul dintre ele);

Spectrul microbian (încărcătura bactericidă și virusologică);

Volumul aerului de dezinfectare, precum și al suprafeţelor supuse iradierii de fi ecare apa-rat. Pentru încăperi de volum mare, săli de operaţie, hemodializă, terapie intensivă, hale industriale farmaceutice, centre stomatolo-gice etc. se presupune utilizarea instalaţiilor de mare putere (2,0-2,5W/m3 sau m.p.);

Dimensiunile și puterea lămpilor necesare, corelate cu timpul de expunere, distanţa de la lampă până la suprafaţa supusă dezinfec-tării;

Cantitatea de impurităţi din mediu (absor-bantă);

Respectarea întocmai a recomandărilor pro-ducătorului;

În prezenţa copiilor cu afecţiuni pulmonare se vor utiliza dispozitive amalgamice, recir-culatoare, alte instalaţii fără emisie de ozon.

De reţinut că iradiatoarele bactericide de tip în-chis (recirculatoare) sunt utilizate în încăperi cu risc sporit de răspândire a bolilor infecţioase și care necesită asigurarea și menţinerea spaţiilor și suprafeţelor aseptice.

Dispozitivele fotocatalitice nu numai deconta-minează aerul de bacterii și virusuri, dar îl și pu-rifi că la nivelul moleculelor de impurităţi toxi-co-chimice (pulbere, mirosuri, amoniac, fenoli, aldehide, gaze de eșapament, oxid de carbon, alergeni etc.).

Efi cienţa acţiunii bactericide a dispozitivelor RUV depinde de realizarea condiţiilor optime de lucru.

Întru asigurarea decontaminării efi ciente a spa-ţiilor și suprafeţelor prin iradierea cu RUV este necesar: de supus în prealabil spaţiile și suprafeţele

unei curăţenii minuţioase; temperatura mediului trebuie să fi e de 15-

300C, umiditatea relativă – de 30-60%, presi-unea atmosferică – de 630-800 nm col. Hg;

tubul (lampa) de raze ultraviolete trebuie să fi e perfect curat înainte de utilizare;

tensiunea de alimentaţie a dispozitivului RUV – 220V/50Hz;

timpul de expunere trebuie să depindă de tipul microorganismelor. În cazul deconta-minării suprafeţelor, timpul de expunere de-pinde și de distanţa faţă de sursa de radiaţie. Un rezultat optim privind mărimea suprafe-

ţei iradiate și timpul de expunere se obţin pentru o distanţă de 1 m;

distanţa faţă de sursa de radiaţie nu trebuie să fi e mai mare de 3,5 m. În cazul dezinfectării aerului din încăperi, se poate calcula aproxi-mativ 1,5 W pe metru cub de aer al încăperii timp de 10-30 min. pentru virusuri/bacterii, respectiv, 1-10 ore pentru mucegaiuri în for-mă vegetantă-sporulată, în funcţie de nivelul de dezinfectare dorit și tipul lămpii. Utilizarea mai multor lămpi de putere mică (2x30 W, 2x55 W) poate fi mai avantajoasă în cazurile în care se dorește o distribuţie cât mai uniformă a radiaţiei bactericide în încăpere (de exem-plu, în cazul încăperilor mai mult lungi decât late: holuri, culoare, săli de așteptare etc.);

în cazul în care dispozitivul RUV este fi xat, fără posibilitatea de a se deplasa, câmpul de radiaţie al aparatului trebuie să se afl e în ca-lea curenţilor de convecţie sau/și să se reali-zeze o ventilaţie ușoară a încăperii (mișcarea aerului 0,1 m/sec.);

efi cacitatea radiaţiei UV la o distanţă de pes-te 2 metri de la lampă semnifi cativ se micșo-rează;

pe parcursul utilizării lămpilor bactericide are loc diminuarea fl uxului bactericid. Pentru a compensa pierderile, după expirarea a 1/3 a termenului (orelor) nominale de exploata-re, este necesar de majorat durata de iradie-re a încăperii de 1,15 ori. Controlul intensită-ţii iradierii RUV trebuie verifi cat o dată la 6-12 luni, în funcţie de durata exploatării;

amplasarea corectă a dispozitivelor cu RUV pe peretele încăperii sau pe tavanul acesteia – 2 metri de la podea;

garnitura exterioară a dispozitivului, inclusiv recirculatoarelor RUV, se supune tratării cu soluţie de 3% H

2O

2 și 0,5% soluţie detergent.

Tuburile se șterg o dată pe săptămână cu al-cool etilic de 700,

partea interioară a dispozi-

tivelor ecranizate se șterge cu lavete curate și uscate o dată la 7 zile;

curăţenia și decontaminarea în încăperi tre-buie întotdeauna asociate cu aerisirea.

Este necesar de luat în consideraţie faptul că dezinfectarea cu RUV nu poate să înlocuiască măsurile sanitaro-antiepidemice, ea poate doar să le completeze în calitate de acţiune termina-lă de tratare a încăperii.

Pentru o activitate mai efi cientă în controlul infecţiilor nosocomiale puteţi consulta și lucra-rea Справочник по обеззараживанию воздуха в лечебно-профилактических учреждениях, Bălţi, 2015.


CRONICA28

CONTROLUL ALCOOLULUI - ÎN BENEFICIUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE

Elena BOLEAC, șef Secţie Controlul determinanţilor sănătăţii, CNSP

Alcoolul cauzează peste 60 de afecţiuni sau stări

patologice - traumatisme, tulburări mentale și

de comportament. Dacă în Europa alcoolul con-

stituie a cincea cauză de deces și dizabilitate, în

Republica Moldova acesta este determinantul

numărul unu al creșterii riscului pentru bolile

acute și cronice, menţinerea ponderii înalte a

accidentelor rutiere și a violenţei, iar pierderile

productivităţii muncii, asociate consumului no-

civ de alcool, se estimează la cca 1% din PIB.

Realizarea unor măsuri de stat, prevăzute de

Programul naţional privind controlul alcoolului

pe anii 2012-2020, denotă existenţa unor ten-

dinţe pozitive în ce privește diminuarea con-

sumului de alcool. Măsurile programului au

contribuit în ultimii 4 ani la reducerea morbidi-

tăţii și mortalităţii cauzate de alcool, micșorarea

volumului de consum în rândurile populaţiei,

valorifi carea serviciilor de consiliere și renunţa-

re la alcool. A sporit ponderea populaţiei infor-

mate în vederea prevenirii potenţialelor riscuri

și înlăturării impactului negativ, determinat de

consumul de alcool, în mod special, a contin-

gentelor ţintă – adolescenţii și tinerii.

Dacă în anul 2010, conform datelor Organizaţiei

Mondiale a Sănătăţii (OMS), în republică se con-

sumau 18,2 litri de alcool pur pe cap de locuitor,

în anul 2015 indicatorii consumului de alcool

s-au diminuat până la 11,32 litri; de alcool ne-

controlat de stat – de la 10,0 litri în 2012 la 2,11

litri în 20151; incidenţa prin alcoolism cronic –

de la 121,3 cazuri la 100 mii populaţie în 2010

la 91,0 în 2015; rata mortalităţii cauzată de con-

sumul de alcool – de la 5,1 la 100 mii locuitori în

2010 la 3,8 în 2015.

Totuși, prevalenţa prin alcoolism cronic se menţi-

ne constantă – 1315,1 la 100 mii populaţie – mai

mulţi ani la rând. Îngrijorează faptul că ponderea

femeilor alcoolice, luate primar sub supraveghe-

re medicală, rămâne înaltă – 17% (7146 de femei)

din numărul bolnavilor afl aţi sub supraveghere.

În același timp, 52% din ele sunt de vârstă fertilă

sau educă copii.

În accidentele rutiere, produse în stare de ebrie-

tate, își pierd viaţa anual cca 40 de persoane, iar

aproximativ 200 sunt accidentate și traumatiza-

te în rezultatul acestora.

