FR 2015 iunie - BJPD · 2020. 12. 17. · drept moºtenire, câtev a aprecieri ºi despre muzicã. El spunea, printre a ltele, cã „pânã ºi cerurile cântã”. Adicã, în termenii

FAMILIA ROMÂNÃREVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ

Editori: Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mareºi Asociaþia Culturalã „Fa milia Românã”

Di rec tor fondator: dr. Constantin MÃLINAª

Re dac tor-ºef: dr. Teodor ARDELEANRe dac tor-ºef ad junct: dr. ªtefan VIªOVAN

Secretar de redacþie: dr. Ioan-Mircea FARCAª

COLEGIUL DE REDACÞIE

Hermina Anghelescu (De troit, SUA) 6 Vadim Bacinschi (Odesa, Ucraina) 6 Vasile Barbu(Uzdin, Ser bia) 6 Paºcu Balaci (Oradea) 6 Nicolae Bãciuþ (Târgu-Mureº) 6 Ioan Bâtea (BaiaMare) 6 George Berinde (Biserica Albã, Ucraina) 6 Pamfil Bilþiu (Baia Mare) 6 Liviu Boar(Târgu-Mureº) 6 Ioan Aurel Bolba (Mangalia) 6 Constantin Buchet (Bucureºti) 6 Ion M. Botoº(Apºa de Jos, Ucraina) 6 Ion Buzaºi (Blaj) 6 Silvia Caba-Ghivireac (Herþa, Ucraina) 6 SandaCiorba (Algarve, Portugalia) 6 Eugen Cojocaru (Stuttgart, Germania) 6 Luminiþa Cor nea(Sfântul Gheorghe) 6 Flavia Cosma (To ronto, Can ada) 6 Cornel Cotuþiu (Beclean) 6 Lu cia Da -vis (Auckland, Noua Zeelandã) 6 Mihail Diaconescu (Bucureºti) 6 Mihai Drecin (Oradea) 6Monica Duºan (Ribiþa, Hunedoara) 6 Nicolae Felecan (Baia Mare) 6 Ionela Nicoleta Flood(Londra, Marea Britanie) 6 Corneliu Florea (Can ada) 6 Ilie Frandãº (Reghin) 6 Vasile Frãþilã(Timiºoara) 6 Ilie Gherheº (Baia Mare) 6 Mirel Giurgiu (Khel, Germania) 6 Anca Goja (BaiaMare) 6 Constantin Gomboº (Timiºoara) 6 Eugenia Guzun (Bucureºti) 6 Viorel Hodiº(Cluj-Napoca) 6 Sãluc Horvat (Baia Mare) 6 Ion Huzãu (Slatina, Ucraina) 6 Vasile Ilica(Oradea) 6 Cãtãlina Iliescu (Alicante, Spania) 6 Lidia Kulikovski (Chiºinãu) 6 Natalia Lazãr(Negreºti-Oaº) 6 Ioan Lãcãtuºu (Sfântul Gheorghe) 6 Adrian Marchiº (Baia Mare) 6 ªtefanMarinca (Lim er ick, Irlanda) 6 Ioan Miclãu (Crin gila, Aus tra lia) 6 Viorel Micula (Sac ra -mento, SUA) 6 Tiberiu Moraru (Oradea) 6 Cornel Munteanu (Baia Mare) 6 Mihai Nae(Viena) 6 Ion Negrei (Chiºinãu) 6 Nina Negru (Chiºinãu) 6 Ion Onuc Nemeº (Sibiu) 6Alexandru Nicolici (Baia Mare) 6 Mar cel Opriºan (Glas gow, Scoþia) 6 Aurel Pantea (BaiaMare) 6 Mia Pãdurean (Ot tawa) 8 Raisa Pãdurean (Tiraspol) 6 Mihai Pãtraºcu (Baia Mare) 6Gheorghe Pârja (Baia Mare) 6 Viorica Pâtea (Salamanca, Spania) 6 Ioana Petreuº (Baia Mare) 6 Ioan Petrovai (Petrova) 6 Ioan Pintea (Bistriþa) 6 Zinaida Pinteac (Frumuºica Veche,Ucraina) 6 Vlad Pohilã (Chiºinãu) 6 Silvia Pop (Blaj) 6 Mircea Popa (Cluj-Napoca) 6 MihaiPrepeliþã (Bucureºti) 6 Adrian Rezeanu (Bucureºti) 6 Florian Roatiº (Baia Mare) 6 GeorgeRoca (Syd ney, Aus tra lia) 6 Emanuil Rus (Bixad, Satu Mare) 6 Origen Sabãu (Apateu, Ungaria) 6Ioan Seni (Nãsãud) 6 Lu cia Soreanu ªiugariu (Aachen, Germania) 6 Ovidiu Suciu (Satu Mare) 6 Ilie ªandru (Topliþa) 6 Marin ªara (Reghin) 6 Vasile ªoimaru (Chiºinãu) 6 Vasile Tãrâþeanu(Cernãuþi) 6 Teresia B. Tãtaru (Augsburg, Germania) 6 Traian Trifu-Cãta (Petrovasâla, Ser bia) 6Petre Þurlea (Ploieºti) 6 Ga briel Vasiliu (Cluj-Napoca) 6 Erika Vârºescu (Is rael).

IANUARIE-IUNIE 2015 BAIA MARE

Redactori: Laviniu ARDELEAN, Simona DUMUÞA, Simona GABOR,Alina LEMNEAN, Valentina ROTARU, Paula RUS, ªtefan SELEK, Corina ªANDOR-MARTIN, Florina VANCIU

Tehnoredactare: Firuþa ªOMCUTEAN

Mulþumim domnului Simion Vaida, doamnei Lotica Vaida ºi Asociaþiei „Prietenii Armoniei” pentru fotografiile pe care ni le-au pus la dispoziþie.

ADRESA REDACÞIEI:

BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ „PETRE DULFU”

(Pentru redacþia revistei „Fa milia Românã”)

Bd. Independenþei, 4B, 430123, Baia Mare

MARAMUREª – ROMÂNIA

Tel: +4 0262 275583, Fax: +4 0262 275899

Email: familiaromana@ya hoo.com

Web: www.bibliotecamm.ro

Asociaþia culturalã „Fa milia Românã” – cont pentru donaþii:RO13BRDE250SV30956102500, deschis la BRD

Asociaþia Culturalã „Fa milia Românã” a fost sprijinitã, în vederea tipãririi acestui numãr, de urmãtorii sponsori:

PERSOANE JURIDICE:Asociaþia Intercomunitarã „Þara Zãrandului” LEADER-GAL, Criscior, Hunedoara

SC Topo Zãrand N&D SRL, Brad, HunedoaraAsociaþia „Prietenii Armoniei”, Baia Mare, Maramureº

Asociaþia Profesionalã „Munþii Apuseni”, Brad, HunedoaraSC Orema Man age ment SRL, Deva, HunedoaraStoica Ioan Elec tri cian PFA, Deva, Hunedoara

Av. Visirin Florina Do ris Cab i net de Avocat, Deva, HunedoaraINTERLOG COM SRL, Brad, HunedoaraSC Amiral Fan tasy SRL, Brad, Hunedoara

PERSOANE FIZICE:Stana Adrian, Þebea, Hunedoara

Adam Ionel Dan iel, Brad, HunedoaraOpriºa Flo rin, Brad, Hunedoara

Tipar MAESTRO TIPFersig nr. 169, comuna Satulung, judeþul Maramureº

telefon: 0040 742 050 877, eMail: [email protected]

ISSN 1454-8607

Despre armonie ºi ARMONIA...

Dr. Teodor ARDELEAN

Lucram de zor la numerele 1-2 / 2015 ale revistei „Fa milia românã”, care are catemã principalã Festivalul Coral Internaþional „Liviu Borlan” de la Baia Mare. Prie -tenul meu Saºa Nicolici, cel care adunã ca o albinã cu mandat deplin „polen” pentrufinanþarea acestui „cor pus ed i to rial”, îmi solicitã sã scriu câteva rânduri „despreArmonia”, deoarece se doreºte editarea unei cãrþi aniversative. Nu sunt cronicar, decidificultate! Nu sunt arhivar, deci altã dificultate! Nu sunt jurnalist – a treia difi -cultate! Dar ce sunt eu ca sã am „dreptul” sau „obligaþia” sã scriu despre Armonia?Saºa nu mi-a precizat, aºa încât nu pot „juca” decât rolul de... prieten!

Da, asta este, între mine ºi inginerul geolog Alexandru Nicolici este o relaþiearmonioasã. Suntem amândoi îndrãgostiþi de Bine, Adevãr ºi Frumos vrem sã facem„lu crurile” sã funcþioneze ºi ne bucurãm cã Dumnezeu ne-a dat acest mare har de a neputea cultiva sufletul, inclusiv vocaþiile ce pot deriva de aici. Ca sã poþi întemeia o„instituþie”, trebuie sã fii capabil întâi de „proiectarea” modelului ideal, în interiorultãu. Deci trebuie sã ai armonie interioarã, sã nu fii un tip contradictoriu-în-sine,indecis, impulsiv pânã la dezagregarea ideilor º.a.m.d. Ca sã poþi con duce aceastãinstituþie prin labirinturile vieþii (publice, culturale, artistice, sociale, economice etc.),trebuie, de asemenea, sã posezi virtutea cultivãrii relaþiilor armonioase între oameni. Efoarte uºor, când „ai glas”, sã perseverezi ºi sã performezi, dar un COR, un sumum devoci are nevoie de mult efort conjugat, de multe exerciþii, de multã „îndreptare”, deajustare la text, la idee, la ceea ce dirijorul doreºte sã fie. Aºa se obþin armoniile în acestdomeniu ºi munca aceasta este sisificã, este consumatoare de multe energii, inclusivdintre acelea care nu prea sunt specificate în tratate. Ajustarea diferenþelor vocale înceea ce priveºte gabaritul, altitudinea, fineþea, rezonanþa, reverberaþiile... Cultivareamodulaþiilor, amplitudinilor, sublinierilor, accentuãrilor... Nuanþarea trãirilor, gestu -rilor, poziþiilor... Expresivitatea ritmurilor... Ponderarea asincronismelor inerþial-na -turale...

ªi aºa, dintr-o relaþie ce s-a visat armonioasã între un iniþiator, un dirijor ºi unansamblu vo cal, a apãrut un COR. Saºa Nicolici – Mihaela Bob Zãiceanu –ARMONIA. Iar corul a vibrat tot mai bine ºi mai perseverent, mai solid ºi maiexpresiv, mai unit ºi mai... competitiv. Ajunºi aici, „cei chemaþi” spre armonii pã -mânteºti au început a simþi cã acest „univers” este ceva mai mare. Au cântat tot maidiversificat ºi au poftit a merge ºi mai departe decât pânã la sala de repetiþii sau la salade concerte. Pe unde au peregrinat în cântec sunt cronicari ºi jurnaliºti care auconsemnat ºi vor mai consemna... Eu rãmân sã numãr armoniile ce s-or mai fi nãscut pe relaþia dintre Corala ARMONIA ºi aceastã LUME. Armonia diferitelor stiluri muzi -cale, armonia diferitelor culturi... Armonia dintre formaþii în festivaluri, armonizarearelaþiilor oficiale ºi oficioase... Chemãri la armonii di verse, invitaþii di verse pentruARMONIA...

Marele înþelept, matematician ºi filosof Pitagora ne-a lãsat, prin discipolii sãi,drept moºtenire, câteva aprecieri ºi despre muzicã. El spunea, printre altele, cã „pânã ºicerurile cântã”. Adicã, în termenii ºtiinþei moderne, universul a fost creat în stilarmonios ºi funcþioneazã în armonie deplinã cu legitãþile pe care le-a pus în operã

IANUARIE-IUNIE 2015 3

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

creatorul acestuia. Stelele, planetele, cometele ºi celelalte corpuri cereºti se miºcã peorbite armonizate în chip deplin, muzica miºcãrii lor este certã, dar o pot simþi doaraparatele ultrasensibile. „Universul nu face zgomot nici mãcar atunci când nouã ni separe cã unele corpuri cereºti explodeazã” – preciza un sa vant contemporan.

Existã o armonie perfectã în aºa-zisul „zgomot de fond” al creierului nostru, greu detectabil, dar calculabil la ora actualã, prin tehnici ºtiinþifice sofisticate, spunea la Baia Mare Barrie Gilbert, cel mai mare inventator amer i can în viaþã. ªi ce frumos rosteaaceste lucruri marele sa vant, ºi ce mãgulitor-muzical preciza un prieten al sãu,povestind despre cât de su perb cântã la pian, despre câte instrumente muzicale aadunat în casa-muzeu pe care „o locuieºte”...

Armonii... Armonii... Dar ºi armonii cu ARMONIA. Oamenii aceºtia care îºilasã comoditãþile acasã, problemele de sãnãtate prin registre medicale, grijile princotloane de memorie ºi... cântã cu sârg, cu ambiþie, cu perseverenþã, cu fineþe, cu...armonie. Sublimã împerechere între frumosul din oameni ºi frumosul din arta compo -ziþionalã, între aceste dimensiuni de frumos ºi frumosul moral, frumosul estetic,frumosul car di nal. Nu ºtiu dacã verticalitatea esteticã þine de registrul antro po -topismelor sau de evidenþele sferelor cereºti! Nu ºtiu dacã fãrã muzicã am putea vorbidespre o creaþie divinã integralã! Nu ºtiu cum am putea înlocui vibraþiile sufleteºti cudiferite „surogate”! Dar ºtiu cã viaþa are nevoie de armonie. Armonia dintre Om ºiDumnezeu, dintre om ºi om, dintre dimensiunile activitãþilor ºi gesturilor sale, dintreexpresiile sale de superbie, dintre necesitãþile ºi posibilitãþile sale...

ªi pentru cã pe aceºti oameni ai lui Saºa ºi ai Mihaelei îi cheamã atât de simplu, cape orice om din acest popor, ºi pentru cã, totuºi, trebuiau sã poarte un singur nume, lis-a spus ARMONIA. Nume de botez, dar ºi suflu de lucru ar tis tic. Nume de identitate,dar ºi expresie identitarã prestigioasã.

Acum, când se împlinesc zece ani cu ARMONIA, putem zice cu toþii „La mulþiani!” ºi ... „Vivat! Crescat! Flo reat!”

4 IANUARIE-IUNIE 2015

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

LIVIU BORLAN – EMINENT MUZICIANcompozitor, dirijor, profesor, pianist

(1936-1994)Simion VAIDALotica VAIDA

Au trecut mai bine de douã decenii de când Liviu Borlan scrie cupana veºniciei muzica sufletului sãu în concertul ºi lu minaastrelor. Este cel mai re pre zentativ compozitor al Maramureºului

din a doua jumãtate a secolului al XX-lea ºi unul dintre importanþiicompozitori români, strãlucit dirijor ºi profesor.

PRIVIRE SPRE OBÂRªII

Locul venirii sale pe lume este satul, lu -mea-monadã în care, potrivit încredinþãrii poe -tului Lucian Blaga, „s-a nãscut veºnicia”. Avãzut lu mina zilei la data de 7 iulie 1936 încomuna Sanislãu din judeþulSatu Mare, o aºe zare ro mâ -neas cã strãveche, de ºes, si tu -atã în nord-vestul þãrii, înCâm pia Tisei. Liviu-Emil afost unicul copil al soþilor AnaBorlan, profesor de muzicã,fii cã a familiei Vasile ºi IulianaCosma, nãscutã Chereji, dinSanislãu, ºi Emil-AlexandruBorlan, avocat, fiu al familieiVic tor ºi Octavia Borlan, nãs -cutã Birta, din Beiuº.

Mediul fa mil ial – mamareputat pi a nist ºi profesor, iartatãl, renumit avocat – a am -prentat devenirea lui Liviu,care ºi-a recunoscut cu mândrie, în timp, rã -dãcinile rurale pe care ºi-a întemeiat crezul ar -tis tic („Eu am fost totdeauna în mijlocul fol -clorului ºi pot sã spun cã-l cunosc în totalitatealui. Unul dintre bunicii mei a fost þãran”). Aînþeles, de asemenea, cã puterea sa intelectivã ºimarea forþã de reflecþie au fun damente în arbo -rele genealogic al familiei ta tãlui sãu, neamul de notorietate al Borlanilor din Beiuº, ºi în strãbunii,preoþi ºi protopopi, ascen denþi din fa milia Birta.

Bunicii din Sanislãu, oameni de vazã în

sat, aveau o situaþie materialã bunã, realizatã cupricepere, prin muncã ºi sacrificii. VasileCosma a plecat la lucru în Amer ica, aºa cum seîntâmpla cu mulþi români ardeleni la începutul

secolului al XX-lea, iar la în -toarcere a cumpãrat pãmânt,bu nul cel mai de preþ în care sefãceau investiþiile: „Erauînstã riþi, bine înstãriþi buniciilui Liviu. Nu-ºi lucrau singuripãmântul, era dat în arendã.Mulþi oameni în vârstã erau însat care fuseserã în Amer ica ºis-au întors cu bani mulþi, ºi aºacumpãrau pãmânt”1, ne spuneprofesorul Gheorghe Fechetedin Sanislãu. Vasile ºi IulianaCosma au oferit fiicei lor, AnaCosma, ºansa de a urmaGimnaziul Su pe rior din Beiuº(liceul) ºi de a-ºi cultiva apti -

tudinile muzicale prin studiu în par tic u lar, încasa familiei existând pian, ºi la Conservatorulde Muzicã din Satu Mare pe care l-a absolvit în1929.

Activitatea de profesor de muzicã a AneiBorlan s-a desfãºurat între 1929 ºi 1948 la Beiuº.Aici l-a cunoscut pe avocatul Emil-AlexandruBorlan, cu care s-a cãsãtorit, cãsãtorie în cu -nunatã prin naºterea fiului Liviu-Emil. Botezulcopilului a avut loc la data de 14 iulie 1936, înBiserica Româneascã cu hramul „Sfinþii Arhan -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

LIVIU BORLAN

1 Vaida, Simion, Vaida, Lotica, Polifonii. Liviu Borlan, Editura Eurotip, Baia Mare, 2011, p. 18.

gheli Mihail ºi Gavriil” din Sanislãu. Chiar dacã domiciliau ºi profesau la Beiuº, soþii Ana ºiEmil-Alexandu Borlan pãstrau o strânsã le gã -turã cu sanislãuanii, cu pãrinþii, cu prietenii ºi cu rudeniile de aici.

Decesul, în 8 decembrie 1947, a avo -catului Emil-Alexandru Borlan, a determinat-ope soþia sa, Ana, sã revinã, îm preunã cu fiul lor,Liviu-Emil, la Sanislãu, apoi sã ocupe diferitefuncþii în Satu Mare.

COPILÃRIA, ADOLESCENÞA, PREGÃTIREA ªCOLARÃ

Liviu a petrecut primii ani ai copilãriei ºi a fãcut clasele I-V la Beiuº, iar vacanþele în satulbunicilor de la Sanislãu, unde, împreunã cu ma -ma ºi cu tatãl sãu, venea frecvent. Era un copilprecoce, cu visuri îndrãzneþe, ale cãrui apti -tudini au fost stim u late ºi cul ti vate de pãrinþiisãi: „La trei ani ºi jumãtate începusem studiulpianului, la ºase ani voiam sã fiu inginer me -canic...” (Liviu Borlan).

Liviu manifestã de timpuriu aptitudinimu zicale deosebite, ceea ce o determinã pemama sa, Ana Borlan, sã-l iniþieze în studiulpianului de la vârsta de 4 ani. Dupã ce a absolvitclasa a V-a la Beiuº, a urmat ªcoala din Sanislãu (clasele a VI-a, a VII-a), apoi a fost transferat laSatu Mare (clasele a VIII-a ºi a XI-a), fiindabsolvent de liceu cu examenul de maturitatepro movat în 1954. În vremea gimnaziului ºi li -ceului, paralel cu învãþãmântul de culturã ge -neralã, Liviu ºi-a continuat pregãtirea muzicalãla Conservatorul Pop u lar din Satu Mare, unde astudiat pianul (cu profesoarele Angela Perianuºi Philomena Oºanu), teoria muzicii ºi solfegiul.

Dupã absolvirea liceului, în anul 1954, laîndemnul familiei de a con tinua cariera juridicã

a tatãlui, a urmat Facultatea de Drept a Uni -versitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca,obþi nând Diploma de stat în 1959. În perioadastudenþiei la drept a fost mereu prezent la con -certele Filarmonicii clujene, la spectacolele deoperã, la serile muzicale organizate la Casa deCulturã a Studenþilor, unde a devenit membru ºichiar dirijor al unor formaþii muzicale. Dupãabsolvirea Facultãþii de Drept, ca o întoarcere laiubirea dintâi, întrucât, dupã propria-i mãr tu -risire: „nu am încetat niciodatã sã scriu, sã cântºi sã gândesc muzical” ºi „niciodatã nu am maideschis Codul Pe nal, dar logica lui de fier mãajutã ºi azi… în muzicã ºi în viaþã”, a dat ad -mitere la Conservatorul de Muzicã, azi Ac a de -mia de Muzicã „Gheorghe Dima” din Cluj-Na -poca, Facultatea de Compoziþie, Dirijat ºiPedagogie. Aici a avut renumiþi profesori, per -sonalitãþi ale artei componistice ºi in ter pre ta tive naþionale: Sigismund Toduþã – compoziþie,Cornel Þãranu – armonie, Dorin Pop – dirijatcor, Tu dor Jarda – aranjament coral, Ioan R.Nicola ºi Traian Mârza – folclor, Vasile Herman – forme muzicale, Max Eisikovits ºi Liviu Co -mes – contrapunct, Vilhelm Demian – or che -straþie, Gheorghe Meriºescu ºi Ro meo Ghir co -iaºiu – istoria muzicii, Szabo Gheza ºi NinaPaniova Sebessi – pian. Examenul de diplomãl-a promovat la Secþia dirijat ºi pedagogie, înanul 1965, iar licenþa în compoziþie a obþinut-oul te rior la Conservatorul din Bucureºti, Catedra de muzicã coralã a doamnei Irina Odãgescu Þuþuianu.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Liviu Borlan, copil, alãturi de pãrinþi ºi casa pãrinteascãdin Beiuº

ACTIVITATE PROFESIONALÃ ªI ARTISTICÃ

Între 1964 ºi 1966 a activat ca dirijor alOrchestrei de muzicã uºoarã a Casei deCulturã a Studenþilor din centrul universitarardelean, ocupând ºi postul de maestru co re -petitor la aceeaºi instituþie. Aici ºi-a lansat pri -mele compoziþii de muzicã uºoarã. Ne amintimcu plãcere ºi nostalgie de acei ani când tineriiclujeni îi fredonau cântecele devenite ºlagãre:„Nu mai sunt copil”, „Bunã seara, lunã”, „Ceastârziu”, „Un cântec rãtãcit” – lansate în con -certe, la ra dio ºi TV de surorile Sântu. S-a re -marcat în rândul studenþimii clujene, com po -ziþiile sale au fost in cluse în spectacole deestradã studenþeascã, prezentate în Cluj-Napoca ºi în alte cen tre cu instituþii de învãþãmânt su pe -rior, între care ºi Baia Mare, dar ºi în comune,sate din judeþul Cluj ºi din alte judeþe: „Am jucat adesea, pe vremea studenþiei mele, spectacolede estradã la þarã, spectacole agreate, gustate,comentate la obiect”. (Liviu Borlan)

Din septembrie 1966 a venit în BaiaMare ºi a ocupat diferite funcþii: in spec tor lasecþia de culturã din cadrul Sfatului Pop u lar Re -gional (septembrie 1966-februarie 1967), dirijor al Ansamblului de Cântece ºi Dansuri „Mara -mureºul” (februarie 1967 – februarie 1970; sep -tembrie 1970 – septembrie 1971), profesor de ar -monie, contrapunct, forme muzicale ºi esteticãla Liceul de Artã din Baia Mare (februarie 1970- septembrie 1970; septembrie 1972 – sep tem -brie 1975). În perioada septembrie 1971 – sep -tembrie 1972 a fost încadrat metodist la Con -siliul Judeþean al Sindicatelor, iar între 1975 ºi1990 a fost in struc tor al Centrului Judeþean deÎndrumare a Creaþiei Populare Maramureº. Înaceastã perioadã a îndrumat ºi a condus diferite formaþii artistice de amatori din municipiu ºijudeþ – coruri, grupuri vocale, formaþii de mu -zicã popularã, de muzicã uºoarã, ansamblurifolclorice, soliºti vocali, ansambluri de estradãetc. S-a dedicat cu toatã fiinþa revigorãrii miºcã -rii artistico-muzicale, mai ales, în Maramureº.Pentru Liviu Borlan erau preocupãri statornice,chiar de la venirea în Baia Mare, teme precum:intensificarea vieþii muzicale, linia ºi stilul înstructura spectacolului folcloric, adaptarea ge -nurilor spectacolului la diversitatea publicului,îmbunãtãþirea conþinutului repertoriilor tuturorformaþiilor, educaþia muzicalã a copiilor, ti ne -rilor, publicului de toate categoriile ºi cãile prin

care se poate realiza aceasta. A urmãritrealizarea acestora în activitatea de compozitor,de libretist, de dirijor, de profesor ºi le-a abordatteoretic în numeroasele articole publicate. Subraportul sã vârºirii actului educativ, im plicitmuzical, con siderã cã profesorul este „pãrintespir i tual al artiºtilor de mâine”.

În anii de activitate la Baia Mare, a cer -cetat, s-a documentat pe teren, a conceput ºi arealizat spectacole, a dirijat, a compus, ainstru it ºi a colaborat la instruirea an sam blu -rilor artistice folclorice din judeþ. A iubit for -maþiile corale, socotind corul „in stru ment ine -galabil ca expresie” ºi „oglinda dirijorului”. Arealizat înregistrãri la ra dio ºi televiziune, aorganizat în sala Teatrului Dra matic din BaiaMare, mereu arhiplinã, excelente concerte-lecþiiîn colaborare cu Filarmonica de Stat din SatuMare sau cu formaþiile Ansamblului de Cânteceºi Dansuri din Baia Mare, corul ºi or ches trasimfonicã fiind dirijate atunci de neuitatulmaestru Gheorghe Velea. În perioada când aactivat ca iscusit dirijor al Orchestrei An sam -blului de Cântece ºi Dansuri „Maramureºul” din Baia Mare, a compus muzica pentru numeroasespectacole de anvergurã pentru care a scris ºilibrete: „Câtu-i Maramureºu’” (iulie 1967 – li bret de Liviu Borlan; muzica de Liviu Borlanºi Mircea Neagu); „Anotimpuri... anotimpuri” (1968 – muzica de Liviu Borlan); „Cântã Iza,cântã Mara” (1969); „Rapsodie mara mu re -ºeanã” (1969 – libret ºi muzicã de LiviuBorlan); „Maramureº – viaþã nouã” (muzicade Liviu Borlan ºi Adrian Ro man); „Cu câtcânt, atâta sunt” (libret ºi muzicã de LiviuBorlan); „Sãrbãtoare-n Maramureº”. Acestespectacole s-au bucurat de reprezentaþii multapreciate de pub lic, la sediu ºi în deplasãri, înjudeþ ºi în þarã, precum ºi de cronici elogioase.Referitor la spectacolul „Câtu-i Maramureºu’”,sub semnãtura lui Dorin Suru, se consemneazã:„Conducerea muzicalã a spectacolului aparþinecompozitorului Liviu Borlan, a cãrui mânãdirijoralã se simte per ma nent, atentã ºi sobrã.De altfel, lui i se datoreazã punerea la punct aacestei orchestre populare, redusã ca numãr, darnu ºi ca valoare”1. Liviu Borlan mãrturiseºte:„Am încercat sã aduc cât mai multe din perleleobiceiurilor strãmoºeºti, sã disting prea-fru mo -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

1 Ibi dem, p. 49.

sul de frumos ºi sã caut sã le pun în luminã prinmijloacele tehnicii culte”1.

O excepþionalã contribuþie a avut LiviuBorlan ºi ca dirijor al spectacolului de balet cucor „Luceafãrul de ziuã”, pe un libret de IsidorRâpã ºi Iosif Capocean ºi muzica creatã deTu dor Jarda. Compozitorul clujean a dirijat lapre miera spectacolului, în 1970, dar, an te rior,pentru pregãtirea ºi punerea în scenã a spec -tacolului i-a încredinþat partitura, deci întreagaresponsabilitate mu zi calã, fostului sãu stu dent,Liviu Borlan. Într-un interviu acordat de com -pozitorul Tu dor Jarda redactorului DumitruVârtic de la Ra dio Cluj, maestrul afirmã: „Amtoatã încrederea în ta lentul ºi pasiunea tânãruluidirijor, Liviu Borlan, care mi-a fost elev la Cluj,la Con ser va tor. El va realiza o interpretare deþinutã”. La avan pre mierã, în cunoscutu-i stil jo -vial, maestrul Jarda ºi-a „apostrofat” discipolul:„... ai scos-o mai bine decât aº fi fãcut-o eu!”Sublimã apreciere, ilustrã recunoaºtere!

Între anii 1979 ºi 1981, dupã plecarea îneternitate a maestrului Gheorghe Velea, LiviuBorlan a devenit îndrumãtor, de la pupitruldirijoral, al coriºtilor cu har din Corala „Prie -tenii muzicii” din Baia Mare, formaþie careactiva în cadrul ªcolii Populare de Artã, aziªcoala de Arte „Liviu Borlan”. Audiind for -maþia coralã „Prietenii muzicii”, dirijatã deLiviu Borlan, compozitorul Doru Popovici s-aexprimat elogios, atât referitor la virtuþile vocale ºi in ter pre ta tive ale ansamblului, cât ºi la ta -lentul dirijorului: „Interpretarea datã unor lu -crãri de Tiberiu Brediceanu ºi Gheorghe Du -mitrescu s-a ridicat la un înalt nivel ar tis tic, maicu seamã sub raportul unor intensitãþi sonore de

un dramatism cu totul ieºit din comun. Apoi...muzicienii ne-au oferit un re cital cu coruri dinoperele lui Verdi; se poate vorbi de o vitalitatecontaminantã. Parcã rãsuna toatã Italia secolului trecut (al XIX-lea – n.n.) în luptã pentru libertate ºi dreptate socialã, încât aveam impresia cã înfaþa ochilor noºtri se perindau, simbolic, figuracontelui de Cavour ºi a acelui nemurit de popor:Gar i baldi... Liviu Borlan este ºi un compozitorde coruri foarte inspirate, continuând cre ator, pe de o parte linia trasatã în madrigalul nostru demaestrul Sigismund Toduþã, pe de altã parte,acel melos modal transilvan, cultivat de Tu dorJarda. Liviu Borlan este, fãrã exagerare, un mu -zician de elitã, care filtreazã discursul sonor caprintr-un cris de sticlã”2.

Privitor la creaþiile ded i cate formaþiilorcorale ºi la relaþia dirijor-compozitor, „suroribune”, care „se deranjeazã reciproc, dar se ajutãnemijlocit”, Liviu Borlan se confeseazã astfel:„Muzica coralã, mã intereseazã în prin ci pal încalitate de compozitor sau prelucrãtor de folclorºi numai în secundar în calitate de maestru decor (deºi am toate calificãrile necesare în acestsens, îmi lipseºte ceva: vocea de cântãreþ!). Uncompozitor, însã, nu poate sã nu scrie ºi pentrucor, acesta fiind la urma urmei un in stru mentinegalabil ca expresie. Iar preocupãrile mele co -rale dateazã din Con ser va tor, când, sub îndru -marea atentã a maestrului meu, dr. SigismundToduþã, am scris „Tripticul maramureºean”, lu -crare lansatã ur gent de Ra dio ºi difuzatã denenumãrate ori”3.

Cunoscând succesele dirijorului ºi com -pozitorului Liviu Borlan, dar ºi „sudoarea ºirisipa de energie ºi imaginaþie aºezate la bazalor”, Augustin Cozmuþa, scriitor ºi critic de artã,i-a solicitat o convorbire din care a consemnatimportante evaluãri ºi autoevaluãri ale maes -trului privitoare la creaþia muzicalã româneascãcontemporanã, la diversele lucrãri proprii au -diate în concerte sau înregistrate la ra dio, la oposibilã stagiune muzicalã în Baia Mare: „Atâtviaþa muzicalã a þãrii, cât ºi creaþia muzicalãromâneascã se aflã într-o fazã de creºtere, deascensiune. Aº putea spune cã viaþa muzicalãs-a rafinat, s-a intensificat, iar creaþia originalãs-a înscris în cir cuit uni ver sal. Dacã pânã nudemult creaþia muzicalã naþionalã era sim bo -lizatã numai de numele lui Enescu, azi incon -testabil se vorbeºte de o ºcoalã româneascã decompoziþie, de un stil al muzicii româneºti.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Ibi dem, p. 51.2 Ibi dem, p. 53-54.3 Ibi dem, p. 204.

Aceasta dovedeºte, atât apropierea com po zi to -rilor noºtri de modul de gândire ºi scriere con -temporan, cât ºi caracterul gen eral uman alme losului românesc. În orice caz, muzica ro -mâneascã este cãutatã, gustatã ºi solicitatã întoatã lumea. Baia Mare face eforturi de a în -vinge regretul cã viaþa muzicalã nu este încãviguros reprezentatã pe tot cuprinsul patriei.

Compozitorii rãspund ºi ei unei comenzisociale. În cazul meu, solicitarea s-a îndreptatspre lucrãrile vocale, corale sau coral- instru -mentale de mari proporþii. Pe de o parte, bazatãpe folclor, pe de alta, pe inspiraþie proprie, darcu un conþinut de idei generos, umanitar, pa tri -otic. Suitele „Nunta oºeneascã”, „Legendã înlemn”, „Am fo º-om si”, „Muncitorii de pã -dure”, „Ad pacem” ºi altele se înscriu în ciclulunor lucrãri de amploare, dificile, dar de efect.Toate acestea mi-au adus satisfacþie ºi re cu -noaºtere, îndeosebi „Ad pacem” ºi can tata„Moisei”. Actualmente ºi în perspectivã voicon tinua, desigur, acest drum al lucrãrilor maricorale, nãzuind însã ºi spre muzica instru men -talã. Încerc sã dau publicitãþii o antologie decolinzi laice prelucrate coral ºi câteva cântecepatriotice pe care le vreau can ta bile, originale,frumoase.

Spre bucuria mea, difuzarea a luat o am -ploare dincolo de aºteptãri ºi nu pare sã scadã.Aceasta, graþie unor interpretãri valoroase ofe -rite de colective artistice ºi dirijori din toatã þara: Bucureºti (corurile Radioteleviziunii, An sam -blului „Rapsodia Românã“), Iaºi, Braºov (corul„Camerata infantis“). Dintre formaþiile deamatori le amintesc pe cele din Arad, Piteºti,Roºiori – Satu Mare, iar din judeþ: FinteuºulMare, Viºeul de Sus ºi, nu în ultimul rând, corala

„Prietenii muzicii” din Baia Mare. Nat u ral, în -registrãrile ra dio sau televizate fac accesul rapid la pub lic al creaþiilor artistice actuale.

O stagiune consistentã presupune formaþii permanente ºi ele însele consistente. Dublareacoralei „Prietenii muzicii” cu o orchestrã de tipsemisimfonic ar asigura o mare diversitate deproducþie muzicalã. Dispunem, în acest sens, deabsolvenþi ai liceului de artã excelent pregãtiþi,de numeroºi doritori nu mai puþin pricepuþi ºi,mai ales, de o adevãratã sete de activitate artis -ticã de naturã sã prefigureze o instituþie mu -zicalã profesionistã. Am certitudinea cã în vii -torul apropiat vom reuºi sã dãm Maramureºuluiceea ce meritã ºi în aceastã direcþie: o hranãspiritualã pe mãsura aspiraþiei sale spre artã,culturã ºi frumos”1.

Din 1990 ºi pânã în 1994, Liviu Borlan adevenit dirijor al orchestrei Ansamblului Na -þional „Transilvania” din Baia Mare, formaþiecu care a întreprins turnee de succes în Ungaria(1990), Grecia (1991), Republica Moldova(1992) ºi Spania (1992), turnee ce s-au alãturatcelor întreprinse cu formaþii de amatori în Iu -goslavia (1970), Polonia (1970), U.R.S.S.(1975), Elveþia (1976), Franþa (1978) ºi S.U.A.(1978). A realizat nenumãrate turnee cu An -samblul Folcloric „Mara” al Casei de Culturãdin Sighetul Marmaþiei.

Personalitate prestigioasã în lumea mu -zicii, Liviu a marcat puternic amintirile tuturorcelor ce l-au cunoscut ori întâlnit, fie ºi pentru oclipã. Era o fire romanticã, comunicativã, tu -multuoasã ºi nonconformistã. Se remarca înorice colectivitate, prin cultura ºi inteligenþa sa,prin umorul fin, prin bonomie ºi generozitatefãrã margini.

PROFESOR LA LICEUL DE MUZICÃ ªI ARTE PLASTICE DIN BAIA MARE

Liviu Borlan s-a aureolat cu iubire ºiadmiraþie, slujind cu artã profesia de dascãl.Avea sufletul înnobilat, mintea însetatã de alãrgi porþile facerii de bine, o inimã cuceritoarepentru toþi cei lacomi de adevãr, de frumosuletern ºi era predispus la dãruire fãrã a aºteptavreo rãsplatã. A activat în perioada 1970-1975în colectivul di dac tic ºi ar tis tic se lect al Liceului de Muzicã ºi Arte Plastice din Baia Mare. A fostîncadrat pe catedra de armonie, contrapunct,esteticã ºi forme muzicale. A colaborat cu toþi

colegii profesori, a scris lucrãri pentru cor, or -chestrã semisimfonicã, pentru formaþii camerale ºi a îndemnat sã se înfiinþeze o orchestrã decamerã a elevilor, iar la apariþia ei – Or ches tra„Baroc”, dirijatã de prof. Aurel Ungureanu – asalutat cu bucurie debutul acesteia.

S-a distins printr-un ceva ce doar el puteadezvãlui elevilor sãi. I-a uimit, i-a captivat prinlecþiile aºteptate cu drag, în care, cu artã, puneaconþinuturi in struc tive, ed u ca tive ºi for ma tivecu un tal ent ped a gogic rar. Acestea depãºeau


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

1 Ibi dem, p. 232-234.

limitele de timp ale orei, ieºeau din perimetrulºcolii ºi îi însoþesc – prin timp ºi peste timp – pefoºtii sãi elevi. În evocãrile pe care i le fac eadmiraþie, e mulþumirea de a-l fi avut dascãl,profesor-diriginte ori cã, fie ºi numai într-o anu -mitã împrejurare, au beneficiat de harurile sale.Inserãm aici câteva sugestive portrete ale unoradintre elevii sãi de odinioarã.

„Mi-a fost profesor de esteticã la Liceul de Muzicã ºi Arte plastice din Baia Mare – scriesculptorul dr. Ioan Marchiº, directorul Direcþieipentru Culturã ºi Patrimoniu Maramureº. Mi-aîndesat în braþe cãrþi nemþeºti de filozofie ºiesteticã. M-a ascultat, m-a ironizat, m-a sfãdit,m-a sfidat, m-a provocat, fiindu-mi un model deculturã elitistã, lipsitã de superficialitate. Era unmodel, prea ex i gent cu el însuºi. Citea mereu,studia, scria, preda, cânta, þinea prelegeri, cã -lãtorea, trãia, se consuma cu o vitezã uluitoare...Improviza la pian orice motiv muzical. În câteva min ute filtra un modul me lodic prin toatã istoriamuzicii. Trecea cu uºurinþã genialã de la muzicãla literaturã ºi artã plasticã. Glumea, râdea, serãsucea, avea stil, era fascinant, profesionist ne -întrecut. Iubea oamenii simpli, cet eraºii genialidin Maramureº”.

Într-un interviu pe care ni l-a acordat, în2010, conferenþiarul dr. Dora Cojocaru, renumit compozitor, ne-a mãrturisit: „A fost pentru mine un prieten adevãrat ºi, desigur, un om ºi profesor de excepþie. Îmi amintesc de orele când venea sã suplineascã vreun profesor, la teoria muzicii.Eram în clasele mici la care nu preda. Era osãrbãtoare! Efectiv, când apãrea în clasã, tuturor ne creºtea inima, ne simþeam aºa de importanþicã ne bagã în seamã domnul Liviu Borlan. Iarlecþiile erau atât de cre ative, cã ne captivau, nescotea din rutina cursului sãptãmânal. Ne în -demna sã compunem muzicã frumoasã. Mai târ -ziu am lucrat tLte-B-tLte cu domnul Liviu Borlan (ore particulare în vederea pregãtirii exa me nu -lui de admitere la Con ser va tor – n.n.) armonie,

contrapunct ºi chiar compoziþie... minunat das -cãl, compozitor, dirijor”.

„Atât eu, cât ºi colegii ºi prietenii mei dinliceu ne putem considera fericiþi ºi, deopotrivã,privilegiaþi pentru faptul cã am avut ºansa de atrãi în acelaºi timp cu mari personalitãþi care aufãcut cinste oraºului Baia Mare. Fac referire înspe cial la perioada anilor 1970-1974, cândm-am numãrat printre elevii Liceului de Artã aloraºului meu na tal, având profesori minunaþi pecare-i port ºi azi în mintea ºi sufletul meu:Ecaterina Vida ºi Nicolae Ionescu – directori,Maria Szokoly – pian, Gheorghe Velea – or -chestrã, Aurel Ungureanu – teorie ºi solfegii,Liviu Borlan – diriginte... De altfel, dacã stau sãmã gândesc, cel din urmã a fost (sau mai bine zis ne-a fost) mai mult decât un diriginte pentru ceicare am absolvit clasa a XII-a A în anul 1974.Cu siguranþã a avut un deosebit tact ped a gogic.Mulþi profesori posedã aceastã calitate, aºa cãnu „ne-ar fi dat gata“ numai cu atât. Ceea ceavea el în plus faþã de alþi profesori era un anume ºarm dublat de un înalt profesionalism. Odatã cu trecerea anilor realizez cã se purta cu noi ca ºicum ar fi fost un coleg mai mare. Era foarteapropiat de noi. Îl iubeam – impunea un re spectdeosebit – re spect pe care noi toþi i l-am dat... Ce ore de armonie ori de contrapunct fãceam laclasã! Cu cât drag îmi amintesc cum, deseori,temele mele de armonie se „transformau“, graþie îndrumãtorului meu, în veritabile compoziþii.De altfel, întâiul meu profesor de compoziþiemuzicalã a fost însuºi dirigintele meu, LiviuBorlan. Orele de contrapunct ºi armonie erauadevãrate cursuri de mãiestrie; pianistul, ºi-nacelaºi timp improvizatorul, ne fascina; LiviuBorlan era maestrul nostru, era omul care neînnobila sufletele. Avea o naturaleþe deosebitã,atât în arta retoricii – nu pot uita orele noastre deesteticã –, cât ºi în arta cântului la pian. Sonatelede Mo zart, Haydn, Bee tho ven deveneau prinpianistica sa, adevãrate bijuterii; datoritã ta len -


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Cu colegi profesori la Liceul de Artã din Baia Mare


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

tului sãu nemãrginit intrai la un mo ment datîntr-un univers pe care el – Liviu Borlan – îldeschidea ºi apoi, într-un alt mo ment, rãmâneaisingur... dar o singurãtate încãrcatã de energiicare te determinau sã mergi mai departe, sãdescoperi, sau, mai bine zis, sã te descoperi petine... Este fascinant chiar ºi acum, la adu ce -re-aminte, ce reuºea sã facã cu noi acest om.Avea o putere de înþelegere ieºitã din comun;cred cã pe fiecare dintre noi ne „citea” din pri -ma, ne simþea bucuriile sau necazurile, simþeachiar ºi iubirile noastre adolescentine, careacum, când privesc în urmã, realizez cât de pureºi frumoase au fost. Nu pot uita acele ore unicede sâmbãtã seara de la 5, când dirigintele nostru, Liviu Borlan, fãcea acele audiþii-comentarii lamulte dintre capodoperele muzicii universale.Se ºtia ora de începere a acestor „ºedinþe” demuzicã, dar niciodatã când se terminau... ºi apoi, la aceste „oaze“ de muzicã participau uneori ºicolegii noºtri de la arte plastice... Ceîmbinare de pãreri... totul era deschis,nimic îngrãdit... Cert este cã, în tot ceea ce fãcea, simþeai la Liviu Borlan mã -iestria cu care mânuia cuvintele, su -netele pe clapele pianului ori noteleaºter nute pe portativ. Austeritatea încom poziþie a însuºit-o de la Maestrulsãu Sigismund Toduþã, rigoarea – de laºcoala clujeanã, însã lejeritatea ºi no -bleþea cu care a scris muzica sa au venit,cu siguranþã, de pe pãmântul din cares-a nãscut ºi cãruia i-a dãruit minunata„Mioriþã mara mu reºeanã”. Este evo ca -rea ma es tru lui Gheorghe Costin, diri -jorul Or ches trei Filarmonicii „Banatul” din Timiºoara.

„În 1973-’74, pe vremea când eram elev în clasa a XII-a la Liceul de Artã din Baia Mare,regretatul Liviu Borlan mi-a fost diriginte ºiprofesor de esteticã. Cred cã ºi la orele de di -rigenþie fãceam tot esteticã. Pãstrez ºi azi ca ietul de esteticã care era ºi „man ual”. Nu exista ma n ual. Aveam senzaþia cã asistam ºi participam lanaºterea esteticii. No tam cât pu team. Regretamcã trebuia sã stau mai mult cu ochii pe caietdecât sã asist la spec tacolul fas cinant al celuicare ne preda estetica. Gesturile mâinilor lui

uriaºe ºi expresive dãdeau impresia cã sunt aleunui dirijor care îºi corela interpreþii: Platon,Aristotel, Gorgias, Plotin, Sf. Augustin ºi alþisoliºti într-o orchestrã uni ver salã, atem poralã ºivirtualã, dirijatã de maestrul Borlan. Avea ocarismã unicã. Îi sorbeai fiecare cuvânt, fiecareidee. Era prototipul eroului boem ºi ro man tic.Figura lui era memorabilã. Mai ales atunci cândîºi interpreta la pian propriile com poziþii. Era caun fel de vrãjitor majestuos. Te fermeca, atâtceea ce cânta, cât ºi modul în care cânta”. Suntproiecþii ale unor secvenþe din viaþa profesorului Liviu Borlan realizate de renumitul regizor defilm Sorin Ilieºiu.

Într-o convorbire cu poetul Vasile RaduGhenceanu, venind vorba despre faptul cã maitoþi marii muzicieni au fost ºi profesori, LiviuBorlan dezvãluie gânduri ºi principii definitoriipentru activitatea unui dascãl, care „nu trebuiesã uite cã ºi profesoratul este o artã, o creaþie

continuã, care trebuie fãcutã cu dãruire, cu spirit de sacrificiu ºi cu cât mai multã competenþã.Mai ales în muzicã – artã în care se aratã pentruprima datã precocitatea omului – vorba com -pozitorului francez Vin cent d’Indy, „în artã fie -care e fiul cuiva”. Eu vreau sã mã mândresccândva cã mã voi numãra printre pãrinþii spiri -tuali ai artiºtilor de mâine. De altfel, toþi avem ocreanþã de plãtit pentru meseria învãþatã. ªi nu oputem plãti decât celor care vin dupã noi. Eu amfost ajutat mult ºi þin s-o fac la rândul meu”1.

Profesorul Liviu Borlan cu elevii sãi

1 Ibi dem, p. 210.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

COMPOZITORUL ªI CREAÞIA SA

Liviu Borlan a abordat aproape toate ge -nurile muzicale: muzicã simfonicã, muzicã decamerã, muzicã de fanfarã, vo cal-instrumentalã, coralã – laicã ºi religioasã –, instrumentalã, cân -tece pentru copii, muzicã uºoarã, orchestraþiipentru formaþii instrumentale ºi ansambluri vo -cal-instrumentale.

Din anul 1970, datoritã activitãþii sale pro -digioase în domeniul creaþiei muzicale, a de -venit membru al Uniunii Compozitorilor ºiMu zicologilor din România. Este autorul a nu -meroase lucrãri dintre care, prima oarã, gãsimun numãr im por tant de titluri publicate, în 1989,în pres tigiosul Lex i con biobibliografic „Mu zi -cie ni din România” de Viorel Cosma, clasifi -cate pe genuri, astfel: muzicã simfonicã, muzicãde fan farã, muzicã de camerã, muzicã coralã,

cântece pentru copii, muzicã uºoarã. În „Pre -faþã”, mu zicologul Viorel Cosma, autorul, pre -cizeazã cã lucrarea sa nu face o „ierarhizare avalorilor artistice”, dar se „impunea reliefareaper so na litãþilor de seamã ale ºcolii noastre na -þionale de compoziþie. În acest scop am introduscarac terizãri estetice ºi aprecieri asupra con -tribuþiei ºtiinþifice ºi artistice a muzicienilor re -pre zen tativi, criteriile de selectare nominalãfiind cele impuse de normele ºi practica le xi -cograficã in ternaþionalã (lucrãri originale de re -ferinþã în for mele mari, simfonice, vo cal-sim -fonice, liri co-dra matice, prestigiul naþional ºiuni ver sal al autorilor, vârsta de peste 50 de ani la muzicienii în viaþã, spre a evita consideraþiiechi voce îna inte de atingerea maturitãþii pro -fesionale, a do bândirii stilului per sonal º.a.)”1.

Aºadar, selectat ºi inclus în lucrarea amplã aeminentului mu zicolog, în baza criteriilor im -puse, Liviu Borlan este situat în 1989 în rândulpersonalitãþilor de seamã ale ºcolii noastre na -þionale de com po ziþie. Aceastã încadrare se face având în vedere compoziþiile lui Liviu Borlan,nominalizate în „Lex i con”, unde ul tima datare aunei lucrãri inserate este 1987 („Doina dinArdeal”, pentru cor mixt, versuri de LiviuBorlan), iar primele lucrãri sunt datate 1963(„Triptic coral maramureºean”, pentru cor mixtºi „Nu mai sînt copil”, pentru voce ºi pian).

Activitatea de creaþie a compozitoruluiLiviu Borlan s-a desfãºurat între anii 1963-1994, o perioadã de 31 de ani, începând cu aniistudenþiei. Dacã lucrãrile din primii ani au fostrealizate sub auspiciile riguroase ale maeº tri lor-

profesori Sigismund Toduþã ºiTu dor Jarda de la Ac a de mia deMuzicã „Gheorghe Dima” dinCluj-Napoca, începând cu anii‘70, com pozitorul Liviu Borlan s-a aflat pe un drum propriu.Talentul, origi na li ta tea sti lu -lui, înaltul pro fe sio na lism ºitehnica com ponisticã îl aºazãîn rândul valorilor na þionale,fiind cel mai mare dintre com -pozitorii mara mu re ºeni dintoate timpurile. ªi-a evaluatper ma nent însuºirile na tive, ºile-a valorificat cu exi genþã ºicompetenþã: „Eu nu concep, înniciun domeniu ar tis tic, exis -

ten þa unui tal ent con siderabil care sã nu fiedublat de o tehnicã cel puþin de zece ori maimare decât talentul. Tehnica nu naºte tal ent, darîl creºte. Dupã pãrerea mea, teh nica ºi talentulformeazã o unitate de contrarii în care pre do -minã totuºi... talentul”2.

Cunoscãtoare a creaþiei borlaniene, ca dis -cipol, in ter pret ºi excelent muzician ºi dascãl,Cristina Nemeº-Bota apreciazã: „Rãdãcinile so -lide, bine înfipte în folclorul românesc, conferãlucrãrilor sale originalitatea atât de râvnitã deorice cre ator.

Liviu Borlan nu a agreat tiparele impusenici ca om nici ca ºi cre ator. El ºi-a construitpropriile tipare muzicale, piesele sale fiind ast -fel uºor recognoscibile. Apeleazã la o armonie

Cu „Prietenii muzicii” laFestivalul coral „Bela Bartok ”din Debrecen, Ungaria, 1980

1 Cosma, Viorel, Muzicieni din România. Lexicon biobibliografic, volumul I (A-C), p. 62 Ibi dem, p. 209.

modalã sau tonalã „caldã”, curgãtoare, cu dez -voltãri motivice aparte; melodicitatea estecoloratã, deseori ancoratã în folclorul românesc, suprapusã pe un polimodalism ºi o poliritmie cumetricã simetricã sau asimetricã, sugerând, fievigoarea dansului pop u lar, fie duioºia cân te -cului de leagãn”1.

Spaþiul cel mai vast în creaþia sa îl ocupãlucrãrile corale – pentru coruri mixte, coruri debãrbaþi, coruri de femei ºi coruri de copii, ma -joritatea le gate de izvorul limpede al muziciitradiþionale din Maramureº ºi Oaº. Ca angajat alCentrului Judeþean pentru Promovarea ºi Con -servarea Artei Populare, apoi ca in struc tor laComitetul de Culturã al judeþului ºi ca dirijor alOrchestrei Ansamblului de Cântece ºi Dansuri„Maramureºul” (cu toate denominaþiile), a fostîn legãturã permanentã cu muzica popularã –vocalã ºi instrumentalã – cãreia i-a dat strãlucire prin talentul sãu.

Referindu-se la valorificarea folcloruluiîn creaþia muzicalã cultã, Tu dor Jarda aprecia:„Eu sunt sincer invidios pe creaþia lui LiviuBorlan. Ce lucrãri frumoase scoate din tradiþiamuzicalã a locului! ªi mie mi-ar face mare plã -cere sã scriu pe teme ale folclorului dinMaramureº”2. De asemenea, dirijorul ValentinBãinþan remarca, în 1974, faptul cã formaþiilecorale maramureºene ºi ale þãrii, în gen eral, auîn persoana profesorului Liviu Borlan un com -pozitor talentat, lucrãrile sale pretenþioase con -sti tuind pietre de încercare pentru orice cor.

Însuºi Liviu Borlan reliefa marea însemnãtate avalorilor muzicale ale poporului nostru pentruun compozitor astfel: „Folclorul muzical e,pentru noi, ceea ce este limba maternã pentru unpoet. Folclorul trebuie cunoscut în toate dia -lectele ºi subdialectele sale, cât mai în amãnunt.Un compozitor nu se poate ridica nici la valoarenaþionalã, nici la valoare universalã decât ex -primându-se în acest limbaj cizelat de secole, pecare e chemat sã-l restructureze prin prismaºtiinþei muzicale multiseculare, îmbinând cuce -ririle artistice ale poporului cu tehnica artisticã a unei omeniri”.

Apropiaþii compozitorului dau mãrturiedespre grija cu care îºi orânduia lucrãrile, leþinea evidenþa, era pregãtit a-ºi prezenta „pro -ducþiile”, le oferea spre interpretare cu drag ºi cu interesul de a le asculta el însuºi ºi de a leexpune exigenþelor auditoriului ºi pretenþiilorinterpreþilor, dirijorilor, criticii: „Obligaþia meaeste aceea de a scrie ºi a da tuturora” – spuneaLiviu Borlan în 1971.

Un doc u ment din martie 1989, co res pon -denþã cu Mihai Popescu (scrisoare ºi rãspuns),aratã preocuparea lui Liviu Borlan pentru pre -zentarea compoziþiilor sale în volumul al III-leaal lucrãrii „Repertoriul gen eral al creaþiei mu -zicale româneºti”. Apãruserã la Editura Mu -zicalã volumul I, în 1979 ºi, cu acelaºi titlu, în1981, un nou volum cuprinzând muzicã de ca -merã – instrumentalã ºi vocalã. În aceastã lu -crare, Mihai Popescu, cercetãtor, documentaristla Biblioteca Muzicalã a Uniunii Com po zi to -rilor ºi cântãreþ în Corala Patriarhiei OrtodoxeRomâne, ar fi dorit sã includã muzica coralãromâneascã de la începuturi pânã la 1989. Fiºapersonalã cerutã, pe care urma sã o întocmeascãLiviu Borlan în 2-3 sãptãmâni aratã nivelul exi -genþelor pe care tre buia sã le îndeplineascã lu -crãrile unui autor pentru a fi selectate ºi in cluse.Lucrarea lui Mihai Popescu nu s-a mai finalizat.Dar în 1987 a apãrut „Repertoriul gen eral alcreaþiei mu zicale româneºti. Completãri”, încare lui Liviu Borlan îi sunt inserate titlurile adouã lucrãri pentru fanfarã: „Rapsodie lãpu ºea -nã” (1983) ºi „Rapsodia a II-a pe teme dinChioar” (1985). Fãrã îndoialã, interesul pentruincluderea cre a þiilor compozitorului LiviuBorlan în astfel de lucrãri de sintezã evidenþiazãcontribuþiile sale la înnoirea limbajului sonor, aformelor ºi ge nu rilor muzicale, faptul cã puteaoferi o listã com pletã de titluri, aºa cum i se


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

1 Borlan, Liviu, Piese corale, vol. II, Editura Boema, Turda, 2013, p. 7. 2 Vaida, Simion, Vaida, Lotica, op. cit., p. 79.

cerea, toate acestea fiind însemne ale forþei ºicapacitãþii sale creatoare.

Istoria ºi critica muzicalã pot ilumina teo -retic „câmpurile” de frumuseþe ºi originalitate.

Totuºi numai bucuria audierii sau in ter -pretarea lucrãrilor unui compozitor sunt ve hi -culul spre destinatarul ei, cel care le poate ga -ranta calitatea, frumuseþea, viaþa ºi longevitatea. Vom pune, în aceste pagini, cea mai completãlistã de titluri cu lucrãri din op era lui LiviuBorlan, clasificate pe genuri, listã cã reia strã -

daniile noastre, de pânã la aceastã datã, au pututsã-i dea conþinut. Cãutãrile con tinuã. Titlurilelucrãrilor care nu se gãsesc în Lexiconul mu -zicologului Viorel Cosma le-am evidenþiat prinscrierea cu alt caracter de literã ºi asterisc (*).Le-am identificat în di verse cule geri de cântece,în colecþii particulare, în presã, la co laboratori ai noºtri, binevoitori. Pentru mu zica coralã am rea -lizat subdiviziuni, având în vedere categoria/ti -pul de cor cãruia îi sunt desti nate ºi provenienþatextelor.

I. MUZICA CORALÃ

1. PENTRU COR MIXT

A. Prelucrãri de folclor (melodie ºi versuri populare)

„Triptic coral maramureºean” – 1963; „Muncitorii de pãdure” – 1976; „Prin Maramureº peurmele lui Bartók”, pentru soliºti, cor mixt ºi percuþie – 1980; „Suita olteneascã” – 1983; „Judecatalui Pintea” – 1983; „Suita olteneascã II” – 1984; „Prin Þara Loviºtei”, pentru recitator, cor mixt ºiinstrumente de percuþie – 1985; „Suita transilvanã nr.1”, pentru solo bariton ºi cor mixt – 1986;„Nunta oºeneascã”* – 1977, publicatã în volumul „Glasuri din Sãtmar”*, 1977, Centrul Judeþeanal Creaþiei populare, Satu Mare; „Cântec din Chioar”*; „Ce stai bãdiþã-n cãrare”*; „Bun-rãmasulmiresii”* ºi „Lasã, mândrã, cã-i vedea”* publicate în volumul „Ani de Aur” editat de Centruljudeþean de Îndrumare a Creaþiei Populare Maramureº, 1974; „Ceteruicã din tri lemne”*; „Trecebadea”*; „Cântec de haiducie”*; „Alunuþ cu creanga verde”*; „Két mag yar népdal”* (Douãcâtece populare maghiare) – 1974; „Mândruþul care te lasã”*

B. Lucrãri corale pe versuri proprii

„Slavã þie, Românie” – 1964; „Un veac de cântec românesc” – 1973; „Serenadã mad ri gal” –1974; „Cântec de 1 Mai” – 1974; „Sunt miner”; „Vom apãra” – 1974; „Pãmânt al visurilor noastre”– 1974; „Cântec pentru Vasile Lucaciu” – 1975; „Balada Chioarului” – 1975; „De drag ºi de dor” –1977; „Epopeea someºeanã” – 1977, tipãritã în volumul „Glasuri din Sãtmar” – 1977, Centruljudeþean al creaþiei populare; „Un veac de cântec românesc” – 1977; „Legãmânt” * – 1981;„Doina” – 1984, pentru cor, solo sopranã ºi oboi; „Doina din Ardeal” – 1987; „Cei cu inimaromânã” – 1983; „De ziua ta, Republicã iubitã!”* – 1967; „Balada Chioarului”* – 1973; „Can -tata”* – 1978; „Veneau ostaºii de pe front”* – 1985; „Viitorii absolvenþi”* – 1986; „Imn nupþial”*– 1988; „Forþa noastrã”* – 1989;

C. Lucrãri corale pe versuri ale poeþilor români clasici ºi contemporani

„O, þara mea” – 1975, versuri de Alexandru Bãlãnescu; „Moisei”, pentru douã coruri mixte,cor mare ºi cor mic, ºi instrumente de percuþie – timpan (La), toacã ºi campani - Fa#, Mi – 1978,versuri de Ion Brad; „Demnitate” – 1980, versuri de Sebastian Popescu; „Din iubire pentru þarã” –1983, versuri de Anghel Pop; „Casa strãmoºeascã” – 1981, versuri de Sebastian Popescu;„Legãmânt” – 1981, versuri de Sebastian Popescu; „Cãmara zânelor” – 1981, versuri de IoanVãdan; „Un cântec pentru România” – 1982, versuri de Sebastian Popescu; „Horea lui Ionaº” –1982, versuri de Gavril Bledea; „Acum ori niciodatã pace” – 1983, versuri de Anghel Pop;„Legendã în lemn”* – 1973, pe versuri de Vasile Radu Ghenceanu, publicatã în volumul „Ani deaur”, 1974, Baia Mare. „O mie de flori”*, scrisã pe versurile poetului bãimãrean Mircea Pop, a fostcompusã cu prilejul sãrbãtoririi unui mileniu de atestare documentarã a municipiului Satu Mare ºi a fost tipãritã în volumul „Glasuri din Sãtmar” – 1977; „Doina lui Lucaciu”*, pe versuri de GeorgeBocu; „Am fo’ º-om si!...”* pentru cor mixt, oboi, corn în Fa, tobã mare ºi steag oºenesc pe versuride Ion Popdan, publicatã în volumul „Glasuri din Sãtmar”, 1977.

D. Lucrãri liturgice ºi religioase

Ecteniile* („Doamne, miluieºte” ºi „Þie, Doamne”); „Sfinte Dumnezeule”, publicatã înculegerea „Veniþi sã ne bucurãm Domnului”, autori Simion Vaida ºi Lotica Vaida, apãrutã laEditura „Ariadna”, Baia Mare, 2001; „Fericirile”* ºi „Sfânt, sfânt”*. A realizat armonizarea


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

pricesnei din muzica bizantinã, „Taina creºtinãtãþii”*, publicatã în culegerea „Veniþi sã nebucurãm Domnului”. A compus lucrarea religioasã pe versuri proprii „La altarul credinþei strã -bune”*, care este publicatã în volumul „Popor al lui Traian”, editat de Centrul Judeþean al CreaþieiPopulare Maramureº, 2003, volum de a cãrui editare s-a ocupat profesorul ºi dirijorul ValentinBãinþan.

E. Colinde, cântece de Crãciun

„Da greu, gazd-ai adormitu” – 1982; „Colind de fatã”* – 1976; „Bunã seara la fereastrã”* –1979; „Colinda gospodarului”*; „Fluierul cel pãstoresc”*; „Somnul lui Iisus”* (dupã PaulGevaert); „Mândru-ºi cânt-un cerb în codru”*.

2. LUCRÃRI CORALE PE VOCI EGALE

A. Prelucrãri de folclor

„Batã-te dorul Gutâi”, publicatã în volumul „Ecoul patriei”, Editura Institutul de CercetãriEtnologice ºi Dialectologice (I.C.E.D.), Bucureºti, 1981: „Cântec de nuntã din Vad”, 1982,publicatã în volumul „Floare mândrã din grãdinã”, Editura I.C.E.D., Bucureºti, 1982. „Maramureº, þarã veche”* [1969]; „Codrule, cetinule”* [1972] ºi „Codrule, face-te-ai nor”* [1974] – publicateîn volumul „Ani de aur”, Baia Mare, 1974; „Cântec de leagãn (Haia, haia)”*, „Suitã de vechicântece maramureºene”*; „De dor moroºenesc”*.

B. Pentru cor de bãrbaþi

„Pânã când o inimã mai bate”, 1980; „În frunte cu partidul”, 1981; „Dorinþa” – 1982, versuride Octavian Goga; „Maramureº de legendã”, 1983; „Flori de minã”, 1983, pe versuri populare,versuri de Ion ªugariu ºi de Liviu Borlan; „Balada întemeietorilor de þarã”, 1983, versuri deGheorghe Chivu; „Triptic la Þebea”, pentru tenor, recitator ºi cor bãrbãtesc, versuri de IoanMeiþoiu, 1983; „Crezul suprem”, 1986, versuri de Vasile Gaftone; „Hora nouã”* – 1975, „Eroii depe Someº”* – 1976, baladã pentru percuþie, recitator ºi cor bãrbãtesc, pe versuri de DumitruMureºan; „Marºul veteranilor din 1877”* (armonizare); „Cântarea pãtimirii noastre”*, pentrusolo tenor ºi cor bãrbãtesc, pe versuri de Octavian Goga (titlul poeziei lui Octavian Goga este„Rugãciune”) – 1977; „Dacii sunt strãmoºii noºtri”*, [1980]; „Cântec de lãsare la vatrã”* [1981]; „Vatra satului”*, pentru cor de bãrbaþi, doi soliºti, recitator ºi orchestrã de camerã – 1987;„Florile-a florilor” * (colindã).

C. Pentru cor de femei

„Cântec nou de leagãn ºi de pace”, 1980, pentru sopranã ºi cor de femei; „Flori dalbe depace”, 1982; „Plaiuri ardelene”, 1985, versuri Doina Mândraº; „Cu cât cânt, atâta sunt”*,publicatã în „Pentru so cial ism”, 1968; „Ad pacem”*, 1975; „Drapelul muncii”*, 1977, pe versuride Ion Tomoioagã Maramureºeanu, publicatã în „Maramureº”, supliment al ziarului „Pentru so -cial ism”; „Drum din Nord”*, folk coral, pe versuri de George Boitor, cu acompaniament in stru -men tal – blockflöte, vioarã, chitarã, trianglu, tamburinã, toacã, bon gos – 1978; „Imn”*, 1981, peversuri de V. R. Ghenceanu; „Pe râtuþu cel cu rouã” (colindã)*; „Þara”*, pentru solo sopran, corde femei ºi pian – [1981]; „Ani de pace”* – 1985.

D. Pentru cor de copii

„Întâia zi de ºcoalã” – 1974, pe versuri de Mircea Pop, lucrare publicatã în antologia„Cântecele noastre”, vol. II, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1974; „Sâmbra copiilor” –1978, pe versuri de Mircea Pop; „Masa tãcerii” – 1979; „Viaþa, pacea” – 1980; „Mâine, când voi fimare” – 1984, prezentat în primã audiþie la Festivalul de Muzicã Uºoarã „Ursuleþul de Aur”, BaiaMare, 1984.

II. MUZICÃ VOCAL-INSTRUMENTALÃ

„Cântec despre cântec”*, pe versuri proprii, lucrare pentru solo sopranã ºi grup in stru men tal(pian, flaut, oboi ºi vioarã); „Transilvania”*, baladã pentru solo bariton ºi orchestrã, pe versuri deDragoº Vicol, 1993.

III. MUZICA SIMFONICÃ

„Rapsodie someºeanã” – 1975; „Romantism XX”, trei miºcãri simfonice pentru pian ºiorchestrã – 1976; Uvertura „Sãtmar 1000” – 1977; „Con cer tino pentru violã ºi orchestrã de coarde”


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

– 1979; „Con cer tino pentru orchestrã simfonicã” – 1980; „Serenada pentru vioarã ºi orchestrã decoarde” – 1982.

IV. MUZICÃ DE CAMERÃ

„Cântec de leagãn din Maramureº”*, pentru vioarã ºi pian, 1984, ul te rior orchestratã pentruformaþia de camerã „Baroc”, dirijatã de profesorul Aurel Ungureanu; „Monosonata”*, pentruvioarã ºi pian, 1984; „Ecouri de colindã”*, pentru douã piane, xilofon, tamburinã, trianglu ºi toacã, 1986; „Ciaccona”*, pentru vioarã solo, 1989; „Înserare”* (lied); „Cvartet”*, pentru 2 trompeþi,corn ºi tubã.

V. LUCRÃRI PENTRU PIAN

„Ritmuri moroºeneºti”*, pentru douã piane – 1982; „Toccata maramureºeanã”*, pentrupian solo – 1985; „Joc maramureºean”*, pentru pian solo – 1988; „Preludiu modal”*, pentru piansolo – 1988; „Pic colo pasacaglia”*, pentru douã piane la patru mâini – 1988; „Fanfara ºcolii”*.

VI. MUZICÃ PENTRU FANFARÃ

„Rapsodie” – 1984; „Cinci dansuri din Oaº” – 1986; „Rapsodie lãpuºeanã”* – 1983;„Rapsodia a II-a pe teme din Chioar”* – 1985; „Vals de promenadã”* – 1989; „Uvertura PinteaViteazul”*.

VII. MUZICÃ UªOARÃ

„Nu mai sunt copil”, pentru voce ºi pian – 1963; „Un cântec rãtãcit”, pentru voce ºi pian, –1967; „Ceas târziu”, pentru voce ºi pian – 1967; „Bunã seara, lunã”* – 1965; „Ce dragã-mi eºti,Baia Mare”*, pentru voce ºi pian – 1967; „N-am ºtiut sã te pãstrez”* – 1967; „Celei mai scumpeiubiri”* (romanþã).

VIII. MUZICÃ PENTRU SPECTACOLEDE TEATRU ªI FOLCLORICE

1. MUZICÃ PENTRU SPECTACOLE DE TEATRU

„Sweik în al Doilea Rãzboi Mondial”* de Bertholt Brecht – 1975 ºi „Un milion pentru unsurâs”* de Anatoli Sofronov, la Teatrul Mu nic i pal Baia Mare; „Punguþa cu doi bani”* dupã IonCreangã, la Teatrul de Pãpuºi Baia Mare.

2. PENTRU SPECTACOLE FOLCLORICE

„Câtu-i Maramureºu”* – autor al libretului, muzica în colaborare cu compozitorul MirceaNeagu; „Cu cât cânt, atâta sunt”* – libretul ºi muzica; „Anotimpuri... anotimpuri”* – 1968 – autoral muzicii; „Rapsodie maramureºeanã”* – 1969 – libretul ºi muzica; „Maramureº, viaþã nouã”* –muzica de Liviu Borlan ºi Adrian Ro man – toate spectacole puse în scenã la Ansamblul de Cânteceºi Dansuri „Maramureºul” Baia Mare.

PUBLICISTICÃ

A scris numeroase studii, articole, in te r -viuri, cronici muzicale referitoare la art ist, laarta spectacolului, la educaþia muzicalã a spec -tatorului, despre compozitori, creaþii muzicale,folclor etc.:

Pagini de muzicologie: 90 de ani de lanaºterea lui George Enescu. Maestrul nostru;200 de ani de la naºterea lui Lud wig van Bee -tho ven. Simfonia destinului; Béla Bartok ºi fol -clorul românesc; Pe aripile jazzului; O imag inea omului Mo zart în societate; Centenar Enescu(10 pãrþi); Un veac de cântec românesc.

Cronici muzicale: Promisiunile unei sta -giuni, O formulã îmbogãþitã de exprimare,

ªcoala Popularã de Artã din Baia Mare la oraconsacrãrii; Sub flamura satirei; Re zonanþe si -ghetene; Mesagerii perfecþiunii; Ecouri ca me -rale; Pe treptele afirmãrii; Con certul spe ran -þelor; Schimburile de spectacole – acte decul turã; Bilanþ ºi per spec tive muzicale; În tâl -nirea corurilor camerale.

Studii, articole, interviuri: Teoria ºiprac tica grupurilor vocale (7 pãrþi); Cãile edu -caþiei muzicale (6 pãrþi);Linie ºi stil în structura spectacolului folcloric; Intensificarea vieþii mu -zicale – necesitate acutã a judeþului nostru;Pledoarie pentru educaþia muzicalã a copiilorîn familie; Structura muzicalã a publicului


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

nostru; Despre structura ºi profilul An sam blu -lui Ar tis tic „Maramureºul”; Pe teme corale;Maramureºul muzical – trecut, prezent, per -spec tive; Vocaþia patrioticã a cântului coral;Orientãri în alcãtuirea re pertoriului coral; For -maþiile muzicale îmbogãþesc peisajul ar tis tic;

Re u niunile corale – forme de educaþie artis ticãºi patrioticã; Folclorul muzical mara mu reºeanºi obligaþiile noastre faþã de el; Corul – sintezãa generaþiilor; Drumul muzicii spre opere du -rabile. A susþinut concerte – lecþii ºi conferinþepe teme muzicale.

FORMAÞII CORALE CARE AU INTERPRETAT CREAÞII ALE COMPOZITORULUI LIVIU BORLAN

Într-o convorbire pe teme corale, con sem -natã, în anul 1971 de scriitorul ªtefan Bellu,Liviu Borlan relevã câteva aspecte pri vitoare ladifuzarea creaþiilor sale: „Tripticul mara mu re -ºean”, lucrare lansatã la Ra dio, im primatã cuCorul Radioteleviziunii condus de Aurel Gri -goraº; „Mândruþul care te lasã” ºi „Trecui dealul la Bãiuþ” – imprimate ºi lan sate cu Corul Fila -monicii „Oltenia” din Craiova dirijat de Ale -xandru Racu; 4 lucrãri în curs de imprimare cuCorul Ansamblului Ar tis tic „Rapsodia ro mâ -nã”; 10 coruri – inspirate din folclorul oºenesc,codrenesc ºi someºean, pregãtite pentru im pri -mare ºi pentru editare la Casa Creaþiei Popularea Judeþului Satu Mare. Atunci, puþin op ti mist,ºi-a exprimat insatisfacþia pentru faptul cã for -maþii corale maramureºene foarte apre cia te ºivaloroase, la acea vreme, nu beneficiau de posi -bilitatea de a fi înregistrate pe mãsura artei lor

in ter pre ta tive: „De când aºtept eu niºte înre -gistrãri cu Ardusatul, Hideaga, Viºeul etc., darse pare cã legãtura cu Radioul nu este satis -fãcãtoare. Cãci, incontestabil, re per toriu existãºi încã valoros”1. Cu re gret, noi, azi, constatãmcã doar repertoriul, dar într-un fond pasiv, a mairezistat vremurilor. Corurile maramureºeneamin tite – etalon în miºcarea coralã a vremii...sunt amintiri. Cu atât mai de preþ se aratã, iatã,acum, gestul inegalat, de mare valoare, in te gra -tor, pe care ni-l dãruieºte Asociaþia „PrieteniiArmoniei” ºi Co rala „Armonia” din Baia Mare,sub „mecenatul” ingi nerului AlexandruNicolici, di rec tor execu tiv, orga nizând Fes ti -valul Coral Internaþional „Liviu Borlan”,anual din 2011 pânã în prezent. Ni se oferãastfel perspectiva aducerii în luminã ºi bucu -ria de a constata, pe viu, excelenþa creaþieiborlanie ne.

