formarea pentru psihoterapie

FORMAREA PENTRU PSIHOTERAPIEI

E

Jesse D. Geller John C. Norcross David E. Orlinsky

Formarea pentru psihoterapiePerspective ale pacientului si ale clinicianului ,

Traducere din limba' engleza de Tatiana Clara Ilie

ATReI

Editori:I

$IL VIU DRAGOMIR VAsiLE DEM. ZAMFIRESCU Director ed~torial: MAGDALENA MARCULESCUI

Coperta colectiei: FABER STUDIO (r:;ilvia Olteanu;;i Dinu Dumbravician)I

Director productie: CRlStIAN CLAUDIU COBANI

Dtp: OFELIA COSMAN

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei GELLER, JESSE D~ psihoterapie: Formarea penttfu perspective ale

pacientului si ale cFnicianului / Jesse D. Geller, John C. Norcross, David E. prlinsky ; trad.: Tatiana Clara Ilie. ISBN 978-973-717-210-8 1. Norcoss,JohnC. II. Orlinsky, David . Bucure;;ti : Editura fr. ei, 2008 III. Ilie, Tatiana Clara (trad.) 615.851

Aceast~ carte a fost tradusa dupa: The Psyehofherapist's Own Psyehotherapy,

Jesse Copyright JOj c.by Oxford University Orlinsky, 2005 D. Geller, 2rS Norcross, David E. Press, Ine. Copyrrght Editura Trei, 2008,

Ci .27-0490, Bucure;;ti pent1i~ editia n limba romna Tel.VFax: +4 021 300 60 90 e-maill: comenzi@edituratreLro www.edituratreLroI