Programul constituie actul normativ de bază,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din

06.06.2012, care prevede măsuri concrete pen-

tru redresarea situaţiei în concordanţă cu Legea

nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind suprave-

gherea de stat a sănătăţii publice, politicile na-

ţionale de sănătate (HG RM nr. 886 din 6 august

2007), recomandările OMS privind realizarea

Planului european de acţiuni pentru reducerea

1 sursa: WHO Global Survey on Alcohol and health 2015,

Additional component: unrecorded alcohol consumption


CRONICA29

consumului de alcool pentru anii 2012-2020 și

strategiile regionale și globale de reducere a

consumului de alcool.

Scopurile principale ale Programului naţional

privind controlul alcoolului pe anii 2012-2020

sunt prevenirea și reducerea efectelor negative

ale consumului nociv de alcool asupra sănătăţii

publice, stării sociale și economice prin politici

efi ciente și măsuri intersectoriale, implementa-

te la nivel naţional și local.

Printre obiective se regăsesc informarea în masă

a populaţiei despre impactul consumului nociv

de alcool, consilierea persoanelor ce doresc să

renunţe la acest viciu, creșterea taxelor și pre-

ţurilor la alcool, reglementarea marketingului

la băuturile alcoolice și îmbunătăţirea aplicării

legislaţiei privind consumul de alcool, preveni-

rea conducerii unităţilor de transport în stare de

ebrietate etc.

Depistarea precoce a persoa-

nelor cu risc sporit de depen-

denţă de alcool joacă un rol im-

portant în iniţierea tratamentu-

lui antialcool, recuperarea psi-

ho-socială și vindecarea acestei

boli. În acest scop, instituţiile

de asistenţă medicală primară

au fost responsabilizate pen-

tru implementarea programe-

lor de identifi care timpurie,

de consiliere și intervenţie de

scurtă durată.

Astfel, medicii de familie aplică,

în caz de necesitate, screening-

ul la alcoolism persoanelor care solicită asisten-

ţă medicală, oferă consiliere psihologică per-

soanelor care consumă nociv alcool. În scopul

neadmiterii consumului dăunător de alcool, în

urma asistenţei medicale acordate și a interven-

ţiilor scurte, fi ecare a 3-a persoană este îndrep-

tată la tratament specializat la medicul narco-

log.

Aproximativ 35% din persoanele înregistrate

cu alcoolism cronic benefi ciază anual de trata-

ment, ulterior și de programele de recuperare

psiho-socială, afl ându-se în remisiune stabilă.

În scopul reducerii consumului de alcool, în cca

70% din instituţii, organizaţii și întreprinderi

acesta este categoric interzis, iar în cazul con-

sumului de alcool la locul de muncă, se aplică

măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

În colective și la întreprinderi sunt organizate

activităţi de informare, comunicare, plasarea

și asigurarea cu materiale informative privind

consecinţele alcoolului pentru sănătate, con-

sumului alcoolului la locul de muncă, profi laxia

consumului de alcool etc.

Măsurile menţionate sunt oportune și cu atât

mai relevante, cu cât în Republica Moldova se

înregistrează anual peste 2500 de accidente ru-

tiere, care ameninţă viaţa și sănătatea oameni-

lor prin decese, traumatisme și leziuni corpora-

le, iar 7-9% din ele se produc în urma conducerii

mașinii în stare de ebrietate.

În scopul reducerii numărului de accidente ru-

tiere, Inspectoratul General de Poliţie organi-

zează diferite raiduri, inclusiv speciale, pentru a

depista șoferii care conduc mașina în stare de

ebrietate, inclusiv noaptea, în zilele de odihnă și

de sărbători. Vom enumera doar câteva din cele

16 operaţiuni speciale: Semaforul, Viteza, Trans-

port sigur, Autobuz, Pietonul, Nopţi albe, Zero

grade, Motociclistul, Umbriș, Transport periculos,

Mașini înregistrate în alte state etc., în cadrul că-

rora se efectuează investigaţii medicale pentru

determinarea stării de ebrietate prin evaluarea

conţinutului de alcool în sânge.


CRONICA30

Conform prevederilor programului, au fost

aplicate interdicţii privind comercializarea pro-

duselor alcoolice, a vinurilor și a berii într-un

anumit interval de timp (orele 22.00-8.00), mai

ales persoanelor de vârstă minimă (sub 18 ani),

a fost verifi cat gradul de corespundere a localu-

rilor și unităţilor de comerţ cu produse alcoolice

cerinţelor în vigoare, precum și prezenţa docu-

mentelor de calitate, provenienţă și trasabilitate

a băuturilor alcoolice. Prin aprobarea Listei pro-

duselor alimentare nerecomandate școlarilor și

elevilor au fost prevăzute măsuri de protecţie

a copilului de dauna alcoolului, fi ind interzise

băuturile energizante în incinta și în apropierea

instituţiilor de învăţământ. Au fost iniţiate mo-

difi cări la Codul contravenţional întru aplicarea

sancţiunilor faţă de persoanele fi zice sau juridi-

ce care vând minorilor băuturi alcoolice.

Spre regret, nu toate măsurile și acţiunile pre-

văzute de Program au fost implementate. De

exemplu, până la moment Inspectoratul de

Stat pentru Supravegherea Producţiei Alcooli-

ce nu are acces în gospodării pentru evidenţa

și controlul alcoolului produs în condiţii casnice

pentru uz personal, iar sesizări și solicitări din

partea organelor competente de participare la

controalele comune nu au parvenit.

Cota accizului la produse alcoolice crește din an

în an – în medie, până la 3,5% în anul 2015, com-

parativ cu 2013, inclusiv la bere cu 6%, alcool și

vinuri – cu 11%. Totuși, deși accizele aplicate la

băuturi alcoolice - vermut, cele fermentate - ci-

dru, mied etc., lichior, votcă și bere cresc anual

în baza indicelui preţului de consum, costul bă-

uturilor alcoolice continuă să rămână a fi accesi-

bil, mai ales al berii, preferate de tineri.

Studiul Reducerea consumului nociv de alcool:

analiza cost-efi cacităţii strategiilor de control

al alcoolului în Republica Moldova, efectuat cu

suportul OMS, atestă că cea mai efi cientă in-

tervenţie de reducere a consumului de alcool

este majorarea accizelor la băuturile alcoolice

cu 25%, ceea ce va salva anual cca 6800 de ani

sănătoși de viaţă.

Relevante pentru un succes palpabil în reduce-

rea consumului de alcool pot fi considerate mă-

surile de informare și comunicare privind dau-

nele consumului de alcool, organizate și desfă-

șurate de către specialiștii centrelor de sănăta-

te publică naţional, municipale și raionale, care

includ elaborarea și distribuirea buletinelor

informative, diseminarea informaţiilor de pre-

venire și combatere prin comunicate informa-

tive de presă, pliante, broșuri etc., inclusiv cele

realizate în cadrul zilelor mondiale și naţionale

de sănătate, precum este și Ziua naţională de

combatere a consumului nociv de alcool (2 oc-

tombrie).

Un aport esenţial în educaţia pentru sănătate

îl au și campaniile naţionale de comunicare și

sensibilizare. De exemplu, pentru al cincilea

an consecutiv, în cadrul Campaniei Spune DA

pentru SĂNĂTATEA TA (desfășurată în perioada

septembrie-decembrie 2015), în 45 de institu-

ţii de învăţământ școlar au fost instruite 1047

de persoane cu privire la cultura, prevenirea și

reducerea consumului de alcool; efectele no-

cive ale alcoolului asupra sănătăţii. La temati-

ca Stop Viciu au fost organizate 42 de atelie-

re de instruire a elevilor și adolescenţilor din

unele instituţii selectate, la care au participat

1241 de elevi din clasele primare, gimnaziale

și liceale, fi ind elaborate și broșuri informative

tematice.

Această campanie a avut drept scop informarea,

motivarea și educarea populaţiei cu privire la

adoptarea unui mod de viaţă sănătos și a inclus

mai multe componente, precum: educaţia com-

portamentală prin prevenirea și abandonarea

consumului nociv de tutun și alcool, activităţile

axate pe adolescenţi, femei și șoferi. În speci-

al, accentul s-a pus pe prevenirea și reducerea

consumului de alcool în rândul populaţiei.

