Upload
doankiet
View
233
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
290
Fonduri şi fundaţii existente în Eparhia Aradului între anii
1873-1937
Funds and Foundations Existing in Arad’s Diocese Between
1873-1937
Gheorghe Hodrea,
Parohia Ortodoxă Română Arad – Centru
Abstract
Since ancient times, the believers from all around Arad have used to
make various donations for their parishes. Among the different ways
through which the residents of Arad’s Diocese offered parts of their well-
being donations can be mentioned the funds and foundations.
After 1870, in Arad and in its neighborhood, numerous funds and
foundations were established having clear and specific purposes: the
organisation of annual memorial services, the care of graves, the donation
of clothes to poor children or the support of diligent schoolchildren and
students and of those belonging to less fortunate families, the support of
helpless people (poor or sick), the construction of churches, the support of
educational institutions, the support of church publications and church
choirs, the decoration of parish churches and the organisation of parish
libraries.
All these funds and foundations are recorded in the synods’
protocols of Arad’s Diocese between 1873-1937 and also in many
documents of the parishes from Arad’s Diocese, documents that can be
found at the National Archives Service of Arad County.
Most funds and foundations were named by the ones who have
established them, benefactors who have deposited money in these
constituted funds administered by the parish and then deposited in banks.
Therefore, an important role in the preservation and capitalization of the
funds and foundations from the parishes of Arad’s Diocese was taken by
financial institutions. These have not only kept the money safe but have also
made profitable investments. Their representatives were recruited, in most
occasions, among the governing bodies of the church as specialists always
ready to offer management advice in terms of handling the collected money.
Given variety of data on the number, purpose and immediate
usefulness of the actions taken, it can be stated that the funds and
291
foundations established between 1873-1937 were well chosen and very
effective means for the implementation of the donation act in the parishes of
Arad’s Diocese.
Keywords: funds, foundations, Arad’s Diocese, parish, protocols.
Încă din cele mai vechi timpuri credincioşii parohiilor arădene au
dăruit. Între dăruirile făcute fie la evenimente fericite ori în momentele de
întristare şi necaz – „praguri de trecere” ale vieţii, trăitor, la loc de cinste
au fost aşezate darurile îndreptate spre bisericile parohiale.
În decursul vremii membrii comunităţilor au influenţat prin actul
dăruirii nu doar progresul spiritual, ci şi cel cultural şi material al parohiilor
în care trăiau. Apoi, prin acelaşi act, pe de o parte se mulţumea Divinităţii
pentru darurile revărsate peste ei şi familiile lor, iar pe de altă parte se
reechilibrau relaţiile interumane, aducându-se împăcarea cu Dăruitorul
suprem sau cu semenii ori se mijlocea iertarea greşelilor pentru strămoşii
trecuţi la odihna cea veşnică.
Între modalităţile prin care locuitorii din Eparhia Aradului au dăruit
din preaplinul lor se află şi dăruirea din fonduri şi fundaţii înfiinţate pentru
scopuri precise: parastasele anuale, îngrijirea mormintelor, îmbrăcarea
copiilor săraci sau sprijinirea şcolarilor proveniţi din familii neajutorate,
zidirea unei biserici, sprijinirea corului bisericesc, împodobirea bisericilor
sau ajutor pentru biblioteci parohiale.
După anul 1870 în părţile Aradului au fost constituite nenumărate
fonduri şi fundaţii de ajutorare care au sprijinit bisericile, oamenii
neajutoraţi, şcolarii şi studenţii proveniţi din familii greu încercate financiar,
instituţiile de învăţământ şi publicaţiile bisericeşti. „Eparhia Aradului a
dispus de fundaţii întemeiate de credincioşi generoşi, iar gestionarea cu
grijă a fondurilor potrivit regulilor stabilite de întemeietorii fundaţiilor a
stat sub priveghere atentă a deputaţilor sinodali”1, întreaga activitate de
management fiind detaliat prezentată în cadrul şedinţelor sinoadelor
eparhiale şi menţionată în protocoalele anuale tipărite. De altfel, investirea
chibzuită a resurselor de capital ale fondurilor şi fundaţiilor a stat sub directa
coordonare a deputaţilor mireni „aleşi din rândul unor jurişti prestigioşi, al
directorilor de bănci…, precum şi din rândul unor clerici cu experienţă
economică în parohiile lor şi cu succese în gestionarea bugetelor
1 Vasile Popeangă, Eparhia Aradului în perioada instituţionalizării culturii naţionale 1807-
1948, Arad, Ed. “Vasile Goldiş” University Press, 2006, p. 102.