lSr

978-973-707-210-8

Cuprins

~~~~~~;~~~;i'::::::::::::::::: ::1::::::::::::::: ::::::::::::::::::::::: ::: ::::::::::::::1.

::::: ::::: :::::::::: :::::::: :::::

::1~

PG~~~:~~ ~;~~;~t~~S~~~~;~~~'~~';i'D~~i'd'k'6~~~k~)""""'"''''' 1529

Partea 1. formare n modelul n cadrul dtferitelor orientari teoretice 2. Analiza de Terapia terapeutu1ui clasic freudi~ (Richard Lasky)

3. Rolul terapiei personale n formarea analistVIui jungian (Thomas B. Kirsch) 4. Terapia personala si dezvoltarea n terapiilel experiential-umaniste (Robert Elliot si Thea Partyka)

.43

51

5. T;::f~~f:~:~l~l~ .~ ..~~~.~~~~ (Anton-Rupert Laireiter si Ulrike Willutzkil

.~~~~~~.~~.~~~ :.~~~.~:~ :.~60 72 pacientpacienti

6.

R~~[iE~~af:=a.~ .. t~~.~~i~i.r.~~~~l~.~~~i~I~ ..~~~r..~.~~.~~ tPartea a II-a. Terapeutul[a Experiente personale: Marturii ale rapeufilor

7. Experienta atins n analiza cu Fairbaim si W~cott: rezultatul mea n terapia psihanalitica? (Harry Guntrip)1

Ct de complet este87

8. Experientele mele ca pacient n cinci psihot~rapii psihanalitice (Jesse D. Geller)

110

9. E;~:~~:~:l~a~o~:~~~!:~~~~~~~ (Windy Dryden)

.. ~ .. ~

~~.~r~~~~~.~ .. ~132

10. Eul si Sinele: Reminiscentelale terapiei existential-umaniste

153

(Bayan Wittine) (Clara E. Hill)11. Rolul terapiei individuale 1'imaritale n dezvoltarea mea 172

12.

~:~t~:~; .. ~~~~.~ J:~::~::. ~~~:~~~. ~.~~~I .. ~.~~~~ ~~~~~~~(William M. Pinsof) .193 215

Rezultate ale cerce Iarii. Beneftcierea de terapie personala 13. Prevalenta si parametrii te~apiei personale n Statele Unite

(John C. Norcross si James

F' Guy)

(David E. Orlinsky, M. HeI e R~nnestad, Ulrike Willutki, Hadas Network)

14. Wiseman, Jean-Franiprocesului d parte n termeni care ar categorica sa nu fi fost analizat, acest o cI

30

J.D. Geller,IJ.C. Norcross, D.E. Orlinsky

nceput. In acea perioada nu se punea problema analit;tilor aspiranti care fi fost de~ ceea ce privet;te aliza; problema era de a fi fost destui analit;ti sa ezite nneconceput pent3' Freud, precum t;ipentru ceilalti analit;ti de care sa onoreze cererea n cbntinua cret;tere. o un n perspectiva lui chiar daca nu unul traditional. formare era n sine mod de instruire, Freudl(1910/1957), analiza de Freud considera ca nici ~ perso~na nean~l~zata pu ~r p~tea sa.t;ti~ct.~e pu~ernic t;ide vast nsemnnd indiferent de nimaruIde de carti nvatate, de supervizare lu~ru este mcont;tIentu1. NICIo f~Ima mstrUlre tradItIOnala ~ acest sau nu ar fi putut da o idee adecvata asupra de discutarea problemelor imensitatii influentei pe care incont;tientul o exercita asupra ntregii vieti incont;tientului sunt de nefteles din afara analizei. Nimeni nu poate mintale. Si, prin definitie, n~ numai atingerea, dar t;iextinderea t;inatura cunoat;te n mod constient continuturile si functiile inconstientului, pentru create n mod special pent u a preveni o asemenea cunoastere. Acest lucru se ntmpla pentru ca marea parte nu tot, dar aproape tot - a ca dispunem la locul cuve~1 de aparari - psihologice active, care sunt it incot;tientului este compusr din dorinte interzise, dorinte inacceptabile t;i tabuuri. Mai mult dedt att, consideratiile narcisice ne fac sa ne le place sa creada ca pute~ii t;ivastitatii inconstientului. Multor oameni aparam de cunoat;tereadecid lliber, ca detin controlul asupra propriului destin, ca se cunosc bine pe ei nsit;i, ca ei sunt direct raspunzatori de gndurile lor, de sentimentFle lor t;i actiunile lor. A nvata ct de neadevarate sunt toate acestea se poate constitui ntr-o rana narcisica, o insultainconstientul stima de $ine a unei persoane. Pentru attmotivele de a tine serioasa la pe ct delincont;tient este posibil sunt ca de puternilumina. ce, nimic n afara de o anar'za, credea Freud, nu poate sa-I aduca la n primul model al lui Fr, d de actiune psihanalitica, ntreaga munca de analiza n menita face ~cont;tientul cont;tient. Lucrurile nu au stat la fel pna era1923 (Thea Ego ahd the Id) (Eul?i Seu!), cnd Freud a adaugat teoria structurala (Seul, Eull si Supraeul) teoriei topografice anterioare (inconstient, preconstient si constient), care a transformat faimosul dicton va fi si Eu". Freud s-a ndoit (1912/1958b/1915/1958a) ca vreun analist "Acolo unde este inconstien~I' va fi si constient" n "Acolo unde este Se, fi putut sa o ajute pentru ea nfasi realizeze scopurile, daca el sauun analist ar putea sa faca pacientii s9-si sau el nsusi. Problema pentru ea nu ar ne analizat este evidenta: cOfstient de faptul ca aproape ntreaga viata mintala este inconstienta, dar incapabil sa aprecieze vasta sa influenta asupra oricarei actiuni ime~iate sau convingeri personale, ea sau el va

I

Formarea pentru psihoterapie

31

nceta inevitabil sa i releve pacientului ntreaga masura a fortelor inconstientului. Imaginndu-ne ca el sau ea a patruns att de mult n inconstientul pacientului pe ct este posibil de patruns, un analist neanalizat poate sa mearga numai pna acolo unde propria experienta cu inconstientul i permite (Freud, 1915/1958a). Astfel, Freud a considerat ca felul de instruire pe care analistul analistului i-o ofera nu este doar mai buna, ci este o necesitate absoluta daca el sau ea urmeaza sa aiba o astfel de profesie ce implica lucrul cu alte persoane. n perioada de nceput a psihanalizei, analiza de formare era o forma de instruire si din alt punct de vedere. Spre deosebire de felul n care noi o practicam astazi, n acea perioada instruirea, la fel ca si "analiza", era obisnuita n orele analitice. Freud, discipolii sai si studentii acestora discutau n mod frecvent teorie si tehnica (si cteodata propriile cazuri) n timpul orelor analitice; acest fapt se ntmpla, binenteles, pe lnga ntlnirile lor informale (de exemplu, la faimosul grup de miercuri seara). "Cadrul" era restns n acele timpuri si cineva a ntlnit interpretari oferite prin scrisori la ntlnirile profesionale (daca relatarile sunt adevarate). n acea perioada de nceput, cnd analistii puteau fi practic numarati pe degete, materialul didactic era discutat frecvent n timpul orelor analitice. Flexibilitatea cadrului acelor vremuri, ca si acum, era produsul epocii. Acele momente de pregatire par sa fi fost mai degraba motrice si nu menite sa se constituie n instrumente intentionale, ntr-o tehnica formala sau specifica n conducerea analizei. Este clar ca, atunci cnd Freud a descris analizele de formare ca forma de pregatire, s-a referit la aceasta n raport cu expansiunea constientului, si nu n raport cu pregatirea didactica. Oricum, a fost nevoie de mult timp pentru ca practica pregatirii didactice si supervizarea acesteia sa fie complet abandonate n analizele de formare. n parte, rasp~sulla "de ce a durat att de mult" poate fi: pentru ca primele analize erau att de puternic identificate cu Freud. Ceea ce a disociat pregatirea didactica de analiza de, formare a fost dezvoltarea pregatirii psihanalitice formale urmnd "modelul Eitingon" (Eitingon a propus modelul sa\.! pentru formarea psihanalitica, acesta fiind adoptat n 1912, n cadrul International Psycho-Analytical Association - Asociatia Psihanalitica Internationala). n acest model, analiza personala, supervizarea si cursurile didactice sunt formal si oficial separate unul de celalalt. Analiza de formare, pentru a fi congruenta cu celelalte componente ale formarii, se opreste acolo unde dispun candidatul si analistul formator. O data cu analiza personala ca parte a programei analitice de formare, astfel ajungnd sa fie cunoscuta ca analiza de formare, s-a ivit un numar

de probleme, unele dintre ,le de ordin D.E. Orlinsky de ordin politic. 32 JD. Geller'lc. Norcross, clinic, altele Primul model al unei analize personale era, fire~te; analiza de sine a lui spunea La nceput, elerau gar sa trateze n devenire ~i el era cel care le Freud. daca ~i cnd a analifat anali~ti pacienti pe cont propriu. Unii erau medici care tratau deja P1acientiurmnd metode pe care le spicuisera singuri din scr~erilede ncep~t ale lui Freud, venind la Freud cu o practica deja aplicata. In afara de ca-tul il; care erau complet nebuni, Freud nu le-a spus sa renunte a continua lor. practice, mpreuna cu analiza punctefor la capacitatea lor de la munc~ sa In schimb, i-a informat direct cu privire lor tari ~i a celor slabe. Acea generatie de anali~ti formati ~i analizati de Freud a practicat ntr-o m era similara, informala cu urmatorul grup de (n mare parte) me"dici ca e erau atra~i de psihanaliza. Anali~tii din primul val al programelor d pregatireformala, urmnd calea la care au crezut ca modelul freudia va conduce, au raportat n mod curent "institutului" sau comitetul~i de "formare" ori de "instruire" starea de pregatire a candidatului privfd continuarea programei analitice ~icnd el sau ea ar putea sa acorde terapie sub supervizare. n Statele Unite, a face ace~a~ilucru pe care Freud l-a facut cu pacientii sai "profesioni~ti" initiali ,ra o practica ntlnita n Association) ~i, institutele "medicale" (afiliatF.American Psychoanalytic aproape toate ntr-o masura mai mica, n in1titutele independente "nonmedicale", pna facultati! autoritati a fortat o schimbare n aceasta politica. Multi candidati ~i corpul din partea incluznd ctiva anali~ti de relativ recent, cnd presiune~ profesoral, candidatilor ~i~ia multora dintre care convin~i ca \,rtii folosita corect o catre a formatori formare, erau se opuneau n1 era de raportare ca de cerinta uniianalizei de Candidatii unele dintre insti~tele cei care erau atra~i de alternare a sau ~i chiar de cu idei inovatoarj sau de pregatire/ comitetele de formare. de alegerea de ~colide analiza concurente (modelul kleinian, de exemplu, sau ~colile existentiale, cul,rale sau interpersonale) erau evaluati ca "analizati insuficient" sau nu puteau sa continue formarea. Pna la urma, ace~tia fie au respectat regul~le, fie au trebuit sa mearga n alta parte unii pentru ca a~a au ales, aftii numai cu un institut analitic, ci cuasftel, anumite comunitati s-au ales ~u pentru ca a~a a fost necesar. (Si doua sau trei institute concurente.) ei care se opuneau rapoartelor argumentau ca acest fapt avea un efect ri icol asupra domeniului. Candidatii cu transferuri excesiv de puternic negative, precum ~i candidatii cu plngeri legiti mpotriva anali~tilor lor sau a institutului erau adesea pu~i laolalta de c mitetele de formare/pregatire, care reactionau ca ~i cnd orice plnger~ nu ar fi nimic mai mult dect o forma deI


33

transfer negativ. n momentul n care formatorul raporta acest fapt comitetului de formare, nsisi candidatii cu plngeri legitime puteau fi si chiar erau adesea mpiedicati n progresul lor educational. Candidatii care erau atrasi de "dusmani" teoretici sau institutionali ai analistilor lor formatori, despre care analistii ar fi aflat n timpul analizei, binenteles, "mai aveau nevoie de analiza" nainte de a nainta n program. Institutul le stabilea de cele mai multe ori candidatilor un analist, mai degraba dect sa fi ales ei nsisi dint-o plaja de analisti formatori, o practica nca folosita n unele institute chiar si astazi, indiferent de ct de greu de imaginat ar fi acest lucru. Deseori, n cazul n care candidatii nu s-au potrivit cu formatorul stabilit, li s-a spus ca nepotrivirea este vina lor, ca era vorba pur si simplu de transfer negativ neanalizat, si acestia fiind de multe ori mpiedicati n formarea lor. Chiar si cu multe cadre didactice nemultumite de rapoarte, schimbarea sistemului de raportare n institute nu a fost o sarcina usoara. Erau oricum alte facultati si candidati care nu au luat n considerare potentialul de abuz care distrugea tot sistemul de raportare. Aceasta era o minoritate nsemnata, si, fara a minimiza sau ignora problemele asociate cu puterea si politica, au aratat unele dintre aspectele pozitive privitoare la efectul raportarii. Ei au amintit tuturor ca modelul analist de raportare a servit altor scopuri, complet legitime din punct de vedere etic si pedagogic. Multe dintre problemele si abuzurile sistemului, au argumentat sustinatorii raportarii, au fost create de practica raportarii pe baza continutului specific al muncii analitice a unui candidat. Mare parte dintre sustinatori au acceptat pna la urma ca acest aspect al raportarii era ct se poate de incendiar si ca a creat mai multe dificultati dect ar fi solutionat vreodata. Ei au sugerat, n schimb, ca rapoartele ar trebui sa se limiteze doar la raspunsuri cu da si nu (neincluznd nici o alta elaborare) la ntrebarea: Este candidatul pregatit sa treaca la urmatoarea faza a formarii? (indiferent de ce pas era luat n considerare). Ei au presupus ca aceasta ar fi avut un efect limitator asupra pO,tentialului de abuz, dar recunosteau cu siguranta ca un asfel de comportament ar fi nca posibil, chiar si sub aceasta politic~ mai stricta. Ideea nu era garantarea faptului ca un astfel de comportament nu se va mai produce, ci,pe ct era posibil, sa fie ntlnit ct mai rar. Majoritatea analistilor formatori si comitetele de instruire nu au avut un astfel de comportament, a argumentat minoritatea, iar renuntarea la un sistem n totalitate doar pentru ca o mica minoritate putea sa abuzeze de el le parea ca si cum ar arunca si copilul o data cu apa din copaie. Dat fiind faptul ca problemele se pot ivi chiar si n cazul unei raportari limitate, ce credeau ei ca era de cstigat prin continuarea acestei practici?