. Corul Radioteleviziunii Române, dirijor Aurel Grigoraº: „Triptic maramureºean”

. Corul Ansamblului „Rapsodia Românã”

. Corul Filarmonicii „Oltenia”, Craiova, dirijor Alexandru Racu: „Mândruþul care te lasã”,„Trecui dealu la Bãiuþ”. Corala „Prietenii muzicii” Baia Mare, dirijor Liviu Borlan (1978-1981): „Doina” – cantatã,

„Két mag yar népdal”, „Colinda gospodarului”; dirijor Ion Sãcãleanu (1981-1996):„Legenda în lemn”, „Ad pacem”, „Dacia Fe lix”, „Cântec pentru Vasile Lucaciu”, „Lasã,mândrã, cã-i vedea”; Colinde. Corul Liceului Ped a gogic de Educatoare Baia Mare, dirijor Ion Sãcãleanu: „Imn” pe

versuri de V. R. Ghenceanu ºi „Doina” pentru cor de femei, solo sopran ºi oboi. Corul „Ca pella Rivulina” Baia Mare, dirijor Gheorghe Paraºcineþ: „Ceteruicã din tri

lemne”, „Taina creºtinãtãþii”. Corul „Mad ri gal” al Liceului de Artã Baia Mare, dirijor Gheorghe Paraºcineþ: „Suitã de

vechi cântece maramureºene”, „Mioriþa maramureºeanã, „Ad pacem”, „Lira ºi trubadurul” (serenadã mad ri gal). Corul „Madrigaletto” al Liceului de Artã Baia Mare, dirijor Gheorghe Paraºcineþ:

„Ceteruicã din tri lemne”. Corul Cãminului Cul tural din Ardusat, dirijor Valentin Bãinþan: „Legendã în lemn”,

„Trece badea”, Vom apãra”, „Un veac de cântec românesc”. Corul bãrbãtesc din Finteuºul Mare, dirijor Valentin Bãinþan: „Marºul veteranilor din’77”,

„Eroii de pe Someº”, „Dacii ºi noi”, Forþa noastrã”, „Pânã când o inimã mai bate”,„Florile-a florilor”, „Doina lui Lucaciu”. Corul Cãminului Cul tural din Moisei, dirijor Maria Stoica: „Haia, haia...” – cântec de

leagãn, „Pe râtuþu cel cu rouã”, „Codrule, cetinule”


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

1 Ibi dem, p. 205-206.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Paginã de manuscris din lucrarea „Transilvania” – cântec pentru voce ºi orchestrã a compozitorului Liviu Borlan


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

. Corul de femei al Casei Orãºeneºti de Culturã Viºeul de Sus, dirijor Maria Mihalca: „Haia,haia...” – cântec de leagãn, „Codrule, cetinule”, „Suitã de vechi cântece din Maramureº”,„Mioriþa maramureºeanã”, „Þara”. Corul Cãminului Cul tural din ªomcuta Mare, dirijat de Gh. Pop ºi Liviu Borlan: „Balada

Chioarului”. Corul „Armonia Chioarului”, dirijor Eugen Indre: „Lasã, mândrã, cã-i vedea”. Corul Casei de Culturã Sighetul Marmaþiei, dirijor Teodor Borca: „Lasã, mândrã, cã-i

vedea”. Corul „Hollosy Si mon” din Sighetul Marmaþiei, dirijor Ileana Váradi: „Trece badea”. Corul Liceului Ucrainean „Taras Sevcenko” din Sighetul Marmaþiei, dirijor Teodor

Popovici: „Batã-te dorul, Gutâi”, „Maramureº, þarã veche”. Corul Cãminului Cul tural Seini, dirijor Viorel Tarþa: „Trece badea”. Corul ªcolii Gen er ale nr.1 Seini, dirijor Viorel Tarþa: „Maramureº, þarã veche”. Corul Casei de Culturã a Sindicatelor Baia Mare, dirijor Eleonora Pop: „Haia, haia...”,

„Trecui dealu la Bãiuþ”, „Lasã, mândrã, cã-i vedea”. Corul Cãminului Cul tural din Ulmeni, dirijor Eleonora Pop: „Lasã, mândrã, cã-i vedea”. Corul Cãminului Cul tural din Bãseºti, dirijor Valentin Bãinþan ºi Ambrozie Pop: „Trece

badea”. Corul Bisericii „Sfântul Nicolae”, Baia Mare, dirijor Simion Vaida: „Taina creºtinãtãþii”,

„Sfinte Dumnezeule”, „Somnul lui Iisus”, „Fluierul cel pãstoresc”. Corul Bisericii „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, Baia Mare, dirijor Rodica Fage: „La

altarul credinþei strãbune”, „Lasã, mândrã, cã-i vedea”. Corul „Angelli” al Seminarului Teologic Liceal „Sf. Iosif Mãrturisitorul”, Baia Mare,

dirijor Iustin Podãreanu: „Batã-te dorul, Gutâi”. Corul Universitãþii din Oradea, dirijor Iustin Podãreanu: „Batã-te dorul, Gutâi”. Corul „Can tata me lodi ca” din Cluj-Napoca, dirijor Vlad Cet eraº: „Maramureº, þarã veche”. Corul „Camerata Academica Porolissensis” din Zalãu, dirijor Ioan Chezan: „Patrie,

frumoasa mea poveste”. Corul „Clasic” din Piteºti, dirijor Magdalena Ion: „Alunuþ cu creanga verde”. Corul Bisericii Ortodoxe din Ilba, dirijor Lotica Vaida: „Ceteruicã din tri lemne”. Corul Bisericii Ortodoxe din Cicârlãu, dirijor Mihaela Bob Zãiceanu: „Trece badea”. Grupul coral „Coralis” al Casei de Culturã din Târgu-Lãpuº, dirijor Grigore Leºe: „Haia,

haia... (cântec de leagãn)”. Corul ªcolii cu Clasele I-VIII Nr. 12 „Dr. Vic tor Babeº” din Baia Mare, dirijor Elena

Bâtea: „Sâmbra copiilor”. Corul ªcolii cu Clasele I-VIII Satulung, dirijor Eugen Indre: „Maramureº, þarã veche”. Corul ªcolii cu Clasele I-VIII nr.19 Baia Mare, dirijor ªtefania Atzberger: „Sâmbra

copiilor”. Corala „Armonia”, dirijor Mihaela Bob Zãiceanu: „Cântec de haiducie”, „Cântec din

Chioar”, „Ceteruicã din tri lemne”, „Haia, haia...” (cântec de leagãn), „Lasã, mândrã, cã-ivedea”, „Trece badea”. Camerata „Infantis”, Braºov, dirijor Nicolae Bica: „Ad pacem”. Corul „Orfeu”, Curtea de Argeº, dirijor Alexandru Ionescu: „Haia, haia...” (cântec de

leagãn), „Lasã, mândrã, cã-i vedea”. Corul „Doxologia”, Baia Mare, dirijor Petricã-Aurelian Covaciu: „Ceteruicã din tri lemne”. Corul Sargeþia”, Deva, dirijor Nicolae Icobescu: „Cântec de haiducie”, „Haia, haia...”

(cântec de leagãn). Corul „Accoustic”, Bucureºti, dirijor Dan iel Jinga: „Cântec de haiducie”. Corul „Doiniþa”, ªireþi, Republica Moldova, dirijor Svetlana Rebeja-Ion: „Haia, haia...”

(cântec de leagãn). Corul „Anastasis” al Catedralei Ortodoxe Sfântul Nicolae”, Deva, dirijor Dorin-Caius

Kladni: „Lasã, mândrã, cã-i vedea”, „Haia, haia...” (cântec de leagãn). Corul „Speranþa” Solotvino, Ucraina, dirijor Olena ªiman: „La altarul credinþei strãbune”. Corul „Artos”, Lviv, Ucraina, dirijor Nataliya Ivashkiv: „Ceteruicã din tri lemne”. Corul „Anche Musica”, Ploieºti, dirijor Amalia Secreþianu: „Ceteruicã din tri lemne”

. Corul „Vo ces”, Oradea, dirijori Dorina Dumitrescu ºi Ar nold Schnei der: „Legendã în lemn”

. Corul „Musica divina”, Deva, dirijor Gelu Onþanu-Crãciun: „Legendã în lemn”

. Corul „Ap pas sio nato”, Târgoviºte, dirijor Flo rin-Emil-Nicolae Badea: „Haia, haia...”(cântec de leagãn). Corul „Cantica Collegium Musicum”, Mar tin, Slovacia, dirijor Štefan Sedlicky: „Cântec

din Chioar”. Corul „Sfânta Treime”, Alba Iulia, dirijor Iosif Fiþ: „La altarul credinþei strãbune”. Corul „Alla Breve”, Odorheiu Secuiesc, dirijor László Kovács: „Legendã în lemn”. Corul „Cantores amicitiae”, Iaºi, dirijor Nicolae Gâscã: „Legendã în lemn”. Corul „Erkel Ferenc”, Budapesta, Ungaria, dirijor Zsófia Cseri: „Haia, haia...” (cântec de

leagãn). „Madrigálkórus”, Szekszárd, Ungaria, dirijor Valér Jobbágy: „Cântec de haiducie”. Corul „Odmev”, Kamnik, Slovacia, dirijor Ana Smrtnik: „Lasã, mândrã, cã-i vedea”. Corul „Tem pus”, Baldone, Letonia, dirijor Baiba Urka,: „Haia, haia...” (cântec de leagãn). Corul „Vi vace”, Mezötúr, Ungaria, dirijor Magdolna Csizi: „La altarul credinþei strãbune”. Corul „Vox caelestis”, Budapesta, Ungaria, dirijor Valeria Szebelledi: „Cântec din Chioar”

ÎNSEMNE ALE DÃINUIRII

Festivalul interjudeþean de interpretarevocalã ºi instrumentalã, trei ediþii: 1995, 1996,1997, organizator Inspectoratul Judeþean pentruCulturã Maramureº ºi Liceul de Artã din BaiaMare, coordonatorul manifestãrilor, profesorulGheorghe Paraºcineþ Efigia în bronz „LiviuBorlan”, realizatã de sculptorul Ioan Marchiº,montatã pe frontispiciul ªcolii de Arte din BaiaMare, 1995 Atribuirea numelui „Liviu Borlan”ªcolii de Arte din Baia Mare, 1995, la iniþiativaprofesorului Vasile Petruþiu, Placã omagialãpe frontispiciul Colegiului Naþional „MihaiEminescu” din Satu Mare, fixatã în 2004, laîntâlnirea de 50 de ani de la absolvire a colegilorcompozitorului Liviu Borlan, iniþiatori profe -

sorii Nicolae Codreanu ºi Ioan Pop Festivalulcoral internaþional „Liviu Borlan” în orga ni -zarea Asociaþiei „Prietenii Armoniei”, anual din 2011. Editarea cu sprijinul financiar al Aso -ciaþiei „Prietenii Armoniei”, di rec tor executivAlexandru Nicolici, a lucrãrilor: Polifonii. Liviu Borlan, publicatã în 2011 la Editura „Eurotip”Baia Mare, autori profesorii Simion Vaida ºiLotica Vaida, ºi Liviu Borlan, Piese corale, vol.I, Editura „Boema”, Turda, 2012, Liviu Borlan,Piese corale, vol. II, Editura „Boema”, Turda,2013, Liviu Borlan, Piese instru mentale,Editura „Boema”, Turda, 2014; ediþii alcãtuiteºi îngrijite de profesorii Simion Vaida ºi LoticaVaida.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

Festivalul Internaþional Coral „Liviu Borlan”

Argumentul ARMONIEI de a-ºi gãsi rãdãcinile

Viorica PÂRJA

„...Muzica mã îndeamnã sã mi-i închipui pe daci simpli, curaþi, deschiºi, conturaþidintr-o singurã linie. În Maramureº se întâlnesc multe straturi folclorice. Deºifolclorul muzical maramureºean s-a impus atenþiei þãrii ºi, am zice, lumii, el ne rezervãîncã multe necunoscute, care nu vor fi explorate nici într-o sutã de ani. Pentru cã acestfolclor e viu, regenereazã ºi n-a fost înlocuit nici cu muzica urbanã ºi nici cu cânteculaltor zone”. Liviu Borlan

Cântecul – oglinda sufletuluiCa sã vorbeºti despre Festivalul In ter na -

þional Coral „Liviu Borlan” trebuie mai întâi sãvorbeºti despre Corala ARMONIA. FiindcãFestivalul care se desfãºoarã de cinci ani la BaiaMare ºi-a propus sã facã cunoscutã muzica luiLiviu Borlan. Este argumentul ARMONIEI dea-ºi gãsi rãdãcinile.

Era prin 1620, când Mar tin Opitz, umblatprin lume, spunea: „Când aud un cântec ro -mânesc, îmi vine sã cred cã muzica e anumecreatã pentru român ºi românul pentru muzicã...”.

Omul de culturã ºi demnitarul ger man aînþeles ex act cã pentru român, fie el de odi -nioarã, sau contemporanul nostru, muzica s-aîmpletit ºi se împleteºte cu însãºi viaþa. ªi arevaloare sacrã, prin cântec românul mãrtu ri sin -du-ºi cele mai profunde trãiri.

Am noroc cã ºtiu cânta,/ Cã-mi astâmpãrinima./ Horile-s de stâmpãrare/ La omu’ cu su -pãrare... Dar românii nu cântã doar la supãrare.Ei cântã ori de câte ori simt nevoia s-o facã. Iarcând cântã, o fac cu toatã fiinþa.

Pânã nu m-am întâlnit cu corala ARMONIA,m-am întrebat adesea de ce cântã oamenii? ªiam încercat o su me denie de rãs punsuri. La celemai multe am primit rãspuns de la ARMONIA.ªi de la oamenii ei.

Cu Corala ARMONIA am învãþat, în ceiaproape 15 ani care s-au scurs de la primul con -cert dat, cã el, cântecul, nu e altceva decâtoglinda sufletului. Parcã era ieri, când scriamprima ºtire în care spu neam cã undeva înEuropa, undeva în România, mai pre cis la BaiaMare, s-a nãscut Corala ARMONIA. Din iu -birea de oa meni. Din dragostea unor oamenipentru muzicã. Din plã cerea de a cânta. Dindorinþa de a transmite ºi altora nestematele mu -zicii corale ºi ale folclorului românesc. Din dragde România, la ea acasã, dar mai ales dincolo degraniþele sale.

O fac atât de bine ºi cu atâta sinceritate,încât nu-i de mirare cã s-au bucurat de succesfoarte repede. Dincolo de muzica pe care ocântã, promoveazã ecumenismul. Sunt oamenicare cântã ºi rezoneazã extraordinar cu alte cul -turi, cu alte credinþe.

Au început sã cânte mai întâi pentru ei,apoi pentru ceilalþi, în lãcaºuri de culturã, înbisericile noastre, iar mai apoi în bisericile alto -ra. Au trecut graniþa Maramureºului, s-au aven -turat prin România, apoi mai departe, prinEuropa, apoi tot mai departe…

I-am însoþit în periplul lor prin lume, amscris în carnetul de re porter atâtea lucruri care,adunate, au alcãtuit un frumos poem închinatmuzicii, oamenilor care cântã, ARMONIEI, lo -

curilor pe care le-am vãzut ºi care alcãtuiesccartea Meridianele ARMONIEI. Un ar gu mentpentru viitor. Fiindcã lucrurile durabile ºi amin -tirile frumoase trebuie întreþinute pentru a nuintra în uitare. Timpul nu se opreºte în loc ºi nutrebuie sã punã distanþã între prezent ºi viitor.

Privind în urmã ºi analizând ceea ce s-aîntâmplat în toþi aceºti ani, le dãm dreptate celorcare afirmã cã ARMONIA este un fenomen. Am auzit-o cel mai re cent în februarie 2015, la Op eraNaþionalã din capitala Ardealului, când de peimensa scenã a operei clujene, ARMONIA con -certa pentru elitele Clujului.

Paºi în devenirea ARMONIEINimic n-a fost forþat în devenirea

ARMONIEI. Aºa cum îi place sã spunã luiAlexandru Nicolici, directorul executiv al Aso -ciaþiei „Prietenii Armoniei”, ARMONIA n-a în -ceput, a continuat. Fiindcã dintotdeauna aici înzonã s-a cântat. Aici au fost „Prietenii muzicii”,„Capela Rivulina”, au fost corurile lui ValentinBãinþan, un adevãrat mo tor de corale.

Cântecul coral este o tradiþie veche înMaramureº. Toþi oamenii cântã, trebuie numaisã-i laºi sã cânte ºi sã se manifeste. Privind înurmã, vedem cinci etape importante în evoluþiaARMONIEI. Planificate din doi în doi ani.

2003, Suedia. Turneu într-o þarã care areuna dintre cele mai importante miºcãri coraledin lume. 100 000 de coruri la 8 milioane delocuitori. Acolo, ARMONIA a spart orice tip debariere. ªi de culturã ºi de mentalitãþi.

2005. ARMONIA a mai fãcut un pas. Asta a însemnat Brazilia. Iar dacã într-o catedralãimensã, un preot catolic spune în faþa a 1000 decatolici: „Cine cântã ca voi se roagã de douã ori” ºi mulþimea cântã „Ami gos para siempre”, dejaai atins nu un scop, ci un vârf de trãire.

2007. Dacã tot vorbim de spirit, ARMONIAa pornit spre cea mai spiritualã þarã. În Is rael, petãrâmurile sfinte, n-au mers sã dea concerte, cisã-ºi umple sufletele. ªi le-au um plut ºi pe ale lorºi pe ale celor care i-au auzit cântând. La sfârºit,ºi coriºti ºi spectatori, s-au declarat cetãþeni aiARMONIEI.

2009. Cea de-a patra etapã în devenireaARMONIEI. A fost China. Iar dacã ajungi sãcânþi în Oraºul Interzis, la Templul Cerului saupe Marele Zid chinezesc, cuvintele sunt de pri -sos în a explica starea de spirit. La un anumitnivel, între civilizaþii nici nu existã bariere.Acolo, într-o civilizaþie de mii de ani, a apãrutmulþumirea care îþi aduce liniºtea. ªi mul þu -mirea sufleteascã.

2011. Etapa a cincea. Peste tot pe unde auconcertat, starea de spirit ºi bucuria de a cânta au avut rezonanþã. În drumul acesta mereu as cen -dent, ºi-au propus ca atunci când ARMONIA vaîmplini 10 ani de existenþã, sã aducã un omagiufolclorului românesc, sursa care îi face sã sesimtã cel mai bine. ªi care le-a adus cel maimare succes.

Un gest care se lãsa demult aºteptat

Aºa a apãrut Festivalul InternaþionalCoral „Liviu Borlan”. Un gest care se lãsa demult timp aºteptat. În septembrie 2011, CoralaARMONIA din Baia Mare (dirijor prof.Mihaela Bob Zãiceanu) ºi Asociaþia PrieteniiARMONIEI fac acest gest.

Deloc întâmplãtor, Festivalul Inter na þio -nal Coral „Liviu Borlan” a debutat la 75 de anide la naºterea compozitorului. Sã nu uitãm cãLiviu Borlan, care a abordat aproape toate ge -nurile muzicale: de la muzicã simfonicã, la mu -


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Corala „Armonia” Baia Mare

zicã de camerã, de la muzicã de fanfarã, la ceavo cal-instrumentalã, coralã – laicã ºi religioasã,pânã la cântece pentru copii, muzicã uºoarã, sauorchestraþii pentru formaþii instrumentale ºi an -sambluri vo cal-instrumentale.

În septembrie 2011, la Baia Mare, debutaun fes ti val internaþional pentru recunoaºtereavalorii lui Liviu Borlan. O manifestare menitã sã ºteargã colbul ºi sã aducã la luminã frumuseþeamuzicii compuse de Liviu Borlan. E trist sã vezicã o parte din op era lui, într-un mod ab surd, aajuns prada distrugerii sau uitãrii. Poate o partedin ea zace acoperitã de molozul casei în cares-a nãscut. Dar casa a fost reconstruitã. Aºatrebuia sã se întâmple ºi cu op era acestui om, cuun destin nu prea fericit.

ªi tot Asociaþia „Prietenii Armoniei” areorgoliul de a spune cã fiecare ediþie a Festi -valului a fost însoþitã de lansarea unei cãrþi culucrãrile lui Liviu Borlan. O muncã tenace, fã -cutã cu pasiune de doi îndrãgostiþi de muzicã,profesorii Lotica ºi Simion Vaida.

Nu este uºor sã organizezi un evenimentde amploare, la standarde europene. Dar BaiaMare, Maramureºul ºi Liviu Borlan meritã. Sãnu uitãm cã proiectul Festivalului „LiviuBorlan” are parteneri serioºi: Primãria ºi Con -siliul lo cal Baia Mare, Consiliul Judeþean Mara -mureº, Ansamblul Folcloric Naþional „Tran sil -vania”, ªcoala Popularã de Artã „Liviu Borlan”, Biblioteca judeþeanã „Petre Dulfu”, Ca m era deComerþ ºi Industrie Maramureº, Cen trul Jude -þean pentru Promovarea ºi Con servarea CulturiiTradiþionale Maramureº, Clu bul Ro tary BaiaMare, Asociaþia coralã euro peanã „Europa Can -tat”, Asociaþia Naþionalã Co ralã din România,prietenii ARMONIEI, care nu sunt puþini. Lafiecare ediþie, membrii Coralei ARMONIA ausarcini pre cise, astfel ca derularea eve ni men -tului sã aibã loc în cele mai bune condiþii. Totulfuncþioneazã ca un ceas elveþian.

Recunoaºterea valoriiPrestigiul acestui eveniment muzical este

dat de personalitãþile incontestabile ale muziciicorale, care au acceptat sã jurizeze corurileînscri se în fes ti val: reprezentanþii academiilorde muzicã din Bucureºti, Cluj-Napoca ºi Iaºi, aiºcolilor de muzicã din Budapesta, Bratislava,Praga, Chiºinãu, ai ºcolii bãimãrene de muzicã.

La prima ediþie a Festivalului au fãcutparte din juriu: Voicu Enãchescu, preºedinteleAsociaþiei Naþionale Corale din România, diri -jorul corului „Preludiu”, preºedintele juriului;Mihaela Bob Zãiceanu, profesor de canto clasic

ºi folcloric, dirijorul Coralei ARMONIA,Mihály Duffek, dec an al Conservatorului dinDebrecen; Nicolae Gîscã, rec tor al Universitãþiide Arte „George Enescu” din Iaºi; Ioan Golcea,vicepreºedinte al Asociaþiei Naþionale Coraledin Ro ma nia; Rob ert Houlihan, dirijor al Or -chestrei Simfonice Irlandeze RTE; CristinaNemeº-Bota, compozitor, profesor; Ciprian Para,profesor la Ac a de mia de Muzicã „GheorgheDima” din Cluj-Napoca.

Observatori internaþionali, Mi chael Scheck(Asociaþia Europeanã Coralã „Europa Cantat”)ºi Andrea Angelini (Federaþia Inter naþionalãCoralã).

În 2011, s-a dat startul unui evenimentmuzical remarcabil prin organizare, prin sis -temul de jurizare, prin componenþa juriului. Auintrat în con curs corurile: „Acustic”, Bucureºti;„Doxologia”, Baia Mare; „Orfeu”, Curtea deArgeº; „Sargeþia”, Deva.

Trofeul „Liviu Borlan”, acordat formaþieicare interpreteazã cel mai bine o compoziþiesemnatã de Liviu Borlan, a revenit corului„Acustic”, din Bucureºti.

O nouã întâlnire cu muzica coralã

Septembrie 2012. O nouã întâlnire cumu zica coralã. Un eveniment muzical care sã nu lase ca lucrurile durabile sã intre în uitare. Iartrecerea timpului sã nu punã distanþã între tre -cut, prezent ºi mai ales viitor.

Cea de-a doua ediþie a Festivalului In -ternaþional Coral „Liviu Borlan” aducea la BaiaMare nu doar corurile înscrise în con curs, ci ºimembrii Asociaþiei Naþionale Corale dinRomânia, care-ºi þinea adunarea gen eral în capi -tala Maramureºului.

Faptul cã de la cea de-a doua ediþie, di rec -tor ar tis tic al festivalului este italianul AndreaAngelini, care este ºi observator din partea Fe -deraþiei Internaþionale de Muzicã Coralã, vor -beºte deja de recunoaºterea internaþionalã a va -lorii festivalului.

Preºedintele juriului a fost tot maestrulVoicu Enãchescu, preºedintele Asociaþiei Na -þionale Corale din România, dirijorul corului„Preludiu”. Alãturi de el au jurizat prof. univ.Eva Kollar, profesor la Facultatea de Muzicã ºiDirijat Coral a Academiei de Muzicã „LisztFerenc” – Universitate de Stat, PreºedinteleAso ciaþiei de Coruri ºi Orchestre din Ungaria,dr. Mi lan Kolena, dirijor al Coralei „Apollo” ºial Coralei „Schola Gregoriana Bratislavensis”,Slovacia, prof. univ. dr. Nicolae Gîscã, fost rec -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

tor al Universitãþii de Arte „George Enescu”Iaºi, lector univ. Ioan Pop, Ac a de mia de muzicã„Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, conf. univ. dr.Ga briel Popescu, Universitatea Naþionalã deMuzicã Bucureºti, prof. Mariana Tilca, Liceulde Artã Baia Mare ºi Mihaela Bob Zãiceanu,dirijorul Coralei „Armonia”.

Au fost prezente în con curs: corul„Sargeþia” – Deva, Corul „Anastasis” – Deva,„Doiniþa” – Sireþi, Republica Moldova, „Orfeu”– Curtea de Argeº, „Doxologia” – Baia Mare,„Speranþa” – Solotvino, Ucraina.

Trofeul „Liviu Borlan” a revenit Corului„Sargeþia” din Deva, dirijat de NicolaeIcobescu.

Muzica face parte din sufletul omului!

Septembrie 2013. Ediþia a treia a Fes -tivalului Internaþional Coral „Liviu Borlan”.Nicio bucurie nu o întrece pe cea izvorâtã dinfrumuseþea muzicii, creatã pentru sufletul oa -menilor. Acesta ar putea fi motto-ul sub care sedesfãºoarã Festivalul Internaþional Coral „Liviu Borlan”.

Evoluþia corurilor înscrise în fes ti val afost urmãritã atent de un juriu de profesioniºti:Voicu Enãchescu, preºedintele Asociaþiei Na -þionale Corale din România, dirijorul corului„Preludiu”, preºedintele juriului; Mi lan Kolena– Universitatea de Artã Muzicalã, Bratislava,SLOVACIA; Mihail Diaconescu – Uni ver si ta -tea Naþionalã de Muzicã, Bucureºti; Ionicã Pop– Ac a de mia de Muzicã „Gheorghe Dima”, Cluj- Napoca; George Dumitriu – Universitatea deArte „George Enescu”, Iaºi; Éva Kollár – Fa -cultatea de Dirijat Coral a Academiei Muzicale,Budapesta, UNGARIA; Veronika Lozoviucová– ªcoala de Arte Taussigova, Praga, CEHIA;Maria Pocol – Liceul de Arte Baia Mare.

Di rec tor de fes ti val – profesor MihaelaBob Zãiceanu, dirijorul Coralei „Armonia”.

S-au înscris în fes ti val 10 coruri. În urmatragerii la sorþi, ordinea intrãrii în con curs a fost: Corul „ARTOS” – Lviv, Ucraina, dirijor Nata -liya Ivashkiv; „ANCHE MUSICA” – Ploieºti,dirijor Amalia Secreþianu; „VOCES” – Oradea,dirijor Valentin Lazãr; „MUSICA DIVINA” –Deva, dirijor Gelu Onþanu-Crãciun; „APPA -SSI O NATO” – Târgoviºte, dirijor Flo rin EmilNicolae Badea; „CANTICA COLLEGIUMMUSICUM”, Slovacia, dirijor Štefan Sedlick;„ANASTASIS” – Deva, dirijor Dorin Kladni,„SFÂNTA TREIME” – Alba Iulia, CorulCatedralei Reîntregirii, dirijor Iosif Fiþ; „ALLABREVE” – Odorheiul Secuiesc, dirijor LaszloKovacs.

Trofeul „Liviu Borlan” a fost obþinut deCorul „Alla Breve”, Odorheiul Secuiesc, dirijor Laszlo Kovacs.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

A doua scrisoare deschisã de la „Sargeþia” Deva

Coralei „Armonia” ºi Asociaþiei „PrieteniiArmo niei” – Baia Mare

Prieteni dragi,Avem multe sã vã spunem ºi în acest an

muzical care are deja, pentru noi, o notã specialã, dupã eve nimentul „Liviu Borlan” de la Baia Mare.

Mai întâi, vã spunem cã apreciem ºi de dataaceasta tot ce aþi fãcut ca Festivalul InternaþionalCoral „Liviu Borlan” sã rãmânã în memoria noastrãafectivã ca un mo ment de excepþie.

Apoi, trebuie sã vã mãrturisim ca unor prieteni apropiaþi, cã ne-a trebuit ceva timp sã ne dumirim cãsuntem laureaþii ºi câºtigãtorii Trofeului Festivalului.Surpriza a fost mare!... Poate de aceea am reacþionatpuþin atipic la Galã ºi chiar dupã pre miere. Acum,dupã ce am studiat fiºele juriului, dupã ce am auzit ºialte aprecieri ºi am analizat noi înºine ce a fost bine ºice a fost rãu, am intrat, parcã, mai deplin în ipostazade câºtigãtori. ªi vã asigurãm cã nu micã ne estebucuria!

Pentru cã aþi fãcut posibile atâtea momente fru -moase, vã suntem recunoscãtori.

Vã mulþumim pentru primirea impecabilã ºipentru timpul vostru transformat în dar!

Vã mulþumim pentru efortul care a stat în spa -tele sãrbãtorii ºi al bunei funcþionãri a „maºinãriei”Festivalului!

Vã mulþumim pentru ocazia de a-i cunoaºte ºia ne împrieteni cu fraþii noºtri de peste graniþã! Vãmulþu mim pentru cântecele voastre ºi pentru energia pecare o împãrtãºiþi cu cei ce vã ascultã! Vã mulþumimpentru serile minunate ºi pentru irezistibilii Petreuºi!Vã mul þu mim pentru veselia contagioasã, prelungitãde cãtre unii dintre noi, în cântare „de voie”, pânãdimineaþã!

Sã sperãm cã ne va fi îngãduit un timp în caresã ne reîntâlnim, de data aceasta pe meleagurihunedorene, în frãþeascã bucurie ºi proiecte muzicalecomune.

Vã preþuim ºi vã iubim!Cu toatã dragostea,„Sargeþia”, Deva, 24 septembrie 2012

20 de ani de la dispariþia lui Liviu Borlan

Septembrie 2014. Ediþia a patra aFestivalului Internaþional Coral „Liviu Borlan”a avut o semnificaþie aparte. La 20 de ani de ladispariþia lui Liviu Borlan, s-au încercat nu -meroase rãspunsuri la cea mai fireascã în tre -bare: Cine a fost ºi cum a fost Liviu Borlan?

Rãspunsuri date ºi la ediþiile precedente.Liviu Borlan a fost, înainte de toate, un mareiubitor ºi un mare cunoscãtor de muzicã. Aproa -pe întreaga sa creaþie muzicalã îºi are originea ºiinspiraþia în nesecatul izvor al muzicii populareromâneºti, pe care a iubit-o ºi slujit-o cu de -votament.

A trãit ºi s-a exprimat prin muzicã.La ediþia 2014 a Festivalului Internaþional

Coral „Liviu Borlan” s-au înscris în fes ti val 10coruri, douã retrãgându-se ul te rior. În urma tra -gerii la sorþi, ordinea intrãrii în con curs esteurmãtoarea: Corul „Tem pus”, Letonia; „Vo ces”,România; „Vi vace”, Ungaria; „Madrigalkorus”, Ungaria; „Vox Caelestis”, Ungaria; „CantoresAmicitiae”, România; 7. „Odmev”, Slovenia; 8„Erkel Ferencz”, Ungaria.

Urmãrite atent de un juriu de pro fe sio -niºti: Voicu Enãchescu, preºedintele AsociaþieiNaþionale Corale din ROMÂNIA, dirijorul co -rului „Preludiu”, preºedintele juriului; Mi lanKo lena – di rec tor ar tis tic al grupului „Apollo”,dirijor al „Schola Gregoriana Bratislavensis”,Universitatea de Artã Muzicalã, Bratislava,SLOVACIA; lector univ. dr. Grigore MirceaCudalbu – Universitatea Naþionalã de Muzicã,Bucureºti; lector univ. dr. Ionicã Pop – Ac a de -mia de Muzicã „Gheorghe Dima”, Cluj-Na poca; lector univ. dr. George Dumitriu – Uni versitatea de Arte „George Enescu”, Iaºi; Éva Kollár –ºefa catedrei programului doc toral de dirijatcoral, Facultatea de Dirijat Coral a Aca demieiMuzicale, Budapesta, UNGARIA; Elena Mar -ian – Preºedinta Asociaþiei Muzical-Corale dinRepublica MOLDOVA; Maria Pocol – di rec tor, Liceul de Arte Baia Mare.

Trofeul „Liviu Borlan” a fost obþinut deCorul „Cantores Amicitiae”, Iaºi, dirijorNicolae Gîscã.

A fost al patrulea an de când, la BaiaMare, în septembrie, se aude ºi se interpreteazãmuzicã de calitate, se rãsfoiesc volumele cucreaþiile compozitorului, se discutã despre viito -rul muzicii corale, se fac proiecte de viitor.

Întâlnire cu creaþiacompozitorului

Ce înseamnã compoziþiile lui LiviuBorlan, cum au fost ele primite de dirijorii ºiformaþiile corale prezente la Festivalul In ter -naþional Coral Liviu Borlan au fost întrebãriadresate acestora. Rãspunsurile sunt edi fi ca toa -re ºi pentru organizatori ºi pentru cei chemaþi sãpromoveze valorile pe care le avem.

Iosif Fiþ, dirijorul Corului „SfântaTreime”, Alba Iulia: „Pentru mine, întâlnirea cucompoziþiile lui Liviu Borlan a fost foarte mare.Am auzit de Liviu Borlan, a fost mai mare camine în con ser va tor, dar nu i-am cunoscut crea -þiile pânã la acest fes ti val. Aº fi ales o lucrarefolcloricã, dar corul meu cântã în catedralã, aºacã am selectat o lucrare religioasã („La altarulcredinþei strãbune”– n.n.). Mi se pare o muzicãinteresantã ºi chiar, fiind muzicã religioasã, mise pare îndrãzneaþã. Scrisã cu multe disonanþe,nespecifice muzicii bisericeºti, dar foarte inte -resant ºi plãcut”.

Gelu Onþanu Crãciun, dirijorul Corului„Musica Divina”, Deva: „Mi-a fost foarte greusã mã opresc asupra unei lucrãri din com po -ziþiile lui Liviu Borlan. Am ales o lucrare caremi-a plãcut mie cel mai mult («Legendã înlemn» – n.n.)”.

Valentin Lazãr, dirijorul Corului decamerã „Vo ces”, Oradea (locul III): „Am luatcon tact relativ re cent cu compoziþiile lui LiviuBorlan. Scriitura este interesantã. Am ales„Legendã în lemn”, un citat folcloric ingeniosprelucrat, cu sonoritãþi frumoase, interesante. Vãspun cã am umblat foarte mult sã gãsim o toacã”.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

În spiritul marilor armoniiCa orice mare compozitor, validat de su premaþia harului, Liviu Borlan a trãit în spiritul marilor armonii.

Ca prieten bun ºi mai tânãr, ce i-am fost, îi spun în forma aceasta, a cuvântului, care poate chiar strãpunge hotaruldintre viaþã ºi veºnicie: ferice, Liviu, cã ai parte de o nobilã postumitate. (...) Festivalul, care-þi poartã nu mele, esteprecum litera sãpatã în piatrã. Dar ºi o reverenþã pentru o mare personalitate. O, ce om a fost Liviu Borlan! Cemare compozitor ne locuieºte!

(Gheorghe Pârja, 7 septembrie 2013, „Graiul Maramureºului” – Liviu Borlan, dincolo de muzicã).

Dorin Kladni, dirijorul Corului „Anastasis”,Deva: „Ne-am strãduit ºi sperãm cã nu vomdezamãgi juriul ºi publicul. Am ales „Haia,haia”, o piesã care a plãcut foarte mult ºi co -riºtilor ºi sperãm sã o interpretãm aºa cum secuvine”.

Flo rin Emil Nicolae Badea, dirijorulCorului „Ap pas sio nato”, Târgoviºte (locul I):„Pentru mine acest fes ti val este o surprizã foarte mare. Recunosc cã în ultimii ani am parcurs untraseu destul de con sis tent la nivel eu ro pean ºisurpriza este deosebit de plãcutã. Sunt im pre -sionat de ceea ce se întâmplã aici la Baia Mare.Surpriza continuã pe acelaºi palier cu creaþiilemaestrului Liviu Borlan, într-adevãr mai puþincunoscut. Dar imediat colegii mei s-au ataºat delucrãri, care au sonoritãþi foarte plãcute, încãr -cãturã foarte mare, cu expresivitate, cu foarte mul -tã bucurie ascunsã în spatele acestor parti turi”.

Laszlo Kovacs, dirijorul Corului „AllaBreve”, Odorheiul Secuiesc (Trofeul „LiviuBorlan”): „Îmi parte foarte bine cã suntem aici.De 20 de ani de ani de când eu am înfiinþat acestcor, am observat cã vin tinerii spre muzicã, do -resc sã cânte. În Odorheiul Secuiesc existã 23 de coruri. Toatã lumea cântã. Ne era fricã de com -poziþiile lui Liviu Borlan. Noi toþi fiind maghiari,ne temeam cum o sã pronunþãm româneºte. Daram reuºit sã învãþãm piesa „Legendã în lemn” în trei zile. În fes ti val o sã arãtãm cu ce drag cân -tãm aceastã piesã”.

Amalia Secreþianu, dirijorul Coralei„Anche Musica”, Ploieºti: „Înainte de acest fes -ti val eu nu am cunoscut creaþia coralã a lui Liviu Borlan. Am ales o prelucrare folcloricã potrivitã componenþei coralei. Am avut multe dubii dacãam fãcut alegerea cea mai bunã. La prima re -petiþie, când le-am spus coriºtilor cã este piesaimpusã, reacþia lor a fost „asta nu ne place!” Amlucrat piesa ºi dupã primele douã parcurgeri s-auuitat la mine ºi au spus: „profesore, dar chiar efrumoasã!”

Stefan Sedlycki, dirijorul Corului „CanticaCollegium Musicum”, Mar tin, Slovacia (LoculII): „Suntem bucuroºi cã putem sã facemcunoºtinþã cu o culturã muzicalã nouã. Am alespentru fes ti val „Cântec din Chioar”. ªi coriºtii ºi eu am apreciat cã este ceva care ne este foarteaproape. Putem sã introducem piesa înrepertoriul nostru ºi s-o prezentãm ºi la alteconcursuri”. (Au ºi fãcut-o – n.n.)

Maria Pocol, profesor la Liceul de arteBaia Mare, membru în juriu: „Am avut bucuriaºi onoarea sã fac parte din cercul de prieteni ailui Liviu Borlan. Am colaborat cu dânsul ºi ca

elevã ºi apoi am fost colegi. Am avut apoi bu -curia sã îmi scrie chiar o lucrare, eu fiindpro fesor instrumentist, cânt la flaut. Îl simt peLiviu Borlan alãturi de noi ºi tot timpul l-amsimþit implicat ºi prezent în viaþa muzicalãbãimãreanã ºi naþionalã”.

Aceasta este muzica lui Liviu Borlan. Unexcelent mesager al dialogului interculturaldintre naþiuni ºi dintre oameni, un extraordinarliant al inimilor.

Festivalul „Liviu Borlan” – o manifestare îndreptatãcãtre artã, nu cãtre comerþ

Andrea Angelini, observator interna þio -nal, Federaþia Internaþionalã de Muzicã, di rec tor ar tis tic al Festivalului: „În calitatea mea de re -prezentant al Federaþiei Internaþionale deMuzicã Coralã, am ocazia sã particip la foartemulte festivaluri ºi manifestãri corale. Unelesunt bune ºi foarte bune, unele sunt doar eve -nimente comerciale.

Sunt foarte bucuros cã acest fes ti val are ovaloare artisticã deosebitã, pentru cã s-a ales din start un compozitor lo cal, care aratã ex act cãdirecþia festivalului este cãtre artã ºi nu cãtrecomerþ. Sper ca organizatorii sã-l con tinue ºi,aºa cum glumeam, sã ajungã la cea de-a 100-aediþie…”.

Mi lan Kolena, Universitatea de Artã,Bratislava, Slovacia: „Remarc cu plãcere cã dela an la an, festivalul este mai deschis cãtrecomunicarea cu alte þãri. Eu organizez multefestivaluri în Bratislava ºi ºtiu cât de importantãeste promovarea.

Cu toatã criza, iatã cã festivalul se þine, ºise þine la un nivel ridicat. Eu vã fac reclamã,vorbesc despre fes ti val, iar anul acesta avem uncor din Slovacia înscris în con curs. Felicitorganizatorii ºi sunt sigur cã în viitor vor veni ºimai multe coruri din strãinãtate”.

Eva Kollar, Facultatea de Dirijat Coral,Ac a de mia Muzicalã Budapesta, Ungaria: „Suntrecunoscãtoare pentru invitaþia de a participapentru a doua oarã în juriul festivalului. Estefoarte im por tant sã creãm acest con tact muzical, pentru cã, deºi nu suntem foarte departe, nuavem astfel de contacte.

Pasul urmãtor a fost sã invitãm formaþiicorale din Ungaria la fes ti val ºi formaþiileromâneºti sã participe la festivaluri în Ungaria.(La ediþia 2014 au fost prezente în fes ti val patrucoruri – n.n.). Avem rãdãcini comune în istorieºi e im por tant sã le scoatem în evidenþã.

Dirijez ºi eu un cor, care e la fel de vechi


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ca al domnului Voicu Enãchescu. Sunt con -ºtientã de importanþa muzicii corale amatoare ºide rolul acesteia în societate. E foarte im por tantca aceasta sã creascã ºi facem tot ce se poate înacest sens”.

Voicu Enãchescu, preºedintele Aso cia -þiei Naþionale Corale din România, dirijorul co -rului „Preludiu”, preºedintele juriului: „Eu suntextrem de onorat de invitaþia pe care mi-o adre -seazã organizatorii Festivalului InternaþionalCoral «Liviu Borlan».

Vã mãrturisesc cã particip ºi la alte ma -nifestãri corale naþionale ºi internaþionale, caremai existã din fericire în România. Mã re fer lafestivalul de la Piteºti, la cel de la Focºani, la celde la Lugoj ºi la cel de la Cernavodã, la careparticipã multe coruri ºi care contribuie la culti -varea gustului celor care ascultã muzicã coralã.

Festivalul de la Baia Mare este o ma -nifestare puþin specialã. Datoritã lui AlexandruNicolici, care a îndrãznit sã iasã din tipicurileorganizãrii unor festivaluri de asemenea gen,încercând sã dea o tentã eu ropeanã acestei mani -festãri.

Nivelul participãrii a fost într-un cre scen -do ev i dent ºi ca numãr de coruri ºi ca valoareinterpretativã. Cred cã este una dintre mani -festãrile cele mai importante de gen din Ro -mânia. Eu am încercat sã trans mit ºi celorlalþiorganizatori de festivaluri, chiar cu experienþãmai mare, câteva lucruri din modul de orga -nizare a Festivalului «Liviu Borlan». Chiar pre -zenþa în juriu a unor specialiºti din strãinãtateface ca nivelul calitativ al festivalului sã fiefoarte ridicat.

Remarc cu mare satisfacþie evoluþia Festi -valului. Pot spune cã ediþia 2013 a fost pesteaºteptãri. Surprinzãtor a fost faptul cã inter pre -tarea pieselor lui Liviu Borlan de cãtre coruriledin strãinãtate a fost impecabilã. Acest rescendo calitativ s-a vãzut ºi la ediþia 2014. Aºtept cufoarte mare încredere ediþia 2015”.

Alexandru Nicolici, directorul executival Asociaþiei Prietenii ARMONIEI: „Plutea înaer o manifestare care sã fie legatã de LiviuBorlan. Asociaþia Prietenii Armoniei ºi CoralaArmonia ºi-au asumat organizarea FestivaluluiInternaþional Coral «Liviu Borlan». Formaþiilecorale înscrise în fes ti val au adus la Baia Marece au avut mai bun de la ele de acasã ºi au preluat ºi o piesã de-a lui Liviu Borlan.

Festivalul care poartã numele lui LiviuBorlan a intrat deja în arena internaþionalã ºieste un punct dis tinct pe harta coralã”.

Muzica coralã – prestigiu dobândit în timp

La fiecare ediþie a Festivalului In ter na -þional Coral „Liviu Borlan”, în cea de-a doua zide desfãºurare a avut loc întâlnirea juriului cudirijorii formaþiilor corale prezente în con curs ºi cu dirijori de formaþii corale din Maramureº ºiîmprejurimi.

Au fost discuþii deosebit de interesantedespre ce vine din urmã, cum este receptatãmiºcarea coralã, ce trebuie fãcut ca aceasta sã fie pe o pantã ascendentã. Spicuim din opiniile ex -primate:

Ionicã Pop, Ac a de mia de Muzicã„Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca: „Un el e mentdistinctiv al profilului Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima” este existenþa unor an sam -bluri corale care au creat în interiorul instituþieiun climat deosebit de efervescent, atât în planulcreaþiei, cât ºi în cel al interpretãrii muzicale,câºtigând de-a lungul anilor un cert ºi durabilprestigiu pe plan naþional ºi internaþional.

Dacã vorbim de muzica coralã, „CappellaTransylvanica” ºi „Antifonia”, nu mai au nevoie de prezentare. Apoi este Ansamblul „Viva laMusica”. Are cam trei seturi de concerte pe an,de Crãciun, la Paºti ºi pe la mijlocul anului.Corul asigurã ºi suportul pentru lucrãrile de li -cenþã ale studenþilor de dirijat cor ac a demic.

Din acest punct de vedere, sunt câte treiore pe sãptãmânã de repetiþie, dar înainte decon certe dirijorul Ciprian Para ia studenþi depeste tot ºi de la teorie ºi de la armonie...

Sã nu uitãm cã în Cluj existã ºi CorulFilarmonicii, cred cã unul dintre cele mai bunedin þarã, care este dirijat de Cornel Groza. ÎnCorala „Antifonia” ºi eu am cântat mulþi ani. Nucred cã este un stu dent la con ser va tor, mã re ferla secþiile pedagogie, dirijat sau compoziþie,care sã nu fie implicat, într-un fel sau altul, înactivitatea coralã.

Sã spunem aºa, veºti bune de la Cluj.Mulþi dintre studenþii noºtri fac parte ºi din altecoruri. Din acest punct de vedere, cred cã seîntâmplã lucruri bune ºi eu cred cã se va mergespre mai bine. Nu cunosc toate corurile de ama -tori din Cluj, dar ºtiu activitatea corului „VoxTransilvania”, unde ºi eu mai dau câte o mânã de ajutor ºi unii dintre studenþii noºtri participã lacorurile de amatori”.

Mihail Diaconescu, Universitatea Naþio -nalã de Muzicã, Bucureºti: „Cele trei zone geo -grafice ale þãrii nu sunt reprezentate în mod egalîn ceea ce priveºte harta amatoare coralã. ªtiu cã


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

Ardealul este bine reprezentat, despre zonaMoldovei am mai puþine cunoºtinþe, vã pot spu -ne cã în regat se întâmplã o serie de fenomenecontradictorii ºi atipice.

Aº menþiona în primul rând o imixtiuneîntre arta amatoare ºi cea profesionistã, caremerge cu pierdere de teren în defavoarea miºcã -rii de amatori. Sunt profesor la Universitatea deMuzicã din 1990. Am fost ºi dirijorul coruluireprezentativ al universitãþii. Dacã între anii1990-2000, puteam sã aleg orice stu dent, sã-lchem la repetiþii, în orice zi, sau orã, acum nu-mi mai pot permite acest lucru, pentru cã studenþiiau început sã cearã bani pentru repetiþii.

Trag un semnal de alarmã, sã nu cumva sãse ajungã peste tot în aceastã situaþie. Peste tot în lume arta coralã este reprezentatã în primul ºiprimul rând de cãtre miºcarea de amatori. Lanoi, locul casei de culturã l-au luat bisericile,care trebuie sã ne sprijine pentru cã aici estelocul muzicii corale, de aici se poate dezvolta.

Avem ºi noi secþie de dirijat profesionist,secþie pedagogicã, secþie de muzicã religioasã,care întotdeauna a produs elemente foarte bune.Cei mai buni studenþi ai mei la clasa de dirijat auvenit din zona muzicii religioase.

Nu întâmplãtor, în momentul de faþã, laFacultatea de Teologie sunt patru foºti studenþide-ai noºtri, de la asistenþi, pânã la confe ren -þiari”.

George Dumitriu, Universitatea de Arte„George Enescu”, Iaºi: „Pot sã vã spun, în ceeace priveºte activitatea coralã din Iaºi, cã, dacãdupã 1989, pânã în anii 2000, existau douãcoruri de amatori care monopolizau activitateacoralã – Corul Universitãþii de Artã, condus dedomnul profesor Nicolae Gîscã, ºi corul«Camerata», al Casei Corpului Di dac tic din Iaºi, dupã 2000 s-au înmulþit corurile de amatori.

În spe cial cele care þin de activitatea de pelângã biserici. Se ºtie cã locul activitãþii coralede amatori, care se desfãºura pe lângã casele deculturã, acum s-a transferat înspre biserici.Avem mulþi candidaþi pentru dirijat coral în spe -cial din cadrul bisericilor.

Dau exemplu, corurile din bisericile orto -doxe, unde activeazã ºi absolvenþi de-ai noºtri,sau chiar din cadrul Filarmonicii ºi Operei. Pelângã ei vin ºi iubitori de muzicã ºi învaþã re -pertoriul. Care nu este exclusiv bisericesc.

Sunt mai puþine corurile de pe lângã ca -sele de culturã din oraº. Dar se face repertoriubun, de calitate, existã o emulaþie coralã ºi astane bucurã foarte mult”.

Eva Kollar, Facultatea de Dirijat Coral,Ac a de mia Muzicalã Budapesta, Ungaria: „Avem

rãdãcini comune în istorie ºi e im por tant sã lescoatem în evidenþã. Dirijez ºi eu un cor, care ela fel de vechi ca al domnului Voicu Enãchescu.Sunt conºtientã de importanþa mu zicii coraleamatoare ºi de rolul acesteia în societate. Efoarte im por tant ca aceasta sã creascã ºi facemtot ce se poate în acest sens”.

Veronika Lozoviukova, ªcoala de ArteTaussigova, Praga, Cehia: „Sunt pentru primaoarã la Baia Mare ºi sunt fericitã. Aºtept sãascult muzicã coralã româneascã. În Cehiamuzica coralã este organizatã pe diferite nivele.

La ºcoala unde predau se face muzicã dela 5-18 ani. Avem 1300 de elevi, iar în Pragaexistã 25 de ºcoli de muzicã. Dupã absolvireurmeazã facultatea sau pot con tinua ca adulþi înalte coruri. Existã ºi o organizaþie care are grijãde tinerii dirijori. Eu, de exemplu, dirijez treicoruri, de copii ºi adulþi”.

Voicu Enãchescu, preºedintele Aso cia -þiei Naþionale Corale din România, dirijorul Co -rului „Preludiu”: „Nu cred cã formaþiile de ama -tori, existente din fericire în þara româneascã,trebuie sã-ºi îndrepte activitatea doar cãtre co -rurile de bisericã. Sigur cã acestea reprezintã unreper în miºcarea coralã de amatori, dar existã ºiaºezãminte de culturã, altele decât biserica, încare se pot constitui formaþii corale de foartebunã calitate.

În Asociaþia Coralã din România suntînscrise 86 de formaþii corale de amatori. Înprivinþa muzicii corale, cred cã România poateoferi Europei exemple pentru calitatea festi va -lurilor corale. Nu peste tot unde am participat cu corul «Preludiu», care a trecut de 40 de ani,nivelul ar tis tic a fost foarte ridicat.

Sunt coruri de amatori în Franþa, probabilcã ºi în Italia, în Germania, care plãtesc dirijoriica sã repete cu ei. Membrii corului dau bani casã facã muzicã. Aceasta este dragostea pentrumuzicã. La noi, studenþii au început sã cearãbani. Sã sperãm cã nu vor cere bani ca sã meargã ºi la ore.

Probabil cã încet, încet vom reuºi sã orga -nizãm la un alt nivel toate festivalurile dinRomâ nia. Suntem în tratative ca la Târgoviºte sã organizãm un Fes ti val Coral «AlexandruPaºcanu», pentru cã acolo este Turnul Chindiei,Chindia aranjatã ºi rearanjatã de compozitor…

În vara acestui an a avut loc la Constanþa,la invitaþia expresã a Înalt Preasfinþitului Teodosie,adunarea generalã a ANC. S-au discutat multelucruri interesante. Anul viitor vor fi ºi alegeri ºi sper sã participe cât mai mulþi dirijori ºi membride coruri, spre binele miºcãrii corale dinRomânia”.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Tradiþie ºi ARMONIEConcluzia celor care au vorbit despre

viitorul muzicii corale, despre receptarea ei decãtre tineret ºi de cãtre publicul larg este unaîncurajatoare: avem nevoie de muzicã coralã,care nu trebuie sã piardã din prestigiul pe carel-a dobândit în timp.

Iar Baia Mare are o veche tradiþie în acestsens. ªi e bine ca peste aceste comori sã nu seaºtearnã praful uitãrii, aºa cum se întâmplã ade -sea. ªi vorbind despre muzica coralã româ neas -cã, aceasta trebuie promovatã ºi susþinutã.

Iar Festivalul Internaþional Coral „LiviuBorlan” este un bun punct de pornire. Cu oînzestrare muzicalã de excepþie, cum îl ca rac -teriza compozitorul Tu dor Jarda, Liviu Borlan aºtiut sã filtreze discursul muzical. Tocmai deaceea, el trebuie cunoscut ºi receptat cum secuvine în România ºi în ex te rior.

Compoziþiile lui Liviu Borlan atrag, la felcum atrag ºi Baia Mare ºi organizarea eve ni -mentului. Eforturile organizatorilor ºi parte ne -

rilor au rãmas constante, foarte multã lumeajutã, ceea ce înseamnã cã muzica aºa-zis cultãare mulþi adepþi, iar din punctul de vedere alspec tatorilor nu sunt comentarii. Sunt atât decalzi ºi de mulþi, încât în ziua de con curs suntprobleme cu locurile în salã.

În 2015, va fi o ediþie jubiliarã a Festi -valului ºi un mo ment de bilanþ ºi pentru CoralaARMONIA. Festivalul „Liviu Borlan” fãrãARMONIA nu era, iar ARMONIA ºi-a încu -nunat activitatea cu acest fes ti val.

A avut curaj sã deschidã uºi ºi apoi sã seplimbe prin camerele muzicii din întreaga lume.Dãruind ºi primind în acelaºi timp.

De cinci ani, Festivalul InternaþionalCoral „Liviu Borlan” este o realitate. Cu fiecareediþie mai vizibil ºi mai surprinzãtor prin cali -tatea corurilor înscrise. Festivalul dedicat luiLiviu Borlan – spunea Alexandru Nicolici – este o necesitate a ARMONIEI de a-ºi gãsi rãdã -cinile.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ARMONIA ºi Liviu Borlan sunt dincolo de vârstã!

Interviu cu Alexandru NICOLICI, directorul executiv al Asociaþiei „Prietenii Armoniei”

Viorica PÂRJA

În primãvara lui 2016, Corala ARMONIA vasãrbãtori 15 ani de la în fiinþare, iar la început de sep -tembrie 2015, Festivalul Internaþional Coral „LiviuBorlan” va fi sub semnul celei de-a cincea ediþii. Suntevenimente care se între pãtrund. ARMONIA a apãrutca o necesitate de a con tinua tradiþia coralã, iar Festi -valul dedicat lui Liviu Borlan – argumentul ARMO -NIEI în a-ºi gãsi rãdãcinile. Parcursul acesta extra -ordinar l-am strãbãtut alãturi de ARMONIA ºi Fes ti val, bucurându-mã ºi veselindu-mã cu muzica de toate ge -nurile, cu muzica lui Liviu Borlan. Pornind de la celecinci etape în devenirea Coralei ARMONIA, am purtatun di a log cu omul care se identificã, atât cu ARMONIA,cât ºi cu ideea organizãrii, la Baia Mare, a unui fes ti valcare sã poarte numele lui Liviu Borlan.

— Vorbim în acest interviu despre ce sevede privind în urmã ºi despre ce s-a strâns întolba cu amintiri.

— Anii au trecut ca gândul ºi ca vântul ºipentru ARMONIA ºi pentru Festivalul „LiviuBorlan” ºi pentru noi, dragã Viorica. Dar muzicane dã aripi sã...zburãm ºi sã visãm. Aºa cum þi-amdeclarat de atâtea ori, ARMONIA este o conti -nuitate a tradiþiei corale din Maramureº, iar Festi -valul „Liviu Borlan” este un mo ment pe care tre -buia sã-l cristalizeze ARMONIA. Pentru cãARMONIA este un punct într-o continuitate, ºiacest punct trebuia cristalizat. Toate dezvoltãrilearmonice ale cântului sunt într-o continuitate...

ARMONIA s-a nãscut aproape sub pre siu -ne. Hai sã facem! ªi s-a fãcut. Dacã privim înurmã, se pare cã am învãþat sã facem, astfel încâtsã existe stabilitate ºi sã fie reflectatã ºi realitatea.Când am concretizat numele, aveam deja în capcele cinci etape, cea de-a cincea însemnând orga -nizarea la Baia Mare a Festivalului InternaþionalCoral „Liviu Borlan”. Etapele s-au scurs ºi, în2011, aveam toate condiþiile de suport pentru fes -ti val, care era necesar ºi trebuia sã depãºeascãARMONIA ca manifestare. Concretizarea în a-lface sã existe s-a întâmplat cu un an sau doi înainte de a-l anunþa ºi pro duce. Am pregãtit partea teh -nicã, am gândit organizarea, am analizat infra -structura necesarã, ne-am gândit la sistemul de

juri zare. Am gândit o strategie care sã ne asigureun start bun ºi dezvoltare ulterioarã la standardein ter naþionale.

— Îmi aduc aminte de la prima ediþie cãaceste criterii de jurizare, care cred cã sunt unice,i-au cam luat prin surprindere pe membrii juriului.

— Arta este un lucru subiectiv, dar con -cursul ºi ordonarea într-un con curs trebuie sã fieobiective. Cum faci ca subiectivul sã devinã obi -ectiv? Unde gãsim elementul de statisticã dinsubiectiv care sã se transforme în obiectiv? Cuaceste gânduri au apãrut criteriile de jurizare, caredau obiectivitate necontestatã unei competiþii.

— La care se adaugã un preºedinte dejuriu, cu o experienþã îndelungatã în arta coralã.Cum v-a venit ideea de a-l invita la Baia Mare pemaestrul Voicu Enãchescu?

— A fost simplu. Este preºedintele miºcãrii corale din România, are experienþã de zeci de ani,dirijeazã un cor celebru, ºtie tot despre miºcareacoralã... Am mers la Dom nia Sa, i-am prezentatideea, nouã ce-i drept, dar i-a plãcut ºi a susþinut-o. Aºa încât, din punct de vedere muzical, avem su -portul unui om care înseamnã ceva în miºcareacoralã ºi nici n-am crezut cã va achiesa aºa rapid.Când a vãzut cartea despre ARMONIA ºi toatãactivitatea noastrã a spus: „Dar eu de ce nu ºtiunimic despre voi?” Iar rãspunsul meu a fost: „Noifacem lucrurile din plãcere, nu pentru pro pa gan -


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

dã”. A acceptat criteriile de jurizare, care nu suntuºoare. Sã dai 140 de note nu e simplu, dar seobiectivizeazã mult aprecierea finalã. Cu o sin -gurã excepþie, nimeni n-a contestat rezultatele fi -nale. Dar excepþia a arãtat cã nu s-a înþeles ideeade competiþie ºi cea ce se întâmplã cu adevãrat.

— Pentru cei care nu cunosc „bucãtãriainternã” a Festivalului „Liviu Borlan”, desprecare, fãrã excepþie, toatã lumea spune cã esteextraordinar de bine organizat, care sunt argu -mentele de succes ale acestei manifestãri culturale?

— Are o susþinere tehnicã din partea orga -nizatorilor, observatã ºi de noi, dar mai ales de ceidin afarã. Are parteneri serioºi ºi consecvenþi. Darare ºi un juriu, care este profesionist ºi cu ex -perienþã. ªi încã un ar gu ment puternic: valoareaparti cipanþilor. Aºa se ºi explicã faptul cã s-aimpus foarte repede. Nu de la ediþia a cincea, cumspunea Andrea Angelini, care a fãcut ºi promovare inter naþionalã, ci de la ediþia a treia, când toatãlumea a fost surprinsã de calitatea corurilor. Astaar în semna puþinã istorie a festivalului, dar istoriae doar un punct într-o continuitate. Festivalul,mar cat într-o sãptãmânã dintr-un an, este o conti -nuitate. Site-ul este per ma nent, oamenii se pre -gãtesc, comunicarea existã. Ediþiile, limitate lafaza de con curs, se deosebesc doar prin valoareaparticipanþilor. De la prima ediþie pânã la cea de-acincea, care va avea loc în acest an, festivalul acãpãtat multã vizibilitate. La fiecare ediþie parti -cipã cel puþin 300 de coriºti, care, întorºi acasã,vorbesc despre fes ti val, se scrie despre el, iar im -pactul, atât din punct de vedere strict muzical ºidin cel al obiectivitãþii a fost garantul creºteriicalitative a participanþilor. Organizarea nu s-aschim bat, iar oamenii au învãþat sã facã bine unlucru ºi îl fac. Locul de desfãºurare s-a schimbatde trei ori. Pentru cã noi nu avem în Baia Mare unspaþiu care sã se ridice la standardele impuse de un astfel de eveniment. Vom vedea pe viitor ce va fi.Calitate înseamnã ºi creºterea gradului de utilizare a siste mului de jurizare, pentru cã membrii juriului au realizat ce înseamnã obiectivizarea subiecti -vitãþii, de care vorbeam.

— Vorbim de ºcoli de muzicã diferite, de cul -tu ri diferite ºi acest lucru nu e uºor de omo genizat.

— Avem reprezentanþi ai ºcolilor de mu -zicã din Bucureºti, Cluj, Iaºi, ai ºcolii de muzicãbãimãrene ºi ai unor ºcoli de muzicã din strãi -nãtate. ªcoala de muzicã de la Budapesta s-aregãsit în juriu prin doamna Eva Kollar, ºcoala dinBratislava, prin Mi lan Kolena, ambii fiind pre -zenþi la trei ediþii ale festivalului. La prima ediþie afost în juriu un dirijor irlandez, Rob ert Houlihan,iar la cea de-a patra a fost prezentã ºi ºcoala demuzicã de la Chiºinãu. Maestrul Andrea Angelini, care este de trei ani directorul ar tis tic alfestivalului, ne-a su gerat cã într-un fes ti val-con -

curs nu e bine sã ai un juriu „de casã”. De aceea, nu au existat douã ediþii cu acelaºi juriu. Existã oa -meni care asigurã, însã, continuitate, vorbesc aicide reprezentanþii celor trei ºcoli de muzicã – Bu -cu reºti, Cluj, Iaºi –, care, ºi ei n-au fost mereuaceiaºi, cãrora li s-au adãugat specialiºti dinUngaria, Slovacia, Republica Moldova. La ediþiadin acest an vom avea membri în juriu din Polonia, Belarus ºi Moldova. De ase menea, continuitateaeste asiguratã ºi de pre ºe dinþia juriului, prinmaestrul Voicu Enãchescu, ºi de directorul ar tis tic Andrea Angelini, care þine ºi legãtura cu membriijuriului din strãinãtate.

— Noutãþi pentru ediþia a cincea?— Dupã cum bine ºtii, partea materialã ne

condiþioneazã accederea în con curs a max i mum10 coruri, selectate de un comitet ar tis tic. Au fostsugestii sã înfiinþãm secþiuni noi, dar, deocamdatã, atât putem. Am acceptat, totuºi, cred cã ºi asta eceva unic într-o competiþie, ca în con curs, pe lângã corurile mixte, sã participe ºi coruri pe voci egale:ºi maestrul Enãchescu ºi alþi membri ai co mi -tetului de selecþie au spus cã, fiind vorba numai decalitate, corurile se pot juriza cu aceleaºi criterii.Aºa cã la ediþia 2015 am acceptat la înscriere, cujurizare unicã, ºi coruri mixte ºi coruri de vociegale. Avem ºi coruri de femei ºi coruri de bãrbaþiºi coruri mixte înscrise, cu aceeaºi jurizare. Pro -babil cã, în timp, când partea materialã nu va maifi un im ped i ment, vor apãrea ºi secþiuni noi.

— Maestrul Voicu Enãchescu spunea cãfiind vorba despre coruri de amatori, e bine aºacum a fost gândit festivalul.

— Variante sunt multe. Idei sunt multe.Dorinþe sunt aºiºderea. Valoarea corurilor deamatori e prioritarã acum. Manifestãrile spontanesunt, totuºi, la corurile de amatori. Profesioniºtiiau niºa lor, sunt adevãrate instituþii, nu prea puseîn competiþie. Faptul cã s-ar dori mai multe secþiiºi nu putem, e o chestie de mo ment. Ceea cetrebuia sã se întâmple, însã, s-a întâmplat. Loc demai bine existã. ªi conºtientizãm asta. Noi am avut o dinamicã destul de mare, iar când faci prea multe inovaþii, îþi asumi ºi niºte riscuri. Suntem cu rioºi sãvedem ce se întâmplã dupã cea de-a cincea ediþie.

— Ce conteazã cel mai mult într-o com -petiþie?

— Conteazã ºi valoarea, dar ºi ceea cetransmiþi. Cele patru piese din con curs pot sã arateºi valoarea tehnicã ºi receptarea lui Liviu Borlan ºi specificul locului din care vin corurile. Deoarececompetiþia înseamnã ºi comunicare muzicalã ºiculturalã. Suntem bucuroºi nu doar cã lista cupiesele semnate de Borlan, din care concurenþiitrebuie sã aleagã una, este destul de mare, dar ºi cãaceste piese circulã prin Europa, unele intrânddeja în repertoriul corurilor, fiind cântate în altecompetiþii muzicale. Spuneam cã muzica coralã


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

înseamnã ºi comunicare. S-ar putea spune cã piesa obligatorie – compoziþie Liviu Borlan, ar avantajacorurile din România, fiind vorba de limba ro -mânã, dar deja pentru coruri de valoare limba numai este un im ped i ment. Au demonstrat asta co -rurile din Slovacia, Odorheiul Secuiesc, sauUngaria, care au cântat impecabil în limbaromânã, unii afirmând cã parcã piesele ar fi fostscrise spe cial pentru ei. Dacã la prima ediþie nu s-a atins nota 8, la cea de-a patra au fost note aproapede 10. O evoluþie evidentã. Formaþii care la primasau la a doua ediþie au ocupat locul I, la cea de-atreia sau a patra, dacã s-au înscris din nou încompetiþie, n-au mai urcat pe po dium.

— Concertele simultane se bucurã ºi ele desucces din partea publicului. Unde vor avea loc înacest an?

— Vor avea loc, în gen eral, cam în aceleaºilocaþii. E vorba ºi de distanþã ºi de acustica sãlii ºi despecificul formaþiilor. Existã ºi un pub lic con stant.

— Surprize?— Prima surprizã este cine va câºtiga anul

acesta. Iar dacã e vorba de surprize, se vor afla lamomentul potrivit. Suntem la a cincea ediþie,ªcoala Popularã de Artã, care poartã numele luiBorlan, are ºi ea niºte ani, dar surprizele rãmânsurprize.

— Pentru Alexandru Nicolici ce înseamnãun fes ti val coral?

— Pentru mine înseamnã în gen eral un locfestiv, în care toþi vin sã arate ce au mai bun.Festivalul-con curs este altceva. Sã araþi ce ai maibun ºi sã fii în competiþie pentru a demonstra cãeºti cel mai bun. Eu cred cã un fes ti val trebuie sãscoatã în evidenþã nu doar o formaþie, ci mai ales oidee. Asta vrem noi. Ideea de valorificare a spiri -tului lo cal. E scris în preambulul regulamentului, darpoate lumea trece prea repede peste acest pasaj;muzica coralã este o platformã de înþelegere, depace, de comunicare, de armonie între sute deoameni. Sã vezi explozia de sentimente pozitiveale acestor sute de oameni, care se vãd pentruprima datã, dar care se împrietenesc, cântã ºi dan -seazã împreunã. Asta se vede dupã gala de pre -miere, când nu existã resentimente sau nemul -þumiri. Toþi trãiesc euforia unui fes ti val reuºit.

— Dacã un fes ti val se numeºte inter na þio -nal, care trebuie sã fie ponderea participãrii dinafa rã?

— Nu discutãm de pondere naþio nal-inter -naþional, ci de calitate. La cea de-a doua ediþie,Andrea Angelini mã întreba ce vom face dacãprimele 10 coruri selectate pentru fes ti val vor fidoar coruri din afara României. Mulþumim celorcare ni le-au trimis, i-am rãspuns, pentru cã nivelul înseamnã cã este peste ceea ce are România ºiavem de învãþat de aici. Nu s-a întâmplat acestlucru. La înscriere, anul trecut am avut mai multe

formaþii din afarã, dar în urma selecþiei echilibruls-a menþinut. Dar, repet, pe noi ne intereseazãvaloarea.

— Cine participã la ediþia a cincea?— Avem coruri din Letonia, Mac e do nia,

Bul garia, Ser bia, câte un cor, ºi din România. Aºadãuga aici, vorbind despre valoarea festivalului,cã autoritãþile au început sã conºtientizeze nevoiaacestui fes ti val. Apoi, festivalul a început sã rea -ducã ºi sã educe publicul cãtre un filon de valoare.A se vedea ºi numãrul spectatorilor de la primaediþie ºi de la cea de-a patra ediþie. Nu suntemmulþumiþi cu lipsa de interes a mass me diei, care einteresatã mai mult de scan dal ºi senzaþional,decât de aceastã formã de educaþie, la urma urmei.

— Era în obiºnuinþã ca la fiecare ediþie sãfie lansatã o carte cu creaþiile lui Liviu Borlan.Anul acesta va apãrea „Povestea unui fes ti val”.Mai aveþi strânse creaþii de-ale compozitorului?

— Pot sã spun cã, pornind de la zero, amfãcut un lucru deosebit. Trei vol ume cu lucrãripublicate înseamnã ceva. Ai vãzut cã la Curtea deArgeº a venit la noi o dirijoare de cor de la Piteºti,care a auzit de fes ti val ºi care avea trei lucrãride-ale lui Liviu Borlan, pe care ni le-a dãruit. Osurprizã extraordinarã. Încã nu am epuizat cãu -tarea. Nu poþi sã fii mulþumit când ºtii titlurilelucrãrilor, dar la 20 la sutã dintre ele nu existãpartiturile. Suntem dezamãgiþi cã unii oameni care au lucrãri semnate de Liviu Borlan nu vor sã ledea; e opþiunea fiecãruia, dar mentalitatea asta nue bunã. Nu mai ºtim unde sã cãutãm, aºteptãm,însã, surprize, precum cea de la Piteºti. Avem câ -teva lucrãri acum care nu sunt in cluse în volum.Cã mai sunt piese e cert: la nivel de muzicã in stru -men tal-simfonicã, la 70 la sutã din compoziþii, nugãsim partiturile.

— Ne întoarcem la ARMONIA. O coralãiubitã, apreciatã, umblatã prin lume. Fiind orga -nizator nu poate intra în competiþie, dar pig men -teazã cu energia pe care o degajã.

— Sunt multe forme de apreciere a uneiformaþii corale. Noi nu ne-am adunat ca sã primimapreciere, ci ca sã facem ceva. ªi am fãcut. Cât debine? Spune publicul. Sunt bune ºi diplomele, darcând vezi cã în nici 15 ani numeri peste 400 deconcerte, în cele mai di verse locuri, cu repertoriidiferite ºi cu pub lic di vers, asta spune ceva. Este ocarte de vizitã bunã. Ce înseamnã competiþia? Sãparticipi sau sã câºtigi? Majoritatea festivalurilornu sunt competiþii. Autentificarea valorii prin di -plome poate e interesantã pentru unii, pentru noi,deocamdatã, nu este. În afara fenomenului mu -zical produs de ARMONIA, ne gândim la preamult perfecþionism, cred. Pretenþiile noastre suntdestul de mari. Am adunat aproape 15 ani, cu -noaºtem miºcarea coralã din România ºi pe ceaeuropeanã, ºtim care este nivelul, aºa cã putem


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

intra în competiþie ºi cu alþii. Pânã acum com -petiþia a fost cu noi.

— Îmi spunea dirijorul corului „Preludiu”cã au în repertoriu peste 400 de piese. Repertoriul ARMONIEI cum se prezintã?

— Creºte în fiecare an, pentru cã e încreºtere apetitul coriºtilor de a învãþa, de a pro duce sonoritãþi noi. Publicul este di vers ºi repertoriultrebuie adecvat genului de pub lic cãruia i te adre -sezi. Plafonarea ºi blazarea în interpretare trebuieocolite. Iar ARMONIA vrea sã transmitã, cântãpentru pub lic. Se bucurã când cântã.

— ARMONIA e un nume frumos. Dar maisunt ºi alte formaþii cu acelaºi nume. E un avantajsau un dezavantaj?

— Nu existã dezavantaje. Noi nu ne ase -mãnãm cu nimeni. Suntem noi. Spiritul loculuieste diferit, trãirile sunt altele, chiar ºi repertoriul.Fiecare cor e ca o fiinþã vie, care se deosebeºte decelelalte. Corala ARMONIA o vezi pe scenã. Darea este formatã din oameni. Aici este frumuseþea.

Sã vezi cum lucreazã pentru o idee aceºti oameni.Câtã spontaneitate ºi implicare! Avem grijã caacestea sã se permanentizeze. Un cor are nevoie de susþinere tehnicã, de salã, de dirijor, de ºefi departidã care sã ºtie ce au de fãcut – asta din punctde vedere ar tis tic. Dar avem nevoie ºi de finanþãriºi de oameni care ºtiu sã facã proiecte, sã facã pre -zentãri, sã obþinã sponsorizãri. Aceste activitãþisunt profesioniste. Dacã nu le înþelegi, mereu veimerge cu frâna trasã. Mai avem nevoie de oamenipregãtiþi, pas cu pas, care sã asigure continuitateaAsociaþiei „Prietenii Armoniei”. Aici lucrãm. ªiasta trebuie sã marcheze 15 ani de ARMONIA.Tot timpul am avut tineri, care au simþit cã înARMONIA e locul lor. Ca într-o familie. E fru -mos sã vezi cât de bine lucreazã unul de 70 de ani,cu altul de 17 ani. Cât de bine se simt împreunã.

ARMONIA ºi festivalul „Liviu Borlan”sunt dincolo de vârstã. Dincolo de experienþa deviaþã, de mentalitãþi. Aceste lucruri dau valoareARMONIEI.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

Corala Armonia la Carei, 21 iunie 2014

Liviu Borlan – amintirea compozitoruluiºi a muzicii sale pe plaiurile natale dupã 20 de ani

Prof. Gheorghe FECHETE

Apariþia ºi afirmarea unui art ist, rã mânun fel de „terra in cog nito”, atât pentruopinia generalã, cât ºi pentru cei mai

bine intenþionaþi admiratori, dacã se în cearcã a fi ex -pli cate doar prin evenimente, fãrã a avea în vederedescifrarea mecanismelor ºi pro ceselor care au fa -vorizat cele mai di verse deter minãri ale vieþiiacestuia.

Descoperirea ºi educarea cât mai timpurie aînzestrãrii na tive, ieºite din tiparele obiºnuitului,constituie o circumstanþã favorizantã pentru evo -luþie ºi afirmare, chiar ºi atunci când hazardul îºirezervã fasta sau nefasta sa intervenþie. Din ce secon cre tizeazã elementele favorizante, câte din elesunt aportul mediului fa mil ial, al civilizaþiei lo cului, al mentalitãþii societãþii timpului în care a vãzut lu -mina zilei ºi a trãit, câte sunt un dat ge netic ºi caresunt determinantele cardinale ale acumulãrilor copi -lãriei ºi adolescenþei în de ve nirea sa artisticã?!

Sunt întrebãri al cãror rãspuns, presupunecunoaºtere profundã ºi nuanþatã a elementelor con -curent favorizante. Structura creativitãþii artis tice, apersonalitãþii ac cen tu ate îºi are origini iden tificabile chiar ºi în amprenta emoþionalã care i s-a întipãrit detimpuriu, la vârstã aparent insesizabilã, dupã cumremarcã ºi academicianul Vir gil Enã tescu în studiileDomniei Sale.

Emoþiile sunt le gate de gânduri. Ambele aparpractic în acelaºi mo ment. Vorbim ºi despre me -moria men tal-emoþionalã geneticã, a tuturor strã -moºilor, precum ºi despre memoria influ en þelor me -diului în care trãieºte cineva. Matricea creativitãþiieste cristalizarea efectelor unor stim uli speciali, eve -nimente, întâmplãri, fapte, in for maþii, decizii, trãiri,sentimente ºi inspiraþii, care interfereazã, se com -binã ºi izvodesc unicitatea, inefabilul creaþiei, caviziune artisticã, care se consti tuie, apoi, în cartea de vizitã a artistului, purtãtoare a originalitãþii.

Toate energiile cre ative sunt armonizate demãiestria talentului, într-un tulburãtor rezultatprintr-o viziune. O viziune a lumii prin inter me diulmuzicii. O sãrbãtoare a spiritului înzestrat cu har.Aceastã stare de graþie a spiritului, inspiraþia în mu -zicã, recompune orig i nal lumea sunetelor, printr-unmesaj elevat al inteligenþei cãtre au di toriu prin pu -terea harului care naºte feedbackul de aceeaºi va -loare ºi intensitate. Cu alte cuvinte, inspi raþia dã -ruieºte arta muzicii, sufletului ºi min þii, împlinindmenirea compozitorului în lumea artelor!

Dacã ºtim cã perioadele timpurii au în elegermenii descoperirii de sine, ai conºtientizãrii ta -lentului ar tis tic ca vocaþie creativã, atunci ºi spreaceste perioade este obligatorie concentrarea cer -cetãrii în descifrarea dezvoltãrii personalitãþii unuiart ist, pentru cã fãrã a se încerca descifrarea me -canismelor ºi proceselor care au favorizat conºti -entizarea vocaþiei excepþionale, nu putem avea satis -facþia unei cunoaºteri apropiate de adevãrul dorit.Fac aceastã digresiune, meditând asupra par cursului vieþii unei personalitãþi culturale de anvergurã naþio -nalã, nãscutã la Sanislãu – com pozitorul LiviuBorlan.