292
parohiale”2. Astfel, conform informaţiilor prezentate în protocoalele
sinoadelor eparhiale, în anul 1873 funcţiona „Fondul Georgiu Dogariu” şi
„Fondul Patriciu Popescu” cu a căror sume de bani a fost sprijinită
publicaţia „Speranţia” şi biblioteca Institutului Teologic din Arad. În
acelaşi an 1873 mai funcţionau următoarele fundaţii: „Fundaţia Paffy”
(Budapesta), „Fundaţia baronului Forray” (Săvârşin), „Fundaţia lui
Colomanu Almasy” (Chitighaz), „Fundaţia Gavriil Faur” (Lipova) şi
„Fundaţia Elena Ghiba Birta” (Arad). În anul 1874, conform celor înscrise
în Protocolul şedinţelor sinodului eparhial al Diecezei Aradului, în ţinutul
Aradului funcţionau următoarele fundaţii:
„1. În protopresbiteriatulu Aradului 9 fundaţiuni cu unu capital de
8652 fl. 91 cr.
2. În protopresbiteriatulu Chisineului 20 de fundaţiuni cu unu
capital de 15,365 fl. 98 cr.
3. În protopresbiteriatulu Borosineului o mora in comun’a Sebisiu.
4. În protopresbiteriatulu Butenilor numit’a fundaţiune Paffyana.
5. În protopresbiteriatulu Totvaradiei pomenit’a fundaţtiune alui
Foray.
6. În protopresbiteriatulu Lipovii 12 fundaţiuni în suma de 2565 fl.
86 cr.”3.
În anul 1875, conform celor consemnate în Protocolul sinodului
eparhial al Diecezei Aradului situaţia numerică a fundaţiilor bisericeşti şi
şcolare era următoarea: Protopopiatul Arad – 11 fundaţii; Protopopiatul
Chişineului – 9 fundaţii; Protopopiatul Lipovei – 11 fundaţii. În anul 1876,
fundaţiilor existente în anii anteriori li s-a adăugat, conform înscrisurilor din
Protocolul sinodului eparhial al Diecezei Aradului, fundaţia Emanoil Gojdu.
În Protocolul anului 1877 a fost înscrisă Adresa Nr. 169 Adnesu Lit. A, act
ce conţine regulamentul fundaţiei Simeonu Iosifu Popoviciu Paffy din
Buteni, regulament care precizează clar destinatarii sprijinului financiar
stipulat în testamentul fondatorului:
„Regulamentulu
pentru inactivarea fundatiunei „Simeonu Iosifu Popoviciu Paffy” din Buteni
Dupăce fericitulu Simeonu Iosifu Popoviciu Paffy, prin
testamentului seu de datu 6, maiu, 1839. a întemeiatu o fundaţiune de 4600
2 Ibidem.
3 Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Aradului, 178–P, Inventar 1983.
PROTOCOLU DESPRE SIEDINTIELE SINODULUI EPARCHIALU DIN DIECES’A
ROMANA GRECO-ORIENTALA A ARADULUI. TIENUTE ÎN ANULU 1874, ARADU,
1874, TIPOGRAFIA LUI STEFANU GYULAI, p. 43.
293
fl. mon. conv, din a cărei’a procente 5% in suma totala de 230 fl. se se
ajutore un teneru studinte din famili’a Pop’a din Buteni cu 120 fl. er cu
restulu de 110 fl. se se ajutore preotulu invetiatoriulu si spitalulu din
Buteni, cum si se se suporte spesele pentru administrarea fundatiunii; ...”4.