34

J.D. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Argumentul lor se bazeaza pe premisa ca rm candidat vine n formare prezentnd conflicte nevrotice nesolutionate, iar apoi formarea nsa9i l arunca n 9i mai multe conflicte considerabile. Dat fiind nivelul extrem de nalt de conflicte pe care canditatii l experimenteaza, anali9tii formatori, ntelegnd ndeaproape viata interioara a candidatului, sunt n cea mai buna pozitie din care se poate stabili starea de pregatire a candidatului n vederea continuarii formarii. Pe de alta parte, el sau ea este n pozitia cea mai potrivita de a cunoa~te cnd un candidat este cufundat n tumultul interior - fie real, fie indus de formare - ~i, prin urmare, daca un candidat este gata sa mearga mai departe. Poate sa fie astfel, au argumentat oponentii raportarilor, dar, totu~i, de ce nu poate fi lasat acest aspect n seama candidatului? Pentru ca, au raspuns sustinatorii, candidatii nu pot fi suficient de obiectivi n ceea ce i prive9te, mai ales atunci cnd conflictele lor (sau mijloacele de aparare pe care le folosesc ca rasprms la ele) pot sa-i orbeasca n ceea ce prive~te conditia lor. Atrmci de ce nu poate fi lasata aceasta chestirme n seama supervizorului? Pentru ca supervizorilor se poate sa nu le fie prezentata att intentionat, ct ~i neintentionat toata gama de probleme. De ce nu poate fi lasat atunci n seama instructorilor de clasa? Pentru ca instructorii de clasa pot sa nu cunoasca ndeajrms de multe despre candidat. Una este sa se crmoasca daca un candidat a trecut sau nu cursul, ~i alta sa se ~tie daca el sau ea este pregatit/ a pentru continuarea tuturor partilor formarii, n mod special componentele clinice. Un individ sclipitor, fermecator, narcisic carismatic, de exemplu, poate trece cu u~urinta toate cursurile cerute cu felicitari, dar, de fapt, nimeni nu l-ar lasa singur n camera cu un pacient. Un candidat care manipuleaza poate sa-9i arate cu grija numai prmctele tari supervizorului, care de fapt l vede doar pentru 45 de minute, o data pe saptamna. Nu este nsa posibil pentru candidatii-pacienti sa ascrmda n acela~i fel, sa sprmem, o capacitate superficiala pentru relatiile de obiect sau o tendinta de a se folosi de ceilalti - incluznd pacientii - n analizele lor. Astfel de candidati, au argumentat sustinatorii, ar putea n mod considerabil sa se controleze ndeajrms att n clasa, ct 9in timpul supervizarii, asftel nct profrmzimea chestiunii sa fie ascrmsa oricarei persoane care nu-i cunoa~te ndeaproape. Aceasta, au precizat ei, ar ramne o problema, n ciuda faptului ca profesorii 9i supervizorii srmt anali9ti formati la rndullor. Profesorii ~i supervizorii ar putea sa nu observe o tendinta de acest gen, de exemplu, dar anali9tii ar avea o viziune realista asupra a ct de profunda este problema ~i daca prezinta sau nu impedimente insurmontabile n munca de psihoterapeut. Opozantii raportarii au

Formarea pentru psihqterapie

35

n care lucreaza candidatul. Aceasta s-ar ~~putea sa nucauza faptului ca sugerat exact opusul: anume ca analistul njtmpla din cunoasca modul de naltul nivel sa fie orbit de nonregresi,t~: Sustinatorii au considerat analistul ar puteade functionare conflictele ~E-didatului, nefiind constient acest lucru putin probabit dar, din nefer~cire, nici un grup nu a avut Totusi, ca empiric n sprijinul ideilor fund vreun suport un contraargument al acestuip~ternic de vedere, detinem un sus tinute. compromise. Acelea nu sunt analize "re le", atta vreme ct candivast material nestiintific sugernd ca analizle care implica raportare sunt conflictele de frica reactiei analistului. Cu alt cuvinte: "Nu pot sa-i permit analistului sa stie ce se ntmpla nauntru meu pentru ca, o data ce va datii-pacienti ea se vor deschide vreod ttasau chiar si vor ascunde sti asta, el sau nu nu mi va permite SUficiet sa mi continui formarea sau chiar sa absolv". Daca aceasta are o i~plicatie paranoica sau este o este o pretentie trufasa ("Pot sa tin ascuns c succes de analist ce nu vreau ca acesta/ aceasta sa vada n mine") sau fo~te raspndita. Daca despre realitate, "ascunderea" de analist este o a ilitate reala, relatarile aceastaI

participarea la analize "false" sunt, de asemenea, obisnuite. Date fiind povestile create n jurul unor astfel de ab zuri, oricine ar putea sa se ntrebe daca ntreaga anxietate cu privire la toate acestea este bazata numai pe considerente reale; pna la urma astfel de idei sunt n concordanta cu tipul de paradigme de transfer si fantezii care se ivesc n mod curent n analize, idei n care "puternicul si periculosul" tata sau "puternica si periculoasa" mama dezaproba, disorediteaza, ataca, retine de la, pedepseste sau ofera recompense, raspIate~te, satisface si iubeste copilul relativ lipsit ziua ajutor. n sensul de a nu aLjuzade sistemulnde raportare, formare din de de azi, Daca s-ar putea ~fea ncredere analistii de este o problema pragmatica; este o problem~ pe car:emarturiile neprobate stiintific despre trecut nu o pot dovedi, d,!.r realitate a fizica a astfel de probleme, chiar si astazi, este incontestabita . .Fiind eu nsumi analist formator, pe lngr faptul de a fi fost presedinte att al facultatii, ct si al comitetului care fumeste analistii de formare n institutul psihanalitic si de a fi discutft experienta de a fi analist rienta mea nu sustine acele temeri. Analistii de formare pur si simplu nu "stau n asteptare" pentru a intra n p sesia "dovezilor" pe care le vor folosi cu un numar de altiI:e candidati in institut; consider ca expeformator pentru a-i da afara analisti for*tori, va pot spune ca proI

blema se pune exact invers. Intr-un fet Fed ca analistii de formare cu adevarat, pentru cu vvederea sau m~inp.z~az~ 11i mod exagerat cu cteodat~ chiar trec ca sunt adesea lderihflcatl patologia care exista

pacientii-candidati. Fanta ma inconstienta generata de aceasta identi36 JD. GeUJ" J.c. Norcross, D.E. Orlinsky ar putea, n mod "injust", i reactionale pe pacientii lor rezerve care ficare determina formati sa-i mpiedicempotriva oricareisa fie formatiI

sau sa absolve. Or, ei se t~m de propriilor abilitati analitic formator. fi o reflectie nu a pacientulpi, ci a faptul ca un raport de analistnegativ va Aceasta discutie a raportarii versus nonraportare nu a fost numai o chestiune secundara interrsanta; problema abilitatii candidatului de a

pedagogica centrala. avea parte de o analiza realr n cadrul formarii a fost si este nca prob,ema am Dupa cesi unele dintre argumentele pro si contra practicii raportarii, descris am descris cUIfls-a dezvoltat analiza de formare si dupa ce VOIspune acum care anali~a poate smguraeste menita sa o faca capaCItate profesionala pe ceea ce estf de formare cea mal rmportanta accesibila. Voi ncepe prin a formula o problema: aceasta ar fi faptul ca psihanalistii sunt ntr-o profesie n careJpersonalitatile lor sunt atrasa de Anna Freud tinuu. (Atentia asupra ace tei idei mi-a fost initial supuse unui risc con[comunicari personale, 191].) Pentru a exprima aceasta n termeni clinici, problema este urmatoare'1: psihanalistii meu eu nsumi un analist I, functie, voi trece la expunerea punctului (fiind de vedere la persoana n nimeni altcineva nu vrea sa auda. Medicul obisnuit, traumatizat de faptul de a fi auzit acestor Chesttni) practica poate fi tentat sa prescrie cteva n descrirea lucrurile pe car noi le auzim, o meserie n care aud ceea ce revina luna urmatoare sau si mai bine nca (daca medicul este suficient aspirine sau ceva Prozac Iau Zoloft, iar apoi sa spuna pacientului sa de traumatizat), anul urmftor. Chiar si multi dintre psihoterapeuti ar pacientul respectiv i va fa e sa se simta incomodati. Noi, analistii, nsa nu beneficiem sa-I trimit~pe un pacient altundeva, daca li se pare ca putea fi tentati de luxul de a-i ndeparta (ca reactie de autoaparare) pe pacientii care ne provo~ca anxietate. Astfel, cnd i ndemnam:.1~.

sa auzim mai mult desprr trebuiechestiune, nu numai numai ca dorim "Spune-mi mai mult", chiaf acea sa credem asta. Si nu ca dorim sa o ntelegem la nivel intelectual, dorim sa o lasam sa intre n noi; aceasta nseamna sa rezoneze si sla reverbereze, psihologic, nauntrul nostru, potential ajutnd sau facpd rau, asftel nct sa ne practicam meseria cum se cuvine. n toata aceasta munca,ln mod obisnuit, facem identificari de proba cu pacientii nostri, cu c0tfictele lor si cu obiectele lor. Pentru a putea

adevarat, nu avem alta cal. dect de a renvia conflictele din noi nsine, fi n anterior fusesera tre ute acestea, si sau mai mod patrunzator de care stare sa realizam t0t.te mai mult ntr-un putin ntr-o stare cu

Formarea pentru psih ,terapie

37

repaus; trecute n repaus doar dupa o mu ca 9i o lupta considerabila 9i trecute n repaus spre marea noastra u9uriare. Conflictele noastre suntrenviate, nu pur 9i simplu reamintite, din tret motive: (1) deoarece conflic-

telepentru ca numai un constituentcare intr, n joc atunci cndidentificari; (2) activate sunt incon9tientul al un~ra dintre acele conflictele sunt readuse la viata ne poate pune ntr-o ~ozitie de unde sa putem face interventii psihice simultan; (3) pacient la fiveluri multiple este functionarii sale care sa-I loveasca pe pentru ca IPsihanaliza nu ale o lupta intelectuala sau educationala - aceasta munca nu este pur 9i simplu un exercitiu inteligent de logica deductiva 9i ~udecata inductiva. Privit n acest fel, ne folosim personalitatea mult ma} mult n aceasta munca dect ne nu facemvreodata intelectul.distanta - vfi a9a stau lucrurile - pe scurt. ca folosim psihanaliza de la Si pentru c1 expune problema pentru Exista vreun gen de munca pe lumea asta ale carei unelte sa nu se Mergem pe o linie foarte fina. ncercam s v ne descurcam cu identificatoceasca, sa nu se sfarme sau sa nu se rU~a? ar spune o proba, nct sa ne constituie ntr 10 masura nct sa ramna riIe noastre, astfel n care se scufundam n a9a experienta temporara, unii la stadiul de proba. Atunci cnd conflictul reactiv este readus la viata nauntrul 9in acea nu ncercam sa llimitar;,~tonome reziduale ale Eului continem; nostru, stare aducem aspectele n schimb, ncercam sa l nostru sa l tina n fru. Atunci cnd reu9im, ~ezvoltam o relatie profunda stare a mintii, chiar daca este bazata 9ipe ele dintre cele mai dureroase experiente interioare ale noastre, suntem~pabili 9i empatica cu pacientii n09tri 9i n ceva folositor pentru tratament. sa transformam acea Atunci cnd muncim bine, foarte bine, prpcedam a9a de fiecare data, dar ceea ce vreau sa punctez este ca rezultat le nu vin fara costuri, uneori acestea fiind foarte semnificative. Cnd nu avem succes, cnd ne fixam pe Identificarea sau contraidentificarea cu pacientii n09tri, conflictele sau biectele lor, 9i cnd conflictelt renascute n noi prin lucrul cu un pacie t ne domina devenim nchi9i printr-un n scena n loc de analize. A9adad dupa cum vedeti, n actiune 9i puneri fel de contratransfer; apoi sustinrm sau chiar initiem fiecare caz, cu siguranta atunci cnd suntem incofpetenti,1_

dar chiar 9i atunci

asupralucram extrem de bine, a face analifa poate avea efecte nocive cnd "ustensilelor" analistului. Permiteti-mi sa folosesc urmatorul aSPFct pentru a explica ceea ce vreau sa spun: Ce se ntmpla cnd se ncflca granitele ntr-o analiza? reu9it cumva sa 9i simplu Presupunem pur se strecoarecaprintre picat1I1ri?Presupunem ca cei care analistul a ~yut o analiza inadecvata 9i a

38