Pornind de la aceasta ºi de la semnificaþiagenericului „Liviu Borlan – amintirea com po zi -torului ºi a muzicii sale pe plaiurile natale dupã 20de ani”, stau în faþa acestei coli de hârtie, gân -dindu-mã prin ce aº putea reuºi sã-i fac cunoscuþi ºisãtmãrenilor pe cei mai importanþi promotori aiposte ritãþii numelui ºi operei, ilustrului nostru con -judeþean ºi, în acelaºi timp, cum sã declanºez ºi înSatu Mare o generoasã emulaþie privind cinsti rea ºicultivarea exemplarã a unei moºteniri culturale, deprimã mãrime, cum este viaþã ºi op era celui desprecare vorbim. Cei mai importanþi pro motori ai cele -britãþii numelui ºi operei lui Liviu Borlan, prin re -spect desãvârºit, deosebitã acu ra teþe, dedicaþie, pa -siune ºi entuziasm, sunt «Corala Armonia», dirijorMihaela Bob Zãiceanu ºi «Aso ciaþia Prietenii Ar -mo niei» din Baia Mare, di rec tor executiv Alexandru Nicolici. Însufleþiþi de dra gostea pentru muzicã,aceºti înzestraþi artiºti, cultivã arta coralã a ge nia -lului nostru compozitor, în Baia Mare, în þarã pre -cum ºi în lume, prin numeroase concerte, sporindu-ifaima ºi prestigiul din România panã în Suedia,China, Brazilia sau Is rael, iar ca o încununare aadmirabilului demers, ei au reuºit sã de ter mine ocoagulare a emoþiei estetice ºi într-o emoþie de ordinmoral, cu profit, atât pentru întregul Maramureº, câtºi pentru cul tura naþionalã, prin lansarea „Festi va -lului Coral Internaþional Liviu Borlan”, care devinetot mai strãlucitor pe firmamentul muzicii inter -naþionale, ajungând anul acesta la a V-a ediþie.

Aceºti oameni au chemare pentru ceea ce fac,iar focul sacru, care îi mânã, ne face sã vedem,deocamdatã, doar cu ochii minþii, cum din entu -ziasmul lor se contureazã un mon u ment pe platouldin faþa Casei de Cultura a Sindicatelor „LiviuBorlan”, unde am înþeles cã autoritãþile lo cale bãi -


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

mãrene doresc sã-i consacre numele pe fron tis piciu,ca o similitudine cu ceea ce au realizat la salasporturilor „Lascãr Panã” sau la biblioteca judeþeanã „Petre Dulfu”, cu ipostaza avântatã de dirijor a celuicare afirma: „Am încercat sã aduc cât mai multe dinperlele obiceiurilor strãmoºeºti, sã disting prea fru -mosul de frumos ºi sã caut sã le pun în luminã prinmijloacele tehnicii culte”.

De ce nu este considerat încã, prin opticaautoritãþilor judeþene din Satu Mare, ºi sãtmãreanLiviu Borlan, dupã cum evidenþa lucrurilor oatestã?! Care ar putea fi argumentele?! Dorim asensibiliza, a entuziasma, a informa ºi a convinge, cã acest Liviu Borlan este tot atât de sãtmãrean, pe câteste considerat bãimãrean! În „Calendarul istoric ºicul tural 2014”, propus de Centrul pentru Con ser -varea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Satu Mare,nu este menþionat nici mãcar cu nu mele darãmitesãrbãtorit?!

De ce nu este considerat ºi sãtmãrean, când

s-a nãscut la 7 iulie 1936 la Sanislãu,chiar dacã atunci domiciliul pãrinþilorsãi era Beiuºul?! Iatã cum s-a întâmplat acest lucru. La Sanislãu locuiau bunicii Vasile ºi Iuliana Cosma, pãrinþii mamei Ana Borlan. Fiica era deci, firesc sãdoreascã apropierea mamei sale înmomentul naºterii, mai ales cã pe lângã ambientul ocrotitor al casei bu nicilor,vatra neuitatelor bucurii ale copilãrieiºi tinereþii mamei, strãvechea aºezareîntrunea ºi ce lelalte condiþii ale uneinaºteri fãrã griji cu asis tentã medicalãcalificatã, medic, „moaºa comu nalã”,legãturã prin calea feratã, atât cu marile cen tre medicale în caz de urgenþã, cât ºi cu Beiuºul, de unde tatãl rãmas sã prac -tice avocatura, putea sosi în orice clipãcu trenul. Deci la sorocul potrivit,zânele bune i-au urat la Sanislãuviitorul, care urma sã fie scãldat în„sunetul muzicii”.

Botezul, în mod firesc a avut loc la Sanislãu,la 14 iulie, în impunãtoarea „catedralã” a nu me -roasei comunitãþi româneºti greco-catolice, reºe -dinþa protopopialã cu mãnãstire.

Precizez amãnuntul, pentru cã, mediul spir i -tual în care s-a dezvoltat copilul era greco-catolic,prin aceasta fiind din cea mai fragedã pruncie legatprin toate firele de acea parte a societãþii româneºti,occidentalizatã de aproape douã sute cincizeci deani, pe atunci.

Arta ºi cultura religioasã, în care se nãscuse, ise sedimenteazã firesc în matricea personalitãþii ac -cen tu ate, cu care venise pe lume în aceastã cre dinþã.Aici, de pe zidurile catedralei, din mi nu natele frescebisericeºti în stil renascentist, îl ve gheau cu cãldurãochii expresivi ai sfinþilor zu grãviþi cu mare artã.

Catapeteasma de proporþii, cu icoane în cu lori calde, monumentalele statui de sfinþi, vitraliile cu

bogate reflexe multicolore completau cu alte scenebiblice înãlþãtoarea atmosferã de sfântã re culegere ºi meditaþie creºtinã, care îºi cernea in fluenþa bine -fãcãtoare asupra puterii de înþelegere ºi imaginaþie avlãstarului dãruit de soartã, fixân du-i-se pentruveºni cie în suflet ºi minte aceastã ambianþã înno -bilatã prin mâini vrãjite de mari artiºti. Sacra muzicã transpunea în extaz, virtuoase inimi ºi credincioasesuflete, în comuniune cu Dumnezeu, cu o culminaþie ce se împletea în grave ºi profunde tonuri de sunetede clopote în dangãt, ce compuneau o uluitoare ºifantasticã apoteozã când enoriaºii simþeau efectiv,cum aerul vibreazã, groasele ziduri rezoneazã, pã -mântul sub tãlpi se zguduie, pânã în hãurile iadului,care tremurã de frica Creatorului, iar bolþile ceruluise deschid ºi primesc rugãciunile tuturor.

De atunci, pe mãsurã ce creºtea ºi înþelegeatot mai com plex lumea înconjurãtoare, în memoriaafectivã, în clipele de liniºte ºi singurãtate, de multeori îi reînviau imagini ºi sonoritãþi ale sfintelor sluj -

be, care îl predispuneau la stãri de meditaþie reli -gioasã, pânã ce imaginaþia creatoare ºi puterea talen -tului componistic îl conduserã spre conceptualizarea impresiilor, în creaþii corale bi sericeºti, care azi suntbijuterii muzicale româneºti în repertoriul multorcoruri laice sau bisericeºti greco-catolice sau orto -doxe, culminând, poate, cu capodopera „Sfinte Dum -ne zeule”. Majoritatea, da cã nu toate compoziþiile,au statut de per ma nenþã în repertoriul „CoraleiArmonia”, care a încântat pânã la exaltare întreagãsuflare „sa nis lãuanã”, atunci când, adunaþi de peîntinsul þãrii, dar ºi „din cele patru zãri ale lumii”, depe unde i-a împrãºtiat soarta, la cea mai importantãaniversare de pânã acum a bisericii lor „Jubileu100”, coriºtii bãimãreni ºi-au fãcut un titlu de onoare din parti ciparea la sãrbãtoare ca un omagiu adusmemoriei lui Liviu Borlan ºi au acompaniat cu rãs -punsurile muzicale, slujba arhiereascã oficiatã cuacest pri lej. Arta lor interpretativã s-a situat la un


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

Biserica din Sanislãu

înalt nivel de expresivitate, subliniat prin impre sio -nan te su per la tive „voci de aur”, „un har desãvârºit”„o muzicã îngereascã”, „o senzaþie mirificã de înãl -þare spiritualã”, „o încântare înduioºãtoare pânã lalacrimi”, „o descãtuºare a sufletului prin beati tu -dinea muzicii”. Iatã darul lor de nepreþuit, cudurabile ecouri de neºterse emoþii, de povestit ºi derepovestit generaþiilor.

Apoi, tot ei au oferit o magnificã galã coralã la cãminul cul tural, prin concertul omagial LiviuBorlan, alcãtuit din compoziþii laice, muzicã cultã ºide inspiraþie folcloricã, de asemenea primit cu ma -ximã satisfacþie, prin aplauzele de neoprit ale recu -noºtinþei entuziaste. Sãrbãtoarea bisericii de botezdin satul na tal a lui Liviu Borlan a fost întregitã ºi departiciparea, Ansamblului Folcloric Naþional „Tran -silvania” ºi acesta din Baia Mare, care, de asemenea, ºi-a fãcut un titlu de glorie, sã onoreze printr-unspectacol de elitã memoria celui care i-a ridicat printalentul sãu de dirijor, or ches tra tor ºi compozitor, pe culmile celebritãþii naþio nale ºi internaþionale, pecare se menþin ºi azi, dupã atâþia ani.

Observând curgerea timpului, aflãm despreacest copil al muzicii, cã la „trei ani începuse studiulpianului” împreunã cu mama sa (care profesa ca pi a -nist ºi pedagog).

Familiei îi era tot mai evidentã excepþionalachemare a fiului, spre lumea sunetelor, spre mu zicã,iar pãrinþii erau tot mai hotãrâþi sã dea curs vocaþieisale, urmând, sã-l încredinþeze celor mai renumiþiinterpreþi sau compozitori ai vremii, din þarã sau depeste hotare, luând în considerare chiar ºi Italia, þarade descendenþã a tatãlui sãu.

Hazardul intervine însã, oprind punerea înaplicare a proiectului urzit. Rosturile familiei suntprofund tulbu rate de mersul istoriei, prin im pu nereaocupãrii nord-vestului României ºi spul berareanormalitãþii, în perioada 1940-1944, când Sanislãula rãmas în teritoriul Ungariei, iar Beiuºul apar þineaRegatului României.

În zadar Ana Borlan aºteptase momentulprezentãrii copilului opi niei marelui Bela Bartok, pe care ea îl însoþise în campanii de culegere de folclorbihorean... Realizarea dorinþei se dovedea dificilã,iar apoi, prin emi grarea maestrului Bartok în SUA,impo sibilã! Iatã, fatidica imixtiune a isto riei îndevenirea unui vlãstar de geniu! Un exer ciþiu deimaginaþie rã mâne o palidã faþetã a reali tãþii necon -sumatului im pact al întâlnirii dintre un consacratgeniu la apogeu, Bela Bartok, ºi aceastã precocemanifestare de geniu, care se prefigura a fi LiviuBorlan. Ce imens câºtig ar fi însemnat, atât pentrumuzicã, cât ºi pentru art ist ºi cultura României.

Grigore Leºe aminteºte în „For mula AS”despre nostalgicele reverii ale dirigintelui sãu LiviuBorlan ºi despre ce ar fi putut însemna... un ase -menea eveniment! De aceea, prin cuvinte calde,Grigore Leºe nu conteneºte sã-i fie recunoscãtordascãlului sãu providenþial, Liviu Borlan, care, laclasã, convertea actul de educaþie în act de culturã,

reuºind, înainte de toate, sã-i facã „sã înþeleagã”interpretând, formulând opinii personale, judecãþide valoare, asocieri, disocieri, conexiuni îndrãz neþe, soluþii inedite ºi o viziune originalã. În tot ce face azi el ca art ist urmeazã marea lecþie a das cãlului sãu ge -nial. Asemenea inspirate cuvinte de recunoaºtere amarii sale influenþe pentru for ma rea lor exprimã toþicei care s-au întâlnit cu Liviu Borlan pe bãncileLiceul de Arte din Baia Mare! Casa bunicilor, lea -gãnul celor mai tandre alintãri ale nepoþelului, în -cepea sã-i lipseascã, ca loc al deplinei fericiri, undese afla pianul mamei ºi pe care era liber sã-ºi exer -seze la nesfârºit dex te ritãþile care începeau sã setransforme în tot mai dese improvizaþii originale aleunui viitor mare virtuoz, care se desãvârºea aici.Puteau veni „aca sã” de acum de la Beiuº, doar cupaºaport. Rãz boiul, boala tatãlui ºi apoi decesulaces tuia în decembrie 1947 au adus insurmontabileprivaþiuni familiei, iar copilului obturarea perspec -tivelor spre o eclatantã carierã muzicalã. În pofidaaces tora, mai târziu, Borlan menþiona, totuºi, cã „launsprezece ani începeam sã compun... la paispre -zece conduceam o orchestrã”.

Punþile cu muzica nu erau, deci, suspendate,ci doar presãrate cu dificile obstacole. De la Beiuº,dupã încheierea clasei a V-a, mama se întoarce laobârºii. Liviu ajunge elev la Sanislãu, apoi la Li ceul„Eminescu” din Satu Mare, fapt imortalizat dupãplecarea lui din viaþã, de foºtii colegi, printr-o placãcomemorativã, aºezatã pe zidurile prestigioaseiinsti tuþii sãtmãrene.

La Satu Mare, prin grija mamei, destinul îideschide în timp oportun o portiþã prin care îºi ur -meazã geniala vocaþie, frecventând cursurile Con -servatorului de Muzicã ºi Artã Dramaticã din oraº,concomitent cu liceul.

A fost întotdeauna un elev strãlucit, cu o per -manentã sete de cunoaºtere. Citea enorm. La ºcoalãîºi folosea, cu eficienþã educatã, timpul „din bancã”,pentru învãþare. Atent, receptiv, implicat activ,câºti gã stima ºi simpatia profesorilor care repede îiremarcã curiozitatea intelectualã ºi strã lucita inte -ligenþã. „Avea un singur caiet pentru toate ma te -riile”, dar memoria prodigioasã îl ser vea feno me -nal... era întruchiparea elevului ideal „care-ºi învaþãla ºcoalã”.

Avea o puternicã motivaþie, pentru a putea fiapoi, „stãpânul timpului” dedicat muzicii. Satu Marerãmâne, în devenirea sa, „oraºul vârstei de aur”, pe -rioada când „mo dus vi vendi” al sãu era exuberanþatinereþii.

Acum totul este emoþie ºi entuziasm. Toateexperienþele esenþiale ale adolescenþei aici îi îm -plinesc viaþa. Trãieºte cu frenezie, urmându-ºi desti -nul ºi limpezirile de fin i tive ale idealurilor pentruîntreaga viaþã. De aici i se desluºesc cele mai vasteorizonturi ale perspectivei pe care ºi-o viseazã totmai clar. Aici primesc contur cele mai intime aspi -raþii intelectuale ºi afective.

Un bãiat gentil, cu educaþie aleasã, cuceritor


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

prin inteligenþã, strãlucitor prin talentul muzical, „ovedetã” în lumea adolescenþilor, inevitabil va de -clanºa interesul „frumoaselor”. Dragoste la pri mavedere, întâlniri la „ceasul elec tric”, plimbãri ro -mantice pe „Corso”, peregrinãri pe sub rã co roase ºiprimitoare ar cade, vrãjite oaze ale fericirii, ºi câtealte trãiri, toate, numai în Satu Mare! Fas cinantele„lumini ale oraºului” la Satu Mare îl cheamã, îlacapareazã, îl subjugã printr-o di ver sitate de oferteºi tentaþii. Pasiunea muzicii, liceul ºi conservatorul,în orice împrejurare, însã ocupau primul loc, apoiatracþiile unui oraº cu o civilizaþie remarcabilã, cu obogatã ofertã de spectacole, cum erau cele ale filar -monicii, cele de estradã sau fol clorice cu renumitetrupe, în prin ci pal, ale ve detelor naþionale din capitalã.

Teatrul ºi cinematograful rãmân alte pasiunicaptivante. Adolescentul Borlan apãrea peste tot,unde rãsuna muzica, inclusiv în restaurante sau grã -dini de varã din centru sau de la periferii, unde seauzea muzicã lãutãreascã de originalã sorginte fol -cloricã. Între timp, îºi achiziþionase un acordeon deînaltã calitate acusticã, cu timbru fin ºi sensibil, un„Weltmeister”, asta ºi pentru cã începuse sã fie des -coperit ºi apreciat de cele mai bune or chestre dinSatu Mare sau Carei ºi solicitat sã cânte cu ei.Clientela rafinatã ajunsese sã frec venteze localurile„dupã ureche”!

Pasionaþii, împãtimiþi ai dansului ºi ai mu -zicii, frecventau restaurantele atenþi la acorduri.ªtiau imediat unde cânta „Puiu Borlan”, dupã «to -nusul» spe cial al orchestrei care «era acordatã» ºi«strunitã» de rigoarea ºi acurateþea acordeonului pepost de «vioara întâi».

Viorile cedau întâietatea, urmând cu sfin þenieacordeonul vrãjit al celui mai talentat dintre toþi. Omuzicã de mare frumuseþe ºi limpezime izvora desub degetele lungi de pi a nist ale acestui sclipitor tal -ent, iluzionist al clapelor. Ringul de dans deveneaneîncãpãtor, muzica se revãrsa ºu voi prin potpuriurinesfârºite, când melancolicã ºi sentimentalã pentruperechile înlãnþuite de fiorii dragostei, când alertã în ritmuri ameþitoare cu în delungi momente de uimi -toare improvizaþii fan tastice, încât lumea, conectatãla emoþiile unice ale unui tal ent debordând de inspi -raþie, dorea pre lungirea programului la... infinit, de -oa rece spec tacolul era al unui show-man cu adevãrat cu ce ritor. Germenii viitoarelor compoziþii de mu -zicã uºoarã acum prindeau contur în imaginaþia celui despre care mai târziu se va scrie «dacã acest gen arfi abordat de compozitori cu o bunã pregãtire mu -zicalã din toate punctele de vedere, cum e cazul luiLiviu Borlan, muzica uºoarã ar ieºi din impasul încare se aflã”. (Miron Raþiu prim-dirijor) Or ches treleîl abordau tot mai in sis tent. Succesele de rãsunet ledeterminau sã ºi-l dis pute, care mai de care. Trãia un soi de viaþã boemã, dar în spatele acestor „es ca pademuzicale” de sfârºit de sãptã mânã era vorba ºi desprebani, care deja uºurau grija zilei de mâine, ajungândîn mâinile mamei.

Fulminanta ascensiune în atenþia publicã, a

fermecãtorului ad o les cent, prin copleºitorul sãu tal -ent, care exceleazã în tot ce înseamnã fenomenmu zical, îl impune ºi atenþiei, unor cultivaþi ºipasionaþi de muzicã ºi de soarta tinerelor valorinaþionale, aºa cum a fost ºi meritã amintit aici, cumult re spect ºi recunoºtinþã publicã, inginerulVasile Nicolici, sãt mãrean pe acele vremuri – tatãladmirabilului Saºa Nicolici – care, auzind deaptitudinile ieºite din comun ale lui Liviu, îl cautã ºi, cunoscându-l, rã mâne convins cã a întâlnit un tânãrde foarte mare viitor, în muzicã.

De aceea, printr-o stãruitoare argumentaþie,face demersul sã-l conºtientizeze de faptul cã sen sulvieþii sale trebuie sã fie cariera muzicalã pentru careeste nãscut ºi înzestrat cu generozitate, cã uriaºul sãu tal ent ºi creativitatea sa trebuie sã fie cul ti vate ºiºlefuite la nivel ac a demic într-un Con ser va tor deMuzicã. Aceste sfaturi se întâlneau, oricum, în modfericit cu intenþiile, nicio clipã abandonate, ale aspi -rantului la glo ria muzicalã, întãrindu-i încrederea ºihotãrârea în a-ºi urma destinul, ceea ce s-a ºi înfãp -tuit iarãºi, din pãcate, nu pe drumul cel mai scurt, cicu un ocoliº, dupã absolvirea Facultãþii de Drept!

Despre Satu Mare ºi influenþa sa hotãrâtoareasupra evoluþiei viitoare a lui Liviu Borlan aflãm ºidin remarca domnului Simion Vaida cã, la Con -servatorul „Gheorghe Dima” din Cluj... amprenta„ºcolii muzicale sãtmãrene a renumiþilor profesori ai vremii, mai ales în domeniul pianului, teoriei mu -zicale ºi solfegiului” l-a fãcut imediat preferatatentei ºi exigentei îndrumãri a marilor maeºtri aicomponisticii ºi dirijoratului, a fascinantelor spi riteSigismund Toduþã, Tu dor Jarda, Dorin Pop ºi acelorlalte personalitãþi ale ºcolii muzicale clu jene.Noi trepte de afirmare, acumulãri ºi împliniri deidealuri îl mânau pe Liviu mai departe ºi mai de -parte… Pânã sã ajungã însã stu dent la „mu zicã”, înviaþa lui Liviu Borlan se mai deruleazã niºte sec -venþe pe care meritã sã ni le aducem aminte pentrua-i întregi profilul. Aptitudinile mu zicale i-au fostcul ti vate cu multã dragoste ºi pri cepere de cãtremama sa, care era profesoarã de pian, dupã cum ammai amintit. Liviu era nãscut pentru muzicã ºi dedi -cat acesteia. Colegii ºi-l amin tesc în permanenþã la„uni son” cu ei. În orice împrejurare îi delecta cudezinvolturã cântând la pian, acordeon sau muzi -cuþã, îl suplinea cu succes pe profesorul de muzicã la repetiþiile ansamblului coral din liceu. Pe de altãparte, colegii ºi-l amin tesc ºi ca pe iniþiatorul multorºotii, cu care îºi ºicanau uneori profesorii, situaþii încare tãinuirea fãptaºului era, însã, fãrã cusur, Liviuieºind „basma curatã” din toate.

De aceea, cu inimã uºoarã, va lãsa spre veºni -cire nos tal gia clipelor despãrþirii de ºcoalã, pro fe -sori, colegi prin niºte inspiraþii muzicale pe portativ.La absolvire, în vara anului 1954, a com pus cântecul de adio „Rãmâneþi cu bine”, care a ajuns imnulabsolvenþilor din multe licee, dupã cum mãrturiseºte fostul sãu coleg, profesorul Nicu Codreanu.

De asemenea, la scurt timp, stu dent fiind, a


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

compus „Imnul dascãlilor sãtmãreni”, semn cãSãtmarul, împreunã cu ºcoala sa de mare calitate, i-arãmas mereu în inimã. Spre surprinderea nu numai aaceluiaºi coleg, dupã liceu, Liviu a urmat Facultateade Drept din Cluj, iar nu Conservatorul, acordându-i cu un prilej ºi lãmuririle cuvenite: „Dupã o tãceredestul de lungã, cu câteva mãrgele de lacrimi înochi, mi-a spus cã tatãl sãu, fost avocat, când era pepatul de moarte, l-a rugat sã urmeze Facultatea deDrept”.

De aceea, l-a ascultat ºi a obþinut licenþa îndrept la Facultatea din Cluj – su perb caracter! Dealtfel fair play-ul ºi inteligenþa caracterialã i-au fostatuuri în tot cursul vieþii. Odatã legãmântul înmemoria tatãlui îndeplinit, s-a simþit eliberat ur -mându-ºi vocaþia cu mãrturisirea: „Nu am încetatniciodatã sã scriu, sã cânt ºi sã gândesc muzical”, ºia adãugat „Niciodatã nu am mai deschis Codul pe -nal, dar logica lui de fier mã ajutã ºi azi... în muzicãºi în viaþã”. În perioada studenþiei la Con ser va tor„Liviu Borlan,... cuprins de ispita crea þiei”, la Casade Culturã a Studenþilor devine „mem bru în formaþii instrumentale, corepetitor ºi dirijor al orchestrei demuzicã uºoarã”, prilej cu care îºi lanseazã creaþiiledevenite apreciate ºla gãre ani de zile. Dintre elecunoscãtorii vor recu noaºte melodiile: „Nu mai suntcopil”, interpretatã de I. Sântu, „Un cântec rãtãcit”,versuri ºi interpretare Mihai Dumbravã, „Ceas târ -ziu” interpretare Stela Enache etc. Vorbind desprecele douã arii de acti vitate, dirijatul ºi compoziþia, se exprima astfel: „Cum se conjugã dirijatul cu com -poziþia? Am sã rãspund astfel: „Ca douã surori bune. Se deran jeazã reciproc, dar se ajutã nemijlocit. Com -poziþia este o carierã pe viaþã, dirijatul o profesiune”. Iatã idealul sãu, compoziþia! De aici încolo cariera ºi glo ria sa se vor desãvârºi în Maramureº, la BaiaMare. În acest sens profesorul Gheorghe Gh. Popsublinia: „Timp de peste 30 de ani în nord-vestulRomâniei (mai ex act în Maramureº) marele maes -tru, Liviu Borlan a fost ºi, vreau sã cred, a rãmas olegendã muzicalã vie. ªase muzicieni într-unul. Omcu o personalitate ºi culturã distinse, profesor em i -nent, compozitor, dirijor inegalabil ºi acor deonist,violonist, instrumentist de mare tal ent”. ScriitorulNicoarã Mihali afirma, la rându-i: „Artis tul erapiatrã de temelie a cântecului din Nord. Trãia dupãpartiturile muzicale, mergea în funcþie de notelemuzicale ce-l inspirau în per manenþã. Liviu Borlanera efectul lui Grieg din Þãrile Nordice. Un spaþiufabulos, an ces tral se regãseºte în creaþiile sale... Do -mi nantã ºi co ple ºitoare statura de muzician completºi intelectual de facturã enciclopedicã”.

Iatã ºi alte aprecieri su per la tive referitoare laLiviu Borlan, apar þi nând unor mari personalitãþi aleculturii noastre:

„Pãstrez ºi astãzi caietul de esteticã... nuexista man ual. Regretam cã trebuie sã stau mai multcu ochii pe caiet, decât sã asist la spectacolul fas -cinant, al celui care ne preda estetica. Avea o ca -rismã unicã. Îi sorbeai fiecare cuvânt, fiecare idee.

Era prototipul eroului boem ºi ro man tic. Fi gura luiera memorabilã. Mai ales atunci când îºi interpretala pian propriile compoziþii. Era un fel de vrãjitormajestuos. Te fermeca, atât ceea ce cânta, cât ºimodul în care cânta”. (Sorin Ilieºiu, regizor de film).

„În specialitãþi ca armonie, contrapunct, pian(improviza orice temã fan tas tic) nu te puteai depãrtade explicaþiile lui competente. Era jazz man, dar ºimare iubitor ºi cunoscãtor al muzicii clasice. Porneade la douã-trei sunete, un punct muzical ºi fãcea ocãlãtorie lungã – în farmecul sunetelor, al acor -durilor mãiestrit aranjate – de la armonia clasicã lacea modernã… era omul po trivit la locul potrivit ºiîn orice Con ser va tor din lume s-ar fi remarcat”.(Prof. Gheorghe Pop).

Concentrarea atenþiei spre personalitatea luiLiviu Borlan a fost determinatã de un mo ment sem -ni ficativ din viaþa culturalã a oraºului Baia Mare,proiectat ca un eveniment cu adânci semni ficaþii ºicare se pare cã a scãpat sãtmãrenilor: comemorarea a 20 de ani de la trecerea sa în eternitate, pentru cã„multã lume s-a adãpat de la acea fântânã artezianã deculturã care a fost” ºi care „pe spaþiul acesta de Nord îºi meritã glo ria ºi lauda”!

Aceste enunþuri îi onoreazã pe bãimãreni, in -contestabil, pe când în Satu Mare versurile ma reluiEminescu din „Cântecul lãutarului” s-au do vedit a fi încã o datã mai aproape de oglinda realitãþii:

„Ca povestea cea sãrmanã,Care nimeni n-o-a-nþelesTrec prin vremea tristã vanã,Ca prin secoli un eres

Doar atunci când prin lumineM-oi sui la Dumnezeu,Veþi gândi ºi voi la mineCum am fost în lume eu”.

Mi-am amintit de aceste versuri de dragulparadoxului, deoarece Borlan a fost o per so na litatecunoscutã în Maramureº, în Sãtmar, la nivel naþional ºi oriunde a apãrut, a atras, a interesat, a fascinat – afost o prezenþã.

Dupã frângerea bruscã a firului vieþii sale,celebritatea lui Liviu Borlan a fost pe cale sã intreîntr-o nemeritatã penumbrã, iar golul imens rãmas în urma sa, risca sã se transforme într-un hãu al uitãrii.

Maestrul fusese prea mare, încât în um bra sasã poatã creºte un urmaº marcant care sã preia ºta -feta ºi sã-i cultive op era. Lãudabila încercare a dom -nului Iura Paraºcineþ prin „Festivalul de Inter pretarã Coralã ºi Instrumentalã” a durat doar trei ediþii.

În municipiul Satu Mare, ºi astãzi uitarea saeste absolutã, iar inerþia totalã, în afarã de sprijinulnecondiþionat al cotidianului „Informaþia Zilei” deSatu Mare. Aici timpul mai aºteaptã o iniþiativã, oscânteie care sã declanºeze interesul firesc. Estepãcat pentru cultura sãtmãreanã.

Mentalitatea aceasta este dãunãtoare cul turii.În ciuda evidenþelor, Liviu Borlan nu existã în cul -


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

tura sãtmãreanã, deºi academicianul Vir gil Enãtescu vorbeºte convingãtor, chiar în acest oraº, despre„mentalitatea modernã în care profe sio niºtii suntîntotdeauna puºi în valoare. Toþi sunt valorificaþi,dar fiecare în felul sãu. Inte lec tua litatea ar trebui sãaibã un rol uriaº în acest proces. Lipsa de modele esteun dezastru pentru un popor”.

În schimb, spre satisfacþia noastrã, dupã 20 de ani, constatãm cu bucurie cã în douã locuri flacãrarecunoºtinþei rãmâne nestinsã ºi anume în BaiaMare, locul apogeului carierei sale ºi la Sa nislãulocul naºterii sale.

Astfel, la Baia Mare, remarcãm cu imensãsatisfacþie cã a rãsãrit impetuos steaua consacrãriisale internaþionale, care urcã cu vigoare ºi devine totmai strãlucitoare, pe zi ce trece, pe firmamentulactualitãþii muzicale internaþionale prin „Festi va lulCoral Internaþional Liviu Borlan”.

Iniþiatorul ºi catalizatorul acestui mod deabordare „instituþionalizat” a veºnicirii moºteniriimaestrului Liviu Borlan este inepuizabilul ºi ge -nerosul Saºa Nicolici – o mare conºtiinþã ºi unîmpãtimit al creºterii culturii muzicale naþionale,dedicat trup ºi suflet înnobilãrii ºi înãlþãrii spi rituluiprin artã, cel despre care, de pe acum putem sã neexprimãm, ca fiind nepreþuitul nostru con temporan.

Prin întâlnirea noastrã providenþialã, mã bu -cur cã am reuºit sã mijlocesc accesul domnului SaºaNicolici ºi al colaboratorului sãu, domnul SimionVaida, la tot ceea ce înseamnã moºtenirea LiviuBorlan: manuscrise, creaþii nepublicate, în re gistrãri, culegeri de folclor, biblioteca perso nalã, aflate înproprietatea domnului Gavril Lupºa, care s-a do -vedit un merituos custode în faþa poste ritãþii.

Liviu Borlan a lãsat o operã din care azi crea -þia muzicalã coralã a fost îmbrãþiºatã de iubi torii ei ºi este promovatã de oameni competenþi ºi pasionaþi,spre a fi cunoscutã de cãtre un pub lic cât mai nu -meros ºi pe tot mai multe scene ale lumii. Celelaltedomenii ale creaþiei sale muzicale sunt, de ase me -nea, o valoare inestimabilã a culturii mu zicale ro -mâneºti faþã de care nu avem voie sã rãmânemindiferenþi, pentru a le in clude în cir cuitul naþional ºi internaþional spre satisfacþia cât mai multor pasio -naþi ai muzicii.

Filarmonica „Dinu Lipatti” din Satu Marepare a fi menitã sã-ºi facã un titlu de glorie prinincluderea în repertoriul sãu a pieselor simfonice ale lui Liviu Borlan, compozitorul em blem atic al Sãt -marului ºi al acestui binecuvântat Nord de þarã,pentru a umple un gol imens în ceea ce priveºtecinsti rea moºtenirii muzicale naþionale.

Istoricul ºi filozoful culturii, Lucian Boia,afir mã cã: „Adunându-se relativ re cent într-o sin -gurã naþiune ºi împrumutând atât de mult de la alþii,românii au tot cãutat argumente pentru a-ºi subliniapersonalitatea. Satul românesc, ca depozitar al sufle -tului naþional, spre deosebire de oraºul cosmopolit, a devenit principalul reper în aceastã cãutare... Dar«folclorul românesc» este un termen ge neric pentru

tot felul de varietãþi lo cale. Portul pop u lar, casa ºigospodãria þãranului, obiceiurile ºi credinþele suntdiferite de la o zonã la alta; se înþelege cã prezintã ºiasemãnãri, dar se aseamãnã totodatã ºi cu folclorulpopoarelor ve cine, îndeosebi cu aria culturalã bal -canicã. Ideea unui românism elementar, concentratîn folclor ºi simbolizat prin þãran este mitologicã. Nu folclorul tradiþional, ci ideologia naþionalã modernãa dat unitate spaþiului românesc (ºi tuturor celorlaltespaþii naþionale)”. Asta se confirmã ºi prin pro ceseleac cen tu ate de evoluþie care se constatã chiar înSanislãu, unde folclorul cu multitudinea aspec telorspecifice se estompeazã, lãsând locul ele mentelor decivilizaþie materialã caracteristice unei societãþi care se modernizeazã în ritm alert, inclusiv prin ridicarea ni -velului gen eral de instrucþie ºco larã.

Este necesarã aceastã digresiune pentru aîncer ca sã pãtrundem în specificul satului na tal al lui Liviu Borlan ºi al mediului so cial din care provine ºicare se constituie în matricea spiritualã care a contri -buit din plin la conturarea perso na litãþii sale originale.

El s-a nãscut, într-o localitate în care s-adezvoltat o comunitate multietnicã, multi cul tu ra lã,multiconfesionalã. Aceste caracteristici sunt ele -men te care au contribuit la specificitatea Sanis lãului,de-a lungul timpului. Oamenii erau membri ai unorcolectivitãþi distincte, puternice, care au trãit pro -fund viaþa în interiorul naþio na litãþii lor, al religieilor, al limbii ºi culturii lor, convieþuind volens-no -lens cu intercondiþionãri ºi interferenþe în cele maidi verse planuri ale vieþii.

Cultura românilor, a ºvabilor ºi a ungurilor, afor mat specificul locului „îmbogãþit cu câteva ele -mente ce îl identificã cu precizie: multi cul tur al ism,multilingvism, toleranþã faþã de diversitatea etnicã ºi religioasã”, sim i lar modelului creionat de istoriculclujean Cristian Chereji cu „un contur aparte – cel alconceptului de Europã Centralã”.

Constatãm cã Sanislãul lui Liviu Borlan ilus -treazã ideal ºi conceptul academicianului Vir gilEnãtescu, care considerã „religia ca fiind o parteintegrantã din culturã ºi, poate, cea care conservãidentitatea individului cel mai bine, alãturi de limbamaternã”.

La Sanislãu aceste afirmaþii sunt vii ºi se ilus -treazã prin cele ce urmeazã ºi din care cititorul ºi-arputea întregi cunoaºterea acelei excepþionale vetrede românism prin textul care celebreazã bi serica, acãrei amprentã s-a integrat pe viaþã ºi spiritului com -pozitorului nostru, ca o nestematã în comoara sa devalori personale fundamentale.

Localitatea aceasta a fost la sfârºitul seco lului secolului al XIX-lea ºi începutul secolului alXX-lea, iar apoi mai vârtos dupã Marea Unire 1918,un creuzet în care trãia o societate în efer vescenþãpermanentã, cu un puternic sen ti ment al aparte nen -þei la marea culturã naþionalã.

Un loc fertil formãrii unor inteligenþe strã -lucite s-a transformat într-un focar iradiant de cul -turã ºi civilizaþie pentru o zonã nebãnuit de întinsã,


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

iar studenþimea românã din Sanislãu s-a dovedit oimportantã animatoare a idealurilor culturale ºi po -litice de atunci încoace pânã în zilele tinereþii luiLiviu Borlan, când vara ne reuneam liceeni ºi stu -denþi în lungi ºi plãcute colocvii libere, dis trac tive,dar ºi in struc tive ºi profunde pe orice temã careprindea interesul de mo ment, în care verva lui Puiuse dovedea incitantã ºi inepuizabilã.

A doua zi, înainte de orele amiezii, în cam erarãcoroasã a casei bunicilor sãi, Borlan ne invita sãascultãm prin acordurile pianului rodul inspi ra þiilorsale din ceasurile târzii ale nopþilor de varã, ca apoisã ne relaxeze cu fermecãtoare interpretãri ºi pot -puriuri de muzicã uºoarã sau folcloricã, în cheiate cufantastice reprize de improvizaþii al cãror ecou stã -ruie ºi azi în memoria noastrã afec tivã, retrãite cuaceleaºi emoþii pe care le mãrtu riseºte în alt con textºi azi profesorul universitar de la Mon treal, DoraCojocaru: „Liviu Borlan a fost un om fascinant... defiecare datã când apãrea în clasã la noi ne simþeam în sãrbãtoare. Ora devenea un eveniment, o mare bu -curie. Pânã ºi cel mai slab elev îºi dãdea seama cãmuzica e transmisã printr-un art ist adevãrat, care sejoacã cu ea pur ºi simplu cu uºurinþã. Muzica deve -nea importantã pentru viaþa noastrã, cursul era oplãcere, fiecare minut conta. Nimeni nu se plictiseanicio secundã, testele de recunoaºtere a intervalelornu erau o corvoadã, discuþiile despre probleme deteorie de veneau fascinante”.

Dupã stabilirea în Baia Mare, nu a rupt nici -decum legãturile cu meleagurile sãtmãrene ºi nici cu satul na tal. Ca un adevãrat sanislãuan, cu rãdã ciniputernice în vatra strãmoºeascã, revenea mã car lamarile sãrbãtori de fast – Crãciunul, Paºtile sauRusaliile, pentru a-ºi reîncãrca sufletul ºi ini ma cuenergiile primordiale. De altfel ºi în Baia Mare s-afor mat un grup remarcabil de tineri sa nis lãuani li -cenþiaþi, în mijlocul cãrora se simþea ca acasã, legatde fiecare prin „afinitãþi elec tive” sau comple men -taritãþi. Întâlnirea cu toþi ceilalþi con sãteni „urba -nizaþi” deja era o adevãratã sãrbãtoare pentru am -bele pãrþi, Puiu, Liviu sau domnul Borlan ºtiind înpermanenþã sã-i cucereascã prin comportamentulsãu plin de afectivitate ºi sen sibilitate. Atenþia sauglumele întotdeauna erau potrivite vârstei, stãriisociale sau sexului inter locutorului, având pentrufiecare mãcar o vorbã de spirit, care particularizalegãtura cu amãnunte sem ni ficative, pe care i leservea memoria sa prodigioasã, încât interlocutorulavea senzaþia cã se continuã ul tima discuþie rãmasãneterminatã ºi pentru care i-ar rãmânea o portiþã decontinuitate pentru altãdatã, deºi ul tima lor întâlnireavusese loc poate cu ani în urmã.

Întâlnirea cu Borlan era un eveniment deneuitat pentru oricine.

Oriunde s-ar afla prin þarã ca locuitori în ma -rile oraºe, în capitalã, dar ºi mai departe pe oricare

me rid ian al lumii, sanislauanii de baºtinã poartã cunedisimulatã nobleþe ºtampila aparte nenþei lor la acestspaþiu de civilizaþie aparte, având o admirabilã struc -turã intelectualã ºi moralã, ca rac terizatã prin tr-omare dragoste ºi re spect pentru carte, civilizaþie,politeþe ºi complezenþã, o atentã consideraþie pentruopiniile altora, având onoarea cuvântului dat, pre -þuire pentru realizãrile celor lalþi, foarte deschiºi ºideosebit de receptiv la nou, de o ospitalitatedeosebitã.

Existã în România localitãþi rurale care s-auimpus în conºtiinþa publicã naþionalã, datoritãexcep þionalelor personalitãþi care au vãzut lu minazilei acolo ºi care au ºtiut sã-ºi cinsteascã fiii princrearea de memoriale, muzee sau cen tre culturale deelevaþie deosebitã.

Astfel, dacã Ipoteºti se impune prin Eminescu,Liveni l-a dat pe Enescu, Hobiþa este mândrã prinBrâncuºi, dintre satele Sãtmarului, Sanislãul se im -pune atenþiei naþionale, prin valo rile spirituale deo -sebite pe care le-a dat, printr-un numãr impresionant de remarcabile personalitãþi de mare vibraþie cul -turalã, dintre care cel mai em blem atic în plan cul -tural se dovedeºte a fi, neîn doielnic, Liviu Borlan.

Pentru cã aºa cum spune Ileana Vulpescu,dacã „în culturã, nu poþi sã iei locul nimãnui”, înmuzicã, forma cea mai rafinatã a culturii, unde suntatât de puþini aleºi este de datoria noastrã sã cinstimexcepþionala personalitate a celui mai im por tantcom pozitor român al acestor meleaguri care a fostLiviu Borlan.

Sanislãuanii au dovedit cã sunt conºtienþi defaptul cã au ieºit din zodia totalitarismului desprecare George Orwel spunea cã „trateazã cu osti litateorice inovaþie, se fereºte de alteritate, persecutã me -todic imaginaþia ºi creativitate” ºi de aceea cultivãcu mult re spect toate valorile de excepþie care s-auridicat din mijlocul lor, prin foarte frumoase ati -tudini faþã de memoria fiecã ruia.

În acest con text, urmãtoarea acþiune care arîncununa atitudinea nobilã a comunitãþii care a ºtiutsa-ºi cultive ºi sã-ºi apere specificul ºi diver sitatea,conºtientã cã varietatea dã frumuseþe ºi potenþã crea -tivã ºi cã este europeanã ºi prin eve nimente, perso -nalitãþi, experienþe, fenomene so ciale, economice,culturale ºi de civilizaþie, ar con sta în iniþiativaconceperii unui mon u ment dedicat emblematiculuicompozitor Liviu Borlan, care sã-i veºniceascã me -moria în localitatea natalã Sanislãu.

Municipiului Satu Mare, im por tant centrumu zi cal, prin intermediul valoroasei Filarmonici„Dinu Lipatti”, i s-ar cuveni îmbogãþirea zestrei demonumente închinate celor care i-au ridicat presti -giul de-a lungul timpului ºi prin amplasarea în par -cul cen tral a unei statui care sã îl menþinã veºnic viuîn memoria colectivã pe cel mai im por tant compo -zitor al acestui Nord de þarã, maestrul Liviu Borlan.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Liviu Borlan - compozitor ºi dirijor

(n. 07.07.1936 Sanislãu, Satu Mare - d. 05.10.1994 Baia Mare, Maramureº)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ

întocmitã de Aristiþa BORBEI,

Li ana POP, Li ana SILAGHI

Referinþe critice în vol ume:

Vaida, Simion ; Vaida, Lotica. Liviu Borlan: polifonii. [monografie] Baia Mare, Eurotip, 2011.266 p.

Bãinþan, Valentin, Arta coralã din Maramureº, Baia Mare, 1982, p. 93, 119, 123, 124, 162,163, 164, 166, 167, 170, 171, 172, 177, 185, 237, 238, 240, 246, 250, 252, 282, 288, 292, 294, 300, 301,304, 342, 358, 359, 384, 406, 412, 424, 425, 428.

Bãinþan, Valentin, Bãseºti: „Mica Romã” de sub poalele Codrului: contribuþii istorice. BaiaMare, Cybela, 2000, p. 432.

Bãinþan, Valentin, Laudã neamului: jurnal me mo rial cul tural, Baia Mare, Umbria, 2002, p. 21,22, 23, 27, 28, 31, 32, 35, 39, 45, 47, 55, 56, 57, 71, 137, 167, 191, 196, 215, 251, 282.

Belean, Zora ; Belean, Ioan, Comuna Sanislãu: monografie. Oradea, Editura Treira, 2010.

Bilþiu, Pamfil, Liviu Borlan – compozitor, dascãl ºi om de culturã, în: Oameni din Maramureº.Baia Mare, Editura „Maria Mon tes sori” a Casei Corpului Di dac tic, 2003, p. 121-126.

Cosma, Viorel, Muzicieni din România. Vol. 1: A-C. Bucureºti, Editura Muzicalã, 1989,p. 146-148.

Gaftone, Vasile, Maramureºeni charismatici. Cluj-Napoca, Eikon, 2013, p. 304.

Ghenceanu, Vasile Radu, Cu Liviu Borlan despre: tal ent, muzicã ºi drumul în artã, în: Dreptulla singurãtate. Baia Mare, Proema, 2001, p. 213-214.

Ghenceanu, Vasile Radu, Jurnal de scriitor sau Desacralizarea continuã: contribuþii la oistorie culturalã. Baia Mare, Proema, 2007, p. 57, 71, 97, 121, 140, 170.

Maramureºul din cuvinte, antologie subiectivã de texte despre Maramureº din colecþiileBibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” ; coordonator dr. Teodor Ardelean ; selecþia textelor: Ioana Dragotã, Ga briel Stan, Baia Mare, Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu”, 2011, p. 46.

Olar, Odeta, Monografie Liviu Borlan, [lucrare de diplomã – manuscris], 2001.

Paºca, Irina, Liviu Borlan: creaþia coralã, [lucrare de diplomã – manuscris], 2002.

Petruþiu, Vasile, Compozitorul Liviu Borlan ºi contribuþia sa la dezvoltarea muzicii de inspi -raþie folcloricã maramureºeanã în componisticã, [lucrare pentru acordarea gradului didactic I –manuscris], 1996.

Popescu, Mihai, Repertoriul gen eral al creaþiei muzicale româneºti, Bucureºti, EdituraMuzicalã a Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România, 1987.

Reszler, Dorina, Materialul di dac tic muzical – puncte de vedere în problema valorificãrii saleraþionale, ºtiinþifice ºi pedagogice. Creaþia pianisticã a compozitorului Liviu Borlan, [lucrare pentruacordarea gradul didactic I – manuscris], 1996.

Sanislãu: ghid cul tural ºi istoric, Satu Mare, Muzeul Judeþean Satu Mare, 2010.

Vaida, Simion ; Vaida, Lotica, Din holda cu grâul copt, Baia Mare, Eurotip, 2008, p. 32, 117,119, 121, 123, 190, 200, 204.

Referinþe critice în periodice:

Aniþaº, Ioan, Compozitorul ºi omul de muzicã Liviu Borlan a fost comemorat de sanislãuani,careieni ºi maramureºeni, Informaþia zilei de Satu Mare, 23 iun. 2014.

Bellu, ªtefan, [Interviu]: cu dirijorul ºi compozitorul Liviu Borlan despre structura ºi profilulansamblului ar tis tic „Maramureºul”, Pentru so cial ism, 20, nr. 5195, 10 oct. 1970, p. 3.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

Buda, Ion, [Interviu]: cu dirijorul ºi compozitorul Liviu Borlan, Pentru so cial ism, 18, nr. 4429,20 apr. 1968, p. 2.

Bilþiu, Pamfil, Liviu Borlan – Omul ºi op era (1936-1994): (64 de ani de la naºtere), Pro Unione,3, nr. 3/4, dec. 2000, p. 199.

Cozmuþa, Augustin, Comemorare Liviu Borlan, Graiul Maramureºului, 7, nr. 1763, 11-12 nov.1995, p. 1, 3.

Cozmuþa, Augustin, „Dispunem de o miºcare coralã de amploare ºi ea promite încã sã maicreascã: [interviu], Pentru so cial ism, 31, nr. 7559, 16 febr. 1980, p. 3.

Cozmuþa, Augustin, Un portret polifonic pentru Liviu Borlan: la 75 de ani de la naºtere, GraiulMaramureºului, 23, nr. 6623, 19 dec. 2011, p. 11.

Creþu, Viorel, Festivalul corurilor de camerã „G. Dima”, Muzica (Bucureºti), nr. 2, febr. 1985,p. 34-35.

Din activitatea Uniunii Compozitorilor: secþia coralã, Muzica (Bucureºti), nr. 1, ian. 1986, p. 10-11.

Fechete, Gheoghe, Din nou despre Liviu Borlan. Echipa (Satu Mare), nr. 7, oct. 2002.

Fechete Gheorghe, O zi memorabilã pentru elevii din Sanislãu ºi o întrebare rãscolitoare...Cine a fost Liviu Borlan?, Informaþia zilei (Satu Mare), 1 dec. 1997.

Fechete, Gheorghe, Sanislãuanul Liviu Borlan îl omagiazã pe marele George Enescu,Informaþia de duminicã (Satu Mare), 11 sept. 2005.

Ghenceanu, Vasile Radu, „Avem de plãtit pentru meseria învãþatã”: [interviu], Pentru so cial -ism, 23, nr. 5958, 28 mart. 1973, p. 2.

Ghenceanu, Vasile Radu, Jurnal de scriitor sau desacralizarea continuã (V): contribuþii la oistorie culturalã, Nord literar, 2, nr. 9, sept. 2004, p. 14.

Ghenceanu, Vasile Radu, Jurnal de scriitor sau desacralizarea continuã (X): contribuþii la oistorie culturalã, Nord literar, 3, nr. 3, mart. 2005, p. 14.

Ghenceanu, Vasile Radu, Jurnal de scriitor sau desacralizarea continuã (XIX): contribuþii la oistorie culturalã. Nord Literar, 4, nr. 1, ian. 2006, p. 14.

Ghenceanu, Vasile Radu, Jurnal de scriitor sau desacralizarea continuã (XXIV): contribuþii lao istorie culturalã, Nord literar, 4, nr. 6, iun. 2006, p. 14.

Ghenceanu, Vasile Radu, Jurnal de scriitor sau desacralizarea continuã (XXV): contribuþii la oistorie culturalã, Nord literar, 4, nr. 7-8, iul. 2006, p. 14.

Ionescu, Gheorghe C, Formaþiile corale de muzicã patrioticã ºi revoluþionarã, Muzica(Bucureºti), nr. 11, nov. 1985, p. 9-12.

Liviu Borlan – „dupã 20 de ani”, Buletin de Carei, 22 iun. 2014.

Marchiº, Ioan, Liviu Borlan, o academie cu claviaturã, Graiul Maramureºului, 21, nr. 5900, 12aug. 2009, p. 9.

Marcu, Anamaria, Liviu Borlan, o viaþã închinatã muzicii, Informaþia de duminicã (Satu Mare), 22 aug. 2004.

Neagu, Mircea, Formaþiile de camerã de amatori, Muzica (Bucureºti), nr. 11, nov. 1985,p. 12-14.

Noi lucrãri la birourile de secþii: secþia didacticã, Muzica (Bucureºti), nr. 2, febr. 1985, p. 9.

Paul, Antoniu. Despre omul ºi artistul Liviu Borlan: (de vorbã cu prietenii lui), GraiulMaramureºului, 20, nr. 5843, 6-7 iun. 2009, p. 8-9.

Paul, Antoniu, Zodia lui Orfeu (326), Graiul Maramureºului, 23, nr. 6545, 17 sept. 2011, p. 6.

Pârja, Gheorghe, Liviu Borlan, dincolo de muzicã, Graiul Maramureºului, 25, nr. 7144, 7 sept.2013, p. 3.

Pârja, Viorica, Acasã la Liviu Borlan, Graiul Maramureºului, 22, nr. 6284, 12 nov. 2010, p. 8.

Pârja, Viorica, Muzica face parte din sufletul omului, Graiul Maramureºului, 25, nr. 7144, 7sept. 2013, p. 3.

Portase, Alec, Compozitorul Liviu Borlan a fost omagiat de foºtii colegi, Graiul Maramureºului,16, nr. 4330, 29 iun. 2004, p. 8.

Sabãu, Valeriu, Liviu Borlan – vecin cu râsul ºi plânsul, Informaþia zilei, 2, nr. 141, 20 mart.2002, p. 10.

Vaida, Simion, In memoriam – Liviu Borlan sau Cântec despre cântec, Graiul Maramureºului,16, nr. 4467, 6 dec. 2004, p. 10.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

REMEMBER LIVIU BORLAN1

Cu dirijorul ºi compozitorul Liviu Borlan [interviu]

— Sunteþi cunoscut, atât în calitate de dirijor cât ºi în cea de compozitor. Ce v-a determinat sã vãconsacraþi acestor douã laturi ale artei muzicale ºi cum se conjugã ele?

— Este greu de precizat ce anume determinã o vocaþie! Probabil, evoluþia ei. În ce mã priveºte,am fãcut toatã viaþa muzicã, chiar ºi atunci când – se pare – mã ocupam cu altceva. Îmi veþi ierta lipsa demodestie, pentru a vã relata câteva fapte... La trei ani ºi jumãtate începusem studiul pianului, la ºase anivoiam sã fiu inginer mecanic, la unsprezece ani începeam sã compun, la doisprezece ani iubeam tehnica cinematografului, la paisprezece ani conduceam o orchestrã... ªi totuºi am absolvit întâi Facultatea deDrept, dar nu am încetat nicio zi sã scriu, sã cânt ºi sã gândesc muzical. Mi-amintesc chiar de un episodamuzant: la un examen de criminalisticã, dupã ce mi-am schiþat ciorna rãspunsului ºi aºteptam sã-mivinã rândul, am scos din buzunar o foaie cu portative ºi m-am apucat sã rezolv o temã de armonie. Amfost imediat „identificat” (eram la un examen de criminalisticã, nu?). Am argumentat cã voi urma, dupãabsolvirea dreptului, conservatorul. Mi s-a dat o replicã interogativã: „ªi acolo la con ser va tor, veþi citiCodul Pe nal?”. Rãspunsul l-au dat anii: niciodatã nu am mai deschis „Codul Pe nal”, dar logica lui defier mã ajutã ºi azi... în muzicã ºi în viaþã.

Cât priveºte cea de-a doua laturã a întrebãrii: cum se conjugã dirijatul cu compoziþia, am sãrãspund: ca douã surori bune. Se deranjeazã reciproc, dar se ajutã nemijlocit. Compoziþia este o carierãde viaþã, dirijatul o profesiune. Trebuia sã-mi aleg o profesiune. ªi renunþând la ierarhia universitarã,am ales dirijatul. Nu m-am înºelat...

— Cum apreciaþi tendinþele actuale ale artei?

— Chiar ºi unui profesionist îi vine greu sã se orienteze în complexitatea lor. Specializarea a mers atât de departe, încât s-a ivit o distanþare între publicul insuficient pregãtit ºi cre ator, ceea ce impune olargã acþiune de instrucþie artisticã.

În muzicã, arta cea mai abstractã, coexistã aproape toate curentele câte au apãrut în istoria ei. A ºti sã alegi limbajul care þi-e propriu ºi a fi în acelaºi timp mod ern ºi accesibil, iatã marea problemã aautorilor de muzicã din zilele noastre.

— ªtiind cã aveþi ºi „alte” preocupãri, am dori sã cunoaºtem pãrerile dumneavoastrã despremuzica uºoarã româneascã ºi perspectivele ei.

— Într-adevãr, mã preocupã muzica uºoarã. Am scris, scriu ºi voi mai scrie ºi publica mulþi ani.Prin „Nu mai sunt copil” am devenit cunoscut. De curând mi s-a achiziþionat melodia „Un cântecrãtãcit” (versuri ºi interpretare Mihai Dumbravã) ºi „Ceas târziu” (vã amintiþi „Dialogul”). Alte douãmelodii sunt pe masa comisiei re spec tive de achiziþionare.

Cât priveºte pãrerile mele, iatã-le: este genul cel mai pop u lar la noi, cu cele mai puternice tradiþiiºi cu cei mai fanatici credincioºi ºi aceasta deoarece muzica noastrã uºoarã, de la întemeierea ei, a ºtiutsã se apropie de caracterele muzicii populare (caracterul „patrat” al frazelor muzicale, strofe de patruversuri – rânduri melodice, metrul de 6-8 silabe etc.) ºi deoarece compozitorii cu studii înalte incon -testabil ºi-au fãcut din acest gen o profesie de credinþã (Vasilescu, Ro man, Dendrino etc.). Cu aceastaam dat ºi explicaþia succesului în acest gen. Când, însã, nechemat de nimeni, fãrã calitãþi, fãrã pregãtire,de dragul de a epata sau a expune un fizic agreabil, de a importa o modã ºi de a fura uºor aplauzele unuipub lic credul, te apropii de acest gen, sfârºitul este fa tal. Mã re fer la insuccesul regretabil al interpreþilor noºtri la Braºov. Cine a rezistat? Cine a avut voce ºi a studiat mult. Am fost coleg de institut cuConstantin Drãghici. Ei bine, o spun pentru toþi cântãreþii, acest om îºi orchestreazã singur bucãþile,cântã la pian la prima vedere ºi lucreazã la un „fleac” de melodie circa o sãptãmânã. Oricând, darabsolut oricând Constantin Drãghici poate cânta o melodie cu text cu tot la prima vedere, poate înlocui,tot la prima vedere, un dirijor sau un or ches tra tor. Probabil, cã nu a concurat pentru a nu strica „estetica” celorlalþi. Am fost pãrtinitor poate faþã de prietenul meu, dar acestea sunt faptele. Dupã mine, muzicauºoarã este enorm de grea. Tocmai din cauza unor per spec tive nelimitate.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

1 Grupaj realizat de: Li ana Pop, Li ana Silaghi, Aristiþa Borbei, Dana Borbei

— Vã satisface viaþa muzicalã a judeþului Maramureº? Ce per spec tive întrevedeþi în acest sens?

— Re gret cã trebuie sã vã rãspund negativ, dar ea nu mã satisface. Deºi avem serioase tradiþiimuzicale, o mulþime de genuri rãmân descoperite. Singurul reprezentant al artei culte, profesionist, esteAnsamblul de Cântece ºi Dansuri. În mãsura posibilului, acesta ºi-a lãrgit activitatea, prezentând cândun spectacol de folclor pur, când unul de folclor prelucrat; când un re cital, când o operetã. Con sider cãnu ajunge. Judeþul Maramureº meritã o instituþie muzicalã puternicã, cu mai multe secþii menite sãmulþumeascã pretenþiile unei arii cât mai largi de gusturi ºi tendinþe. Iar artiºtilor amatori le-aº sugeraideea unei reuniuni corale, a unei orchestre de camerã, a unor cercuri de audiþii ºi conferinþe muzicale.Intensificarea vieþii muzical-artistice a judeþului, iatã care trebuie sã fie consecinþa fireascã a pro -gresului realizat de acest judeþ pe celelalte tãrâmuri.

— ªi, în sfârºit, ul tima întrebare: planurile de viitor?

— Dirijorul va oferi publicului un spectacol intitulat „Primãvara melodiilor”, cu caracter dedivertisment. Compozitorul lucreazã la un mãnunchi de melodii pentru ra dio. Sub egida Casei deCreaþie Populare vor apãrea câteva prelucrãri corale de folclor. Apoi finisarea ºi orchestrarea comedieimuzicale „Povestea unei vocaþii”, a unei „Rapsodii maramureºene” ºi a unor tablouri mu zical-co -regrafice pentru uzul ansamblului. Asupra altor planuri, îmi permiteþi sã trag deocamdatã cortina ºi sãaprind luminile în salã!

A consemnat Ion BUDAPentru so cial ism, aprilie 1968

Structura ºi profilul Ansamblului Ar tis tic „Maramureºul”

Interviu cu dirijorul Liviu Borlan

— Înscris în complexul de mãsuri privind reorganizarea unor instituþii profesioniste de spectacol din þarã, Ansamblul ar tis tic „Maramureºul” reprezintã o formã nouã de activitate în domeniul artei in -ter pre ta tive a judeþului; care sunt criteriile care au stat la baza constituirii Ansamblului în actuala saformã?

— Reorganizarea are intenþia, dupã mine, fundamentalã, de a readuce la un loc elementelevaloroase, mult prea dispersate an te rior. O asemenea intervenþie, având la bazã criterii de ordinul valorii ºi calitãþii artistice era necesarã... – spunea Artistul Poporului Ionel Budiºteanu, în interviul acordatziarului dv. din 7 au gust a.c. ºi îl citez, negãsind o formulare mai fericitã decât aceasta la întrebareapusã. Dar pot adãuga unele consideraþii personale care îmi clarificã mie coordonatele procesului dereorganizare despre care vorbim. Astfel, con sider cã for mula de alcãtuire structuralã a vechiloransambluri este depãºitã, greoaie ºi, în orice caz, neadecvatã cerinþelor. Vã voi spune cã nicãieri în judeþ nu am putut juca un spectacol mare în montarea de la sediu, cu absolut toate elementele spectacolului:dimensiunile reduse ale scenei, plane sau de înãlþime. Lipsa instalaþiilor necesare (mai ales a celor deluminã ºi de manevrare a decorului, lipsa cabinelor etc... etc... au fãcut ca unele spectacole forte alevechiului Ansamblu sã stea „acasã”. Apoi, ni se cereau spectacole folclorice, cât mai apropiate deautenticul satelor, iar noi le fãceam cu o formaþie de muzicã cultã, cu o orchestrã semisimfonicã, cu corde con cert, cu soliºti clasici... nu degeaba a fost absolut necesarã înfiinþarea fostei orchestre populare!Adaug cã atunci când con form fostei structuri realizam spectacole de sevã folcloricã, dar adaptatestructurii, nu fãceam nici folclor, nici artã cultã, ci ceva intermediar, fapt îndeajuns de sesizat. Deasemenea, valorile umane la care se referea Ioan Budiºteanu erau rãzleþite în mai multe compartimente,greu reunibile. Cu aceasta nu am spus cã pierderea corului profesionist ºi a orchestrei semisimfonice mã satisface, dar lucrurile nu sunt clare, ºtiu ce am de fãcut ºi am o formaþie adecvatã scopului trasat.

— Ce obiective majore – imediate ºi de viitor – v-aþi propus?

— Ne gãsim în faþa unei formaþii artistice noi ºi primul scop este constituirea unui repertoriu devaloare, muzical ºi coregrafic. Pe parcurs, vom omogeniza noile colective, printr-o suitã de circa 50 dereprezentaþii cu spectacolul „Sãrbãtoare-n Maramureº” cu care vom întreprinde un turneu de 22 zile,începând cu 17 octombrie. Obiectivul urmãtor îl constituie inaugurarea Casei de Culturã a Sindicatelordin Baia Mare, eveniment la care ne vom prezenta ºi noi publicului, în cea mai bunã formã, sper. Un aldoilea spectacol folcloric aflat deocamdatã pe ºantierele gândirii ºi discuþiilor va forma obiectivulnostru ma jor.

Subliniez cã ne-am fãcut planurile doar pe anul calendaristic în curs, urmând sã formulãmdezideratele anului urmãtor pe baza experienþei din acest ultim trimestru. De aceea, nu voi anticipa, darvã vom informa la momentul oportun, atunci când intenþiile vor deveni hotãrâri.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

— De ce compartimente ºi forþe dispuneþi în realizarea acestor obiective?

— Dispunem de întreaga bazã materialã necesarã ºi de un cap i tal uman foarte valoros, integrat înurmãtoarele compartimente: orchestrã popularã mare (20 persoane), corp balet (12 perechi), corp soliºti populari (6 persoane). Voi aminti numele soliºtilor Nicu Moldovan, Titiana Mihali, Maria Pop, VioricaGroza-Lar, Elena Mar ian, Ti tus Perºe, al instrumentiºtilor Francisc Balogh, Tiberiu Baghi, al fraþilorPetreuº, al lui Ionel Greere, Dumitru Dobrican etc. Conducerea coregraficã aparþine lui Aurel Zdroba,cea regizoralã lui ªtefan Mãrcuº, cea muzicalã mie.

— Preocuparea principalã rãmâne, aºadar, valorificarea pe o treaptã superioarã a tezauruluinostru folcloric. La Baia Mare ºi în judeþ avem, însã, ºi iubitori ai spectacolelor de estradã. Ce le veþioferi acestora? Existã perspectiva înfiinþãrii unei eventuale echipe de estradã?

— Observaþi cã Ansamblul nostru nu se numeºte „ansamblu folcloric”, ci „ansamblu ar tis tic” ºiaceasta – dupã mine – cu scopul pre cis de a face aceste ansambluri judeþene adaptabile specificului lo -cal. Or, cum bine spuneþi dv. în întrebare (care conþine ºi rãspunsul meu pe jumãtate!) „preocupareaprincipalã rãmâne, aºadar, valorificarea pe o treaptã superioarã a tezaurului nostru folcloric”. Pânã când aceastã „treaptã superioarã” de valorificare a tezaurului nostru folcloric (sublinierea înseamnã „tezaurfolcloric naþional” ºi nu numai lo cal, acest Ansamblu fiind printre puþinele ansambluri mari deprovincie, nu va fi atinsã, nu se poate vorbi de o dispersare a forþelor pe mai multe planuri.

Existã însã ºi o altã faþã a chestiunii: desigur, iubitorii genului estradistic sunt numeroºi au totdreptul sã solicite satisfacerea gusturilor lor, unicului ansamblu profesionist. Vã rog sã faceþi deo -sebirea necesarã între un spectacol de estradã prezentat de Ansamblul ac tual (vom dovedi posibilitateaacestui fapt) ºi o echipã de estradã separatã, de sine stãtãtoare. La prima formã subscriu ºi – mai mult – o vom realiza! La a doua formã nu subscriu, ºtiind din propria experienþã ce înseamnã mai multe formaþiide profil diferit în cadrul aceleiaºi instituþii. Angajarea unei echipe de estradã în cadrul Ansamblului ac -tual ar consfinþi ceea ce se numeºte – „ºuºanea”. Promit, însã, un con cert-spectacol de estradã de nivelprofesionist, cu aproape întreg Ansamblul Artistic „Maramureºul”, even tual cu câteva colaborãriexterne. Dacã nici Ansamblul profesionist nu va oferi spectacole de amploare, cine o va face? ªi ce vormai face amatorii, dacã noi vom face ce fac ei? Nu uitaþi cã am lucrat ºi lucrez destul în muzica uºoarã,cã m-am lansat cu „Nu mai sunt copil”, cã am scris un „Ceas târziu...” ºi cã vã aºteaptã în sertarele melepeste 600 de melodii de muzicã uºoarã. Dupã mine, existã o singurã muzicã: cea frumoasã. Dar fãcutãcom pe tent, la un înalt profesionism ºi grad de exigenþã. Dacã nu profesioniºtii, cine sã o facã?Examenele de atestare a formaþiilor de lo cal, cu peste 60 de candidaþi, la care am participat ca membruîn comisie, mi-au arãtat clar cã aproape niciun instrumentist din judeþ nu cunoaºte, de exemplu, for mulaarmonicã a „shake-ului”, foarte puþini au putut improviza pe o temã datã, foarte puþini (chitariºti, maiales) au putut cânta corect o gamã – lucru elementar! Vina nu este a oamenilor, existã un dezinteres gen -eral în informarea orchestrelor de estradã ºi în sprijinirea lor, datoritã, poate, marii cereri de consum apublicului.

— La începutul convorbirii noastre aþi enunþat, în linii mari, principalele preocupãri aflate încentrul atenþiei colectivului Ansamblului. Relataþi-ne câteva date referitoare la structura spectacolelor în lucru ºi – pe când premiera?

— Vã spuneam aluziv cã Ansamblul se pregãteºte de turneu ºi aminteam numele spectacolului„Sãrbãtoare-n Maramureº”. Este un spectacol de sintezã cuprinzând cântece ºi dansuri mai vechi, darneprezentate pe ruta pe care vom porni, de asemenea cântece ºi evoluþii coregrafice noi, pãrþi dintr-unviitor spectacol pe care le rodãm ºi le experimentãm. Construcþia permanentã de nou ºi îmbinareaactivitãþii de construcþie a noului cu cea de producþie a actualului repertoriu, ritmicitatea procesului demuncã astfel echilibrat constituie dezideratul întâi. Deci, ne gândim ºi lucrãm la alcãtuirea unuispectacol nou, cu totul nou, premiera sa coincizând cu data deschiderii stagiunii.

— Dumneavoastrã per sonal, în afarã de activitatea dirijorului ºi de prelucrarea orchestralãpentru Ansamblu, la ce lucraþi?

— Este bine-venitã întrebarea. Am scris o „Simfonie oºeneascã” pe care trebuie sã o finisez, apoiam încredinþat un numãr de coruri unor formaþii ce se pregãtesc pentru concursul „Patrium carmen”,lucrez la câteva bucãþi corale destinate unele Corului Ra dio, altele editãrii, lucrez la câteva romanþe, deasemenea pentru un con curs apropiat...

ªi caut sã gãsesc cãile necesare pentru o colaborare adecvatã între formaþia profesionistã, amatori ºi învãþãmântul gen eral ºi spe cial-ar tis tic! În acest sens, scriu un ma te rial intitulat „Cãlãuza dirijoruluiansamblului ar tis tic de amatori”, un fel de sum mum al cunoºtinþelor ºi experienþei mele în acestdomeniu, pentru care lucrare studiez mult, clasez ma te rial, caut formulãri cât mai fericite ºi accesibile...

— Mulþumim maestrului Liviu Borlan pentru amabilitatea cu care a rãspuns solicitãrilor noastre,


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ne exprimãm dorinþa de-a ne numãra cât mai curând printre spectatorii premierei Ansamblului Artistic„Maramureºul”.

A consemnat ªtefan BELLUPentru so cial ism, octombrie 1970

Liviu Borlan: „Avem de plãtit pentru meseria învãþatã”

— Niciun domeniu al artei nu poate fi abordat fãrã tal ent. Cu asta nu vreau sã zic cã nu s-aîntâmplat niciodatã . În muzicã, însã, lucrul este ºi mai puþin posibil. Totuºi, v-aº întreba, Liviu Borlan,ce legãturã stabiliþi dumneavoastrã, între tehnicã, adicã meºteºugul, ºi valoarea artisticã în muzicã?

— Noi numim, de obicei, tal ent o sumã de însuºiri naturale care faciliteazã abordarea unuidomeniu ar tis tic. Tehnica e chematã sã punã în luminã ºi sã diversifice însuºirile difuze. La vechii grecitehné însemna artã. Ca atare, eu nu concep, în niciun domeniu ar tis tic, existenþa unui tal ent considerabilcare sã nu fie dublat de o tehnicã cel puþin de zece ori mai mare decât talentul. Tehnica nu naºte tal ent,dar îl creºte. Dupã pãrerea mea, tehnica ºi talentul formeazã o unitate de contrarii în care predominãtotuºi... talentul.

— Muzica, se spune, e cea mai abstractã ºi mai formalã dintre arte. Dv. cântaþi la mai multeinstrumente. Impune cumva instrumentul o manierã anume de a gândi ºi scrie muzicã?

— Fiecare in stru ment, ori ansamblu in stru men tal, vo cal sau mixt, are posibilitãþi ºi limite, aºspune, sub limbajul sãu. Mai mult, atunci când scrii, o faci întotdeauna pentru un in stru ment, ori pentruun colectiv, prezent sau imaginar. Cu cât îl cunoºti mai bine, om de om, voce de voce, cu atât mai bineºtii sã utilizezi ºi defectele drept calitãþi. În muzicã instrumentul joacã rol de „mijloc de producþie”, dacã mã pot exprima aºa. Instrumentul nu impune, dar determinã. Uneori faciliteazã, alteori îngusteazãforma concretã de expresie. Instrumentele, în gen eral, pot ajuta mult pe un compozitor. Muzica fãrãinstrumente nu se mai concepe de multe secole încoace. Instrumentele sunt o amplificare a posi -bilitãþilor sonore omeneºti. Faptul cã muzica este cea mai strict formalã dintre arte, cum bine aþi spus, nu înseamnã cã este ºi cea mai abstractã. Este, într-adevãr, mai greu de sesizat conþinutul decât în alte arte.

— Mai toþi marii muzicieni au fost ºi profesori. A face publice gândurile tale intime cu privire laartã, ºi mai ales, generaþiilor tinere, e un lucru nobil. Ce nu trebuie sã uite un profesor de muzicã?

— Nu trebuie sã uite cã ºi profesoratul este o artã, o creaþie continuã, care trebuie fãcutã cudãruire, cu spirit de sacrificiu ºi cu cât mai multã competenþã. Mai ales în muzicã – artã în care se aratãpentru prima datã precocitatea omului – vorba compozitorului francez Vicent d’Indy „în artã fiecare efiul cuiva”. Eu vreau sã mã mândresc cândva cã mã voi numãra printre pãrinþii spirituali ai artiºtilor demâine. De altfel, toþi avem o creanþã de plãtit pentru meseria învãþatã. ªi nu o putem plãti decât celor cevin dupã noi. Eu am fost ajutat mult ºi þin sã o fac la rândul meu.

— Vã cunosc ca un om mod est. Dv. sunteþi, deodatã, profesor, dirijor ºi compozitor. Aþiînregistrat succese de invidiat, dar mulþi vã cunosc din auzite. Nu vreþi sã ne ajutaþi sã ºtim mai multedespre dumneavoastrã?

— E greu de imaginat ce anume prezintã importanþã ºi ce nu, pentru cã într-o carierã artisticãlucrurile interesante se þin lanþ. Multe se fac cu neprevãzut. Nu ºtiu cât sunt de mod est, dar ºtiu cã mi-am gãsit un echilibru atunci când succesele de care vorbeaþi s-au repetat ºi mi-au confirmat cã am ales bineºi cã intuiesc gustul publicului, nevoile sale. Drumul meu se contureazã tot mai mult ca stil pretenþios ºitotuºi accesibil. Când am în vedere o lucrare nouã, rãspund mai întâi la întrebarea: cui se adreseazã?, ºiapoi ce trebuie sã conþinã. De aici pot rãspunde uºor la întrebarea: cum anume o voi face? Iatã, am înpregãtire o lucrare nouã, instrumentalã – „Romantism XX” – un con cert pentru pian ºi orchestrã,care-mi ilustreazã tematica adolescenþei. Cum limpede se poate înþelege, e o lucrare dedicatã tinere -tului, idealurilor sale. Eu recunosc în acest tineret un romantism sãnãtos, aspiraþii largi ºi nãzuinþe caremã determinã sã încerc sã le redau sonor. O lucrare mai veche ºi cu asta aº anticipa emisiunea TV din 20aprilie, aduce un omagiu Maramureºului, îmbrãcând sonor „Legenda în lemn”, al cãrui autor este cel cucare vorbesc acum, scrisã pentru corul din Ardusat. Mã aºtept la o reuºitã pe care o vreau egalã cu ceadin 4 martie...

— Legãtura dv. cu folclorul a dat neaºteptate roade. Deunãzi, la televiziune, corul de femei dinViºeu de Sus a luat punctajul maxim de la un juriu pretenþios. Un merit în acest succes îl aveþi, desigur,dv. Cum vedeþi cã trebuie sã se întâmple apropierea unui compozitor de valorile muzicale ale poporului nostru?

— Folclorul muzical e, pentru noi, ceea ce este limba maternã pentru un poet. Folclorul trebuie


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

cunoscut în toate dialectele ºi subdialectele sale, cât mai în amãnunt. Un compozitor nu se poate ridicanici la valoarea naþionalã, nici la valoarea universalã decât exprimându-se în acest limbaj cizelat desecole, pe care e chemat sã-l restructureze prin prisma ºtiinþei muzicale multiseculare, îmbinândcuceririle artistice ale poporului cu tehnica artisticã a unei omeniri. Eu am fost totdeauna în mijloculfolclorului ºi pot sã spun cã-l cunosc în totalitatea lui. Unul dintre bunicii mei a fost þãran. Sã nu uitãmcã Petrovici Musorgski se ducea zilnic în piaþã ca sã audã „cum vorbesc þãranii”. Existã un mod spe cificromânesc de a gândi, a simþi, de a spune ºi a cânta...

— În ce stã, dupã pãrerea dv., valoarea muzicii populare maramureºene?

— În vechimea ei considerabilã, în faptul cã a avut timp sã se cizeleze ºi sã se pãstreze. La fel ca ºi Bihorul, Maramureºul a fost apãrat de un lanþ de munþi de influenþele strãine ale zonelor de câmpie. Euaºa îmi închipui muzica dacilor: simplã, purã ºi discretã. Ori foarte luminoasã, ori foarte tristã, dar cuatât mai bunã. Muzica mã-ndeamnã sã mi-i închipui pe daci simpli, curaþi, deschiºi, conturaþi dintr-osingurã linie. În Maramureº se întâlnesc multe straturi folclorice. Deºi folclorul muzical maramureºeans-a impus atenþiei þãrii ºi, am zice, lumii, el ne rezervã încã multe necunoscute, care nu vor fi exploratenici într-o sutã de ani. Pentru cã acest folclor e viu, regenereazã ºi n-a fost înlocuit nici cu muzicã urbanã ºi nici cu cântecul altor zone.

— Pentru un muzician valoros e un avantaj sau nu, ºederea în provincie?