Pentru campania menţionată au fost selectate

8 localităţi ale Republicii Moldova, și anume:

sectorul Centru și comuna Ciorescu din mun.

Chișinău, mun. Bălţi, orașele Ungheni, Soroca,

Cimișlia, Rezina, satul Costești, raionul Ialoveni.

În fi nal, se cere neapărat să spunem că, în ur-

mătorii ani, atenţia tuturor actorilor trebuie în-

dreptată spre acţiunile nerealizate sau realizate

parţial.


CRONICA31

SERVICIUL DE SĂNĂTATE MINTALĂ ÎN REFORMARE

Mihail HOTINEANU, dr. șt. med., conf. univ.,președinte al Comisiei de specialitate a Ministerului Sănătăţii în domeniul psihiatriei,șef Centru Naţional de Sănătate Mintală

Sănătatea mintală reprezintă o problemă ma-

joră și prioritară de sănătate publică pentru Re-

publica Moldova, fapt confi rmat prin asumarea

angajamentelor la nivel internaţional - aderarea

la Declaraţia de la Helsinki privind sănătatea

mintală din 2005, ratifi carea în 2010 a Conven-

ţiei ONU pentru protecţia drepturilor persoane-

lor cu dizabilităţi și aderarea la Declaraţia Euro-

peană cu privire la sănătatea copiilor și tinerilor

cu dizabilităţi intelectuale și a familiilor acestora

O sănătate mai bună, o viaţă mai bună: copiii

și tinerii cu dizabilităţi intelectuale și familiile

lor, astfel fi ind acceptată o nouă abordare con-

ceptuală a problemelor de sănătate mintală și a

defi cienţelor intelectuale.

În context, Ministerul Sănătăţii, în parteneriat

cu Institutul de Sănătate Mintală Trimbos (Olan-

da), Institutul Nivel (Olanda), Centrul de Sănăta-

te Mintală din Lucerna (Elveţia) și Liga Română

pentru sănătate mintală, în anul 2014, a dema-

rat Proiectul Reforma serviciilor de sănătate

mintală din Republica Moldova, conform Pla-

nului operaţional de implementare a Proiectu-

lui Reforma serviciilor de sănătate mintală din

Moldova pentru perioada 2014-2018, fi nanţat de

Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare și Coopera-

re. Acest proiect prevede descentralizarea servi-

ciilor de sănătate mintală și dezvoltarea în patru

centre comunitare de sănătate mintală (CCSM) în

raioanele Cimișlia, Soroca, Orhei, Cahul, în cadrul

cărora se pilotează o nouă metodologie de îngri-

jiri comunitare. Astfel, iniţierea reformei sistemu-

lui sănătăţii mintale s-a planifi cat la nivel naţio-

nal, ea fi ind însoţită de revizuirea cadrului juridic

de reglementare și a mecanismelor fi nanciare, cu

impact asupra îmbunătăţirii bunăstării utilizato-

rilor de servicii de sănătate mintală prin acces la

servicii efi ciente de sănătate mintală la nivel de

comunitate, mai aproape de casele lor. Strategia

de implementare include politici de sănătate și

dezvoltare a serviciilor, componente precum

comunicarea și serviciile mobile. În rezultat, con-

solidarea mecanismelor de guvernare are loc la

nivel de politici și formare a unui nou model de

îngrijiri comunitare de sănătate mintală, inspirat

din abordarea de Tratament comunitar asertiv fl e-

xibil (FACT). Reforma include programe de instru-

ire destinate profesioniștilor, bazate pe modelul

de formare a formatorilor, pentru a asigura dis-

ponibilitatea la nivel local.

Catedra de psihiatrie, narcologie și psihologie

medicală a Universităţii de Stat de Medicină și

Farmacie Nicolae Testemiţanu și Comisia de spe-

cialitate a Ministerului Sănătăţii în domeniul

psihiatriei vor asigura:

- actualizarea programului în domeniul psi-

hiatriei pentru medicii psihiatri, medicii de

familie și medicii de urgenţă, conform ulti-

melor tendinţe de reformare a sistemului de

sănătate mintală;


CRONICA32

- instruirea continuă a medicilor psihiatri, me-

dicilor de familie și medicilor de urgenţă în

domeniul prestării serviciilor persoanelor cu

probleme de sănătate mintală, conform pro-

gramului curricular de specializare primară și

formare continuă revizuit;

- elaborarea și aprobarea programului curri-

cular de specializare primară în domeniul

psihologiei medicale pentru specialiștii psi-

hologi din cadrul instituţiilor medico-sanita-

re, încadrate în acordarea asistenţei de sănă-

tate mintală, în vederea prestării serviciilor

psihologice persoanelor cu probleme de să-

nătate mintală;

- organizarea instruirii specialiștilor psihologi

din instituţiile medico-sanitare încadrate

în acordarea asistenţei de sănătate mintală

conform programului curricular aprobat;

- elaborarea protocoalelor clinice naţionale în

domeniul sănătăţii mintale pentru profesi-

oniștii din domeniu, asistenţa medicală pri-

mară și urgentă;

- revizuirea programului de pregătire a me-

dicilor rezidenţi în vederea acordării unei

perioade mai mari pentru stagiu practic în

psihiatrie comunitară (cel puţin 6 luni), cu

deplasare în CCSM din teritorii.

În ultimii ani, a fost schimba-

tă paradigma de abordare a

pacienţilor cu probleme de

sănătate mintală, în contex-

tul recomandărilor Orga-

nizaţiei Mondiale a Sănătăţii

(OMS) și prevederilor Con-

venţiei ONU pentru protecţia

drepturilor persoanelor cu

dizabilităţi. În acest sens, în

37 de raioane au fost create

CCSM, au fost instituite pa-

turi de profil psihiatric în ca-

drul IMSP Spitalele raionale

Edineţ și Ungheni.

Dezvoltarea reţelei de CCSM

a contribuit la reducerea fl uxului de pacienţi

către spitalele de psihiatrie și creșterea numă-

rului de adresări către serviciile comunitare.

Astfel, între anii 2012 și 2015 numărul persoa-

nelor tratate în staţionar a scăzut de la 21116

la 17569.

În contextul remanierilor efectuate în sistemul

de sănătate, a fost optimizat numărul de paturi

în spitalele de psihiatrie – de la 2080 în 2012 la

1635 – în 2015.

În ultimii doi ani, cca 400 de specialiști din CCSM

și spitalele de psihiatrie au benefi ciat de instruiri

în cadrul Proiectului Reforma serviciilor de sănă-

tate mintală, susţinut fi nanciar de Agenţia Elveţi-

ană de Cooperare și Dezvoltare. În luna septem-

brie 2016 a demarat instruirea în domeniul sănă-

tăţii mintale comunitare a medicilor de familie și

asistenţilor medicali de familie/asistenţi medicali

comunitari.

Totodată, în urma rezultatelor evaluărilor efec-

tuate s-a constatat că paturile specializate din

cadrul spitalelor generale nu au fost dezvoltate

și modernizate; persistă insufi cienţa profesio-

niștilor și a cunoștinţelor referitoare la psihiatria

comunitară, fapt ce se răsfrânge negativ asupra

calităţii serviciilor de sănătate mintală acordate

populaţiei.

CCSM sunt asigurate insufi cient cu medici psihi-

atri, asistenţi sociali, psihologi. În majoritatea ra-

ioanelor aceștia activează prin cumul, având loc

de muncă de bază în alte subdiviziuni. În două

teritorii medicul psihiatru lipsește în general

(Fălești, Leova). Este insufi cientă asigurarea cu

nurse psihiatrice, asistenţi medicali comunitari

în localităţile rurale, care ar putea preveni acuti-

zările sau chiar ar putea interveni în depistarea

precoce a unor tulburări psihice.