ncalca limitele sunt persoan care, n sinea lor, sunt narcisici, ca toti sufera de depresie, tulburari impul ive, o slaba rezistenta la frustare, Euri slabe si Supraeuri si mai slabe? P esupunem ca toti acestia au scapat atentiei analistilor lor? Un lucru pe care putem probabil sa-I presupunem este ca analistii care au ncalcat o limita aproape sigur nu s-au asteptat ca aceasta sa se fi ntmplat vrepdata. n anii lipsiti de probleme era posibil ca ei sa se fi gndit, atunci cnd auzeau despre un analist care a depasit putea sa li se ntmple si 10 vreodata. Nu exista nici o ndoiala ca sunt ctiva indivizi cu probleme care se limitele - exact cum poat~aci tu acum -, ca un astfel de lucru n~ ar stereotipurile noastre. Cu to te acestea, cred ca acestia sunt o mica minostrecoara prin sistem ~iindi care se potrivesc celor mai sumbre dintre ritate si, netinnd seama dei,l' zimajoritatea cercetatorilor care au raportat ncalcari ale limitelor (Gabbard, Peltz si COPE Study Group, 2001; discutii nepublicate despre etica si analisti incompetenti au circulat pe internet pe listele demail ale membr lor American Psychoanalytic Assocciation, 2001) sustin ca narcisismul, depresia, lipsa de control al impulsurilor, slaba toleranta la frustare si functionarea defectuoasa a Eului si Supraeului, atunci cnd erau pre ente, erau de obicei doar n forma latenta n cazul majoritatii analistilr, nainte ca ei sa nceapa sa aiba probleme. Acest lucru este interesant doar n forma latenta. Ei raporteaza un amestec al acelor factori ca e tind sa se transforme din latent n activ, sub presiunea unor crize d' viata analistului, iar n acelasi timp asupra lui se pune o presiune foart mare, direct complementara cu un mediu de transfer cu un anumit paaient. Accentul n aceste rapoarte (si n altele pna acum nepublicate, de c1re stiu eu) se pune pe faptul ca a se constitui ca tinta instinctuala imediatr pentru pacient va determina aparitia unele crize n viata psihanalistuhfi. Astfel, de exemplu, un analist cu unei umilitor, ar putea sa se n ragosteasca si sa manifeste aceasta cu un pacient care l admira prof d printr-un momentul foarte ncarcat urt si dintre problemele latente fintite, n transfer unui divort erotic. E nevoie de o criza n viata analistului, nu numai de prezenta pacientului (diferind cu siguranta de 1 analist la analist) readuse la viata, putem nflictele latente. pot sa-I acele conflicte sau, pentru a i se reactiva vedea cum presiunile de a ti ace aceasta muncaDar odata compromita n continuare pe analist. Permiteti-mi sa pun un fic lucrurile la locul lor, pentru ca nu esteI

criza a vietii noastre, pentru a fi greu ncercati de munca noastra. Si nici neaparat necesar sa nefimaX'festam att de grosolan, sau saFoarte des, fiecare caz n care vom grei ncercati nu va fi unul negativ. fim ntr-o


39

chiar si cele mai constructive situatii analitice pot sa provoace un potential conflict de dezorganizare si anxietate. Lasati-ma sa va dau un exemplu care va demonstra cum si de ce conflictul personal intens nu este exclusiv legat de punerea n scena a contra transferului; va voi arata, de asemenea, cum anxietatea nu poate doar sa deterioreze, dar cum poate si sa faciliteze empatia, depinznd de circumstante. Vreau sa va povestesc despre un pacient de sex masculin ntr-o analiza de formare, despre care am vorbit mai pe larg ntr-o alta lucrare (Lasky, 1989).n timpul analizei a dezvoltat o panica legata de o homosexualitate intensa si incomoda. A cautat prin fanteziile lui si, prin transfer, o explicatie a dorintelor si fricilor puternice, dar n acelasi timp repulsive, nsa fara succes. Ca toti barbatii, a trecut printr-o faza Oedip pasiva negativa. A abandonat dorintele din acea faza si le-a ngropat amintirea, la fel ca majoritatea barbatilor, sub presiunea anxietatii de castrare. De ce nu a gasit sursa panicii sale homosexuale mai ales n transfer? Era, cu siguranta, o parte a psihicului sau, dar pe vremea aceea nu era o trasatura dominanta a transferului lui cu mine (si stim, cu siguranta, ca n psihanaliza coordonarea este cruciala). Astfel, fara sa-si fi rezolvat problema prin transfer, dorinte homo sexuale ego-distonice disturbante au continuat sa apara, dnd curs la fantezii care l-au facut sa se simta "demasculinizat". Aceasta chestiune a ramas neelucidata destul de mult timp, pna cnd a nceput sa vorbeasca despre un pacient relativ nou pe care l trata, un caz de control- o femeie care si-a nceput analiza cu el, cu trei sau patru luni nainte ca panica lui legata de homosexualitate sa survina. Se pare ca problema cu care s-a prezentat era frica de penetrare, n acelasi timp, considernd ideea de penetrare incredibil de excitanta, aproape de necontrolat, ceea ce i-a creat femeii o stare de tensiune constanta, acesta fiind modul n care au nceput sa se contureze dificultatile pentru pacientul meu --:-analistul femeii respective. Pentru a putea aprecia ceea ce era de temut pentru ea si pentru a ntelege cealalta parte a sentimentelor ei, excita rea intensa legata de pepetrare, pacientul meu a trebuit sa se identifice cu ea. Dar cum se putea ca el, ca barbat, sa aprecieze fie intensitate a excitatiei de a fi penetrata, sau intensitate a fricii sale, atta vreme ct identificarile lui feminine si n special cele asociate cu sexualitatea - fusesera abandonate sau suprimate fara mila; adica fortate sa existe exclusiv n inconstient? Acest pacient al meu era un analist bun si foarte potrivit pentru aceasta munca, n ciuda panicii pe care i-o inducea, era capabil sa reactiveze (nu sa-si aminteasca, ci sa reactiveze) dorintele si fricile sale pasive, negative, din faza Oedip, pentru a se identifica asadar cu clientul sau. Nu sugerez ca era neaparat constient de ce facea. A facut-o automat si inconstient.

40

J.D. Geller,l J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Pacientul meu, asa cum fac tpti analistii buni, a scos din hibernare dorinte si frici pline de conflicte ca faza pentru identificarea nu a avut cu clienta sa si problemele acesteia. Rfaparitia acelor conflicte necesara loc ntr-o amintit acele dorinte si fri i ;rechi din relatia cu tatal sau, care constituiau contextul lor origina . In schimb, el le-a experimentat ca si cum forma intelectualizata a aJintirilor din trecutul sau - adica nu si-a Puteti sa va gnditi ca, barbat fiind, nu ar fi vreodata capabi! sa ar fi fost noi si ntmPlndr-se din nou n prezent. cunoasca - sa cunoasca CUj xactitate - acele dorinte si frici n acelasi e mod n care o femeie matura le resimte. Veti avea dreptate, cu siguranta. De fapt, dincolo chiar de p~oblemele legate de sex, nsa, daca vrei sa poate vreodata sa cUnoasci exact ce simte altcineva. stim ca nimeni nu te apropii ct mai mult de eXferientele de viata ale unei alte fiinte umane, de a proces de este Ceeac, facem noi, analistii: ne expunem unor conacest o face. Astaidentificare, Fteodata att de dureros, este singurul mod pentru a intra n contact cu pacientii nostri. Si aceasta trece dincolo de munca noastra; de multe ori~ ulate de munca noastra voradepasi noastre, flicte serioase, conflictele s' zi, n fiecare zi de munca vietii limitele rolului nostru, ne vor dera ja somnul si se vor impune - cteodata nspaimntator - n multe, daca nu n majoritatea altor arii ale vietilor noastre de dinafara muncii active. Nu fiecare identificare e te bazata pe un material att de conflictual, dar n ciuda acestui fapt, tot rebuie sa experimentam conflicte, de multe ori, pe masura Cene identif~cam cu pacientii nostri, obiectele lor si conunui contra transfer, luam p ezenta conflictului n noi de buna. nsa, un nivel nalt de conflict De fiec~re data limitatexaminam punerea amintiti-vaa flictele lor specifice. activat nu este cnd la contratransfer; n scena ca prezenta sa este necesara 10cmai pentru ca noi sa fim adecvat conectati la pacientii nostri (adica sa 1vem empatie pentru ei la nivelurile lor cele mai conflictuale, prin expe~imentarea identificarilor tranzitorii cu ei la nivelurile aplicabil cele maictito varietate extraordinara de nevrotici, pna acum este noastre muncii ~onflictuale). Si daca Ceea Ce am spus miza grave. Nici macar nu ncepi a cunosti Cevadespre viata interioara a unui pacient borderline tipic, de exemplu, fara cu pacientii cu probleme mai este considerabil crescuta nf,1 unca noastra sa experimentezi o anumita ncarcatura de functionare Tgresiva dureroasa n tine nsuti, n timpul tratarii persoanei respectiv~. Expunerea constanta la ~onflicte este traumatizanta, chiar si atunci cnd propriilor conflicte es~e cu att iar traumatizanta. Este un efort varea este vorba de conflictel~ altcuiva, mai expunerea constanta la reacti-


41

de lunga durata care poate eroda chiar si cele mai puternice constitutii. Este exact ceea ce am intentionat sa spun cnd am afirmat ca personalitatea analistului este supusa n mod constant riscului. Tocmai de aceea analiza de formare a devenit centrala din punctul de vedere al importantei. Expunerea mea despre riscul implicat n exercitarea acestei profesii nu este un mesaj pesimist (sau o garantie) de condamnare. A fi "supus riscului" nu are ca rezultat definitoriu a fi "distrus"; nu este acelasi lucru cu "ranit deja" si nu implica n mod automat ca rezultatul va fi negativ. Este bine stiut de exemplu, ca resimtirea contratransferului si punerea n scena nu sunt necesar permanente si pot uneori sa fie folosite n scopuri foarte bune - atunci cnd cineva nu mai este sclavullor. De fapt, cteodata doar n situatiile dificile este posbil sa vedem si sa apreciem dimensiunile subtile ale pacientului si ale transferului, care pna atunci ne-au ocolit. Si mai este nca o fateta pozitiva a acestui fapt. Valoarea experimentarii conflictelor readuse la viata nu este limitata doar la a ntelege pacientul si tratamentul mai bine; rezolvarea progresiva a acelor conflicte aduce dupa sine evolutii n consolidareajfortificarea aparatului nostru psihic, iar acest gen de crestere este bazat pe o singura cale de autocunoastere pe care nu o putem dobndi n nici un alt fel (n afara situatiei n care ne ntoarcem noi n analiza). Ne straduim sa ne facem munca cum putem mai bine, cu toate ca, si uneori pentru ca, suntem oameni imperfecti, conflictuali. n vreme ce i ajutam pe pacientii nostri, continuam noi nsine sa crestem o data cu ei. Pentru analisti, a ramne ntr-un fel de statu-quo psihologic nu este posibil, cu exceptia unor momente pe termen scurt; iar pe termen lung, singura noastra alegere este de a regresa sau de a merge mai departe. Daca ne supunem riscului distrugerii psihologice facnd acest trg, atunci putem spune ca este mai mult dect echilibrat prm aceasta oportunitate speciala de crestere personala; oportunitati de dezvoltare personala nE;egalate de nici o alta profesie la care ma pot gndi. Acum ma ntorc pentru ultima data la importanta centrala a analizei personale, pentru ca baza pentru acest avantaj consta n analiza de formare. Analiza de formare, n mod intuitiv, daca nu n mod intentionat, acorda atentie n particular stabilirii tipurilor de resurse ale Eului si Supraeului necesare pentru a face fata atacului constant al conflictelor experimentate ntr-o viata de analiza profesionala; ca analisti de formare, de obicei, lucram un pic mai aproape de os, cum s-ar putea spune. Dezvoltarea a ceea ce consideram de obicei a fi un "Eu analitic" si un "Supraeu analitic", pe care le consideram cruciale pentru aceasta directie,

42

J.D. ~el1er,IJ.c. Norcross, D.E. Orlinsky

analitic ale analistului de for are. Daca ar fi asa, ar fi doar (ntr-o definitie simplista) un fel de curaide;tificare simpla si directa cu nu esteSupraeul nu este pur si simplu o de transfer. n schimb, aceasta Eul si stabilita dect printr-o extrem de a1nca analiza si doar atunci vedem dez-

voltareapsihicului careca m~e munca pe care noi o facem. Nimeni nu zare a acelor functii SUS!fe a unui nivel foarte ridicat de structuraliatinge vreodata un nivel d~ completa eliberare de conflicte, dar manifestarile infantile si solutiile fractionale la conflictele noastre sunt de formare. Apoi, acele cap citati psihice sunt att puse la ncercare, ct si fortificatesubstantial prin r:1 ne ducem adncimea analizelor noastre diminuate prin munca prin care ncentrarea si vietile. Vietile noastre psihice vor continua sa fie examinate constant atunci cnd rezonam, si nu numai n timpul orelor de lucru, ci ~iprin fapticul aparut n noi n urma analizei pacientilor nostri.

Bibliografie:

Freud, S., "Future prospects f01 psycho-analytic therapy" n The standard editon of the complete psychological works of Sigmund Freud, voI. 11, J. Strachey (ed. Freud, S., "Observations on tr ference love" n The standard editon of the complete ~i trad.), Hogarth of Sigmun Freud, voI. 12, J. Strachey (ed. ~itrad.), Hogarth psychological works Press, L3~dra, 1957, p. 139-151I