— Eu am fãcut-o conºtient, vãzând cât de mult îl solicitã pe un tânãr un oraº mare. Foºtii meicolegi mã invidiazã sub raportul timpului pe care-l am, al bogatei zone în care trãiesc ºi al unei vieþi, înorice caz, mai dedicate idealului componistic decât aº fi avut-o în altã parte. Con sider cã o carierãartisticã trebuie începutã de jos, tocmai pentru a avea timpul ºi condiþiile necesare învãþãrii meºte -ºugului, a tehnicii de care mã întrebaþi la începutul convorbirii noastre. Nu re gret, deci, cã sunt înprovincie ºi nici nu simt vreo greutate legatã de acest fapt. Dimpotrivã... Dar cãile artei sunt di verse ºinimic nu ex clude ca cineva sã se poatã realiza chiar ºi în tumultul unei Capitale. Dupã cum nici eu nusunt fixat într-un loc pe vecie...

A consemnat V. R. GHENCEANUPentru so cial ism, martie 1973

Liviu Borlan: „Dispunem de o miºcare coralãde amploare ºi ea promite încã sã mai creascã”

Pentru o convorbire cu compozitorul ºi dirijorul Liviu Borlan am ales momentul de dupã o repetiþie „forte” cu corala „Prietenii muzicii”, formaþie pe care, cu inspirat efort, o urcã spreînalte valori in ter pre ta tive, dovadã ºi consacrarea obþinutã prin premiul I ºi titlul de laureat laediþia a II-a a Festivalului Naþional „Cântarea României”. Cu acelaºi prilej ºi dirijorului i-a fostînmânat titlul de laureat ºi di ploma pentru rezultate deosebite în activitatea artisticã. Deaceea, ziceam, omul vorbeºte mai din inimã despre succesele sale când ºtie cã la baza lor aaºezat multã sudoare, a fãcut risipã de energie ºi imaginaþie. Pe deasupra, în asemeneacondiþii, ºi perspectiva asupra celorlalte lucruri are mãsura realitãþii ºi, ev i dent, a credibi litãþii.

— Mai întâi, cum se vede de la Baia Mare viaþa muzicalã a þãrii ºi cum apreciazã compozitorulLiviu Borlan creaþia muzicalã româneascã contemporanã?

— Atât viaþa muzicalã a þãrii, cât ºi creaþia muzicalã româneascã se aflã într-o fazã de creºtere, deascensiune. Aº putea spune cã viaþa muzicalã s-a rafinat, s-a intensificat, iar creaþia originalã s-a înscrisîn cir cuit uni ver sal. Dacã pânã nu demult creaþia muzicalã naþionalã era simbolizatã de numele luiEnescu, azi, incontestabil, se vorbeºte de o ºcoalã româneascã de compoziþie, de un stil al muziciiromâneºti. Aceasta dovedeºte, atât apropierea compozitorilor noºtri de modul de gândire ºi scrierecontemporan, cât ºi caracterul gen eral uman al melosului românesc. În orice caz, muzica româneascãeste cãutatã, gustatã ºi solicitatã în toatã lumea. Baia Mare face eforturi de a învinge regretul cã viaþamuzicalã nu este încã viguros reprezentatã pe tot cuprinsul patriei.

— Nu e o noutate pentru melomani sã-þi audieze di verse lucrãri în concerte sau înregistrãri ra -dio. În ce arie tematicã ºi de ce gen se înscriu propriile preocupãri de creaþie din ultimii ani?

— Compozitorii rãspund ºi ei unei comenzi sociale. În cazul meu, solicitarea s-a îndreptat sprelucrãrile vocale, corale sau coral-instrumentale de mari proporþii. Pe de o parte, bazatã pe folclor, pe dealta, pe o inspiraþie proprie, dar cu un conþinut de idei generos, umanitar, pa tri otic. Suitele „Nuntaoºeneascã”, „Legendã în lemn”, „Am fo º-om si”, „Muncitorii de pãdure”, „Ad pacem” ºi altele se


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

înscriu în ciclul unor lucrãri de amploare, dificile, dar de efect. Toate acestea mi-au adus satisfacþie ºirecunoaºtere îndeosebi „Ad pacem” ºi can tata „Moisei”.

Actualmente ºi în perspectivã, voi con tinua, desigur, acest drum al lucrãrilor mari corale, nãzuind însã ºi spre muzica instrumentalã. Încerc sã dau publicitãþii o antologie de colinde laice, prelucrate coral ºi câteva cântece patriotice pe care le vreau can ta bile, originale, frumoase.

— Dacã le-am pomenit, sã le urmãrim ºi traiectoria. Ce sferã de audienþã au dobândit lucrãrilecompuse de tine?

— Spre bucuria mea, difuzarea a luat o amploare dincolo de aºteptãri ºi nu pare sã scadã. Aceastagraþie unor interpretãri valoroase oferite de colective artistice ºi dirijori din toatã þara: Bucureºti(corurile Radioteleviziunii, Ansamblului „Rapsodia Românã”), Iaºi, Braºov (corul „Camerata infan -tis”). Dintre formaþiile de amatori le amintesc pe cele din Arad, Piteºti, Roºiori – Satu Mare, iar dinjudeþ: Finteuºul Mare, Viºeul de Sus, ºi nu în ultimul rând corala „Prietenii muzicii” din Baia Mare.Nat u ral, înregistrãrile ra dio sau televizate fac accesul rapid la pub lic al creaþiilor artistice actuale.

— Ce criterii stau la baza stimulãrii miºcãrii corale maramureºene ºi cum înþelegi sã o sprijini ºiîndrumi în calitate de compozitor ºi dirijor?

— Dispunem în judeþ de o miºcare coralã de amploare, influenþã incontestabilã a desfãºurãriicelor douã ediþii ale Festivalului „Cântarea României”. Numãrul corurilor s-a triplat ºi promite încã sãmai creascã. Dar aceastã creºtere nu este numai numericã (41 de formaþii la ora de faþã), ea este înprimul rând, de ordin calitativ, criteriul cel mai adecvat fiind cel al diversitãþii. Se impune, de asemenea, creºterea profesionalã a dirijorilor, sarcinã de o deosebitã rãspundere, întrucât prin ei se realizeazãîndrumarea formaþiilor corale. În acest con text, Maramureºul dispune de un corp de dirijori corali deinvidiat. În sprijinul lor voi veni cu o lucrare-man ual intitulatã „Teoria ºi practica grupurilor vocale”, iar pentru repertoriul formaþiilor am editat deja antologia coralã „Ani de glorii”. Sub acest as pect nebucurãm ºi de colaborarea unor compozitori de prestigiu cum sunt: Gh. Dumitrescu, Mircea Neagu,C-tin Arvinte, Radu Paladi, C-tin Romaºcanu, Ludovic Paceag ºi alþii.

— Chiar dacã n-are instituþii muzicale profesioniste, în Maramureº existã un numeros pub licdoritor de concerte. Nu e oare posibilã ºi aici o stagiune muzicalã mai consistentã? De ce factori ardepinde organizarea ei?

– O stagiune consistentã presupune formaþii permanente ºi ele însele consistente. Dublareacoralei „Prietenii muzicii” cu o orchestrã de tip semisimfonic ar asigura o mare parte din diversitatea deproducþie muzicalã. Dispunem în acest sens de absolvenþi ai liceului de artã excelent pregãtiþi, denumeroºi doritori nu mai puþin pricepuþi ºi, mai ales, de o adevãratã sete de activitate artisticã de naturãsã prefigureze o instituþie muzicalã profesionistã. Am certitudinea cã în viitorul apropiat vom reuºi sãdãm Maramureºului ceea ce meritã ºi în aceastã direcþie: o hranã spiritualã pe mãsura aspiraþiei sale spre artã, culturã ºi frumos.

A consemnat Augustin COZMUÞAPentru so cial ism, februarie 1980

Comemorare Liviu Borlan

Existã martiri ai luptei ºi martiri ai creaþiei. Jertfa este în egalã mãsurã demnã de re spect.Suferinþa mucenicilor nu se cuvine a fi uitatã. Fãrã cinstirea lor, glo ria urmaºilor ar fi umbritã, lipsitã deaureolã. Compozitorul Liviu Borlan a fost un martir al creaþiei, un jertfit pe altarul muzicii, un mucenical neîndurãtoarelor muze. A avut vocaþie ºi a pãtimit pentru ea. A sfârºit dra matic, cum numai artiºtiiautentici o pot face ºi îndura. Sã ne reamintim „Rugãciunea unui dac” de Eminescu, ca sã înþelegem maibine ºi soarta lui Liviu Borlan. Nu vom cãuta acum consolare destinului nefericit al omului LiviuBorlan. Mustrãrile de conºtiinþã se cuvine sã le suporte cei care i-au fost în preajmã ºi nu l-au înþeles. Nu spunem cã a fost batjocorit, dar mulþi i-au cultivat compania fãrã sã-i ºtie aprecia valoarea. Mi-e ruºineacum sã amintesc cã la înmormântarea lui, multora le-a fost ruºine sã fie de faþã, pe motivul cã el asfârºit-o cum a sfârºit-o, pe o margine de drum.

E bine cã azi mulþi vor sã-ºi aminteascã de el ºi sã-i onoreze memoria. Un Fes ti val Interjudeþeande Interpretare Vocalã ºi Instrumentalã „Liviu Borlan” e mai mult decât bine-venit. Va avea de câºtigatviaþa muzicalã, pentru care maestrul Liviu Borlan a pãtimit atâta. Posteritatea va fi, se pare, mai dreaptãºi cu op era sa, abia de acum înainte repusã în valoare. Concertul coral ºi recitalul vo cal-in stru men tal desâmbãtã, 11 noiembrie, ora 17, ºi duminicã, 12 noiembrie, ora 16, în sala Liceului de Artã din Baia


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Mare, în ediþia I a unui Fes ti val de interpretare (de ce nu ºi un viitor con curs de creaþie?) vor fi în mãsurãsã releve meritele unui compozitor neglijat ºi ignorat câtã vreme el trãia.

Acum, el va fi evocat, la Baia Mare, sâmbãtã, în cadrul unui simpozion comemorativ (ora 19, laLiceul de Artã) ºi duminicã, în atmosfera pioasã a unui parastas (slujbã religioasã) la CatedralaOrtodoxã (ora 10) ºi un cer e mo nial la Cimitirul Horea (ora 12), alãturi de concertele pe care, în celedouã zile, formaþii muzicale din judeþ ºi din þarã le vor susþine cu pub lic, spre a-i omagia personalitatea celui dispãrut, nu altul decât un regretat muzician.

Augustin COZMUÞAGraiul Maramureºului, noiembrie 1995

Liviu Borlan – Omul ºi op era (1936-1994)

64 de ani de la naºtere

A vorbi în puþine cuvinte despre Liviu Borlan nu este o treabã deloc uºoarã, deoarece a vorbidespre el înseamnã a vorbi despre o personalitate polivalentã, în care se contopesc deopotrivã:compozitorul, dirijorul de vocaþie, truditorul de-o viaþã pe tãrâm cul tural, interpretul virtuos ºi de aleasãsensibilitate, publicistul de tal ent, textierul ºi libretistul inspirat.

Liviu Borlan a fost unul dintre acei oameni de culturã, care au crezut nedezminþit cã ºi aici,într-un oraº al minerilor, poate pulsa o viaþã muzicalã artisticã. De aceea s-a ºi pus cu abnegaþie în slujba acestui crez pentru care a luptat toatã viaþa.

Fiul de suflet al acestei urbe, Liviu Borlan, s-a nãscut la 7 iulie 1936, la Sanislãu. În familie abeneficiat de o educaþie aleasã. Pasiunea pentru muzicã a moºtenit-o de la mama sa, apreciatãprofesoarã de pian, care a activat la Beiuº ºi Satu Mare. ªcoala primarã a urmat-o în satul na tal, iar liceul la „Mihai Eminescu” din Satu Mare, pe care îl absolvã în 1954. La îndemnul tatãlui, avocat de profesie,a urmat Facultatea de Drept din Cluj, iar la îndemnul mamei sale a urmat Conservatorul „George Dima”din Cluj, pe care îl absolvã în 1964. La Conservatorul clujean domnea o atmosferã de creaþie ºiemulaþie, datoritã unor iluºtri dascãli care l-au îndrumat: Sigismund Toduþã, Cornel Þãranu, Dorin Pop,Ioan R. Nicola. Dupã absolvirea Conservatorului, muzica avea sã-l câºtige în totalitate, întrucât s-aconsacrat componisticii ºi dirijatului.

Ca mulþi dintre creatori, fiind o fire mai nonconformistã, pe parcursul existenþei sale, a peregrinatpe la mai multe instituþii de culturã sau de învãþãmânt din oraº sau din afara lui. Timp de un an(1964-1965) deþine funcþia de dirijor la Casa de Culturã a Studenþilor din Cluj, apoi din 1965 pânã în1966, luna septembrie, a funcþionat ca maestru corepetitor la aceeaºi instituþie, apoi din septembrie1966 ºi pânã în luna ianuarie 1967, a deþinut funcþia de in spec tor culturã ºi artã la Sfatul Pop u lar alRegiunii Maramureº.

Din februarie 1967, pânã în iunie 1968, a fost dirijor al Ansamblului de Cântece ºi Dansuri alTeatrului de Stat Baia Mare, ca din 1988 sã devinã dirijor al orchestrei Ansamblului de Cântece ºiDansuri al Teatrului de Stat din Baia Mare, ca din 1988 sã devinã dirijor al orchestrei Ansamblului deCântece ºi Dansuri „Maramureº”. Din februarie 1970 este încadrat ca profesor de muzicã la Liceul deArtã din Baia Mare, unde funcþioneazã pânã în septembrie 1970, când redevine dirijor al Ansambluluide Cântece ºi Dansuri „Maramureºul”. Din 1971 devine metodist prin ci pal la Consiliul Judeþean alSindi catelor, iar din septembrie 1972 pânã în septembrie 1975 este încadrat din nou profesor la Liceulde Artã din Baia Mare, din 1975 pânã în 1990 funcþioneazã ca metodist la Centrul de Îndrumare aCreaþiei Populare Maramureº. Din 1990 ocupã postul de prim-dirijor al Ansamblului Folcloric Naþional „Transilvania”, funcþie pe care o va deþine pânã în 1994, când se stinge fulgerãtor din viaþã. Între 1979 ºi 1981, dupã moartea dirijorului Gheorghe Velea, Liviu Borlan a dirijat Corala „Prietenii muzicii”.

Activitatea componisticã a lui Liviu Borlan a fost una de duratã ºi se caracterizeazã prin varietate, marcând iscusinþa compozitorului de a aborda cu uºurinþã toate genurile muzicale. A scris muzicãuºoarã, dar a excelat în muzica coralã ºi instrumentalã. A abordat cu succes ºi muzica simfonicã, muzica sacrã ºi vocalã. Îmi amintesc din vremea studenþiei mele, când Sanda Sfântu, care activa în Ansamblulde Estradã al Casei Studenþilor din Cluj, a lansat cu mult succes melodia de muzicã uºoarã „Nu mai suntcopil”, care a devenit ºlagãr naþional.

Liviu Borlan a fost îndrãgostit de folclorul Maramureºului. În arhiva noastrã particularã a gãsitizvor de inspiraþie, dar ºi pe teren, unde de multe ori culegea melodii din gura þãranilor. În folclor a gãsito inepuizabilã sursã de inspiraþie, fiind pentru el garanþia valorii muzicii pe care a creat-o. Cele maimulte dintre lucrãrile corale care i-au asigurat o bunã popularitate, multe piese figurând ºi astãzi în


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

repertoriul curent al multor formaþii corale din judeþ ºi din multe colþuri ale þãrii, au ca sursã filonul deaur al creaþiei populare. Piese care ating nivelul de vârf al artei corale pleacã de la aceastã sursã deinspiraþie, care i-a limpezit creaþia: „Trecea badea”, „Lasã mândrã, cã-i vedea”, „Alunuþ cu creangaverde”, „Codrule, cetinule”, „Suitã de vechi cântece maramureºene”, „Balada Chioarului”, piesãpreþioasã ºi de am ple dimensiuni. Sã nu uitãm izbutita „Legendã în lemn”, pe versuri de V. R.Ghenceanu etc.

Plãnuisem sã realizãm împreunã o culegere de piese reprezentative din folclorul maramureºean,dar absorbit de creaþie, compozitorul nu putea sacrifica timp pentru realizarea acestei colaborãri.Benzile mi-au fost înapoiate greu ºi cu mare întârziere, spunându-mi cã le-a reþinut pentru nevoicomponistice, fapt care m-a bucurat, mai ales cã ne-au legat strânse relaþii de prietenie ºi colaborarevreme de vreo trei decenii. Nu mi-a fost greu sã recunosc o parte din materialul tezaurizat în arhivanoastrã în lucrãri izbutite precum: „Mioriþa maramureºeanã”, „Colinda gospodarului”, „Mândrucântã-on cerb în codru”, „Pe râtuþul cel cu rouã”, „Ceteruicã din tri lemne” etc.

ªi în domeniul muzicii instrumentale Liviu Borlan a realizat creaþii de rezistenþã, care îºi au ºi eleizvorul în folclorul maramureºean. Amintim pentru exemplificare „Ritmuri maramureºene”, „Pic colopas sa ca glia”, „Toccata maramureºeanã”, „Ciocona”. Din aceastã suitã, „Romantism XX”, reprezintã opiesã de cãpãtâi, cu care oricare muzician contemporan s-ar putea mândri.

În domeniul muzicii sacre a scris, de asemenea, piese de aleasã þinutã ºi sensibilitate: „Tainacreºtinitãþii”, „Sfinte, Dumnezeule”, „La altarul credinþei strãbune”. A realizat o izbutitã ºi emoþionantã liturghie creºtinã ortodoxã.

În muzica vocalã s-a dovedit acelaºi compozitor inspirat, aplecat spre creaþia popularã. A scrislieduri izbutite, care se înscriu în ampla sa creaþie, care cuprinde peste o mie de piese. Se pare cã niciautorului nu-i venea sã creadã cã a putut realiza atâta într-o viaþã scurtã de om, pe care soarta i-acurmat-o brusc, în plinã ca pac i tate creatoare. Nu au lipsit din preocupãrile sale nici cele le gate deetnomuzicologie, în muzica popularã el citind cu o rapiditate de invidiat vremurile îndepãrtate în careaceste perle s-au zãmislit în sufletul ge nial al þãranului. A susþinut comunicãri la simpozioane din judeþºi din þarã. Profesoara Emilia Comiºel ne-a atenþionat cã ar trebui sã-l capacitãm pe compozitor sãîmbrãþiºeze ºi etnomuzicologia mai susþinut, unde mai sunt atâtea de fãcut ºi de lãmurit.

Compozitorul a fost dublat de un truditor prestigios pus în slujba propagãrii muzicii în judeþulnostru. În perioada sa de activitate la Centrul Creaþiei Populare Maramureº, formaþiile muzicale aucunoscut apogeul din judeþ, atât în privinþa calitãþii ºi nivelului interpretativ, cât ºi datoritã numãruluilor mare, a bogãþiei ºi varietãþii repertoriului. Considerãm cã a avut pe aceastã linie un merit însemnatcare nu trebuie trecut cu vederea.

Foºtii lui elevi mai pãstreazã pentru maestrul lor un adevãrat cult, graþie orelor pe care le-a þinut,care au fost o adevãratã încântare pentru toþi. Foºtii studenþi ai Institutului Ped a gogic din urbea noastrãîºi mai amintesc de încântãtoarele lecþii însoþite de ilustraþii pe care le oficia la pian cu virtuozitatea careîl caracteriza ºi ca in ter pret, iar cursanþii care frecventau pe atunci cursul „Nestemate ale folclorului ºiartei populare maramureºene”, iniþiat ºi condus de cãtre noi în cadrul Universitãþii Populare, îºi maiamintesc interesantele lecþii pe care le-a susþinut ºi la care a rãspuns întotdeauna prezent, Liviu Borlanfiind un sãritor, sufletist ºi receptiv, convins cã omul de culturã trebuie sã stea mereu în slujbasemenului, care vrea sã se ridice ºi sã fie mai bun.

Propagarea culturii muzicale a fãcut-o prin cãi ºi mijloace diferite. Presa era pentru el un mijloceficient. În presa localã a scris multã vreme un se rial consacrat culturii muzicale a omului mod ern, carear merita publicate într-o broºurã. Articolele publicate în presa localã ºi centralã se evidenþiazã prinvarietate tematicã ºi bogãþie informaþionalã. Amintim pe aceastã linie „Centenarul Eminescu”, apãrut în „Pentru so cial ism” din 1981 (ciclu de articole), „Drumul muzicii spre opere durabile” (P.S., 1982),„Folclorul ºi practica grupurilor vocale”, apãrut în „Cântarea României”, 1984, „Intensificarea vieþiimuzicale – necesitate a judeþului nostru” (P.S., 1968), „La ora consacrãrii, ªcoala Popularã de Artã”(P.S., 1970, ciclu de articole), „Maramureºul. Trecut. Prezent. Perspectivã”, „Maramureºul”, su pliment al ziarului P.S., mai 1972, „Un veac de cântec românesc în Maramureº”, în „Maramureºul”, 1975,„Reuniunile corale, forme de educaþie artisticã ºi patrioticã”, P.S., 1975. A mai scris cronici muzicale,librete pentru spectacole muzicale sau cu prilejul apariþiei unor cãrþi de specialitate, atrãgând atenþiaasupra valorii multora dintre acestea. Arhiva lui de familie cuprinde ºi multe schiþe de scenografie, carene evidenþiazã aceeaºi personalitate complexã. Între calitãþile sale nu putem omite ºi pe cea de textier,care marcheazã talentul sãu scriitoricesc, alimentat din lecturi nesãþioase. Deºi poseda o bibliotecãmare, îl vedeam adesea cu multe cãrþi sub braþ împrumutate de la Biblioteca Judeþeanã. Citea bine înfrancezã, italianã, germanã.

Liviu Borlan a fost un meloman pãtimaº. Poseda o discotecã, poate cea mai mare din nordul


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Ardealului. Tot ce considera mai interesant adunase maestrul acolo. Avea ºi un pian vienez la care înmomentele de respiro se autodelecta cântând din compozitorii lui preferaþi, dintre care GeorgeGershwin ocupa un loc aparte în sufletul lui.

L. Borlan a ºtiut stima semenul care depune strãdanii pe tãrâm cul tural ºi ºtiinþific. Ne-a legat maitare prietenia, activitatea noastrã alimentatã de o pasiune, cum zicea el, pãtimaºã de studiere afolclorului ºi de tezaurizare a lui. În accepþia lui, aceasta era o muncã de aur, de o nobleþe ce nu poateavea seamãn. De aceea ne-a stimat în mod aparte ºi încurajat tot timpul, iar noi, la rândul nostru, am avut pentru el o stimã aparte, trecându-i cu vederea unele ieºiri, datorate unui caracter destul de dificil,dincolo de distincþia, omenia ºi delicateþea, care l-au apropriat de toþi colaboratorii, colegii, oamenii deculturã ºi intelectualii din oraº.

Ne împãcãm greu cu gândul cã Liviu Borlan, care trecea grãbit, salutându-ne zâmbitor pe strãzileurbei, de care s-a legat ºi pe care a cinstit-o, a plecat definitiv dintre noi. Despre el se vorbeºte ºi se vavorbi la trecut, dar ceea ce a lãsat ca zestre spiritualã îi fixeazã un loc aparte în trecutul cul tural alMaramureºului. De aici obligaþia de a se publica o monografie ºi op era muzicalã care i-au asigurat unloc în galeria de elitã a muzicii contemporane româneºti. Credem cã autoritãþile responsabile vor luaaminte, iar municipalitatea va lua hotãrârea ca strada pe care a locuit într-o cãsuþã modestã, cum însãºipersonalitatea lui a fost, nu va mai burta acel ba nal nume de „Strada Trenului”, ci va purta numele deLiviu Borlan. Din pãcate, nici casa lu,i care sã-i eternizeze memoria nu se va mai putea transforma încasã memorialã, cãci nimeni nu a vegheat ca ea sã nu se demoleze cu atâta uºurinþã, dar pe acel loc tot va trebui sã se aºeze o placã comemorativã care sã aminteascã de faptul cã acolo a locuit Liviu Borlan,compozitorul ºi dirijorul, care a gândit luminos ºi a scris inspirat, cinstindu-ºi de la înãlþime urbea ºi semenii.

Pamfil B ILÞIUPro Unione, decembrie 2000

Liviu Borlan – vecin cu râsul ºi plânsul

Întors în egalã mãsurã înspre sine ºi cei de-alãturi, compozitorul ºi dirijorul Liviu Borlan, într-ungraþios echilibru de balerin, strãbãtea în lung ºi-n lat urbea, ziua ºi noaptea, c-un vag, dar per ma nentsurâs pe chipu-i ro man. Fire neliniºtitã (proprie adevãraþilor creatori), mereu ºi mereu nemulþumit demitocãnia culturnicilor zilei, totdeauna „încorsetat” între râs ºi plâns, maestrul Borlan a fost un solitar„de vazã” al Bãii Mari. „Curãþenia” moralei sale era desãvârºitã, Liviu Borlan a fost, fãrã exagerare, unneprihãnit. În schimb, sãnãtatea sa fizicã (ºi chiar psihicã) era ºubredã. Motiv care îl ºi determina,uneori, sã apeleze la „anestezice”. Îºi gãsea, aºadar, alinarea în alcool. În crâºmele care-i dãdeauoarecare siguranþã. Înºelãtoare, însã... Durerea sa cea mare, însã, consta în faptul cã toatã viaþa nu ºi-aputut exercita profesia aºa cum i-ar fi plãcut. „Ghinionul” i s-a tras, se pare, încã din vremea studenþiei.În Con ser va tor, pentru abateri de la disciplinã, maestrul sãu, Sigizmund Toduþã nu l-a primit laexamenul de licenþã la secþia compoziþie. Pricinã din care, în ultimul an de studii, s-a reorientat sprepedagogie-dirijat, specialitate în care, în cele din urmã, a ajuns fortuit titrat. Compoziþia, însã, a rãmaspreocuparea de cãpãtâi pentru Liviu Borlan. A ºi ajuns, de altfel, membru al Uniunii Compozitorilor din România. Nãscut în Sanislãu, jud. Satu Mare, într-o familie de intelectuali, tânãrul Borlan a absolvitîntâi Facultatea de Drept. Tatãl sãu, ju rist de profesie, l-a „îndrumat” spre o meserie sobrã, respectatã ºibãnoasã... Masa sa, Ana, a fost profesoarã de pian. O excelentã profesionistã. Aºa cã, încã de mic, ºi-ainiþiat fiul în „tainele pianului ºi acordeonului. Din copilãrie, aºadar, Liviu Borlan cânta foarte bine laaceste instrumente. Astfel cã în 1959 a început sã studieze la Con ser va tor, iar avocatul din el s-atransformat în recunoscutul compozitor pe care îl ºtim... Fiind un elev em i nent, Liviu putea urma oricefacultate la vremea aceea... În parantezã fie spus, autoritãþile lo cale din Sanislãu ar avea obligaþiamoralã sã dea ªcolii Generale numele lui Liviu Borlan. Tot ca un amãnunt adaug ºi cã în studenþiemuzicianul Borlan a fost iniþiatorul ºi redactorul gazetei de perete „Disonanþe pasagere”. O gazetã cutentã satiricã. Satira, de fapt, o avea „în sânge”. Nu rareori, Liviu Borlan a publicat epigrame în presalocalã ºi nu numai...

Dupã trecerea sa în nefiinþã, Asociaþia coralã „Ca pella Rivulina” din Baia Mare ºi fostulInspectorat pentru Culturã al Judeþului Maramureº au organizat, în memoria sa, trei ediþii aleFestivalului Judeþean (cu participare naþionalã, însã) „Liviu Borlan”. Coordonator: prof. GheorgheParascineþ. În amintitele ediþii s-au întrecut formaþiile corale existente în Maramureº, precum ºi alteledin Satu Mare, Sãlaj, Argeº ºi Cluj. (Cu mici eforturi financiare, fie ºi din partea acelora care îlvenereazã pe Liviu Borlan, Festivalul ar putea fi continuat, fiindcã e într-adevãr pãcat sã dai uitãrii oasemenea manifestare). Pãtruns de harul muzicii în cea mai adâncã fibrã a fiinþei sale, Liviu Borlan ºi-a


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

aplecat atenþia întru totul pentru realizarea unui repertoriu coral ºi simfonic solid. La fel fiind ºi celelalte lucrãri instrumentale ºi vo cal-instrumentale. Zestrea lucrãrilor rãmase de la el este apreciabilã. Dar...Un anume Lupºe – cãruia maestrul i-a lãsat casa, cu condiþia sã-l întreþinã pânã la moarte – refuzã sã deatoate lucrãrile rãmase specialiºtilor. Din teama ca nu cumva aceºtia sã se îmbogãþeascã de pe urmalor!... Acum un deceniu mã aflam cu maestrul la Festivalul Ucrainenilor, din Ruscova. La punctul trei,un virtuoz al locului a luat armonica ºi ºi-a dovedit îndelung priceperea. Liviu s-a ridicat de pe locul sãuºi i-a luat aceluia instrumentul din braþe. (Mai mult i l-a smuls). ªi a început sã cânte el. Melodie dupãmelodie. De fapt, indiferent unde se gãsea ºi vedea pe cineva cântând la instrumente (mai ales pian ºiacordeon), îi lua îndatã instrumentul ºi cânta el cu o pasiune ºi cu o virtuozitate mai rar întâlnite. La

acordeon fãcea extraordinare nuanþãri ºi vibraþii... În muzica coralã,Liviu Borlan a ocupat un loc de cãpãtâi în România. Iar eleviloravansaþi în muzica instrumentalã de la Liceul de Artã (unde a fostprofesor) le-a scris piese potrivite pentru concursurile naþionale ºiinternaþionale. Piese care au stat la baza obþinerii multor premiiimportante.

Liviu Borlan – un nume ºi renume. Un om însemnat. Binecu -vântat ºi preaiubit de Dumnezeu.

Valeriu SABÃUInformaþia zilei, martie 2002

În Satu Mare, la 50 de ani de la absolvireacolegiului, compozitorul Liviu Borlan

a fost omagiat de foºtii colegi

Promoþia 1954 a Colegiului Naþional „Mihai Eminescu” dinSatu Mare ºi Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cul turalNaþional a Judeþului Satu Mare au organizat, la 4 iunie 2004, întâl -nirea de 50 de ani a absolvenþilor, împreunã cu cea a absolvenþilor dela Liceul „Doamna Stanca”. La „Eminescu” erau numai bãieþi (66),iar la „Doamna Stanca”, numai fete (56). Din promoþia 1954, peste90% din absolvenþi au terminat facultãþi.

Din programul manifestãrii: ora de dirigenþie, dezvelirea uneiplãci memoriale „Liviu Borlan”, pe faþada colegiului. Poetul GeorgeVulturescu a evocat personalitatea compozitorului ºi dirijorului Liviu Borlan, iar corul Colegiului „Ioan Slavici” a interpretat piese dincreaþia lui Liviu Borlan. A fost recitatã o poezie dedicatã com -pozitorului, pe care o reproducem ºi noi.

Din Maramureº au participat, ca absolvenþi, promoþia 1954 acolegiului amintit, Cornel Antonescu (Baia Mare), Ioan Chiº ªter(Baia Mare), Mircea Mãdãian (Seini), Aurel Pop (Seini), Ioan Spaia(Baia Mare), Teofil Caiþa (Ulmeni), Lazãr Todincã (Baia Mare). Din

aceastã promoþie au mai fãcut parte, însã nu au participat la întâlnirea de 50 de ani, bãimãrenii VasileMarinescu ºi Ludovic ªtrempel.

Cu aceastã ocazie, sã reamintim câteva repere din viaþa ºi activitatea compozitorului ºi dirijoruluiLiviu Borlan. Nãscut în anul 1936, la Sanislãu. A absolvit Facultatea de Drept ºi Conservatorul„Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. A compus muzicã simfonicã, coralã, de camerã, de fanfarã, vo -cal-instrumentalã ºi instrumentalã, cântece pentru copii. S-a remarcat ºi ca un apreciat pi a nist ºi dirijor.A dirijat Or ches tra Casei de Culturã a Studenþilor din Cluj-Napoca (1964-1966), Ansamblul FolcloricNaþional „Transilvania” din Baia Mare, cu care a fãcut turnee în Ungaria (1990), Grecia (1991),Basarabia (1992), Spania (1992). În perioada 1972-1975 a predat în specialitatea armonie ºi contra -punct la Liceul de Muzicã din Baia Mare. Dupã moartea sa (1994), ªcoala de Artã Baia Mare îi poartãnumele: ªcoala de Artã „Liviu Borlan”.

Alec PORTASEGraiul Maramureºului, iunie 2004


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Omagiu

lui Liviu Borlan

Tu te-ai for mat la ClujPornind din Satu Mare,Dar te-ai desãvârºit Acolo-n Baia Mare.Acolo ai compusªi-ai dirijat la culme,Acolo ai apusªi ai intrat în umbre...Noi nu te vom uitaC-ai fost coleg cu noiSperam sã ne zâmbeºtiDin „lumea de apoi”...Colegi ai ºi acoloColegi ai ºi aici.Colegi am fost cu toþiiªi foarte buni amici.Te vom purta de-a pururiÎn inimã ºi-n gând,Vei fi de noi aproapePlecat eºti prea curând...Deci, prietene, adio...Somnul sã-þi fie lin,Sã dirijezi ºi-n ceruriUn cor mãreþ, divin!

Nicu CODREANUGraiul Maramureºului,

iunie 2004

Despre omul ºi artistul LIVIU BORLAN

(De vorbã cu prietenii lui)

Motto: „Sã te ierte ºi Dumnezeu!” (Iertãtorul Liviu cãtre neprieteni)„ªtia s-asculte lemnul cum cântã!” (Nicoarã Timiº despre Liviu)

Obligatoriu, mãcar din când în când, trebuie sã ne amintim ºi de cei care, printalentul ºi jertfelnicia lor, ne-au fãcut mai fericiþi ºi ne-au înflorit sufletele. Dacã eºti deacord, hai sã începem cu omul ºi artistul Liviu BORLAN. Sunt per fect de acord, i-amrãspuns pe loc lui Gheorghe Pârja, redactorul-ºef de la Graiul MM. Aºa cã...

Paul Antoniu: Pentru început, stimate dle Nicoarã Timiº, vreau sã vã mulþumesc foarte frumospentru promptitudinea cu care aþi acceptat sã staþi de vorbã cu un „gazetar”, cam pârât ce-i drept,care, iatã, a cutezat sã vã provoace la un di a log despre un prieten comun – Liviu Borlan – un art ist declasã înaltã, înfrãþit cu muzica, precum doi gemeni care nu pot trãi unul fãrã celãlalt, o scurtãdespãrþire provocându-le dureroase neliniºti. ªtiu cã, fiind în relaþii foarte apropiate, l-aþi cunoscutcum nu se poate mai bine ºi ca art ist ºi ca om. Despre omul Liviu Borlan v-aº ruga sã discutãm sincer ºideschis, aºa precum ºi el a fost. Doamne, ce greu îmi vine sã rostesc acest fa tid ic „a fost”!

Nicoarã Timiº: Aceeaºi tulburare sufleteascã o simt ºi eu acum când pe Liviu îl vom evocaîntorcându-l din drumul uitãrii pe care trecerea anilor pe nedrept i l-a aºternut în faþã. Te felicit dlegazetar, dupã mine deloc „pârât”, pentru aceastã frumoasã intenþie...

P.A.: Ideea aparþine dlui Gheorghe Pârja; eu doar vreau sã-i dau viaþã prin cuvânt. Vã rog sãmã ajutaþi!

N.T.: Cu o caldã emoþie ºi o bucurie sincerã îl voi evoca împreunã cu dta, pe OMUL (obligatoriucu ma jus cule) LIVIU BORLAN. Vã ascult, deci.

P.A.: ªtiu cã vreo câþiva ani la rând, lui Liviu, i-aþi fost di rec tor care...

N.T.: I-am fost, e adevãrat, dar numai pe hârtie pentru cã eu nicio clipã n-am dorit sã fiu pentru elaltceva decât un colaborator ºi un prieten devotat. Mai toate proiectele sale, nu cã i le aprobam prinsemnãturã ºi ºtampilã, ci îl încurajam ºi-l ajutam, dupã priceperea ºi puterile mele, sã ºi le vadãrealizate, întotdeauna spre binele instituþiei în care eu niciodatã n-am mâncat cozonac, iar ceilalþi o pitãuscatã.

P.A.: În privinþa asta aþi rãmas pro ver bial, stimate dle Timiº. Frãþietatea aceasta în relaþiile cucolegii, dar ºi cu foarte mulþii d-voastrã colaboratori v-a adus iubirea ºi preþuirea lor nemãrginitã.

N.T.: M-am bucurat de încredere ºi ascultare, pentru cã tuturor le-am dorit numai binele. Liviu asimþit acest lucru din plin, mai ales în momentele de rãtãcire pe care i le ºtim cu toþii. Asupra lor n-aºdori sã insistãm, pentru cã toþi avem pãcatele noastre.

P.A.: „Numai TU, Doamne, eºti fãrã de pãcat” scrie în Cartea Sfântã. I-aþi dat multe sarcini deserviciu?

N.T.: Sintagma asta nu prea mi se potriveºte. Lui Liviu îi adresam rugãmintea de a compune, maiales, bucãþi corale, anume pentru unele formaþiuni aflate uneori în crizã de repertoriu. Amândoicunoºteam foarte bine toate corurile din judeþ, astfel cã lucrãrile compuse anume pentru ele, li sepotriveau mãnuºã, cum se spune. Doar aºa se explicã frumoasele rezultate obþinute de cãtre acestea laprestigioasele festivaluri-con curs, unde obþineau premii dupã premii.

P.A.: Numiþi, vã rog, câþiva dirijori care au contribuit din plin la obþinerea acestor succesedeosebite.

N.T.: O fac cu bucurie: Gheorghe Velea, Valentin Bãinþan, Ioan Sãcãlean, Iustin Podãreanu, toþiprofesioniºti de înaltã clasã. Liviu a dirijat ºi el o vreme corul „Prietenii muzicii”, înfiinþat ºi ºcolit (lapropriu) de cãtre profesorul de muzicã Gh. Velea, vrednicul de neuitarea noastrã.

P.A.: Dacã bine îmi aduc aminte, în interpretarea acestei formaþii, celebrã la vremea aceea, amascultat în premierã extraordinarã lucrarea coralã intitulatã „Bisericuþa din ªiºeºti” de Liviu Borlandedicatã pãrintelui dr. Vasile Lucaciu. Credeþi-mã cã mi-au dat lacrimile.

N.T.: Vã cred ºi nici nu-i de mirare. Pãcat cã azi niciun cor n-o are în repertoriu. Lucrarea în sineeste un su perb omagiu adus bisericilor de lemn de pe la noi, ºi nu numai. ªtiaþi cã cea mai veche bisericãde lemn este cea din Borºa? E chiar în centru, dar nu chiar la stradã.

P.A.: Nu ºtiam, dle Timiº, deºi am vizitat-o când am montat la Casa de Culturã spectacolul cu


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

piesa „La o piatrã de hotar” de Ion D. Sârbu. Vorbind despre „Bisericuþa din ªiºeºti”, nu pot sã nu vãîntreb dacã Liviu a fost om cu credinþã în Dumnezeu?

N.T.: Spre cinstea lui e bine de ºtiut cã Liviu a fost un bun creºtin, deºi pe-atunci era periculossã-þi mãrturiseºti credinþa. Lui, însã, nu i-a pãsat ºi nu exista sã nu se închine când trecea pe lângãbiserici ºi rãstigniri. Se descoperea ºi-ºi fãcea semnul Sfintei Cruci de trei ori dupã datina creºtinã. Maimergea ºi pe la bisericã, mai ales la sãrbãtorile mari.

P.A.: Liviu a fost un perfecþionist? A fost un om de bizuialã?

N.T.: Sã ºtii cã DA (vorba apãsatã – P.A.), dle Paul. Nu suporta nici la alþii ºi nici la el, mai cuseamã, lucrul fãcut de mântuialã. La el nu funcþiona vorba multor români: E bine oricum! Pentru el nuera bine decât de la... foarte bine în sus.

P.A.: ªtia ºi el cu siguranþã vorba lui Lucian Blaga: „A fi ardelean înseamnã a-þi duce lucrulpânã la capãt bine”. Nu ca azi: la pleznealã! Trãind, atâþia ani, aici în Maramureº, fire curioasã ºimereu cãutãtoare a cam prins ceva ºi din taina lucrului cu lemnul ºi...

N.T.: ªtia cum trebuie sã fie lemnul bun de lucru dupã... rezonanþa lui; ºi taina asta nu mulþi aupãtruns-o. Cu urechea lui muzicalã perfectã, auzea cântecul lemnului ca pe cel al pãsãrii din crengi. ªtias-asculte lemnul cum cântã.

P.A.: Frumoase cuvinte despre Liviu aþi rostit, dle Timiº! Se vede cã l-aþi iubit neasemuit.

N.T.: ªi l-am preþuit foarte mult pentru calitãþile lui umane ºi profesionale.

P.A.: Cu cine a mai colaborat, personalitãþi din afara oraºului ºi-a judeþului? Mai de pe lacentru, cum s-ar zice.

N.T.: Cu câþiva de mare prestigiu: Tu dor Jarda, Ludovic Paceag, Mircea Neagu, dar ºi Constantin Arvinte, muzicolog ºi folclorist de mare faimã.

P.A.: Am de gând ca, prin bunãvoinþa celor de la Graiul MM, sã-i salvez din pâcla uitãrii pecâþiva dintre aceia foarte importanþi pentru Maramureºul nostru iubit: Gavril Ghiur, Titiana Mihali,Vic tor Negrea, Stîngãu, profesorul Velea ºi, nu în ultimul rând, pe... Nicoarã Timiº în faþa cãruia, cuadânc re spect, îmi ridic pãlãria.

N.T.: Pe mine puteþi conta în acest nobil demers. Cu ce pot ºi ºtiu!

P.A.: Vã mulþumesc cu recunoºtinþã încã de pe acum! Întorcându-ne la Liviu, d-voastrã ce ºtiþidespre op era sa poeticã? Mie mi-a citit doar câteva poezii satirice pline de „ºopârle” ºi sãgeþiusturãtoare la adresa regimului comunist. Acesta a fost genul lui preferat sau a mai scris ºi alt gen depoezii?

N.T.: „ªopârlele” lui versificate sunt cele mai cunoscute ºi gustate. Nu le-a publicat, bineînþeles,dar, precum folclorul, circulau din gurã-n gurã. A mai scris, puþine ce-i drept, ºi poezii de dragoste, ded i cateunor fiinþe dragi, pe care le recita destinatarelor cu mare zgârcenie: doar câte o strofã sau douã. Liviu afost un mare sensibil, dar ºi un timid în faþa persoanelor iubite. Unei singure femei îi citea poeziile, pecele ºopârlite mai ales, ºi fãrã sfialã îi spunea bancuri cu mãscãrii, multe dintre ele de el nãscocite la colþde stradã. Cred c-aþi ghicit cã era vorba de vedeta urbei noastre – Nelly Frenkel – asigurãtoarea de laADAS. Ce era la gura lor când se întâlneau la OJT sau la colþ de stradã, ohooo...

P.A.: Ce-mi puteþi spune despre Liviu – boemul?

N.T.: A fost o fire cu adevãrat de art ist – boem, trãindu-ºi viaþa în afara multor tipare, dupãpreceptele lui, dupã bunul sãu plac. Asta trebuie reþinut: a trãit o viaþã doar de el închipuitã, având latemelie o mare iubire pentru semeni ºi MUZICÃ. Pãcat cã aceste calitãþi i-au fost umbrite de patima, pecare, probabil, a moºtenit-o pe cale paternã, ºi care, cu siguranþã, i-a grãbit sfârºitul intervenit la vârstamarilor creaþii. Mare pãcat! Pe ultimul sãu drum l-a condus o mare de oameni, pentru cã a fost de-obunãtate rar întâlnitã în lumea noastrã atât de lãcomoasã dupã bani ºi avere. Singurele mari averi pe care Liviu le-a gãzdãlit, ca nimeni altul, au fost bunãtatea nemãsuratã ºi altruismul.

P.A.: Tot de la el ºtiu cã a publicat ºi ceva culegeri de folclor ale cãror titluri cred cã le-am uitat.Cu siguranþã cã Domnia Voastrã sunteþi cel mai potrivit sã mi le reamintiþi.

N.T.: O culegere din Maramureº ºi zona Codru, volum intitulat „Ceterã, lemnuþ cu dor” ºivolumul „Cu cât cânt atâta sunt”, din care nu lipsesc ºi câteva date biografice. Volumul conþine cele maireprezentative melodii din repertoriul unor importanþi soliºti vocali de pe la noi: Maria Trifoi, AngelaBuciu, Gheorghe Turda, Vic to ria Darvai, Lucreþia Horst, cu a sa variantã extraordinarã a Mioriþei dinzona Lãpuºului, ºi alþii de care ne amintim tot mai rar, din pãcate.

P.A.: A fost un om care þinea mânie, a fost un rãzbunãtor?

N.T.: ªi în privinþa asta a fost de-o calitate mai specialã: mânie nu þinea, rãzbunãtor n-a fost, ierta


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

pe oricine, dar de uitat nu uita pe nimeni. Pentru neprieteni avea o vorbã: Apoi, sã te ierte ºi Dumnezeu!

P.A.: Ce formaþii a dirijat, dle Timiº?

N.T.: Câþiva ani a dirijat Ansamblul „Maramureºul” (mai pe la începuturile sale), timp în care peunii soliºti i-a învãþat notele ºi sã descifreze o partiturã. Mare lucru! Un singur exemplu vreau sã vã dau:Liviu a jucat un rol formidabil în ascensiunea profesionalã a lui Dumitru Fãrcaº, artistul nostru de talie

internaþionalã.

P.A.: Cu cine sunteþi în fotografia alã -turatã? Sã zicem de la stânga la dreapta.

N.T.: Cu renumitul folclorist Mihai Pop,coregraful bãimãrean Gavril Ghiur, Pi erreGoron din Franþa, cel care ne-a scos în Europaº-apoi în lumea mare, profesorul Petrovai Gheor -ghe din Viºeu, eu ºi Teodor Bodeuþ, coregrafdin Bucureºti.

P.A.: Valoroºi cu toþii de care trebuie sãne amintim mãcar din când în când. Cu ce gândaþi vrea sã încheiem discuþia noastrã despreacest foarte spe cial ºi unic art ist care a fostLiviu Borlan?

N.T.: Amândoi cred cã am reuºit cât de cât sã ni-l aducem în faþa ochilor minþii, sã afle ºi tineriidin ziua de azi cã din acest ogor alduit a rãsãrit un art ist hãruit de cãtre Tatãl cel Ceresc ºi cã urmelepaºilor lui sunt ºi azi izvoare de cântec ºi luminã.

P.A.: O blândã luminã ºi caldã, precum ºi viaþa lui de mare art ist, a fost ºi va rãmâne pentru noitoþi. Dacã ne-ar auzi, ce i-aþi transmite, dle Timiº?

N.T.: Dragã Liviu, Cel de Sus sã te aibã în pazã ºi sã-þi dea locul care þi se cuvine în ÎmpãrãþiaCerului! Bunul Dumnezeu þi-a dat harurile cele mai frumoase, rãmânând în conºtiinþa noastrã ca un OM ales cum nu mulþi au fost ºi nici n-o sã mai fie mulþi.

P.A.: Amin!

Motto: „ªi zici, amice, cã aº aduce la chip cu marele... Giuseppe Verdi?” (Paul Antoniu cãtre Ti tus Petruþiu)

„Eºti omul meu!” (Regizorul Liviu Ciulei cãtre Liviu Borlan)

Paul Antoniu: Dragã Titi Petruþiu, te rog frumos sã purtãm o discuþie sincerã ºi la obiect, despre fostul tãu coleg de Con ser va tor, statornic colaborator în multe proiecte – LIVIU BORLAN – com -pozitor de marcã, folclorist ºi dirijor. Hai sã începem discuþia noastrã cu câteva date pe care tu, ca di -rec tor al ªcolii Populare de Arte „Liviu Borlan”, sunt sigur cã le ai în arhiva instituþiei.

Titi Petruþiu: Mai întâi vreau sã te felicit pentru ideea care...

P.A.: ... care îi aparþine lui Gheorghe Pârja de la Graiul MM. Lui trebuie sã-i transmitem celecuvenite. Mie doar mi-a dat aceastã temã de casã, pentru care eu îi mulþumesc.

T.P.: Pentru efortul tãu gazetãresc primeºte felicitãrile mele!

P.A.: Mulþumesc frumos! Delicateþurile protocolare fiindu-ne epuizate, hai sã...

T.P.: Corect! Bunul ºi dragul meu prieten – lin pluteascã printre stelele lui norocoase – a vãzut lu -mina zilei în localitatea Sanislãu din judeþul Satu Mare, la data de 7 iulie 1936. Pãrinþii, intelectuali demarcã: tatãl un avocat foarte cunoscut, iar mama profesoarã de muzicã ºi o excepþionalã pianistãconcertistã. Prima datã, Liviu a mângâiat sideful clapelor de pian la doar patru aniºori. Momentul separe c-a fost providenþial pentru copil. Instrumentul fiind la loc de cinste în casa pãrinteascã, pentrumicul, viitor mare muzician era jucãria lui preferatã. Mai târziu, în paralel cu studiile gimnaziale, aurmat ºi cursurile Conservatorului Pop u lar (viitoarea ªcoalã Popularã) din Satu Mare, unde ºi-a urmatdestinul studiind arta muzicalã cu sârguinþa ºi pasiunea marilor predestinaþi. Cu toate acestea, dupãbacalaureat, tatãl sãu, pur ºi simplu îl obligã sã dea examen la Facultatea de Drept din Cluj, unde a ºiintrat printre primii. Deºi marea lui vocaþie a fost MUZICA, totuºi, în anul 1959 terminã facultateadevenind licenþiat în drept.

P.A.: Cam aºa am pãþit ºi eu, atâta doar cã din prima am cãzut la admitere, cu mult sub linia deplutire, spre disperarea pãrinþilor ºi norocul meu.

T.P.: (strâmbând din nas... indescifrabil). Te rog sã nu mã mai întrerupi!


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

P.A.: Par don!

T.P.: În anul 1966, Liviu devine bãimãrean, cu acte în regulã, dupã terminarea ºi a Conser -vatorului, tot în acelaºi an. Mai vreau sã subliniez faptul cã, încã din anii studiilor muzicale, el acolaborat tot mai intens cu proaspãt înfiinþatul Ansamblu Folcloric „Maramureºul”.

P.A.: Iartã-mi întreruperea, dar te rog sã-mi spui ce secþie a terminat la Con ser va tor?

T.P.: „Nu mi-e teamã de întreruperi, stimabile!” (I. L. Caragiale). A studiat pedagogia ºi artadirijoralã, terminând aceste secþii ºi alþi colegi profesori sau dirijori bãimãreni.

P.A.: Printre care ºi tu. Spune-mi, te rog, Liviu n-a dat ºi pe la cursurile de compoziþie? Judecând dupã activitatea din „câmpul muncii”, eu cred cã aºa ar fi nor mal.

T.P.: Ai in tuit foarte bine, dragã prietene, Liviu a studiat ºi Compoziþia cu excepþionalul dascãl ºicompozitor Sigismund Toduþã, pe atunci ºi rectorul Conservatorului. O amintire frumoasã o am cuLiviu de pe vremea când cântam la acordeon în Ansamblul „Mãrþiºorul” de pe lângã Casa de Culturã aStudenþilor clujeni. Eram tineri, petrecãreþi ºi fericiþi. Spectacolele cu ansamblul, aplauzele furtunoaseerau prilejuri de satisfacþii colosale. Liviu era acordeonist la Secþia de estradã ºi eu la Folclor pe undeamicul meu trecea uneori, aºa de dragul cântecelor ºi-a jocurilor populare. Formaþia, pe-atunci, cu toatesecþiile ei, era grozavã, spectatorii dând nãvalã, pur ºi simplu, la spectacolele noastre. Acolo l-amcunoscut ºi pe Liviu care a fost o bunã bucatã de vreme dirijor tit u lar ºi conducãtorul Secþiei de estradã.Peste toþi ºi toate guverna al nostru celebru Dumitru Fãrcaº.

P.A. Stimabile, dacã mã iubeºti, hai sã ne întoarcem la CV-ul iubitului nostru prieten. A studiat ºi la Bucureºti?

T. P.: E adevãrat. Cred cã acolo a terminat compoziþia începutã la Cluj cu Sigismund Toduþã.Activitatea lui dirijoralã începe la Ansamblul Folcloric (ºi nu numai), condus pe atunci de cãtre cel carea fost marele maestru Gheorghe Velea, al cãrui asistent a fost Liviu. Amândoi au for mat un cuplu demari profesioniºti, mãcinaþi de invidia ºi lucrãturile murdare ale impostorilor împuþinaþi la minte ºi-ntoate cele. Cel puþin maestrului Velea de aici i s-a tras ºi sfârºitul. Mare pãcat!

P.A.: ªi din nou m-aº întoarce la Liviu. Spune-mi, te rog, cum ºi-a fructificat deosebitul sãu tal ent componistic?!

T.P.: Compunând mult, frumos, în mai multe genuri muzicale, fie de inspiraþie folcloricã (ºiprelucrãri folclorice), muzicã uºoarã, dar mai ales coralã pentru toate formaþiile judeþene. Uºurinþa cucare aborda toate aceste genuri a rãmas proverbialã printre cunoscãtori. A compus ºi muzicã pentrufanfarã.

P.A.: Din Graiul MM am aflat (sursa Viorica Pârja) cã celebra coralã, „Armonia” dirijatã, cupasiune ºi competenþã de cãtre doamna Mihaela Bob Zãinescu (man ager, domnul ing. Saºa Nicolici,impresar de înaltã clasã, mare iubitor de artiºti ºi arta lor) pune la cale Festivalul „Liviu Borlan” demuzicã coralã. Ei au deja în repertoriu câteva compoziþii ºi prelucrãri de-ale maestrului. „Lasã,mândrã, cã-i vedea”, „Sã ne veselim o leacã”, „Suita oºeneascã” sunt doar câteva titluri cu carecunoscuta formaþie i-a înnebunit pur ºi simplu pe toþi fiþoºii participanþi la ultraselectul Bal al Opereidin Cluj. Cu siguranþã cã o experienþã asemãnãtoare vor trãi ºi fanii coralei din marile oraºe europeneºi de peste mãri ºi þãri, pe unde au mai fost ºi vor mai fi însoþiþi de rãsunãtoare succese. Ce pãrere aidespre aceastã iniþiativã?

T.P.: Iniþiativa este vrednicã de tot spijinul, recunoºtinþa ºi preþuirea noastrã. Liviu meritã oasemenea cinstire. Ar fi nemaipomenit, dacã în programul festivalului ar fi inclus ºi Ansamblul„Doruleþul” al ªcolii Populare de Arte „Liviu Borlan” din Baia Mare. Dorim sã-l putem omagia dupãputerile noastre pe cel care de ani buni este patronul nostru spir i tual. Îmi doresc acest lucru cu ardoare ºipentru cã sunt naºul de botez al ºcolii.

P.A.: Dumnezeu sã vã ajute sã vã vedeþi visul împlinit, visul de a vã urca pe scena acestui fes ti valla prima sa ediþie! Titi dragã, tu îþi mai aminteºti titlurile unor melodii de muzicã uºoarã compuse deLiviu? Eu am rãmas în minte numai cu succesele lor formidabile.

T.P.: Melodiile „Nu mai sunt copil” (interpretã Sanda Sântu) ºi „Ceas târziu” (interpretatã debãimãreanca Angela (?) Chira. Au mai fost ºi altele, desigur, dar de care nici eu nu-mi mai aduc aminte.

P.A.: Spune-mi, te rog, cum a decurs momentul acela de pominã când, la o petrecere, Liviu acântat la acordeonul luat în braþe cu... susu-n jos?

T.P.: Aºa cum ai spus: în graba mare a înºfãcat instrumentul cu capu-n jos, cu claviatura la mâna stângãºi, spre uluirea asistenþei, a cântat per fect. La fel a cântat ºi dupã o partiturã, care îi ajunsese în faþa ochilor tot cucapu-n jos. A citit-o per fect ºi pe aceasta de jos în sus, uluindu-ºi colegii prezenþi la demonstraþie.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

P.A.: Liviu a colaborat cu ªcoala Popularã?

T.P.: ªi încã foarte mult, cã pe-atunci ºcoala patrona o excelentã orchestrã de muzicã semi -simfonicã, dirijatã de eminentul profesor Gheorghe Velea, dar ºi o formaþie de estradã cu artiºtivaloroºi, formaþii pentru care Liviu compunea sau or ches tra din greu. Pe aici a zãbovit, cu mare folospentru cariera sa, arhicunoscutul rapsod Grigore Leºe, care sunt sigur, cã îi poartã lui Liviu o deosebitãrecunoºtinþã pentru buna învãþãturã ºi poveþele primite de la el.

P.A.: Asemenea sentimente nutreºte pentru prietenul nostru ºi Mãrioara Pop, o fostã – dinpãcate! – excelentã solistã de muzicã popularã (zonele Botizii ºi Lãpuº), cãreia Liviu i-a înlesnit oîntâlnire cu maestrul Gruia Stoia, cu care a imprimat pentru Radiodifuziunea Românã, 21 de melodiisuperbe acompaniatã fiind de formaþia Fraþilor Florea. Azi, fosta interpretã cu glas de aur, estesecretarã harnicã ºi de mare bizuialã în slujba Graiului MM. Frumoasele cântece imprimate pe benziau fost distruse în timpul vandalizãrii Radiodifuziunii din ‘89. Mare pãcat!

T.P.: Adevãr grãieºti, prietene. Liviu a pariat pe talentul multor tineri ºi de cele mai multe ori acâºtigat.

P.A.: Titi, haide sã ne întoarcem la Liviu Borlan – compozitorul.

T.P.: În acest domeniu a excelat, abordând mai toate genurile: muzicã simfonicã ºi cameralã,coruri laice ºi religioase (vezi celebra „Bisericuþã din ªiºeºti”), coruri pentru copii, muzicã uºoarã,prelucrãri de toate genurile, pe toate executându-le cu o uºurinþã uluitoare. Corul „AD PACEM” adevenit imnul festivalului de la Bratislava, unde, la finalul execuþiei, o salã întreagã, cu spectatori dinlumea întreagã, s-a rostit, în toate limbile Pãmântului, cuvântul PACE! În primã audiþie aceastã superbãlucrare a fost interpretatã de cãtre corul Liceului de Muzicã sub bagheta profesorului GheorgheParascineþ.

P.A.: A fost Liviu în vizorul Uniunii Compozitorilor?

T.P.: În 1970 a devenit membru al Uniunii pe vremea preºedinþiei compozitorului Ion Du -mitrescu, peste care nu putea trece chiar oricine. Lui Liviu i-au fost deschise larg porþile Uniunii.

P.A.: Cum ai cinstit, prin timp, memoria bunului tãu prieten, coleg ºi colaborator? ªtiu eu ceva,dar nu sunt sigur.

T.P.: Lucrarea mea de gradul întâi am intitulat-o „Influenþa folcloricã în creaþia coralã a lui LiviuBorlan”. Am împrumutat-o nu ºtiu la cine ºi... dus-a fost. Pe lângã asta mai sunt ºi naºul de botez a ªcolii Populare de Arte, care-i poartã numele.

P.A.: În ce an aþi sfinþit placa?

T.P.: Placa ºi efigia în bronz cu chipul lui Liviu (autor sculptorul Ioan Marchiº), le-am sfinþit laaproximativ un an dupã decesul lui Liviu din 5 octombrie 1994. Aºa cã...

P.A.: Eu aº mai spune cã ºi acest interviu este tot un gest de cinstire a memoriei prietenuluinostru. Nu?

T.P.: Ba da. Sã fie!

P.A.: Despre umoristul Liviu Borlan, tot pe tine te rog sã-mi spui ceva.

T.P.: În privinþa aceasta era fenomenal. Fe-no-me-nal!

P.A.: Simþul umorului sãu era de-a dreptul scãpat de sub con trol.

T.P.: ªi foarte periculos pentru acele vremuri, þinta preferatã a pamfletelor sale, a epigramelor ºi a bancurilor spontan nãscocite erau necontenit regimul, partidul ºi cele douã personaje sinistre. Când seîntâlnea cu madam Frenkel de la ADAS, apoi ce era la gura lor sã te fereascã Bunul Dumnezeu.

P.A.: Nelly Frenkel – personaj fabulos ºi vedetã incontestabilã în urbea noastrã – ar trebui sãvorbim ºi despre ea, mãcar în treacãt, þinând cont de marea sa prietenie cu Liviu, faimoasa OJT-istã,cei doi fiind un cuplu de comedie demni de... Comici vestiþi ai ecranului. Adesea acestui cuplu i sealãtura ºi Gavril Ghiur, coregraf de faimã în toatã Europa.

T.P.: Foarte inspiratã aceastã completare a ta. Þin minte cã într-un turneu eu ro pean am ajuns cutrupa într-un oraº elveþian cu nume cam naºpa în limba românã: Chur. Aºa scrie ºi pe frontispiciul gãrii.Dovedesc cu o fotografie de pe peron. Gabi Ghiur, într-un mo ment haios de inspiraþie, îi scrie lui NellyFrenkel cu urmãtorul text: (îl reproduc cu puncte-puncte – P.A.): „Ce frumos e pe la Ch... ºi prin prejur; / Munþii-nalþi ºi vãi adânci / ªi pâraie printre stânci / Când plouã ºi trãzneºte / Tãt Ch... se rãcoreºte / Cefrumos e pe la Ch...!” Ghiur.

P.A.: E fantasticã! Spune-mi, te rog, asta-i vederea cu adresa incompletã: D-nei Nelly Frenkel –Baia Mare – România?


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

T.P.: ªi destinatara a primit-o chiar la aceastã adresã cu elemente lipsã.

P.A.: Vederea i-a arãtat-o ºi soþiei mele (care n-o cunoºtea), când a întrebat-o la cab i net cum ocheamã, dupã ce i-a plombat (ex tras?) o mãsea. Trebuia s-o treacã în registrul pacienþilor. Mã mir cãnu mã cunoºti, dnã doc tor, când pe mine mã ºtie tot oraºul. Uite ce vedere, ºi cu ce adresã, am primitdin strãinãtate. ªtii cine mai primea o asemenea corespondenþã? Îþi spun eu pentru cã pre cis cã n-aihabar: Nicolae Iorga! Aºa sã ºtii. Þine minte: eu sunt madam Frenkeloaie. Punct!

T.P.: Foarte nostimã întâmplare, zãu aºa.

P.A.: Nici nu-i de mirare cu madam Frankeloaie în rolul prin ci pal. ªi sã ºtii cã mã bucur c-ampomenit-o ºi pe cea care a fost marea prietenã ºi coautoare de bancuri cu Liviu. Dragã Titi, ar cam ficazul sã punem punct discuþiei...

T.P.: Stai aºa. Nu înainte de-a promite cã ºi noi, aici la ºcoalã, intenþionãm sã pregãtim un con cert întru cinstirea memoriei celui care a fost un mare compozitor ºi un om de muzicã, aºa precumMaramureºul n-a mai avut ºi nici n-o sã mai aibã curând.

P.A.: Nici eu nu pot sã nu evoc, acum la fi nal, o întâlnire, de gradul zero, între Liviu Borlan ºimarele regizor Ciulei ºi tot... Liviu, în stagiunea în care (anii ‘70) a montat la noi spectacolul cu piesa„Clipe de viaþã” de W. Saroian, în care avea nevoie de un pi a nist de jazz ºi de... culoare, care sã cânte,pe bune, în scenã, mai tot timpul. Maestrului i-a spus un coleg cã eu sunt pasionat de muzica de jazz ºicã l-aº putea pune în legãturã cu un om potrivit. I-am promis maestrului cã a doua zi voi rezolvaproblema. Liviu, drãguþ ºi încântat de propunere, mi-a mulþumit ºi m-a urmat pânã în scenã, unde,firesc, a trebuit ca în faþa maestrului sã susþinã un cast ing, cum se spune azi. Maestrul, vrãjit ºi de-adreptul fascinat de improvizaþiile lui Liviu a prelungit pauza de zece min ute la aproape un ceas, timp încare Domnia Sa nu se mai dãdea dus de lângã pian. Vraja, marca Liviu Borlan, asupra marelui regizorau fost copleºitoare. Eºti omul meu, i-a zis. Au bãtut palma cu însufleþire, deºi amicul nostru n-a vrutnici sã se tundã chilug ºi nici sã se dea pe faþã cu negrealã. Marele sãu tal ent ºi de jazzman anulasepretenþiile ºi recomandãrile chiar ale unui maestru de talia tizului sãu, celebru pe mapamond precummarele Liviu CIULEI. Ia sã-mi rãspunzi acum la ul tima întrebare; recunosc, aºa cam hodoronc-tronc:ªi zici, amice, cã aº aduce la chip oarecum cu marele... Giuseppe Verdi???

T.P.: Aºa s-ar pãrea, privind din... avion.

P.A.: E bine ºi aºa. Mulþumesc!

A consemnat Paul ANTONIUGraiul Maramureºului, iunie 2009


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Liviu Borlan ºi douã mari doamne ale culturii maramureºene Laura Temian ºi Angela Buciu

Liviu Borlan, o academie cu claviaturã

Construit pe clasicii filozofiei ºi muzicii ger mane, cartezian prin formaþie, cu tonalitãþi decaracter wagneriene, reuºea sã ne frapeze prin înalta sa erudiþie, dar ºi printr-o sensibilitate faþã de tot ceînseamnã creaþie, fiind mereu prezent, pentru o bunã perioadã, la toate evenimentele culturale aleoraºului, fie ele le gate de ºcoalã, muzicã, teatru, literaturã sau chiar folclor – pentru care avea o aplecareprofundã ºi care i-a influenþat mult op era, mai ales în privinþa compoziþiilor corale sau simfonice.

Ev i dent, aproape dur, uneori umorul lui, întotdeauna autentic ºi inspirat, ajungea pânã la sar casm, dar farmecul sãu inegalabil, felul cum vibra ca o coardã întinsã prin lume, te fãceau sã uiþi usturãtoareaironie fãcutã întotdeauna în pub lic. Umorul îi era ca o hainã care îl apãra de vulg, de lumea nuîntotdeauna pregãtitã pentru uluitoarea sa personalitate.

Se strecura printre noi, elevi, scriitori, muzicieni, actori, activiºti, bibliotecari, cenacliºti, osclipitoare umbrã academicã ce inhiba mediocritãþile, o personalitate capabilã de a trãi ºi suferi culturaºi actul autentic al creaþiei, dincolo de vicisitudinile unei ere comuniste care l-a vârât sub roatanecruþãtoare a idealurilor ei utopice.

Mi-a fost profesor de esteticã la Liceul de Muzicã ºi Arte Plastice din Baia Mare. Mi-a îndesat înbraþe cãrþi nemþeºti de filozofie ºi esteticã. M-a ascultat, m-a ironizat, m-a sfãdit, m-a sfidat, m-aprovocat, fiindu-mi un model de culturã elitistã, lipsitã de superficialitate.

Era un re bel, prea ex i gent cu el însuºi. Citea mereu, studia, scria, preda, cânta, þinea prelegeri,cãlãtorea, trãia, se consuma cu o vitezã uluitoare. Reuºea greu sã se echilibreze într-o societate multprea ingratã valorii lui. Pânã astãzi, s-a recuperat foarte puþin cul tural ºi so cial din importanta sa operã ºi personalitate.

Improviza la pian orice motiv muzical. În câteva min ute filtra un model me lodic prin toatã istoriamuzicii. Trecea cu uºurinþã genialã de la muzicã ºi artã la literaturã plasticã. Glumea, râdea se rãsucea,avea stil, era fascinant, profesionist neîntrecut. Iubea oamenii simpli, cet eraºii geniali din Maramureºcu care se ascundea în hanurile þãrãneºti pânã în strãfundurile dionisiace ale muzicii.

Îmi pare rãu cã mi-a fost ruºine sã-i spun la o votcã la „Igniºul” sau la atelierul meu, cât de mult îliubeam ºi îl admiram, cât de mult doream sã ajung atât de cult ca el. Îi spun acum când e prea târziu, darºi pentru asta trebuie sã le mulþumesc celor care mi-au dat acest prilej, cerându-mi sã-mi amintesc deilustrul compozitor român, Liviu Borlan.

Ioan MARCHIªGraiul Maramureºului, au gust 2009

Acasã la Liviu Borlan [reportaj]În 2011, la 10 ani de la înfiinþare, Corala Armonia din Baia Mare ºi Asociaþia Prietenii Armoniei

fac un gest care se lasã de mult timp aºteptat: organizarea, la Baia Mare, a Festivalului InternaþionalCoral „Liviu Borlan”. Evenimentul, deloc întâmplãtor, va avea loc la 75 de ani de la naºterea celui carea abordat toate genurile muzicale: de la muzicã simfonicã, la muzicã de camerã, de la muzicã de fanfarã, la cea vo cal-instrumentalã, coralã-laicã ºi religioasã, pânã la cântece pentru copii, muzicã uºoarã, sauorchestraþii pentru formaþii instrumentale ºi ansambluri vo cal-instrumentale.

Aºa se face cã duminicã, la ceasul când se lasã dimineaþa, Corala Armonia a pornit spre Sanislãu,localitatea în care, în 1936, vedea lu mina zilei Liviu Borlan. Pornea spre locurile natale ale compo -zitorului cu gândul de a scutura colbul, puþin câte puþin, de pe creaþiile ºi prelucrãrile compozitorului,pentru a le face cunoscute ºi a le transmite mai departe.

I-am însoþit, ca de atâtea ori, pe aceºti incurabili entuziaºti, care emanã atâta energie pozitivã prinmuzica pe care o cântã, încât îi contamineazã pe toþi cei care îi ascultã. Au fãcut-o pe toate meridianeleglobului, din îndepãrtatele China sau Brazilia, pânã în Þara Zarandului sau frumoasa Bucovinã. Aufãcut-o ºi duminicã la Sanislãu, o localitate aºezatã pe ºoseaua Carei-Oradea, la vreo 55 de km de SatuMare, unde convieþuiesc români, maghiari, ºvabi.

Duminicã a fost o zi cu multe evenimente la Sanislãu: s-au sãrbãtorit 100 de ani de la ctitorireaBisericii care are astãzi ca hram Sfinþii Mihail ºi Gavril; s-a lansat monografia comunei, s-a lansat ocarte a unei mari personalitãþi a culturii române, profesorul Gheorghe Bulgãr, ºi el nãscut la Sanislãu,s-a omagiat Liviu Borlan, de cãtre Corala Armonia, dirijatã de Mihaela Bob, ºi Ansamblul Transilvania, condus de Iuliana Dãncuº.

De fiecare dintre aceste evenimente m-am simþit apropiatã: fiindcã la cinstirea celor 100 de ani afost prezent Preasfinþitul Iustin, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureºului ºi Sãtmarului, iar Armoniaa participat la Liturghie, umplând biserica cu iz de catedralã cu glasurile ei; profesorul Gheorghe Bulgãr


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

mi-a predat stilisticã la facultate, pe Liviu Borlan l-am cunoscut ºi l-am apreciat ca art ist ºi ca pedagog. Iar de Corala Armonia mãleagã amintiri de neuitat.

Întâlnire la margine de þarãSute de oameni au umplut biserica ºi platoul din faþa ei. Au

venit îmbrãcaþi de sãrbãtoare într-un loc pe care acum 100 de anise ridica o bisericã. Au participat la slujba religioasã, þinutã dePreafericitul Iustin, lângã care a stat un sobor de preoþi. Au venitnu doar cei care locuiesc în comunã, ci ºi cei rãspândiþi în toatezãrile. Au venit la întâlnire într-o margine de þarã, cum a spusPreasfinþitul Iustin, rãmas în mijlocul oamenilor pânã la sfârºit.Dupã Liturghie, în sala Cãminului Cul tural, a savurat fiecare mo -ment ºi a rostit vorbe care au mers la sufletul sutelor departicipanþi. „Nu s-a mai întâmplat ca dupã o slujbã, AnsamblulTransilvania sã dea spectacol, iar cu Armonia mã întâlnesc o datãpe an, când vin sã colinde. Lucrarea aceasta este a Maramureºului ºi Sãtmarului. Maramureºul a sprijinit Sãtmarul, iar Sãtmarul aînfrumuseþat Maramureºul”.

Duminicã, la Sanislãu a fost concordie. Printre invitaþi,i-am regãsit pe nepotul ºi strãnepotul lui Gheorghe Szilagyi, cel care a donat 29.000 de coroane pentruconstruirea, acum 100 de ani, a bisericii ortodoxe de astãzi. Au venit din Ungaria, ºi ei convinºi cã e bine sã readucem în memorie ºi sã-i cinstim pe cei de dinaintea noastrã, preoþi sau mireni, pentru pilda vieþiiºi a faptelor lor.

Gheorghe Bulgãr – fiu vrednic al SanislãuluiProfesorul Gheorghe Fechete, împreunã cu profesorul Alexandru Zotta, de la Universitatea

„Vasile Goldiº”, l-au evocat pe Gheorghe Bulgãr, de la a cãrui naºtere s-au împlinit în primãvara acestui an 90 de ani. Dar Gheorghe Bulgãr nu este doar al Sãtmarului sau Sanislãului. Profesorul Gheorghe Pop ne aduce aminte cã Gheorghe Bulgãr a predat la Baia Mare, la Catedra de limba românã, stabilindu-seapoi la Bucureºti. 23 vol ume publicate ca autor unic, 12 în colaborare, 7 ca re dac tor ºi colaborator, 9prefeþe ºi traduceri, peste 350 studii ºi articole publicate în vol ume sau reviste de prestigiu, cu zeci dereferinþe critice, abordarea unor teme circumscrise lingvisticii, filologiei, istoriei stilisticii ºi, nu maipuþin, literaturii române, iatã succint op era unui dascãl de vocaþie, ex i gent cu sine ºi cu cei din jur, unom de culturã de o þinutã intelectualã la cel mai înalt stan dard.

Despre contactele sale cu civilizaþia ºi mediul universitar francez, care l-au înzestrat cu o experienþãbogatã ºi instructivã pe plan di dac tic, dar ºi so cial-uman, ne vorbea ºi nouã la orele sale de stilisticã,încercând sã ne arate cât de importante sunt culturile naþionale pentru o lume a progresului ºi umanismului.

Liviu Borlan nu trebuie lãsat în uitareAm mers la Sanislãu ºi cu gândul de a vedea casa în care s-a nãscut Liviu Borlan ºi de a afla mai

multe despre el ca om al locului. Din pãcate, aveam sã constat cã despre Liviu Borlan ºtiu câte ceva doar cei care i-au fost contemporani. Cei mai tineri nu ºtiu cine a fost sau ce înseamnã pentru muzica coralãLiviu Borlan. L-am evocat cu profesorul Gheorghe Fechete, cu Ioan Bãrnuþiu, cu Ti tus Perºe sauDumitru Dobrican, veniþi ºi ei la Sanislãu sã-l cinsteascã pe Liviu, sub a cãrui baghetã dirijoralã aufuncþionat, atât Ansamblul Maramureºul, cât ºi Ansamblul Transilvania.

Am vrut sã vãd casa în care s-a nãscut Liviu Borlan. Mi-a fost ghid Andrei Rapiszki, omul caretimp de 33 de ani a fost frizerul comunei, la fel ca tatãl sau bunicul lui. A rãmas frizer, pentru cã în loc sãmeargã la admitere la medicinã, pentru a deveni medic, s-a oprit la... fete. L-a cunoscut pe Liviu Borlan,dar mult mai bine pe mama sa, o excelentã profesoarã de pian, prietenã bunã cu mama lui. „Liviu era unbãiat simpatic, înalt, cu care puteai sã vorbeºti despre orice. Era mai mare cu 8 ani decât mine ºi foartecitit. Venea destul de rar la Sanislãu, de aia poate cã cei mai tineri nu mai ºtiu despre el”.

Casa pãrinteascã nu mai existã. A fost vândutã prin 1966. Pe locul ei, la numãrul 1091, a fostconstruitã, în 1970, o altã casã. Aici locuieºte Eney Ildiko. „Era o casã lungã, curtea era tot aºa, am opozã foarte, foarte veche, dacã o sã dau de ea o sã v-o trimit. Bunicii mei, împreunã cu pãrinþii, aucumpãrat casa. Pe domnul Borlan nu l-am ºtiut. Pe mama dânsului am cunoscut-o. Din pãcate, lumea nu ºtie cã un om deosebit a plecat de aici. Mie mi-au mai povestit bunicii...”

Un fes ti val internaþional pentru recunoaºterea valorii lui Liviu BorlanAsta doresc sã realizeze Corala Armonia ºi Asociaþia Prietenii Armoniei, al cãror di rec tor este

Alexandru Nicolici. În perioada 1995-1997, la Baia Mare s-a încercat permanentizarea unui fes ti valinterjudeþean de interpretare vocalã ºi instrumentalã care s-a numit Liviu Borlan. Dar...


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Liviu Borlan

A venit rândul Armoniei sã ºteargã colbul ºi sã aducã la luminã frumuseþea muzicii compuse deLiviu Borlan. E trist sã vezi cã op era lui a încãput pe mâna unor oameni care au lãsat-o, într-un mod ab -surd, pradã distrugerii sau uitãrii. Poate o parte din ea zace astupatã de molozul casei în care s-a nãscut.Dar casa a fost reconstruitã. Aºa trebuie sã se întâmple ºi cu op era acestui om, cu un destin nu prea fericit.