Anul 1878 nu aduce noutăţi privind înfiinţarea de noi fonduri şi
fundaţii, protocolul sinodului eparhial consemnând activitatea aceloraşi
fonduri şi fundaţii existente în anii anteriori. În Protocolul din anul 1879
între fundaţiile existente este menţionată înfiinţarea unei noi fundaţii, cea a
„fericitului Georgiu Popa pentru biseric’a din Galsia”. Astfel, în Şedinţa
IX din 16/28 aprilie 1879, la Nr. 188 sunt consemnate următoarele:
„Punctulu 6. alu reportului consistorialu despre primirea fundatiunei
fericitului Georgiu Popa pentru biseric’a din Galsia in suma de 1016 fl. v.
a. si alocarea ei spre fructificare in cass’a de pastrare I. aradana, la
propunerea comissiunei”5.
Protocoalele sinoadelor eparhiale din anii următori, 1879-1882, au
consemnat aceleaşi fonduri şi fundaţii existente în anii anteriori. În anul
1883 a mai luat fiinţă o fundaţie, aşa după cum reiese din Protocolul
sinodului eparhial din anul 1884: „Unu altu resultatu imbucuratoriu alu
anului trecutu ar mai fi o fundatiune infiintata de repausat’a in Domnulu,
Veduv’a Ana Ebesfalvay de aici, care, pre langa unele legate, tota averea sa
a inchinat’o diecesei nostre ca fondulu de stipendii”6. Numele fundaţiei îl
aflăm menţionat şi în Protocolul Sinodului Eparhial din anul 1885 cu
precizarea că o mare parte a sumei de bani ai fundaţiei vor fi îndreptaţi spre
tinerii doritori de a învăţa carte: „În sensulu conclusului sinodalu de sub Nr.
137. 1844 se reporta, cumca fericit’a fundatore An’a Ebesfalvay, nasc.
Iorgovociu din Aradu, repausata in Aradu in 15. Ianuariu 1884, prin
testamentulu seu de dto 4. Octomvre 1882, a denumitu de erede universalu
pe dieces’a gr. or. romana din Aradu, indatorend’o pe acest’a de a
escontenta tote legatele si sarcinele lasamentului, era restulu capitalisandu-
4 Idem, 189–P, Inventar 1983. PROTOCOLULU DESPRE SIEDINTIELE SINODULUI
EPARCHIALU DIN DIECES’A ROMANA GRECO-ORIENTALA A ARADULUI. TIENUTE
ÎN ANULU 1877, ARADU, 1877, TIPOGRAFIA LUI STEFANU GYULAI, p. 65 5 Idem, 194–P, Inventar 1983. PROTOCOLULU DESPRE SIEDINTIELE SINODULUI
EPARCHIALE DIN DIECES’A ROMANA GRECO-ORIENTALA A ARADULUI. TIENUTE
ÎN ANULU 1879, ARADU, 1879, Tipografi’a diecesana, p. 50. 6 Idem, 322–P, Inventar 1983. PROTOCOLULU DESPRE SIEDINTIELE SINODULUI
EPARCHIALE DIN DIECES’A ROMANA GRECO-ORIENTALA A ARADULUI. TIENUTE
ÎN ANULU 1884, ARADU, 1884, TIPOGRAFIA ROMANA DIECESANA GR. OR. 1884,
p. 8.
294
lu se-lu intrebuintieze spre crearea unui fondu de stipendii pentru tinerii de
nationalitatea si confesiunea romana gr. or.”7.