Press, Londra, 1958, p. 157-171 Freud, S., "Recommendations tb physicians practicing psycho-analysis" n The standard editon of the completk psychological works of Sigmund Freud, voI. 12, J. Strachey (ed. ~i trad.), HogJrth Press, Londra, 1958, p. 109-120 Freud, S., "The ego and the id" in The standard editon of the complete psychological works of Sigmund Freud, vol. 19, J. Strachey (ed. ~i trad.), Hogarth Press, Londra, 1961, p. 12-66 I Gabbard, G.O., Peltz, M.L., ~i eOPE Study Group on Boundary Violations, by training the unspeakable:! Institutional reactions to boundary violations "Speaking analysts" n Jour,al of the American Psychoanalytic Association, 49, 2001, p. 659-673 Lasky, R., "Some determinantslof the male analyst's capacity to identify with

fernale patients"

1n Internati1allOUmai of Psycho-Analys~, 70, 1989, p. 405-418

Capitolul 3

Rolul terapiei personale n forma~ea analistului jungian de Thomas B. Kir~ch

Analiza personala este fundamentala n formarea analistului jungian; scopul capitolului de fata este de a descrie evolutia analizei de formare n psihologia analitica ~ide a prezenta cte\'ia probleme legate de practica acesteia.

Introducere istoricaJung a fost primul care ~i-a dat seamia de necesitate a analizei de formare, n contributie notnd: "Conside~ importanta 1912, pe cnd colabora cu Fre*d,cacare a recunoscut aceasta unul dintre valoroasele servicii aduse ~colii de analiza de la Zurich este faptul ca ei au pus I accentul pe aceasta necesitate ~i au stabiltt-o ca pe o cerinta pentru ca oricine dore~te sa practice analiza celorltlti 1912, p. mai nti supus la sa fie 116). analiza de o persoana competenta" (Freuf' Dupa ruptura de Freud, Jung a intrat ntr-o lunga perioada de introversie, experimentnd multe imaginil~i fantezii pe care nu le putea explica folosind teoriile lui Freud. La nceput, s-a referit la acestea ca Aceste evenimente, fundamentale pentru analiza de, sine ~i descrise n "itnagini Dreams, Reflections 1961), mai e, Reflectii), n capitolul "ConMemories, primordiale" (Jung,(Amintiri, VitirZiU ca "imagini arhetipale". frontation with the Unconscious" ("Copruntare cu incon~tientul"),

descris atunci un nivel colectiv al inco ~tientului, care credea el ca include potentialul creativ, extinznd ima inea lui Freud despre incon~tient, considera!tuturor teoriilor urma ur~atoare depozitul 1963). Jung a de acesta din sale ca fiind formeaza baza (Jung, materialului infantil reprimat. In cadrul lui teoretic, analiza personala era baza formarii unui analist profesionist. n 1946, Jung a Il

SC1 urmatoarele

despre analiza

44

JD. Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

de formare: "Oricine intentioneaza sa practice psihoterapia ar trebui mai nti sa se supuna unui analist formator, totusi nici cea mai buna pregatire nu va fi suficienta pentru a-l nvata totul despre inconstient... golire completa a inconstientului iese din discutie, n primul rnd pentru ca puterile sale creatoare vor produce continuu alte formatiuni" (1946, p. 177). La sfrsitul Primului Razboi Mondial, persoane din toata lumea, mai ales vorbitorii de limba engleza, au venit la Jung pentru consultatie si analiza. Ca rezultat al analizelor lor si al transferurilor asupra lui JUng, multi au dorit sa devina analisti. Venisera din nevoi personale, dar erau transformati literalmente n practicieni ai unei noi profesii. Pe lnga analiza, Jung a tinut un seminar n limba engleza, n timpul anului academic, la care i-a invitat sa ia parte pe multi dintre analizanzi. Seminariile n limba engleza au continuat pna n 1939, cnd a survenit al Doilea Razboi Mondial, si nu au mai fost reluate niciodata, pentru ca, dupa primul atac de cord din 1944, Jung si-a redus activitatea. Majoritatea celor care l-au cautat pe Jung ntre anii 1920 si 1930 au consultat si un alt analist n timpul sederii lor n Ziirich. De obicei, aceasta era Toni Wolff, care i-a servit lui Jung drept prim asistent. Dupa Joseph Wheelwright, "marile vise" i erau aduse lui Jung, n timp ce Toni Wolff era cea care se ocupa de materialul mai personal (Wheelwright, 1975). Aceasta practica era numita "analiza multipla", cu analizandul consultnd mai mult dect un analist. Cei care vorbeau limba germana puteau sa participe la prelegerile saptamnale ale lui Jung tinute n cadrul Ziirich's Eigenosse Technische Hochschul (ETH, unde Jung era profesor de psihologie). Dupa o perioada nedeterminata de timp se primea o scrisoare de la Jung n care se nota ca el sau ea era califiatj a sa practice analiza uilliznd metodele lui Jung; de multe ori, persoana n cauza se ntorcea sa practice analiza jungiana n tara de origine. Criteriile de eligibilitate ale lui Jung pentru a primi aceasta scrisoare de acceptare nu erau niciodata explicite. Unora el le sugera mai multa pregatire, o diploma n medicina sau psihologie, n timp ce altora nu le facea nici o astfel de recomandare. La fel ca si n perioada de nceput a lui Freud, multe persoane, lipsite de scrisori de acreditare academice, au devenit analisti doar pe baza analizei personale. Asa stateau lucrurile pna n 1948, cnd Institutul Ce. Jung din Ziirich si-a deschis portile pentru nceperea formarii stiintifice, punnd capat perioadei cnd o analiza personala cu Jung sau cu unul dintre asociatii lui directi reprezenta singurul criteriu de a deveni analist. Dupa


45

1948, pe lnga analiza personala, pentru absolvire se cerea si programa analitica. Aceste cerinte erau instituite peste tot n lume, n 1955, atunci cnd s-a nfiintat International Association for Analytical Psychology (Asociatia Internationala pentru Psihologie Analitica). Chiar daca acum este parte a unui proces institutionalizat, analiza personala a ramas fundamentala formarii. nainte de a intra n detalii, as dori sa prezint cteva dintre conceptele-cheie ale psihologiei analitice. Concepte-cheieVisele. Importanta lucrului cu visele este suprema, cu accent pe continutul manifest. Visul este vazut ca o "drama interioara", compensatorie atitudinii constientului.Nu este examinatnumai acel"de unde" al visului, avnd o origine retrospectiva, dar si prospectivul "ncotro" - adica dezvoltarea potentiala pe care o indica visul.

Factoriimportanti influentnd multe analize sunt cele doua atitudini ale lui Jung: introversia si extraversia, si celepatru functii ale sale: senzatia, intuitia, gndirea si simtirea.Tipul psihologic. Transfer pi contratransfer. Desi mprumutati din psihanaliza, acesti termeni au un nteles diferit pentru psihologia analitica. Transferul include nu numai proiectii din figurile familiei trecute, dar si potential pentru dezvoltarea viitoare, nca latente n inconstient, proiectate asupra analistului. Relatie dialectica. Analizandul si analistul sunt egal implicati n relatia analitica. Reactiile subiective ale analistului sunt o parte integranta a terapiei si nu sunt vazute doar drept contratransfer nevrotic. Si nici analistul jungian nu este considerat un ecran alb.

Exista o divizare' de baza ntre acei junghieni care folosesc o abordare bazata mai mult pe dezvoltare si care includ teorii psihanalitice postfreudiene n orientarea lor si cei care adera ndeaproape la scrierile de baza si metodele de lucru ~le lui Jung, cum au fost transmise de cei care au analizat mpreuna cu el. Majoritatea junghienilor cad nsa ntre cele doua extreme. Depinznd de abordare, aceasta va avea un impact asupra numarului de sedinte pe saptamna, utilizarea canapelei versus scaun, accentul pe interpretarile transferului/ contra transferului, importanta dezvoltarii timpurii si natura interpretarii viselor.Simbolic versus dezvoltare.

46

J.D. 'eellerl J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

Principii de formare n Statele Unite si n EuropaPe lnga diferentele teJetice si tehnice dintre junghieni, exista si o

serie de probleme politice I care se constituie ntr-o mare varietate de analize de formare. De exemplu, n Anglia, influenta kleinienilor si a In Statele Unite, care duc lipsa de o organizatie nationala jungiana, situatia formariteste foart ind diferita de de celelalte foarte puternica. !eoreticienilor britanici Pri~l. relatiile toateobiect estetari, unde o o~ganizatie nationala determina standarde de formare. n Statele Unite, fiecare institut local acreditat la International Association for Analytical Psychology (Asociatia Internationala pentru Psihologie Analitica) trebuie doar sa adere la-stand~rdele minimale de baza ale asociatiei interI

nationale, dupa care este li~er sa si impuna propriile standarde. Exista o mare varietate n ceea ce priveste institutele de formare din Statele Unite, n accentul pe care atestea l pun pe dezvoltare sau pe teoriile si metodele junghiene clasice O alta problema importafta este categoria "analist de formare". Majoritatea insitutelor de formarf importante au stabilit o astfel de categorie. San Francisco Institute (Institutul San Francisco), unde eu m-am format, nu este un caz aparte.ar Fo~datorii au considerat ca aceasta categorie "analist de formare" crea o ierarhie problematica; si-au dorit, de asemenea, de analisti pedonali; oricum, ei au stipulat alege dintr-o plaja larga sa ofere candidaPRor n formare posibilitate a de a ca, pentru a supravegheapentru cinciun 4ndidat, aceasta pare sa fi promovat membru permanent lucrul cu ani.IPolitica analistul trebuie sa fi fost deschidere celor doua teorii jung.tUene se de ca sunt continute, fara si sa fi nlaturat tensiunile inevitabil~ care - paredezvoltare si clasica - a genera disensiuni. O alta problema politica [este rolul analistului personal n evaluarea unui aplicant n timpul procesului admiterii sau a candidatului n timpul formarii. n perioada de ncJput a Institutului Jung din Ziirich, analistul personal era direct implicat n procesul de evaluare (Hillman, 1962b, p. 8). Pna recent, multe ~lte institute' importante au urmat acest exemplu. n San Francisco Wstitute, analistului personal nu i se permitea sau sau a analizandei sale ori si asa dificila munca din analiza si sa prJvina ca materialul analitic perturbator sala procesul de evaluare, asta ca sa nu fie suprancarcata

sa participe la admiterea a~alizandului

tie sa nu devina un impe, iment n trecerea la o faza de formare urmatoare. de candidat analr'stulUi, din cauza fricii ca aceasta informafie ascuns

Formareapentru psiholterapieProbleme curente n formare

47

Dat fund ca acum ~timcare sunt proble lelelegate de limite n analiza ~ice se ntmpla cnd acestea sunt depa~ite aceasta politica s-a schimbat n toate institutele de formare din lume. Fi osofia este de a pastra confidentialitatea analizelor personale ale tutur r candidatilor. Sarcina de a evalua candidatii a cazut acum pe umerii comitetelor de analiza, care anali~ti de control. n informatiile de la conducatorii e seminar, supervizori ~i strngciuda acestor asigurari, exista o mate probabilitate ca analistul primul rnd, persoana care intra n a aliza cu ideea de a deveni analist are un scop bine definit, o tinta incolo de propria terapie. Aceasta persoana dore~te sa aiba o a' aliza care sa-i serveasca ~a-lpriveasca pe candidatul n analiza difle.t fata de ceilalti analizanzi.In

identitati Eului analistul, deveni analist, ceFa ce implica formarea unei scopului cu sau de a adesea cresc~~ numarul de probleme scop este n mod evident diferit de al u ei persoane care merge la analiza pentru a se elibera de simptome. n terapiile de nonformare, nerezolvate att final, cnd analistul ~i pe]ru analizand. Un astfel de exista un punct pentru analist, ct ~i an lizandul se despart, n timp ce n analiza de formare este o con xiune continua n lumea profesionala pe care cei doi o mpart. Un lt mod de a exprima lucrul acesta este n termenii tensiunii dintre individualitate ~i responsabilitatea colectiva. Analistul personal .e formare trebuie, pe de o se pune problema unei responsabilitati c lective pentru comunitatea de junghieni de a sustine anumite valori de baza. Fiecare analist are o relatie individuala cu grupul profesion 1, iar .candidatul alta parte, parte, sa onoreze expresia individuala a anflizandUlUi;pe de trebuie sa sionala. Mare parte din aceasta munca a e loc n timpul analizei de fO:t"mare, propria relatie independenta ~u aceeasi vreodata o relatie dar ~i croiasca ntrebarea ramne daca est posibila comunitate profecu adevarat independenta, libera de reziduurile tran.sferului. dar analiza personala ofera modelul pentr munca lui! ei profesionala. Cu Cuno~tintele academice ajuta la noul an ea analistului deun stil unic, timpul ~icapatnd experienta, orienta~1 ~i dezvolta dezvoltare, list care continua sa se mbunatateasca pe pflrcursul carierei sale profesionale.

48

J.D. ~eller. J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

I