Duminicã, la Sanislãu, am pus foarte multe întrebãri ºi am primit puþine rãspunsuri. Poate cã îndomeniul soartei, omul preþuieºte mai mult prin aprofundarea întrebãrilor, decât prin rãspunsurile sale,Malraux, parcã spunea asta.

Cum a fost Liviu Borlan? Pentru unii un dascãl excepþional. Pentru alþii, un boem autentic. Pentru cei care l-au cunoscut mai bine, un ex i gent în tot ceea ce fãcea. Chiar ºi atunci când glumea. FiindcãLiviu avea un umor debordant, pe care nu te puteai supãra. Unii i-au vãzut doar pãcatul uman ºi nupersonalitatea sa complexã, alþii i-au recunoscut valoarea. Au simþit în creaþia sa spiritul artistului carese vrea liber, cãruia nu-i place mediocritatea, ci muzica ºi cultura autentice.

Nu trebuie sã fii muzicolog pentru a vedea, pe de o parte, naturaleþea ºi lejeritatea creaþiilor sale, iarpe de alta, austeritatea ºi rigoarea lor esteticã. Avea momentele lui de singurãtate, dar avea luciditatea cãopera sa va cuceri lumea. ªi pentru asta Liviu Borlan meritã readus în actualitate ºi pus în valoare.

Viorica PÂRJA Graiul Maramureºului, noiembrie 2010

Un portret polifonic pentru Liviu BorlanAnul acesta, la 7 iulie, Liviu Borlan ar fi împlinit 75 de ani. Dar n-a atins aceastã vârstã, pe care ar

fi meritat-o, întrucât mult prea devreme, la 4 octombrie 1994, a trecut la cele veºnice, spre regretulmultora care l-au cunoscut ºi l-au apreciat deopotrivã ca om ºi în calitatea sa de dascãl, dirijor ºicompozitor. Cei ce nu l-au cunoscut îºi pot forma o imag ine despre el din mãrturiile ºi amintirile celorcare i-au fost aproape de-a lungul scurtei sale vieþi, dãruite în întregime muzicii ºi celor care ºtiu sã sedesfete în preajma artei sunetelor. E ciudat, ca într-un vitraliu sau mozaic, sã vezi închegându-se figurasa din amintirile altora, într-un portret polifonic, articulat totuºi armonios din fragmente dis pa rateprecum un magic caleidoscop în rotirea sa multicolorã. A fost unicul fiu al familiei Ana Borlan, nãscutãCosma, din Sanislãu, ºi Emil Borlan, avocat din Beiuº, o familie cu vazã în satul sãtmãrean, având încasã pian. Cu precoce înclinaþii spre muzicã, mediul fa mil ial i-a stimulat apti tudinile încã de copil, cândaºezat la pian „ca-ntr-un balet, degetele lui lungi dansau pe clape, ne nãºtea melodia...”, îºi aminteºtedoamna Irina, învãþãtoare. Chemarea muzicii ºi ispita creaþiei s-au manifestat con stant, sub blândasupraveghere a mamei, în anii de liceu, apoi, în vremea studenþiei clujene, sub îndrumarea unor maeºtride la Ac a de mia „Gheorghe Dima”. Din septembrie 1966, vine la Baia Mare pentru tot restul vieþii,identificându-ºi rostul profesional ºi cre ator cu al unor colective artistice (coruri, orchestre, ansamblulde cântece ºi dansuri etc.), care au asigurat afiºul vieþii muzicale cu prezenþe de marcã în peisajul cul -tural al Maramureºului, al þãrii ºi, nu de puþine ori, cu prestigioase ieºiri peste hotare. Toate acesteprezenþe ºi contribuþii originale ale personalitãþii sale sunt reconstituite cu migalã ºi re date cu fidelitateîn cartea: „Polifonii. Liviu Borlan” (Editura Eurotip, Baia Mare, 2011), elaboratã de profesorii Lotica ºiSimion Vaida, ca semn de recunoºtinþã pentru o activitate cu merite incontestabile pe tãrâmul muzicii.Datele biografice, multele informaþii inedite, antologia de texte, o seamã de fotografii ºi documente dearhivã compun complexa carierã de muzician a lui Liviu Borlan, demnã de a fi luatã în seamã ºi înscrisãla loc de cinste în istoria domeniului. Vorbind despre el, contemporanii îi sugereazã, dincolo delimbajul sec al documentelor, un „portret polifonic” viu, cu trãsãturi ºi caracteristici proprii, de neuitat.„Avea o naturaleþe deosebitã, atât în arta retoricii – nu pot uita orele noastre de esteticã –, cât ºi în artacântului la pian”, îºi aminteºte dirijorul Gheorghe Costin din Timiºoara, fost elev al Liceului de Artã din Baia Mare, unde l-a avut profesor pe Liviu Borlan. „Era prototipul eroului boem ºi ro man tic. Figura luiera memorabilã. Mai ales atunci când îºi interpreta la pian propriile compoziþii. Era un fel de vrãjitormajestuos. Te fermeca, atât ceea ce cânta, cât ºi modul în care cânta” – spune regizorul de film SorinIlieºiu, ºi el fost elev al maestrului. „Cu auzul sãu muzical per fect ºi cu simþul ar tis tic de mare fineþe,nu-i scãpa nimic. Era meticulos ºi depista din o sutã de coriºti sau interpreþi cine cânta fals” – noteazãprof. Gheorghe Gh. Pop, dirijor din Sighetul Marmaþiei. „Dupã ce s-a convins cã într-ale muzicii mãmai descurc cât de cât, m-a fericit cu o invitaþie la el acasã, pentru a-i admira de la micã distanþãnepreþuita-i comoara discograficã” – povesteºte actorul Paul Antoniu, autorul „Zodiilor lui Orfeu”. Alte ºi alte evocãri, alte ºi alte rememorãri se adaugã spre a întregi portretul celui dispãrut, cel care în BaiaMare „Merita o casã memorialã!”, afirmã profesoara Claudia Zainea. În lipsa acesteia ºi a altor lipsuride memorie, cartea profesorilor Vaida le suplineºte, deocamdatã, pe toate, aºezându-l pe Liviu Borlanpe un postament meritat, în galeria de portrete de vazã ale oamenilor de culturã.

Augustin COZMUÞAGraiul Maramureºului, decembrie 2011


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

Muzica face parte din sufletul omului!

Nicio bucurie nu o întrece pe cea izvorâtã din frumuseþea muzicii, creatã pentru sufletuloamenilor. Acesta ar fi motto-ul sub care se desfãºoarã cea de-a treia ediþie a Festivalului InternaþionalCoral „Liviu Borlan”, care a debutat, ieri, la Baia Mare.

În salonul roºu al Hotelului Mara, organizatorii, membrii juriului, dirijorii formaþiilor coraleparticipante, observatorii internaþionali, parteneri, alþi invitaþi au fãcut, prin di a log, un laudatio nu doarmuzicii corale ºi creaþiei lui Liviu Borlan, ci ºi evenimentului muzical, ajuns la ediþie a treia.

La conferinþa de presã a participat ºi profesorul Simion Vaida, care alãturi de Lotica Vaida aufãcut sã vadã lu mina tiparului volumul al doilea cu compoziþii semnate Liviu Borlan. Chiar dacã nu esteo lucrare antologicã, multe dintre piese fiind „ascunse”, încã, în colecþii particulare, colecþia relevã nudoar mãiestria componisticã, ci ºi crezul statornic al lui Liviu Borlan în forþa muzicii. Care nu are nevoie de cuvinte pentru a se exprima. ªi, totuºi, cât de frumos se îmbinã muzica ºi versul!

Prestigiul acestui eveniment muzical este dat de personalitãþile incontestabile ale muzicii corale,care au acceptat sã jurizeze corurile înscrise în fes ti val: reprezentanþi ai academiilor de muzicã dinBucureºti, Cluj-Napoca ºi Iaºi, ai ºcolilor de muzicã din Budapesta, Bratislava, ºi Praga, ai ºcoliibãimãrene de muzicã.

Despre muzicã, un excelent mesager al dialogului intercultural dintre naþiuni ºi dintre oameni, unextraordinar liant al inimilor, au vorbit Andrea Angelinii, Voicu Enãchescu, Eva Kollar, Mi lan Kolena,Ionicã Pop, Mihail Diaconescu, George Dumitriu, Ve ron ica Lozoviukova, Maria Pocol, Iosif Fiþ, Dorin Kladni, ªtefan Sedlycki, Laszlo Kovacs, Flo rin Emil Nicolae Badea, Natalia Ivashkiv, Gelu OnþanuCrãciun, Valentin Lazãr, Amalia Secreþianu.

Concluzia celor care au vorbit despre viitorul muzicii corale, despre receptarea ei de cãtre tineretºi de cãtre publicul larg este una încurajatoare: avem nevoie de muzicã coralã, care nu trebuie sã piardãdin prestigiul pe care l-a dobândit în timp. Iar Baia Mare are o veche tradiþie în acest sens. ªi e bine capeste aceste comori sã nu se aºtearnã praful uitãrii, aºa cum se întâmplã adesea.

În cadrul conferinþei de presã, a avut loc ºi tragerea la sorþi a ordinii de intrare în con curs. Corurile înscrise în con curs, din România, Slovacia ºi Ucraina, au demonstrat, prin repertoriu ºi interpretare –patru piese, din care una semnatã Liviu Borlan – cât de minunat este dialogul coral.

Al cãrui viitor depinde nu doar de formaþiile corale, ci ºi de cei care pot sã încurajeze actul ar tis tic. ªi vorbind despre muzica coralã româneascã, aceasta trebuie promovatã ºi susþinutã. Iar FestivalulInternaþional Coral „Liviu Borlan” este un bun punct de pornire.

Viorica PÂRJAGraiul Maramureºului, septembrie 2013

Festivalul internaþional „Liviu Borlan”,ediþia a IV, reflectat în presã

Zece coruri se reunesc la Baia Mare în aceastã sãptãmânã

În perioada 11-14 septembrie, Baia Mare gãzduieºte Festivalul Coral Internaþional „Liviu Borlan”.Festivalul a ajuns la ediþia a IV-a. Organizatorii spun cã, indiferent de grai, port sau obiceiuri, muzica uneºte printr-un limbaj uni ver sal ºi scoate în evidenþã valorile fiecãrei naþiuni, aºezându-le pe un singur portativ,astfel încât ele sã poatã fi descoperite ºi transmise dincolo de barierele vorbelor. „De-a lungul istorieifiecãrui popor, muzica a reuºit întotdeauna sã glãsuiascã pentru toþi. Ea a fost ºi va rãmâne vocea iubirii ºi afrumosului, a bucuriei ºi a tristeþii. În acest con text, festivalul propune spre redescoperire o valoroasãmoºtenire a românilor prin scuturarea colbului de pe creaþiile ºi prelucrãrile maestrului Liviu Borlan.Cunoaºterea ºi transmiterea acestor giuvaeruri dincolo de graniþe se vrea o invitaþie spre un schimbintercultural desãvârºit prin muzicã”, spun organizatorii. La ediþia din acest an, pe scena festivalului vorurca coruri din Ungaria, Letonia, Slovenia, dar ºi în þarã. S-au înscris 16 formaþii corale, zece dintre acesteafiind selectate pentru fes ti val.

(R.M.I.)Informaþia zilei, marþi 9 septembrie 2014


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Un eveniment muzical recunoscut pentru valoarea sa

Trofeul „Liviu Borlan” ºi Locul I, cu cel mai mare punctaj – Corul Cantores Amicitiae, laºi, România

11-14 septembrie 2014. Au fost zile pline de muzicã ºi bucuriile pe care þi le oferã aceasta. Cea de-apatra ediþie a Festivalului Internaþional Coral „Liviu Borlan” s-a dovedit a fi pe mãsura aºtep tãrilor.Evoluþia celor 8 coruri prezente în fes ti val a demonstrat acurateþe, precizie ºi fineþe în interpretare,respectarea stilului ºi caracterului naþional, propriu fiecãrei lucrãri, pasiune ºi prezenþã scenicã. Aºa încâtjuriului, prezidat de maestrul Voicu Enãchescu, nu i-a fost uºor sã departajeze, diferenþele mici de punctajdemonstrând valoarea formaþiilor corale participante la fes ti val. S-a cântat pentru bucuria muzicii ºi a celorprezenþi la Casa Tineretului din Baia Mare, în lãcaºurile de cult unde s-a concertat, pretutindeni pe unde autrecut corurile înscrise în con curs. Tocmai de aceea, bucuria muzicii n-ar trebui sã fie vreodatã întreruptã.

La 20 de ani de Ia dispariþia compozitorului Liviu Borlan, festivalul care-i poartã numele s-a dovedita fi un eveniment muzical de primã mãrime în România ºi pe plan internaþional. Aºa cum au declarat ºipersonalitãþile muzicale prezente la Baia Mare, a fost un re gal de muzicã ºi o reverenþã pentru Liviu Borlan.Validat de supremaþia harului ºi trãitor în spiritul marilor armonii, exprimate prin muzicã, lui Liviu Borlani-ar fi plãcut ceea ce s-a derulat pe scena de con curs ºi la Gala de pre miere.

Festivitatea de pre miere ºi spectacolul de galã au rãsplãtit, atât eforturile organizatorilor ºi parte -nerilor, cât ºi pe cele ale formaþiilor corale. S-au împãrþit trofee ºi diplome, s-au spus cuvinte frumoase,pline de încãrcãturã emoþionalã, dar, mai ales, s-a aplaudat, iar aplauzele au fost binemeritate.

Trofeul „Liviu Borlan”, care se acordã celei mai bune interpretãri a unei piese de Liviu Borlan, a fostacordat Corului Cantores Amicitiae, Iaºi, dirijat de profesorul Nicolae Gîscã. Toate lucrurile profundesunt cântec, spunea Liviu Borlan. Bucuria muzicii nu trebuie întreruptã. Faceþi-o sã sune frumos ºi sãtrãiascã cu adevãrat. ªi acest lucru l-a fãcut corul Universitãþii de Arte „George Enescu” din Iaºi, care aocupat ºi Locul I, cu cel mai mare punctaj acordat de juriu, ºi aplauze la scenã deschisã pentru CorulCantores Amicitiae, laºi, care a demonstrat cã muzica este calea pe care compozitorul cãlãtoreºte, pentru aaduce cântecul sãu oamenilor.

Locul II a revenit Corului Erkel Ferenc, Budapesta, Ungaria, dirijor, Zsofia Cseri. Prin evoluþia sa,a demonstrat cã muzica exprimã cât se poate de bine bucuria ºi speranþa.

Locul III ºi credinþa cã avem nevoie de muzicã, a revenit Corului Mad ri gal, Szekszard, Ungaria,dirijor Vaier Jobbagy.

Premiul Camerei de Comerþ ºi Industrie Maramureº a fost acordat Corului Vox Caelestis, Bu da -pesta, Ungaria, dirijor, Valeria Szebelledi.

Premiul Vass me dia ºi Premiul Clubului Ro tary Baia Mare au revenit Corului Odmev, Kamnik,Slovenia, dirijor Ana Smrtnik.

Premiul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Tradiþiilor Maramureº a revenitCorului Vo ces, Oradea, România.

Premiul de popularitate a fost atribuit Corului Tem pus, Baldone, Letonia, dirijor Baiba Urka.Premiul Prieteniei, acordat de cãtre Asociaþia „Prietenii Armoniei”, cu dorinþa sincerã ca muzica sã

nu fie întreruptã, iar prietenia sã uneascã sufletele, i-a revenit Corului Vi vace, Mezotur, Ungaria, dirijorMagdolna Csizi.

Ediþia 2014, cea de-a patra, a Festivalului Internaþional Coral „Liviu Borlan”, a fost pe mãsuraefortului depus de organizatori ºi parteneri. Momentele din fes ti val ºi surprizele oferite, fie cã e vorbadespre Corala Armonia, ªcoala popularã de Artã „Liviu Borlan”, sau despre Palatul Copiilor Baia Mare audemonstrat o datã în plus cã muzica se face cu sufletul, cã prin muzicã barierele dintre oameni dispar, cãprieteniile se leagã mult mai uºor, cã viaþa este mult mai armonioasã. Cine i-a ascultat ºi vãzut pe coriºtii dinLetonia, Slovenia sau Ungaria cântând compoziþiile lui Liviu Borlan în limba românã sau jucând sârba sauînvârtitele maramureºene, cu aceeaºi bucurie, poate spune cã eforturile pentru a organiza un asemeneaeveniment meritã fãcute. Au declarat la uni son toþi reprezentanþii ºcolilor de muzicã din România. Ungaria,Slovacia ºi Republica Moldova, dar mai ales publicul, care a umplut sala de spectacole a Casei Tineretului ºi cei care au fost prezenþi la concertele simultane care au avut loc.

Ferice de tine, Liviu Borlan, cã ai parte de o nobilã postumitate!Viorica PÂRJA

Graiul Maramureºului, Luni, 15 septembrie, 2014

Partenerii festivalului: Municipiul Baia Mare, Consiliul Judeþean Maramureº, Cam era de Comerþºi Industrie Maramureº, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Naþional, Maramureº,In ter na tional Fed er a tion for Cho ral Mu sic, Asociaþia Naþionalã Coralã din România, ªcoala Popularãde Artã «Liviu Borlan», Centrul Judeþean pentru Promovarea ºi Conservarea Culturii TradiþionaleMaramureº, Biblioteca Judeþeanã «Petre Dulfu», Casa Tineretului, Clubul Ro tary Baia Mare.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

Liviu Borlan – o rãsplatã binecuvântatã

Dr. Teodor ARDELEAN

Vechii greci aveau o vorbã înþeleaptã care accepta ºi „lauda de sine”. Pefilierã latinã, aºa cum ne-a rãmas în

memorie, Et in Ar ca dia ego („ªi eu am fost înAr ca dia”) – însemna cã persoana în cauzã segãsea printre cei care au avut fericirea sã cu -noascã acest tãrâm mirific al Greciei con tinen -tale. Cu privire la orice topos deosebit dinaceastã lume diversã, oamenii cu o culturãaleasã (se) pronunþã cu dezinvolturã de pestedouã mii de ani Et in Ar ca dia ego!

Pe cale de consecinþã, aplicând modelul,cu privire la oamenii deosebiþi, expresia cea maipotrivitã ar fi „ºi eu l-am cunoscut pe cutare”.Mai mult decât atât, chiar ºi aceºti oameni careau cunoscut marile spirite, fiind contemporanicu mari creatori din di verse domenii, devin deo -sebiþi. Cãci cine mai poate zice astãzi: „L-amcunoscut pe Mihai Eminescu”? Unde mai poþigãsi pe cineva care sã povesteascã despre Iorga,Goga, Brâncuºi, Ionesco etc.?

O întrebare cardinalã se impune în acestcon text de gânduri. ªtim noi oare ºi „simþim” cuadevãrat ocaziile când ne aflãm în preajma ma -rilor spirite? Realizãm noi, înainte ca aceºtiasã-ºi fi dobândit celebritatea, cã avem alãturi ovaloare autenticã, un spirit capabil sã strãbatãistoria, sã se impunã, sã rãmânã, sã reziste site -lor axiologice? Uneori da, alteori nu. Unii, da.Alþii, nu.

Mã numãr printre cei care l-au cunoscutbine pe Liviu Borlan. Am fost colegi de ser -viciu, de suferinþã, de bucurie, de viaþã, în felulîn care aceasta se derula în cadrele anilor ’80-’90. Am petrecut suficient timp împreunã, ca sãpot mãrturisi veridic ºi credibil impresii rezis -tente la erodarea vremurilor. Ne-am ºi ta chi natsuficient ca sã pot judeca ºi com por tamentul sãu de tip ludens, nu doar sa pi ens sau volens…

Liviu Borlan era un tip de intelectual pu -ternic, bine structurat, cu o solidã pregãtire, încare domeniul sãu de definiþie ºi cel de ex -primare se suprapuneau cu fidelitate. Pe cât erade scheletic, unde un anume rahitism nu se preaputea ascunde ochiului versat, pe atât de ro bust

în creaþia muzicalã, analizã, interpretare. Mereuaplecat, gânditor, reflexiv, pe cãrãrile unde paºii nu se împiedicau de un prieten, jo vial, ataºat,pasional, conjunctiv, atunci când ocaziile o im -puneau. Tãcerea adâncã însemna examen greupentru un text muzical, chiar ºi când acesta aveapuþine infirmitãþi. Liviu îºi trãda spiritul sãu cre -ator, mai ales prin combustie internã. Era elipticmai mult decât critic, era înþelegãtor, dar nu tole -rant cu mediocritatea creativã sau inter pre ta tivã.

Cerul sãu era alcãtuit mai devreme dinmelodii corale. Pentru cã Liviu Borlan, precumPitagora, ºtia cã cerurile cântã, cã totul cântã pelumea asta, cã sunt armonii care sunt, dar cã sunt ºi multe dizarmonii, zgomote, perturbãri …

Toþi simþim nevoia de armonie. Mulþi sim -þim chiar armonia, când o întâlnim în stare purã,neamestecatã cu alte cele. Un univers încãrcatcu armonii… Câþi dintre noi le putem culege?Sã le simþi, sã le auzi, sã le separi ºi apoi sã lecompari. Sã le uneºti pe unele cu altele, ca dindouã armonii suprapuse sã iasã un sunet nou,plãcut auzului ºi firii. Sã le separi… sã le com -pari… sã le compui… Sã vii cu armonii noi,necreate pânã atunci… ªi sã fii convins cã pânãºi Creatorului Armoniei Universale o sã-i placã! Asta înseamnã, pe scurt, sã fii compozitor. Astaînseamnã, pe scurt, sã te cheme Liviu Borlan ºisã-þi propui sã faci creaþie muzicalã co ralã au -ten ticã în care sã se simtã, atât fiorul locului, cât ºiputerea geniului culegãtor – pãs trãtor – dãruitor.

Acum, dupã câteva zeci de ani de se di -mentare a memoriei, Liviu Borlan rezistã peretina mea interioarã drept ºi lu cid, împãrtãºin -du-ºi arta sa magicã cu generoasã recunoºtinþãfaþã de Cel Care l-a dãruit per former ºi nouã cape un Semn de Geniu.

Dacã ªcoala de Arte din Baia Mare îipoartã numele, se cheamã cã e o rãsplatã bine -venitã. Dacã Festivalul Coral Internaþional de laBaia Mare se boteazã cu numele lui LiviuBorlan se cheamã cã e o rãsplatã binecuvântatã!Liviu Borlan ne-a rãsplãtit contemporaneitateaºi posteritatea în chip ge nial. Sã-i rãsplãtim me -moria desãvârºind lucrarea sãvârºitã de geniul sãu.


”N

AL

RO

B UI

VIL

„ L

AN

OIÞ

AN

RE

TNI

LA

RO

C L

UL

AVI

TS

EF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

RODIRI ACADEMICE

Ioan Meºotã(1837-1878)

Iuliana MOIª

Ioan Meºotã s-a nãscut la Braºov, unde studiazã la Gimnaziul In fe rior Ro -mânesc ºi la Gimnaziul Su pe rior Ger -

man, dupã care face studii de filosofie în cadrul Universitãþii din Viena ºi al celei din Bonn,unde îºi ia ºi doctoratul.

Profesor devotat „chemãrii sale sfinte”,di rec tor al ªcolilor Centrale Române din Braºov (1870-1878), istoric pasionat ºipreocupat de dezvoltarea uni -tarã a poporului român în vatravechii Dacii, afirmând cã „limba românã este titlul de nobleþe alromânilor” (1868), membru co -re spon dent al Academiei Ro mâ -ne, ilustru om de culturã, bra -ºoveanul Ioan Meºotã, estefon datorul, în 1869, al primeiºcoli reale româneºti pe teri to -riul Transilvaniei. În semn deomagiu, numele sãu este purtat,între anii 1919-1948, de primulliceu real cu limba de predareromânã din Transilvania (laBraºov), iar prin decret de stat,începând cu anul 1971 i s-a atribuit definitivcelui mai im por tant liceu braºovean.

Din anul 1861, Ioan Meºotã a predat lim bi clasice la Gimnaziul Român din Braºov (ac -tualul Colegiu Naþional „Andrei ªaguna”), unde a fost profesor, di rec tor ad junct ºi di rec tor,întoc mind lucrãri didactice ºi istorice. Pentru acunoaºte mai bine caracterul sãu, credem cã ar fi necesar sã menþionãm câteva pasaje din cu vân -tarea þinutã de profesorul Ioan Popea în amin -tirea fostului sãu coleg ºi amic: „Ca profesor,Meºotã era ex em plar în privinþa împlinirii cuconºtiinþã a datoriilor sale, devotat cu totul

chemãrii sale. Traducerile din Horaþiu, Homer,Tacit, Sofocle ºi Platon, rãmase de la el ca ma -nuscrise, sunt o dovadã în privinþa acurateþei cucare îºi împlinea chemarea. Meºotã era la curentcu tot ceea ce se petrecea în specialitatea sa ºinu-i scãpa din vedere nicio scriere mai în sem -natã din acest domeniu. El se ducea la ºcoalã cuinima veselã pentru împlinirea sfintei sale che -

mãri, pe care adesea o numea«cea mai frumoasã chemare».[...] Era minunat modul cum pro -ceda Meºotã cu elevii care nu sepurtau dupã gustul lui. Pe aceºtia îi îndrepta nu prin vorbe grele laadresa lor, ci prin proverbe, careaveau mai mare efect”1. „Ca di -rec tor, Meºotã fãcea totul sis te -matic, calitate ce i-a înlesnitmulte din afacerile oficiale. Eraomul care ºtia sã reprezinte cor -pul profesoral în strãinãtate ºicu vintele ce le adresa cu diferiteocazii erau clare, adânc gânditeºi pline de sâmbure. Faþã de co -legii sãi era conciliant, vrând sã-i

câºtige pe toþi în folosul ºcolii”2. Personalitate marcantã, model de admirat

ºi de urmat, Ioan Meºotã face parte din galeriaprofesorilor reprezentativi nu doar pentru istoria ºcolilor din Braºov, ci pentru evoluþia întreguluiproces instructiv-educativ din România, fiindun apreciat autor de cãrþi didactice ºi de istorie,de materiale pe teme pedagogice ºi filosofice,multe dintre acestea publicându-le, atât în re -vistele „Albina Carpaþilor” ºi „Convorbiri lite -rare”, cât ºi în „Anuarul Gimnaziului din Braºov”,pe anii 1861/1862 ºi 1862/1863. Amin tim, înacest sens, Man ual de istorie universalã pentru


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

Ioan Meºotã

1 Citat preluat dupã http//www.saguna.ro/personlitati.html. Subliniem cã Ioan Popea este cel care a elaborat biografia lui Ioan Meºotã ºi a publicat-o în Programele Gimnaziului Român din Braºov, pe anul 1888/1889.

2 Ibi dem.

ºcoalele medii, prelucrare dupã o lucrare si -milarã a renumitului istoric ºi geograf ger manWil helm Sütz (1806-1877), vol. I, Iaºi, 1867;vol. II, Iaºi 1869; vol. III, Bucureºti, 1880, pre -cum ºi studiile Idei iniþiative despre epigrafiaromânã, 1862; Dacii ºi rãzboaiele lui Traian înDacia, 1863; Expunerea câtorva fenomene su -fle teºti cu privire la expresiunile psihologice înlimba românã, 1866; ªcoalele reale în paralelãcu gimnaziul, 1873; Creºterea naþiunii, 1877;Femeia ºi emanciparea ei, 1877 etc.

În anul 1877 devine membru co re spon -dent al Academiei Române.

Intelectual profund devotat þãrii ºi ro mâ -

nismului, Ioan Meºotã „a fost cel mai mare an i -ma tor al culturii româneºti braºovene din de -ceniile ºapte ºi opt ale secolului al XIX-lea. Cumultã admiraþie, Mitropolitul Andrei ªaguna l-adenumit mãrgãritarul cel mai scump, vrednic sãfie pus în coroana corpului profesoral”1, iar TituMaiorescu, cel care l-a propus pentru calitatea demembru co re spon dent al Academiei Române, i-aapreciat „inteligenþa solidã” ºi „conºtiinþa de lu -cru”2. Meritã, de asemenea, amintitã în acest con -text calitatea de bun creºtin a lui Ioan Meºotã,preocupat de destinele Bisericii noastre, motivpentru care „a fost în mai multe rânduri membrual Sinodului ºi al Congresului Bisericesc Român”3.

Bibliografie

. Enciclopedia românã, publicatã din însãrcinarea ºi sub auspiciile Asociaþiunii pentru LiteraturaRomânã ºi Cultura Poporului Român, de Dr. C. Diaconovici, tomul III, Kemet-Zymotic, Sibiu, 1904, înEditura ºi Tiparul lui W. Krafft.

. Enciclopedia istoriografiei româneºti, Coordonator ºtiinþific prof. univ. dr. ªtefan ªtefãnescu, Edituraªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978.

. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866/2003. Dicþionar, Ediþia a III-a, revãzutã ºi adãugitã.Cu un cuvânt înainte de Ac a de mi cian Eugen Simion, Preºedintele Academiei Române, EdituraEnciclopedicã, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2003.

Un ziditor de suflete – Virgil Oniþiu

Dorina CADAR

Un binemeritat ºi frumos omagiuadu ce profesorul Iosif Blaga încartea sa Directorul Vir gil Oniþiu.

Sufletul ºi activitatea lui, apãrutã în anul 1916,la Braºov, acestui mare cãrturar, pedagog ºiscriitor care a fost Vir gil Oniþiu. Citind aceastãmonografie, apãrutã dupã moartea marelui pe -dagog de la Colegiul „Andrei ªaguna”, te cu -prinde o mare dragoste ºi simpatie faþã de omulVir gil Oniþiu. Sunt convinsã cã a fost o ºansãunicã pentru elevii liceului braºovean de la aceavreme, sã aibã un astfel de dascãl care le-adirijat paºii cu o putere aproape magicã.

Vir gil Oniþiu nu a fost un simplu profesorde limba românã, el era pãtruns de convingereacã educaþia din ºcoalã are o mare datorie, aceeade a-i pregãti pe elevi din perspectivã moralã, sãdevinã vrednici membri ai societãþii ale cãrei

interese sã le serveascã. „Iubirea de pãrinþi, iu -birea faþã de educatori, iubirea de neam ºi depatrie, loialitatea cetãþeneascã ºi frica deDumnezeu”, acestea erau în viziunea sa virtuþile cardinale pe care pedagogul are datoria sã leinsufle elevilor.

Tânãrul profesor nu era braºovean, s-anãscut la 21 februarie 1864, la Reghin, a urmatstudiile liceale la Seghedin, apoi Seminarul Te -o logic la Sibiu. Profesorul Iosif Blaga con sem -neazã un mo ment din acea perioadã, mo mentcare face sã se întrezãreascã de pe atunci ca -racterul de conducãtor al lui Vir gil Oniþiu. Estevorba despre alegerea sa ca preºedinte al So -cietãþii de Lecturã „Andrei ªaguna”, în urmaunei confruntãri între douã grupãri: cei veniþi dela gimnaziile sãseºti ºi de la Braºov, pe de oparte, ºi cei veniþi de la Nãsãud, Blaj ºi gim -


ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Cf. Wikipedia.2 Ibi dem.3 Enciclopedia românã, publicatã din însãrcinarea ºi sub auspiciile Asociaþiunii pentru Literatura Românã ºi Cultura

Poporului Român, de Dr. C. Diaconovici, tomul III, Kemet-Zymotic, Sibiu, 1904, în Editura ºi Tiparul lui W.Krafft, p. 255.

naziile ungureºti, pe de altã parte. Contra can -didatul lui, Vasile Duma i-a rãmas prieten, ni -meni nu-i putea contesta competenþele, iarfap tul cã era înzestrat cu o fire modestã, plãcutãºi avea umor a fãcut sã fie stimat, iubit ºi chiaradmirat.

În toamna anului 1886, cu o bursã dinpartea „fundaþiunii Moga”, s-a dus la Viena,unde a studiat doi ani, alþi doi ani petrecându-i la Budapesta, unde ºi-a dat ºi examenele deprofesor. La Viena a fost ales preºedinte al So -cietãþii „România Junã”. Spre surprinderea co -le gilor sãi, care aspirau sã ajungã, dupã studiileîn strãinãtate, la Sibiu, deoarece, pe vremeaaceea, de aici posibilitãþile de avansare pro fe -sionalã erau mai mari, încã de pe atunci Vir gilOniþiu ºi-a dorit sã ajungã profesor la Braºov.

Inteligent, cu „o frumoasã zestre moralã,bine înarmat nu numai pentru cariera sa, cipentru toate îndatoririle vieþii”, Vir gil Oniþiuºi-a început cariera de profesor de limba ºi lite -ratura românã ºi latinã la Liceul „Andreiªaguna” din Braºov în toamna anului 1890,unde a fost foarte bine primit de întreg corpulprofesoral.

L-a preocupat mereu îmbunãtãþirea în vã -þãmântului prin crearea unui sistem ped a gogicde învãþare a limbii române. Nu exista o pro -gramã ºcolarã dupã care profesorul sã se orien -teze, ca predarea sã nu se facã haotic, aºa încât aînceput sã adune materialele necesare pentrualcãtuirea unor manuale ºcolare. „El n-a scriscãrþi de teorie pedagogicã ori metodicã, ci însuºi a fãcut pe pedagogul practic, fãrã pãreche înistoria ºcoalelor noastre”. Întreaga lui viaþã acitit, a studiat, a cãutat sã-ºi îmbunãtãþeascãmereu cultura generalã de teama de a nu deveni

uni lat eral „un mare cusur al profesorilor gim -naziali specialiºti”.

La întregirea renumelui sãu ca dascãl de -sãvârºit a contribuit ºi faptul, recunoscut detoatã lumea, cã a fost un foarte bun pedagog, harnativ combinat cu un dezvoltat simþ al datoriei.Doar un foarte bun profesor poate sã-ºi exerciterolul educativ în raport cu elevii sãi ºi în mâinilesale stã puterea educativã a învãþãmântului, deaceea profesorul are cea mai grea rãspundere pecare ºi-o asumã. ªi Vir gil Oniþiu ºi-a asumat-o,iar roadele nu s-au lãsat aºteptate. A fost apre -ciat în timpul vieþii, în cei 25 de ani cât a lucratca dascãl, din care 24 de ani ºi ca di rec tor alLiceului „Andrei ªaguna”. A fost apreciat ºidupã moartea sa care a survenit la 21 octombrie1915, este apreciat ºi astãzi. Dovadã stau cãrþilescrise ca omagiu acestui om ºi dascãl de marevaloare: Vir gil Oniþiu, di rec tor al ºcolilor ro -mâneºti din Braºov de Ioan Ciurea, DirectorulVir gil Oniþiu. Sufletul ºi activitatea lui” de IosifBlaga, Vir gil Oniþiu în cultura româneascã deMircea Manta, Un ziditor de suflete Vir gilOniþiu de Horia Teculescu.

ªi tot ca semn de recunoaºtere pentru mun -ca depusã, Vir gil Oniþiu a fost primit membru co -re spon dent al Academiei Române în anul 1902.

Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” dinBaia Mare pãstreazã cu mândrie la ServiciulColecþii Speciale câteva dintre cãrþile semnatede Vir gil Oniþiu: De toate. Schiþe ºi novele, 100istoriore mo rale. Carte de cetire pentru ºcolilepoporale; Din cele trecute vremi... Însemnãridespre începuturile graiului, culturii ºi lite ra -turii neamului românesc, precum ºi cartea sem -natã de Dr. Iosif Blaga Directorul Vir gil Oniþiu.Sufletul ºi activitatea lui.

BIBLIOGRAFIE

. Blaga, Iosif, Directorul Vir gil Oniþiu. Sufletul ºi activitatea lui, Tipografia A. Mureºianu: Branisce&Comp., Braºov, 1916.

. www.cuvantul-liber.ro, nr. 45, 6 martie, 2014.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

Ioan Lupaº(1880-1967)

Simona DUMUÞA

Istoricul ºi omul pol i tic Ioan Lupaº s-anãscut la 9 au gust 1880, în Sãliºte,judeþul Sibiu, într-o familie de þãrani.

Studiile primare le face în comuna natalã, iar pecele secundare la Sibiu, pânã în clasa a VIII-a,când, din cauza profesorului de istorie, re cu -noscut pentru ºovinismul sãu, este nevoit sãplece la Gimnaziul Românesc din Braºov (aziColegiul Naþional „Andrei ªaguna”). Aici i-aavut ca profesori, printre alþi strãluciþi educatori

transilvãneni, pe Vir gil Oniþiu ºi Vasile Goldiº,iar la examenul de maturitate se clasificã primulîn seria acelui an. Urmeazã apoi, între 1900 ºi1904, studiile universitare la Facultatea deLitere ºi Filosofie, specializarea istorie ºi limbalatinã, din cadrul Universitãþii din Budapesta,luându-ºi licenþa ºi apoi doctoratul în istorie cuteza Biserica ortodoxã din Transilvania ºi uni -rea religioasã din veacul al XVIII-lea.

În timpul facultãþii activeazã în Societatea Academicã „Petru Maior” a studenþilor românidin Budapesta ºi se numãrã printre fondatoriirevistei „Luceafãrul”. Publicã articole din viaþastudenþeascã budapestanã în „Tri buna”, „Te le -graful român” ºi apoi în „Luceafãrul”. Îºi con -tinuã apoi, pe parcursul unui an, pregãtireaºtiinþificã la Universitatea din Berlin.

La întoarcerea în þarã, în anul 1905, estenumit profesor de istorie la Seminarul Teologic„Andreian” din Sibiu, unde va activa pânã în1909, an în care, silit de autoritãþile vremii, estenevoit sã pãrãseascã Sibiul ºi pleacã la Sãliºte.

Aici este numit protopop ºi apoi in spec tor ºcolar confesional, preocupându-se îndeaproape devia þa comunitãþilor ortodoxe româneºti din pro -topopiatul sãu ºi înfiinþând Biblioteca CentralãProtopopialã.

În timpul profesoratului de la Sibiu, pu -blicã un articol în care-i criticã pe latifundiarii ºiarendaºii români ºi maghiari ºi ia apãrarea þãra -nilor ce s-au rãsculat la 1907. Este condamnat de Curtea cu Juraþi din Cluj la o pedeapsã cu în -

chisoarea de 3 luni la Seghedin.Aici va începe redactarea mo -nografiei istorice despre mitro -politul Andrei ªaguna, lucrarece îi va aduce în anul 1910 pre -miul „Adamachi” al AcademieiRomâne, iar apoi alegerea sa în1914 ca membru co re spon dental acestei presti gioase instituþii.

În anul 1916, la pro pu ne -rea lui Nicolae Iorga ºi ca ur -mare a recunoaºterii meritelor sa -le ºtiinþifice deosebite este alesmembru tit u lar al Aca de mieiRomâne, ºi apoi pe parcursul atrei ani, preºedinte al Secþiunii

istorice a instituþiei.A fãcut parte din primul colectiv de

profesori ai Universitãþii Române din Cluj, fiind invitat sã predea la Catedra de istorie modernã aromânilor ºi apoi la cea de istoria Transilvaniei.ªi-a adus contribuþia la crearea ºi susþinereaunor instituþii ºtiinþifice ºi cul tural-artistice dinTransilvania. Împreunã cu profesorul AlexandruLapedatu a înfiinþat Institutul de Istorie Naþi -onalã, care a funcþionat pe lângã universitateaclujeanã, fiind primul institut de ºtiinþe istoricedin þarã. A sprijinit, de asemenea, edificareaCatedralei Ortodoxe ºi a Institutului TeologicOrtodox de la Cluj.

A participat la Marea Adunare Naþionalãde la Alba Iulia ºi ul te rior este numit secretargen eral al Resortului Culte ºi InstrucþiunePublicã din Consiliul Dirigent al Transilvaniei.S-a implicat apoi con stant în viaþa politicã aþãrii, fiind deputat în primul Parlament alRomâniei reîntregite, ministru al Sãnãtãþii ºi mi -nistru al Cultelor ºi Artelor. O activitate intensã


ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

„Profesorul ºi academicianulIoan Lupaº rãmâne un veritabil cre -ator de problematicã ºi de ºcoalãistoricã în spaþiul istoriografic ro -mânesc interbelic, reuºind, îm pre -unã cu apropiaþii sãi colaboratoride la Universitate ºi din Institutul deIstorie Naþionalã pe care l-a înfiin -þat la Cluj, sã propulseze cercetareaistoricã transilvanã la nivelul isto -riografiei gen er ale româneºti”.(Nicolae Edroiu) Ioan Lupaº

cul tural-ºtiinþificã a avut ºi în cadrul ASTREI,ca membru ºi apoi ca preºedinte al secþiuniiistorice sau coordonând Biblioteca istoricã aacesteia.

Ioan Lupaº s-a dedicat cu toatã fiinþa învã -þãmântului su pe rior în istorie ºi cercetãrii isto -rice, a þinut numeroase prelegeri ºi comunicãripublice, a avut o activitate publicisticã impre -sionantã ºi a scris zeci de lucrãri, majoritateatratând istoria românilor transilvãneni, istoriabisericii ºi a culturii române.

În perioadele tulburi ºi de mari frãmântãrinaþionale pe care le-a trãit, s-a implicat în asi -gurarea bunei funcþionãri a instituþiilor ºtiin -þifice ºi de învãþãmânt româneºti ºi a continuat

sã-ºi publice lucrãrile, în ciuda greutãþilor ma -teriale, însã nu pentru mult timp. Contextul po -lit ico-ideo logic care a urmat instaurãrii regi -mului procomunist avea sã aducã graveprejudicii ºi mari nedreptãþi marelui sa vant. Înanul 1948 este înlãturat, împreunã cu alþi 104membri, din Ac a de mia Românã ºi apoi arestatde autoritãþile comuniste, la fel ca toþi foºtiiminiºtri ai perioadei interbelice ºi închis vremede cinci ani la Sighet.

S-a stins din viaþã la 3 iulie 1967, la Bucu -reºti. La 3 iulie 1990, i se face reparaþia moralãcuvenitã ºi, în cadrul adunãrii gen er ale a Acade -miei Române, este repus în drepturi ca membrutit u lar al forului suprem al ºtiinþei româneºti.

Bibliografie:

. Rusu, Dorina N. Membrii Academiei Române: 1866-2003. Dicþionar, Editura Academiei Române,Bucureºti, 2003.

. Pãcurariu, Mircea, Dicþionarul teologilor români, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2002.

. Crãciun, I. Biobibliografia d-lui Ioan Lupaº. Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani 1880-1940.Imprimeria Naþionalã, Bucureºti, 1943.

. *** Ioan Lupaº (1880-1967), Scrieri alese, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2006.

Ilarion Puºcariu(1842-1922)

Anca SIMA

S-a nãscut la 5 septembrie 1842 într-ofamilie preoþeascã din Sohodul Bra nu -lui, judeþul Braºov. A studiat la ºcoala

confesionalã din sat ºi apoi la ªcoala Normalã Ro -mâneascã din Braºov, continuând la noul Gimnaziudin Braºov (1855-1859), înte meiat prin strãdaniileprotopopului Ioan Popasu ºi ale lui Andrei ªaguna.A terminat aici patru clase ºi a predat un an caînvãþãtor în satul sãu na tal. S-a înscris apoi la Gim -naziul de Stat din Sibiu, urmând clasa a V-a, iarclasele VI-VIII le-a fãcut la fãrã frecvenþã. În paralel a urmat ºi cursurile Institutului Teologic de aici(1861-1864).

În anul 1864 merge cu o bursã pentru studii laUniversitatea din Viena (1864-1869), unde obþinedoctoratul în filozofie. Douã se mestre a fãcut ºistudii juridice.

Se întoarce în þarã în toamna anului 1869 ºi estenumit secretar al Consistoriului din Sibiu, este hiro -tonisit în aceastã perioadã diacon necã sãtorit.

În anul 1870 este hirotonit preot ºi lu creazã ca profesor la Institutul Teologic-Ped a gogic, predând istoria bisericeascã, intro du cerea ºi exegeza biblicã,

introducerea în te o logie ºi moralã, iar pe parteapedagogiei ºtiin þele naturale ºi limba românã.

A fost preºedintele de onoare al Societãþii deLecturã a Teologilor.

Era foarte apreciat, lucru ce reiese din faptulcã în 1881 a fost invitat sã ocupe Catedra de dog -maticã ºi moralã de la Facultatea de Teologie aUniversitãþii din Cernãuþi, post pe care l-a refuzat.

În 1874 a fost tuns în monahism la mã nãstireaHodoº-Bodrog din eparhia Ardealului, sub numelede Ilarion, în locul celui primit la botez, Bucur, iarmitropolitul Procopie Ivaºcovici l-a hirotonisit pro -tosinghel. Sub noul mitropolit, Miron Romanul, afost ales consilier onorific al Secþiei bisericeºti. În1886 era hiro tonisit arhimandrit. Pãrãseºte Institutul Te olo gic-Ped a gogic în anul 1878.

Dupã alegerea vicarului Nicolau Popea caepis cop al Caransebeºului, Ilarion Puºcariu a pri mitslujba de vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, pe care adeþinut-o pânã la moarte.

A slujit cu devotament sub ºase mitro poliþi. Afost ales deputat în Sinodul Arhie piscopiei Sibiuluiºi în Congresul Naþional Bi sericesc.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

În 1921, la propunerea mitropolitului NicolaeBãlan, a fost hirotonit arhiereu-vicar.

Ilarion Puºcariu a fost mereu prezent în viaþaculturalã a Transilvaniei. Era membru mar cant al„Asociaþiunii Transilvane pentru Cultura ºi Lite -ratura Poporului Român” (ASTRA).

A fost ales vicepreºedinte al Astrei (1889-1901). În 1893, dupã moartea lui Bariþiu, a con dusAdunarea generalã de la Nãsãud. A slujit ASTRA ºica preºedinte al Despãrþãmântului Sibiu.

A dãruit Bibliotecii ASTRA din Sibiu o serie de tipãrituri vechi româneºti, pre cum ºi întreaga colecþie a ziarului „Telegraful român”.

A fost colaborator al zia -rului „Telegraful român”. În anii1876-1877 a redactat „FoiºoaraTe le grafului român” (împreunã cu Daniil Popovici Barcianu ºiDimitrie Comºa), cu sco pul de apleda pentru generalizarea orto -gra fiei româneºti fonetice.

A colaborat cu articole laEnciclopedia Românã editatã laSibiu de Corneliu Diaconovici,pre cum ºi la o serie de reviste ºiziare româneºti din Transilvania.

A tipãrit o serie de manuale, dupã cum urmeazã:

• Limba maternã (românã)în insti tutele pedagogice ºi clasele poporale române (Sibiu, 1875,VII+178 p.); ul te rior a apãrut subtitlul Limba românã, curs metodic pentru insti tutelepedagogice ºi ºcoalele poporale române (ediþia aV-a, Sibiu, 1908, 155p.);

• Isagogia, adicã introducerea în cu no ºtinþacãrþilor Sfintei Scripturi (Sibiu, 1878, ediþia a II-a,1904, 238 p.+ 4 foi);

• Principii de pedagogie generalã (Sibiu,1880, XVI+144);

• Man ual de istorie bisericeascã (ediþia I,1893, VI+132+115 p., ediþia a II-a, 1901, 130 p.,ediþia a III-a, 1907, 247 p., ediþia a IV-a, 1919, ediþia a V-a, 1920); partea a doua cuprinde Isto ria bisericii româneºti; Istorie biblicã, man ual de religie pentruºcolile medii (ediþia I, 1893, 126 p., ediþia a II-a,1901, XII+184 p., ediþia a III-a, 1907, 196 p.).

Ilarion Puºcariu a fost un cercetãtor neo bosit,aceasta rezultã din cununa de lucrãri pe care le-a tipãrit:

• Documente pentru limbã ºi istorie (vol. I,Sibiu, 1889, XVI+399+3 fasc., vol. II, Sibiu, 1897,VI+384);

• Mitropolia românilor ortodocºi din Ungaria

ºi Transilvania. Studiu istoric despre reînfiinþareaMitropoliei, dimpreunã cu o colec þie de acte (Sibiu,1900, VII+178+434 p.);

• Biserica catedralã de la Mitropolia Orto -doxã Românã din Sibiu. Istoricul zidirii, 1857-1906(Sibiu, 1908, III+193 p.) – în colaborare cu MironCristea ºi Matei Voileanu;

• Contribuþii istorice privitoare la trecutulro mânilor de pe pãmântul crãiesc (Sibiu, 1913,CIV+ 350 p.) – în colaborare cu juriºtii ºi isto riciiIoan Preda, Lucian Borcea, Ioan Lupaº, Silviu

Dragomir ºi Ioan Matei.• A editat lucrarea fratelui

sãu, Ioan Puºcariu, Notiþe despreîntâmplãrile contem po rane (Sibiu, 1913, 220 p.).

Nu pot fi trecute cu vedereacâteva con tribuþii referitoare lavia þa ºi activitatea mitro polituluiAndrei ªaguna: Din anii ultimi aimi tropolitului Andrei ªaguna.Despre boala ºi moar tea lui; Spi -cuiri ºi fragmente din co res pon -denþa lui ªaguna, ambele cuprinseîn volu mul comemorativ închinatmitropolitului Andrei în 1909;Ches tiunea instalãrii lui Andreiªaguna în scaunul mitropolitan, în„Revista Teo logicã”, 1908 º.a.

Pentru toatã activitatea sa,Ilarion Puºcariu este ales de cãtre Ac a de miaRomânã – cel mai înalt for al þãrii – membru deonoare (24 mai 1916).

La 26 au gust/8 septembrie 1922, la vârsta de80 de ani s-a stins din viaþã. A fost înmormântat încavoul familiei, din Bran-Centru, potrivit ulti meisale do rinþe, ca dovadã a legãturii cu lo curile natale.

Prin tes ta ment a rânduit ca, din banii sãi, sã sedea câte 5000 de lei bisericilor din Soho dol, Predealºi Bran-Poartã ºi sã se facã o fun daþie cu numele sãu, din veniturile cãreia sã fie ajutaþi sãracii ºi cei loviþide soartã.

„Arhiereul Ilarion Puºcariu a fost un sufletarmonic ºi echilibrat, un adevãrat om de ca racter.Toatã viaþa a fost condus de un ideal: binele Bisericii ºi ridicarea neamului... Cu el dispare o venerabilãfigurã de preot, cu el se duce un om din generaþia luiªaguna. Viaþa lui e strâns legatã de soarta Bisericii.Un capitol din viaþa noastrã bisericeascã se încheiecu dis pa riþia acestui arhiereu”. (Nicolae Bãlan –mitro politul de atunci al Ardealului).


ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Ilarion Puºcariu

Bibliografie:

. Rusu, Dorina N., Membrii Academiei Române1866-2003. Dicþionar, Ediþia a III-a revãzutã ºi adãugitã,cu un cuvânt înainte de Ac a de mi cian Eugen Simion, Preºedintele Academiei Române, Bucureºti,Editura Enciclopedicã, Editura Academiei Române, 2003.

. Pãcurariu, Mircea, Dicþionarul teologilor români, Ediþia a II-a revãzutã, Bucureºti, EdituraEnciclopedicã, 2002.

. Pãcurariu, Mircea, Cãrturari sibieni de altãdatã, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002.

Alexandru Lapedatu(1876-1950)

Li ana SILAGHIFlorina VANCIU

Împreunã cu fratele sãu geamãn, Ion,Alexandru Lapedatu s-a nãscut îndata de 14 septembrie 1876, în satul

Cernatul Sãcelelor, judeþul Braºov, ºi s-a stinsdin viaþã la 30 au gust 1950 în închisoarea de laSighetul Marmaþiei, judeþul Maramureº. A fostistoric, dip lo mat, profesor ºi om pol i tic lib eral,preºedinte al Senatului (16 noiembrie 1936-20martie 1937); preºedinte al Academiei Române(1935-1938).

Este fiul profesorului, scriitorului ºi pu -blicistului transilvãnean Ion A. Lapedatu, de lacare moºteneºte pasiunea pentru istoria nea mu -lui. Din pãcate, îºi pierde la o vâr -stã fragedã tatãl, rãmânând sãrãzbatã în viaþã, împreunã cu fra -tele sãu geamãn, doar prin minteaºi puterile lor. Primele noþiuni ºco -lare le primeºte la ºcoala ro mâ -neascã din satul Glâmboaca ºi apoi la cea din Cernatu. Este transferatîn anul 1884 la ªcoala Centralã din Braºov – actualul Liceu „Andreiªaguna”. Dupã terminarea stu dii -lor ele mentare ºi secundare laBraºov, obþine bacalaureatul la Li -ceul Cen tral din Iaºi (1896). Ur -meazã Facultatea de Medicinã dinBucureºti, pe care o abandoneazãdupã trei ani, apoi se înscrie la Fa -cultatea de Litere ºi Filozofie, luân du-ºi licenþaîn istorie ºi geografie cu cali fi cativul Magnacum laude, bucurându-se de cea mai bunã ºcoalã istoricã a timpului, cu profesori ca N. Iorga, D.Onciul, I. Bogdan, B. P. Hasdeu, T. Maiorescu,Gr. Tocilescu, G. Mârzescu.

Dupã terminarea studiilor devine, pentruscurt timp, profesor suplinitor la Colegiul„Sfântul Sava” din Bucureºti, apoi, în 1903, este angajat la secþia de manuscrise a BiblioteciiAcademiei Române pentru pregãtirea mate ria -lului în vederea publicãrii vechilor documenteromâneºti. Aici, remarcându-se prin cu no ºtin -þele sale în domeniul istoriei medievale, i seoferã postul de secretar al Comisiei Monu men -telor Istorice (1904-1919) ºi al Comisiunii Isto -rice a României (1911-1919), unde îl se con -deazã pe Ioan Bogdan în munca tipãririi

do cumentelor, cronicilor ºi vechilor texte delim bã românã. În aceastã calitate, în timpul refu -giului de la Iaºi din anii Primului Rãzboi Mon -dial, participã la transportarea tezaurului Românieiîn Rusia.

Timp de opt ani editeazã Buletinul Co -misiunii Monumentelor Istorice (1908-1916) ºitimp de doi ani (1914-1915), Anuarul acesteicomisii, ambele publicaþii impunându-se princontribuþia de excepþie la studierea ºi cu -noaº terea monumentelor ºi istoriei noastre, fã -când cunoscute o serie de obiective valoroasecare trebuiau in cluse în lista monumentelor isto -

rice protejate de lege, dar, din pã -cate, întrerupte din cauza intrãriiRomâniei în rãzboi.

Ca secretar al ComitetuluiSo cietãþii „Steaua”, susþine edi ta -rea bibliotecii Steaua (de la nu -mãrul 20 pânã la numãrul 47 – ulti -mul), înfiinþatã de Spiru C. Haret,care cu ajutorul preoþilor ºi das -cãlilor s-a bucurat de o largãrãspân dire.

În anul 1908 demisioneazãde la bibli oteca Academiei Ro mâ -ne, pentru a se dedica activitãþii din cadrul Comisiei Monu men te lorIsto rice, al cãrei serviciu l-a re -struc turat pentru o mai buna

funcþionare.Din aceastã poziþie sta bi leºte legãturi va -

loroase cu cei mai strãluciþi oameni de culturã ºioa meni politici ai vremii: B. P. Hasdeu, O.Goga, Simion Mehe dinþi, N. Iorga, V. Pârvan,N. Bãnescu, I. Ursu, N. Dobrescu, ªtefanOrãºanu, R. Caracaº, N. Hodoº, C. Moisil, Ilarie Chendi, N. Cartojan sau C. C. Giurescu, cu altecuvinte, cu toþi cei care erau preocupaþi de pro -bleme naþionale de ordin pol i tic sau cul tural.

Pentru prodigioasa sa activitate, în anul1910, la propunerea lui I. Kalinderu, în numeleSecþiei istorice, a fost ales membru co re spon -dent al Academiei Române, confirmându-i-seast fel o valoare ºtiinþificã ce nu putea treceneo b servatã.

Datoritã eforturilor sale a apãrut volumulDin Þara Basarabilor, de George Coºbuc


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

Alexandru Lapedatu

(Bu cureºti, 1911), dar ºi lucrãri ale luiAlexandru Vlahuþã sau Barbu Delavrancea.Con comitent cu toate acestea ºi-a continuat ºiactivitatea pu blicisticã personalã, elaborând stu -dii ded i cate în întregime cunoaºterii unor mo -numente, prin care dorea sã evidenþieze im por -tanþa prezervãrii acestora ca „singure mãrturiiale trecerii prin timp a poporului român”. (IoanOpriº, Alexandru Lapedatu în cultura româ neas -cã, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1996, p. 20.)

În octombrie 1918 devine membru tit u laral Academiei Române. În Cuvânt de mulþumire,istoricul afirma: „La râvna ºi dragostea meapentru cercetarea ºi înfãþiºarea trecutului, dum -neavoastrã aþi adãugat, prin aceastã chemare,autoritatea moralã ºi ºtiinþificã pe care acestînalt aºezãmânt de culturã o dã membrilor sãi.Preþuind dupã toatã importanþa ei aceastã acti -vitate, mã voi sili sã o pãstrez prin lucruri câtmai bune ºi mai folositoare din domeniul stu -diilor mele istorice ºi, întru cât necesitatea vacere ºi priceperea mã va ajuta, din alte domeniiale culturii noastre naþionale. Cãci, negreºit,vre mea de aºezare ce va urma actualei fun da -mentale transformãri a mai tuturor formelor deorganizare a vieþii omeneºti va im pune, cel puþin generaþiei noastre, o activitate culturalã destulde intensã ºi în afarã de îndeletnicirile speciale.Aceasta ºi pentru cã Ac a de mia Românã nu vamai fi, ca azi încã, numai un simbol cul tural alunitãþii noastre naþionale, ci ºi o vie ºi înaltãexpresie a acestei unitãþi – ea însãºi o completãºi definitivã realitate”.

Dupã rãzboi face parte, în ca litate de con -silier pe probleme de etnografie ºi geografie, dindele gaþia României prezentã la Con ferinþa dePace de la Paris (1920) ºi la cea de la Geneva(1922), parti cipând la semnarea Tratatelor de pa -ce. Aici a redactat ºi publicat, în versiune fran -cezã ºi englezã, memorii bine documentate cuprivire la revendicãrile teritoriale ale României.

Întors în tarã, se ocupã de organizareaUniversitãþii din Cluj, unde ocupã postul de pro -fesor de istorie veche a românilor (1919-1938),paralel îndeplinind funcþiile de dec an (1921-1922) ºi prodecan (1922-1923) al aceleiaºi fa -cultãþi. A fost sen a tor din partea Universitãþii înprimul Parlament al României întregite (1919-1920; 1926).

În 1920 fondeazã, împreunã cu IoanLupaº, Institutul de Istorie Naþionalã din Cluj,patronat de Regele Ferdinand I, pe care-l va con -duce pânã în 1938, când devine di rec tor gen eralal Arhivelor Statului.

Activitatea didacticã ºi ºtiinþificã estecom pletatã de activitatea sa culturalã ºi pu bli -cisticã, fiind membru de onoare sau activ a nu -

meroase societãþi ºi comisii culturale: preºe-dinte al Comisiei Monumentelor Istorice filialaArdeal, al Comisiei pentru organizarea arhi ve -lor de peste munþi ºi al Comisiei pentru reor -ganizarea muzeelor din Transilvania, membruîn Comisia pentru revizuirea numirilor de lo -calitãþi, în Comisia pentru întocmirea noilor ste -me ale tãrii, în Comisia pentru încoronarea su -ve ranilor, în Societatea Numismaticã Românã,în Sindicatul ziariºtilor români din Ardeal ºiBanat, membru al Societãþii arheo logi ce-isto -rice din Chiºinãu, al Societãþii autorilor dra -matici români etc.

A fãcut parte ºi a lucrat în toate cor po -raþiile reprezentative ale vieþii religioase – Con -siliul eparhial al eparhiei Clujului ºi Consiliulcen tral bisericesc al Bisericii Ortodoxe Româ -ne, implicându-se în ridicarea Bisericii Orto -doxe Române la statutul de Patriarhie

A colaborat la numeroase reviste ºtiin -þifice ºi literare, precum Sãmãnãtorul (Bu cu -reºti), Foaia ilustratã (Budapesta), Revista isto -ricã (Vãlenii de Munte, Bucureºti, Iaºi), Dacia(Bucureºti), Arhiva româneascã (Bucureºti); aredactat Buletinul Comisiei Monumentelor Isto -rice (1908-1916) ºi Anuarul Comisiei Monu -mentelor Istorice (1914-1915).

În politicã îºi începe activitatea în 1922,an în care este ales deputat de Bihor al Partidului Naþional Lib eral, în el recunoscându-se „toateînsuºirile necesare pentru a fi în Parlament de -putatul de care este nevoie astãzi mai mult decâtoricând, astãzi când datoritã unor împrejurãri fa -tal le gate de rãzboi, de reîntregirea þãrii, atâþianepregãtiþi ºi incapabili au rãzbãtut în viaþa poli -ticã. Al. Lapedatu uneºte inteligenþa cultivatã aînvãþatului ºi pãtrunderea cercetãtorului istoriccu simþul realitãþii”. (Alex. Lapedatu – alesul dela Ceica, în Înfrãþirea, II, nr. 527, 31 mai 1922.)

Face parte din guvernele liberale ale pe -rioadei interbelice, ca ministru al Cultelor ºiArtelor (30 octombrie 1923-27 martie 1926),când poartã tratative cu reprezentantul Vati ca -nului pentru încheierea unui Con cor dat menit sã reglementeze situaþia Bisericii Romano-Cato -lice din România (1924).

Ocupã, în mai multe rânduri, portofoliulCultelor ºi Artelor (4 iunie 1927-3 noiembrie1928; 9 iunie 1934-29 au gust 1936) – calitate încare a instituit premiile pentru literaturã, picturãºi sculpturã, a pus bazele Teatrului de Vest dinOradea ºi a reorganizat teatrele din Cluj ºi Iaºi, a contribuit la reanimarea vieþii muzicale aIaºiului, a iniþiat înfiinþarea Comisiei pentruachi ziþionarea operelor de artã, a sprijinit reor -ganizarea unor muzee din întreaga þarã ºi a con -tribuit la crearea ªcolii de Arte Frumoase din


ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Cluj. În timpul mandatului sãu multe cãrþi im -portante au fost tipãrite, multe muzee au fostdeschise, printre care Muzeul Etnografic dinCluj-Napoca ºi Muzeul Satului din Bucureºti.La insistenþele sale, numeroase monumente pu -blice au fost ridicate în memoria unor mari per -sonalitãþi: B. P. Hasdeu, D. Onciul, I. Gh. Duca,I. I. C. Brãtianu etc.

Este ales ministru ad-in terim la Mi nis terul Muncii, Cooperaþiei ºi Asigurãrilor So ciale (4-6 iunie 1927) ºi Ministru Secretar de Stat (14noiembrie 1933 - 9 iunie 1934; 29 au gust 1936 -14 noiembrie 1937). Între timp revine în Senat,unde este ales preºedinte (1936-1937). În timpul regimului autoritar al lui Carol II, dupãinterzicerea partidelor prin decret-lege (1938),intrã în Frontul Renaºterii Naþionale, fiind unadintre personalitãþile de prim-plan ale for ma þiunii.

În cadrul Academiei Române ocupã di -ferite funcþii: vicepreºedinte (31 mai 1934 - 31mai 1935; 3 iunie 1938 - 30 mai 1939), preºe -dinte (31 mai 1935 - 3 iunie 1938) ºi secretargen eral (5 februarie 1939 - 1 iunie 1948). La 9iunie 1948, odatã cu reorganizarea Academiei în ca drul regimului comunist, i se retrage calitateade membru, fiind repus în drepturi ca membrutit u lar în 3 iulie 1990.

Dupã instaurarea regimului comunist, încadrul represiunii împotriva liderilor partidelorpolitice ale perioadei interbelice, viaþa luiAlexandru Lapedatu avea sã ia o întorsãturãdramaticã: este arestat în noaptea de 5/6 mai1950, i se retrag toate titlurile academice ºi esteîntemniþat la Sighet, unde moare în acelaºi an, în circumstanþe neclare.

Aria preocupãrilor sale, activitatea ºtiin -þificã de investigare a numeroaselor arhive, pro -blema formãrii statelor feudale româneºti,chesti uni le gate de arta bisericeascã, dar ºi inte -resul deosebit faþã de unii domnitori, prelaþi sauoameni de culturã se reflectã în bogata sa operã,care îl aºazã în rândul celor mai valoroºi repre -zentanþi ai epocii.

Dintre lucrãrile lui cele mai importanteamin tim: Radu cel Frumos (iunie 1462-ian.1474) (1902), Vlad Vodã Cãlugãrul 1482-1496(1903), Documente istorice din arhivele Braºo -vului (1903), Câteva cuvinte asupra bisericilorSf. Nicolae Domnesc ºi Trei Ierarhi (1904), Ma -nuscrisele de la Bisericani ºi Râºca (1904),

ªtefan cel Mare (1904), Revoluþia lui Horia(1906), Episcopia Strehaii (1906), Catagrafiabisericilor bucureºtene la 1810 (1907), Curteade Argeº et ses mon u ments (1909) – primul ghidîntr-o limbã strãinã al monumentelor din fostacapitalã munteanã, Scurtã privire asupra ces -tiunii conservãrii monumentelor istorice (1911),Activitatea istoricã a lui N. Densusianu (1912),Monumentele noastre istorice în lecturi ilus -trative (1914), Un mãnunchi de cercetãriistorice (1915), Doi cãrturari braºoveni din sec. XVIII (1915), Mihai Vodã Viteazul (1915), Do -cumente ºi lãmuriri cu privire la desfacereaproprietãþilor moldovene de peste Prut (1916),Politica lui Radu cel Mare 1495-1508 (1916),Mihnea cel Rãu ºi ungurii 1508-1510 (1921-1922), Dr. Ioan Scurtu, cuvinte de amintire (1922),Cum s-a alcãtuit tradiþia naþionalã despre ori -ginea Þãrii Româneºti (1923).

În 1998 i-a fost publicat volumul Amintiri, ul tima lucrare a istoricului Lapedatu, ediþie în -gri jitã ºi prefaþatã, note ºi comentarii de IoanOpriº, apãrut la Cluj-Napoca, la EdituraAlbastrã. Cartea cuprinde însemnãri, reflecþii ºiamintiri scrise de Al. Lapedatu, în diferite etape, majoritatea în ul tima parte a vieþii. Din Notaasupra ediþiei, aflãm cã acest ultim volum este,de fapt, o revizuire a lucrãrii Scrieri alese, pu -blicatã în anul 1985, cuprinzând articole, dis -cursuri ºi cuvântãri elab o rate de AlexandruLape datu între anii 1902-1943, cãrora li s-auadãugat Amintirile sale scrise spre sfârºitul vie -þii ºi Jurnalul de la Moscova. La fi nal re gãsimfotografii ºi documente relevante, însoþite decomentarii ex pli ca tive.

Dupã 1990, titlurile academice i-au fostre date post mor tem. În 1994, în localitatea natalã Sãcele a fost ridicat un bust în memoria sa, lacasa natalã a fost aºezatã o placã comemorativã,iar o ºcoalã ºi o stradã îi poartã numele.

În anul 2006, Muzeul Judeþean de IstorieBraºov a organizat o expoziþie ineditã de foto -grafii ºi documente care au aparþinut fraþilorLapedatu.

Luând în considerare activitatea sa, putem afirma cu tãrie cã Alexandru Lapedatu a fostunul dintre cei mai strãluciþi diplomaþi ai acelorvremuri, renumit istoric ºi om de culturã, care aservit ºi ºi-a dedicat întreaga viaþã, în mod ex -cep þional, intereselor þãrii sale.

Bibliografie:. Constantin C. Giurescu. Cinci ani ºi douã luni în penitenciarul din Sighet (7 mai 1950-5 iulie 1955),

Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1994.. Fraþilor Alexandru ºi Ion I. Lãpedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani. Bucureºti, Imprimeria Naþionalã, 1936.. Ioan Opriº. Alexandru Lapedatu în cultura româneascã (Contribuþii la cunoaºterea vieþii politice ºi

culturale româneºti din perioada 1918-1947), Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1996.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

Marius Sturza(1876-1954)

Valentina ROTARU

Fiu al unui preot dintr-o comunã delângã Arad, viitorul profesor de bal -neologie Marius Sturza s-a nãscut la

27 au gust 1876, în localitatea ªepreuº, judeþulArad. ªcoala primarã o face în satul na tal, iardupã absolvirea liceului braºovean „Andreiªaguna”1 îºi continuã studiile la Facultatea deMedicinã din Viena, pe care o absolvã în anul1895. La Viena îºi ia ºi doctoratul în anul 1901.În perioada va can þelor a lucrat la Gräfenberg, înSilezia, unde profesa unchiul sãu, dr. Ion Hozan, medicul-ºef al Sta bilimentelor de HidroterapiePriessnitz”2. Aici tânãrul Marius Sturza „îºiînsuºeºte tehnica hidro terapiei ºi a masajului”3.Între anii 1901-1903 se per fec þio -neazã în dife rite ramuri ale me -dicinii (boli interne, psihiatrie,fizi o te rapie, participând la stagiide per fec þio nare în cadrul unormari spitale europene (Viena,Paris, Berlin).

La îndemnul familiei, tâ nã -rul Sturza se înscrie la Facultateade Drept din Budapesta, pe careînsã o pãrãseºte dupã numai treiluni, înscri indu-se la Facultatea deMedicinã din Viena. Referitor laaceastã alegere, studentul me di ci -nist scrie mai târziu: „Observaþiilefãcute asupra curelor din Gräfen -berg ºi tot atât de mult prac ticamedicalã a unchiului meu au avut o influ enþãcovârºitoare încã din adolescenþã asupra viito -rului meu ºi a carierei mele. Am îndrãgit de peatunci medicina ºi am voit sã mã fac doc tor,vindecând ºi eu cu apã ºi cu mijloace naturale,aºa cum vãzusem aceasta în Gräfenberg“4.

În ultimii ani de studii, a lucrat voluntar înclinica de medicinã internã a profesoruluiDrasche ºi în cea neurologicã a profesorului von Frankl-Hochwart. „La puþinã vreme dupã ce afost promovat – cu fastul obiºnuit de la Viena –doc tor în medicinã (iunie 1901), a preluat con -ducerea Sanatoriului de Fizi ote rapie Wällis ch -hof. Aici, Sturza este cel de-al treilea spe cial istdin Europa care aplicã ºi perfec þio neazã cura deaer liber în ca bane, bãile de aer ºi de soare, cucare obþine rezultate de care începe sã se vor -beascã. Instaleazã, în ace laºi timp, toate celenecesare pentru hidroterapie, electro te ra pie ºitermoterapie. În anul 1910, in tro duce chiar ºi

tratamentul cu emanaþii de ra -diu, ceea ce face din Wällis ch -hof cel mai complet utilat sa -natoriu de fizioterapie dinAus tria”5. Între timp face cã lã -torii de studiu în Italia, Franþa ºiPolonia.

În decembrie 1918, dr.Marius Sturza este numit„secretar gen eral al ResortuluiSãnãtãþii din Consiliul Dirigent. Elanul sãu se izbeºte curând deîngustimea ºi spirtul de castã ale po liticianismului dem a gogic.M. Sturza nu a fost înþeles. În1922, dupã ce i se oferise unpost de medic secundar la Aiud,

se întoarce la Viena tinereþii sale, de unde revine numai dupã ce, prin înalt decret, este numitmedic-ºef al viitorului Institut de Balneologie,proiectat a se construi dupã planurile întocmitede el însuºi ºi de arhi tectul vienez de origine


ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Mariu Sturza

1 Dr. Bologa Valeriu L., Contribuþii la istoria medicinei din Ardeal. Patru veacuri de medicinã în Ardeal – Întâiimedici români ºi întâiele tipãrituri medicale româneºti în Ardeal. – Oameni ºi fapte din trecutul med i cal alBraºovului, Institutul de arte grafice „Ardealul”, Cluj, 1927.

2 Florea Marin, Facultatea de Medicinã, ªcoala Medicalã Clujeanã ºi Spitalele din Cluj (1500-1990). Scurt istoric,Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2004, p. 82.

3 Elena Berlescu, Dicþionar enciclopedic med i cal de balneoclimatologie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1982, p. 298.

4 Dr. Alexandru Trifan, Prof. dr. Marius Sturza, promotor al balnologiei în România, în „Viaþa medicalã”, nr. 42(1188), octombrie 2012.

5 Ibi dem.

românã Cezar Popovici proiect, din nefericire,abandonat”1.

În 1927, contribuie la buna desfãºurare aCongresului Internaþional de Talasoterapie carea avut loc la Bucureºti ºi Constanþa2. În anul1930, când, la Cluj, se înfiinþeazã prima Catedrãde balneologie din þarã, dr. Marius Sturza vaface parte din aceastã entitate. Peste un an revine definitiv în Cluj ºi întemeiazã învãþãmântuluniversitar de balneologie ºi climato-fizio te ra -pie din þarã3.

Pentru dr. Marius Sturza urmeazã o pe -rioadã de realizãri ºtiinþifice deosebite. În 1930publicã la Viena o amplã lucrare referitoare laapele sãrate din România ºi proprietãþile lor cu -ra tive cu titlul: Die kochsalzwässer Romäniens.În aceastã lucrare autorul clasificã pentru primadatã, pe bazã geologicã, apele sãrate dinRomânia, fãcând ºi aprecierea lor din punct devedere balneologic ºi balneoterapeutic.

Devine, în anul 1931, profesor agregat ºi,din 1934, profesor tit u lar de balneologie ºi fizio -logie la Facultatea de Medicinã din Cluj4. Caprim tit u lar al catedrei de balneologie ºi fizio -logie, dr. Sturza a ºtiut sã-ºi apropie studenþii ºimedicii tineri ºi sã dezvolte în ei interesul pentru o ramurã a ºtiinþei medicale care urma sã aibã omare importanþã în formarea medicului tera -peuticean5. În perioada care urmeazã, dr. Marius Sturza participã cu lucrãri de specialitate la con -ferinþele naþionale ºi internaþionale de la Karlsbad(1933), Bucureºti (1934), Cluj ºi Sovata (1935),Bucureºti (1936), Wiesbaden (1937), Cluj(1938), Kiel (1938)6.

Ca urmare a unei activitãþi didactice ºi decercetare deosebite, este ales, în anul 1937,mem bru co re spon dent al Academie Române deMedicinã ºi Membru al Societãþii Internaþionale de Hidrologie7, iar la 3 iunie 1938, membru deonoare al Academiei Române, care îi dã însãr -cinarea plinã de rãspundere ca, împreunã cu dr.

Cezar Popovici, sã instaleze serviciul fizio te -rapeutic al Spitalului Elias din Bucureºti8.

Marius Sturza a fãcut parte din lotul deoameni de ºtiinþã, cãrora, în anul 1948, li s-aretras abuziv titlul de a ac a de mi cian, fiind repusîn drepturi la 3 iulie 1990.

În 1925 se înfiinþeazã Întreprinderea Bal -nearã din Sovata S.A. Medicul prin ci pal al sta -þiunii a fost dr. Marius Sturza, aceasta fiind unuldintre acþionarii principali9 pânã la na þio na li -zarea ei în 11 iunie 1948. Trebuie reliefat apor -tul deosebit al prof. dr. Marius Sturza, în pe -rioada dintre cele douã rãzboaie mondiale, laintroducerea, în staþiunea Sovata, a unui tra -tament balneofizioterapeutic fundamentat pecer cetãri ºtiinþifice10. Sub impulsul dr. Sturza,masajul se rãspândeºte ca tehnicã medicalã, atâtîn staþiunile balneoclimaterice, cât ºi în spitale.Începând cu anul 1940, masajul folosit pe bazeºtiinþifice este implementat ºi în spitalele dinBucureºti. În vederea angajãrii întregului or -gan ism în procesul de vindecare, dr. Sturza fo -losea complexe terapeutice individualizate,con stând dintr-o armonioasã îmbinare a regi -mului di ete tic cu terapia medicamentoasã ºi hor -monalã, cu fizioterapia ºi cu balneoterapia11.