Protocoalele sinoadelor eparhiale ce au urmat anului 1884 până în
anul 1906, au consemnat existenţa şi funcţionarea în Eparhia Aradului a
aceloraşi fonduri şi fundaţii care au existat în anii anteriori. În anii care au
urmat anului 1905 s-au înfiinţat alte noi fonduri şi fundaţii. Astfel, în
protocolul sinodului eparhial din anul 1906 apar consemnate două noi
fundaţii, una, aşa după cum reiese din denumire, întemeiată în scopul
sprijinirii şi susţinerii bisericilor din localităţile cu potenţial financiar precar:
„Fundaţiunea Episcopului Ioan Meţianu pentru ajutorarea bisericilor
sărace” şi una ce avea ca misiune susţinerea şi sprijinirea financiară a
tinerilor doritori de studiu „Fundaţiunea de ştipendii a episcopului Iosif
Goldiş”; în protocolul sinodului eparhial din anul 1908 apare menţionată
„Fundaţia Ştefan Antonescu” din Şiria, iar în protocolul sinodului eparhial
din anul 1909 este consemnată „Fundaţia Teodor Feier” din Bonţeşti.
Toate aceste fundaţii împreună ce cele din anii anteriori au funcţionat şi în
anii care au urmat: 1917, 1918 şi 1919, iar activitatea acestora a fost
dezbătută şi consemnată în mod special în protocolul sinodului eparhial din
anul 1920. În acelaşi an 1920 s-a înfiinţat „Fundaţiunea de ştipendii a lui
Dr. Iuliu Mera” din Şiria precum şi „Fondul de ştipendii a Episcopului
Ioan I. Papp, pentru şcoala civilă diecezană de fete”, fundaţii care se
ocupau exclusiv de încurajarea şi susţinerea în şcoli a copiilor silitori.
În 1921, în rândul fondurilor şi fundaţiilor, protocolul sinodului
eparhial a consemnat „Fondaţiunea Mitra Ungurean” şi „Fondaţiunea
Emanuil Ungurean” care, alături de celelalte fundaţii şi fundaţiuni, şi-au
desfăşurat activitatea şi în anii următori: 1922 şi 1923. Protocolul sinodului
eparhial încheiat în anul 1923 menţionează o nouă fundaţie – „Fondaţiunea
Dimitrie P. Negrean”, protocolul sinodului eparhial din anul 1926
menţionează înfiinţarea „Fondului de un milionLei pentru burse al
Episcopului Ioan I. Papp”, iar protocolul sinodului eparhial din anul 1929 a
consemnat înfiinţarea „Fondului eparhial al milelor ptr. ajutorarea celor
săraci, nenorociţi, lipsiţi de haine, bolnavi” la stăruinţa episcopului
Grigorie Comşa „pentru dezvoltarea spiritului de caritate, … cu resurse
similare în fiecare parohie din cadrul eparhiei. În cursul anilor, din acest
fond, au fost distribuite, cu prilejul praznicelor, ajutoare săracilor. La
sfârşitul anului 1934 fondul a ajuns la un capital de 1 106 754 lei iar cel de
7 Idem, 322–P, Inventar 1983. PROTOCOLULU DESPRE SIEDINTIELE SINODULUI
EPARCHIALE DIN DIECES’A ROMANA GRECO-ORIENTALA A ARADULUI. TIENUTE
ÎN ANULU 1885, ARADU, 1885, TIPOGRAFIA ROMANA DIECESANA, p. 74.
295
la central eparhial a ajuns la suma de 196 392 lei”8. Aceste noi fundaţii au
funcţionat alături de cele menţionate în protocoalele sinoadelor eparhiale din
anii anteriori până în preajma anului 1940, activitatea lor fiind descrisă în
protocoalele sinoadelor eparhiale ale anilor 1930, 1931, 1935, 1937.
Protocolul sinodului eparhial din anul 1937 este de altfel ultimul protocol în
care au fost menţionate fundaţiile şi fondurile menţionate mai sus, cele din
anii următori: 1938-1939 lipsind din arhiva Arhiepiscopiei Aradului. În
protocolul sinodului eparhial al anului 1940, ultima sursă de acest fel din
şirul protocoalelor existente în aceeaşi arhivă, numele şi activităţile
fondurilor şi fundaţiilor consemnate în protocoalele folosite ca sursă de
documentare nu mai figurează.