CRONICA33

Deși specialiștii au benefi ciat de instruiri, nu s-a

schimbat pe deplin abordarea în problemele de

sănătate mintală, cu schimbarea orientării de la

spital spre soluţionarea problemelor la nivel de

comunitate. În majoritatea raioanelor, persistă

activităţile consultative și mai puţine sunt acti-

vităţile bazate pe reabilitare psiho-socială și in-

tegrare în comunitate. Activităţile specialiștilor

din CCSM, asistenţa medicală primară, asistenţa

socială sunt dispersate, nu este implementată

abordarea multidisciplinară a pacientului cu

probleme de sănătate mintală.

Activitatea CCSM este perturbată de activităţi

suplimentare. În lipsa specialiștilor cu pregătire

în domeniul psihologiei, povara activităţii aces-

tora e pusă pe umerii medicilor psihiatri.

Totodată, CCSM, în majoritatea cazurilor, nu

dispun de spaţiile și condiţiile necesare de ac-

tivitate. Nu este organizată activitatea CCSM în

Fălești, Ștefan Vodă și Leova. O problemă ma-

joră reprezintă organizarea activităţii Centrului

Naţional de Sănătate Mintală (CNSM), amplasa-

rea căruia creează impedimente pentru presta-

rea serviciilor de sănătate mintală comunitară la

nivel naţional. Identifi carea și soluţionarea pro-

blemelor ce ţin de activitatea CNSM, care includ

organizarea, dezvoltarea și monitorizarea ser-

viciilor de sănătate mintală din Republica Mol-

dova, este una din sarcinile de bază în reforma

sistemului de îngrijiri în sănătatea mintală din

republică.

Implicarea asistenţei medicale primare în pro-

cesul de depistare precoce (depresie, autism

etc.), conduita, tratamentul medicamentos și

evidenţa maladiilor de sănătate mintală este

încă insufi cientă.

Există defi cienţe majore în colectarea indica-

torilor de sănătate mintală, aceștia nu refl ectă

tendinţele înregistrate la nivel global. Indica-

torii colectaţi în prezent nu refl ectă activitatea

CCSM. Lipsesc indicatorii referitori la resursele

și structura serviciilor prestatoare de îngrijiri

de sănătate mintală, o listă de indicatori pen-

tru măsurarea calităţii și performanţei servi-

ciilor de sănătate mintală prestate la nivel de

asistenţă medicală primară, CCSM, secţii spita-

licești din spitalele raionale și spitalele de psi-

hiatrie.

Serviciile medicale și sociale sunt separate, lip-sește abordarea integrată a problemei de sănă-tate mintală, ceea ce favorizează discontinuita-tea în cadrul procesului de reabilitare psiho-so-cială și incluziune socio-profesională.

Pentru rezolvarea acestor chestiuni, Ministe-rul Sănătăţii, USMF N. Testemiţanu, Comisia de specialitate a Ministerului Sănătăţii în domeniul psihiatriei, experţii naţionali și internaţionali, responsabili de implementarea Proiectului Re-forma serviciilor de sănătate mintală din Republi-ca Moldova, vor defi nitiva proiectul Programului naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2017-2021, cu remiterea pentru examinare și avi-zare autorităţilor interesate. Scopul programului este promovarea bunăstării mintale a populaţiei, prevenirea tulburărilor mintale, oferirea opor-tunităţilor egale la servicii accesibile de calitate, protecţia drepturilor persoanelor cu probleme de sănătate mintală și a familiilor acestora și in-stituirea unui sistem de servicii comunitare de sănătate mintală în toate localităţile, ajustate la standardele internaţionale și europene pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală.

În urma implementării acestui program, persoa-nele cu probleme de sănătate mintală vor avea acces echitabil la servicii comunitare funcţionale și viabile (asistenţă primară, îngrijire comunitară, servicii spitalicești acute de sănătate mintală în spitalele raionale), în conformitate cu necesităţi-le lor. Se vor organiza condiţiile necesare pentru activitatea CCSM în corespundere cu atribuţiile și funcţiile de bază, stabilite prin Regulamentul-cadru al CCSM și Standardele minime de calitate, aprobate prin HG nr. 55 din 30 ianuarie 2012 Cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru al Cen-trului comunitar de sănătate mintală și a Standar-delor de calitate cu modifi cările și completările ulterioare (HG nr. 1203 din 31.10.2016).

În vederea realizării Planului de acţiuni al Pro-iectului Suport pentru reforma serviciilor de să-nătate mintală din Moldova, cât și angajamentu-lui luat de Ministerul Sănătăţii, echipa interna-ţională de experţi a examinat proiectul în curs de elaborare a Codului Sănătăţii al Republicii Moldova, venind cu un șir de sugestii la Titlul V Asistenţa medicală psihiatrică pentru conforma-

rea la prevederile legislaţiei europene, inclusiv

la instrumentele internaţionale cu referire la

drepturile omului.


CRONICA34

ERGONOMIA - O DIRECŢIE ȘTIINŢIFICO-PRACTICĂ ÎN SĂNĂTATEA OCUPAŢIONALĂ

Alina FERDOHLEB, dr. șt. med., șef Laborator știinţifi c Sănătatea ocupaţională, CNSP

Implementarea în ultimele decenii a tehnici-

lor, tehnologiilor și echipamentelor noi a dus

la dezvoltarea ergonomiei – o știinţă care stu-

diază interacţiunile dintre oameni și elemen-

tele unui sistem ocupaţional, dar și riscurile

presupuse de practicarea profesiei în scopul

optimizării stării de bine a oamenilor în timpul

muncii, precum și perfecţionării în ansamblu a

sistemului angajat – loc de muncă.

Încă din cele mai vechi timpuri preocupări-

le legate de sănătatea umană aveau tendinţa

efi cientizării muncii și analizei caracteristicilor

acesteia. Printre notorietăţile care au avut preo-

cupări legate de igiena ocupaţională, medicina

ocupaţională, sănătatea ocupaţională și ergono-

mie se numără: Hipocrate, cel mai vestit medic

al Greciei antice și părintele medicinei, Nicandru

din Colofon, renumit farmacolog din Grecia an-

tică, Leonardo da Vinci, Giovanni Alfonso Borelli,

Bernardino Ramazzini, Frederick Winslow Taylor,

Frank și Lillian Gilberth, Alphonse Chapanis.

Ergonomia, ca știinţă, are două direcţii de dez-

voltare: anglo-americană și franceză. Direcţia

anglo-americană este orientată spre studiul

procesului de muncă în scopul ameliorării sale,

în timp ce școala franco-belgiană pune accent

pe fi ziologie și psihologie.

Profesorul Clayton M. Christensen de la Școala

de Business din Harvard a evidenţiat următoa-

rele etape evolutive ale ergonomiei industriale:

1. Etapa mașinilor de lucru (1750-1870), carac-

terizată printr-o seamă de invenţii și modifi -

cări în procesele tehnologice de lucru.

2. Revoluţia de forţă (1870-1945), însoţită de

dezvoltarea transportului, comunicaţiilor și

agriculturii.

3. Etapa „mașinilor intelectuale” (1945 și până

în prezent), menită să susţină, să ameliore-

ze și să extindă capacitatea mintală a omu-

lui, spre deosebire de primele etape, în care

munca fi zică era mai solicitată.

Caracterizând ergonomia, profesorul englez

Brian Shackel (Universitatea Loughborough

din Marea Britanie) a ţinut seamă de specifi cul

fi ecărui deceniu al anilor 1950-2000 și începutul

sec. XXI (vezi fi gura).

Anii ’50 Anii ’60 Anii ’70 Anii ’80 Anii ’90 Începutul sec. XXI

Deceniul ergonomiei militare

Deceniul ergo-nomiei indus-triale

Deceniul ergo-nomiei consu-matorilor

Deceniul tele-comunicaţiilor

Deceniul ergo-nomiei cogniti-ve și organiza-ţionale

Deceniul ergono-miei comunicării globale și ergo-nomiei ecologice


CRONICA35

Prima Societate de Ergonomie a fost fondată în Marea Britanie în 1949. Datorită activităţii vaste în domeniul abordat, a apărut necesitatea im-plementării ergonomiei la nivel mondial. Astfel, în orașul Leiden (Olanda), în anul 1957 a fost fondată Asociaţia Internaţională de Ergono-mie (AIE). Statutul AIE a fost aprobat la primul Congres de ergonomie, care a avut loc în orașul Stockholm (Suedia) în anul 1961, la el partici-pând 255 de delegaţi.