Din literatura de specialitate publicatã dedr. Marius Sturza, demne de menþionat sunt lu -crãrile: Orientãri pentru cure balneare ºi cli -materice de varã; Importanþa preventivã ºi te -ra peuticã a climei de iarnã; Metode noi înîn tre buinþarea apelor minerale sulfuroase; Fi -zio terapia în rãzboi; Clima ºi apele minerale încadrul problemelor sanitare rurale din România,importanþa preventivã ºi curativã a climei deiarnã etc. Trebuie amintit, în acest con text, ºicursul predat la Fa cultatea de Medicinã din Clujîn anul universitar 1932-1932, întitulat Noþiunielementare de bal neologie ºi având 310 paginilitografiate12. Im portante, pentru diferite spe -cialitãþi medicale, mai sunt: Tratamentul si -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

1 Florea Marin, op. cit., p. 822 Bologa V. L., Brãtescu G., Duþescu B., Istoria medicinii româneºti, Editura Medicalã, Bucureºti, 1972.3 Florea Marin, op. cit., p. 82.4 Dr. Rusu Dorina N., Membrii Academiei Române 1866-2003. Dicþionar, ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Editura

Enciclopedicã, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2003.5 Bologa Valeriu L., Izsak Samuil, Fapte ºi oameni. Din trecutul medicinii în pat ria noastrã, Editura ªtiinþificã,

Bucureºti, 1962.6 Florea Marin, Facultatea de Medicinã, ªcoala Medicalã Clujeanã ºi Spitalele din Cluj (1500-1990). Scurt istoric,

Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2004.7 *** Clujeni ai secolului 20. Dicþionar esenþial, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2000.8 Dr. Trifan Alexandru, Prof. dr. Marius Sturza, promotor al balneologiei în România, în „Viaþa medicalã”,

nr. 42/2012.9 http://www.lacul-ursu.ro/sovata/istoria10 http://www.szovata.ro/muzeum/ro man/istoric.htm11 Milcu ªt. M., Duþescu B., Istoria ºtiinþelor în România. Medicina, Editura Academiei Republicii Socialiste

România, Bucureºti, 1980.12 Ibi dem.

multan balnear ºi cli ma tic al reumatismelor;Hidroterapia bolilor tubului digestiv; Cli ma -toterapia în tratamentul tuberculozei cu privirespecialã la climatologia României; Tratamentul fizioterapeutic al bo lilor de femei.

Împreunã cu Ludovic Mrazec publicã înrevista „Miºcarea medicalã românã” un studiuamãnunþit despre proprietãþile cu ra tive aleLacului Techirghiol, intitulat Staþiunea balnearãa Lacului Te kir ghiol. Pe lângã acti vitatea ºtiin -þificã, cea didacticã a beneficiat de publicarea adouã manuale de re ferinþã, ºi anu me un utilîndreptar med i cal intitulat Bal neo terapie prac -ticã (1949) ºi un documentat Man ual de balne -ologie, devenite, în timp, adevãrate lucrãri dereferinþã. De ase menea, dr. Sturza a organizat, la Covasna, pri mul curs postuni ver sitar de balne -ologie din România. A re vo lu þionat balneologia

ºi acti vitatea balnearã din România. De numelesãu se leagã organizarea sau reorganizarea maimultor secþii ºi instituþii de profil, cum sunt:„douã secþii de hi dro fi zioterapie la Sovata, undea fost ºi medic-ºef al staþiunii, Secþia de fizio -terapie din cadrul Spi talului, „Menahem Elias”din Bucureºti (în co laborare cu arhitectul CezarPopovici); Clinica de Balneologie din Cluj (înnoul lo cal al cli nicilor universitare); ClinicaBalneologicã ºi Sec þia de hidrifizioterapie dinSibiu; înfiinþarea ºi organizarea Institutului deBalneologie ºi Fi zioterapie din Bucureºti”1.

În ultimii sãi ani de viaþã, a lucrat înMinisterul Sãnãtãþii, pentru organizarea reþeleide balneofizioterapie, înfiinþând la Bucureºti, în1951, Institutul de Balneofizioterapie. În 26iulie 1954, se stinge din viaþã, la Sibiu2.

Bibliografie

. Elena Berlescu, Dicþionar enciclopedic med i cal de balneoclimatologie, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1982.

. Bologa V. L., Brãtescu G., Duþescu B., Istoria medicinii româneºti, Editura Medicalã, Bucureºti, 1972.

. Florea Marin, Facultatea de Medicinã, ªcoala Medicalã Clujeanã ºi Spitalele din Cluj (1500-1990).Scurt istoric, Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca.

. Milcu ªt. M., Duþescu B., Istoria ºtiinþelor în România. Medicina, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, Bucureºti, 1980.

. Dr. Rusu Dorina N., Membrii Academiei Române 1866-2003. Dicþionar, ediþia a II-a, revãzutã ºiadãugitã, Editura Enciclopedicã, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2003.

. Dr. Trifan Alexandru, Prof. dr. Marius Sturza, promotor al balneologiei în România, în „Viaþa medicalã”, nr. 42/2012.


ECI

ME

DA

CA I

RID

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Revista noastrã continuã, ºi în acest numãr, prezentarea academicienilorcare au fost elevi sau profesori ai celebrului Colegiu Naþional „Andrei ªaguna” din Braºov.

1 Elena Berlescu, op. cit., p. 299.2 Dr. Trifan Alexandru, Prof. dr. Marius Sturza, promotor al balneologiei în România, în „Viaþa medicalã”, nr.

42/2012.

VALORI ROMÂNEªTI

Augustin Buzura sau exerciþiu de celebritate

Dr. George ACHIM

Scriitorul Augustin Buzura are, orices-ar spune, un îndelung ºi verificatexerciþiu al celebritãþii, o anumitã

uzan þã a gloriei: recunoaºterea publicã ºi ono -rurile literare, academice ori civice nu l-au oco -lit, consacrându-l definitiv ºi, într-un fel,o fi cializându-l ºi instituþionalizându-l.

În ciuda unei cvasiunanimitãþi receptoareºi de recunoaºtere publicã, doar în acest loc, laBaia Mare, ºi în acest ar eal septentrional mo -roºenesc Augustin Buzura este ºi se simte cuadevãrat – a spus-o ºi a scris-o în nenumãraterânduri ºi n-aº crede sã-ºi retracteze informaþia– cu adevãrat acasã. Nu numai prin fatalitatebio graficã (s-a nãscut la Berinþa, sat din Chioar,aflat la 25 de kilometri de Baia Mare, ºi-a fãcutstudiile liceale ºi a petrecut ani buni în acestoraº), dar chiar ºi prin afinitate electivã (respec -tiv ima nenþa creatoare): o întreagã topografieliterarã, puternicã, distinctã ºi cu minime varia -þiuni, me morabilã în sine, detectabilã cu uºu -rinþã încã de la primele proze din volumul: De ce zboarã vulturul are ca punct de emergenþã unfabulos Râu al Doamnei, pentru a debuºa apoiimpetuos într-o geografie nordicã, ruralã oricitadinã, ime diat recognoscibilã.

Între fascinaþia perpetuã a Nordului ºi per -sonalitatea uluitoare a maestrului existã o sim -biozã creatoare cu totul aparte, ea generând unsoi de omagiu cor dial biunivoc, în care se potuºor identifica, pe de o parte, admiraþia oa me -nilor locului pentru scriitorul lor de excepþie, iarpe de alta ofranda de recunoaºtere a acestuiapentru spaþiul originar care a devenit peren ºimatricial în op era sa.

Augustin Buzura întruchipeazã staturacrea toare impresionantã a unui mare scriitor ro -mân. Cum se întâmplã de obicei, în atari cazuride anvergurã, exfoliind rapid ºi cu minimã me -todã un posibil dosar de existenþã, dãm ine -vitabil peste spectaculoase stratigrafii: omul

bio grafic, omul sculp tural sau creatorul ºi le -genda personalã, care le învãluie pe mai sus-po -menitele paliere.

Simplul exerciþiu de frecventare a uneifiºe de dicþionar ne dezvãluie câteva amãnuntesurprinzãtoare, pe care confesiunile de mai târ -ziu ale scriitorului le coloreazã nos tal gic, sub -þiindu-le contururile pânã la spectaculos, aven -turã ori chiar picaresc. Aºadar, primele clase laBerinþa ºi Copalnic Mãnãºtur, mai apoi Liceul„Gheorghe ªincai” la Baia Mare: „Am fãcutpatru clase la ºcoala din sat, la Berinþa, apoi însatul vecin Copalnic-Mãnãºtur, cãci predareacu ºapte clase s-a desfiinþat. La început mamanu a mai vrut sã mã lase la ºcoalã. Se temeapentru cã distanþa era mare ºi toatã zona eraplinã de lupi. Trebuia sã trec un deal, printr-opãdure. A zis sã mai stau, sã mai cresc, iar tataspunea cã aº fi bun de agricultor. Am fu git pur si simplu pe geam la ºcoalã (...) Mama, sãraca, cesã facã? Venea cu mine cu felinarul pânã învârful dealului ºi mã urmãrea cu privirea pânãintram în zona de case a satului vecin. O datã,þin minte, pe mine ºi pe mama ne-a înconjurat oturma de mistreþi. Era iarnã, noapte, frig teribil. Înnebuniþi de spaimã, am stat totuºi neclintiþi.Ne-au dat târcoale ºi au plecat mai departe.Dupã aceastã întâmplare, mama m-a mutat înalt sat, la o mãtuºã (...). În clasa a ºaptea m-amtransferat la Baia Mare. Tata lucra la uzinelePhöenix. Era o navetã zilnicã de 25 de km. Cumera, totuºi, foarte obositor, m-au dat la Liceulªincai. Dupã o vreme, tot mama a ajuns la ideea cã nu sunt educat con form ideii ei despre edu -caþie, aºa cã m-a dus în gazdã la o doamnã, ofostã coproprietãreasã a minelor de aur,doamna Puºcaºu, care avea bãrbatul la Ca nal,aºa cã din 1948 pânã în 1956, ea n-a mai ieºitdin casã. Trãia aºa ca în Marile speranþe, nu -mai cã, pentru a supravieþui, lua copii în gazdã.Se ocupa de noi într-un mod spe cial (...) Eu


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

visam sã mã fac sculp tor, visam la arte plastice(...) Dar nici cu sculptura n-a fost sã fie. ªcoalade picturã din Baia Mare s-a desfiinþat, banisã-mi plãtesc lecþii particulare nu aveam, iarmamei i se pãrea neserioasã o asemenea me serie”.

Tânãrul Buzura, absolvent de liceu, areaplomb, inventivitate ºi nesfârºite rezerve despirit ludic, de vreme ce, dupã o admitere evitatã la Facultatea de Medicinã Veterinarã, odatã re -venit în urbea adolescenþei sale, practicã ocu -paþii dintre cele mai insolite: funcþionar laDi recþia de Statisticã, revizor, contabil, res pon -sabil al Pieþei de alimente din Baia Mare, ajutorde artificier în minã, învãþãtor suplinitor în satulValea Neagrã („lângã Baia Mare, dar spir i tualatât de departe, încât pãrea chiar la marginealumii”).

Spun rãspicat cã mie îmi vine greu sã-limaginez pe notoriul scriitor ºi personaj sobrude astãzi cu cizmele nãclãite cu steril ale aju -torului de artificier, dar memorialistului (oripoa te, mai degrabã, romancierului însuºi) îi estela îndemânã acest exerciþiu retrospectiv care seîncarcã de dramatism: „Era o muncã abru ti -zantã. Nu mai ºtiam nimic altceva decât minã,crâºmã, somn; crâºmã, somn, minã (...) Oriceorizont se închisese. Nu mai îmi rãmãsese nimicdecât moartea. M-am gândit: tot nu iese nimicdin mine, tot nu iese nimic din ceea ce mi-ampropus, poate ar fi mai bine sã-mi închei soco -telile cu viaþa. Aºa cã într-o bunã zi am rãmas

mai mult lângã fitil. Era îngrozitor. Stãteamlângã dinamita care urma sã explodeze”.

Din fericire pentru istoria literarã ºi pentru toþi cei de faþã, dinamita nu a explodat, ºi iatã-lpe vremelnicul artificier, stu dent la Facultateade Medicinã din Cluj, pe care o absolvã în 1964.Titlul lucrãrii sale de diplomã, Shake speare înpsihiatrie, îl recomandã pentru respectiva spe -cializare pe care ar fi dorit sã o urmeze – îiacordãm aici credit to tal – vocaþie certã. N-a fost sã fie, s-a pierdut probabil un em i nent mediccurant în beneficiul unui analist rafinat al abi -surile psihologice, uneori al nebulosului pato -logic ºi al unui maestru al introspecþiei ºi aldecorticãrii sufleteºti minuþioase.

Apoi – spune în continuare – fiºa de dic -þionar – vin în chip firesc ºi în paralel cu acti -vitatea redacþionalã de peste 25 de ani la revistaTri buna – cãrþile: de la volumele de prozã scurtã– Capul Bunei Speranþe ºi De ce zboarã vulturul– la romanele care au fãcut epocã: Absentul,Feþele tãcerii, Orgolii, Vocile nopþii, Refugii,Drumul cenuºii, Recviem pentru nebuni ºibestii, Raport asupra singurãtãþi, eseurile poli -tice din Bloc Notes.

Vor urma, pe rând, acompaniindu-se ºicondiþionându-se recunoaºterea criticã, elogiile, premiile, canonizarea prin intrarea în conºtiinþapublicã ºi mai târziu în manuale, ostracizareaprin punerea la in dex a unor cãrþi, veºnica hãr -þuialã ºi luptã de uzurã cu cenzura, paradoxulanilor 90, cu reaºezarea lor perpetuã, când pe deo parte primeºte onoruri ºi demnitãþi oficiale, iar pe de altã parte intrã într-un con de umbrã,vocaþia constructivã pe care o probeazã maiîntâi prin edificarea Fundaþiei Culturale Ro mâ -ne ºi mai apoi a revistei „Cultura”, recu noaºte -rea internaþionalã, traducerile, notorietatea, glo -ria, Raport asupra singurãtãþii...

Acesta este avantajul ºi dezavantajul fi -ºelor de dicþionar – unul sta tis tic: enumerã ºiîndosariazã. De aceea, fatalmente, vor rãmâneîntotdeauna în afara lor sentimente, obsesii, an -goase, reprimãri, disimulãri, visuri... Din feri -cire, aici este suveran Scriitorul, aici dã seama ºi lasã mãrturie homo scripturalis.

Într-un anume fel, din perspectiva strictã a receptãrii operei sale Augustin Buzura se poateconsidera un cre ator norocos. Proza sa a plãcutde la început, deopotrivã criticilor celor maiexigenþi ºi publicului larg. Poate mai puþin cen -zurii comuniste uneori, cu care autorul a trebuitsã poarte bãtãlii crâncene, pentru fiecare dintreromanele sale. Dupã mai bine de patru decenii,de când s-a impus viguros pe piaþa literarã, scri -sul sãu continuã sã placã, ba chiar sã exercite un


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Augustin Buzura vorbind cu pasiunedespre cãrþi la Biblioteca Judeþeanã

«Petre Dulfu» Baia Mare

soi de seducþie misterioasã pe care timpul pare anu-ºi pune decisiv pa tina. De febra revizuirii,atât de agresivã ºi nuanþatã în câmpul nostruliterar, scriitorul nu a fost, desigur, ocolit. ªi-aubemolizat brusc tonul, odatã foarte înalt, criticiiimportanþi, despre a cãror fermitate ai fi zis cãnu admite variaþiunile. Alþii au rãmas constanþiîn admiraþie ori nuanþã apreciativã.

Per sonal – dupã ce în ul tima jumãtate dean am recitit toate romanele scriitorului – potspune cã ele ies bine ºi fãrã daune majore dinexperimentul dras tic al re-lecturii, ba chiar cu ovigoare interioarã reconfirmatã ºi cu ºtaif ne -dez minþit.

Sigur cã unele situaþii sau pasaje sunt ire -mediabil datate, dar ansamblul degajã aceeaºiforþã de solilocviu nesfârºit, de litanie a uneilumi obosite care macinã existenþe, ca un uriaº ºi nefast concasor existenþial. De patruzeci de ani,de la Absenþii încoace, Augustin Buzura exer -seazã aceeaºi scriiturã magmaticã, un fluxideatic torenþial ºi de nestãvilit (nici mãcar orto -epic), ce înghite sub ºuvoaie de lavã narativã(mereu incandescentã) daune mo rale, culpe ºiculpabilitãþi istorice, arheologie socialã, ca ta -clisme interioare, meditaþie ºi reflecþie ob sesivã, tragism ºi grotesc deopotrivã.

Ca ºi la Rebreanu, impresia întregului este prevalentã ºi copleºitoare. Augustin Buzura areo neobiºnuitã vitalitate ideaticã ºi de aici decurgdouã consecinþe care pot fi les qualités maîtressespentru scriitura sa: permanenta ten siune, menþi -nutã con stant ºi la cote ridicate a streamuluiideatic (chiar atunci când el este mai puþin fa -bulatoriu ºi mai mult eseistic) ºi o natu ralã abi -litate (ºi uneori apetenþã) de schimbare aregistrelor stilistice sau scripturale, urmândîntr-un fel tehnica contrapunctului muzical. Epi -cul ºi eticul au o corespundere naturalã care-lsingularizeazã pe romancier.

Ce ar fi de spus în câteva cuvinte despre ooperã coagulatã ºi unitarã, de câteva mii de pagini?

Dacã ar fi sã spun ceva ge neric despreomul romanesc al lui Buzura, m-aº folosi de oextraordinarã metaforã din Absenþii (ro man pecare l-am gustat mai mult la re-lecturã decât laprima citire): aceea a ceasului desfãcut ºi rea -samblat aleatoriu dupã capricii ºi haz ard. Omullui Buzura e o astfel de piesã într-un or gan ismdetracat, într-un ansamblu care ºi-a pierdut lo -gica internã de funcþionare. Fie angrenajul s-aînþepenit ºi atunci zbaterile individului nu valo -reazã mai mult decât bãtaia de aripi a unui co -leopter încâlcit într-o plasã, fie a luat-o anarhicºi cu repeziciune din loc, într-o trepidaþie hao -ticã, menitã sã striveascã, cu necesitate, umanul.

Existenþa pare o adunãturã de piese dis pa rate,aruncate în neorânduialã: „Ambiþia mea stupidã de a re face un mecanism din piese dis pa rate,strãine cumva, de importanþã egalã... Zimþi maimici sau mai mari, axe, angrenaje... Pieseletrântite aiurea, înãuntru, pot sã zacã liniºtite,nimeni nu va ºti ce ºi cum... Niciunui om nor malnu-i va trece prin minte cã ele au putut fi bul -versate în aºa hal. E ceas? Ar fi putut fi, dacãunui nepriceput înfiorãtor nu i-ar fi trecut prinminte sã-l repare, dacã un ig no rant bine inten -þionat nu ºi-ar fi asumat nobila misiune de a sesacrifica pentru binele ceasului (...) un ceasmort rãmas la ora ignorantului... Desigur, aºputea spune: Ceasul merge per fect! Ar fi doaratâþia dispuºi sã mã creadã”.

O definiþie perfectã a oricãrui mecanismtotalitar care-l va pãstra captiv prin perfidia ma -nipulãrii. Întotdeauna – ºi astãzi chiar, suntatâþia dispuºi, într-o adevãratã voluptatea a mis -tificãrii – sã creadã cã ceasul merge per fect.

În rest, într-un tablou clinic nemilos, bo -lile tipice ale unui astfel de Athanor dezabuzant,de care sunt conºtienþi, luptând dra matic cu ele,toþi eroii lui Buzura: alienarea, dezerþiunea, ano -mia, moartea moralã, subregnul: „Fãrã pâine ºicarte – spune doctorul Cristian din Orgolii – unom, chiar lãsat liber, poate ajunge un simpluan i mal, prea agresiv sau prea do mes tic, de -pinde; oricum, în afarã de mersul bi ped ºi degraiul articulat, va avea puþine din carac te -risticile esenþiale ale omului. Moartea psihicãapare pe neobservate ºi se instaleazã trainic,uneori definitiv”.

Interogaþia amplã care susþine perpetuanevoie de statuare, de ancorare ontologicã, înpermanentul tangaj al unei lumi deturnate, sfâr -ºeºte în scrâºnet dra matic ºi revoltã: „Ce fel defiinþe suntem? Se întreabã ªtefan Pintea din Vocile nopþii. Pledezi pentru cunoaºtere, însã când þi seoferã ocazia, o refuzi speriat. Vrei dreptate, darîn esenþã nu faci nimic pentru ea. Vorbeºti deadevãr, îl cauþi, însã când îl gãseºti þi se facefricã de el ºi te porþi de parcã nu l-ai cunoaºte. Cefel de fiinþe suntem? Ce fel de fiinþe suntem noi,dacã renunþãm aºa de uºor pânã ºi la viaþã?”

ªi uneori se configureazã foarte preg nant ºi o retoricã a þipãtului, un soi de spasm al fiinþeicare tinde cu orice preþ sã se valideze în act: „Nutrebuie sã ne lãsãm aºa de uºor cãlãriþi, se însu -fleþi el (...) Dacã te doare strigã! Îl încurajeazãapoi, ºtiindu-se auzit. Urlã, sã nu-þi pese! Dacãte doare, urlã, îl îndemnase ªtefan Pintea înmomentul în care simþise degetele vârându-i-seîn carne. Urlã, se îndemnase apoi pe sine”.

Nu-þi trebuie niciun fel de sofisticatã grilã


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

de lecturã amfibologicã, n-ai nevoie de decodãri esopice, textul trãieºte prin sine ºi are aceeaºiprospeþime de acum 30 de ani, data apariþiei lui.E lustru de mare prozator.

În plus, o nuanþã stenicã, un soi de aburluminos, de tonifiere moralã înfãºoarã scenelecele mai atroce, cercul in fer nal nu se închideniciodatã de tot.

Într-un interviu, scriitorul povesteºte oîntâm plare bizarã: cineva, o persoanã de bine,desigur, a expediat din Sibiu o scrisoare, asi -gurându-l cã o copie a fost trimisã ºi Co mi -tetului Cen tral: „Ce s-ar întâmpla, domnuleBuzura, dacã am lua fraze din romanul Dvs (era vorba de Vocile nopþii), le-am copia pe niºtepancarte ºi am ieºi cu ele în stradã? Nu ne-araresta? Pe dvs. de ce nu vã aresteazã?”.

Desigur, era un ma te rial detonant în cãr -þile lui Buzura ºi lumea îl cãuta cu înfrigurare.Scriind acest text m-am hotãrât ca la finalul luisã fac mostrã de lecturã ingenuã. Ca un hyp o -crite lecteur, ce sunt, am luat ultimul ro manantedecembrist al scriitorului – Drumul cenuºii–, citit de mine, cu creionul în mânã, în martie1989, atent la sublinierile de atunci.

„De fapt, ce sã mai vorbim. Butoaiele

goale sunã cel mai tare. Eroii adevãraþi nu-ºirevendicã nici mãcar propriile lor fapte, pecând nulitãþile îºi asumã chiar ºi rolul desti -nului”. (p. 49).

„Orice floare plantatã în deºert este pânãla urmã acoperitã de nisip. Într-un deºert întot -deauna înving nisipurile”.

„Am acceptat din comoditate sau fricã sãtrãiesc o vreme, cam lungã, e drept, în interiorul minciunii, ba chiar m-am strãduit sã o justific ºisã spun cã ea este adevãrul cel mai curat cuputinþã. Saltul de la umilinþã la curaj ºi dem -nitate – mai dificil poate decât de la maimuþã laom – nu pare apropiat”.

Fãrã îndoialã, era un ma te rial fisionabil, în mãsura sã alerteze, sã provoace, sã dis con for -teze. Uºor de închipuit ce s-ar fi întâmplat cuastfel de texte, ce forþã de im pact ar fi avut ele,odatã devenite slo gan sau me mento. Nu numaiatunci, chiar ºi astãzi. Pentru dinamica ex plo -zivã a scrisului sãu, pentru rectitudine ºi ati -tudine Augustin Buzura binemeriteazã cu pri -sosinþã a fi aºezat în Panteonul neamului ca opersonalitate de excepþie a culturii ºi spi ri tua -litãþii noastre.


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Notã: Articolul de faþã a fost prezentat, într-o formã extinsã, dreptlaudatio, cu ocazia atribuirii de cãtre Universitatea de Nord Baia Mare atitlului de doc tor honoris causa academicianului Augustin Buzura.

Biblioteca, spaþiu al memoriei: Fondul Mircea Zaciu

Rozalia BARTA

Emil Cioran afirma cã „nemurireaeste o concesie de eternitate pe caremoartea o face vieþii”. Nemurirea

personalitãþii lui Mircea Zaciu se datoreazãoperei autentice, scriitorilor, discipolilor pe care i-a for mat ºi spiritului critic constructiv pe carel-a impregnat în lucrãrile sale.

Biblioteca, sanctuar al tãcerilor solemne,spaþiu veritabil al cunoaºterii ºi cultivãrii me -moriei, poate prezenta ci ti to rilor viaþa ºi op eracelor mai remarcabile personalitãþi cul turale. Înacest con text, Bi blioteca Universitãþii dinOradea cinsteºte ºi respectã memoria aca de mi -cianului Mircea Zaciu, prin mij loa ce le specificeunei asemenea in sti tuþii.

Profesorul, cum era cu noscut în mediulac a demic, dar ºi fa mil ial1, s-a nãscut la 27 au -

gust 1928 în Oradea, ca fiu al avocatului AdrianZaciu ºi al Otiliei (nãscutã Muth), secretarã deliceu2. Copilãria sa a stat sub semnul dra gos teide carte ºi a nesta tor ni ciei. O mare parte a pe tre -cut-o în oraºul Satu Mare, iar verile în ora ºele din Mara mureº uneori, la Baia Mare, Baia-Sprie ºiCavnic.

A urmat ºcoala primarã ºi prima clasã aLiceului „Mihai Eminescu” în Satu Mare(1935-1939). Din cauza evenimentelor gen er ate de Dictatul de la Viena, în vara anului 1939 serefugiazã cu fa milia la Arad. Elev em i nent ºi uncititor avid de cunoºtinþe, Mircea Zaciu urmeazã licee de tradiþie. Clasele II-VI la Liceul „MoiseNicoarã” din Arad, iar dupã rãzboi, clasele VII-VIII la Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea3. Înanul 1944 a debutat în ziarul Ecoul, cu un me -dalion despre Duiliu Zamfirescu, sub auspiciilelui Miron Radu Paraschivescu. De buteazã cuprozã în anul 1948, în revista Flacãra sub titlulEpisod.

Între anii 1947-1951 a urmat cursurile Fa -cultãþii de Litere din cadrul Universitãþii dinCluj. Ca stu dent s-a remarcat prin emi nenþã ºica ma ra de rie în vremuri extrem de dificile, cândRomânia se afla în plin proces de sovietizare4. A sus þinut teza de licenþã în limba ºi literaturaromânã în anul 1952. Printre profesorii sãi s-aunumãrat ºi dascãli de excepþie precum DimitriePopovici, Ion Breazu, Zoe Bug nariu ºi IosifPervain care au contribuit la înce pu turile for -mãrii sale ºtiin þi fice.

Din anul IV al stu den þiei începe o strã -lucitã ca rie rã didacticã, fiind numit pre paratorla Catedra de Li teratura Românã, condusã demarele profesor D. Popovici. Un an mai târziudevine asistent orientându-se cãtre studiul lite -raturii secolului XX. Timp de 10 ani va fi lector1952-1962, apoi conferenþiar între anii1962-1972 ºi profesor tit u lar 1972-1990 la


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

Mircea Zaciu

1 Ioan Moldovan, Dom’ profesor, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 62 Mircea Zaciu, Mar ian Papahagi, Aurel Sasu (coord.), Dicþionarul scriitorilor români, vol.IV R-Z, Bucureºti,

Editura Albatros, 2002, p. 9433 Petru M. Ardelean, Mircea Zaciu – o paginã de biografie, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 58.4 Dumitru Micu, Sarcina chemãrii, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 21

aceeaºi Universitate1. Din anul 1990 devine pro -fesor con sul tant, calitate la care va renunþa înanul 1997. Aceastã evoluþie se datoreazã me -ritelor proprii ºi mai puþin ori ginilor sociale2. Înpe rioada 1962-1966 ocu pã ºi poziþia de dec an alFacultãþii de Filologie din Cluj. Din cauza unorrapoarte scrise de „amici”, îi va fi refuzatã ple -carea la Paris, unde a fost invitat sã con tinueactivitatea de lector.

Obþine titlul de doc tor în filologie ro mânã, în anul 1967. În perioada 1967-1970 este lectorla Universitãþile din Köln, Bonn ºi Aachen,unde predã limba ºi literatura românã. Îºi con -tinuã cariera de profesor universitar, dar treptatse pro duce o „marginalizare progresivã pre -meditatã”. I se interzice prelungirea înþe le ge -rilor din 1970, iar în acelaºi an este demis dinfuncþia de ºef al Catedrei de literatura ro mânãcontemporanã ºi teoria literaturii, de þi nutã între anii 1967-1970, aceste probleme da torându-secel mai probabil legãturilor de ru denie cu anu -mite persoane care au fu git în Occident3. În douã rânduri i se refuzã ºi calitatea de conducãtor dedoctorat, obþinutã doar din anul 1990. Nu vaprimi nici vizele necesare pentru a con tinua co -la borarea cu universitãþile din strãinãtate.Alexandru Cistelecan considera cã MirceaZaciu „a avut mereu ceva din presti giul uneiinstituþii […] gesturile cele mai uma ne, ba chiar cele mai umile, nu reuºeau sã îi compromitãaceastã carismã instituþionalã”. Acelaºi autor îiatribuie ºi calitatea de spir i tus rec tor, men þio -nând însã cã era mai degrabã un cârmuitor „lamodul inefabil ºi gratuit decât la modulaplicat”4.

Domnul Profesor Mircea Zaciu, apelat cumajusculele subînþelese5 a fost o figurã ilustrã aClujului universitar „Fãcea figurã aparteprintre profesori. Îþi impunea; inhiba ºi fascinaconcomitent. Avea rigoare, þinutã de recti tu -dine, era bântuit de spirit de ordine. […]Ex i -gent, autoritar dar ºi prevenitor, cu vocaþia dis -cipolatului”. A ocrotit zeci de des tine literare ºia lansat oameni ai condeiului, modelându-i prinforþa exemplului sãu6.

Se discuta despre Mircea Zaciu ca despre

un demn sacerdot sã „ocupe locul senioral al luiBlaga” într-un Cluj vãdit marcat „de o secetãliterarã redutabilã”. Totul în contextul în careacelaºi Mircea Zaciu a publicat în Echinox me -moriul înaintat de Lucian Blaga cãtre con du -cerea Partidului Comunist Român, „dând laivealã în nuditatea lui crudã întregul con text alpersecuþiei la care fusese supus poetul”7. A fostconsiderat un act de curaj, care l-a ridicat pemagistrul Zaciu în ochii tinerilor sãi discipoli –Mar ian Papahagi, Ion Pop ºi Ion Vartic, aflaþi înconducerea revistei studenþeºti din Cluj.

În paralel cu vocaþia de profesor uni ver -sitar, desfãºoarã ºi o bogatã activitate scrii to -riceascã. Debuteazã ed i to rial cu prozã în 1954,apoi cu criticã ºi istorie literarã în 1967 prinvolumul Masca geniului. Este membru alUniunii Scriitorilor din anul 1956.

„Eliberat” în anul 1972 din funcþiile ad -min is tra tive de la Universitate, se va concentraasupra cursurilor de literaturã românã con tem -poranã ºi va începe o perioadã fructuoasã dinpunct de vedere al apariþiilor literare. Va publica numeroase vol ume: Glose (Cluj,1970), Colaje(Cluj,1972), Ordinea ºi aventura (Bucureºti,1973), Bivuac (Cluj-Napoca, 1974), Lecturi ºizile (Bucureºti, 1975), Alte lecturi ºi alte zile(Bucureºti, 1976), Teritorii (Cluj-Napoca, 1976).

În anul 1979 va lua o decizie care îi vamarca ul te rior destinul. Va redacta un jurnal,care s-a întins pe o perioadã de zece ani: 1979-1989, pe care îl va publica între anii 1993-1998.Scriitorul Mircea Zaciu a trasat în prefaþa volu -mului Scrisori nimãnui (Oradea, Târgu-Mureº,1996) cele trei coordonate care i-au marcat acti -vitatea: istoria ºi critica literarã, comentariulvieþii ºi confesiunea8. Ultimele douã coordonates-au împletit în Jurnal, apãrut în patru tomuri.Mircea Zaciu a fost considerat chiar un istoricpropriu-zis, deºi nu ºi-a dorit acest lucru, fiindposesorul unui „acut sen ti ment al istoriei ime -diate, dezvãluindu-ne atmosfera unei perioadecare îndeobºte scapã istoricului contemporan”9.

Jurnalul este, cu siguranþã, lucrarea încare îl descoperim pe profesorul Mircea Zaciuîn intimitatea sa cea mai profundã, cea in te -


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Mircea Zaciu, Interviuri, ed. îngrijitã de Graþian Cormoº, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2007, p. 45.2 Romulus Rusan, „O lege nouã”, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 10.3 Mircea Zaciu, Jurnal, vol. 3, Bucureºti, Editura Albatros, 1996, p. 134.4 Alexandru Cistelecan, Carisma instituþionalã, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 2.5 Marta Petreu, Îi spuneam, Domnule Profesor, cu ma jus cule.,în Aurel Sasu, Mircea Petean, Întoarcerea învinsului.

Întâlniri cu Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2001, p. 138.6 Valentin Chifor, Escale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2006, p. 46.7 Ovidiu Pecican, Mitul Transilvaniei ºi ipostazele sale literare, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 55.8 Mircea Zaciu, Di a log epistolar, Bucureºti, Curtea Veche Pub lish ing, 2003 p. 5.9 Pompiliu Teodor, Mircea Zaciu ºi lumea prin care a trecut, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 55.

lectualã. Ovidiu Pecican descoperã mai multedimensiuni ale Jurnalului, acesta reprezentândprintre altele, „chintesenþa unui regim”, devenito „preocupare polarizantã”, de care se eliberaprin observarea atentã ºi lucidã a strãdanieicelor care îl diriguiau ºi a obstinãrii celor careluptau împotriva acestuia. Jurnalul are o valoaredeosebitã ºi datoritã radiografiei pe care o facemiºcãrii literare, lesne de realizat prin prismacontactelor sistematice cu oamenii de literaturãdin þarã, realizate la Bucureºti1.

Efectele publicãrii Jurnalului sãu în tim -pul vieþii au fost preconizate încã din 1979,când, în redacþia gazetei Manuscriptum i s-a re -proºat cã nu þine cont de o cutumã carepresupunea cã „nu se reproduc pasaje când evorba de per soane în viaþã”, considerând cã„revista se afla în contradicþie cu propriaaserþiune”2. Spiritul sãu acid a fost extrem dedureros pentru con temporani, care au fraternizat cu regimul co munist din oportunism.

Ochiul sãu critic, dublat de un condei as -cuþit, spe cific unui critic literar autentic, tran -ºeazã bru tal elementele ar ti fi cial promovate înmediul literar românesc. Uneori considerã inutil sã participe la Colocvii literare organizate subegida Uniunii Scriitorilor ºi mod er ate de „unsobor de þaþe, bãtrânei decrepiþi ºi sumedenie de diletanþi” pe care „critica nu-i bãga în seamã”,care totuºi se încãpãþânau sã strige „Dar noiexistãm!” de fiecare datã când ajungeau sã punãmâna pe microfon3.

În opinia Anei Blandiana Jurnalul explicã de ce acest „profesor ascet” putea „sã suporte ºichiar sã caute ambianþa de acolo”, frecventareaCasei Scriitorilor fiind parte din „scris, dinoperã, era procurarea materiei prime din careconstruia zi cu zi imaginea bolgiei”4. MirceaZaciu a fost ales în Consiliul de Conducere alUniunii Scriitorilor din România în trei legis -laturi succesive, iar între anii 1990-1995 în Con -siliul Di rec tor.

Se pare cã Profesorul agrea aceastã posi -bilitate de a evada din Cluj, oferindu-i-se astfelocazia de a face parte din „viaþa literarã a Ca -pitalei mult mai agitatã, trepidând de zvonuri,de bârfe, de întâmplãri, de uri, de amoruri, detrãdãri, solidarizãri, scene nostime, gesturi sur -

prinzãtoare”5. Intimitatea Jurnalului i-a permissã se exprime liber ºi asupra unor personaje dinliteratura românã.

Oraºul na tal, Oradea, a continuat sã joaceun rol im por tant în viaþa sa. Din punct de vederesen ti men tal, s-a simþit întotdeauna ataºat deurbea de pe Criºul Repede. Aspecte ale inspec -þiilor ºcolare ºi ale întâlnirilor cu prietenii ºifoºtii studenþi sunt reflectate în Jurnal. Pre þu -ieºte un grup de excepþie al vieþii universitare ºiliterare bihorene, for mat din studenþii sãi, de -veniþi profesori universitari din care îi enu me -rãm pe Valentin Chifor, Ion Simuþ, Li anaCozea, Ioan Derºidan.

Lansarea volumului Viaticum la Bibli ote -ca municipalã din Oradea îi prilejuieºte emoþiiin tense. În discursul þinut în noiembrie 1983,Zaciu considerã adecvat sã îl menþioneze ºi peepiscopul greco-catolic martir, P.S. Ioan Suciu,de care se leagã ºi unele din primele experienþepublicistice ale sale. Audienþa rãmâne im pre -sionatã în mod plãcut. În cadrul aceluiaºi eve -niment, personalitãþi precum Radu Enescu,Mircea Mar tin, Nicolae Manolescu ºi Mar ianPapahagi vor lua cuvântul pentru a-l elogia pecãrturarul clujean, fapt care îl determinã sã sesimtã emoþionat6. Discursul lui Mircea Zaciu afost primul susþinut în pub lic la Oradea dupã celde la finalul liceului, în calitate de ºef de pro -moþie. Criticul literar constata copleºit cã „erauapoi de faþã atâþia oameni care-mi pândeaumodificãrile, gândurile, expresia (foºti dascãli,foºti colegi, foºti studenþi)”7. Acelaºi MirceaZaciu surprinde ºi atmosfera apãsãtoare dinoraº, ai cãrui locuitori erau supuºi la di verseprivaþiuni. Profesorul clujean cugeta pe temaacestui subiect astfel: „Ce rezonanþã specialãtrezeºte în mine, sub acest cer gri... Numai aici,în oraºul acesta, i-am simþit ecoul. De ce, aici, ºi aerul mirosea altfel? Sau numai mie îmi mi -roase, amintire imemorialã din clipa naºterii înacest oraº? ªi zgomotele au aici un timbru nu -mai al lor, neîntâlnit în niciunul din nenu mã -ratele oraºe din lume, câte am strãbãtut...”8.

În deceniul sa tanic (1979-1989), MirceaZaciu publicã volumele Lancea lui Ahile (Bu -cureºti, 1980), Cu cãrþile pe masã (Bucureºti,1981), Viaticum (Bucureºti, 1983). A conceput


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

1 Ovidiu Pecican, art. cit., p. 56.2 Mircea Zaciu, Jurnal, vol. I, p. 54.3 Ibi dem, p. 62.4 Ana Blandiana, Secvenþe, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 4.5 Ibi dem.6 Mircea Zaciu, Jurnal, vol. II, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1995, p. 295.7 Ibi dem, p. 296.8 Ibi dem, p. 314.

ºi editat volumele colective de studii Ceasuri desearã cu Ion Agârbiceanu (1982) ºi Liviu Re -breanu dupã un veac (1985). Totodatã, de puneun imens travaliu ºtiinþific pentru volumulScriitori români, apãrut în 1978 în colaborare cu Mar ian Papahagi ºi Aurel Sasu. Demersul urmaa fi continuat prin publicarea a douã vol ume subtitlul Dicþionarul scriitorilor români, care tre -buia sã aparã în 1984. Cenzura însã opreºteeditarea cãrþii, provocând o imensã frustrare au -torilor, în spe cial lui Zaciu1. Supãrarea a fostatât de mare, încât timp de doisprezece ani,Mircea Zaciu a evitat orice formã de di a log cubunul sãu prieten, Ion Brad. Motivul ar fi fost cãun referat cãtre C.C.E.S., redactat de cel din urmã,ar fi determinat stoparea apariþiei volu melor cecompuneau Dicþionarul scriitorilor români.

Legãtura a fost reluatã în 1997 prin inter -mediul unui prieten comun, artistul Ion Vlasiu,criticul literar admiþând cã „oamenii, o ºtii ºi tu,cum o ºtiu ºi eu, sunt supuºi greºelii ºi poate nu e bine sã-i condamnãm pe toþi fãrã apel”2.Romulus Rusan considerã pe bunã dreptate cã„sub figura de man da rin as cetic ºi sever a luiMircea Zaciu se ascundea un suflet cald ºi unumor acid, uneori miºcãtor”3.

Nici momentul izbãvitor ce l-a constituitRevoluþia din decembrie 1989 nu a reprezentat o îmbunãtãþire considerabilã a statutului sãu. Pro -fesorul clujean se va stabili la Bonn, din 1990,alãturi de fa milia sa. Publicarea primului volumal Jurnalului în 1993, constituie un act de marecuraj, o „epurã a unei realitãþi atroce care de -pãºeºte ficþiunea, chiar pe aceea mai inven -tiv-extravagantã”4 reprezentând cu adevãrat obombã care a generat furia „castei scriitorilor”ºi a presupus „riscul (enorm) de a distruge vechi ºi trainice prietenii” ºi de „a intra în rãzboi cutoatã lumea”5.

Jurnalul reprezintã modalitatea prin careMircea Zaciu ºi-a pregãtit ieºirea de pe scenã,cãrare cãtre sfârºitul vieþii, care se schimbaseprea mult. Alexandru Muºina considera cã „Jur -nalul a fost arma secretã a lui Mircea Zaciu.Arma cu care ºi-a aneantizat, în eternitate,duºmanii”6. Între timp, Ana Blandiana a sesizatcã „dispãruse strãlucirea causticã a cuvintelor

care se înfãþiºau numai amare ºi mate. Totul îlobosea, dar era o obosealã a timpului nu bi o -logic, ci istoric, iar mãrturisirea ei nu încercasã se ascundã în niciun fel”7. Poetul IoanMoldovan considera cã „spectacolul vieþii, per -sonajele ei, comedia lor nu-i mai provocau inte -ligenþa ºi acidul ironiei sale voltairiene nu maiintra în efervescenþã”8.

Cu toate problemele care au apãrut întimp, anii 90 au fost efervescenþi pentru criticulliterar. În 1990 dobândeºte calitatea de con -ducãtor de doctorat în cadrul Alma Ma ter Na -pocensis, la care renunþã însã în anul 1997. Ime -diat dupã Revoluþie devine di rec tor de onoare alrevistei Vatra din Târgu-Mureº.

Va publica, pe lângã cele patru vol ume ale Jurnalului, Clasici ºi contemporani (1994),Scri sori nimãnui (1996), Ca o imensã scenã,Transilvania... (1996). Vor apãrea ºi primeledouã vol ume ale Dicþionarului scriitorilor ro -mâni. În anul 1997, ca o recunoaºtere a valoriioperei ºi activitãþii sale impresionante, a fostnumit membru de onoare al AcademieiRomâne9.

Cãrþile scriitorului Mircea Zaciu au fostapreciate de critici literari contemporani precum Perpesiciuss, Nicolae Manolescu, EugenSimion, Mircea Iorgulescu, Lucian Raicu,Alexandru George, Ga briel Dimisianu, Mar ianPapahagi, Ion Pop, Alexandru Cistelecan, Alexªtefãnescu ºi mulþi alþii. Noua societate ro mâ -neascã era prea puþin interesatã de culturã ºi devalorile fundamentale ale literaturii noastre. Di -fi cultãþile financiare ale revistelor din redacþiacãrora a fãcut parte sau a cãrþilor pe care încercasã le tipãreascã s-au reflectat în starea sa despirit. Mircea Zaciu îi scrie ºi omului de afaceriSorin Ovidiu Vântu la 31 au gust 1999, în în -cercarea de a-l sensibiliza: „pentru a obþine dela Domnia Voastrã sprijinul necesar con ti nuã -rii/ împlinirii operei despre care v-am vorbit,aflând despre interesul susþinut pe care îl arã -taþi literaturii/scriitorilor români, încercând sãvã aliez în a vã lega numele de aceastã operã demare anvergurã ºi prima în cultura româneascã (dacã s-ar încheia)” întrucât „pânã în prezentnimeni nu s-a arãtat sensibil la o atare situaþie,


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Idem, p. 943.2 Mircea Zaciu, Di a log epistolar, Bucureºti, Curtea Veche, p. 11.3 Romulus Rusan, art. cit., p. 10.4 Valentin Chifor, Între real ºi imaginar, Oradea, Editura Cogito, 1999, p. 125.5 Liviu Maliþa, Între „creaþie” ºi „analizã”, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 60.6 Alexandru Muºina, A mai murit un luptãtor, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 7.7 Ana Blandiana, art. cit., p. 5.8 Ioan Moldovan, art. cit., p. 6.9 Schiþã de portret... octombrie 1997. Interviu cu Mircea Zaciu, în Vatra, an XXVIII, nr. 353, au gust 2000, p. 79-81.

în actualul climat po lit ico-so cial-eco nomic pecare îl cunoaºteþi desigur prea bine”1. Manu -scrisul volumului III al Dicþionarului scrii to -rilor români a fost predat Editurii FundaþieiCulturale Române în 1998. Peste trei ani va firecuperat ºi va fi publicat la Editura Albatros din Bucureºti. În anul 2002 va fi tipãrit ºi ultimulvolum din aceeaºi lucrare.

Sfârºitul academicianului Mircea Zaciusur vine în ziua echinocþiului de primãvarã dinanul 2000, la Cluj-Napoca. Va fi condus peultimul drum la Oradea, dupã ce corpul ac a -demic clujean ºi alþi cunoscuþi ºi prieteni i-auadus un ultim omagiu în oraºul Cluj-Napoca.Coincidenþã sau nu, cea mai prestigioasã revistãstudenþeascã de literaturã clujeanã poartã titlulaceluiaºi eveniment as tro nomic, Echinox, re vis tãla care Profesorul ºi-a adus contribuþia din plin.

Momentul decesului a fost tratat cu atenþie de comunitatea academicã ºi culturalã dinOradea. Profesorul Mircea Zaciu a fost omagiatde intelectualii orãdeni, reprezentanþi ai revis -telor Fa milia, Unu ºi Au rora, ai Societãþii Oa -menilor de ªtiinþã ºi Scriitorilor din Bihor, ul te -rior Ac a de mia de ªtiinþe, Litere ºi Arte Oradea,ai Universitãþii din Oradea ºi nu numai2. Rãmã -ºiþele pãmânteºti au fost îngropate în cripta fa -miliei, alãturi de pãrinþii sãi, în cimitirul dinOradea.

Uneori, întâlnim consemnate în Jurnaltrãi rile sufleteºti resimþite în momentele de re -culegere la mormântul pãrinþilor. O notã ilus -trativã pentru starea sa sufleteascã din mijloculanilor ’80 este cea din 12 decembrie 1984: „Ungând obsedant: am sã fiu ºi eu lângã ai meiîntr-o zi, nu prea îndepãrtatã, sub pãmântulunde sunt risipite fiinþele lor de humã...”3.

Istoricul ºi criticul literar Mircea Zaciu alãsat în urma sa o bogatã moºtenire culturalã, darºi spiritualã. În timpul vieþii sale rodnice ºi-a clãdit o bibliotecã personalã, valoroasã, din cãr þile sale ºi acelea pe care le-a primit de la nume roºi prieteni,scriitori, filologi ºi oameni de culturã.

În anul 2003, Universitatea din Oradea,prin mijlocirea profesorului universitar IoanDerºidan, dec an al Facultãþii de Litere s-a bu -curat de încrederea familiei academicianuluiMircea Zaciu. Fa milia a donat bibliotecii uni -versitare un numãr de 3272 de vol ume, con -

stituindu-se în Fondul spe cial Mircea Zaciu4.Din aceste vol ume, 500 cuprind dedicaþii întimp ce 200, conþin autografe ºi însemnãri. Vo -lumele sunt puse la dispoziþia profesorilor, cer -cetãtorilor ºi studenþilor pentru studiu, con formunui regim spe cial, doar în sala de lecturã.

Acelaºi profesor universitar IoanDerºidan, alãturi de profesorul Ion Simuþ, criticºi istoric literar, stu dent echinoxist al Pro fe -sorului, a fãcut demersuri cãtre Senatul uni -versitar orãdean pentru acordarea numeluiMircea Zaciu unei sãli de lecturã din cadrulBibliotecii Universitãþii din Oradea. Solicitareaa fost motivatã de existenþa unor „dovezi delegãturã de spirit ºi de familie cu orãdenii, cutinerii, pentru care a donat FONDUL MIRCEAZACIU” ºi mai multe „mo tive de prestigiu ºiautoritate privind contribuþiile profesorului,aca demicianului ºi scriitorului”. În memoriu semai aratã cã Mircea Zaciu este „un reper valoric al domeniului filologic ºi al criticii ºi istorieiliterare” iar „în judecãþile ºi aprecierile sale acuprins în permanenþã oamenii de culturã dinOradea ºi din Facultatea de Litere”. Ca ºi oconsecinþã logicã, Senatul Universitãþii dinOradea a decis prin Hotãrârea Biroului Senat din 19 octombrie 2009 acordarea numelui MirceaZaciu unei sãli din cadrul Bibliotecii Uni ver -sitãþii din Oradea.

Un an mai târziu, în 2010, fondul de carteºi bustul lui Mircea Zaciu au fost aduse la etajulI al bibliotecii universitare orãdene. Bustul afost realizat de sculptorul Ion Vlasiu, unul dincei mai buni prieteni ai profesorului clujean. S-adefinitivat astfel procesul prin care se întreþinememoria criticului literar Mircea Zaciu, perso -nalitate de seamã a criticii literare româneºticontemporane.

Alma Ma ter Crisiensis îi datoreazã, celpuþin în domeniul filologic, profundã recu no -ºtinþã acestei remarcabile personalitãþi a criticiiliterare. Fiind un om de culturã în adevãratulsens al cuvântului, acesta a nutrit sentimente dere spect ºi a închegat colaborãri fructuoase cufoºtii sãi studenþi, care, la rândul lor, s-au bu -curat de preþuirea universitarului clujean, be -neficiind de un real ajutor din partea acestuia.

ªi asupra celei mai prestigioase reviste deculturã din Oradea, Fa milia, Mircea Zaciu ºi-a


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

1 Aurel Sasu, Mircea Petean, Întoarcerea învinsului. Întâlniri cu Mircea Zaciu, Cluj Napoca, Editura Limes, 2001,p. 371-372.

2 Profesorul Mircea Zaciu – mai aproape de veºnicie, în Criºana, an 10, nr. 2766, 24 martie 2000, p. 3.3 Mircea Zaciu, Jurnal, vol. III, Bucureºti, Editura Albatros, 1996, p. 190.4 Ioan Derºidan, Însemnãri ºi dedicaþii pe cãrþi – Din fondul de carte al Bibliotecii (Configurãri ºi idei literare),

Editura Universitãþii din Oradea, 2013, p. 47.

pus amprenta înainte de 1989, prin foºtii stu -denþi Vir gil Podoabã ºi Alexandru Cistelecan,care au manifestat întotdeauna un re spect apartepentru cel care a fost Profesorul. De la începutul anului 1990 este ales re dac tor-ºef, apoi direc -torul publicaþiei poetul Ioan Moldovan. Alãturide alþi colaboratori din redacþie, Ion Simuþ ºiTraian ªtef, studenþi ai Profesorului, s-a înnodato strânsã legãturã sentimentalã cu magistrulMircea Zaciu.

În încheiere, deviza personalitãþii excep -

þionale a lui Mircea Zaciu poate fi definitã suc -cint, printr-un citat din Jurnalul sãu, datat la 15ianuarie 1983, în care îl parafrazeazã pe scri -itorul amer i can Julien Green, regãsindu-se pesine: „Lumea care e în pregãtire e o lume în care eu nu-mi mai gãsesc locul, fiindcã e o lume afiinþelor de pradã […] Sã faci din fiecare zi omicã existenþã, cât mai deplinã cu putinþã, iatã o maximã pe care am încercat s-o urmezîntotdeauna, citind, scriind, ascultând muzicãsau privind tablouri”...

Referinþe critice (selectiv)

. Podoabã, Vir gil, Mircea Zaciu: ultimul latin: monografia unei opere, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2005.

. Sasu, Aurel, Amiaza cea mare: corespondenþã, Piteºti, Paralela 45, 2008.

. Sasu, Aurel, Petean, Mircea, Întoarcerea învinsului: întâlniri cu Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, EdituraLimes, 2001.

. Zaciu, Mircea, Interviuri, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2007, ed. îngrijitã de Graþian Cormoº.

. Zaciu, Mircea; Brad, Ion, Di a log epistolar, Bucureºti, Curtea Veche, 2003.

. Zaciu, Mircea; Papahagi, Mar ian, Sasu Aurel (coord.), Dicþionarul scriitorilor români, vol. III (M-Q), Vol.IV (R-Z), Bucureºti, Editura Albatros, 2001-2002.

. Vatra: revistã lunarã de culturã editatã de Uniunea Scriitorilor ºi Consiliul Judeþean Mureº,Târgu-Mureº, An 28, nr. 353, au gust 2000.


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Matematica de la Universitatea„Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca

în topul Shang hai pe 2013

Dr. Dorel I. DUCADr. Adrian Olimpiu PETRUªEL

La sfârºitul anului 2013 (mai ex act lajumãtatea lunii noiembrie) Ac a demicRank ing of World Uni ver si ties in Math -

e mat ics – 2013 anunþã cã domeniul de ºtiinþã Mate -maticã de la Universitatea „Babeº-Bolyai” dinCluj-Napoca se situeazã pe poziþia 101-150 în topul Shang hai al universitãþilor lumii. Uni ver sitatea„Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, prin do me -niul Matematicã, devine astfel prima uni ver -sitate din România prezentã în cel mai prestigios top mondial al universitãþilor, topul Shang hai.

Aceastã clasare vine ca o recunoaºtere avalorii ºcolii româneºti de matematicã, în gen eral,ºi a ºcolii de matematicã din Universitatea

„Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca, în par tic u lar. In tra -rea în acest top reprezintã o performanþã re mar -cabilã, þinând cont de finanþarea superioarã pedomeniul cercetãrii de care beneficiazã alte uni -versitãþi prezente în topul Shang hai.

Clasarea pe poziþia 101-150 în topul Shang -hai confirmã faptul cã la Facultatea de Matematicã ºi Informaticã a Universitãþii „Babeº-Bolyai” dinCluj-Napoca se îmbinã armonios menirea didac -ticã cu excelenþa ºtiinþificã. Dar toate acestea nu se puteau face, dacã nu aveam o istorie strãveche, otradiþie în activitatea ºtiinþificã de înalt nivel ºi,mai ales, dascãli minunaþi. Sã trecem, în ceea ceurmeazã, prin toate acestea.

1. Învãþãmânt universitar în Transilvania

Învãþãmântul su pe rior din Transilvania îºiare începuturile în Evul Mediu. Dieta întrunitã laCluj în 1565, hotãrãºte înfiinþarea unui colegiu laCluj. Dar, datoritã, mai ales, unor rivalitãþi in terne, hotãrârea nu poate fi pusã în aplicare.

La 12 mai 1581, principele ªtefan Bathorydecreteazã înfiinþarea unei universitãþi la Cluj (co -legiu – dupã terminologia timpului) ale cãrei orga -nizare ºi îndrumare au fost încredinþate unui grupde cãlugãri iezuiþi aduºi din Polonia, cu acordulpapei de la Roma. Aidoma universitãþilor euro -pene, ºi Universitatea din Cluj îºi începe acti -vitatea cu trei facultãþi: teologie, filosofie ºi ºtiinþejuridice, limba de predare fiind latina. În urmaunui con flict confesional cu reformaþii, Colegiulîºi înceteazã activitatea în 1603.

Împãratul Leopold I, cu ajutorul cãlugãriloriezuiþi, înfiinþeazã în anul 1698 Universitatea Leo -poldinã cu trei facultãþi: teologie, filosofie ºi ºtiin -þe exacte (matematicã ºi ºtiinþe naturale); limba depredare era latina. Metodele folosite de iezuiþisupãrã multã lume, aºa cã papa Clem ent alXIV-lea desfiinþeazã ordinul iezuit, prin bula de la1773. Ca urmare, la acea datã, Universitatea Leo -poldinã îºi înceteazã activitatea.

În anul 1776, se înfiinþeazã la Cluj un Co -legiu Universitar cu patru facultãþi: teologie,

ºtiinþe juridice, filosofie, ºi medicinã-chirurgie,patronat, organizat ºi îndrumat de un alt ordincãlugãresc – cel al piariºtilor. Limba de predare laColegiul Universitar a fost latina pânã în anul1781, când este înlocuitã cu limba germanã. Înanul 1784, în urma hotãrârii împãratului Iosif alII-lea de a re duce la trei (Viena, Löwen ºi Buda)numãrul colegiilor din Imperiul Habsburgic, Co -legiul din Cluj este transformat în Liceu RegescAc a demic. Aºadar, Universitatea îºi înceteazãacti vitatea de facto, nu ºi de iure, deoarece încadrul liceului s-au organizat ºi unele activitãþiacademice.

Problema unei universitãþi în limba românãexista de mult în mintea ºi sufletul românilor Laistorica Adunare Naþionalã, þinutã la 3/15 mai1848 pe Câmpia Libertãþii ºi în protocolul de laBlaj, se rosteºte ºi se înscrie necesitatea înfiinþãriiunei „academii de drepturi” ºi chiar a unei Uni -versitãþi naþionale româneºti, deziderate cuprinseîn punctul 13 din petiþia Adunãrii Naþionale de laBlaj cãtre împãratul de la Viena (vezi [15], p. 11).Înfiinþarea, în toamna anului 1850, a unei facultãþijuridice „chesaro-regeºti” la Sibiu, cu limba depredare germanã, reînnoieºte dorinþa de înfiinþarea unei facultãþi juridice româneºti. Împotrivirilenobilimii ºi burgheziei maghiare cresc, mergând


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

pânã la apropierea de burghezo-moºierimea ger -ma no-austriacã ºi Curtea de la Viena în vedereaformãrii unei alianþe împotriva naþiunilor ne ma -ghiare ºi negermane din Imperiul Habsburgic:unio duarum nationes con tra plures.

În ºedinþa din 24 martie 1870 a comitetuluiAstrei se discutã problema înfiinþãrii AcademieiRomâne de Drepturi“, alegându-se o comisie caresã alcãtuiascã statutele (regulamentul) ºi sã or -ganizeze Ac a de mia. Ilie Mãcelaru, Iacob Bologa,Petre Dunca, Zaharia Boiu ºi Ioan Popescu –mem brii comisiei – publicã un Proiect pentru mo -dalitatea procurãrii mijloacelor necesare spre în -fiin þarea ºi susþinerea unei academii româneºti dedrepturi în Monarhia Austro-Ungarã. Proiectuleste acceptat de adunarea generalã a Astrei, Astraasumându-ºi conducerea acþiunilor pentru înfiin -þarea Academiei de Drepturi. În aceste îm pre ju -rãri, unii lideri maghiari au propus crearea la Cluja unei universitãþi cu predare în limbile maghiarãºi românã, iar o parte a elitei româneºti a susþinutpropunerea. Românii vor rãmâne cum era deaºteptat, doar cu înºelãtoarele promisiuni.

La 17 septembrie 1872, parlamentul ma -ghiar adoptã legea XIX, sancþionatã de împãratulFerenc József (Francisc Iosif) la 12 octombrie1872, prin care se înfiinþa Universitatea din Cluj,cu limba de predare exclusiv maghiarã. Paragraful 3 al legii de constituire a acestei universitãþi, sta -bilea cã, din punct de vedere organizatoric, Uni -versitatea era formatã din patru facultãþi:

1. Facultatea de Drept ºi ªtiinþe de Stat,2. Facultatea de Medicinã,3. Facultatea de Filosofie, Litere ºi Istorie,4. Facultatea de Matematicã ºi ªtiinþe Na -

turale.Facultatea de Matematicã ºi ªtiinþe Naturale

ºi-a început activitatea cu 7 catedre. Matematicileau avut la început douã catedre:

* Catedra de matematicã elementarã, con -dusã, de-a lungul timpului, de: Sámuel Brassai,Mór Réthy, Gyula Vályi, Alfréd Haar,

* Catedra de matematicã superioarã re pre -zentatã, în timp, de: Lajos Mar tin, Lajos Schle -singer, Lipót Fejér ºi Frigyes Riesz.

În anul 1874 a fost înfiinþatã Catedra defizicã matematicã, condusã pe rând de: MórRéthy, Gyula Vályi, Gyula Farkas.

Aºezatã în inima Transilvaniei, Uni ver si -tatea Maghiarã din Cluj a atras pe bãncile ei tineridin arealul transilvãnean: maghiari, germani, ro -mâni, evrei º.a.; însã, compoziþia etnicã a stu den -þilor nu oglindea realitãþile etnodemografice alerespectivei regiuni, aºa cum se vede în tabelelealãturate (vezi [9], p. 122).

Întrucât limba de predare în aceastã uni -versitate era exclusiv maghiara, înfiinþarea ei astârnit numeroase nemulþumiri în sânul majo ritãþii

româneºti. În primul an universitar (1872/ 1873) al Universitãþii Maghiare din Cluj, din totalul de 269de studenþi doar 18 erau români. De altfel, în ceipeste patruzeci de ani cât a funcþionatUniversitatea Maghiarã din Cluj, procentul anualal înscriºilor români n-a fost mai mare de 15%, întimp ce populaþia majoritarã din Transilvania eraromâneascã (vezi [18], [13]).

Pe de altã parte, deºi puþini, studenþii români erau urmãriþi îndeaproape de autoritãþi. În pe ri -oada judecãrii Memorandumului ºi a Replicei,adicã în perioada 1891-1894, Consiliul universitar a desfãºurat acþiuni disciplinare împotriva stu den -þilor români care simpatizau cu memorandiºtiiarestaþi, sub pretextul desfãºurãrii de „agitaþii na -þionaliste”.

Facem observaþia cã la ceasul întemeieriiUniversitãþii Maghiare din Cluj, potenþialul cul -tural ºi ºtiinþific românesc al Transilvaniei eraunul de excepþie. În România se aflau, ajunºi înpoziþii ºtiinþifice, culturale ºi politice demne deinvidiat, personalitãþi transilvãnene ºi bãnãþene deprim rang: Florian Aaron, Simion Bãrnuþiu, Au -gust Treboiu-Laurian, Alexandru Papiu Ilarian,Eftimie Murgu, Ion Maiorescu, ªtefan Micle,Nicolae Densusianu, ªtefan Emilian, Aron Pumnul,Petru Suciu, Ioan Hodoº, Aron Densusianu ºi mulþialþii. Universitatea din Iaºi, înfiinþatã în 1860, aavut ca prim rec tor pe învãþatul transilvãneanSimion Bãrnuþiu, iar la întemeiere, din cei 11 pro -fesori, 5 erau din Transilvania. Dar nici cei aflãtori în Transilvania la anul 1872 nu erau cu nimic maiprejos decât cei plecaþi; amintim pe: George Bariþ,Vincenþiu Babeº, Timotei Cipariu, P. Cosma,Nicolae Cristea, dr. V. Lapedatu, dr. Ioan Meºotã,Alexandru Mocioni, Ioan M. Moldovan, GavrilMunteanu, Iacob Mureºanu, Ioan Popea, NicolauPopea, Ioan Popescu, Florian Porcius, IlarionPuºcariu, Ion Puºcariu, Grigore Silaºi ºi mulþialþii. Oricare dintre ei ar fi putut sã ocupe cudemnitate ºi competenþã catedre într-o Uni ver -sitate a Transilvaniei ºi nu numai.

Populaþia majoritarã din Transilvania nu aîncetat sã-ºi cearã drepturile. În Memorandumulînaintat la 1892 împãratului Francisc Iosif de cãtre conducãtorii români transilvãneni, se spunea: Nuavem Universitate, ba nici catedre paralele, dupãcum s-au proiectat în anii 1865-1866 ºi ni s-au pus în perspectivã cu ocazia înfiinþãrii Universitãþiidin Cluj. Am ajuns atât de departe, încât nicipentru Catedra de limba ºi literatura românã numai este iertatã propunerea în limba geneticã, bala Universitatea din Cluj, prevederea acelei cate -dre e consideratã ca o insultã adusã poporuluiromân ºi învãþãmântului su pe rior”. (Vezi [13],p. 35).

În aceastã atmosferã, la Universitatea Ma -ghiarã din Cluj au studiat peste 40 000 de studenþi


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

dintre care doar 2 635 au fost români. Dintreaceºtia, amintim pe viitorii oameni politici sau deculturã: Iuliu Maniu, Emil Haþieganu, TheodorMihali, Cassiu Maniu, Tiberiu Brediceanu,Alexandru Bohãþel, Aurel Ciupe, Aurel Bãnuþiu,Voicu Niþescu – la Drept; Iuliu Haþieganu,Coriolan Tãtaru – la Medicinã; Nicolae Vãtãºanu,Iuliu Prodan, Gavrilã Oniºor – la Matematicã ºiªtiinþe Naturale; George Coºbuc, Petre Dulfu,Vic tor Motogna – la Filosofie º.a.

Dorinþa naþiunii române de a avea o uni -versitate a ei în inima Transilvaniei s-a realizat, însfârºit, în urma unirii Transilvaniei cu România, la

1 Decembrie 1918. Pentru coordonarea ope ra þiu -nilor de transferare a administraþiei Transilvanieicãtre statul României Mari, se instituie un mareSfat Naþional Român, for mat din 212 membri ºieste desemnat un Consiliu Dirigent (provizoriu)compus din 17 resoarte (ministere). ConducereaConsiliului Dirigent este datã lui Iuliu Maniu, care primeºte mandatul de guvernare. În mod ine vi tabil ºi Universitatea Maghiarã din Cluj intrã în cursulevenimentelor.

În procesul de reorganizare a învã þã mân -tului su pe rior la Cluj, Consiliul Dirigent ºi Re -sortul Instrucþiunii Publice au dorit ca potenþele


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

Anul universitar 1892-1893

Facultat ea Maghiari Germani Slovaci Români Sârbi Alþii Total

Drept ºi ªtiinþe politice229

86,09%6

2,25%31

11,65%266

Medicinã119

63,29%37

19,68%6

3,19%26

13,82%188

Filosofie, Litere ºi Istorie73

82,95%5

5,68%10

11,36%88

Matematicã ºi ªtiinþeNaturale

4787,03%

23,70%

23,70%

35,55%

54

Total468

78,52%50

8,38%8

1,34%70

11,74%596


Facultatea Maghiari Germani Slovaci Români Sârbi Alþii Total

Drept ºi ªtiinþe Politice854

80,49%65

6,12%9

0,84%120

11,31%7

0,65%6

0,56%1061

Medicinã86

69,35%9

7,25%25

20,16%3

2,41%1

0,80%124


88,13%21

8,89%7

2,96%236


10285%

1310,83%

21,66%

32,5%

120

Farmacie45

81,81%4

7,27%2

3,63%4

7,27%55

Total1295

81,14%112

7,01%11

0,68%157

9,83%14

0,87%7

0,43%1596


Facultatea Maghiari Germani Slovaci Români Sârbi Alþii Total

Drept ºi ªtiinþe Politice1059

83,71%36

2,84%1

0,07%157

12,41%7

0,55%5

0,39%1265

Medicinã362

74,33%37

7,59%1

0,2%83

17,04%1

0,2%3

0,61%487


88,64%12

6,48%1

0,54%7

3,78%1

0,54%191


6581,25%

1012,5%

56,25%

80

Farmacie85

79,43%15

14,01%5

4,67%2

1,86%107

Total1735

81,68%110

5,17%3

0,14%257

12,09%10

0,47%8

0,41%2124

umane ale Universitãþii Maghiare sã fie cuprinseîn noua Universitate. În acest sens li s-a cerutprofesorilor maghiari jurãmântul de fidelitate faþã de M. S. regele Ferdinand I ºi faþã de ConsilulDirigent Român. În dupã-amiaza zilei de 9 mai1919, profesorul Onisifor Ghibu trimite Rec tora -tului Universitãþii Maghiare o adresã în care sepunea în vedere forurilor conducãtoare ale Uni -versitãþii cã profesorii acesteia sunt obligaþi sãdepunã, în timp de 48 de ore, jurãmântul de fide -litate faþã de capul statului român ºi de legileRomâniei Mari. În dimineaþa zilei de 12 mai 1919, curierul Rectoratului depune plicul cu rãspunsulUniversitãþii Maghiare – patru proteste ale celorpatru facultãþi, procesele-verbale ale celor patruconsilii profesorale ale facultãþilor ºi adresa 1483/1919 a rectorului, în care se spunea cã niciunprofesor nu va depune jurãmântul. În consecinþã,profesorul Ghibu, ajutat de o comisie formatãah-hoc din personalitãþi ºtiinþifice transilvãnene(N. Drãganu, Al. Borza, M. Ienciu, P. Roºca, V.Seni, V. Stanciu, Al. Manu, V. Candrea, V.Bichigean, Tr. Gherman, A. Cailiani, dr. C. Tãtar,dr. C. Stanca ºi dr. Nemeº (vezi [18], p. 2), trece lapreluarea efectivã a Universitãþii Maghiare dinCluj. Universitatea clujeanã, asemenea uni ver si -tãþilor din Strasbourg ºi Bratislava, a fost preluatãde autoritãþile statului, devenind o instituþie aRomâniei întregite. Universitatea „Franz Joséph”din Cluj a fost mutatã, pentru o perioadã scurtã laBudapesta (1919-1921), pentru ca apoi sã fie dusãla Szeged, unde nu exista o universitate; Uni -versitatea din Szeged îºi începe cursurile pe 10octombrie 1921. (Vezi [32], [33], [34]).

Savantul Emil Racoviþã, în volumul Lu crã -rile Institutului Speologic din Cluj scria (vezi[19]): Nu in sist asupra evenimentelor care în 1918au eliberat Transilvania de sub stãpânirea strãinã milenarã. E suficient sã constat cã în mai 1919Comitetul revoluþionar transilvãnean numit ‹Con -siliul Dirigent› a pus stãpânire ‹în mod paºnic› peUniversitate. In sist asupra cuvintelor ‹în modpaºnic› pentru cã ele reprezintã realitatea fap -telor ºi, mai presus de toate, starea de spirit amembrilor Consiliului Dirigent.

Par tic i pant di rect la aceste evenimente (mai1919), profesorul Alexandru Borza, consemna(vezi [13], p. 44): O coborâre în domeniul rea -litãþilor ar fi dus, poate, pe atâþi profesori la cu -vântul „da”, care schimba, poate, cursul eve ni -mentelor (nu numai pentru 20 de ani, ci pentrusecole înainte).

Preluând Universitatea, autoritãþile româneau preluat ºi Biblioteca acesteia. Dacã profesoriide la Universitatea Maghiarã au refuzat sã depunãjurãmântul de credinþã, personalul bibliotecii adepus acel jurãmânt ºi ºi-a continuat activitatea;

mai mult pe postul de di rec tor tehnic al biblioteciia fost numit un maghiar – Gyulai Farkas.

Universitatea din Cluj n-a fost creatã pentrua fi elementul de distrugere a neamului, ea a fostcreatã sã îndrume pe români pe calea cea dreaptã aidealului omenesc.

Decizia Consiliului Dirigent din 30 iunie1919 stabilea normele gen er ale de organizare aUniversitãþii din Cluj. Pentru ocuparea catedrelorvacante la Universitatea Daciei Superioare,Consiliul Dirigent a publicat con curs. Cum era deaºteptat, s-au prezentat câteva sute de candidaþi.Pentru examinarea dosarelor a fost înfiinþatã, pe 1iulie 1919, o Comisie universitarã, compusã din20 membri (12 profesori de la cele douã Uni -versitãþi din Vechiul Regat ºi 8 profesori tran -silvãneni): Vic tor Babeº, Nicolae Iorga, VasilePârvan, Dimitrie Gusti, Petru Poni, GheorgheÞiþeica, Ludovic Mrazec, Toma Stelian, ªtefanLonginescu, Iulian Teodorescu, dr. Mihai Mani -catide, dr. Er nest Juvara, dr. Gheorghe Marinescu– de la Universitãþile din Bucureºti ºi Iaºi, ºi tran -silvãnenii: Vasile Goldiº, Ion Lupaº, OnisiforGhibu, Alexandru Borza, Emil Haþieganu, PetrePoruþiu, dr. Iuliu Moldovan, dr. Iuliu Haþieganu.Preºedinþia Comisiei era asiguratã de comisarulgen eral prof. Sextil Puºcariu. Între aceºtia, ºapteerau membri ai Academiei Române (NicolaeIorga, Vasile Pârvan, Dimitrie Gusti, Petru Poni,Gheorghe Þiþeica, Ludovic Mrazec, GheorgheMarinescu). (Vezi [17], p. 6).

Prin decretul nr. 4 031/1919, se înfiinþa, înziua de 1 octombrie 1919, cea de-a treia uni -versitate din România cu limba de predareromânã: Universitatea din Cluj (vezi [15], p. 18,[13]). Universitatea a început sã funcþioneze cupatru facultãþi:

1. Facultatea de Litere ºi Filosofie,2. Facultatea de ªtiinþe,3. Facultatea de Drept,4. Facultatea de Medicinã.La 15 septembrie 1919 se constituie Senatul

Universitaþii. La 29 octombrie sunt aleºi decaniicelor patru facultãþi: D. Cãlugãreanu – Facultateade ªtiinþe, Iuliu Haþieganu – Facultatea de Me -dicinã, Gh. Bogdan-Duicã Facultatea de Litere ºiFilosofie, V. Dimitriu – Facultatea de Drept. Adoua zi, 30 octombrie 1919, Biroul alcãtuit dinpatru reprezentanþi ai fiecãrei facultãþi, ºi-a alesrectorul în persoana prof. Sextil Puºcariu, pro -rector fiind prof. Nicolae Drãganu). (Vezi [15], p.18). Cursurile sunt deschise la 3 noiembrie 1919prin lecþia profesorului Vasile Pârvan cu privire laDatoria vieþii noastre, un eseu etic ºi filosoficmenit sã sãdeascã în inimile ºi conºtiinþa tine -retului im per a tive cãlãuzitoare pentru întreagavia þã ºi activitate, cu scopul înãlþãrii ºtiinþei ºiculturii naþionale. (Vezi [15], p. 18).


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Aici e ºcoala iubirii de aproape, aici e ºcoa -la toleranþei ºi respectului omului ºi drepturilorsale. Aici e ºcoala muncii fãrã preget... Aici suntchemaþi toþi cei dornici sã ajungã oameni întregi.Universitatea din Cluj este chintesenþa ºi pãs -trãtoarea îndãrãtnicã a fondului moral al po po -rului român. Cu acest fond s-a for mat unitatea deazi. România Mare este o realitate ºi rezultantanormalã a superioritãþii materiale, mo rale ºi cul -turale a poporului românesc. Imbecili care sãsconteze himere sunt – ºi vor mai fi – noi suntempe calea cea bunã ºi mergem înainte – spunearectorul Iacobovici în raportul sãu despre acti -vitatea Universitãþii din Cluj de la înfiinþarea ei.(Vezi [12], [13], p. 167).

Inaugurarea oficialã s-a desfãºurat cu totfastul în zilele de 1-3 februarie 1920, în prezenþaregelui Ferdinand ºi a reginei Maria, a mi tro po -liþilor de Bucureºti – dr. Miron Cristea ºi de Blaj –dr. Vasile Suciu, a primarului Clujului, a rec -torului Sorbonei – prof. FougPres etc.

Universitatea româneascã din Cluj îºi în -cepe activitatea cu 171 profesori, conferenþiari,ºefi de lucãri (lectori) ºi asistenþi (11 profesori ºiagregaþi la Facultatea de Drept, 22 profesori, agre -gaþi, conferenþiari ºi lectori la Facultatea de Litereºi Filosofie, 19 profesori, agregaþi, conferenþiari,conservatori de colecþii ºi preparatori la Facultatea de ªtiinþe ºi 119 profesori, agregaþi, ºefi de lucrãriºi asistenþi la Facultatea de Medicinã) ºi 2034studenþi (1099 la Facultatea de Drept, 114 la Fa -cultatea de Litere ºi Filosofie, 77 la Facultatea deªtiinþe, 744 la Facultatea de Medicinã). Dintre cei83 profesori cu care Universitatea din Cluj ºi-auînceput activitatea în 1919, un numãr de 68 îºifãcuserã studiile la diferite universitãþi strãine, iar9 erau membri ai Academiei Române.

În anul ºcolar 1929/1930, adicã la 10 ani dela înfiinþare, Universitatea din Cluj avea 342 cadre didactice: 3 profesori onorari, 76 profesori titulari, 6 profesori agregaþi, 1 profesor suplinitor, 6 con -ferenþiari definitivi, 10 conferenþiari provizorii ºisuplinitori, 19 docenþi, 4 lectori, 42 ºefi de lucrãri,89 asistenþi, 90 preparatori ºi 6 preparatori ajutori.(Vezi [15], p. 28-29)

Cu foarte puþine excepþii, învãþãmântul uni -versitar clujean interbelic a eliminat discriminãrile pe baze confesionale sau de naþionalitate. La înce -put, fiindcã puþini apucaserã sã înveþe limba ro -mânã la nivel ridicat (astfel încât sã corespundãcerinþelor universitare), numãrul studenþilor pro -veniþi din rândul etniilor conlocuitoare a fost mic,dar, treptat, el a crescut vizibil. Tabelul din paginaurmãtoare prezintã numãrul studenþilor pe care i-aavut Universitatea Româneascã din Cluj în pe -rioada interbelicã.