Pe lângă fondurile şi fundaţiile create pe un suport material
consistent şi care şi-au desfăşurat activitatea pe parcursul unor perioade
îndelungate de timp, la parohii au funcţionat temporar şi fonduri şi fundaţii
care chiar dacă nu au dispus de sume mari de bani au contribuit totuşi la
întreţinerea activităţilor social-caritative în cadrul comunităţilor bisericeşti.
Astfel de fonduri şi fundaţii sunt consemnate în nenumăratele acte ale
parohiilor din Eparhia Aradului, aflate la Serviciul Judeţean Arad al
Arhivelor Naţionale, acte prin care parohiile raportau anual protopopiatelor
date despre activitatea acestora. Bunăoară, un raport al parohiei Nădlac din
1/14 martie 1904, semnat de preotul locului, Nicolau Chicin, prezintă un
„Conspect despre averea fondurilor şi fundatiunilor aflătore a parohiei
Nădlac constatate cu finea anului 1903” (Anexa nr. 1). Aşa după cum
reiese din conţinutul conspectului, pe lângă „Fondul bisericesc şcolar”
înfiinţat la parohie, au funcţionat şi trei fundaţii: „Fondatiunea lui Dimitrie
Cioroba” care a desfăşurat activităţi social-filantropice „… menită a ajutora
pruncii săraci şcolari cu îmbrăcăminte şi cărţi, a da stipendii celor ce
freccuenteza şcole mai înalte …”; „Fundatiunea Toma Năghiu” în
atribuţiile căreia intra plata birului preoţesc şi „Fondatiunea lui George
Caba” care avea misiunea de „…a îmbrăca pe prunci seraci scolari si a-i
provede cu cărţi, …”.
În categoria fondurilor şi fundaţiilor care au funcţionat temporar la
unele parohii din Eparhia Aradului pot fi incluse şi cele consemnate în
paginile Adresei 311/1912 (Anexele 2a, 2b, 2c, 2d), act semnat de
protopopul Vasile Beleş (protopop al Aradului între anii 1902-1917), în care
sunt enumerate fondurile cu denumirea lor, cele mai multe purtând numele
celor care le-au înfiinţat: „Elena Birta Ghiba, proprietăreasă în Arad; Petru
8 Autocefalie şi responsabilitate, Bucureşti, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, 2010, p. 799.
296
Florescu, proprietar în Arad, socia acestuia Iuliana Florescu; Constantin
Obercnez, socia acestuia Maria Obercnez; Dimitrie Iorgoviciu şi socia,
călciunar şi fost epitrop în Arad; Elena Ambruş, văd. de călciunar în Arad;
Mihai Oana, econom în Arad; Maria Lipovan, văduvă de măcelar în Arad;
Georgiu Ioanoviciu, călciunar în Arad, Fondul casei Naţionale, Arad;
Fondul cununilor eterne, Arad; convenirea de la Silvestru, Arad; Dimitrie
Dobreu, proprietar Arad; Iuliana Avramov, econoamă Arad; Colecta
Damelor, Arad; Arad-Gaiu, Anna Manea, proprietăreasă; Mândruloc,
George Morariu, fost învăţător pensionar din Mândruloc; Micălaca,
George Popovici, econom; Micălaca, George Pălincariu, Ioan Bercea, soţia
Oniţa Palca; Micălaca, George Isai; Nădlac, Dimitrie Cioabă, econom;
Nădlac, Toma Naghiu, econom; Nădlac, George Caba, econom; Pecica-
rom, Bodrojan; Pecica-rom, Constantin Curea; Pecica-rom, Pavel Selejan;
Pecica-rom, Cristina Juncan; Pecica-rom, George Ţigu; Pecica-rom,
George Ghebeleş şi soţia Sofia Şandor, fost învăţător în Pecica; Elena
Cenădan, econoamă; Mihai Chicin, fost învăţător în Nădlac”. Toţi aceşti
binefăcători au depus sume de bani în fondurile constituite, sume care au
fost administrate prin organele parohiale şi depuse în bănci („Victoria” sau
„Institutul Albina”). Un rol deosebit de important în păstrarea şi
capitalizarea sumelor de bani ale fondurilor şi fundaţiilor existente la
parohiile din Eparhia Aradului l-au avut instituţiile bancare. Acestea nu doar
că au păstrat banii, ci i-au investit cu folos, iar reprezentanţii acestora în cele
mai multe rânduri erau cooptaţi în rândul organele de conducere ale
Bisericii ca specialişti gata oricând să acorde sfaturi de management în
chivernisirea cu mare grijă a sumelor de bani strânse. Nu de puţine ori
băncile şi institutele de credit arădene au dăruit la rândul lor sume de bani,
sprijinind parohiile în activităţile pastorale, culturale, misionare,
administrative, dar şi filantropice. Bunăoară, „De la banca «Albina», prin
banca «Victoria», Vasile Goldiş preia în aprilie 1915 o donaţie de 500
coroane. Banii sunt distribuiţi familiilor confruntate cu dificultăţi materiale
în protopopiatul Radna (300 coroane), Hălmagiu (150 coroane) şi în
comuna Felminiş (50 coroane)”9.