Factorii principali, ce au determinat apariţia și dezvoltarea ergonomiei ca știinţă a muncii, de-fi niţi la Simpozionul de la Praga din anul 1967, au fost următorii:Progresul tehnico-știinţifi c a

determinat schimbări funda-mentale în conţinutul mun-cii, ceea ce impune adapta-rea tehnicii la om și a omului la tehnică;

Evoluţia concepţiei omului despre muncă: cresc exigen-ţele privind calitatea vieţii și confortul la locul de muncă;

Evoluţia știinţelor tehnice, umane, economice și socia-le, care au putut furniza cu-noștinţe cu privire la studiul activităţii omului în proce-sul muncii;

Evoluţia concepţiei omu-lui despre muncă, mentalitatea evolutivă a acestuia;

Apariţia discrepanţei dintre nivelul tehnic și posibilităţile organismului uman.

În prezent AIE își desfășoară activitatea în ora-

șul Zürich (Elveţia) și întrunește peste 1300 de

membri din diferite

ţări ale lumii, dar Re-

publica Moldova încă

nu a devenit parte a

acestei organizaţii.

Ergonomia spaţiilor

de lucru sau elemen-

tele mediului fi zic de

lucru, care pot afecta

munca angajaţilor,

sunt următoarele: ni-

velul de zgomot; cali-

tatea aerului (fumatul

în spaţiul de lucru

înseamnă poluare și nu e legal); luminozitatea;

suprafaţa de lucru, repartizată fi ecărui angajat

în parte; ergonomia spaţiului de lucru (a scau-

nelor, birourilor, posturilor de lucru. Angajaţii

petrec în medie 8 ore la locul de muncă și este

recomandabil ca poziţia corpului să fi e una fi -

ziologică, naturală); coloritul spaţiului de lucru;

temperatura; delimitarea optimă a spaţiului de

lucru de cel de masă sau de relaxare (este indi-

cat ca angajaţii să nu ia masa acolo unde lucrea-

ză); delimitarea optimă a spaţiului de lucru de

cel destinat igienei angajaţilor; existenţa unor

spaţii destinate discuţiilor particulare; umaniza-

rea spaţiului de lucru (permite ca angajaţii să-și

aducă plantele de cameră preferate, fotografi i

sau orice altceva ce le face plăcere și nu deran-

jează privirea sau starea mintală); igiena cores-

punzătoare a spaţiului de lucru și, nu în ultimul

rând, siguranţa lui.


CRONICA36

RESPECTAŢI ETICHETA SĂNĂTĂŢII ÎN TRANSPORTUL PUBLIC

Elena GURGHIȘ, laborant în medicină, Laboratorul știinţifi c Sănătatea ocupaţională, CNSP

În zilele noastre, tot mai mulţi oameni optează pentru deplasarea cu transportul public. Dar pentru ca deplasarea să fi e confortabilă pentru călători, inclusiv pentru dumneavoastră, trebu-ie respectate câteva reguli. Așadar, nu blocaţi ușile cât timp sunteţi în transportul public, aceasta poate duce la formarea unui blocaj, întrerupând fl uxul pasagerilor care ies și intră. Dacă vă afl aţi într-un mijloc de transport public și s-a întâmplat să staţi în ușă, trebuie să cobo-râţi, pentru a lasă pasagerii care au nevoie să iasă, iar după aceasta să urcaţi înapoi. Nu for-maţi obstacole în mecanismul de deschide-re/închidere a ușilor, ca ele să funcţioneze cum trebuie și să asigure securitatea și siguranţa pe parcursul călătoriei. Aveţi grijă de igiena per-sonală. Utilizaţi deodorantul, dar nu exageraţi, ca mirosul puternic în spaţii restrânse să nu pro-voace probleme astmaticilor sau celor alergici.

Fiţi atent la cum vorbiţi, reţineţi-vă de la conver-saţii pe tonuri înalte, vorbiţi încet și moale. Aceas-ta se referă nu numai la discuţiile cu prietenii sau cu alţi pasageri din mijlocul de transport, dar și la conversaţiile pe voce tare la telefon. Dacă este posibil, ţineţi telefonul la modul silenţios. Fiţi res-

pectuos faţă de ceilalţi pasageri, nu vorbiţi necen-zurat, nu spuneţi cuvinte jignitoare. Interacţiunile sociale cu vecinii de alături sunt normale, însă ţineţi minte că ei nu sunt cei mai buni prieteni ai dumneavoastră. Nu aduceţi la bord bagaje mari, care ocupă multe locuri sau un spaţiu mare; în salon acestea nu sunt binevenite, deoarece blochează fl uxul de pasageri și reprezintă o sursă de posibile leziuni. Ţineţi minte: autobuzul, trolei-buzul sau microbuzul nu este camion. Cele spuse se referă și la animalele de companie: prezenţa lor în salon e permisă atâta timp cât sunt mici și cât sunt transportate în cuști speciale închise. Nu consumaţi în timpul călătoriei băuturi și mân-care. Fiţi respectuos faţă de ceilalţi pasageri: nu consumaţi alimente puternic mirositoare în spa-ţiul limitat al mijlocului de transport, s-ar putea să murdăriţi cu ele scaunele sau hainele pasagerilor. Mai mult, mâinile murdare și alimentele păstrate în condiţii nepotrivite sunt factori declanșatori ai bolilor diareice acute.

Acoperiţi-vă gura cu batista când tușiţi sau strănutaţi, faceţi acest lucru cât mai departe de lume. Dacă nu aveţi la îndemână o batistă, este bine să strănutaţi/tușiţi în încheietura cotu-lui. Totuși, în asemenea cazuri cel mai bine ar fi să evitaţi călătoriile, pentru a nu contamina alte spaţii sau persoane.

Volumul muzicii trebuie să fi e la un nivel ad-misibil: dacă ascultaţi muzică în căști, menţineţi nivelul ei așa, încât să nu deranjaţi pe cei din jur, în plus, urechea vă va mulţumi pentru respectul faţă de ea. Boxele portative sau alte dispozitive de acest gen nu sunt acceptabile.

Cedaţi locul persoanelor cu minori, femeilor în-sărcinate, persoanelor în etate sau cu dizabilităţi.


CRONICA37

Ţineţi-vă de bare sau suporturi în timpul călăto-riei și staţi paralel direcţiei de circulaţie, aceasta va preveni posibilele traume personale sau ale celor din jur. Nu faceţi murdărie. Orice urcă cu dvs. în transport, totul trebuie să coboare cu dvs., gunoiul trebuie aruncat la urnă și nu în transportul public, în

caz contrar, mijlocul de transport se va transforma într-o bombă biologică pe roţi. Nu fumaţi în staţi-ile de transport public, cu atât mai mult, nemijlocit în ele. Nu deschideţi ușile în timpul circulaţiei, pentru că astfel puneţi în pericol viaţa pasagerilor, nu doar pe a dumneavoastră.

SFATURI SĂNĂTOASESFATURI SĂNĂTOASE

EVITĂM PERICOLELE IERNII

Pe lângă temperaturile scăzute și disconfortul pe care-l provoacă sosirea iernii, zăpada și poleiul agravează riscul accidentărilor. Mersul pe jos, acti-vităţile și ocupaţiile obișnuite pentru alte sezoane ale anului devin iminente provocări, producând le-ziuni prin hipotermie sau traumatisme prin cădere.

Din aceste considerente, atunci când mergeţi pe jos, se recomandă să fi ţi atenţi la maximum, pentru a evita alunecarea, căderea și chiar răni-rea. Dacă se întâmplă să ieșiţi din spaţii încălzi-te, aveţi grijă să vă echipaţi cu haine de sezon.