Activitatea Universitãþii din Cluj a fostbrusc întreruptã la sfârºitul verii anului 1940,

când, în urma Dictatului de la Viena, nordul Tran -silvaniei a fost cedat Ungariei. AutoritãþileUni versitãþii Româneºti au fost luate prin sur -prindere. În ziua de 1 septembrie 1940, orele 11a.m., se întruneºte Consiliul universitar, for matdin pro fesorii Universitãþii (participanþii mate ma -ticieni au fost: Nicolae Abramescu, TheodorAngheluþã, Gheorghe Bratu, Dumitru V. Ionescu,Petre Sergescu). În deschiderea întrunirii, rectorulprof. dr. Fl. ªtefãnescu-Goangã spunea: O sen -tinþã a unui for internaþional acceptatã de gu -vernul þãrii ne obligã sã pãrãsim Clujul, care afost atribuit unui stat strãin. Aceastã nedreptatestrigãtoare poate fi acceptatã de un guvern tre -cãtor, silit fiind de împrejurãri politice inter na -þionale foarte gre le, dar ea nu va fi niciodatãacceptatã de neamul românesc, care a suferit întrecutul sãu multe nedreptãþi, dar a avut tot dea -una tãria sufleteascã sã le înfrunte ºi sã leînlãture, când ceasul des tinului a sunat. N-avemnici cea mai micã îndoialã cã plecarea noastrã eprovizorie ºi cã ne vom reîntoarce cât de curând ºi pentru totdeauna. Pãrãsind Clujul, Universitateaîºi pãstreazã fiinþa ei ºi toate instituþiile ei. Ea vafuncþiona mai departe în noul oraº dinTransilvania în care ne vom aºeza provizoriu.Plecând de aici, nu vom lua cu noi nimic din ceeace ne-au lãsat ungurii, dar trebuie sã ducem tot ceam creat noi. Evacuarea trebuie fãcutã în ordineºi cât se poate de rapid. (Vezi [14], p. 256-257).

Universitarii clujeni sunt revoltaþi de ne -dreptatea fãcutã României. Se propune sã se re -dacteze un pro test în toate limbile moderne (vezi[14], p. 258), iar profesorul Petre Sergescu depune chiar textul unui pro test redactat de el, aflat anexatla procesul-ver bal al ºedinþei Consiliului uni ver -sitar ºi înserat în facsimil, în pagina de gardã, arevistei „Mathematica”, volumul XVII/1941.(Vezi [30], [14], p. 258-259):

Astãzi 1 septembrie 1940, reunitã în ºedinþã solemnã, în Aula sa, Universitatea Românã a Da -ciei Superioare, avându-ºi sediul la Cluj, pro -testeazã cu ultimã energie con tra mutilãrii cor -pului Ardealului.

Drepturile noastre milenare, sacrificiile asute dintre generaþiile noastre, munca noastrãdurã ºi onestã de toate zilele pentru înaintareaculturii, au fost cãlcate în picioare. Nu vrem sãmurim înainte de a striga, pentru a denunþa în faþa lui Dumnezeu ºi a conºtiinþei universale violenþa a cãrei pradã am fost.

Jurãm sã ne facem datoria fie ca soldaþi, fieacolo unde vom fi chemaþi, pentru a face sãtriumfe drepturile noastre.

ªi dacã suntem forþaþi sã pãrãsim mo men -tan acest leagãn al ºtiinþei ºi conºtiinþei naþionale,Alma Ma ter Ferdinandina Napocensis, cerem sãfim socotiþi ca mobilizaþi în Ardeal, într-o altã


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ºedinþã a Universitãþii Daciei Superioare, pentrua rãspândi marele ºi nepieritoriul adevãr al drep -turilor noastre ºi al vechimii noastre pe acestemeleaguri.

Printre cei 26 semnatari ai protestului senumãrã ºi matematicienii: Nicolae Abramescu,Theodor Angheluþã, Gheorghe Bratu, Dumitru V.Ionescu, Petre Sergescu.

În aºteptarea hotãrârii oraºelor de exil aUni versitãþii, patrimoniul Universitãþii a fost de -pozitat la Turda ºi Alba Iulia. Facultãþii de ªtiinþe i s-a hotãrât funcþionarea în capitala Banatului –Timiºoara: decanatul, secþia de matematici ºi bi -rourile Observatorului As tro nomic au fost in sta -late în localul din B-dul. Diaconovici Loga nr. 1(parter). Facultãþilor de Drept, Litere ºi Filo sofie,


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Anul universitar români maghiari germani evrei alþii Total

1919-1920143365%

105 5%

1869%

45821%

- 2182

1920-1921166763%

1837%

1094%

68926%

- 2648

1921-1922160766%

1898%

753%

55523%

- 2426

1922-1923165764%

33213%

823%

50820%

- 2579

1923-1924143872%

23911%

472%

22715%

- 1951

1924-1925151876%

22812%

714%

1588%

- 1975

1925-1926169173%

36916%

874%

1507%

- 2297

1926-1927181469%

54220%

1004%

1787%

- 2634

1927-1928193571%

54420%

1094%

1515%

- 2739

1928-1929222871%

60619%

1204%

1756%

- 3129

1929-1930253867%

76320%

2326%

2386%

311%

3802

1930-1931268566%

84221%

2075%

3017%

291%

4064

1931-1932254061%

93523%

2316%

3889%

281%

4122

1932-1933271261%

92220%

3458%

44710%

331%

4459

1933-1934251857%

112725%

2847%

45610%

601%

4445

1934-1935275764%

94522%

1774%

3969%

251%

4300

1935-1936238864%

75320%

1885%

36110%

411%

3731

1936-1937206265%

57018%

1685%

32510%

612%

3186

1937-1938205965%

56618%

1324%

29610%

1023%

3155

1938-1939202966%

55318%

1475%

2879%

762%

3092

1939-1940166962%

56321%

1325%

29110%

602%

2715

Total 4294565%

1187618%

32295%

703511%

5461%

65631

Numãrul de studenþi de la Universitatea româneascã din Cluj

Medicinã li s-au stabilit funcþionarea la Sibiu. Prin Decretul-lege din 5 octombrie 1940 au fost numite noile cadre de conducere ale Uni versitãþii „Regele Ferdinand I”, aflate în refugiu: Sextil Puºcariu(rec tor), Alexe Procopovici (pro rector), CamilNegrea (dec an Facultatea de Drept), Vic tor Papilian(dec an Facultatea de Me dicinã), ConstantinDaicoviciu (dec an Facultatea de Litere ºi Filo -sofie), Dumitru V. Ionescu (dec an Facultatea deªtiinþe). Universitatea ºi-a început activitatea pe10 noiembrie 1940, atât la Sibiu, cât ºi la Timi -ºoara. ªedinþa Senatului din 14 de cem brie 1940 va fi ul tima condusã de Sextil Puºcariu ca rec tor,deoarece faimosul lingvist este trimis la Berlin, încalitate de di rec tor al Institutului Român. Uni -versitatea rãmâne fãrã rec tor timp de o jumãtate de an. Pe data de 4 iunie 1941, este numit rec torprofesorul Iuliu Haþieganu, care în discursul in au -gu ral, þinut pe 3 noiembrie 1941, spunea cãUniversitatea din Cluj, aflatã în exil, are o datorieesenþialã: aceea de a pãstra spiritualitatea ro mâ -neascã în teritoriul de formare a poporului român– Transilvania.

Relativ la refugiul Universitãþii, trebuiemen þionat faptul cã aproape întreg personalul di -dac tic ºi ºtiinþific a împãrtãºit soarta Universitãþii.De aceea nu au fost probleme le gate de lipsa ca -drelor didactice.

În 1940 Universitatea din Szeged este mu -tatã la Cluj, la Szeged fiind constituitã le gal o nouã Universitate. (Vezi [32], [33], [34]).

În anul 1944 se abrogã Dictatul de la Vienaºi ca urmare Transilvania de Nord, deci ºi Clujul,trec în administraþia regatului României. În toam -na anului 1944, conducerea Universitãþii Ma -ghiare „Ferenc József” din Cluj nu s-a conformatordinului de evacuare venit de la Budapesta ºihotãrãºte reluarea activitãþii didactice, la Cluj, în -ce pând cu luna ianuarie a anului 1945. În aceastãsituaþie, guvernul dr. Petru Groza a cerut Uni -versitãþii „Regele Ferdinand I” din Cluj-Sibiu,aflatã încã în refugiu, o apropiere de UniversitateaMaghiarã „Ferenc József” din Cluj. În martie 1945 se înfiinþeazã Comitetul de colaborare a stu den -þilor de la Universitatea „Regele Ferdinand I” dinCluj-Sibiu cu studenþii de la Universitatea cu pre -dare în limba maghiarã din Cluj. O universitatecomunã cu douã lim bi de studiu nu este acceptatãde universitarii maghiari, aºa cã pe 16 aprilie 1945încep negocieri, al cãror rezumat ar fi: Uni ver -sitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj urma sã seîntoarcã la Cluj, mo ment în care avea sã fie ofi -cializatã Universitatea Maghiarã de Stat din Clujcu numele Universitatea „Bolyai”. Pânã în anul1948, cele douã universitãþi clujene ºi-au pãstratvechea organizare. În anul 1948, Universitatea„Regele Ferdinand I” ia numele savantului „Vic -tor Babeº”, pentru ca în anul 1959 cele douã Uni -

versitãþi din Cluj („Babeº” ºi „Bolyai”) sã seuneascã într-o singurã Universitate, cu numeleUniversitatea „Babeº-Bolyai”, cu limbile de pre -dare românã ºi maghiarã. Facultatea de ªtiinþe seîmparte în patru facultãþi:

1. Facultatea de Matematicã ºi Fizicã;2. Facultatea de Chimie;3. Facultatea de Geologie-Geografie;4. Facultatea de ªtiinþe Naturale.În anul 1961, ia fiinþã Facultatea de Studii

Economice, în 1962 fizica se desparte de ma -tematicã constituindu-se douã facultãþi sep a rate:Facultatea de Matematicã-Mecanicã ºi Facultateade Fizicã, iar în 1969 se înfiinþeazã Facultatea deFilologie-Istorie ºi Facultatea de Studii Eco no -mice ºi Ad min is tra tive cu sediul la Sibiu.Institutul Ped a gogic de 3 ani, înfiinþat în 1959,este încadrat în Universitate în anul 1962.

În anul ac a demic 1971/1972, Universitatea„Babeº-Bolyai” avea 10 facultãþi:

1. Facultatea de Matematicã-Mecanicã, cutrei secþii: analizã, maºini de calcul ºi mecanicafluidelor;

2. Facultatea de Fizicã, cu patru secþii: fizicã teoreticã, fizicã atomicã ºi nuclearã, fizicacorpului solid ºi electroradiofizicã;

3. Facultatea de Chimie, cu patru secþii:chimie anorganicã, chimie organicã, chimie fizicãºi chimie analiticã;

4. Facultatea de Biologie-Geografie, cu pa -tru secþii: biologie-botanicã, biologie-zoologie,geo logie ºi geografie;

5. Facultatea de Filologie, cu ºaisprezecesecþii: limba ºi literatura românã, limba ºi lite -ratura maghiarã, românã-maghiarã, rusã-românã,rusã-maghiarã, francezã-românã, francezã-ma ghia -rã, englezã-românã, englezã-maghiarã, germa nã-ro mânã, românã-francezã, românã-englezã, ro mâ -nã-germanã, românã-italianã, românã-latinã, ma -ghiarã-o limbã strãinã;

6. Facultatea de Istorie-Filozofie, cu patrusecþii: istoria României, istoria universalã, filo -zofie ºi psihopedagogie specialã;

7. Facultatea de Drept, cu o singurã secþie:drept;

8. Facultatea de Studii Economice, cu patrusecþii: economia industriei, contabilitate, finanþe ºi credit ºi matematicã aplicatã în economie;

9. Facultatea de Filologie-Istorie din Sibiu,cu trei secþii: germanã-românã, englezã-românã ºiistorie;

10. Facultatea de Studii Economice ºi Ad -min is tra tive din Sibiu, cu o singurã secþie.

Institutul Ped a gogic de 3 ani, încadrat înUniversitate, avea 6 facultãþi:

1. Facultatea de Matematicã;2. Facultatea de Fizicã-Chimie;3. Facultatea de ªtiinþe Naturale ºi Agricole;


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

4. Facultatea de Filologie;5. Facultatea de Arte Plastice;6. Facultatea de Educaþie Fizicã.Începând cu anul ac a demic 1971/1972, fa -

cultãþile Institutului Ped a gogic de 3 ani au fostasimilate treptat la facultãþile identice sau similareale Universitãþii, Institutul Ped a gogic de 3 anidesfiinþându-se.

În anul 1974 au fost ataºate facultãþilor deprofil:

• Institutul de Istorie ºi Arheologie laFacultatea de Istorie-Filsofie;

• Institutul de Lingvisticã ºi Istorie Literarãla Facultatea de Filologie;

• Centrul de ªtiinþe Sociale la Facultatea deDrept;

• Institutul de Matematicã Cluj-Napoca (re -or ganizat sub numele de Institutul de Calcul) laFacultatea de Matematicã.

Facultatea de Matematicã-Mecanicã re nun -þã la a doua componentã; se va numi Facultatea deMatematicã. Facultatea de Chimie se va numi Fa -cultatea de Tehnologie Chimicã.

Dacã în 1989 Universitatea „Babeº-Bolyai”avea 7 facultãþi, în anul ac a demic 1991-1992 Uni -versitatea „Babeº-Bolyai” a funcþionat cu 8 fa cultãþi:

1. Facultatea de Matematicã;2. Facultatea de Fizicã;3. Facultatea de Chimie ºi Chimie Indus -

trialã;4. Facultatea de Biologie, Geografie ºi

Geolo gie;5. Facultatea de Drept;6. Facultatea de ªtiinþe Economice;7. Facultatea de Istorie ºi Filosofie;8. Facultatea de Litere.

În anii urmãtori au fost înfiinþate: 9. Facultatea de Educaþie Fizicã ºi Sport (în

anul ac a demic 1992-1993);10. Facultatea de Teologie Ortodoxã (în

anul ac a demic 1992-1993);

11. Facultatea de Teologie Greco-Catolicã(în anul ac a demic 1992-1993);

12. Facultatea de Busi ness (în anul ac a -demic 1994-1995), prin transformarea în facultatea ºcolii superioare de pregãtire în domeniulafacerilor – Transylvania Busi ness School (careºi-a început activitatea în anul 1992 cu sprijinulfinanciar al Uniunii Europene ºi cel lo gis tic alUniversitãþii „Babeº-Bolyai”);

13. Facultatea de Teologie Reformatã (înanul ac a demic 1993-1994);

14. Facultatea de ªtiinþe Politice ºi Ad mi -nistraþie Publicã (în anul 1995-1996), prin unireasecþiilor de ºtiinþe politice ºi jurnalisticã de laFacultatea de Istorie ºi Filosofie ºi administraþiepublicã.

15. Facultatea de Studii Europene (din mai1995), prin transformarea în facultate a ªcolii deÎnalte Studii Europene Com par a tive (care a în -ceput sã funcþioneze din anul ac a demic 1993- 1994)

În anul ac a demic 1994-1995, Facultatea deBiologie, Geografie ºi Geologie s-a împãrþit îndouã facultãþi:

16. Facultatea de Geografie ºi17. Facultatea de Biologie ºi Geologie.18. Facultatea de Teologie Roma no-Ca to -

licã (în anul ac a demic 1996-1997)19. Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþele

Educaþiei (în anul ac a demic 1996-1997)20. Facultatea de Sociologie ºi Asistenþã

Socialã (în anul ac a demic 2000-2001)21. Facultatea de ªtiinþa Mediului (creatã în

anul universitar 2002-2003, prin unirea secþiilorcu profil de studiere a mediului înconjurãtor dincadrul Facultãþilor de Geografie, Bio lo gie-Ge o -logie, Fizicã ºi Chimie)

22. Facultatea de Teatru ºi Televiziune(care a început sã funcþioneze de sine stãtãtoaredin anul ac a demic 2005-2006, dupã des prin -derea din ca drul Facultãþii de Litere unde existaca secþie).

2. Facultatea de ªtiinþe vs. Facultatea de Matematicã ºi Informaticã

La înfiinþarea ei, în 1919, Facultatea deªtiin þe cuprindea cinci secþii mari:

1. Matematica, 2. Fizicã, 3. Chimie, 4. ªtiinþe naturale, 5. Geografie.Fiecare din aceste secþii mari se divizau în

subsecþii, echivalente în gen eral, cu catedrele.Sec þia de matematicã cuprindea: (a) geometriaana liticã ºi geometria descriptivã, (b) matematicigen er ale, (c) mecanicã, (d) teoria funcþiilor, (e)analizã, (f) algebrã, (g) astronomie. Secþia de fi -

zicã se diviza în: (a) fizicã generalã experimentalã, (b) fizicã teoreticã ºi aplicaþii. Secþia de chimiecuprindea: (a) chimie anorganicã ºi analiticã, (b)chimie fizicã, (c) chimie generalã, (d) chimie or -ganicã. Secþia de ºtiinþe naturale era împãrþitã în:(a) botanicã generalã, (b) botanicã sistematicã, (c)fiziologie generalã, (d) geologie ºi paleontologie,(e) mineralogie ºi petrografie, (f) speologie, (g)zoologie. Secþia de geografie cuprindea: (a) geo -grafia generalã ºi (b) geografia descriptivã.

Secþia de matematici a Facultãþii de ªtiinþeºi-a început activitatea în urmãtoarea structurã:

• Analizã matematicã, cu Seminarul de ma -


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

tematici. Tit u lar al catedrei ºi di rec tor al se mi -narului, Gheorghe Bratu, profesor agregat: se mes -trul I – 3 ore curs + 1 orã sem i nar; semestrul II – 3ore curs +1 orã sem i nar. O parte a cursului a fostsuplinitã în semestrul al II-lea de profesor agregatAurel Angelescu în 2 ore curs + 1 orã sem i nar.

• Mecanicã raþionalã – catedrã ocupatã,prin detaºare de Dimitrie Pompeiu, profesor tit u lar la Universitatea din Bucureºti, ºi suplinitã deAlexandru Petrescu, semestrul I – 4 ore curs + 2ore sem i nar; semestrul II – 4 ore curs + 2 ore sem i -nar.

• Teoria funcþiilor – tit u lar al catedrei ºi di -rec tor al Seminarului de geometrie, AurelAngelescu, profesor agregat: semestrul I: 4 orecurs + 2 ore sem i nar (trigonometrie ºi geometrie);semestrul II: 3 ore curs + 2 ore sem i nar (ci ne -maticã ºi geometrie). Asistent Nicolae Niculescu.

• Geometrie descriptivã – tit u lar al con fe rinþeiGheorghe Nichifor, suplinit prin Nicolae Abra -mescu, conferenþiar: semestrul I: 4 ore curs + 2 oresem i nar; semestrul II: 4 ore curs + 2 ore sem i nar

• Algebrã – tit u lar al con fe rinþei NicolaeAbramescu, con fe ren þiar: semestrul I: 4 ore curs +2 ore sem i nar; semestrul II: 4 ore curs + 2 oreseminar. (Vezi [17], p. 35-36).

Activitatea didacticã la secþia de ºtiinþe ma -tematice a Facultãþii de ªtiinþe pe anul universitar1931/32, adi cã la 10 ani de la înfiinþare, s-a des -fãºurat cu urmãtorul per sonal di dac tic:

1. Catedra de matematici gen er ale: prof.tit u lar: George Iuga

2. Catedra de algebrã superioarã: prof. tit u -lar: Theodor Angheluþã

3. Catedra de geometria des crip tivã: prof.tit u lar: Nicolae Abramescu

4. Catedra de Geometria ana li ticã: prof. tit u -lar: Petre Sergescu

5. Catedra de calcul infi nite zi mal: însuplinire: Gheorghe Bratu

6. Catedra de astronomie: prof. tit u lar:Gheorghe Bratu

7. Catedra de mecanicã raþionalã: prof.agre gat: Dumitru V. Ionescu

8. Catedra de teoria funcþiunilor: în su pli -nire: Theodor Angheluþã

Seminarul de matematici: di rec tor onorific:prof. Paul Montel; di rec tor: prof. Dimitrie Pom -peiu; asistent: dr. Radu Bãdescu, secretar: Nicolae Mureºan.

Institutul pentru învãþãmântul matematicii:di rec tor: prof. Theodor Angheluþã, asistent: do -cent dr. Gheorghe Cãlugãreanu.

Observatorul as tro nomic: di rec tor: prof.Gheorghe Bratu, astronomi: Ioan Curea ºi IoanArmeanca, preparator: Gheorghe Avrãmuþiu,bibliotecar: Stela Comºa.

În anul universitar 1938/39 la secþia de ma -

tematicã a Facultãþii de ªtiinþe existau profesorii:profesor tit u lar Nicolae Abramescu (Catedra degeometrie), profesor tit u lar Theodor Angheluþã(Catedra de algebrã superioarã), profesor tit u larGheorghe Bratu (Catedra de astronomie), profesor tit u lar Dumitru V. Ionescu (Catedra de mecanicãraþionalã), profesor tit u lar Petre Sergescu (Catedra de calcul diferenþial ºi in te gral), profesor agregatRadu Bãdescu (Catedra de mecanicã), profesor deonoare Dimitrie Pompeiu (algebrã superioarã),con ferenþiar definitiv Gheorghe Cãlugãreanu (Ca -tedra de matematici gen er ale ºi geometrie).

Activitatea didacticã la secþia de ºtiinþe ma -tematice pe anul universitar 1941/1942, adicã la20 ani de la înfiinþare, s-a desfãºurat cu urmã -toarele cadre didactice:

1. Catedra de algebrã superioarã: profesortit u lar: Theodor Angheluþã, asistent Nicolae Ghir -coiaºiu, ser vi tor Gheorghe Cuº.

2. Catedra de geometrie: profesor tit u larNicolae Abramescu, laborant Ioan Pipaº

3. Catedra de calcul diferenþial ºi in te gral:profesor tit u lar Petre Sergescu

4. Catedra de mecanicã: profesor tit u lar:Dumitru V. Ionescu

5. Catedra de astronomie: profesor agregatConstantin Pârvulescu, astronom Ion Armeanca,preparator Gheorghe Chiº, om de serviciu IoanMotoc

6. Conferinþa de matematici gen er ale ºi geo -metrie: (conferenþiar definitiv: Gheorghe Cãlu -gãreanu.

În urma aplicãrii Legii învãþãmântului din1948, Facultatea de ªtiinþe se împarte în patrufacultãþi:

1. Facultatea de Matematicã ºi Fizicã;2. Facultatea de Chimie;3. Facultatea de Geologie-Geografie;4. Facultatea de ªtiinþe Naturale.Facultatea de Matematicã ºi Fizicã este

organizatã pe catedre.În anul 1962, Facultatea de Matematicã ºi

Fizicã se desparte, formându-se douã facultãþi:Facultatea de Matematicã-Mecanicã ºi Facultateade Fizicã.

Facultatea de Matematicã-Mecanicã erastruc turatã pe ºapte catedre: 1. Catedra de algebrã,2. Catedra de analizã, 3. Catedra de calcul nu meric ºi sta tis tic, 4. Catedra de ecuaþii diferenþiale, 5.Catedra de geometrie, 6. Catedra de mecanicã ºiastronomie ºi 7. Catedra de teoria funcþiilor.

În anul 1973 se renunþã la cuvântul me -canicã din titulatura facultãþii, în perioada 1973-1986 facultate se numeºte Facultatea de Mate -maticã.

Restructurãrile care se produc în co mu ni -tãþile academice duc la unificarea, în 1996, a Fa -cul tãþilor de Matematicã ºi Fizicã, constituindu-se


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

astfel Facultatea de Matematicã ºi Fizicã, facultate care, în urma evenimentelor de la sfârºitulanului 1989 se desparte în douã formându-sedouã fa cultãþi: Facultatea de Matematicã ºi Fa -cultatea de Fizicã.

Dezvoltarea puternicã a secþiei de in for ma -ticã de la Facultatea de Matematicã a determinatschimbarea titulaturii Facultãþii de Matematicã;din anul 1994 Facultatea de Matematicã se nu -meºte Facultatea de Matematicã ºi Informaticã.

3. Seminariile de cercetare

Cercetãrile ºtiinþifice ale matematicienilors-au realizat pe colective în aºa-numitele seminarii de cercetare. Seminariile de cercetare erau orga -nizate în jurul unor personalitãþi ºtiinþifice.

De-a lungul anilor, la Cluj s-au cristalizaturmãtoarele direcþii de cercetare:

1. Ecuaþii diferenþiale ºi integrale: Gh.Bratu, Th. Angheluþã, P. Sergescu, D. V. Ionescu,Gh. Micula

2. Ecuaþii funcþionale (ºi cu diferenþe fi nite): Th. Angheluþã, A. Angelescu, G. Iuga, T. Popo -viciu, F. Radó (cu aplicaþii la nomograme)

3. Teoria funcþiilor ºi topologie: D. Pom -peiu, Th. Angheluþã, N. Abramescu, P. Sergescu,G. Cãlugãreanu, T. Popoviciu

4. Algebrã ºi teoria numerelor: Th. Angheluþã,P. Sergescu, A. Angelescu, T. Popoviciu, Gh.Cãlugã reanu, Gh. Pic

5. Analizã numericã (teoria aproximãrii):T. Popoviciu, D. V. Ionescu, Gh. Micula, E.Popoviciu, S. Groze.

6. Geometrie: N. Abramescu, Tib. Mihãi -lescu, E. Ghergely, Gh. Cãlugãreanu, M. Þarinã

7. Istoria ºi filosofia matematicii: P.Sergescu, V. Mar ian, D. V. Ionescu, M. Þarinã,Gh. Micula

8. Astronomie ºi astrofizicã: Gh. Bratu, I.Armeanca, C-tin Pârvulescu, Gh. Chiº

9. Mecanicã: C. Iacob, A. Angelescu, D. V.Ionescu, D. Pompeiu, P. Brãdeanu

10. Analizã ºi optimizare: T. Popoviciu, E.Popoviciu, I. Muntean, I. Maruºciac

11. Informaticã: E. Muntean, T. Popoviciu12. Didactica matematicii: D. V. Ionescu,

T. Popoviciu, E. Popoviciu, I. Muntean, I.Maruºciac

4. Reviste de specialitate ale Clujului

Cercetãrile ºtiinþifice ale matematicienilorau fost concretizate în studii ºi articole publicate,la început, în reviste strãine. Cum numãrul lu -crãrilor începe sã creascã, pentru a stabili o le -gãturã cât mai rapidã ºi mai bunã între activitateade cercetare matematicã din România ºi cea dinalte þãri, matematicienii clujeni ºi-au creat pro -priile reviste. Printre cele mai importante au fost:

1. MathematicaPrimul numãr al revistei „Mathematica”

apare în anul 1929. „MATHEMATICA est unenou velle pub li ca tion scientifique qui a pour butd’établir des re la tions en tre l’activité mathé ma -tique de la Roumanie et celle des autres pays.(MATHEMATICA este o nouã publicaþie ºtiin -þificã ce are ca scop stabilirea de legãturi întreactivitatea matematicã din România ºi cea din alteþãri...)”.

Revista „Mathematica” îºi începe apariþiacu urmãtorul Comitet de redacþie:

Directori: G. Tzitzeica ºi D. PompeiuRedactori: N. Abramescu (Cluj), A.

Angelescu (Cluj), Th. Angheluþã (Cluj), G. Bratu(Cluj), A. Davidoglu (Bucureºti), D. V. Ionescu(Cluj), O. Onicescu (Bucureºti), C. Popovici(Iaºi), S. Sanielevici (Iaºi), S. Stoilow (Cernãuþi),V. Vâlcovici (Timiºoara)

Secretar de redacþie: Petre Sergescu (Cluj).Primul articol apãrut în revista „Ma the -

matica” aparþine matematicianului francez PaulMontel (Professeur B la Faculté des Sci ences deParis). În anul 1948, prima serie a revistei „Mathe -matica” îºi înceteazã apariþia. Primul volum dinseria nouã, volumul 24 al revistei, apare în anul1959, având urmãtorul comitet de re dacþie: Th.Angheluþã, O. Aramã, E. Gergely, M. Haimovici,D. V. Ionescu, O. Mayer, Gh. Mihoc, E. Mol -dovan, Gr. C. Moisil, Al. Myller, V. Myller-Lebedev, M. Nicolescu, T. Popoviciu (re dac torresponsabil), Fr. Radó, S. Sanielevici, S. Stoilow,N. Teodorescu, V. Vâlcovici, Gh. Vrânceanu.

Revista „Mathematica” apare ºi astãzi(semestrial).

2. Buletinul Societãþii de ªtiinþe din ClujPrimul numãr al revistei „Buletinul So cie -

tãþii de ªtiinþe din Cluj” apare în octombrie 1921;îºi înceteazã apariþia în anul 1948.

3. Studii ºi cercetãri ºtiinþifice. Ac a de miaR.P.R., Filiala Cluj

Primul numãr al revistei „Studii ºi cercetãriºtiinþifice” apare în anul 1950. În anul 1956 revista se diversificã; matematicienii îºi intituleazã seria„Studii ºi cercetãri de matematicã”. Revista„Studii ºi cercetãri de matematicã” îºi înceteazãapariþia la 1 ianuarie 1964.

4. Studia Universitatis Babeº-Bolyai (seriide reviste pe specialitãþi)

Studia Universitatis Babeº-Bolyai, seria


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Ma thematica este continuatoarea BuletinuluiUniversitãþilor „V. Babeº” ºi „Bolyai” Cluj, Seriaªtiinþele naturii al cãrei prim numãr apare în 1957.De-a lungul anilor revista Studia s-a numit:

• „Studia Universitatis Babeº-Bolyai”, Se -ries I. Matematica, Fizica, Chimie – în perioada1958-1961;

• „Studia Universitatis Babeº-Bolyai”, Se -ries Mathematica-Physica – în perioada1962-1969;

• „Studia Universitatis Babeº-Bolyai”, Se -ries Mathematica-Mechanica – în perioada1970-1974

• „Studia Universitatis Babeº-Bolyai. Ma -thematica” – începând din anul 1975.

Astãzi revista „Studia Universitatis Babeº-Bolyai. Mathematica” apare tri mes trial (martie,iunie, septembrie, decembrie).

Studia Universitatis Babes-Bolyai, seria In -for matica apare din 1996; astãzi revista apare se -mestrial.

5. Re vue d’Analyse Numérique et deThéorie de l’Approximation (ANTA)

Primul numãr al revistei „Re vue d’Analyse

Numérique et de Théorie de l’Approximation”apare în anul 1972. Astãzi revista aparesemestrial.

6. Analizã numericã ºi teoria aproximãrii(sub egida Institutului de Calcul din Cluj)

Primul numãr al revistei „Analizã numericãºi teoria aproximãrii” apare în anul 1972; revistaîºi înceteazã apariþia în anul 1975.

7. Fixed Point The ory – An In ter na tionalJour nal on Fixed Point The ory, Com pu ta tion andAp pli ca tions

Primul numãr al revistei „Fixed Point The -ory” apare în anul 2000. Revista apare ºi astãzi,din 2007 fiind indexatã în Thomson-ReutersProd ucts.

8. Didactica MathematicaPrimul numãr al revistei „Didactica Ma -

thematica” apare în anul 1985. În perioada 1985-2003 revista s-a numit Lucrãrile Seminarului deDidactica Matematicii, în perioada 2004-2006„Di dactica Matematicii”, iar din 2007 se numeºte„Didactica Mathematica”.

Din 2013 revista apare numai în for matelec tronic.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

Primii licenþiaþi în matematici de la Facultatea de ªtiinþe din Cluj(Ioan Armeanca, Gheorghe Cãlugãreanu, Ioan Curea, Vasile Mioc),alãturi de profesorii lor – iunie 1924

Conferirea titlului de Doctor Honoris CausaAcademicianului Marius Porumb

Anca SIMA

Senatul Universitãþii din Oradea a de -cis sã acorde titlul de Doc tor HonorisCausa academicianului Marius

Porumb, critic ºi istoric de artã, personalitate deseamã a ºtiinþei româneºti, di rec tor al Insti tu -tului de Arheologie ºi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca. Festivitatea a avut loc

în Aula Magna a Universitãþii din Oradea. Lamanifestare au participat membri ai Senatuluiuniversitãþii: prof. univ. dr. Sorin Curilã, pre -ºedintele Senatului, prof. univ. dr. ConstantinBungãu, rec tor, prof. univ. dr. Aurel Chiriac,corpul profesoral ºi studenþi ai Facultãþilor deArtã, de Istorie ºi de Teologie, acad. EmilBurzo, preºedintele, Filialei Cluj Napoca a Aca -demiei Române, soþia invitatului spe cial, ZoeVida Porumb, oameni de culturã orãdeni ºi clu -jeni, precum ºi o delegaþie a Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu”, care nu putea lipsi de la aceastãceremonie solemnã, menitã sã gratuleze un co -la borator ºi un prieten apropiat.

Au rãspuns invitaþiei ºi reprezentanþii bi -sericii: Preasfinþitul Pãrinte Sofronie Drincec,

Episcopul Ortodox Român al Oradiei, Prea sfin -þitul Pãrinte Siluan Mãnuilã, Episcopul Eparhiei Ortodoxe din Ungaria ºi Preasfinþitul PãrinteVir gil Bercea, Episcopul Greco-Catolic alOradiei.

În deschidere a fost intonat Imnul Naþi -onal ºi Gaudeamus de cãtre Corul Seminarului

Teologic.Laudaþio (realizat de o comisie de

re dac tare din partea Facultãþii de Arte,dec an prof. univ. dr. Agneta Marcu) afost prezentat de prof. univ. dr. AurelChiriac, directorul Muzeului „ÞãriiCriºurilor”, colaborator al sãrbãtorituluiîn numeroase proiecte de cercetare.

Academicianul Marius Porumb,„unul dintre istoricii de artã importanþide la în tre tãierea acestor douã milenii”,„reputat spe cial ist în domeniul arteiromâneºti”1, la origini, ba sarabean, s-anãscut în 9 octombrie 1943 în Grozeºti,judeþul Lãpuºna, Republica Moldova.

Cursurile preuniversitare le-afãcut la Li ceul „Gheorghe ªincai” dinBaia Mare (1957-1961), în perioada1961-1966 a studiat la Fa cultatea de

Istorie ºi Filozofie a Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar în anul 1973obþine titlul de doc tor în istorie, spe cia lizareaistoria artei, la aceeaºi universitate (coord.ºtiinþific acad. Vir gil Vãtãºianu).

„Dupã absolvirea Facultãþii de Istorie ºiFilosofie, în anul 1966, a ajuns sã facã parte dincolectivul Institutului de Istorie ºi Arheologiedin Cluj-Napoca, transformat dupã 1990 înInsti tutul de Arheologie ºi Istoria Artei. Aici aparcurs gradele specifice unui cercetãtor ºtiin -þific, ajungând sã ocupe funcþia de di rec tor ad -junct, iar din 1992 ºi pânã astãzi pe cea de di rec -tor gen eral”2.

S-a specializat în civilizaþie ºi culturã bi -


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Cf. LAUDATIO pentru acordarea titlului onorific DOCTOR HONORIS CAUSA al Universitãþii din OradeaDomnului Ac a de mi cian prof. dr. Marius Porumb, membru al Academiei Române, di rec tor al Institutului deArheologie ºi Istoria artei al Academiei Române din Cluj-Napoca, p. 5.

2 Ibi dem.

zantinã, participând la cursuri în Bari ºiRavenna (Italia).

Ilustrul istoric de artã este autorul a peste25 cãrþi, are peste 20 vol ume editate, coordonate sau prefaþate, peste 130 studii ºi articole pu -blicate în þarã ºi strãinãtate. A selecta câtevatitluri este imposibil deoarece toate lucrãrile sub semnãtura Domniei Sale se înscriu în categorialucrãrilor de referinþã: Bisericile din Feleac ºiVad, douã ctitorii moldoveneºti din Tran sil va -nia, Editura Meridiane, Bucureºti, 1968; Icoanedin Maramureº – Ikonen aus der Maramureº,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975; Pictura ro -mâ neascã din Transilvania – Die rumänischeMalerei in Siebenbürgen (sec. XIV-XVIII), Edi -tura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Monumenteisto rice ºi de artã religioasã din ArhiepiscopiaVadului, Feleacului ºi Clujului, Editura Arhi -episcopiei Cluj-Napoca, 1982 (coordonator ºicoautor); Studii de istoria artei, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1982 (în colaborare); Dicþionarde picturã veche româneascã din Transilvania(sec. XIII-XVIII), Editura Academiei Române,Bucureºti, 1998; Monumente istorice de peValea Arieºului. Itinerarii culturale, EdituraOs car Print, Bucureºti 2001 (în colaborare); Bi -serica arhiepiscopalã din Feleac. Ctitorie a luiªtefan cel Mare, Editura Renaºterea, Cluj-Na -poca, 2003; Istoria românilor, vol. V, EdituraEnciclopedicã, Bucureºti 2003 (coautor); Isto -ria românilor, vol. VI, Editura Enciclopedicã,Bucureºti, 2003 (coautor); Un veac de picturãromâneascã din Transilvania – secolul alXVIII-lea, Editura Meridiane Bucureºti, 2003;Biserica Episcopalã din Vad. Ctitorie a luiªtefan cel Mare, Editura Renaºterea,Cluj-Napoca, 2004; ªtefan cel Mare ºi Tran -silvania. Legãturi culturale ºi artistice mol -do-tran silvane în sec. XV-XVI, Institutul Cul -tural Român, Cluj-Napoca, 2004; PatrimoniulCul tural al României: Transilvania, InstitutulCul tural Român, Centrul de Studii Transilvane,Cluj-Napoca, 2004 ( coordonator ºi autor); Bi -serici de lemn din Maramureº, Editura Aca -demiei Române, Bucureºti 2005; Patrimoniulnat u ral ºi cul tural al României. Munþii Apuseni, Institutul Cul tural Român, Centrul de StudiiTransilvane, Cluj-Napoca, 2006 (coordonator ºi autor); Istoria Transilvaniei, vol. III, InstitutulCul tural Român, Centrul de Studii Transilvane,Cluj-Napoca, 2007 (coautor); Cetatea Câlnic,Editura Academiei Române, 2007 (în cola -borare); Ro ma nia. Patrimoine Mondial. World

Her i tage, Editura Institutul Naþional al Monu -mentelor Istorice, Bucureºti, 2007 (coautor);Orgile din România, Universitatea de Vest dinTimiºoara, Timiºoara, 2008 (coautor); GhezaVida Centenar 1913-2013, Editura AcademieiRomâne – Editura Mega Cluj-Napoca, 2013(ed i tor ºi coautor).

O parte dintre aceste opere au fost traduseºi în alte lim bi: englezã, germanã ºi maghiarã,fapt ce atestã aprecierea valorii operei sale ºidincolo de graniþele României. Totodatã a sus -þinut numeroase conferinþe ºi simpozioane îndiferite þãri din Europa.

Academicianul Marius Porumb a urcattoate treptele ierarhiei universitare, ajungândpro fesor universitar ºi conducãtor de doc tor ate,împãrtãºind cu generozitate experienþa ºi bo -gatele sale cunoºtinþe. A desfãºurat ºi des fã -ºoarã o bogatã activitate în domeniul culturiiromâneºti, fiind investit cu responsabilitãþi pecare le onoreazã cu profesionalism în cadrulunor prestigioase instituþii ºi societãþi ºtiinþifice: fondator ºi re dac tor responsabil al primei reviste de artã medievalã din România „Ars Transsil -vaniae”, Membru ICOMOS (Consiliul Inter na -þional pentru Protecþia Monumentelor Istoriceale UNESCO), Membru CIHA (Consiliul Inter -naþional de Istoria Artei), preºedinte al Comisiei Naþionale a Monumentelor Istorice (2001-2007) etc.

Alãturi de impresionanta operã scrisã, denumele academicianului Marius Porumb se lea -gã o serie de realizãri impresionante ce vizeazãpunerea în valoare a patrimoniului cul tural ar tis -tic ºi arhitectonic românesc, pe aceastã linieînscriindu-se restaurarea Cetãþii Câlnic ºi tran s -formarea ei într-un centru internaþional de pro -movare a culturii ºi artei transilvane, recon figu -rarea Muzeului Mitropoliei Ortodoxe aClujului, iar „în calitate de iniþiator ºi re dac torresponsabil al singurei reviste de istorie a arteimedievale din România de dupã 1989, „ArsTranssilvaniae”, academicianul Marius Porumb a demonstrat cã a te implica în susþinerea do -meniului de interes este un gest ce carac te ri -zeazã oamenii de ºtiinþã autentici, care au înþeles cã a publica studii despre creaþiile strãvechidatorate oamenilor ce au vieþuit în Transilvaniaîn Evul Mediu – români, maghiari, saºi, italieni,turci, ºvabi, ruteni etc. – este o necesitate caretrebuie susþinutã, în respectul adevãrului ºi fãrãnicio reþinere”1.

„La propunerea celui mai mare spe cial ist


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

1 Ibi dem, p. 7.

din secolul al XX-lea în istoria artei, aca demi -cianul Vir gil Vãtãºianu, domnul MariusPorumb a dobândit în anul 1993 calitatea demembru co re spon dent al Academiei Române,pentru ca, din 2009, sã i se acorde de cãtre celmai for ºtiinþific românesc, for în care se re -gãsesc cei mai merituoºi oameni de ºtiinþãautoh toni, înaltul titlu de Ac a de mi cian”1.

Datoritã activitãþii laborioase desfãºurateîn domeniul istoriei artei ºi al disciplinelor co -nexe, al promovãrii valorilor culturale româ -neºti academicianul Marius Porumb a fost re -compensat cu numeroase distincþii ºi premii:Cavaler al Ordinului Literelor ºi Artelor al Re -publicii Franceze (2002), Ordinul NaþionalSteaua României cu rang de Cavaler (2002),Crucea Transilvanã, Arhie piscopia Ortodoxã Ro -mânã a Vadului Fe lea cului ºi Clujului (2003),Di ploma Meritul Ac a demic al AcademieiRomâne (2010), Premiul Me dia de Excelenþã,Cluj Napoca (2012) ºi alte diplome de onoare.

În semn de înaltã apreciere a eforturilordepuse pentru activitatea de cercetare ºtiinþificãi-a fost conferit titlul de Doc tor Honoris Causaal Universitãþii din Oradea.

„Lecþio Magistralis” sau „discursul derãs puns” al domnului Marius Porumb, dupã citi -rea Diplomei ºi acordarea titlului onorific, s-aintitulat: Icoana româneascã din Transilvania.Imag ine sacrã ºi doc u ment de istorie naþionalã.Dupã susþinerea acestei disertaþii, Excelenþa Saa subliniat rolul cru cial pe care-l are icoana înviaþa creºtinilor ºi ºi-a exprimat bucuria de a

vedea episcopul ortodox alãturi de cel gre co-ca -tolic: „Mã bucur sã vãd cã ambii episcopi, celgreco-catolic ºi cel ortodox, sunt prezenþi aici,împreunã, ºi sper sã rãmânã la fel, pentru cã nuexistã diferenþe nici între arta bisericeascã ºi nici între icoanele din cele douã biserici”. Acade -micianul Marius Porumb a îndemnat PrimãriaMuni ci piului Oradea sã facã demersuri pentru ain clude pe lista monumentelor UNESCOimobilele ºi clãdirile în stil seccesion din oraº.

Ceremonia s-a încheiat cu mesaje de feli -citare din partea participanþilor ºi în spe cial ura -rea preºedintelui Senatului Universitãþii, dr.Sorin Curilã ºi a rectorului Constantin Bungãu,care au adresat mulþumiri academicianuluiMarius Porumb pentru acceptul de a primi titlulde Doc tor Honoris Causa al Universitãþii dinOradea ºi i-au urat succes ºi putere de muncã înactivitãþile ce le va întreprinde.

Acordarea titlului de Doc tor Honoris CausaAcademicianului Marius Porumb reprezintã,fãrã îndoialã, un act de cinstire a unei perso -nalitãþi de „seamã a ºtiinþei româneºti, un spe -cial ist care, în domeniul sãu de activitate, istoriaartei româneºti, ºi-a asigurat un loc de ne con -testat în galeria celor care, cu un profesionalismdesãvârºit, îºi împlinesc me ni rea, aceea desusþine cauza civilizaþiei cãreia îi aparþin. Încazul nostru a celei româneºti, în primul rând,civilizaþie aflatã per ma nent la con fluenþa a douãareale geopolitice ºi culturale fundamentalepentru civilizaþia europeanã, cel rãsãritean ºi cel vestic”2.

Bibliogafie

. LAUDATIO pentru acordarea titlului onorific DOCTOR HONORIS CAUSA al Universitãþii din OradeaDomnului Ac a de mi cian prof. dr. Marius Porumb, membru al Academiei Române, di rec tor alInstitutului de Arheologie ºi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca.

. Ardelean, Teodor, Lecþio Magistralis! în „EMARAMUREª”, sãptãmânal de informaþie, comentarii,atitudine ºi divertisment, Anul III, Nr. 9 (95), 6-12 martie, p. 2.

. http://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Porumb


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Ibi dem. 2 Ibi dem, p.11.

Inginerul Nicolae Dicu ºi Maramureºul

ing. Teodor BENE

Pe inginerul Nicolae Dicu, un olteandistins, sobru, manierat ºi cult, îlputem considera, fãrã nicio rezervã,

maramureºean. De la absolvirea, cu excelenterezultate, în anul 1959, a Institutului de Minedin Petroºani, pânã în anul 1989, când a devenitministru ad junct în Ministerul Minelor, viaþa ºiactivitatea profesionalã a Domniei Sale s-auiden tificat armonios ºi benefic cu Maramureºul.Aici, în Maramureº, ºi-a fãcut „ucenicia mi -nierã”, lucrând dintru început ca maistru minierla Mina Bolduþ din cadrul Ex ploatãrii MiniereCavnic, parcurgând apoi cu competenþã ºi pro -fesionalism grade, funcþii ºi demnitãþi, care îlplaseazã în rândul celor mai distinºi specialiºtiîn domeniul mineritului din România. Aici, în

Maramureº, ºi-a întemeiat o minunatã familie,aici au crescut ºi s-au for mat ca personalitãþiexemplare cele douã fiice al Domniei Sale –Daniela ºi Adina – ºi fiul Ga briel.

Întâlnirea cu mina, cu ortacii, organizareaproducþiei l-au for mat ca om, ca spe cial ist ºi i-au favorizat afirmarea ca lider, capabil sã îndrumeºi sã coordoneze des tine. Pe cei de la MinaBolduþ i-a uimit chiar din primele zile, când, laapelul de suprafaþã, ce se fãcea înainte de in -trarea în schimb, proaspãtul „maistru” i-a strigat dupã nume, din memorie, pe toþi cei peste cinci -zeci de muncitori, fãrã a se folosi de carnetul depontaj. Imediat dupã aceastã „întâmplare”, afost surprinsã o frânturã dintr-un delicios di a logîntre doi mineri care se deplasau spre galerie: –Ai vãzut, mãi, al dracului de oltean! Ne cu -noaºte pe toþi pe nume, fãrã sã se uite în pontaj!Ei nu a realizat, însã, cã maistrul de schimb,inginerul Nicolae Dicu, îºi luase acasã pontajulºi, noaptea, a memorat numele tuturor minerilordin subordine.

Fireºte, inginerul Nicolae Dicu nu a rãmas multã vreme pe postul de maistru, aceastã pos -turã fiind doar un fel de „botez al focului” îndomeniu. A devenit în curând ºef de sec tor,traversând într-un ritm alert toate funcþiile derãspundere im pli cate în organizarea ºi des fã -ºurarea activitãþilor miniere: ºef de minã, ºef deserviciu, inginer-ºef, di rec tor, di rec tor gen eralal Centralei Minereurilor, devenind, cãtre fi -nalul carierei, ministru ad junct ºi apoi ministru1.

A condus Exploatarea Minierã Cavnictimp de peste douãzeci de ani, pânã în 1984,când, în luna octombrie, este numit di rec tor gen eralal Centralei Minereurilor Neferoase cu se diul înBaia Mare – cea mai mare ºi mai com plexãcentralã minierã din þarã, având res ponsabilitãþi


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

În faþa sediului Minei Cavnic, Maramureº, 1979

1 Evoluþia profesionalã a inginerului Nicolae Dicu dupã evenimentele din anul 1989 este concludentã pentruvaloarea Domniei Sale ca spe cial ist de aleasã clasã ºi pune în luminã uriaºul cap i tal de încredere de care s-a bucuratatât din partea noii puteri politice, cât ºi a societãþii civile. Astfel, în perioada februarie-decembrie 1989 Domnia Saa ocupat funcþia de ministru ad junct al Minelor, ca apoi, în guvernul provizoriu, instalat în anul 1990, în intervaluliunie-iulie, sã deþinã demnitatea de ministru. Este numit apoi di rec tor general în Departamentul minelor (iulie1990-iulie1991), apoi subsecretar de stat la acelaºi departament (au gust 1991-au gust 1992), dupã care, pânã în anul1998, când se pensioneazã, con duce destinele CONEF Bucureºti – Holdingul de Metale Neferoase.

de conducere peste patru judeþe cu un numãr desalariaþi ce trecea de 40.000.

În patru ani la rând (1980-1983) Ex ploa -tarea Minierã Cavnic a deþinut primul loc înmineritul din România, realizare în virtutea cã -reia i s-a acordat directorului Nicolae Dicu titlulde Erou al Muncii Socialiste.

În întreaga perioadã maramureºeanã, ingi -nerul Nicolae Dicu s-a implicat cu pasiune ºisimþ de rãspundere în activitatea so cial-cul tu -ralã a zonei, fiind preocupat de construirea debaze sport ive, de asigurarea unor condiþii demuncã, viaþã ºi recreere decente pentru mineri,de sprijinirea diferitelor formaþii artistice etc.Autoritãþile ad min is tra tive maramureºene, atâtcele din Cavnic, cât ºi cele din Baia Mare, nu aurãmas indiferente la aceste preocupãri. Astfel,Consiliul Lo cal ºi Primãria Oraºului Cavnic i-au acordat, la 29 noiembrie 2009, titlul de Cetãþean de onoare, în semn de recunoaºtere a con tri -buþiei deosebite a Domniei Sale la ridicarea ni -

ve lului de civilizaþie ºi prosperitate al comu -nitãþii. La rândul lor, Consiliul Lo cal ºi Primãria Municipiului Baia Mare, în ºedinþa din 21septembrie 2001, au hotãrât sã-i recompensezeeforturile constante de ridicare a prestigiuluimineritului maramureºean, acordându-i titlul de Cetãþean de onoare.

Nicolae Dicu a iubit sincer ºi profund mi -neritul ºi pe mineri. A condus cu exigenþã, com -petenþã, responsabilitate ºi pricepere toate for -maþiunile avute în subordine, la orice nivel.

A impus respectul faþã de muncã ºi faþã demun citor, a instalat spiritul de ordine ºi de disci -plinã la locul de muncã, fãrã a pierde, însã,niciun mo ment din vedere grija pentru condiþiile de viaþã ºi pentru situaþia familiilor subor do -naþilor Dom niei Sale. De aceea s-a bucurat derespectul ºi preþuirea acestora, iar astãzi sebucurã de gândul bun al tuturor acelora pe carei-a condus ºi îndrumat de-a lungul unei carierede excepþie


IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

În galerie la orizontul 300, împreunã cu Gheorghe Vaida. Mina Bolduþ, Cavnic, 1982

EMINESCIANA

Hiperexactitate ºi perfecþiunela Mihai Eminescu

Acad. Alexandru SURDU

Perfecþiunea, spre care tinde orice marecre ator, este aceea care îl ºi înalþãdeasu pra celorlalþi muritori ºi îl face

vestit pentru totdeauna. Uneori aceasta, prin exac -titatea ºi precizia la care ajunge, nici nu poate fiînþeleasã ºi nici apreciatã de cãtre contemporaniicreatorului, ci este vãzutã abia mai târziu la ade -vãrata ei valoare. Acestea sunt lucruri cunoscute,mai puþin se ºtie, însã, despre eforturile pe care ledepun creatorii pentru obþinerea perfecþiunii,despre condiþiile în care pot sã le facã sau nu ºi,mai ales, despre consecinþele, adesea, fa tale pecare pot sã le producã, dovadã vieþile lor curmateînainte de vreme sau suferinþele cumplite la careau fost supuºi, ca un fel de pedeapsã, parcã, pentruîndrãzneala acestora de a se compara cu zeii.

Unele creaþii sunt atât de frumoase, încât aufost numite „di vine“, cum li se spune adesea ºicelor care le-au fãcut, fãrã ca „divinul“ acesta sãînsemne „sfinþenie“ în sensul dreptei noastre cre -dinþe. Cãci ºi demonicul îºi are frumuseþea lui,cum ne-o spune ºi Poetul: „O, eºti frumos, cumnuma-n vis/ Un demon se aratã” (versurile 141-142 din Luceafãrul). Este interesant cã Eminescu,în strofa iniþialã (89-90) spune „înger“ în loc de„demon“, conferindu-le parcã ambilor „divi nita -tea frumuseþii“.

Nu este de mirare cã mulþi creatori se con -siderã inspiraþi fie de duhul Binelui, fie de duhulrãului. Georg Can tor zicea despre sine cã nu estedecât un grefier care scrie la dictarea luiDumnezeu, iar Eduard Eveling, ginerele lui KarlMarx, se considera inspirat de diavol: „Suflareata, Satano, îmi inspirã versurile...”. Între aceºtiaar fi cei care, faustic vorbind, îºi vând sufletelecelui rãu, cãci Binele nu este negociabil. Reuºitelefausticilor sunt pe duratã limitatã (la 24 de ani, sezice), dupã care vine pedeapsa.

Plutarh spunea cã demonii sunt entitãþiinter mediare între zei ºi oameni, ca ºi eroii ºisemizeii grecilor, unii fiind de partea Binelui, alþiia rãului. La iudeo-creºtini existã tradiþia uriaºilor,care ne amintesc de titani ºi de ciclopi. Dar niciunii n-au excelat prin creativitate.

Dacã þinem seama de cazurile con crete alecreatorilor, spre deosebire de marii conducãtori de armate ºi de popoare, care, oricum, ºi-au clãditglo ria pe milioane de cadavre, ºi de cei 24 de ani,dupã care au fost, de regulã, executaþi, în afaramuzicienilor, la care se referã Thomas Mann, cares-au bucurat de glorie, majoritatea nu pot fi sus -pectaþi, cãci au trãit în mizerie, ori mult mai puþinde limita fausticã, mãsurabilã de la primele suc -cese, ori mult mai mult.

Fiind, orice s-ar spune, persoane deosebite,dintre care unele au ºi devenit proverbiale, s-aucãutat mereu mo tive care sã le justifice, atât com -portamentul, cât ºi reuºitele, cãci numai stãruinþan-a fost niciodatã suficientã. S-a vorbit despretalente, înclinaþii ºi aptitudini, spre bucuria psiho -logilor specializaþi în problemele gândirii cre ati -ve, dar s-a dovedit apoi cã marile creaþii au depãºitsuccesele mai mult meºteºugãreºti ale talentaþilor(cum este în muzicã interpretul talentat faþã decompozitor). Ba uneori, s-a dovedit cã marii rea -lizatori n-aveau niciun fel de talente (mari mate -maticieni care socoteau pe degete sau poeþi carenu-ºi putea recita versurile).

În fine, a început sã se vorbeascã despregeniu ºi nebunie, ceea ce a ºi dat de lucru, de dataaceasta psihiatrilor. În ciuda evidenþei, însã, cã a finebun nu înseamnã a fi geniu, ci mai degrabãimbecil, s-a considerat cã anumite tulburãri men -tale (cum se zice mai nou) sau, mai pre cis, anumite faze ale unor tulburãri mentale ar fi stim u la tivepentru creativitate, cum se credea cã ar fi ºi alcoo -lul sau drogurile. Tot ce se poate, dar contra -exemplele sunt copleºitoare. Poþi sã distrugi cuastfel de stimulente un popor întreg, cum au fã -cut-o nord-americanii cu pieile roºii, fãrã sã aparãniciun geniu. Thomas Mann cade într-o astfel deispitã în legãturã cu afecþiunile bolilor venericeasupra creierului. Ce-i drept, asupra unui anumitcreier, dar nici acolo de la sine, ci numai cu aju -torul maleficului diavol.

Fãrã s-o mãrturiseascã, mulþi critici ºi chiarpsihiatri s-au inspirat din romanul Doc tor Fau stusal lui Thomas Mann (ce-i drept, ºi acesta zicea cã


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AN

AIC

SE

NIM

E

i-a studiat în prealabil pe psihiatri), încercând sãaplice aceeaºi schemã ºi la viaþa lui Eminescu. Sepãrea cã aceste încercãri vor înceta, mai ales dupãdescoperirea multor relatãri care infirmã fãrã tã -gadã faptul cã acesta ar fi avut afecþiuni derma -to-venerice, ºi dupã descrieri psihiatrice compe -tente ale afecþiunilor sale. Apariþia, însã, recentã aunei culegeri de mãrturii, a cãror falsitate a fostdoveditã, cu omiterea cercetãrilor mai noi, în toar -ce investigaþiile cu un secol înapoi, la cele douã al -ter na tive: boalã venericã fie congenitalã, fie do -bân ditã. Aceasta, deoarece aºa considerau unii dintre contemporanii poetului, cunoscuþi sau medici.

Afecþiunea congenitalã venerianã este ca -racteristicã tipului oligofren, care nu poate fi pusîn discuþie, iar cea dobânditã cu efecte, sã zicemneurostimulative, n-ar fi putut sã dureze câtevadecenii fãrã sã producã neajunsurile caracteristice, care apar mult mai repede ºi ar fi necesitat tra -tamente specifice cu mult înainte de apariþia tul -burãrilor mentale, clar diagnosticate astãzi ca ma -niaco-depresive. Aceasta, în varianta B la ThomasMann a genialitãþii spirochetice. Numai cã tânãrulEminescu, in de pend ent de orice contaminare,avea anumite calitãþi deosebite, prin care s-a fãcutremarcat faþã de toþi colegii ºi cunoscuþii sãi, carear fi putut sã constituie premisele unor activitãþiremarcabile, cãci nu este vorba numai de poezie.

Oricât de eficienþi ar fi fost spirocheþii,aceºtia nu l-ar fi îndemnat sã desfãºoare un fel deautoinstrucþiune enciclopedistã. Sã manifeste in -te res pentru toate domeniile cul tural-ºtiinþifice ºiartistice, pentru a-l îndreptãþi pe Constantin Noicasã-l numeascã „omul deplin al culturii noastre“, în comparaþie cu toþi ceilalþi din toate timpurile.

Da, s-ar putea re proºa cã nu l-a interesatºcoala, adicã tocmai instituþia care îi putea ofericunoºtinþele de care era însetat. Nu putem spunecã nu i le oferea, dar putem constata cã Eminescu a renunþat la ºcoalã, dar nu la învãþãturã. Termenulde „fugã“ nu este tocmai potrivit. Acelaºi lucru l-afãcut, cam la aceeaºi vârstã, ºi viitorul filosof, ju -rist ºi om pol i tic, Vasile Conta. Cu cine? Cu otrupã de teatru, care fãcea, ca oricare alta dinvremurile acelea, turnee prin toatã þara. ªi a lucratdoi ani ca sufleur, ca ac tor ºi ca dramaturg, fãrã sãfie atins de vreo boalã dermato-venericã nici con -genitalã, ºi nici dobânditã. În plus, nici el n-arenunþat la învãþãturã, ajungând o personalitatemarcantã despre care va scrie mai târziu ºiEminescu gazetarul, fãrã sã ºtie cã acesta fusesepoet, ac tor ºi dramaturg ca ºi el.

Poate cã soluþia ar fi inversã, adicã sãpornim, chiar ºi în spirit faustic goethean, nu de lanebunie la germenii genialitãþii, ci de la genialitate la nebunie, cãci doc tor Fau stus era, oricum, un sa -vant înainte de a-l ispiti diavolul.

Episodul „fugii“ de la ºcoalã spre lumea de

vis a lui Shake speare ºi angajarea într-o trupã deteatru sau de circ nu se confundã cu vagabondajuloligofrenic al boschetarului, ci sugereazã mai de -grabã opþiunea pentru o educaþie specializatã, decare au dispus alþi creatori prin învãþãmântulprivat. Nici alþii nu s-au simþit bine pe la ºcoalã ºichiuleau ascunzându-se ºi citind prin biblioteci,fãrã sã fie bolnavi. Cine crede cã Leibniz, Des -cartes sau New ton au învãþat la ºcoalã ceea ce i-ainteresat pe fiecare se înºalã.

Eminescu ºi la Universitate era un auseror -dentlich (extraordinarius) care „fugea“ de la uncurs la altul, ajungând sã-l uimeascã pe Constantin Noica prin diversitatea preocupãrilor sale ºi prinsârguinþa de a strânge cât mai multe cunoºtinþe în„turbinca“ pe care o purta cu sine peste tot. Le-atrebuit editorilor 100 de ani ca sã transcrie ºi sãpublice doar o parte din manuscrisele lui, cãcimajoritatea lor, ca ºi cãrþile sale, s-au pierdut.Slavici zicea, de exemplu, cã Eminescu ar fi citittoate dialogurile lui Platon, din care ºi-ar fi fãcutînsemnãri, dar nu s-a pãstrat nimic. Nu mai vor -bim de cãrþile, revistele ºi ziarele, pe care le citeazilnic, ani de-a rândul, sau de filosofii sãi pre -feraþi: Kant ºi Schopenhauer, din care chiar înce -puse sã traducã. Ce sã mai spunem despre notele ºi însemnãrile sale din aproape toate domeniile: logi -cã, filosofie, psihologie, pedagogie, economie,drept, medicinã, lingvisticã, istorie de toate felu -rile, fizicã, matematicã, chimie, biologie ºi mereuliteratura: poezia, proza ºi dramaturgia. Eminescuera un „Super-Fau stus“, pe care nu l-ar fi ocolitMefisto. ªi toate acestea se petreceau înainte deorice semnal al vreunei boli psihice sau intervenþiidemonice.

Eminescu, am putea spune, cãuta pre tutin -deni desãvârºirea, sã-i zicem în termeni moderni,informaþionalã, enciclopedicã, dar ºi exactitatea,perfecþiunea, atributul genialitãþii, cãci nu se mul -þumea cu ceea ce gãsea, ci trecea totul prin filtrulexigenþelor sale. Mai mult, tendinþa aceasta cãtreperfecþiune se numeºte, în termeni psihiatrici, hi -per exactitate ºi este o trãsãturã de caracter ac -centuatã, cum îi zice Karl Leonhard, alãturi decelelalte patru, dupã care personalitãþile pot fi îm -pãr þite în: hiperexacte, hiperemotive sau exaltate,hiperperseverente, nestãpânite ºi dem on stra tive.

Cel care le-a ilustrat cel mai bine pe planliterar a fost Shake speare în dramele sale pa sio -nale: Ham let era hiperexact; Ro meo ºi Julieta erauhiperemotivi; Macbeth era hiperperseverent,Othello era nestãpânit ºi Rich ard al III-lea erademonstrativ. Aspectele dramatice rezidã în faptul cã aceste personaje luptã pentru niºte obiectiveideale care nu sunt compatibile cu trãsãturile lorde caracter ac cen tu ate. Ham let, chibzuitul ºi so -cotitorul, trebuie sã se rãzbune; Ro meo ºi Julieta,labili ºi nestatornici, vor sã ilustreze iubirea;


AN

AIC

SE

NIM

EÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Macbeth, cinstitul ºi credinciosul, trebuie sã-ºiucidã regele; Othello cel loial ºi devotat e obligatsã fie gelos, iar Rich ard al III-lea, pocit ºi ºon -torog, sã întruchipeze mãreþia. Acestea sunt obiec -tive imposibil de realizat, cãci sunt contrare firiieroilor. Dar ei se strãduiesc, totuºi, cu riscul sã -nãtãþii ºi al vieþii lor, sã ridice sentimentele acestea pânã la treapta lor idealã de perfecþiune, pe care aconceput-o autorul dramelor pasionale.

Este posibil aºa ceva? Se poate muri pentruasemenea idealuri? ªi, înainte de a muri, per soa -nele chiar se îmbolnãvesc psihic, parcurgând celecinci faze ale bolii? Psihiatrii contemporani con -siderã cã da, aºa se petrec lucrurile cu per so -nalitãþile care au trãsãturi de caracter ac cen tu ate,ºi nu neapãrat pentru obiective atât de el e vate. Înorice caz, însã fãrã nicio afecþiune derma to-ve -nericã.

Faza normalã este aceea în care, pânã la oanumitã vârstã, la tinereþe sau la maturitate, per -soana dovedeºte, prin comportament, cã are anu -mite particularitãþi prin care iese în evidenþã, indi -ferent ce ar face, faþã de ceilalþi. Se face remarcatºi uneori chiar cunoscut: hiperexactul prin punc -tualitate ºi precizie; hiperemotivul prin uºurinþatrecerii de la veselie la tristeþe; hiperperseverentulprin progrese profesionale; nestãpânitul prin con -flicte violente; demonstrativul prin susþinerea cupatos a oricãror pãreri. Din pãcate, chiar dacãexistã exemple evidente ale unor astfel de com -portamente, existã, totuºi, persoane care nu seînca dreazã într-o singurã categorie de personalitãþi. Fãcând abstracþie de aceastã situaþie, se poate con -sidera cã fiecare tip de personalitate ar putea evo -lua nor mal, ºi chiar aºa se întâmplã de obicei, dacãnu ar întâmpina dificultãþi serioase în manifestarea particularitãþilor sale psihice de personalitate ºidacã acestea, ac cen tu ate fiind, n-ar fi, totuºi, extremde ac cen tu ate sau s-ar diminua ca intensitate, in de -pend ent de voinþa persoanei. Shake speare alegepersonalitãþi cu trãsãturi de caracter bine dife -renþiate, chiar cu aspecte corporale specifice, cu -noscute în antropologia medicalã (pic nic, cefalic,atletic etc.), cu tendinþe cãtre acutizare, ºi le puneîn situaþii cu totul nefavorabile, datoritã obiec -tivelor ideale la care aspirã.

Perfecþiunea este idealul oricãrui cre ator,cea artisticã a oricãrui poet, în mod spe cial. Strã -dania acestuia, dacã este într-o oarecare mãsurãobiectiv, este de a ºti cât mai multe, de a se cultivaîn domeniul poeziei ºi al literaturii, dar ºi al artelorºi al ºtiinþelor. În cazul lui Eminescu, atras depoezie ºi având avantajul cunoaºterii limbii ger -mane (limba marilor poeþi), fãrã alte îndemnuri,este sigur cã a gãsit (numai la Goe the, de exemplu) o mulþime de referinþe la personalitãþile istorice,mitologice, literare, despre care nu auzise. Nu poþisã înþelegi marea poezie fãrã o culturã serioasã.

Dar aceasta, fireºte cã nu þi-o poþi face la comandã, iar la ºcoalã nu se învaþã nici ce doreºte elevul, nici ce vrea profesorul. Dacã te intereseazã teatrul, deexemplu, mai ales acela clasic, scris în versuri, ºidacã teatrul este am bu lant ºi pleacã din oraºul tãu,nu-þi vine oare sã laºi totul ºi sã „fugi“ în lume?

Dupã descrierile pe care le avem, Eminescuse remarcase deja faþã de restul colegilor sãi, nunumai prin celebra „fugã“, dar ºi prin apreciereaunuia dintre profesori, a cãrui amintire Eminescu a pãstrat-o cu sfinþenie. La 16 ani i-au fost publicatecâteva poezii. Avea tal ent, de bunã seamã.

Fizic, nu era un om înalt, dar nici prea scund.Era puternic ºi plin la corp, înclinând la maturitatespre pic nic. Comportamental (foarte ordonatvesti mentar, reþinut, timid, sistematic, tipicar) era,în mare mãsurã, hiperexact (nemulþumit de formapoeziilor, cu reveniri ºi multe variante), dar ºiemotiv, trecând cu uºurinþã de la veselie la tristeþe. Nu s-a manifestat niciodatã vi o lent, n-a doveditintenþii de promovare ºi nici n-a susþinut cu patimã vreo teorie. Se pare cã emotivitatea, neexageratãînsã, le este proprie actorilor ºi poeþilor, primilorpentru a putea sã interpreteze roluri vesele ºi triste, poeþilor pentru a le oferi subiecte ºi a le stimulasensibilitatea. În cazul lui Eminescu, tem per a men -tal sangvino-melancolic, predomina tristeþea ºi în -clinaþia cãtre pesimism.

Instinctiv sau nu, persoanele hiperexacte,dacã sunt ob li gate la activitãþi contrare firii lor,încearcã sã le evite, adesea prin „fugã“. Nu ac -ceptã situaþiile neplãcute, nu pot fi prefãcuþi, numint, nu-ºi schimbã pãrerile. Vorbind numai des -pre lucruri pe care le cunosc foarte bine, nu su -portã sã fie contraziºi. Preferã adesea sã tacã ºi sãasculte decât sã discute fãrã argumente. Cautãdovezi, nu fac demonstraþii.

Devizei nehotãrâtului Ham let (to be or notto be) îi corespunde „ticãiala“ lui Eminescu. Încazurile de opþiuni, îi scrie poetul lui Maiorescu:„ich werde «ticãit»“, devine ticãit, nu poate sã ianicio hotãrâre, ºi atunci „fuge“: de la ºcoalã, de laUniversitate, de la doctorat. „Fuge“ în genere detot ceea ce nu-i place, cu orice risc. În felul acestaîncearcã sã se pãzeascã de faza a doua de ac -centuare a hiperexactitãþii, de activitãþi contrarefirii sale, care îl fac sã sufere.

Eminescu se simte bine în domeniul creaþiei poetice. Aici scrie despre cine vrea ºi despre cevrea. ªi o face aºa cum îi place lui, pe-ndelete, fãrã grabã, cu reveniri; taie ºi rescrie, pânã când începesã-i sune lui cum trebuie, adicã bine ºi tot maibine, pânã spre perfecþiune. ªi este obsedat degânduri, zi ºi noapte. Încearcã sã doarmã, stingelumânarea ºi astupã soba, dar gândurile îl nã -pãdesc, ºi scrie pe-ntuneric. ªade închis ca unsihastru, consumã din grãsime, ca ursul în bârlog,


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AN

AIC

SE

NIM

E

pânã când nu mai rezistã ºi trebuie sã iasã în lume.ªi îl loveºte peste faþã lu mina zile ca un bici.

Nichita Stãnescu se întreba odatã care sunt„bãtãturile poetului“, cãci lucreazã ºi el ca unsalahor pânã cade pe brânci, ºi arãta cu mâna sprecap. Chiar dacã n-ar fi o personalitate accentuatã,n-ar trebui oare ºi poetul sau scriitorul sã aibãparte de odihnã? Pânã ºi motoarele, când se amba -leazã, trebuie oprite ºi lãsate sã se rãceascã.

În 1879, în timp ce lucra pe spetite, scoþândcâte o datã singur ziarul „Timpul“, spune într-oscrisoare: „Aºtept telegramele Havas ca sã scriuiar, sã scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pemormânt ºi n-aº mai fi ajuns sã trãiesc”. ªi sevãita adesea cã nu mai poate ºi c-ar avea nevoie ºiel de un rãgaz. Dar nimeni nu-l credea. Într-o altãscrisoare cãtre Ve ron ica Micle din au gust 1882,Poetul zice: „Draga mea copilã – tu trebuie sã-þiînchipuieºti astãzi sub figura mea un om foarteobosit, de vreme ce sunt singur în negustoria astade principii ºi peste aceasta bolnav care ar aveanevoie de cel puþin ºase luni de repaus pentru a-ºiveni în fire. Ei bine, de ºase ani aproape o ducîntr-o muncã zãdarnicã, de ºase ani mã zbatca-ntr-un cerc vicios ... de ºase ani n-am liniºte,n-am repaosul senin de care aº avea atâta trebu -inþã pentru ca sã mai pot lucra ºi-altceva decâtpoliticã...“.

Or, bãtãturile, de orice fel, netratate, crapã ºi se transformã în rãni. Aceasta, fãrã ca pacientul sãaibã probleme de personalitate. Eminescu le aveaînsã ºi pe acestea ºi începuse sã intre în faza a treia, de psihopatie, de suferinþã psihicã, de obosealãnervoasã.

Ce se întâmplase de fapt? Cât a depins de elînsuºi, Eminescu a ºtiut sã „fugã“ de necazuri. Seducea la cursuri multe, chiar prea multe (cel puþinpentru zilele noastre), dar nu la cele obligatorii, cidoar la cele care îi plãceau, la care citea ºi în plus,copia cãrþi ºi articole ºi chiar le traducea pe unele,fãrã sã-l intereseze consecinþele curriculare, cumle zice astãzi, adicã diplomele ºi premiile. De ce?Ca sã nu fie supus la presiuni, ca sã nu facã ceea cenu-i place, ceea ce nu era compatibil cu firea lui,adicã sã ducã pânã la exactitate ºi perfecþiune unlucru considerat inutil, nu în genere, ci pentrusufletul sãu, pentru simþãmintele sale, pentruobiect ivul sãu ideal de poet. ªi o spune adesea elînsuºi, aºa cum numai el putea sã o spunã. ªianume, cã se apropia de gândirea unui filosof, a lui Kant, de exemplu, numai dacã îl interesa în modspe cial, dacã se simþea atras de aceasta ºi atunciîncerca „renaºterea intuitivã a gândirii lui în min -tea mea, cu miros spe cific de pãmânt proaspãt alpropriului meu suflet“. Ceea ce dovedeºte o bunãcunoaºtere de sine, o cunoaºtere a propriilor saletrãsãturi de caracter ac cen tu ate: hiperexactitatea,nãzuinþa spre perfecþiune, ºi emotivitatea sau

sensibilitatea sentimentalã excesivã, care, între -olaltã, l-au ºi condus pe culmile cele mai el e vateale poeziei.

Dar Eminescu nu se ferea numai de ispiteleexterioare dãunãtoare, ci, mai ales, de propriilesale ispite care ar fi putut sã-l epuizeze, con cen -trându-i toatã energia creatoare ºi avantajele hi -per exactitãþii spre scopuri ideale frumoase, dar lã -turalnice: studiul exhaustiv al istoriei abundã înplanuri amãnunþite referitoare la diferite perioade,domnitori etc., pentru care ar fi trebuit sã citeascão viaþã întreagã; psihologia popoarelor care ar finecesitat cercetãri antropologice, culturale, isto -rice, arheologice; limbile orientale, cosmologia,istoria religiilor, budismul, brahmanismul etc.,filo sofia ºi celelalte. A reuºit sã „fugã“ de toate. ªibine a fãcut, considera Noica, ºi iatã de ce.

Pe unul dintre caiete, numit „de re porter“dupã conþinut, sunt scrise pe fiecare paginã susniºte litere ºi apoi câteva cuvinte cu explicaþii, daraceasta se observã numai dacã parcurgi caietulinvers ºi faci abstracþie de „reportajele“ pe care lecuprinde. Ei bine, era vorba despre un dicþionar determeni filosofici. Ar fi fost primul nostru dicþi -onar filosofic. Dar, vorba lui Noica, bine cã nu l-afãcut ºi a reuºit sã „fugã“ de el. Cãci hiperexactulEminescu n-a procedat ca un om obiºnuit, care arfi fãcut un fel de repertoar pe litere: a, b, c etc.scrise pe dreapta sus sau pe margine la câtevapagini distanþã, ca sã încapã cuvintele în ordinealfabeticã. Pentru exactitate, adicã pentru a nupierde cumva vreun cuvânt, Eminescu, de ru tân -du-i to tal ºi pe exegeþi, a scris la fiecare literã, pepagini diferite: ab, ac, ad, ae, ... ba, bc, bd, ... ca,cb, cd, ...., ca sã nu-i scape nimic. Ar fi ieºit cel mai com plex dicþionar filosofic la tino-ger man-român,dupã termenii menþionaþi deja. Dar câþi ani ar fitrebuit sã lucreze la el? Oricum, a reuºit sã „fugã“la timp ºi de aceastã ispitã. Nu mai vorbim aici denumeroasele proiecte abandonate, de atâteascrieri, de atâtea poezii ... ªi nici de revenireamereu asupra lor ºi de revolta care l-a cuprins când acestea au fost publicate în volum fãrã ca el sã-ifacã ul tima verificare.

În faza de psihopatie, persoanele hiper exac -te încep sã sufere realmente pentru orice anomalie, inconsecvenþã, greºealã, abatere, pe care le ob -servã cu uºurinþã la toþi, ºi care, pe vremea aceea,chiar bãteau la ochi ºi pentru un orb: trãdãrilepolitice, naþionale etc. În astfel de cazuri, hiper -exactul rãmâne singur adesea împotriva tuturor,cãci, în afarã de el, toþi sunt realmente imperfecþi.ªi se luptã cu toþi. „Mai potoliþi-l pe Eminescu!“ se lamenteazã unul dintre politicienii de pe atunci.