:~

Analiza de formare

maiDin experienta mea, ma10ritatea anali?tilor absolvire sau certificare. multe analize dect e~te necesar pentru junghieni beneficiaza de Cerinta obi?nuita pentru u;]- candidat admis este de aaavea un minimum de 100-200 de ore de anal~za personala nainte de ncepe formarea. Majoritatea programelor Clercandidatilor sa fie n analiza n timpul perioadei ivesc diferiteMultf anali?ti junghieni se anali?tii sunt ncurajati cnd li se de formare. situa.tii n viata. De fapt, ntorc n analiza a~ci sa se ntoarca n analiza ~ oricine ar trebui sa se ntoa timpuri analizele erau mul relativ restrnsa, este foart de aceea multi dintre anali dect att, n ziua de asta anali?ti este mult mai com momente nodale. Si Freud a considerat ca ca n analiza la fiec~re 5 ani, doar ca n acele mai scurte. Comunitatea de junghieni fiind probabil ca membrii sa se cunoasca ntre ei, ti merg n analiza la nonjunghieni. Mai mult i, terenul psihanali?tilor ?i al psihologilor dect n perioada de nceput, astfel ca multi

analisti junghieni doresc c~ materialul lor personal sa fie tradus si prin alt limbaj sau filosofie ori Frin alta scoala. ficieze de analize att cu barbat, ct si cu o femeie sau cu un analist al unui anumit tip ori atitu ini psihologice, n credinta ca sexul si tipul Adesea, unui candidati formare jungiana i se recomanda sa benepsihologic candidatului. rJa practica de a moduri considerabile pentru dezvoltarea influenteaza nahp.ra dialecticii nvedea mai mult de un analist, n acelasi timp, s-a facut ~eferire anterior ca analiza multipla si a fost mult discutata n cercurile junghiene. Pe de o parte, analiza multipla atenueaza si rupe transferu , pe de alta parte este evocat un material nou si valoros. Astazi, cu sensib'litatea noastra crescuta la problemele legate examinata mai amanuntitA~tr-o mai mult de un analist1976), aceasta fiind de transfer, practica de a ve ea alta lucrare (Kirsch, n timpul formariiI

a devenit mai putina obisn~ita, Fordham (1962) oferit ~ explicatie rationala pentru numeroasele ore de analiza personala de c re analistii junghieni beneficiaza astazi. El afirma ca este important pe tru candidatii n formare sa experimenteze n ei nsisi att de multe sta i psihopatologice pe ct este posibiL De fapt, el ncurajeaza candidatii s v experimenteze aceste stari psihopatologice n analizele lor de formar , pentru ca astfel vor fi mult mai pregatiti potfaca fatasa identifice par~~lelor sanatoase, si, prin urmare, nu necesita sa nvata acelora?i probl9:ne ca analisti, n aceeasi masura, candidatii lucrul analitic, acestea servipdu-Ie apoi drept sursa de putere (Fordham,1962).

Formarea pentru psihqterapie

49

Limite ale analizei personaleFordham mai spune ca exista o legatura rerezolvabila patologica ntre orice factor si influenta, de asemenea, anJliza de de durata analizei. Acest pacient va analistul! analista saul sa, rdiferent formare. Elucidarea completa a fazei embrionare sirelatiilor tnalitice minimiza influenta complexelor nerezolvate asupra a copil1riei va pe care noul analist le va forma cu analizanzii sai urmatori. ricum, anumite experiente traumatice pot fi rezolvate, dar nu neapara schimbate, de aici conceptul de "vindecator ranit". Majoritatea complexelor nerezolvate ale ui candidat sunt proiectate sionala, ntr-o oarecare masura, este vazut prin prisma familiei-de-ori-

acelasi timp, sunt multe reziduuri de transf r I contratransfer ntre membrii individuali, care nu sunt niciodata pe d plin "rezolvati" si care exista gine a candidatului respectiv, n ambele IUEini, filosofica negativa. n n cadrul fiecarei societati, indiferent de coala pozitiva si sau metoda analitica; masura si intensitate a acestor dif rente, mai ndepartate dect orice dezacord filosofic, determina fie ca rupul sa ramna unit, fie sa se divida (Kirsch, 2000). O cautare de o viata a evolutiei interio re si a dezvoltarii personale este sine qua non-ul analistului jungian. Ps' ologia analitica a trecut prin multe schimbari n evolutia sa ca profesie si ca disciplina psihanalitica, n formarea lungul ntregii sale istorii, o anaItza personala ramne de baza totusi, de-a analistului jungian actual.I

Bibliografie:

Edinger, E., Comentariu n Joumal of Analytical ~sychology, 6'(2),1961,p. 116-117 Fordham, M., "Reflectionson training analysis" n The Analitic Process, Joseph B. Wheelwrght (ed.) Putman, New York, 1 71, p. 172-184 Fordham, M., Raspuns n Joumal of AnalyticallsychOIOgy, 7 (1), 1962,p. 24-26 Freud, S., "Recommendations to physicians o the psychoanalytic method of treatment" n The standard editon of the compl te psychological works of Sigmund Freud, voI. Comentariu n Contemporary pS1ChoanalYSiS, 12, 1976,p. 168-173 Fordham, M., 12, J. Strachey (ed. si trans.), Hogarth Press, Londra, 1958, p.l09-120

Guggenbiihl-Craig, A, Power in helping professions, Spring, New York, 1971 Hillman, J., /IA note on multiwle analysis and emotional climate at training institutes" n Journal of Analytical Psycholoy, 7 (1), 1962a, p. 20-22 Hillman, J., "Training and the Cl Jung Institute, Ziirich" n Journal of Analytical G. Psychology, 7 (1), 1962b, p. 3e8 Jung, CG., "The theory of psyahoanalysis" n Collected works, voI. 4, F.C Hali (trans.), Pantheon, New Yo~k, 1961, p. 85-226 Jung, CG., "Psychology of the ~ansference"163-321 (trans.), Pantheon, New Yo~k, 1964, p. n Collected works, voI. 16, F.C H;ali Jung, CG., "Psychological types" n Collected works, voI. 6, F.C Hali (trans.), Pantheon, New York, 1961, p. 197 Jung, CG., Memoires, dreams, re};.ections, A Jaffe (ed.), R. Winston?i C Winston (trad.), Random House, Ne~ York, 1963, p. 85-226I

50

J.D. Gelie"

le. No,ewss,

D.E. Odinsky

Kirsch, T., "The PsychoanalysisJ 12, 1976, p. 159-167analytical psychology" n Contemporary practice of ~ultiple analysis in Kirsch, T., "Analysis in trainink" n Jungian analysis, M. Stein (ed.), La Salie, Kirsch, T., The Jungians, Routlefge, London, 2000 Illinois, 1995, p. 437-450 Marshak, M.O.,,,The significance of the patient in the training of the analysts" n Journal of Analytical Psych~logy, 9 (1), 1964, p. 80-83I

6 (2), K., "Personal reflecti0T on training" n Journal of Analytical Psychology, ewton, 1961, p. 103-106 Plant, A, "A dynamic outline of the training situations" n Journal of Analytical Samuels,Psychology, 6 (2), 1961, p. 98-[102 A, Jung and the post-Jungians, Routledge?i

Kegan Paul, Boston, 1985

Stone, H., "Reflections of an ex trainee on his training" n Journal of Analytical Spiegelmann, M.J., "The image 0tlthe Jungian analyst" n Spring, 1980,p. 101-116 Psychology, 9 (1), 1964, p. 75- 9 Wheelwright, J.B.,,,A personal view of Jung" n Psychological Perspectives, 6, 1975, p.64-73I

Capitolul 4

Terapia personala si dezvoltarea

de Robert Elliott si Rhe~ Partyka n terapiile experientiall-umaniste

Traditia experiential-umanista n psifoterapie subsumeaza mai multe terapii care mpartasesc aceleasi co~cepte-cheie si valori. Aceste terapii includ abordari clasice, cum ar fi crle centrate pe persoana (de ex.: Rogers, 1961), Gestalt (de ex.: Perls, Ijefferline si Goodman, 1951) si existentiale (de ex.: Schneider si May, 19f5), precum si abordari neoumaniste cum ar fi cele focalizate (de ex.: icum fiecare dintre terapiile mele a contribuit la cresterea mea cf terapeut si ca om. Ceea ceA realizat este am ca nu am nici o opinie clarf despre aceste chestiuni. Intelegerea mea asupraatt, estimarile mele de schimbat n timpbeneficiat, personal, de pe dect felurilor n care m-alI} ct de mult am se tot modifica. Mai mult urma variatelor terapii sunt ~iferite, n anumite privinte importante, de estimarile pe care mi aminte~c ca le faceam atunci cnd aveam patruzeci si cincizeci de ani. Daca as f~scris acest articol n timpul acelor decade, Cu toate acestea, cred cu arie ca experientele ilustrative relata te aici evaluarile mele ar fi fost prl'udiciate ntr-o directie negativa. mai fost aceleasi pe care mea j fi inclus daca ar elefost sa scriu acest capitol ar fi devreme n viata le-a Pentru mine, fi reprezinta momentele decisive critice sunt cumva emblematice pentru ceva care a stat n d incidente care au avut loc n fiE:jcare intre terapiile mele. Amintirile acestor

Formarea pentru psihoterapie -

111

centrul emotional al fiecareia dintre terapiile mele. Se pare ca ma ntorc la ele de fiecare data atunci cnd reflectez la rolurile continue si particulare pe care fiecare dintre terapiile mele le-a jucat n determinarea a ceea ce aveam de facut sau ce nu trebuia sa fac ca terapeut. Scopul initial al acestui capitol este de a explora mai departe aceste conexiuni, n anumite detalii.

Despre faptul de a deveni pacient n psihoterapiePoarta de intrare spre prima mea terapie a fost constituita de cautarea unei "ndrumari vocationale". Am ajuns la City College of New York n 1956, avnd o educatie precara, slab la nvatatura si avnd fobie de matematica. Luam autobuzul si metroul n Manhattan de la Flushing, Queens, unde locuiam cu parintii mei si mparteam un dormitor cu doi frati mai mici. Mi-era teama ca aveam sa fiu exmatriculat si ca urma sa merg n armata ca majoritatea prietenilor mei. Fusesem slab pregatit pentru fiecare ncercare a vietii mele. Eram convins ca trebuia sa fac ceva mult dincolo de "inteligenta" mea, daca era sa ramn n colegiu. Cu speranta ca se putea sa mi se spuna care erau interesele si talentele mele si ceea ce ar trebui sa devin, am mers, la neputul celui de-al doilea an n cautare de "ndrumare vocationaIa", la centrul de consiliere al colegiului. Am fost intervievat si am facut o baterie de teste psihologice. Spre surpriza mea, mi s-a spus ca aveam nevoie de "psihoterapie", nu de ndrumare vocationala, si ca scoala urma sa mi ofere psihoterapie, fara sa fie nevoie sa platesc, n cazul n care alegeam sa merg. Am fost repartizat doctorului A si n-aveam nici cea mai mica idee la ce sa ma astept. Nu stiam nici cum sa i cer ajutorul. Eram prea mndru ca sa i cer ajutorul. Mi-era frica sa i cer ajutor. Dupa cum aveam sa aflu, cautam pe cineva care sa ma ajute sa-mi dezvolt ceea ce as fi numit curaj, n special curajul de a face fata si de a depasi fricile mele de esec, slabiciune, boala, accidente, o moarte timpurie si ceea ce urmeaza mortii.

nvatarea a cum sa folosesti terapiaDr. A mi-a prezentat experiente care mi erau anterior necunoscute. Eram singura persoana despre care stiam ca a fost vreodata la terapie. Nu am cunoscut niciodata pe nimeni care sa se mbrace n costume

112

J.D.

Geller, J.c. Norcross, D.E. Orlinsky

de lna din trei piese si sa fumeze pipa, asa cum dr. A o facea n majoritatea orelor. Nu avusesem niciodata o conversatie productiva cu un adult, n particular, despre chestiuni care erau importante pentru mine. Tatal meu si cu mine nu avusesem niciodata o conversatie "de la suflet la suflet". El obisnuia sa devina nervos si nerabdator atunci cnd eforturile lui de a ma nvata cum sa mi leg sireturile sau cum sa rezolv o problema de aritmetica esuau n mod constant. Pe la vrsta de sase ani am ncetat sa i mai solicit ajutorul, vorbele linistitoare sau sfaturile. Cu dr. A am facut primele tentative de pasi n a deprinde cum sa nvat cu un "prieten de nadejde" (Bowlby, 1973) printr-un mediu de dialog. Vorbeam cu dr. A asa cum nu vorbisem cu nici un alt adult despre terorile n care ma simteam neajutorat din copilaria mica. Datorez acutul "sentiment al locului de provenineta" (Bachelard, 1994) faptului de a fi crescut ntr-un apartament la subsol, din Bronx, a carui usa de hol dadea spre centrala cladirii si un conglomerat format din mobila dezafectata, pubelele de gunoi si salbaticul ciobanesc german al administratorului. Crescusem obisnuit sa ma simt anxios si singur ntr-un mediu urt. Dr. A m-a ajutat sa gasesc nume si metafore pentru sentimentele mele. Mi-a oferit descrieri clarificatoare pentru experientele mele "neformulate" (Stern, 1983). M-a ajutat sa traduc ce fusesera "crize de anxietate" n frici specifice. Din nefericire, eu mi-am experimentat fricile ca pe o forma de lasitate. Mi-era rusine ca mintii mele i lipsea puterea de a trece peste fricile acute legate de o moarte timpurie. Bravura era valoarea predominanta n cartierul meu. Amintirea mea cea mai vie din terapia cu dr. A este urmatorul schimb comunicativ: ,,Jesee, ai vorbit adesea despre sentimentul furiei la tatal tau si despre lucrurile pe care te enerveaza pe tine la el. Cu toate acestea, nu ai vorbit de faptul de a fi nervos pe mama ta. Exista vreun lucru care te enerveaza la ea?" Am ridicat din umeri, am ezitat, dupa care am raspuns: "Nu-mi vine nimic n minte". El a spus: "Dar daca ea ar fi cea care a otravit imaginea tatalui tau?" Ma ndoiesc ca a spus exact asta, dar aceasta reprezentare mi pare ca ar fi adevarul. Avea dreptate. Tindeam sa l vad pe tata prin ochii de multe ori dispretuitori ai mamei mele. Cu aceasta remarca, dr. A mi-a deschis posibilitatea revizuirii modului n care eram tratat de fiecare dintre parintii mei. Cu aceasta prima patrundere psihologica, dr. A mi-a cstigat respectul. Cu toate acestea, nu am simtit niciodata o afectiune adnca pentru el. Acest sentiment era rezervat pentru profesorii mei.