Înfiinţată în data de 1 noiembrie 1887, Banca cunoscută sub numele
de „Victoria”, „respectiv «Victoria» Institutul de credit şi economii,
societate pe acţiuni. … s-a constituit din iniţiativa unui număr de 20 de
fruntaşi naţionali arădeni, între care Alexandru Mocioni, Antoniu Mocioni,
9 Lucian Petraş, Politică şi demers naţional în comitatul Arad (1895-1916), Timişoara, Ed.
Brumar, 2008, p. 260.
297
Aurel Suciu, Nicolae Oncu ş.a. Aceştia hotărăsc să fondeze un institut de
credit şi economii, cu un capital social de 10.000 fl. împărţit în 1000 de
acţiuni de 100 fl. valoare nominală”10
. Numele băncii este des întâlnit în
paginile protocoalelor sinoadelor eparhiale, aceasta implicându-se activ atât
în acţiuni de ajutorare a bisericilor şi binefacere a membrilor ei, cât şi în
acţiuni culturale şi educaţionale. „Beneficiile băncii erau folosite în cele mai
diverse scopuri, între care cele filantropice. Bunăoară în 1908 au fost
alocate în scopuri filantropice K. 5000, în 1911 în total k. 6000, iar în 1919
un total de K. 10000. În anul 1905 au fost alocate K. 4000 Catedralei din
Arad. În 1913 rata a II-a în valoare de K. 5000 pentru zidirea Şcolii Civile
de Fete din Arad, iar în 1914 rata a III-a, în aceiaşi valoare şi în acelaşi
scop”11
.
Dacă în general constituirea fondurilor au avut scopuri bine definite
încă dintru începutul funcţionării lor, în aceeaşi adresă menţionată mai sus,
311/1912 – act semnat de protopopul Aradului Vasile Beleş (Anexa 2b),
fondul înfiinţat în parohia Nădlac de către fostul învăţător din localitate,
Mihai Chicin, a fost constituit „nu se ştie spre ce scop …”. Cu siguranţă
fondatorul a înfiinţat fondul în anul 1911 cu gândul ca preotul paroh al
parohiei Nădlac să-l folosească în cele mai prioritare probleme ale parohiei
Nădlac ce urmau a fi rezolvate, lăsând astfel decizia cheltuirii banilor în
seama conducătorului oficiului parohial din acea vreme şi, desigur, a
organelor parohiale.