Este foarte important să cunoașteţi principale-le riscuri la care vă expuneţi iarna, dar nu mai puţin important este să știţi cum să preveniţi consecinţele nefaste în cazul în care, din întâm-plare, aţi devenit victima ei.

Specialiștii explică hipotermia (scăderea sub nor-mal a temperaturii corpului – n.a.) prin faptul că atunci când organismul trece dintr-un mediu cu temperatură ridicată la un mediu cu temperatu-ră scăzută (sub zero grade), mecanismele lui de autoapărare declanșează contractarea repetată a mușchilor, determinând apariţia tremuratu-lui sau a contracţiei musculare permanente - a stării de hipertonie sau încordare, ce se resimte prin dureri de o intensitate foarte mare la nive-lul mușchilor. Pentru a menţine o bună stare de sănătate, trebuie să evitaţi obligatoriu situaţiile de suprasolicitare a organismului, precum cea descrisă, purtând haine și încălţăminte de sezon.

Totuși, în cazul în care nu aţi reușit să evitaţi ac-ţiunea frigului și suportaţi consecinţele acestu-ia prin hipotermie, binevenite și efi ciente vor fi măsurile de recuperare medicală. Metodele sunt diverse, însă mai frecvent utilizate sunt cele în-dreptate spre scăderea tonusului mușchilor afectaţi: stretching activ global, terapie manuală, masaj, termoterapie, electroterapie, laserterapie, ultrasunet, kinesiotaping. Dacă afecţiunea este

ușoară, unele din ele pot fi iniţiate sau continu-ate la domiciliu.

Alte afecţiuni, suportate iarna, sunt căzăturile pe gheaţă sau pe zăpadă, care sfârșesc cu traume la nivelul ţesutului și cu fracturarea anumitor zone ale corpului - umăr, șold etc. Pentru a primi îngrijiri optime, în astfel de cazuri se recomandă să apelaţi la serviciul de urgenţă: medicul va stabili corect di-agnosticul și va acorda îngrijirile necesare.

Este important de reţinut. În urma unor trau-me puteţi obţine leziuni, care să nu se manifeste prin simptome specifi ce pentru acel moment, cu timpul însă ele pot cauza probleme grave de să-nătate, inclusiv irecuperabile. Astfel de leziune se consideră și cea a coccisului, produsă în urma că-zăturilor pe gheaţă, care după o perioadă de timp poate cauza dureri severe în zona lombosacrală.

Un alt aspect important pentru sănătate trebu-ie să-l cunoască mai ales persoanele care curăţă zăpada cu lopata. Ca proces biomecanic, cură-ţarea zăpezii cu lopata produce la nivelul co-loanei vertebrale lombare mișcări ce provoacă după un timp apariţia herniei discale. Este vor-ba despre fl exia-extensia cu rotaţie, care gene-rează torsiune la nivelul discului intervertebral.

Curăţarea zăpezii cu lopata este o activitate ce presupune mișcări bruște, însă odată ce mușchii nu sunt pregătiţi din punct de vedere termic pentru mișcare, iar ea se produce totuși, există riscul apariţiei spasmului muscular. Din aceste considerente, specialiștii recomandă să evitaţi mișcările bruște, iar înainte de a curăţi zăpada, încălziţi neapărat mușchii prin mișcări ușoare, care să antreneze mușchii braţelor și ai spatelui.

Atenţie! Mușchii îndeplinesc două funcţii im-portante: produc mișcarea și, prin activitatea lor, menţin temperatura corpului constantă.

Ion Nistor, secretar de redacţie, șef Serviciu de presă

și relaţii cu publicul


CRONICA38

Termenul BPOC se defi nește ca boală obstructivă cronică pulmonară. Cuvântul cronic înseamnă că boala nu poate să dispară, cuvântul obstrucţie înseamnă că boala duce la îngustarea căilor respiratorii, iar cuvântul plămâni accen-tuează că se afectează întreg sistemul respirator.

Boala obstructivă cronică pulmonară (BP OC) face parte din categoria bolilor frecvent întâlnite. Cercetările efectu-ate sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au stabilit următorii indici de răspândire a BPOC: 9,3/1000 între băr-baţi și 7,3/1000 între femei. De această boală suferă în spe-cial persoanele fumătoare, dar există și alte pricini. Riscul de îmbolnăvire la fumători este destul de ridicat. Un fapt nedorit e că această boală are tendinţă de progresare, iar tratamentul cere mari eforturi. Astfel, medicii din lumea întreagă vin cu ideea că boala e mai ușor de prevenit prin renunţarea la fumat.

Cauzele dezvoltării bronhopneumopatiei obstructive cronice sunt bine cunoscute. Se îmbolnăvesc de BPOC oamenii căile respiratorii ale cărora inhalează substanţe toxice. Cel mai periculos rămâne a fi totuși fumul de ţiga-ră. Produsele de ardere a tutunului, nimerind în plămâni în timpul fumatului, provoacă infl amaţie pe tot sistemul respirator. Aceasta contribuie la producerea unei cantităţi sporite de secret în bronhii, apariţia tusei, îngustarea căilor respiratorii, distrugerea ţesutului pulmonar. Ca urmare, se dereglează metabolismul gazos și apare un simptom chi-nuitor al bolii – dispneea (respiraţie îngreuiată). Pe lângă fumat, boala poate fi provocată de inhalarea frecventă a produselor toxice ale gazelor din industrie și a particulelor.

Primul simptom al bronhopneumopatiei este tusea, care se îmbină cu factorii de risc, de bază fi ind fumatul. De regulă, pacienţii ignoră semnele minore ale bolii și nu se adresează la medic. Următorul simptom, care apare după tuse, este dispneea. Viclenia bolii se ascunde în faptul că dispneea apare cu mult mai târziu decât tusea propriu-zi-să. La început ea se resimte doar în efort fi zic sporit, apoi moderat, în continuare - mai redus, ca mai târziu simpto-mul să se agraveze din ce în ce mai mult, iar pacientul să-l resimtă la orice mișcare și chiar în timpul luării mesei. Dat fi ind că tusea și eliminările de spută nu-l alarmează pe fu-mător, el nu califi că aceste simptome ca o manifestare a bolii, de aceea nu apelează la medic, timp în care procese-le de distrugere a plămânilor progresează.

Boala nu dispare de la sine, totuși evoluţia ei poate fi sto-pată, simptomele de manifestare a maladiei pot fi diminu-ate, iar calitatea vieţii poate fi îmbunătăţită, totul depinde de tratamentul iniţiat la timp.

Prin urmare, odată cu apariţia tusei sau a dereglărilor de respiraţie e necesar de apelat la medic.

BPOC se depistează cu ajutorul unui test simplu, numit spi-rometrie, care nu produce disconfort. Reţineţi: infectarea prin BPOC nu e posibilă. De această boală suferă doar vârst-nicii, majoritatea fi ind fumători sau foști fumători. Poate cauza această boală atât fumatul activ, cât și fumatul pasiv.

Renunţarea la fumat este primul pas și obligatoriu pen-tru reușita tratamentului BPOC. Metoda de bază a trata-mentului medicamentos sunt bronhodilatatoarele, care trebuie administrate după o schemă indicată de medic – sub formă de inhalaţii, tablete, siropuri. Desigur, medicii nu pot trata defi nitiv această boală, în schimb pot reduce semnifi cativ simptomele ei. Prin urmare, dacă veţi urma corect recomandările medicului dumneavoastră: se va regla respiraţia și diminua dispneea;se va ameliora tusea;vă veţi simţi mai bine;se va îmbunătăţi calitatea vieţii.

Cercetările știinţifi ce efectuate în ultimul timp privind tra-tamentul și profi laxia bolii obstructive cronice pulmonare oferă pacienţilor speranţa că ea poate fi nu doar tratată, ci și prevenită.

BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ ȘI PREVENIREA EI

Ana MOSCOVCIUC, dr. șt. med., conf. cercet., IMSP IFP Chiril Draganiuc


CRONICA39

CAMPANII DE SENSIBILIZARE A RISCURILOR PENTRU SĂNĂTATEA FĂTULUI

Viorica PRISACARI,șef Secţie Promovarea sănătăţii, CNSP

Campania de sensibilizare a riscurilor con-sumului de alcool în perioada sarcinii, care s-a desfășurat la 9 septembrie 2016 cu ge-nericul Sunt prea mic ca să beau, este o iniţi-ativă globală, scopul ei constând în ridicarea nivelului de informare și responsabilizare a femeii gravide pentru sănătatea viitorului ei bebeluș prin evitarea consumului de alcool în timpul sarcinii și sporirea vigilenţei între-gii comunităţi privind prevenirea afecţiuni-lor copiilor, cauzate de expunerea prenatală la alcool – o problemă actuală pentru ţara noastră.

Începând cu anul 2014, sub egida European FASD Alliance (Alianţa Europeană privind Spectrul Tulburărilor Alcoolice Fetale), în multe ţări ale lumii s-a desfășurat Campania internaţională de informare și sensibilizare Sunt prea mic ca să beau. Lansarea campa-niei constă într-o acţiune continuă de mar-keting non-convenţională, realizată la nivel mondial, în ordinea fusului orar, timp de 24 de ore, care începe la 9 septembrie, ora 09:09 ora locală (cifra „9” este asociată cu 9 luni de sarcină).

Republica Moldova a aderat la Reţeaua Sunt prea mic ca să beau în anul 2015.

Mesajul principal al campaniei este unul foarte simplu și conţine două recomandări:

1. Dacă o femeie planifi că să devină gravidă, ea trebuie să abandoneze consumul de al-cool, inclusiv pe durata întregii sarcini.

2. Dacă o femeie de vârstă reproductivă, care consumă băuturi alcoolice, nu planifi că o graviditate, ea trebuie să utilizeze o metodă sigură de contracepţie.

Pentru femeile însărcinate chiar și cele mai mici cantităţi de alcool pot fi periculoase. Conform stu-diilor, cel mai înalt nivel de consum al băuturilor al-coolice este înregistrat printre persoanele de vârstă reproductivă – 20-44 de ani, iar pe parcursul ultimi-lor ani femeile constituie circa 15-17% din numărul bolnavilor de alcoolism înregistraţi, ponderea lor fi ind mult mai înaltă în unele regiuni rurale.

De ce gravidele consumă alcool? Există mai mulţi factori:

Femeile pot ignora faptul că sunt gravide;

Consumul de alcool poate fi o normă socială;

Femeile pot cunoaște alte femei care au consumat alcool în timpul sarcinii și care au copii aparent sănătoși;

Femeile nu sunt informate despre efectele consumului de alcool asupra sănătăţii;

Femeile consumă alcool pentru a face faţă unor situaţii difi cile de viaţă, cum ar fi să-

răcia, violenţa, izolarea, disperarea sau de-

presia.


CRONICA40

Ce este sindromul alcoolic fetal?Sindromul alcoolic fetal (SAF)

include afecţiuni înnăscute,

provocate de consumul alcoo-

lului de către mamă în timpul

sarcinii, care rămân la copil

pentru toată viaţa.

Spectrul tulburărilor alcoolice

fetale (STAF), pe lângă sindro-

mul alcoolic fetal, include și alte

afecţiuni, cum ar fi defi cienţele

de vorbire, de vedere sau mal-

formaţiile renale și cardiace,

dereglările de comportament,

care împiedică copilul să aibă

parte de o viaţă normală.

Consumul de alcool în timpul sarcinii are con-

secinţe grave, afectând creșterea și dezvoltarea

oaselor fetale, organelor interne și în special a

creierului.

Copiii expuși la consumul de alcool în timpul

sarcinii au probleme de învăţare, concentrare, se

confruntă cu lipsa de coordonare, au comporta-

ment impulsiv, defi cienţe de vorbire și de auz.

Odată cu vârsta, copiii afectaţi de alcool pot

dezvolta probleme de sănătate mintală, cum ar

fi depresia, sunt în imposibilitatea de a trăi in-

dependent, au difi cultăţi la școală, cu angajarea

în câmpul muncii, probleme cu legea, compor-

tament sexual inadecvat, abuzează de droguri

sau alcool.

Efectele dăunătoare ale alcoolului asupra fă-

tului și dezvoltării ulterioare a copilului erau

cunoscute oamenilor din cele mai îndepărtate

timpuri. Ca urmare, mai multe popoare și-au

creat și promovat de-a lungul secolelor tradiţii

orientate spre prevenirea acestui viciu. Istoricii

au stabilit că încă în Roma antică și India antică

femeilor tinere nu li se permitea să consume bă-

uturi alcoolice.

Primele comunicări știinţifi ce despre SAF sunt

datate cu anii ’70 ai secolului trecut. Deși cu

expunerea prenatală la alcool și consecinţele

ei se confruntă toate regiunile lu-

mii, această problemă nu e studiată

sufi cient la nivel mondial. Conform

rezultatelor cercetărilor știinţifi ce,

incidenţa SAF în lume constituie 1,9

la 1000 nou-născuţi vii și diferă de

la o ţară sau regiune la alta. Astfel, în

Suedia acest indicator este estimat la

0,3-0,4 cazuri la 1000 nou-născuţi vii,

în SUA – 1, în Italia – 2-4, în Rusia – 3-4,

în Franţa – 5.

Incidenţa SAF corelează cu statutul

socio-economic al femeilor. Studii-

le efectuate în SUA au demonstrat

că în grupul de populaţie cu stare

socio-economică precară incidenţa

SAF este mai mare. De exemplu, la


CRONICA41

populaţia băștinașă americană ea

constituie 29,9 la 1000 nou-născuţi,

la rasa neagră – 6,0, comparativ cu

rasa albă – 0,9.

Factorii care infl uenţează dezvolta-

rea SAF includ: momentul gestaţiei,

tipul expunerii, cantitatea și ritmul

consumului matern de alcool, starea

de nutriţie și sănătate a gravidei, fon-

dul genetic matern și fetal, consumul

drogurilor etc.

Toate persoanele cu SAF au dizabi-

lităţi cognitive, sociale și comporta-

mentale pe tot parcursul vieţii.

Leziunile provocate de expunerea la alcool sunt

ireversibile, de aceea niciun tratament nu poate

preveni efectele nedorite asupra copilului.

Tratamentul și îngrijirea copiilor cu SAF sunt

destul de difi cile și necesită răbdare. Nou-

născuţii, sugarii și copiii mici necesită suport

special pentru o dezvoltare fi zică și psihică

normală. Copiii mai mari au nevoie de terapie

ocupaţională, educaţională, tratament logo-

pedic; școlarii – de suport educaţional pentru

corectarea tulburărilor cognitive, terapie com-

portamentală. Sindromul nu poate fi vindecat

și se manifestă pe toată durata vieţii pacien-

tului.

Pronosticul este rezervat, majoritatea pacienţi-

lor având probleme de sănătate mintală (95%);

la vârsta școlară acești pacienţi abuzează sau

devin dependenţi de alcool, droguri, au eșec

școlar, tulburări de comportament cu delin-

cvenţă (60%); prezintă comportament sexual

inadecvat (52%), iar spre vârsta adultă sunt in-

capabili de a trăi independent (82%) și au pro-

bleme cu găsirea sau menţinerea unui loc de

muncă (70%).

Pentru a preveni sindromul alcoolic fetal, obli-

gatoriu trebuie evitat consumul de alcool în

timpul sarcinii. Studiile realizate până acum de-

notă că nu există o cantitate de alcool care să fi e

absolut sigură.

Important de reţinut!Dacă o femeie gravidă refuză consumul de alcool

în perioada gravidităţii:

Va crea condiţii benefi ce pentru nașterea în

termen și dezvoltarea normală a creierului și

a altor organe ale copilului;

Va preveni îmbolnăvirea fătului, pentru că

orice cantitate de alcool prezintă pericol pe

durata sarcinii;

Fătul va fi în siguranţă chiar din primele zile

ale sarcinii.