113

Dificultatile mele n a fi pacientNu mi-a placut sa-i fiu pacient doctorului A s>i, ~a cum reiese printr-o a pentru a anticipa o chestiune ulterioara, robabil ca a~ fi renuntat la terapie daca gre~ita, studiat n acela~i e urma terapiei. De fapt, presupunere nu a~ fi nu am beneficiat ti p psihologie, literatura ~iI

det

filosofie cu aprecieri nsemnau foarte ~i Ipentru mine. In mare ntrec ~i ale caror profesori pe care i admirammultPF care mi dor~am sa i parte, sa l vad pe dr. A, ~ia trebuit sa trec peste m te obstacole pentru a ajunge uram sa merg la ~edintele saptamnale de 5fdeminute, cnd am nceput Conceptia mea despre ce se presupunea ca trebuie sa faca un pacient era ceva de genul: "Trebuie sa fiu un solda bun". Un sens prost nteles al curajului mi cerea sa fac fata adevarur lor neflatante despre mine, sa folosesc relatia mea cu dr. A n beneficiII personal. foarte bine ... ca un barbat". Dezvaluiam Atr-un mod contrafobic ceea ce doream sa ascund. orict de umilitoare, mentinnd aparente faptului de "a o gestiona ca doctorii ti dau doar "ve~ti proaste" de pre tine nsuti. Nu am avut ncredere n faptul ca dr. A nu m-ar fi jud cat sau m-ar fi respectat. n absenta ncrederii, ti trebuie curaj sa de ii con~tient ~i sa admiti, cu Ideea ca sinele meu avea valoare n ese~'a mi era straina. Credeam adevarat, aspecte neexprimate ~i necunosci te--alepersonalitatii tale. Am avut probleme n a fi n centrul attntiei "interesului serios" ~i "ntelegerii compatimitoare" (Freud, 1912 1953) ale dr. A. Eram incapabil sa ma debarasez de con~tiinta mea de sine con~tienta. Aveam probleme n a-mi lua suferinta n serios. M am simtit "ciudat" vorbind cu seriozitate intentionata despre mine. priveam constant cum ma privea pe mine. Am avut rareori contact viz al cu el. Ma temeam de astfel de momente atunci cnd ne uitam unul la celalaH n tacere ~ierau multe astfel de momente. Ma mai temeam de el sa nu ma ntrebe "La ce te gnde~ti?" pentru a rupe tacerea. A~ fi putut fi descoperit acnd inventarul a ceea ce simteam ca ar fi trebuit sa i spun - vanitat le mele jalnice, promisiunile mele neonorate, delirurile mele grandioas ,ura mea de sine, fanteziile mele sexuale ~i a~a mai departe. Era ~imai rificil atunci cnd mi punea mei. Era ca ~i cum obiceiurile mele proast nerostite, acest secret, m-ar fi ndepartat de dr. A. Uram cu att n mult ca el ma gndeai ca "Ce simti (acum)?", cum aceasta ntrebare mai timp ce eu sa ma fi ntr bat i prefer lui pe profesorii era dispus sa faca. De cele mai multe ori ljlicinu ~tiam. ntrebarea ma

114


lasa fara rasprms. Parea sa ma creada cnd i sprmeam "Nu pot sa exprim n cuvinte", dar am presupus ca parerea lui despre mine era ca eram un pacient secretos si nerecunoscator. Nu stiam daca ma placea cu adevarat. Din ntelegerea ulterioara a faptelor mi-am dat seama ca puteam sa ndur stoic dificultate a de a fi supus terapiei, dat fiind ceea ce nvatam n clasa, la teatru, din filme si n Greenwich Village. Am ramas n terapie pentru ca eroii mei intelectuali sustineau perspectiva conform careia ntelegerea de sine merita, n mod intrinsec, sa fie urmata, fie ca "vindeca" sau nu nevroza cuiva. Profesorii mei de psihologie m-au nvatat ca faptul de a fi ntr-o terapie orientata pe insight ar trebui sa ma transforme ntr-o persoana mai buna, mai desteapta, mai culta, macar, daca nu si ntr-una mai sanatoasa. Aceasta convingere era extrem de importanta pentru mine, pentru ca am simtit ca dau gres n a transforma "insight-urile intelectuale" n "insight-uri emotionale", pentru a folosi jargonul perioadei respective. Faptul de a fi fost n acelasi timp specialist n psihologie si pacient ntr-o psihoterapie mi-a oferit o "identitate" (Erikson, 1963). Psihanaliza si psihot~rapia au oferit studentilor de facultate straini de lume/ntorsi cu fata dinspre lume, din perioada mea si din acelasi loc cu mine, New York-ul anilor 1950, standarde si valori privind ntrebarile noastre fara rasprms referitoare la sens si moralitate. Am ajuns sa studiez psihologia si totodata la prima mea terapie cautnd ndrumare pentru masturbare, iubirea romantica, sex premarital, moravuri culturale conventionale si traire a rmei vieti etice. Mai mult dect att, studiul dezvoltarii si al psihologiei anormale m-a asigurat ca "simptomele" mele - constiinta de sine n agonie, dezorientarea vocationala, revolta, preocuparile legate de sanatate, ambivalenta crescuta, slabele schimbari de stari si confuzia legata de identitate - erau privite de catre experti ca manifestari "tipice" ale adolescentei. Studiul lui Freud si a neofreudienilor m-a asigurat ca, dincolo de suprafata comportamentului acceptat social chiar si al celor mai mature persoane, existau dorinte patricide si incestuoase. n acelasi timp, deveneam constient ca teoriile psihanalitice curente modelau gustul, opiniile, limbajul si stilul de viata al newyorkezilor seriosi (intelectuali, artisti, boemi). Voiam sa fiu rmul dintre ei. Am privit psihanaliza ca pe rm aliat n lupta mea de a ma stabili pe mine ca un rebel cultural, un individualist insolent, rm existentialist american. Eram atras de tensirmea dintre fortele pro- si antisociale regasite n nvataturile lui Freud. Studiile mele, psihoterapia mea si conversatiile care mi dominau viata sociala erau integrate ntr-rm mod de a fi n lume.


115

Am decis sa urmez un masterat, sa studiez psihologia clinica, n timp ce ma aflam n terapie, dar cred ca initial aceasta dorinta a aparut din identificarile cu profesorii mei. O data ce aceasta decizie a fost luata, am nceput sa privesc psihoterapia ca pe un mod de a-mi ascuti cunosterea de care aveam nevoie pentru a fi un student eminent. Am descoperit ca, n timp ce eram foarte atent la ceea ce era n mintea mea, nvatam de fapt cum lucreaza mintea. Cum mai nainta sem si putin n vrsta, a devenit mai clar pentru mine ca exista o continuitate ntre ntrebarile si problemele cu care ma confruntasem n terapie si interesele mele scolare.

o ntlnire

scurta

Dupa absolvire si nainte de a ncepe doctoratul, eram ntr-o psihoterapie pe care am ncheiat-o unilateral, dupa sase sedinte. Fusesem recomandat doctorului B de catre dr. A. Dr. A se opune a transferarii mele n practica sa privata dupa ce ma tratase "gratis" pentru mai bine de doi ani si jumatate. Mi-a spus ca dr. Bera homeyian, la fel cum era si el, si ca avea sa ma trateze la un tarif redus. La vremea cnd am terminat terapia cu dr. A exista nca sansa sa fi intrat n programul de doctorat clinic n cadrul New York University. Profesorii mei preferati din facultate erau toti absolventi ai New York University. Nu voiam sa parasesc nici New York-ul si nici pe prietena mea, Ruth. S-a ntmplat nsa sa fiu respins de New York University. Am optat pentru University of Conneticut (1960-66), pentru ca era mai aproape de New York dect alte universitati care ma aceeptasera. Si tocmai asta a facut diferenta. Doua lucruri despre terapia mea cu dr. B mi-au ramas n memorie - fizicalitatea generala a situatiei terapeutice.si o anume bucata de dialog. Dr. B s-a asezat la o distanta de vreo 3 metri de mine. Parea mult prea departe. Eu eram distras de vocile sotiei si copiilor lui, care locuiau lnga biroul sau elegant, specific naltei societati din vest. Am simtit ca era clar preocupat de chestiuni legate de gust si stil, lucru dezvaluit de mobila, picturile si lampile care creau decorul cabinetului sau de consultatii. Nu puteam sa l vad clar din cauza luminii prea puternice si a umbrelor proiectate de soarele de dupa-amiaza care se strecura n camera prin geamurile largi, aflate exact n spatele scaunului sau. Avnd n vedere toate aceste aspecte, am fost dezamagit ca nu am gasit semne de expertiza sau dovezi de vindecare, atunci cnd am supus biroul sau unei cercetari _,atente din punct de vedere semiotic si estetic. .

116


i sunt totusi ndatorat doctorului B ntr-o anume privinta. n a cincea sedinta, dr. B mi-a spus: "Pari sa ma compari nefavorabil cu dr. A". Am raspuns atunci: "Nu, cred ca sunteti un foarte bun psihologot". Am renuntat la terapie din sedinta urmatoare, dar am ramas cu o convingere de neclintit, si anume ca actele ratate ofera o pozitie fascinant de avantajoasa din care se pot explora conflictele si transformarile lor. Actul meu ratat freudian m-a convins de existenta si creativitatea proceselor inconstiente.

Decizia de a deveni psihoterapeutCnd am intrat la institutul de studii doctorale, aveam doar o idee foarte vaga despre cum urma sa mi cstig existenta. Barbatii din familia mea aveau slujbe. Urma sa fiu primul care avea sa faca o cariera. n timpul anului II la University of Conneticut, am nceput sa ma gndesc la faptul ca practica psihoterapiei era o aspiratie de cariera potrivita si viabila. Nu puteam sa mi imaginez o vocatie mai nalta dect aceea de a-i elibera pe altii de suferinta lor. Cu toate acestea, principalele motive care m-au ndemnat sa ma decid pentru formare si au radacinile n alta parte. Eram atras de domeniu prin realizarea faptului ca a deveni terapeut ar implica, n mod esential, profesionalizarea intereselor si a talentelor mele. M-am vazut c~tigndu-mi n parte existenta din oferirea de psihoterapie ca raspuns valid la conflicte diferite, de exemplu practicul versus idealistul. Gaseam ca practica privata a terapiei era un mod de a fi, a~a cum Dalai Lama ~iCutler (1998) descriu ca "egoist n mod ntelept". Profesia m-a solicitat, pentru ca, la nceputul anilor 1960, psihoterapeutii erau nca priviti ca situndu-se n avangarda schimbarii sociale.

Temeliile abordarii mele n terapien timpul celor ~ase ani petrecuti la University of Conneticut, toti supervizorii ~i profesorii mei se considerau de la primul la ultimul kaiserieni. Fusesera toti tratati sau formati de catre Helmuth Kaiser. " , Kaiser ~i ncepuse cariera n Europa ca analist freudian format n mod clasic. La maturitate a ajuns la o pozitie care se deta~a radical de*

n varianta originala

psiholoshits

(n.tr.).


117

psihoterapia psihanalitica n cautare de insight, asa cum era practicata n timpul anilor 1950 si la nceputul anilor 1960. Teoria lui Kaiser era, n principal, fundamentata pe notiunea ca ceea ce este vindecare n psihoterapie poate fi gasit n gradul de "intimitate comunicativa" pe care participantii au fost n stare sa l atinga (1965). nvataturile lui Kaiser au fost etichetate n nenumarate feluri - dupa nume, existentiale, umaniste, interpersonale si ca o extensie a scrierilor psihanalitice ale lui Reich (1949) despre analiza de caracter. Nu n mod surprinzator, supervizorii mei au interpretat ideile lui n moduri diferite. Ross Thomas mi-a predat primul curs de practica. El ne-a instruit asa: "Vedeti ce se ntmpla atunci cnd va angajati n dialoguri autentice cu pacientii vostri, aceasta este singura si exclusiva grija". Harvey Wasserman a pus accent pe importanta faptului de a fi capabil sa estimezi congruenta dintre ceea ce simte un pacient si ceea ce declara acesta. Pentru Wasserman, principalul scop al unui terapeut kaiserian este de a sustine n pacienti un sentiment de responsabilitate pentru cuvintele si actiunile lor. Alan Willoughby a recomandat terapie nondirectiva, dar foarte interactiva, care sa se concentreze pe exprerienta imediata si concreta a pacientului n acel "aici si acum". Am pastrat n minte aceste dispozitii diferite si ambigue la modul la care Yeats (1959) numea "fascinatia pentru dificil". Desi erau extrem de nfricosatoare, se mulau totusi pe temperamentul si valorile mele. Perspectiva kaiseriana era pentru mine un loc extraordinar de unde sa mi ncep formarea ca terapeut. Ma atragea intelectual, emotional si estetic. Accentul pus pe autenticitate si repsonsabilitatea personala era corespunzator valorilor existentiale pe care le mbratisasem n timpul facultatii. Mi-a placut si cum conceptele-cheie ale lui Kaiser au anticipat ceea ce aveau sa devina problemele dOn;l.inanteale sfrsitului de ani 1960 si nceputului anilor 1970. n timpul generatiei mele, autenticitatea a devenit o virtute. Luarea unei pozitii revizioniste fata de psihanaliza s-a potrivit nevoii mele de a ma vedea ca ireverentios si nonconformist. Mi-am primit educatia universitara ntr-o epoca n care psihoterapeutii aveau, n mod esential, doua alegeri: fie sa urmeze psihanaliza, fie sa reactioneze mpotriva acesteia. Am rezonat cu modurile artistice ale lui Kaiser, pe care le folosea pentru construirea perspectivelor sale edificate stiintific asupra eficacitatii psihoterapiei. ntr-o piesa alegorica numita Emergency (1965), a pus n lumina aspecte fundamentale ale terapiei psihanalitice. De la distanta este clar pentru mine ca era vorba de un alt motiv crucial. Identificarea cu o minoritate radicala de terapeuti kaiserieni mi-a oferit posibilitatea,