Pe lângă fondurile şi fundaţiile prezentate mai sus, locuitorii din
Eparhia Aradului au mai înfiinţat şi alte fonduri şi fundaţii. Astfel, conform
informaţiilor aflate în protocoalele sinoadelor eparhiale din Dieceza
Aradului, între anii 1891-1916 credincioşii au înfiinţat fundaţii după cum
urmează: în anul 1891 „repausatul Mitru Ursutiu din Misica a facut la
biseric’a d’acolo o fundatiune de 100 fl.”; în anul 1892 „reposatul Dimitrie
Motiu din Buteni a lasat o fondtiune de 1000 fl, apoi un baldachin si un
prapore in pretiu de 557 fl pe sema bisericei de acolo”; în anul 1895 „în
comuna Lipova, ved. Mitra Ardelean născ. Caprucen a esecutat dorinţa
reposatului ei soţ prin întemeierea unei fundaţiuni de 500 fl.”; în anul 1897
„Mitru Popoviciu din Micălaca a făcut o fundaţiune de părăstas în sumă de
200 fl.”; în anul 1897 „pentru biserica din Cherechiu, decedatul Nicolau
Laza, fost epitrop a făcut o fondaţiune de 800 fl.”; „Vasile Tic din Musca a
făcut bisericei sale o fondaţiune de 40 fl.”; „în Pâncota a făcut Iulia Ţapoş
10
Alexandru Roz, Nicolae Oncu, directorul băncii «Victoria» din Arad, în „Ziridava”,
Arad, Muzeul Judeţean Arad, vol. XIX-XX, 1996, p. 217-218. 11
Ibidem, p. 218.
298
o fondaţiune de 100 fl.”; în anul 1898 „pentru biserica din Lipova, ...ases.
consist. înveţ. Constantin Crăciun a testat o vie în preţ de 1000 fl. ca
fondaţiune pentru ţinerea parastasului pentru el şi soţia sa”; în anul 1901 în
Ţela, „preotul T. Petroviciu a făcut bisericii o fundaţiune de 200 cor. întru
amintirea reposatei sale soţii Maria”; în anul 1902 în „Repsig: Ved. Maria
Ardelean n. Moş, 30 cor. ca fondaţie”; în „Crocna: Ved. Iosana Baranciu,
până a fost în viaţă a făcut pe seama sf. Biserici, o fondaţiune de 10 şinice
(cubule) bucate, care va purta numele reposatei”; în anul 1903 în „Buteni:
ved. Giula Draga a făcut o fondaţiune pentru ajutorarea şcolarilor săraci în
sumă de 200 cor.”: în „Chelmac: Ioan A. Iancu a lăsat bisericei o
fundaţiune de 100 cor., pentru a se face părăstas pentru reposatul unchiul
seu”; în anul 1905 în „Pecica: Văduva Sofia Şandor a răposatului George
Ghebeleş, fundaţiune de pomenire, 3 acţii dela institutul de credit şi
economii «Victoria» din Arad, în preţ de 600 cor.”; în anul 1907, pentru
parohia „Nadăş: Dimitrie Popovici, preot în Cermei a pus baza unui fond
de părăstas 200 cor.”; în anul 1908 în “Covăsânţ: Ioan Ilieş, o fundaţiune
pentru pomenire 200 cor.; George Comlăşan, un rând de odăjdii de mătasă
130 cor.”; în anul 1910 în „Pecica: Din fundaţiunea Elena Cenădan, s’au
procurat cărţi folositoare pentru bibliotecă 200 cor.; Hălmagiu: Tinerii
meseriaşi români din venitul petrecerii lor, pentru fondul şcolar şi
biblioteca parohială 105 cor.: Magnip. Domn Ioan Patora jude la tabla reg.
În Dobriţin, pentru fond de parastas 300 cor.”; în anul 1911 în „Cermei-
Voivodeni: D. Dimitrie Popoviciu preot, pentru o fundatiune 200 cor.”; în
anul 1912 în „Arad: Petru Carol Papp, fundaţiune pentru celebrarea
parastasului 2500 cor.”; în anul 1913 în „Arad: Institutul de credit şi
economii, «Fondul comunei eterne pentru îmbrăcarea copiilor săraci» 2000
cor.; Drauţ: văd. Terezia Patrubanyi, născ. Daniel, fundaţie de părăstas
776 cor.; Hălmăgel: Maria Golea şi S. Morar, pentru fondul cultural 50
cor. Lipova: Fundaţiunea Reuniunei femeilor române, îmbrăcămintea la 14
băieţi şi 14 fetiţe 221 cor. 70 fil.”; în anul 1916 în „Cermeiu: D-ana Maria
Chera, pentru augumentarea fundaţiunei sale, în bani 276 76 cor.; Văd.