CRONICA42

La 14 decembrie 2016, la Centrul Naţional de

Sănătate Publică (CNSP) și-a desfășurat lu-

crările Atelierul de lucru privind rezultatele

Studiului de evaluare a calităţii apei potabile,

sanitaţiei și practicilor de igienă în instituţiile

preșcolare din Republica Moldova. La lucrările

atelierului au participat reprezentanţi ai Parla-

mentului, Guvernului, partenerilor internaţio-

nali de dezvoltare ai Republicii Moldova, me-

dici-șefi și specialiști ai CSP teritoriale, repre-

zentanţi ai direcţiilor teritoriale de învăţământ,

tineret și sport.

Despre semnifi caţia studiului, despre proble-

mele evidenţiate în urma realizării acestuia și

despre importanţa soluţionării lor au vorbit

dl Ion Șalaru, director adjunct al CNSP, coordo-

nator al proiectului, dna Nune Mangasarean,

rezident coordonator al UNICEF, dna Danie-

la Demișcan, șef adjunct al Direcţiei Sănătate

Publică a Ministerului Sănătăţii, și dna Galina

Gavriliţă, consultant principal al Ministerului

Educaţiei.

Dl Vladimir Hotineanu, președintele Comisi-

ei cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport și

mass-media a Parlamentului Republicii Moldo-

va, a menţionat importanţa

creării condiţiilor optime pen-

tru copii în instituţiile preșco-

lare și educării deprinderilor

de viaţă sănătoase de la o vâr-

stă fragedă.

Studiul realizat de CNSP și cen-

trele de sănătate publică teri-

toriale, în colaborare cu Minis-

terul Educaţiei, la comanda și

cu suportul UNICEF Moldova,

a evidenţiat că fi ecare a patra

grădiniţă din republică, pre-

ponderent din sectorul rural,

se alimentează cu apă pentru consum uman

din surse descentralizate, care sunt mai vul-

nerabile decât cele urbane la poluări chimice

AU FOST FĂCUTE PUBLICE REZULTATELE STUDIULUI DE EVALUARE A CALITĂŢII APEI POTABILE,

SANITAŢIEI ȘI PRACTICILOR DE IGIENĂ ÎN INSTITUŢIILE PREȘCOLARE


CRONICA43

sau contaminări microbiologice, prezentând

un risc sporit pentru sănătatea consumatori-

lor. În 30% din grădiniţe, de serviciile cărora

beneficiază 22,6% din copiii instituţionalizaţi,

consumul apei prezintă un risc pentru sănăta-

te. Fiecare al 8-lea copil din instituţiile preșco-

lare se expune riscului de îmbolnăvire după

consumarea apei neconforme la

conţinutul de nitraţi și fluor; fi-

ecare al 4-lea copil se expune la

concentraţii sporite de bor și fie-

care al 6-lea – la riscul contractării

unor boli diareice acute în urma

consumului de apă poluată cu

agenţi patogeni.

Peste 40 la sută din instituţiile pre-

școlare au WC-uri amplasate în curte,

care, în majoritatea cazurilor, nu sunt

conectate la reţelele de apeduct și

nu sunt dotate cu lavoare, ceea ce

periclitează respectarea igienei personale și men-

ţinerea într-o stare sanitaro-igienică satisfăcătoare

a acestora.

Studiul vine să atenţioneze că, în

pofi da acţiunilor întreprinse în ul-

timii ani, instituţiile preșcolare din

Republica Moldova încă nu asigură

accesul universal al copiilor la apă

potabilă sigură și la condiţii igie-

nice optime. La toate comparti-

mentele vizate în studiu, copiii din

grădiniţele rurale sunt cu mult mai

dezavantajaţi decât cei din institu-

ţiile urbane.

În cadrul studiului a fost evaluată

calitatea apei potabile din sistemele și sursele

utilizate de către instituţiile menţionate, starea

igienică a sistemelor de alimentare cu apă și de

sanitaţie, precum și nivelul de aplicare a practi-

cilor igienice de către copiii instituţionalizaţi în

grădiniţe.

Datele au fost colectate în toate cele 1457 de

instituţii preșcolare din ţară, de serviciile cărora

benefi ciază peste 146 mii de copii.

După editare, raportul fi nal al stu-

diului va fi remis spre examinare

și implementare entităţilor admi-

nistraţiei publice centrale și lo-

cale, responsabile de elaborarea

măsurilor de ameliorare a situaţi-

ei în perioada imediat următoare

și în perspectivă.

Ion Nistor, secretar de redacţie,

șef Serviciu de presă și relaţii cu publicul, CNSP


CRONICA44

Dacă doriţi să primiţi revista „Cronica Sănătăţii Publice”,

ne puteţi scrie pe adresa de e-mail: [email protected] • [email protected]

sau contacta la tel.: (0 22) 574700

Revista poate fi accesată pe pagina web: www.cnsp.md

Puteți adresa întrebări Serviciului de Supraveghere de Stata Sănătății Publice la următorul e-mail: [email protected]

Răspunsurile la întrebările D-voastră vor fi publicate în numerele următoare.

Puteți adresa întrebări Serviciului de Supraveghere de Stata Sănătății Publice la următorul e-mail: [email protected]

Răspunsurile la întrebările D-voastră vor fi publicate în numerele următoare.

- Recent, am afl at că membrii unei familii s-au

îmbolnăvit după ce au consumat conserve de

casă. Conservăm și noi pentru iarnă legume și

fructe, pe care le consumăm sistematic, dar ca-

zul menţionat ne-a pus pe gânduri. Vă rugăm

să ne explicaţi cum am putea evita otrăvirile?

Angela ALBU, Vulcănești

Violeta TĂRÎŢĂ, inginer tehnolog coordo-nator, Secţia Sănătatea alimentelor, CNSP:

- Legumele și fructele sunt bogate în vitami-

ne și minerale, atât de necesare organismu-

lui în perioada rece a anului. Întrucât este

difi cil a păstra vreme îndelungată legumele

și fructele ușor alterabile, din cele mai vechi

timpuri gospodinele le conservă pentru iarnă

în condiţii casnice. Tradiţional, sunt folosite

mai multe metode de procesare și pregătire a

conservelor de casă: sărare, murare, marinare,

adaos de sare de lămâie ori acid citric; conser-

vare cu zahăr, congelare.

Prin metodele de conservare menţionate, legu-

mele își vor păstra cea mai mare parte a nutri-

mentelor, însă unele din ele, cum ar fi vinetele,

bostăneii, păstăile, porumbul, morcovul, cono-

pida sau amestecul din ele în stare proaspătă,

au un conţinut scăzut de acizi. Prelucrate în

condiţii casnice, ele prezintă un pericol pentru

sănătate, iar de multe ori, și pentru viaţă. Con-

diţiile de preparare a conservelor în condiţii

casnice nu asigură temperatura necesară de

sterilizare (115-1200C), lucrul acesta fi ind po-

sibil numai în condiţii industriale. În cele cas-

nice procesul de sterilizare poate să atingă

o temperatură de maxim 1000C, ceea ce nu

asigură distrugerea bacteriilor de suprafaţă,

cum este, de exemplu, bacteria botulinică. Ni-

merind în borcanul închis ermetic, în condiţii

anaerobe, ea poate prolifera dezvoltarea toxi-

nei botulinice, care duce la intoxicaţii grave și

chiar la deces.

Pentru a evita aceste situaţii, la conservarea

legumelor pentru iarnă se adaugă acid acetic

sau citric, zahăr, unele gospodine recurg la

congelare.

Atenţie! Pentru a evita otrăvirile, nu consu-

maţi produse din borcane bombate, din cele

care au un miros suspect sau din cele la des-

chiderea cărora nu se aude o pocnitură.

Evitaţi să conservaţi pește, carne, ciuperci în

borcane închise ermetic. Dacă totuși aţi pre-

parat astfel de conserve, consumaţi-le numai

după ce aţi prelucrat termic conţinutul lor.


Documents

Fondată în Februarie 2009 · acutizarea acestuia), sinuzita sau chiar decesul. La copii pot apărea complicaţii neurologice, cum ar fi convulsiile și encefalitele. Din această