118

J.D. Geller,

le. Norcross,

D.E. Orlinsky

n acelasi timp, de a ram~ne strain, dar si de a ma alatura uneI comunitati de adepti.

Cautarea autenticitatiiEra inevitabil ca urma salcaut un kaiserian atunci cnd am decis sa mele postuniversitare. Mi- m imaginat aceasta alegere ca esentiala "initierii" mele n grupul lucr~ rapeuti care erau cunoscuti drept kaiserieni ma rentorc n terapie, de t. pe care l-am facut n anul III al studiilor sau care admiteau ca fusesera influentati de catre el (Shapiro, 1975). Desi Kaiser insistase ca el nu era un kaiserian), a merge la terapie la dr. C parea sa fie ideea mea asupra "analizelor de formare" oferite n contextul institutelor de psihanaliza. aceasta "pseUdocomunitate~,) m intrat n tratament cu dr. C mea (chiar si nu exista dect n imaginatia pentru a lua n serios alegerile-cheie pe c1re le facusem n perioada de tranzitie, spre o familie), si pentru a-mi gesti na conflictul dintre nevoia de a avea successi dorinta mea de a iubi si a fi iubit. n timpul unei discutii n contravrsta adulta (de exemplu fa~tul de a ma fi casatorit cu Ruth si a ntemeia

dictoriu, fara sa fi realizat ex~raordinarul din ceea ce spunea, Ruth m-a descris ca fiind "fara mila*" rtunci cnd ncepeam un proiect scris. Am mers la terapie la dr. C pentru a ma dezvalui pe mine, fara artificii, fara dramatizare de lsine, fara a ma reinventa si fara a-mi urti trecutul. Voiam sa ma dezvflui pe mine (asa cum eram cu adevarat). Cunosteam totusi totul foartf bine, astfel nct ar fi trebuit sa trec peste o varietate de obstacole pentiru a putea vorbi cu dr. C n mod spontan, autentic si expresiv. Pentru ~ le numi pe unele dintre ele: faptul de a fi nconjurat de oameni pe care t-am experimentat ca "prea agresivi",,,prea vulgari", "prea demonstrativi", de fapt "prea mult", mi-a inhibat dorinta znd" ca totul era n regula, d. si stiam ca ceva era extrem de gresit. Acasa, de a vorbi elocvent. petrecut,em mult timp din copilaria mea "pretinla facultate, ajunsesem la p zitia budista conform careia mare parte din suferinta mea era cauz ta de dorinte. Am ncercat deliberat sa , , ntotdeauna mi tineam grijiI pentru mine. n perioada n care am dat ascund dorinta de a avea ceer ce nu aveam deja. Am operat sub presuI

pe celalalt sa cunoasca ceea ,e doreai. Am pretins ca ranile si dezamapunerea caerau mai mult proJabil sa obtii ceea ce doreai, daca dupa lasai girile mele era neimportant . Pentru a contracara baietelul si, nu-l cum Joc de cuvinte, ruthless putnd fi ittterpretat si ca "fara Ruth" (n.tr.).


119

mi se spunea, nfatisarea "dragalasa", mi-am dezvoltat abilitatea de a-mi asuma o fizionomie serioasa. n liceu, aceasta cerea sa mi prezint o imagine a mea ca fiind "tare". n facultate, persoana mea preferata era cea a unui tnar nonconformist si boem din punct de vedere intelectual, ca tinerii melancolici pe care i admiram din filmele straine si romanele existentialiste. I

Dr. C si stilul sau de terapieEram dureros de constient de nenumaratele ocazii n care comportamentul meu diferea de ceea ce simteam. Cu dr. C am nvatat ct de I , dificil este sa rezisti rezistentei. Nu n mod surprinzator, am nceput terapia cu dr. C simtindu-ma oarecum nspaimntat de o privire mai ndeaproape asupra contradictiilor existente -ntre "imaginile" pe care cautam sa le proiectez si perspectivele interioare a ceea ce se ntmpla "cu adevarat". Dr. C a vazut clar acele aspecte ale mele pe care mi era greu sa le accept. Parea sa puna accentul, ntr-un fel foarte selectiv, pe ceea ce era lasat nerostit, dar transmis prin gesturile mele, prin expresiile faciale si calitatile vocii. Era o terapie n care se acorda prioritate "formei", n detrimentul "continutului" a ceea ce spuneam. Abordarea sa cu mine parea sa fie conforma mai ales notiunii psihanalitice a confruntarii si analizei rezistentelor. Orientarea atentiei pacientului catre manifestarile expresive care nsotesc vorbirea necesita un tact considerabil si trebuie facuta cu compasiune. Din propria experienta dificila, de prima mna, cu dr. C, stiu ca o concentrare asupra aspectelor nelingvistice ale exprimarii unui pacient va provoca n primul rnd rusiue, iar pe lnga aceasta putin altceva, n cazul n care aceste calitati lipsesc. Din nefericire, dr. C nu a interpretat si nu a pus n practica principiile lui Kaiser ntr-un stil care sa fie congruent cu sensibilitatea mea. Dr. C se mndrea cu simtul lui ironic. Eu l-am gasit prea superficial, caraghios si sarcastic. Ca un adult novice, nscris pe un traseu neexplorat, aveam nevoie sa fiu luat n serios. Abordarea doctorului C parea sa fie n serviciul a nu lua ceea ce am spus "prea n serios". Nu a acordat suferintei mele valoarea meritata. Am simtit ca nu si dadea seama de magnitudinea acesteia. M-am simtit caricaturizat de catre el. Parea ca se baza insuficient pe perpectiva tragica a conditiei umane. Simteam ca ar fi putut sa fi beneficiat de pe urma sfatului lui Paul Simon (1973): "ncercati putina tandrete. Nu exista tandrete dincolo de onestitate a voastra". I ,

120

J.D. Geller,

le. Norcross,

D.E. Orlinsky

n perioada unui an cum 1~ spun "Consider ...", am mai "Cred ...", pa9i nainte nvatnd 9ijumrtate de terapie cu dr. C,"Simt...",facut ctiva "Vreau ..." direct 9i deschis. :t'fJegasindn dr. C modelul idealizat al tera9i m-am identificat mai mult cu profesorii mei dect cu terapeutul meu, la fel cum mi se ntmplase S n timpul facultatii. De fapt, mult din ceea peutului kaiserian care sper~;:Jlm devin, am simtit o afectiune mai mare sa c~ am luat d~ terapi~ ~ea dr. C a ~os~con~ing~rea de a dezvolta un stil terapeutic care sa fie blalild, amabIl SI nomromc.

~f

Sosirea n New Havenn institutul de studii posFversitare am fost nvatat, n mare parte, ceea ce era gre9it n psihanaliza. Atunci cnd am ajuns n New Haven, cata conform psihanalizei. Ai i, perspectiva prevalenta era ca psihanaliza era cea aproape toata si cea ai minutioasa forma derivata din n 1967, mai profunda teraPi;1 care era practicata era de terapie. si judetin~~ sa nflore~sca. Atw:ci, si.la o scala, mai mi~a ac~m:. figurile cele mm mtelectual nguroase ora9 ~areate erau SIsunt psihana1istii. Ca profesot New Haven este un SIad teoria 9i practica psihanalitica convizat de personalitati ca: Sid Blatt, Marshall Edelson si Borge Lofgren, care sustineau n mod convi gator ca o terapie, de patruam fost supersau cinci ori asistent la Yale, n cadrul de~rtamentului de psihiatrie, pe saptamna, era, de la sine rteles, superioara tuturor celorlalte terapii ma9ina si am asistat la sem arii si prelegeri cu Roy Schafer 9i Hans Loewald. As putea spune espre Roy Schafer (1983, p. 284) ceea ce si o cerinta de formare necTsara. Am citit manuscrisele lor batute laEram absolut ndragostit de felul lui de a gndi, felul lui de a integra material socio-psihologic, biologic ?i antropologic cu material psihanalitic.

spunea el despre relatia sa Cf Erik Erikson:

M-am regasi! imitam pe era-LII eu, gndind ?i vorbind precum el. terapeutii tineri. Ilatunci ntr-o ppzitie care cred ca nu este rara printre Doar m atunci cnd am ncercat sa Jcriu ca el am devenit con?tient ca era ca ?i

Era ntelept din punct de vedere practic 9i politic sa gndesti si sa vorbesti folosind vocabular 1terapeutilor din traditia psihanalitica. ncum ncerc am sa fiu chiar E~ikson.

erau interpretate de mna de clinicieni din New Haven care mbrati9au acest punct devenisem , ast 1,atunci cnd am simtit ideile lui Kaiser , acela9i timp,de vedere. Sinen~rezator n felurile n careca aveam nevoie

Formarea pentru psihoterapie"

121

format ca psihanalist mi-a recomandat sa-I vad pe dr. D. L-a descris ca sa ma ntorc terapie, am decis ca avnd, ulta Un prieten tratarea fiind stralucitnsi imperturbabil si sa fiu pSih~alizat.experienta n care era adolescentilor spitalizati.

Dezamagirile mele n ceea ce l prive~te pe dr. Dmaniera dubla. n primul rnd, sunt prez ntati ca persoane mpreuna cu care m-am angajat n dezvoltare psihol gica. n al doilea rnd, sunt sursa dezamagirilorde si a reactiilor prezint ti entiale terapeutii mei ntr-o Sunt constient faptul ca i transfe e toti negative, avndu-si poate originea n problemele cu alte persoane semnificative. Cel din urma aspect a ajuns la apogeu n timpul psihan4lizei. Am considerat o problema de timp faptrl ca dr. D ar fi atras furia si reactiile de dezamagire nspre el, chiar da~a nu avea nici o vina. Eram rurilor legate de figurile autoritatii mascul" e din trecutul meu. Cu toate acestea, dupa vreo sase sau sapte luni de analiza, a nceput sa mi fie teama ca ntre dr. de si mine intelectual ca ~avea saUneori, tintasimtit ca pregatit din punct D vedere era o potrivir firava. devina am transfece eu am terminat terapia, atunci cnd am d t ntmplator peste un articol pe care el l publicase. Am fost socat cn m-am regasit descris de el, /lmascat/l ca pe un "caz". Aceasta su.SPici~ne permisiunea. ma studia binenteles. Nu imi ceruse nicio ata s-a confirmat la ani dupa sa devieze de la tehnica vazuta drept /lcore ta/I. Am simtit ca atitudine a Dr. D era un bun analist pe i erau influ ntate n mod nejustificat de sa terapeutica si stratagemele buchia cartii. tU mine nu a parut niciodata obedienta interpretarilor traditionaliste a e reco1TIandarilor lui Freud privind anonimitatea, abstinenta si neutralit tea. Oricum, orict de expert din punct de vedere tehnic ar fi fost, nu a pus niciodata nimic care sa fie evocator sau foarte interesant. Nu m-a ametit niciodata cu profunzimea insight-urilor si nici nu m-a facut sa simt ca, si cum as fi fost mbogatit cu idei noi. Voiam un analist ca e sa aiba calitati ca inventivitatea si originalitatea. Am simtit ca el nu rinsese specificurile imprevizibile ale vietii mele. Nu avea o latura creativa a sa. Parea sa mi , aprecieze eforturile de a gasi singur interpr tari ale mele, dar prea adesea m-am simtit ca si cum ma nvatam singur ceea ce venisem sa nvat de la si cu el. La fel ca mele "realiste/l. Evitnd n ari-alistulrigid, el nu raspundea ntrebarilor n stereotipul filmului despremo~ scrupulos toate formele de

122

J.D. Geller, fC. Norcross, D.E. Orlinsky

dezvaluire tacutsine, simtea9 ca era duplicatul desecretului familiei mele. Ramnea de atunci cn9- aveam nevoie o reflectie empatica a sentimentelor mele. n tim~ ce dr. C si transmisese confruntarile pe tonuri de ironie, calitatile t0:rr-ale vocii doctorului D nu exprimau nici ale nsufletire, nici vitalitate. ~i-l amintesc ca atrnnd ntr-un scaun de directorDcare parea spus niciEdata daca era sau masiv siacord cu interDr. nu mi-a prea mil pentru corpul sau nu de zdravan. pretarile mele, cu' o singura fxceptie majora. Am avut o contradictie pe financiare ale relatiei noastre. Atunci cnd sau de conduce aspectele seama interpretarii mele asrpra modului asigurareaa mea pentru terapie acordata an:bulatorfu paciertil~r a expir~t~ n}i~pul ceh~_i e-~l treilea d ne-am terapie, l-am mtrebat J~ebuia sa platesc. Simteam ca el voia mai an de nteles asupra a ct paca era pOSibil sa fi renegociat tanful. Nu mult dect mi puteam eu P1ermite. Nu stiu daca el credea n afirmatia peutice, tariful ar trebui sa fi un "sacrificiu clar" pentru pacient. Mi-am vazut pozitia concordanta c angajamentul pe care eu mi-Iluasem fata influenta a lui Menninger (t962) conform careia, pentru scopuri teraFierstein, 1974). In Departa entu1 Ambulatoriu al Conneticut Mental Health Center (Centrul de n rijire a Sanatatii sanatate Conneticut), acolo de valorile miscaAriicentrul;' comunitatii de Mintale mintala (Geller si dinamica de lunga durata pe soanelor care nu si puteau permite tarifele percepute lucrat eu, misiunef actica privata. Unoferi psihoterapie n 1977 unde am de terapeuti n p noastra era de a studiu publicat psihode catre Pope, Geller si Wilkip.son a aratat ca nici suma, nici sursa banilor pl

Documents

formarea pentru psihoterapie