Ileana Chera fund. De parastas pentru Mărian şi Ileana Chera 1000 cor.”.
Un fond înfiinţat care surprinde patriotismul şi respectul faţă de
plaiurile natale a fost cel al românilor din părţile Hălmagiului, emigraţi în
America. „Plecaţi de pe plaiurile natale pentru a scăpa de asuprirea
străină şi a-şi putea agonisi, prin muncă, un capital din care să poată trăi ei
şi familiile rămase acasă, meseriaşii români din Hălmagiu, aflaţi în oraşul
Cleveland din Statele Unite ale Americii, au înfiinţat la 15 iulie 1916 un
299
fond bănesc cu scopuri filantropice”12
cu numele „Viitorul”. Interesant de
remarcat este faptul că membrii acestui fond constituit în America au fost
români proveniţi nu numai din localitatea Hălmagiu, localităţile din jurul
Hălmagiului şi din judeţul Arad, ci şi din alte judeţe învecinate, precum şi
din alte părţi ale ţării. Constituiţi în grupuri bine definite („membri
fondatori” – cei care au dăruit 20 dolari; „membrii pe viaţă” – cei care au
dăruit 10 dolari; „membri ajutători” – cei care au dăruit sume de la 10
dolari în jos), membrii fondului şi-au îndreptat acţiunile în special spre
sprijinirea copiilor neajutoraţi care urmau cursurile şcolilor din Hălmagiu.
Întorşi acasă după primul război mondial, membrii fondului au transferat
banii în filialele din Hălmagiu şi Gurahonţ ale băncii „Crişana” din Brad,
continuând activitatea filantropică în zona Hălmagiului prin „… ajutorarea
cu cărţi didactice şi îmbrăcăminte a copiilor săraci români din Hălmagiu şi
jur, care cercetează şcolile din Hălmagiu, apoi abonarea la reviste pentru
şcolari şi înfiinţarea unei biblioteci pentru şcoala din Hălmagiu, … Un alt
scop, de mare interes,… a fost şi acela de reducere a analfabetismului în
regiune”13
.
Având în vedere bogăţia de date privind numărul, scopurile şi
utilitatea imediată a acţiunilor desfăşurate se poate afirma că fondurile şi
fundaţiile constituite între anii 1873-1937 au fost mijloace bine alese şi
foarte eficiente pentru înfăptuirea actului dăruirii în parohiile din Eparhia
Aradului.
12
Vasile Buta, Emigranţii din Hălmagiu şi jur (judeţul Arad, din alte judeţe ale
Transilvaniei şi din România) în Statele Unite ale Americii de Nord (în al doilea deceniu al
secolului al XX-lea) care au înfiinţat societatea «Viitorul», în „Ziridava”, Arad, Muzeul
Judeţean Arad, vol. XIX-XX 1996, p. 255. 13
Ibidem.
300
Anexa Nr. 114
– Fondurile şi fundaţiile da la parohia Nădlac la sfârşitul
anului 1903
14
Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Arad, fond Protopopiatul Arad, dosarul nr.
252/1904, f. 20.
301
Anexa Nr. 2a15
– Fondurile şi fundaţiile existente în protopopiatul Arad, în
anul 1912
15
Ibidem, dosarul nr. 310/1912, f. 1.
302
Anexa Nr. 2b16
– Fondurile şi fundaţiile existente în protopopiatul Arad, în
anul 1912
16
Ibidem, f. 2.
303
Anexa Nr. 2c17
– Fondurile şi fundaţiile existente în protopopiatul Arad, în
anul 1912 (datele financiare)
17
Ibidem, f. 3.
304
Anexa Nr. 2d18
– Fondurile şi fundaţiile existente în protopopiatul Arad, în
anul 1912 (datele financiare)
18
Ibidem, f. 4.