Eminescu însã, hiperexactul, nu mai poatesã dea înapoi, nu mai are unde sã „fugã“. Nu poþisã fugi de toþi, care te pândesc de oriunde, cãci aºase manifestã, în faza a patra, nevroza obsesivã. Ca


AN

AIC

SE

NIM

EÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

ºi Ham let, nu mai are încredere nici în prietenii pecare îi bãnuieºte, pe bunã dreptate, de tot felul deconspiraþii. Cinstit fiind, are sentimentul cul pa -bilitãþii. Poate cã el este vinovatul ºi încearcã sãscape de obsesii, verificându-se pe sine, cum fachiperexacþii obsedaþi care se tot întorc din drum sãverifice dacã au încuiat uºa. Dar, în faza aceasta, în care ar trebui sã fugã de el însuºi, uºa este pentru el încuiatã ºi zãvorâtã pe dinafarã de cãtre proprii sãiprieteni. „Mãcar de s-ar face uºor“, zice prietenulMaiorescu. ªi s-a fãcut destul de uºor, cãci totul afost pregãtit din vreme. Diag nosticul ultimei faze:psihozã maniaco-depresivã. Aceasta, dupã ulti -mele cercetãri.

Faptul cã la Eminescu n-a urmat sfârºitul, ca sã zicem aºa, de la prima încercare, ca în dramelelui Shake speare, ºi nici mãcar la ul tima n-a muritdin mo tive psihice, denotã cã episoadele de crizemaniaco-depresive nu erau atât de grave pentru anecesita o internare pe viaþã, la care se gândeaMaiorescu. Ele n-au fost însoþite nici deîncercãrile, obiºnuite în fazele depresive, de si -nucidere, iar în fazele maniacale de manifestãriviolente, ceea ce înseamnã cã nu se ajunsese la oalterare gravã a personalitãþii. Iar faptul cã toatecrizele au fost urmate de perioade mai lungi saumai scurte de luciditate, chiar cu reluarea îndelet -nicirilor curente, denotã cã nu se instalase sta -tornic nici mãcar faza nevroticã. Aceasta fiindconsideratã ireversibilã.

Ce-i drept, de fiecare datã, Eminescu a fosttratat de o boalã dermato-venericã, care se ºtie cãpro duce grave tulburãri ale sistemului nervos.

Este ilustrativ episodul cu internarea sa laun spital vienez. ªi întâmplarea face sã dispunemde mãrturia lui Sigmund Freud, care zicea cã me -dicul de acolo nu-ºi trata bolnavii cu niciun fel deme di ca ment, iar Eminescu ºi-a revenit, pur ºi sim -plu, numai datoritã întreruperii „tratamentului” cumercur.

Dacã acceptãm cã poetul era o personalitatehiperexactã, chiar numai mediu accentuatã, atunciputem justifica, adãugând ºi o parte de hiper emo -tivitate, toate comportamentele sale aparent bi -zare, din tinereþe, ca ºi performanþa perfecþiuniipoetice, pe care n-o putea atinge decât un hiper -exact. Fazele care au condus la boala psihicã arputea fi justificate prin douã cauze: fie prin su -prasolicitare, fie prin intervenþia unor situaþii co -pleºitoare, opuse firii sale supraexacte. În rea -litate, au acþionat amândouã.

Pentru admiratorii poetului Eminescu, pu -blicistica acestuia este adesea ignoratã. Pentruboa la lui a fost, însã, esenþialã. Pe linia hiper exac -titãþii, începutul declinului, ca sã-i zicem aºa, l-aconstituit întoarcerea lui Eminescu în þarã, ºianume, dupã „fuga“ de doctorat, care, cu ajutorullui Maiorescu, l-ar fi ajutat sã fie profesor. Peatunci nu exista meseria de poet, aºa cã oricare alta i-ar fi fost la fel de nepotrivitã ºi i-ar fi solicitathiperexactitatea ºi inventivitatea în alte direcþii,oricum neplãcute. Aºa cã meseria de ziarist, darmai ales de conducãtor al unei publicaþii, cititã desute de persoane, care îi permitea sã scrie, dupãbunul sãu plac, despre orice îi plãcea, ºi folo -sindu-ºi „turbinca“ fãrã fund a tezaurului sãu deinformaþii, i-a stârnit la început un mare entu -ziasm, fãrã sã-i lase în umbrã preocupãrile poetice.

Exegeþii ar putea sã delimiteze durataacestei perioade, pânã la primele semnale de obo -sealã, de revoltã, de silã, care ar putea sã-l conducã pe oricine la disperare, iar pe un hiperexact latraume psihice. ªi, ne întrebãm, pe bunã dreptate,de ce n-a „fu git“ Eminescu, cum îi era obiceiul?De ce a rãbdat, riscându-ºi sãnãtatea? ªi dacã afãcut-o o datã, ºi a pãþit-o, de ce n-a renunþat?

Hic def i cit aliquid. Aici ne lipseºte ceva:motivul pentru care ºi-a jertfit Eminescu sãnãtateamentalã, cauza pe care n-a vrut sau n-a mai pututsã o evite, cãci tulburarea mentalã (neereditarã,neinfecþioasã ºi fãrã leziuni craniene anatomicesau fiziologice) este un mijloc de apãrare îm po -triva unor stãri de conºtiinþã insuportabile: supra -solicitare (stres), îngrijorare, fricã, revoltã, supã -rare. Dupã propriile lui mãrturii, ar fi fostobo seala, dupã alte relatãri ar fi fost permanentaîngrijorare în legãturã cu situaþia lui financiarã sau revolta faþã de trãdarea þãrii, cãreia îi putea rãs -punde numai prin articole de presã, prin com -batere ºi nu prin tãcere. Este ceea ce în dramelepasionale ale lui Shake speare constituie senti men -tul idealizat pentru care personajele sunt dispusesã-ºi riºte sãnãtatea ºi viaþa: motiv pentru caredramaturgul îºi ucide personajele în ultimul act, ca idealul sã rãmânã viu în mintea spectatorului, eli -berat de suportul sãu ma te rial.

În cazul lui Eminescu, indiferent de oricemotivaþie a sfârºitului tragic, idealul sãu care arãmas neîntinat este poezia, apropiatã de perfec -þiunea pe care ºi-o putea dori ºi imagina numai opersonalitate hiperexactã, performantã de tãria,cum zice George Cãlinescu, a „parfumurilor sale“.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AN

AIC

SE

NIM

E

Eminescu ºi credinþa

Dr. Elis RÂPEANU

În contextul în care valorile româneºtisunt ne gate sau controversate, când, înlocul tradiþiei, a cãrei paradigmã a fost

sedimentatã de moºii ºi strãmoºii noºtri, de-alungul veacurilor, ni se oferã, cu multã „bu -nãvoinþã” de care noi nu avem nevoie, modelestrãine de specificul nostru, e de datoria oricãruiom de spirit care-ºi iubeºte neamul sã apereaceste valori, care ne asigurã specificul ºi stabi -litatea în timp.

Una dintre aceste valori, ale cãrei pro -porþii, adâncimi n-au fost încã dezvãluite în plu -ra li tatea ºi semnificaþia ei este cea care poartãnu mele EMINESCU – simbol al neamului, boltã a spiritualitãþii româneºti. ªi, pentru cã este greu sã demolezi o operã genialã, eforturile de trac -torilor se concentreazã asupra omului, spe cu -lându-se aspecte reale sau imaginare ale acestuige niu care atribuie neamului distincþie ºi mo -ralitate printre popoarele lumii.

Una dintre direcþiile loviturii se con cen -trea zã asupra bolii ºi morþii lui Eminescu, per se -verenþa cu care se susþine stigmatul de „mareîntunecime”, de „luetic nebun” – defãimare da -toratã „divinului” G. Cãlinescu, devenitã „mit”.Cel care a depus cele mai multe eforturi pentrudemolarea acestei „legende” este artistul biho -rean, absolvent al Filologiei din Cluj-Napoca,Gh. Sãrac, cel care a publicat documente me -dicale din care rezultã, fãrã dubiu, cã Eminescun-a avut sifilis. ªi e greu sã se impunã acestadevãr. Însuºi acad. N. Manolescu se întreabã:„Ce poate face ºtiinþa [medicalã] împotriva unuimit?”, dar, ca om de ºtiinþã ºi culturã, acordãcredit ºtiinþelor medicale. În 2014, Gh. Sãracpublicã un nou volum, În apãrarea lui Eminescu(Editura Biharia Internaþional, 200 p.) adãugând noi dovezi care sã-l izbãveascã pe Marele Poetde stigmatul care i-a fost aruncat pe chip.

Insistenþa cu care acest mare iubitor deneam a publicat, timp de douã decenii, dovezimedicale (fãrã sã abatã atenþia asupra altoraspecte – politice, sociale, etnice, economice) adeterminat Ac a de mia Românã sã ia poziþie înaceastã problemã, pentru ca Eminescu sã fieizbãvit de stigmatul care i-a umbrit imaginea:s-a constituit o comisie formatã din înalþi re -prezentanþi ai criticii literare în frunte cu acad.

Eugen Simion ºi ai medicinii româneºti, înfrunte cu prof. dr. Irinel Popescu, membru co re -spon dent al Academiei Române, ºi prof. dr. Vla -di mir Beliº. Rezultatul la care au ajuns cer -cetãtorii a fost publicat în amplul volum, defor mat A4, Maladia lui Eminescu ºi maladiileimaginare ale eminescologilor, apãrut la Fun -daþia Naþionalã pentru ªtiinþe ºi Artã, Bucureºti, 2015 (156 p.), cu un Ar gu ment de Eugen Simion ºi un Cuvânt înainte de Irinel Popescu. Pe co -perta cãrþii mai sunt înscrise numele: Ioan AurelPop, Ce cilia Cârja, Ioana Bonda, Vic tor A.Voicu, Octavian Buda, Dan Prelipceanu, CãlinGiurcãneanu, Bogdan O. Popescu, EduardApetrei ºi Codruþ Sarafoleanu. În COLOFON se precizeazã: „Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþãºi Artã în colaborare cu Ac a de mia de ªtiinþeMedicale a organizat în data de 27 iunie 2014 odezbatere cu tema Patografia lui Eminescu:ade vãr ºi legende la care au participat me di -ci-pro fesori, istorici ºi critici literari, oameni deºtiinþã din alte domenii, jurnaliºti. Publicãm învolumul de faþã intervenþiile din cadrul acesteidezbateri. Deºi acest as pect nu constituie obi -ectul demersului nostru, vom reda, totuºi, câteva fraze care pun în luminã orientarea acestor „dez -bateri” ºi o frazã din concluzia finalã.

Acad. Eugen Simion îºi începe Argu men -tul cu urmãtoarea frazã: „Publicãm în volumulde faþã opiniile unor medici specialiºti în legã -turã cu bolile reale ale lui Eminescu ºi bolile,mult mai numeroase ºi suprarealiste ale celorcare nu contenesc a vorbi de ele ºi a imaginascenarii din ce în ce mai apocaliptice”. (p. 7)

În cuvânt-înainte, prof. dr. Irinel Popescuconsiderã, cã, pe scurt, „cazul lui Eminescu esteunul spe cial, din multe puncte de vedere. Maiîntâi pentru cã, pe lângã faptul cã a fost un marepoet, Eminescu poate fi considerat ºi unul dinpilonii cei mai importanþi ai identitãþii na þio -nale româneºti (subl. n.). În al doilea rândpentru cã în biografia lui Eminescu, ultimii ºaseani sunt marcaþi de prezenþa unei boli grave ºinecruþãtoare. Într-un mo ment în care mijloacelediagnostice ºi terapeutice de care dispunea me -dicina vremii erau foarte departe de cele de azi,atât diagnosticele, cât ºi tratamentele aplicatepar sã nu fi fost cele mai adecvate. […] Pentru


AN

AIC

SE

NIM

EÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

cei care s-au aplecat asupra bolilor ºi morþii luiEminescu a fost uºor de observat cã au existatinterpretãri eronate ºi cã s-au fãcut greºeli, atâtîn privinþa diagnosticului, cât ºi a tratamentului.[…] Cu toate aceste lacune, pe baza datelordisponibile, se poate spune cã Eminescu avea un creier de o greutate normalã ºi cu circum vo -luþiuni bine exprimate, ceea ce contrazice to taldiagnosticul de sifilis nervos (în acest caz cre -ierul suferã de un proces accentuat de atrofie).La nivelul aortei nu s-au constatat leziunile ti -pice pentru aortã sifiliticã. În schimb, pare sã fisuferit de un proces de aterosclerozã precoce, încare excesul de cafea ºi tutun ar fi putut juca unrol. În sfârºit, leziunile de gen er a tive hepatice ºirenale ar putea fi ex pli cate, cel puþin parþial deintoxicaþia cu mercur”. (p. 23).

Prof. dr. Vladi mir Beliº, mare spe cial ist în medicinã legalã, considerã, în paginile cu carese încheie volumul, cã „aceia care afirmã cutenacitate existenþa luesului, se bazeazã mai ales pe argumentaþia oamenilor politici ai vremii, cuprecãdere a elitei partidului con ser va tor, cãroranu le conveneau opiniile intransigente ex pri -mate de Eminescu în ziarul Timpul”. (p. 134).„Lipsa modificãrilor clinice externe ºi internecaracteristice diferitelor etape ale infecþiei lue -tice, dar mai ales inexistenþa la acea vreme areacþiei Bordet-Wasserman, care precizeazã in -dubitabil prezenþa treponemei în or gan ism, facimposibil azi, în mod ºtiinþific, diagnosticul delues. […] Un alt as pect care trebuie avut învedere constã în gravele consecinþe ale tra ta -mentului cu mercur, fricþiunile fiind însoþite demanifestãri externe (dermatologice), dar maiales interne, prin afectarea gravã a unor organevitale – rinichi, co lon ºi creier (encefalopatietoxicã). Acestea, la rândul lor, au putut fi inter -pretate drept manifestãri ale luesului, când defapt au drept cauzã tocmai tratamentul aplicatpentru o afecþiune cu di ag nos tic incert”. (p. 141).

Se înþelege cã, dacã op era unui mare scri -itor, simbol al culturii ºi al neamului românesc,nu poate fi atacatã prea uºor, se recurge la dis -creditarea persoanei lui, ceea ce pare mai simplu ºi la îndemâna oricãrui neofit. Alt obiectiv al„demolatorilor” este contestarea credinþei luiEminescu, vizându-se, atât omul, cât ºi op eracare, dupã ei, ar fi lipsitã de spiritualitatea spe -cificã neamului, prin neimplicarea cu perceptele religiei noastre ortodoxe. Sunt cei interesaþi sãneantizeze valorile româneºti sau cei care vor sã

se afirme cu orice preþ. Huleºte, huleºte, cã totrãmâne ceva. ªi, vorba lui Horia Bãdescu (înCurtea de la Argeº, ian. 2013, p. 3), piticul seagaþã de pulpana unui uriaº ºi numele huli to -rului va fi asociat cu cel al gigantului. Dar cutimpul – ºi nu de la sine – adevãrul va ieºi lasuprafaþã ca untdelemnul deasupra apei. Dar,chiar ºi în aceastã situaþie hulitorul, în ciudaevidenþelor, refuzã sã-l admitã.

Acesta este un subiect insuficient cercetatde critica literarã, adicã legãtura lui Eminescucu religia, implicarea sau nonimplicarea sa, dacã op era sa poeticã exprimã sau nu credinþa sa,ataºamentul faþã de biserica strãmoºeascã. Dupã cum afirmã N. Steinhardt1, de la autorii profaninu aºteaptã nimeni studii în domeniu. „Autoriide specialitate pot fi interesanþi, chiar adânci,[dar] autorii profani sunt aceia care mai ales(subl. sa) exprimã sentimentul religios al uneinaþiuni, adeziunea ei la Misterul fascinant ºicutremurãtor. […] La ei palpitã duhul credinþei,acolo se aflã esenþa vie”. Marea profesoarã Rosa del Conte2 a scris un studiu privind poezia re -ligioasã la Eminescu, însã Steinhardt afirmã cãacesta n-a fost poet religios propriu-zis, nici caV. Voiculescu sau ca Ioan Alexandru, daraceasta nu înseamnã cã-ºi reneagã credinþa. Pebunã dreptate cercetãtorul Ovidiu Moceanu3

afir mã: „Un lucru trebuie stabilit – sã nu-l cre -dem pe Eminescu mai religios decât este, darnici mai puþin”.

Un poet de gândirea, de genialitatea luiEminescu nu se supune tiparului obiºnuit, uni -versul sãu de gândire ºi de trãire îl înalþã „cuinima la ceruri”. El s-a adâncit în studiul filo -zofiei, de la antici pânã la marii autori din timpul apropiat existenþei lui – afirmând, de atâtea ori,influenþa lui Schopenhauer asupra poeziei sale,a peregrinat prin toate culturile, religiile ºi mito -logiile, precum un mistic, dar niciodatã, înadân curile fiinþei lui, nu s-a rupt de rãdãcini, decredinþa strãmoºeascã.

Estetica romanticã proclama unitatea spi -ritualã ºi de finalitate dintre artã ºi filozofie,dintre frumos ºi adevãr. „Cãci încotro aspirãfilozofia – scria Schelling – decât cãtre aceladevãr etern care este acelaºi cu frumuseþea,dupã cum poezia aspirã cãtre frumuseþea ne -pieritoare pe care o identificãm cu adevãrul”.Aici se simte ecoul ideilor lui Platon, con sub -stanþialitatea dintre gândire ºi sensibilitate, ema -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AN

AIC

SE

NIM

E

1 Nicolae Steinhardt, monahul rãspunde la 365 întrebãri incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, Bucureºti,Editura revistei Literatorul, 1992, p. 61.

2 Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1990.3 Ovidiu Moceanu, în Limba Românã, Chiºinãu, aprilie-iunie,1993, nr. 2(10), p. 97.

naþii directe ale Absolutului, ca forme prin cipale de manifestare ale spiritului omenesc (Cf.Pompiliu Marcea, Concordanþe ºi controverse,Editura Eminescu, 1983, p. 279). Elanul cãtreAdevãr, ca emanaþie a Absolutului, strãbatedeo potrivã ºtiinþa ºi credinþa în Dumnezeu.Acestea se ating prin rãdãcinile din adânc.

Ca strãlucit gazetar, Eminescu a scris arti -cole fulminante în Timpul, dar niciodatã nu aluat atitudine împotriva credinþei ºi valorilorromâneºti. ªi-a împãnat articolele cu vorbe, pil -de, proverbe, expresii idiomatice „pentru a asi -gura mesajului o funcþie maximã” (Mar ianNencescu1), demonstrând cã el nu s-a desprinsde structura sa de român, fiind profund ancoratîn tradiþia, în adâncimile limbii în care s-a nãscut ºi cã, în adâncul fiinþei sale zbuciumate ºi înimensitatea universului sãu spir i tual, a rãmas tot timpul credinþa strãmoºeascã, precum un tã ciu -ne în spuza atâtor viscoliri. Dar, pentru cã nuºi-a manifestat-o nãvalnic ºi frecvent în op erasa, ca un „poet religios”, tenta filozoficã ºi temaiubirii a naturii fiind impresionante, cei carecontestã valorile moral-creºtine ale poeziei luiau gãsit, în aceasta, avizul de intrare în or ches tra celor care mânuiesc instrumente defecte, pentrua nega valoarea unei muzici di vine. Cel careînalþã speranþa pe treapta de sen ti ment dom i -nant, cel care afirmã „în noi este credinþã ce-nalþii e eres”, „Noi suntem de cei cu-auzul fin/ ªipricepurãm ºoapta misterului divin”, „ce voispuneþi în pilde, iar noi l-avem din cer” (Preot ºifilosof), nu putea fi lipsit de credinþã. Redãm alte idei din articolele sale din Timpul ºi nu numai.

• Biserica – „Maica spiritualã a neamuluiromânesc, care a nãscut unirea limbii ºi unitateaetnicã a poporului”. (Religie ºi naþionalitate).

• „Biserica este singurul punct luminos,nu numai pentru culturã în gen eral, dar chiarpentru libertatea dezvoltãrii omeneºti”, „Fru -moasele arte au fost cele mai puternice arme alebisericii”, „Prin lupte ca cea de astãzi, prin maigrele încã, a trecut deja biserica, ea a avut inte -ligenþa de a-ºi muta punctul de gravitaþie cam tot în þãrile cari aveau mai mare nevoie de ea, încâttotdeauna a aflat putere nouã ºi proaspete pentru a le opune negaþiunii pure, pe care a-ntâm pi -nat-o de-atâtea ori în cale”. (Religia).

• „Bun e Dumnezeu ºi va avea grijã declasele pe care le sãrãcim ºi le stoarcem”. (Ilus -traþii ad min is tra tive, Timpul, 1877).

• Poetul se opune tendinþei de a se in tro -duce limba rusã în Biserica Ortodoxã din Basa -rabia. Ca bun cunoscãtor al Sfintelor Scripturi,

Eminescu le opune mãrturia biblicã de la Po -gorârea Duhului Sfânt, când acesta dãApos tolilor darul de a vorbi în toate limbilepãmântului. Iatã textul lui Eminescu: „Naþiilecare nu-l respectã ar trebui sã ºteargã din ca -lendarul lor Sãrbãtoarea Coborârii SfântuluiDuh asupra Apostolilor care, în frumoasa con -cepþie a Noului Tes ta ment, pluti în lim bi de focasupra lor, arãtând cã în multe lim bi vorbeºteSpiritul Sfânt al îngãduirii creºtineºti ºi al iubirii aproapelui”. (Cf. Viorel Thira, Mihai Eminescuºi Biserica Ortodoxã Românã, în Fa milia Ro -mâ nã, An 15, nr. 4(55), decembrie 2014, p. 110).

• Eminescu afirmã cã Biserica este cea„care a apãrat intactã creºtinãtatea faþã de agre -siunea mahomedanã”. Citatul e consemnat înarticolul lui Viorel Thira, ca ar gu ment de ne -contestat al respectului Poetului pentru istorie,pentru cãrþile înaintaºilor – adevãrate Evan ghe -lii, pentru credinþã: „N-a fost ea [Biserica], careîn persoana lui Varlaam Mitropolitul a fãcut caDuhul Sfânt sã vorbeascã în limba neamuluiromânesc, sã redea în graiul de miere al cobo -râtorilor armiilor române Sfânta Scripturã ºiper ceptele Blândului Nazarinean? ªi nu maiarde can dela veºnicã la capul binecredinciosului ºi de Hristos iubitorului ªtefan Voevod?” [citatpreluat de autor din I. Scurtu, M. Eminescu.Scrieri politice ºi literare, Bucureºti, 1905, p. 153].

• Învãþãturile pãrinþilor, înþelepciunea asi -milatã din seva spiritualã a neamului, rãzbat ca o credinþã în fiinþa omului: „Nu e carte sã înveþi/Ca viaþa s-aibã preþ/ Ci trãieºte, chinuieºte/ ªi de toate pãtimeºte/ ªi-ai s-auzi cum iarba creºte”.

• Când se adreseazã României, dorindu-iviitor de aur, se înþelege cã avea în vedere ºiBiserica – instituþie care avea rol preponderentîn unitatea neamului, în luminarea poporului, încultivarea credinþei, în întregul univers de sen -timente al românului. Despre MitropoliaMoldovei, despre Bisericã, scrie cã „ea este ma -ma neamului românesc”.

În întreaga operã poeticã a lui Eminescurespirã credinþa în Dumnezeu, atmosfera de sa -cralitate în care trãiau românii. În Apus, a cu -noscut sfidarea bolþilor ºi a turnurilor semeþe decatedrale, ridicate pânã la cer, cu sãgeata care-luneºte pe om cu Dumnezeu, dar el ºi-a gãsit, defiecare datã, adãpost în bisericile din þarã, cabisericuþa din rãzoare, în care Dumnezeu co -boarã din bolta de deasupra naosului, alãturi deomul de rând, ca prieten, sfãtuitor, ocrotitor.Bisericuþele din zona în care-ºi avea rãdãcinilele simþea ca pe niºte spaþii blânde, protectoare,


AN

AIC

SE

NIM

EÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

1 Mar ian Nencescu, în Curtea de la Argeº, noiembrie, 2012, p. 18.

în care faci pasul cãtre Dumnezeu ºi recunoºtijertfa Mântuitorului. Citind poezia Înviere, îlsimþim prezent în bisericã, cu marea Sãrbãtoarea Învierii în suflet: „Colo-n al tar se uitã ºi preoþiºi popor/ Cum din mormânt rãsare Cristos învin -gãtor”.

În Sara de pe deal, învãluit în ecoul bu -ciumului care „sunã cu jale” (tristeþea este otrãsãturã a gânditorilor romantici), „toaca sunãmai tare” (el e ment al ritualului mânãstiresc), iar„clopotul împle cu glasul lui sara”.

Eminescu, lipsit de credinþã? Oare existãom care sã nu fi avut, în viaþa lui, momente deîndoialã, de care apoi s-a cãit? Pânã ºi Petru s-alepãdat de trei ori de Dumnezeu! Arghezi s-azbuciumat, îndrãznind sã spunã: Vreau sã te pi -pãi ºi vreau sã urlu: este!, dar s-a întors lacredinþã. Sã încercãm sã ne imaginãm cât decomplexã era personalitatea lui Eminescu, încare diversele aspecte nu se excludeau, ci searmonizau în totalitatea lor, specifice unui ge -niu, vegheat de smerenia imprimatã fiinþei sale.Chiar ºi atunci când îl invocã pe Kamadeva, zeul indic, „Cu durerile iubirii/ Voind sufletul sã-lvindec”, poetul alunecã spre imaginea „Fiuluicerului albastru”, care este Iisus.

În poezia sa sunt prezenþi îngerii care s-oocroteascã pe EA, aleasa lui, ca fiinþe di vinetrimise de Dumnezeu sã îndeplineascã VoinþaDivinã: „Trece lebãda pe ape/ Între trestii sã seculce,/ Fie-þi îngerii aproape./ Somnul dulce!”

Iubirea, acest dar, dat omului de Dum -nezeu, îl înalþã, îl izbãveºte. Ea însãºi, prin iubi -rea pe care i-o inspirã, e asimilatã unui înger,chiar ºi Demonul e pe cale de a fi izbãvit. Pentrucã, dacã omului îi este datã iubirea, acelaºi sen ti -ment îl îndeamnã sã ierte. Iubirea se contopeºtecu conþinutul Bibliei – iubire faþã de aproape,faþã de patrie, faþã de iubit(ã), faþã de duºman(„Orice gând ai, împãrate, ºi oricum vei fi sosit,/Cât suntem încã pe pace, eu îþi zic: Bine-aivenit!”).

La Eminescu, declaraþia de dragoste esteca o confesiune, dar ºi o adoraþie. Ea îl înalþãspre „câmpia seninã”. Adoraþia pentru Femeie,pentru Mamã (O, Mamã, dulce mamã…) este,de altfel, propensiunea spre sentimentul înãl -þãtor, e maniera prin care-ºi exprimã adoraþiacãtre Sfânta Fecioarã. Dar este ºi rugãciunecãtre Spiritul Suprem.

Dupã cum afirmã Ovidiu Moceanu, spredeosebire de rugãciune, arta „perfecþioneazãinstru mentele relaþiei dintre idee ºi expresie,pro duce o distorsiune ºi creeazã iluzia apropierii de divinitate. În imagini, se înfãþiºeazã chipulpãmântesc al divinitãþii”. Sau, cum spune Gh.

Doca, iubirea, în op era marelui poet, e „maimult imaginatã, decât trãitã”. Dragostea ºi spe -ranþa, dorinþa sunt mai puternice decât moartea:„Cum mângâie dulce, alinã uºor/ Speranþa petoþi muritorii// Tristeþã, durere ºi lacrimi, amor/Azilul se aflã în sânu-i de dor/ ªi pier cum deboare pier norii”. (Speranþa). Dorinþa, che ma -rea, invitaþia, trãirea atât de intensã a senti men -tului iubirii, la depãrtare de persoana adoratã e,parcã, de naturã nepãmânteanã, precum o adân -cire în misterul omenesc: „Hai în codrul cu ver -deaþã/ Und-izvoare plâng în vale” (Floare al -bastrã), „Vino-n codru, la izvorul/ Care tremurã pe prund” (Dorinþa) sau „Lasã-þi lumea ta ui -tatã/ Mi te dã cu totul mie”, „O, rãmâi, rãmâi lamine/ Te iubesc atât de mult”, „Sã plutim cu -prinºi de farmec/ În lu mina blândei lune,/Vântu-n trestii sã foºneascã,/ Unduioasa apãsune” (Lacul). Prin arta sa, chiar drumurile pro -fane ale îndrãgostitului capãtã lu mina înãlþãrii.

Confesiunea îl apropie de divinitate, îlînal þã spre „câmpia seninã”, spre Raiul plin de„misteruri”, ce-l îndeamnã sã închine imnuri cuAve Maria, al cãrei surâs nu l-ar mira: „Dac-aiprinde aripi albe ºi la ceruri ai zbura/ Privindlumea cea profanã cum se pierde în abis” (De cesã mori tu?). Frecvenþa îngerilor, a cerului, adragostei eliberatoare, izbãvitoare de vinã,apro pie omul de divinitate. În Înger ºi Demonimaginea Fecioarei – „luceafãr al mãrilor”, sesuprapune cu imaginea femeii „înger” care, prindragoste, poate aduce mântuirea.

Imaginea Fecioarei la care poetul se roagãpentru izbãvire, apare ca o luminã în poezia sa.Pentru Eminescu, Ea este „Crãiasa” lumii, ceacare deþine taina vieþii ºi a morþii. PronumeleNOI in clude întreaga spe cie umanã, inclusiv pePoet, în tagma suferinzilor pentru care se roagã:„Crãiasã alegându-te/ Îngenunchem rugându-te/ Înalþã-ne, ne mângâie/ Din valul ce ne bântuie;/Fii scut de întãrire/ ªi zid de mântuire/ Pri -virea-þi adoratã/ Asuprã-ne coboarã/ O, Maicãpreacuratã/ ªi pururea fecioarã,/ Ma rie!”. Atâtaevlavie nu putea fi decât rodul unei dãinuiri:Eminescu a asimilat, în fiinþa lui, credinþa odatãcu laptele mamei. ªi, cu toate greutãþile princare a trecut, ducând adesea o viaþã de mizerie,cu toate momentele de rãtãcire, cu tot orizontulsãu spir i tual care a absorbit filosofia, miturile,religiile lumii etc., cu toate momentele de re -voltã la adresa a tot ce-l înconjura sau chiar aCerului (care om, chiar cu o culturã mai mo -destã, nu s-a revoltat ºi nu s-a certat cu Dum -nezeu?), Poetul ºi-a pãstrat în fiinþa sa credinþastrãmoºeascã. Nu putea sã ºi-o piardã cel carecrescuse în atmosfera de re spect faþã de cele


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AN

AIC

SE

NIM

E

sfinte, în mijlocul unei familii care manifestasmerenie, trãind intens sentimentul religios. Înmãrturiile sale, Octav Minar, care a aflat multeamãnunte de la Moº Costache Creþu (trãitor înum bra familiei Eminescu), în 1908, con sem -neazã amãnunte grãitoare privind acest as pect:mama poetului, o fiinþã foarte evlavioasã, a fostcea care a dorit ca biserica de lemn sã fie fãcutãîn spatele conacului, sã fie aproape, sã se poatãruga zilnic. „Avea în fãptura ei ceva sfânt.”Avea o cãrticicã, scrisã în alfabet chirilic, decare era nedespãrþitã, þinea la ea ca la o icoanã ºiºi-a manifestat dorinþa sã i se punã în sicriu cândva muri. „Conaºul Mihai îmi zicea – îºi amin -teºte Moº Costache – cã, din cartea aceea, cu -coana îi tãlmãcea viaþa ºi patimile Domnului ºideseori plângea”. Nu mai puþin religios era tatãlsãu – Gheorghe Eminovici, care cumpãra icoane,sfeºnice ºi cãrþi de religie ortodoxã de la Blaj ºiCernãuþi, pentru dotarea bisericii din lemn. Dealtfel, principiul acestuia ne aminteºte de cel alPãrintelui Galeriu ºi de cel al atâtor Sfinþi Pãrinþi ai noºtri: Smerenie duhovniceascã lui Dum ne -zeu ºi dragoste frãþeascã oamenilor. (Cf. ViorelThira, articolul citat). Tot Viorel Thira ne facecunoscutã dovada cã Poetul s-a împãrtãºit înperioada în care a fost internat la MânãstireaNeamþului. Aici „se pãstreazã o car te în care segãseºte o însemnare fãcutã de mâna preotuluicare l-a spovedit ºi împãrtãºit pe Eminescu cândera bolnav la aceastã mãnãstire (sic!)”.

Aflãm, de asemenea, cã poeziei Rugã ciu -nea i-a dat „o superbã melodie compozitorulbucovinean Eusebie Mandicevschi. Aceastãme lodie este mãreaþã ºi înãlþãtoare, ca ºi muzicalui Fr. Schu bert din Ave Maria”.

Aspecte ºi argumente noi privind credinþalui Eminescu aduce acad. Zoe Du mi tres cu-Bu -ºulenga pentru care Eminescu a constituit iu -birea constantã a vieþii sale. Ea credea, în afarãde modele, în iubiri totale, de orice naturã ar fiele, în statornicie, în valori etice ºi estetice con -sacrate, în dragostea pentru Eminescu ºi în lu -mina lui Dumnezeu. În Gânduri cãtre tineri(2005) ºi în interviul acordat lui BogdanLupescu (For mula AS, iunie 2003), mãrturiseºte cã a cunoscut-o pe Maica Pelaghia, care îºiamin tea de ºederile lui Eminescu, verile, laVãratec: „Maica Pelaghia avea 102 ani când amcunoscut-o eu. Mãi copii, avea femeia asta oþinere de minte ºi o ascuþime a spiritului pe careni le-am dori mulþi. Aºa e aici, maicile adevãrate trãiesc mult. Când trãieºti numai în spirit, trupultãu uitã sã se mai usuce. Ei, bine, maica asta ºi-lamintea pe Eminescu în anii sãi de sfârºit,venind verile la cãsuþa de sub deal. /…/ Au fost

unii, chiar din judeþul Neamþ, care au vrut sãpunã obstacole [la renovarea casei ºi transfor -marea ei în casã memorialã], cã nu-i adevãrat, cã n-a stat acolo Eminescu, cã el a stat cu Ve ron icaMicle, ca ºi cum, la vremea aceea, Eminescu –care era atât de de cent, era un om de-o cuviinþãextraordinarã – ar fi stat cu ea în casa maiciloracum 100 de ani! /…/ Ba, mai mult: îmi zicea cãºi Creangã îl vizita adesea. /…/ ªi mai spuneaMaica Pelaghia un lucru foarte im por tant, cãEminescu a fost dus de Creangã la spovedit ºiîmpãrtãºit. Existã în acest sens o consemnare aunui preot. Îl cunoºtea ea însãºi pe preot ºiacesta zicea cã este foarte tulburat dupã ce aascultat mãrturisirea acelui om. Vã daþi seama,totuºi, ce înseamnã asta? Sã asculþi spovedaniaunui geniu. O, nu ºtiu cum sã vã spun, mã copii,dar se cunosc atât de puþine despre Eminescu…E adevãrat cã în viaþa sa au existat nenumãratefalii, nenumãrate frânturi, «certuri cu Dum ne -zeu», dar ele au fost niºte experienþe asemeneacelor ale marilor mistici, asemenea sfinþilor,dacã vreþi. Au fost ºi sfinþi care s-au îndoit! Sãnu uitãm cã, în copilãrie a fost educat de surorile mamei lui, care erau maici la Agafton, educaþiecare i-a rãmas înfiptã în suflet ºi s-a rearãtat înanii de dinainte de moarte, adicã tocmai cândvenea mai des la Vãratic. Sã nu uitãm de acelefrumoase rugãciuni, de poemele sale religioaseapãrute postum – Colinde, Învierea, de sonetulacela su perb Cobori asupra mea, luminã linã,de Dumnezeu ºi om sau de celãlalt Rugãmu-neîndurãrilor, luceafãrului mãrilor. /.../ Cu câtãdragoste, cu câtã evlavie se îndreaptã cel ajunsla capãtul cunoaºterii ºi al deznãdejdii spreMaica Sfântã, spovedindu-se ºi cerându-ºi îna -poi tinereþea ºi credinþa, cu o smerenie într-ade -vãr mântuitoare. Rugãciunea regãsitã îl poatesingurã reda lui însuºi, unificându-ºi fiinþa, pânã atunci tragic divizatã, reintroducând-o în auraluminii line, cu a cãrei cântare se încheie slujbala apusul soarelui”:

Rãsai asupra mea…

Rãsai asupra mea, luminã linã,Ca-n visul meu ceresc de-odinioarã;O, maicã sfântã, pururea fecioarã,În noaptea gândurilor mele vinã.

Speranþa mea tu n-o lãsa sã moarãDeºi al meu e un noian de vinãPrivirea ta de milã caldã, plinã,Îndurãtoare-asupra mea coboarã

Strãin de toþi, pierdut în suferinþaAdâncã a nimicniciei mele,


AN

AIC

SE

NIM

EÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Eu nu mai cred nimic ºi n-am tãrie

Dã-mi tinereþea mea, redã-mi credinþaªi reapari din cerul tãu de stele,Ca sã te-ador de-acum pe veci, Ma rie!

Aceasta este dovada indubitabilã cã edu -caþia religioasã primitã în copilãrie de la surorile mamei lui, care erau maici la Agafton, la schit,„a rãmas în el imprimatã ºi s-a regãsit, rearãtat, a apãrut în anii de sfârºit. În acele foarte frumoaserugãciuni, în sonetul acela su perb. /…/ E foarteim por tant pentru intelectual sã aibã temelia decredinþã. Copilul nu ºtie ce-i credinþa, dar îiinduci, îi influenþezi continuu acea credinþã, în -vã þându-l rânduielile. Ducându-l sã-l împãr tã -ºeºti, sã-l spovedeºti”.

Ca om ºi cre ator de geniu, Eminescu a fost ºi rãmâne creºtin ortodox: prin botez, a primitharul Duhului Sfânt, prin actul Mirungerii, s-aîmpãrtãºit, s-a rugat, iar, când a plecat la celeveºnice, i s-au citit cele 11 Evanghelii aleÎnvierii (Stâlpii), preotul s-a rugat sã-l dezlegeDumnezeu de blesteme, sã-l ierte de pãcate, l-atãmâiat, l-a stropit cu agheazmã (sic!), i s-aintonat Veºnica Pomenire! cu mâinile pe tava cu colivã (în alte zone ale Þãrii, cu colac) – grâulsimbolizând legãtura dintre Cer ºi Pãmânt, întrehrana care ne þine fiinþa, aerul pe care-l respirãm ºi Spiritul Divin. I se fac pomeni ºi astãzi, ro -mânii se roagã pentru el. Cei care-ºi iubesc isto -ria, cultura, tradiþiile, valorile.

În concluzie, Eminescu ºi-a pãstrat cre -

dinþa strãmoºeascã în adâncul sufletului, arespectat Biserica ºi tradiþia, dar cei care vor sãdemoleze valorile româneºti contestã acest lu -cru fãrã argumente. Adevãrul e, dupã pãrereanoastrã, cã repetatele încercãri de a-l discreditape Eminescu ascund lucruri mai grave la adresapoporului român. Or, op era poetului neperecheeste expresia supremã a celui mai înãlþãtor sen ti -ment. Dumnezeu a pus deasupra lucrurilor pu -terea de a iubi – cea mai mare bogãþie cu care l-aîmpodobit pe om ºi niciun alt om n-a reuºit sãexprime, într-un mod cu adevãrat sublim, iu -birea dintre El ºi EA, cu atâta frumuseþe, smul -gând-o din vul gar. În timp ce Goe the a transferat iubirea în mâinile lui Mefisto, Eminescu a ri -dicat-o în sfere astrale. Unde este iubire, existãveºnicie, unde nu e iubire, nu existã veºnicie. La Eminescu, punctul cen tral al suferinþei sale afost când s-a convins cã toþi au încercat sã mini -malizeze acea frumuseþe a iubirii. În plus, el ºtiecã partea materialã e sortitã pieirii, cea spiritualã rãmâne.

Dacã Petre Þuþea spunea: „Sã te auto dis -preþuieºti zilnic pentru ca, în golul lãsat, în tine,sã poatã sã intre Dumnezeu”, în încheierea aces -tor rânduri, într-un stil aforistic, apropiat de gân -direa lui Eminescu, se poate spune Dumnezeunu e în cer. Dumnezeu nu e pe pãmânt. E în noi.Acum am înþeles cã poþi sã nu ai nimic ºi sã aitotul ºi poþi sã ai totul ºi sã nu ai nimic. Poetuln-a avut nimic, dar a avut totul… ºi ni l-a lãsatnouã. Sã-l preþuim ºi sã-l apãrãm de cei care vor sã-l coboare, sã întineze bolta spiritualitãþii româneºti.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AN

AIC

SE

NIM

E

Temeiurile filosoficeale gândirii eminesciene

Dr. Mugur VOLOª

Formarea personalitãþii lui Eminescueste, în mare mãsurã, tributarã cul -turii ger mane, iar în privinþa operei

filosofice, cele mai importante influenþe vin totdin sfera culturii ger mane, mai pre cis din parteafilosofiei kantiene ºi a celei schopenhauriene:„S-a trezit la viaþã intelectualã, ca ºi spiritul tu -te lar al Junimii, într-un mediu filozofic ger ma -nic (Viena ºi apoi Berlin) dominat, cum amarãtat, de reorientarea spre Kant, de voga molip -sitoare a operei lui Schopenhauer, de ºcoalaistoricã a dreptului ºi de aceea a protec þio nis -mului naþional în economie (Lud wig von Stein,Eu gene Dühring etc.)”1, susþinea Zigu Ornea. Pe de altã parte, aºa cum a demonstrat HelmuthFrisch, o mare parte dintre lecturile ger mane alelui Eminescu o reprezintã ziarele ºi revisteleapãrute la Viena sau Berlin2. Aºa cum precizaacest cercetãtor ger man, cea mai mare parte atextelor nemþeºti pe care le-a transcris Eminescu pot fi datate între anii 1870-1873, ani de in tenselecturi ºi de temeinicã formare intelectualã înspaþiul cul tural austriac ºi ger man. Cele maimulte texte au fost preluate de el în spe cial dinBlätter für literarische Unterhaltung ºi Augs -bur ger Allgemeine Zeitung, dar ºi din WienerFremden-Blatt, Neue Freie Presse, Wien,Wiener Salonblatt, Volks-Zeitung, Berlin, Na -tional-Zeitung, Berlin, ori Die Grenzboten,Leip zig. Mare parte din aceste însemnãri nem -þeºti sunt fragmente de ro man sau nuvele, poeziisau criticã literarã, iar unele sunt fragmente dinR. Zim mer mann, Studii ºi critici de filozofie ºiesteticã, Eduard von Hartmann, În legãturã cufilozofia lui Kant, Max Schasler, Lucrãri despreesteticã, poeticã ºi metricã, Rudolf Haym, Filo -zofia inconºtientului a lui Hartmann, Eduardvon Hartmann, Aforisme. Aºa cum se poate ob -serva din aceastã enumerare, un rol im por tant înformarea lui Eminescu l-a avut ºi filosofia in -conºtientului a lui Eduard von Hartmann.

Probabil foarte mulþi se întreabã ce im -portanþã au avut-o în formarea gândirii emi -nesciene studiile de filozofie pe care Eminescule-a urmat la Viena ºi Berlin. O bunã aºezare înmiezul acestei problematici o are GeorgeCãlinescu, cel care în lucrarea monograficãOp era lui Mihai Eminescu scria: „A venit, credem,vremea sã cercetãm pe Eminescu în spirituladevãrului ºi cu o pietate care sã nu degenerezeîn caricaturã”3. Atunci când avertizeazã asuprariscului degenerãrii în caricaturã, Cãlinescu sereferã la o serie de exagerãri care însoþesc exe -geza operei eminesciene: „cel mai mare filo -zof”, „cel mai de seamã filolog”, „cel mai în -vãþat individ”, pre cur sor al teoriei relativiste,cunoscãtor la perfecþie al literaturii engleze sauitaliene, ori al matematicii 4. Fãrã îndoialã, el acitit mult. De asemenea, nu se poate nega faptulcã Eminescu avea o putere mare de abstrac -tizare, operând corect cu concepte filosofice.Dar Cãlinescu observa, pe bunã dreptate, cãnumeroasele preocupãri ale poetului i-au permis mai puþin sã aprofundeze filozofia ºi, de altfel,interesele lui nici nu converg în acest sens. Omãrturie elocventã o reprezintã reþinerea pe care o avea Eminescu de a ocupa o catedrã uni -versitarã, la propunerea lui Titu Ma iorescu. Înconcluzie, dacã e adevãrat cã preo cupãrile delecturã eminesciene erau foarte di versificate,inclu zând operele filosofice, nu se poate susþineºi faptul cã pregãtirea sa era aceea a unui pro -fesionist într-ale filosofiei. La Viena, Eminescu a putut sã-i audieze pe Theodor Vogt, SigmundBarach-Rappaport sau R. Zim mer mann, iar laBerlin, pe E. Dühring, Eduard Zeller sau Bonitz. La Iaºi, în calitate de bi bliotecar, a avut acces laoperele filozofice ori ginale, iar în manuscriselesale sunt notate multe titluri de scrieri filosofice, de psihologie sau economie.

În ceea ce priveºte domeniul economiei,apelul la operele economiºtilor clasici englezi


AN

AIC

SE

NIM

EÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

1 Z. Ornea, Junimea ºi junimismul, vol. II, Bucureºti, Editura Mi nerva, 1998, p. 161.2 Helmuth Frisch, Sursele ger mane ale creaþiei eminesciene. Identificarea izvoarelor, comentarea lor ºi introducere,

vol. I-II, Bucureºti, Editura Saeculum I.O., 1999.3 G. Cãlinescu, Op era lui Mihai Eminescu, vol. I, Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1969, p. 336. 4 Ibi dem, p. 335.

sau la ale altor economiºti de primã mânã i-aper mis lui Eminescu sã-ºi însuºeascã per ti nentcon ceptele specifice economiei politice. El erafoar te interesat de acest domeniu, iar la ela -borarea articolelor sale pe teme socioeconomice putea sã recurgã la aceste surse. În însemnãrileemi nesciene, Cãlinescu remarcã numele lui Mon -tesquieu, J.J. Rous seau, Adam Smith, J. B. Say,Mal thus, D. Ricardo, Mac Culloch, Frederic List,E. Dühring, Gustav Schmoller º.a. „Ideile politiceale lui Eminescu sunt îndeosebi ger mane, naþio -nal-conservatoare, antiliberaliste ºi antiindivi dua -liste, deci antifranceze” scria Cãlinescu1.

În cel de-al doilea volum al lucrãrii Op eralui Mihai Eminescu, Cãlinescu realizeazã unadintre cele mai aprofundate analize ale te me -iurilor filosofice ale gândirii eminesciene. Înconcepþia criticului, dincolo de ideile frag men -tare inspirate de antici (Platon, Plotin, Heraclit,Parmenide etc.) cele mai numeroase ºi mai im -

portante influenþe vin din partea filosofiei scho -penhauriene. Voinþa ca principiu metafizic, lu -mea ca voinþã ºi reprezentare, ideea statutuluiontologic in fe rior al conºtiinþei, arta ca soluþiede descãtuºare din tirania voinþei sau imagineageniului ca expresie a descãtuºãrii prin artã (deºi,prin dezindividualizare) sunt doar câteva dintreideile schopenhauriene reluate de Eminescu.(Peste ani, unele dintre aceste idei pot fi regãsiteºi în eseistica cioranianã, posibil ºi pe filierãeminescianã). Chiar ºi acolo unde Eminescuîncearcã a-l prezenta pe Kant, acea prezentaretrece prin filtrul scho pen hau ria nis mului. Filo -sofia schopenhaurianã adumbreºte pânã ºi celecâteva idei din filosofia clasicã germanã(Schelling, Fichte sau Hegel) ce apar în scrierileeminesciene: „Aºadar, în aceºti ani Eminescuera un schopenhaurian amar, încât, privind lu -crurile cu atenþie, nu poate fi vorba de o clipãnici mãcar de vreo scurtã crizã hegelianã”2.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AN

AIC

SE

NIM

E

La parastasul de pomenire a poetului Mihai Eminescu, sãvârºit labiserica strãmoºeascã din Apºa de Jos, Transcarpatia. Ianuarie 2015

1 Ibi dem, p. 353.2 G. Cãlinescu, Op era lui Mihai Eminescu, vol. II, Bucureºti, Editura Mi nerva, 1970, p. 75.

Eminescu aniversat de românii din dreapta Tisei

Natalia LAZÃR

Sâmbãtã, 31 ianuarie 2015, în lo calitateaApºa de Jos din Ucraina, s-a derulat oamplã manifestare culturalã pusã sub

semnul poetului nepereche, Mihai Eminescu. La ini -þiativa Uniunii Regionale a Românilor din Trans -carpatia „Dacia”, prin inimosul om de culturã dr. Ion Mihai Botoº, ºi a ºcolii din Bouþu Mic, cu sprijinulConsulatului Gen eral al României la Cernãuþi, s-adesfãºurat a IX-a ediþie a Concursului literar „MihaiEminescu”.

Concursul a fost precedat de un parastas depomenire a poetului, mo ment desfãºurat la bisericastrãmoºeascã din Apºa de Jos. Apoi, la ªcoala deArtã, a urmat concursul propriu-zis, la evenimentparticipând dascãli ºi elevi de la ºcolile româneºtidin Transcarpatia, din localitãþile: Slatina, Strâm tura,Bouþu Mic, Topcino, Cãrbuneºti, Podiºor, Plãiuþ,Bouþu Mare, Dobric, Apºa de Jos, Biserica Albã,Apºa de Mijloc, dar ºi concurenþi din localitateaPoroºkovo.

Juriul de specialitate a apreciatconcurenþii

Copiii s-au întrecut în a exprima prin grãire ºisimþire frumuseþea versului eminescian, iar un juriude specialitate for mat din profesorii Niþa ªuºca(Plãiuþ), Aurica Dan (Podiºor), Ana Puliska (Sla -tina) ºi reprezentantul Universitãþii din Ujgorod,alãturi de conf. univ. dr. Mircea Farcaº, dr. IonPetrovai ºi dr. Natalia Lazãr – preºedinte – a avutdificila misiune de a desemna câºtigãtorii.

Au fost decernate numeroase premii ºidiplome speciale la categoriile recitare, interpretaremuzicalã, interpretare dramaticã ºi montaj literar-ar -tis tic. Dintre premianþi amintim pe: Simionca

Valentina (Slatina), Ma rina Alexandrina (Plãiuþ),Iovdi Anghelina (Apºa de Jos), Bileþchi Ciprian ºiRactei Claudiu (Slatina), Vlad Carolina, PipciacCarolina ºi Britaniuc Monica (Plãiuþ), grupul devolohi (români) din Poroºkovo.

Sãrbãtoare a românilor de pretutindeni

Pe lângã membri ai comunitãþiiromâneºti din Transcarpatia au fostpre zenþi: ministrul Ionel Ivan – Con -sulatul Gen eral al României laCernãuþi, delegaþia din Oradea, con -dusã de dl. Tiberiu Morar, delegaþiadin Sighet, condusã de directorul Mu -zeului Maramureºului, GheorgheTodinca, de legaþia bãimãreanã, con du -sã de conf. univ. dr. ªtefan Viºovan,grupul din Poroºkovo condus deVasile Lakatoº ºi reprezentantul ju de -þului Satu Mare, dr. Natalia Lazãr.

Au fost momente de profundã emoþie, ac -centuatã, parcã, de dulcea rostire în graiul ma ra -mureºean, iar, în fi nal, strãdania copiilor a fost rãs -plãtitã cu numeroase premii, constând în cãrþi ºidiplome. Premiile au fost oferite de Uniunea Re -gionalã a Românilor din Transcarpatia „Dacia”,Con sulatul Gen eral al României la Cernãuþi, Aso -ciaþia Culturalã „Mara Oaº”. Aniversarea a con -tinuat cu depuneri de flori la bustul poetului, aflat înlocalitatea Biserica Albã.

Încã o datã, spiritul eminescian a fost acelacare a unit românii de pretutindeni, confirmându-sefaptul cã Mihai Eminescu este „expresia integralã asufletului românesc”.


AN

AIC

SE

NIM

EÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

IN MAGISTRI HONOREM

„Cunoºti vorba slastã?”

Dr. Florina-Maria BÃCILÃUniversitatea de Vest din Timiºoara

În scurtele dialoguri cu mine însãmi,rãpind „trecerii grãbite” câteva clipede rãgaz, m-am gândit odatã, cu zâm -

betul furiºat într-un cotlon al sufletului, la unlucru intrat (parcã de când lumea!) în firesculexistenþei: oricine urmeazã cursu rile uneifacultãþi cautã, încã din primele sãptãmâni, sã sefa mi lia rizeze cu „legendele” de „largã cir -culaþie”, mai mult sau mai puþin verosimile,rãspândite grijuliu, „prin viu grai”, de colegii mai„ex pe rimentaþi”. E posibil sã afli, de pil dã,înaintea marilor „confruntãri” din sesiune, cãprofesorul X este întruchiparea modestiei, altul– peste mãsurã de generos, altul, dim potrivã, unex po nent al exi gen þei – ºi aºa mai departe...

Ev i dent, astfel s-au petrecut lucrurile ºi cumine, în sensul cã, plinã de curiozitate, amînceput sã fac „sondaje” privitoare la viitorii mei dascãli, întrebându-mi cunoscuþii, foºti ºi actuali stu denþi, mai tineri cu anii sau cu sufletul, la cesã mã aºtept. Poate pãrea surprinzãtor, însã toþim-au avertizat cã Dialectologia e piatra de în -cercare a studiilor filologice, cã „n-are rost sã teprezinþi la examen, fiindcã, oricum, n-o sã-l iei«din prima»”, ba cineva s-a încumetat a spunecã, „dacã treci de examenul ãsta, te poþi con -sidera deja absolvent al Facultãþii de Litere”.„Mãi sã fie!” – am exclamat cu o oarecare strân -gere de inimã. „Chiar aºa o fi? Pãi, ce e defãcut?...”.

…Anul al II-lea, semestrul al II-lea... Dia -lectologie – curs... Profesorul ºi nelipsita-i mapãsprijinitã, ped ant, în mânã... ªi povestea s-a de -pãnat tiptil-tiptil... Obiectul de studiu al dia -lectologiei, raporturile ei cu celelalte dis ci plinelingvistice ºi cu alte ºtiinþe, istoricul ºcolilorlingvistice ºi corifeii acestora; apoi, origineadia lectelor limbii române, repartiþia dialectalã adacoromânei, descrierea, cu lux de amãnunte, avarietãþilor teritoriale româneºti din nordul ºi din sudul Dunãrii. Multã, foarte multã informaþie,îndemn (în subsidiar) la documentare, opinii ex -

trem de minuþios argumentate ºi o sumedenie deilustrãri con crete...

Aºa l-am cunoscut pe domnul profesorVASILE FRÃÞILÃ („Dialectologul”, cum îispuneam noi în studenþie) ºi, dupã câtevacursuri, neliniºtea avea sã mi se împleteascã, în

chip ciudat, cu un soi de pasiune pe care amajuns s-o fac pentru aceastã disciplinã, ceea cem-a ºi determinat sã parcurg capitole întregi dinlucrãrile fundamentale ale domeniului ca sãapro fundez noþiunile discutate la ore. Îmi amin -tesc mai ales ce încântatã am fost când omul dela catedrã ne-a prezentat caracteristicile sub dia -lectului bãnãþean; acasã, i-am povestit, entu zias -matã, bunicii mele: „Avem la facultate un pro -fesor care ºtie sã vorbeascã în graiul nostru, ca«nãince-vreme»!”. Într-adevãr, rãmãsesem ui -mitã de naturaleþea cu care Domnia Sa pronunþa(impecabil!) termeni precum anþãrþ, bãgrin, cã -parã, cotãriþã, credenþ, cuinã, fiulare, marvã,piglais, somot, peºchir, zãnat ºi alþii, ca ºi cum ar fi fost un bãnãþean „în þoalele lui”.

Examenul la Dialectologie a fost în 12iunie 1998. Am studiat intens în acele sãptã -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

Prof. univ. dr. Vasile Frãþilã

mâni, inclusiv în zilele de dinainte, când o bunãparte dintre colegii mei anunþau, rând pe rând, cã deocamdatã „se dau bãtuþi”, hotãrând sã-ºi amâ -ne întâlnirea cu profesorul Frãþilã pentru se siu -nea din toamnã. Cu toate acestea, ca o almãjancãperseverentã ce sunt, mi-am luat inima-n dinþi ºim-am înfãþiºat la „proba de foc”. Am ex tras cuemoþie (implorând Divinitatea sã nu fie vreunsubiect legat de atlasele lingvistice, cãci acesteanu erau deloc punctul meu forte!) biletul nr. 16:Dialectul dacoromân – prezentare generalã ºi oanexã ce conþinea un text pe care l-am iden -tificat, încã de la întâia privire, ca aparþinând me -glenoromânei. Am cãzut, cum se spune, „pe su -biect” ºi, cred eu, m-am descurcat biniºor. La unmo ment dat, domnul profesor, care a zâmbitîntruna, m-a întrerupt brusc: „Auzi, lasã asta,vãd cã ai învãþat, gata”. Am dat sã mã ridic, daromul din faþa mea a continuat... dupã modelulchestionarelor specifice anchetelor dialectale:„Dacã tot eºti bãnãþeancã, am o întrebare pentrunota 10: cunoºti vorba slastã?”. Am iscat, ne -d umeritã, un surâs pe chipu-mi, crezând cã e oglumã, ºi am rãspuns relaxatã: „Da, aºa spunemnoi, în Almãj, pentru «mâncare de dulce»”. „ªtiicumva ºi ce origine are termenul?”. „Probabilslavã, sârbo-croatã...” – am îngãimat cu sfii -ciune. „ªi-þi place sã mãnânci mai mult de slastãsau de post?”. Nu mai ºtiu dacã am zis ceva, abiaaºteptam sã ies din atmosfera aceea grozav deapãsãtoare a examenului oral ºi sã rãsuflu uºu -ratã, adãugând un 10 la colecþia din anul alII-lea... Dar promiþându-mi sã destram cu oricepreþ „mitul” legat de solicitanta Dialectologie...

L-am întâlnit, apoi, pe profesorul VasileFrãþilã la un curs opþional în anul al IV-lea –Probleme speciale de dialectologie; timp dedouã semestre, ne-a vorbit despre particularitãþiale subdialectului bãnãþean în culegerile de fol -clor. Aºa am putut savura, din nou, parfumulrostirii în dulcele grai din Banat, însã am re -marcat, totodatã, admiraþia Domniei Sale pentrufolclorul din aceastã zonã ºi pentru slujitorii lui.Bun cunoscãtor al obiceiurilor din Þara Almã -jului (nedeia, zãpostâtul, mãsuratul oilor etc.),ne fredona adesea, cu jovialitate, dar ºi cu o undã de nostalgie, fragmente din vechi cântece po -pulare îndrãgite (amintindu-ºi, probabil, popa -surile sale în acest ar eal): „Cine trece-acumadealu’?/ Badea Ion bozoviceanu’./ Coboarã laRudãria,/ la mândruþa lui, Mãria...” sau „Mãrie,poale ciurate,/ Rãu te-am visat astã-noapte...”.

Ca studentã la masterat, i-am descoperit oaltã pasiune – onomastica ºi, îndeosebi, to po -nimia. Prinzând curaj, îmi plãcea sã-l provoc sãne spunã povestea unor nume de locuri din

Almãj, pe care ºtiam cã le-a strãbãtut, iubitor, ºicu mintea, ºi cu pasul. Domnul profesor n-arefuzat niciodatã asemenea ocazii ºi atunci ieºeala ivealã un dascãl minunat (dublat de un cer -cetãtor neobosit), priceput în a gãsi metodelepotrivite prin care sã ne stârneascã, ºugubãþ,curiozitatea. Mai târziu, avea sã redacteze stu -diul Toponimie almãjeanã (publicat în Studia inhonorem magistri Alexandru Metea, Timiºoara,Editura Universitãþii de Vest, 2008, p. 201-215),colaborând ºi la revista „Almãjana” (Bozovici)cu recenzia O reeditare [Emil Petrovici, Folclor din Valea Almãjului] (apãrutã în nr. 1 din2005, p. 22-25).

Imediat ce mi s-a oferit posibilitatea de a fi cooptatã ca preparator la Catedra de limba ro -mânã a Facultãþii de Litere din Timiºoara, pro -fesorul Frãþilã mi-a propus sã mã înscriu la doc -torat, acceptând sã coordoneze teza intitulatãOmonimia în limba românã, ceea ce m-a am -biþionat ºi m-a responsabilizat deopotrivã. Cume ºi firesc, primul examen din cadrul doc to -ranturii a fost... Dialectologia, dar, de data asta,pe alte coordonate decât în anii studenþiei. I-ammãrturisit cã m-am îndrãgostit de aceastã dis -ciplinã lingvisticã (privind-o acum „cu alþiochi”) ºi cã, dacã aº lua-o de la capãt, ea s-arnumãra, cu siguranþã, printre preocupãrile melede cãpãtâi. În elaborarea tezei, domnul profesorm-a susþinut nu doar moral (ajungând sã se de -prindã cu ritmul meu de lucru, nu a urgentatfinalizarea ei pripitã), ci, îndrumându-mã cu odeosebitã mãiestrie ºi competenþã, mi-a oferit ºilibertatea „creatoare” de care aveam nevoie,alãturi de oportunitatea de a consulta lucrãri despecialitate absolut necesare, la care nu puteamajunge altfel.

Treptat, am început sã-l percep pe pro -fesorul Frãþilã într-o ipostazã ineditã, aceea de...coleg. Aveam sã conºtientizez, de-a lungul ani -lor, faptul cã Domnia Sa este o personalitatemarcantã a vieþii ºtiinþifice ºi culturale timi ºo -rene (dar nu numai): activitatea sa ca dascãl sedesfãºoarã de aproape jumãtate de secol la Uni -versitatea din Timiºoara. Bine-cunoscut ºi apre -ciat filolog (originar din þinutul Blajului),dom nul profesor este ºi creatorul unei opereling vistice impresionante (atât prin calitatea, câtºi prin amploarea ei), cu multe idei originale –rezultat al anchetelor pe teren, care vin încompletarea uriaºei documentãri desfãºurate înarhive sau în biblioteci din România ºi din afaragraniþelor ei –, o operã care i-a adus de multrecunoaºterea unanimã ºi definitivã a spe cia -liºtilor români ºi strãini.

Profesorul Vasile Frãþilã s-a remarcat, în


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

lingvistica româneascã a ultimelor decenii, ca un asiduu cercetãtor în domenii variate precum dia -lectologia, etimologia, onomastica (toponimia ºi antroponimia), istoria limbii, istoria lingvisticii,lexicologia ºi lexicografia, preocupãri con cre -tizate în numeroase studii, articole ºi recenziipublicate în vol ume colective, în reviste de spe -cialitate ºi de culturã din þarã (Timiºoara,Bucureºti, Iaºi, Cluj, Craiova, Sibiu, Blaj, AlbaIulia, Baia Mare, Arad etc.) ºi din strãinãtate(Berlin, Leip zig, München, Bo lo gna, Veneþia,Udine, Catania, Torino, Pola, Skopje etc.), dar ºiîn comunicãrile ºi conferinþele susþinute la con -grese sau la alte manifestãri ºtiinþifice naþionaleºi internaþionale la care a fost invitat. Pe lângãcursurile universitare, destinate studenþilor,Dom nia Sa a publicat nu mai puþin de 12 cãrþi deautor: Lexicologie ºi toponimie româneascã(1987), Contribuþii lingvistice (1993), Studiiling vistice (1999), Etimologii. Istoria unor cu -vinte (2000), Studii de toponimie ºi dialectologie(2002), Cercetãri de onomasticã ºi dialectologie(2004), Graiul de pe Târnave (2005), Graiul depe Târnave. Texte ºi glosar (2006), Probleme dedialectologie românã (2010), Studii de to po -nimie (2011), Toponimie ºi dialectologie (2011), Dialectologie româneascã (sud- ºi nord-du nã -reanã) (2014) ºi 7 vol ume în colaborare: Biblio -grafia onomasticii româneºti (1985), Dicþio na -rul toponimic al Banatului (1984-1989),Dia lectul istroromân (1998), Dicþionar geo gra -fico-istoric ºi toponimic al judeþului Timiº(2007), Dialectul istroromân. Straturi etimo lo -gi ce (2010), Valea Izei. Studii de onomasticã ºidialectologie (2012), Sâncel. Monografie (2013).

În totalitatea lor, lucrãrile elab o rate depro fesorul Frãþilã reprezintã contribuþii sub stan -þiale în direcþia aprofundãrii ºi a soluþionãriiunor importante probleme controversate de lin -gvisticã româneascã. Ele se caracterizeazã prin -tr-o cercetare temeinicã, extrem de serioasã, de o densitate uluitoare, atât din perspectiva fap telorînseºi, cât ºi din aceea a comentariului lor, dez -voltat în expuneri clare, sistematice, în care seîmbinã rigurozitatea certã a specialistului au -tentic cu exactitatea ºi intransigenþa informaþieistructurate cu o acribie filologicã de invidiat. Înansamblu, aceste lucrãri reflectã, fãrã putinþã detãgadã, o remarcabilã subtilitate ºi fineþe a omu -lui de ºtiinþã fascinat de aspectele mai puþinstudiate ale limbii, un vast orizont cul tural, dar ºi un pronunþat spirit critic ºi comparatist, relevatde multitudinea observaþiilor exigente, a corec -tãrilor, a completãrilor ºi precizãrilor pe mar gineafenomenelor discutate an te rior de alþi lingviºti.

Deºi activitatea ºtiinþificã a domnului pro -

fesor a vizat di verse domenii, cea mai apropiatãsufletului sãu rãmâne dialectologia – o dis ci -plinã complexã, asupra cãreia s-a aplecat cu opasiune ºi un interes aparte, convins fiind cãexaminarea atentã a graiurilor populare are ca -pacitatea de a îmbogãþi ºi de a întregi imagineaasupra limbii naþionale ºi chiar asupra istorieiunui neam, întrucât dialectele ºi graiurile suntarhive vii ale limbii unui popor.

De la profesorul Frãþilã am învãþat cã olucrare de lingvisticã se impune a fi conceputã în aºa fel, încât sã rãmânã un im por tant punct dereper în bibliografia de specialitate, iar analizatrebuie sã se sprijine întotdeauna pe exem pli -ficãri adecvate ºi pe explicaþii juste ale faptelorcon crete. Stând în preajma Domniei Sale, m-afrapat de fiecare datã siguranþa cu care se pro -nunþã în chestiunile fundamentale de lingvisticãistoricã. Dar, fiindcã am ajuns, cu timpul, sã-lcunosc mai bine, am avut prilejul sã descopãr ºio faþã „umanã” a domnului profesor – un omcare, prin simpla sa prezenþã, a reuºit sã impunã,el e gant, respectul, sã ne fie aproape nouã, dis -cipolilor sãi, sã se bucure ºi sã se întristezeîmpreunã cu noi, înconjurându-ne cu al tru ism,rãbdare ºi... îndemn per ma nent la muncã asiduã.Este un om mereu gata sã le ofere celorlalþisugestii extrem de utile pentru cariera didacticãºi ºtiinþificã, înmãnuncheate adesea pe câte ofiºã unde sunt notate neapãrat ºi trimiteri biblio -grafice exacte la lucrãri de referinþã apãrute înþarã ori în strãinãtate (cãrþi, articole, atlase, dic -þionare). E un om inimaginabil de ordonat (trã -sãturã definitorie pentru un filolog clasic), puspe „fapte” mari (în sens propriu!), privind neos -tenit la viitoarele apariþii editoriale (ale sale ºiale tuturor), un om care, când este sfãtuit sã deacondeiului o clipã de repaus, are la îndemânãrep lica promptã: „O sã mã odihnesc numai dupãce voi închide ochii!”. Însã, dincolo de toate (sau înainte de orice), domnul profesor este un om deo jovialitate molipsitoare, emanând în juru-ibuna dispoziþie, entuziasmul ºi optimismul denezdruncinat, chiar ºi la cei 75 de ani pe care îiîmplineºte în 2015.

Poate tocmai din considerentele men þio -nate mi-e greu sã mã împac cu gândul cã traseulmeu doc toral s-a încheiat de mult ºi cã, în ul timavreme, prin forþa lucrurilor, îl întâlnesc tot mairar pe profesorul Frãþilã. Nu de alta, dar uneorimi se face aºa de dor sã ne auzim vorbind îngraiul „de acasã”... Sã-l mai provoc cu întrebãride genul: „Domnule profesor, de unde vine ter -menul di a lec tal cutare?”. „Dar numele propriucutare?”. Sunt absolut convinsã cã voi mai aveaºi de acum înainte multe nelãmuriri... filologice


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

la care nimeni altcineva nu-mi va mai putearãspunde atât de clar, cu atâtea argumente per -tinente, fãrã sã dea greº. Cãci, spre deosebire demine, studenta sfioasã din 1998, „Bãdia” (cumne-am obiºnuit sã-i spunem noi, foºtii sãi doc -toranzi) cunoaºte, de o bunã bucatã de vreme, nu

numai... „vorba” slastã, ci ºi o seamã de altecuvinte româneºti uitate, pe nedrept, în sertareleascunse ale limbii, de unde ne invitã in sis tent sã le(re)descoperim tâlcul. Sã le reîmprospãtãm mi -reasma, aºternându-le, în tãcere, pe pagina albã. ªiivindu-le astfel, cu deplin curaj, spre luminã...

Întâlnirile mele de sufletcu profesorul Vasile Frãþilã

Dr. Ga briel BÃRDÃªANUniversitatea de Vest din Timiºoara

Sãrbãtorirea profesorului universitardoc tor Vasile Frãþilã, la împlinireanobilei vârste de 75 de ani, poate fi

un bun prilej pentru a pune în luminã bogata ºiîndelungata activitate academicã a DomnieiSale. Nu îmi propun, însã, o abordare riguroasãºi obiectivã a parcursului ºtiinþific ºi universitaral Domniei Sale, ci mai degrabã am în intenþii oabordare selectivã ºi, totodatã, subiectivã a per -sonalitãþii dascãlului meu, printr-o rememorarea întâlnirilor mele de suflet cu domnul profesor,fie ele directe sau indirecte.

Prima mea întâlnire cu domnul profesor V. Frãþilã s-a petrecut prin intermediul zvonisticii.Ca stu dent în anul I al Facultãþii de Litere, amintrat în vorbã cu diverºi studenþi din anii maimari, deja experimentaþi în mersul vieþii de stu -dent, ºi, ev i dent, principalul subiect al con ver -saþiilor noastre nu putea fi altul decât cel legat de„metehnele... profesorilor cu care urma sã stu -diem unele dis ci pline universitare. Aºa am aflatcã vom face dialectologie cu un „prof. Frãþilãcare „te picã... dacã nu ºtii ce culori au coperþileatlaselor lingvistice”. Aceastã „informaþie”... nuputea fi ignoratã de un stu dent care nu ºtia marelucru despre disciplina respectivã ºi, cu atât maipuþin, despre profesorul respectiv. Mã întrebam: „De ce atâta exigenþã?” Mi-am gãsit explicaþiiun an mai târziu în întâlnirile de la cursul dedialectologie, unde în faþa studenþilor apãrea cuo þinutã impecabilã – moralã, dar ºi vestimentarã – un profesor con stant cu zâmbetul pe buze,extrem de abil în demersul lui di dac tic ºi stãpânpe un domeniu ºtiinþific despre care abia maitârziu am realizat cã nu e aºa de simplu sã-l

stãpâneºti ºi sã-l cercetezi. Mi-am zis: exigenþafaþã de sine nu poate cere decât exigenþã ºi faþãde ceilalþi, ºi asta con stant cu zâmbetul pe buze.

Dupã aceastã întâlnire a cursantului cupro fesorul sãu, urma una ceva mai intensã întimpul sesiunii (pentru promoþia mea, ba chiardouã, pentru cã am fost evaluaþi în aceeaºi se -siune ºi la istoria limbii române), stresantã de-adreptul, întrucât presupunea o examinare oralã(în care nu mai reuºeºti sã te ascunzi în spatelealtui coleg, aºa cum se mai întâmpla la orele decurs). Examinarea la disciplina dialectologiemi-a favorizat o primã întâlnire cu o temã dragãdomnului profesor (aceasta am aflat-o mai târ -ziu), dar pe care eu, ca orice stu dent care nu aresuficient timp sã-ºi pregãteascã per fect exa me -nele în sesiune, am citit-o în dimineaþa exa -menului. Era o temã despre care n-aº fi pututbãnui cã mã va însoþi în activitatea mea ulte -rioarã de cercetare ºi de care nu mã voi putea„dezice” vreodatã. Era vorba despre un bilet deexamen care îmi cerea sã vorbesc despre dia -lectul istroromân. Nota la examen nu a fostma ximã, dar eram mulþumit având în vederecon junctura… ºi de ce nu ºi exigenþa binecu -noscutã. Cât despre zvonul care circula, atuncinu am avut ºi nici astãzi nu am nicio confirmare,dar nicio infirmare!

Urmãtoarea mea întâlnire directã cudomnul profesor s-a petrecut la finalul anilor defacultate, la examenul de licenþã, când „soarta” a decis ca Domnia Sa sã fie preºedintele comisiei.Lucrurile au mers bine din punctul de vedere alstudentului stresat, atât la examenul scris, cât ºi lasusþinerea lucrãrii. La finalul prezentãrii lucrãrii

de licenþã am avut un schimb de replici cãruianu-i gãseam o explicaþie foarte clarã. M-a în -trebat ce lim bi strãine cunosc. Printre cele înºi -rate am pomenit ºi de limba maghiarã, iar de aicia decurs urmãtorul schimb de replici: V. F.: –Tuc magyarul? („ªtii ungureºte?), G. B.: – Igen,anyám mag yar. („Da, mama e unguroaicã.); V.F.: – Viszontlátásra! („La revedere!).

La câteva luni dupã aceastã scurtã con -versaþie, ca stu dent la masteratul de limba ro -mânã, mi-au transmis colegele de masterat cã mã cãutase domnul profesor. Deci, într-adevãr, ur -ma o revedere! De aici a decurs o altã întâlnire în cabinetul domnului profesor, con text în careDomnia Sa mi-a propus sã þin câteva seminarede istoria limbii române. Desigur, n-am fost eunici primul ºi nici ultimul cãruia domnul pro -fesor i-a prilejuit o asemenea întâlnire ºi pe carel-a mãgulit cu asemenea privilegiu ºi respon -sabilitate. Ce îmi doresc sã relev prin aceastãscurtã relatare este faptul cã domnul profesor aavut drept obiectiv con stant al activitãþii saledidactice selectarea ºi formarea tinerilor absol -venþi ai Facultãþii de Litere pentru activitateadidacticã ºi de cercetare din cadrul Universitãþii.S-a strãduit sã construiascã o punte între ge -neraþiile de cercetãtori pentru a menþine o conti -nuitate principialã ºi de viziune asupra moduluiîn care trebuie sã se desfãºoare activitatea uni -versitarului.

În relaþia cu tinerii sãi colaboratori domnul profesor V. Frãþilã a arãtat încredere totalã, a datlibertatea de a de cide, a oferit susþinere moralã,ajutor necondiþionat, atenþie faþã de nelãmuririlenoastre, un ataºament onest demonstrat prin re -ferinþele pe care ni le-a fãcut în di verse medii decercetare ºi, nu în ultimul rând, un real suportprin materialul bibliografic preþios pus la dispo -ziþia noastrã.

O nouã întâlnire cu domnul profesor V.Frãþilã mi-a fost prilejuitã, în activitatea de cer -cetare lingvisticã, de calitatea Domniei Sale deconducãtor de doc tor ate. Ca doctorand, pro fe -sorul Vasile Frãþilã mi-a mediat, neintenþionat,reîntâlnirea cu subiectul de la examenul de dia -lectologie din studenþie, prin propunerea pe caremi-a fãcut-o de a realiza o tezã de doctoratdespre elementul latinesc din lexicul dialectuluiistroromân. Senzaþia pe care am trãit-o a fostaceea cã mã urmãreºte acest subiect: istro ro -mânii ºi idiomul lor. Mãrturisesc cã am ezitatcâteva sãptãmâni înainte de a accepta o ase -menea temã, îndoindu-mã de potenþialul meu dea duce la bun sfârºit o temã din zona dia lec -tologiei, mai ales cã lecturile mele de atunci erau dom i nant din zona lingvisticii gen er ale, a psiho -

lingvisticii, a neurolingvisticii ºi a tulburãrilorde limbaj.

Referatele din cadrul doctoratului m-aupus din nou în faþa exigenþei ºi a lecturilor delingvisticã extrem de di verse ale domnului pro -fesor. Paginile „sângerânde (de la pixul de cu -loare roºie!), pline de observaþii ºi de noi indi -caþii bibliografice, la un prim im pact, m-aude moralizat, dar mai apoi m-au fãcut sã înþelegcã temeinicia activitãþii de cercetare este datã deabilitatea de a învârti pe toate feþele posibilefenomenul urmãrit, de a-l studia în adâncime,dar ºi la suprafaþã, de a-l analiza pentru sine ºi înrelaþie cu alte fenomene. Sunt lecþii învãþate dela domnul profesor prin practica cercetãrii ºi nuprin explicaþii directe. Alãturi de mine mai suntvreo 20 de oameni care au primit asemenea lecþii prin tezele de doctorat elab o rate sub conducereadomnului profesor Vasile Frãþilã.

O altã întâlnire cu domnul profesor s-apetrecut în zona cercetãrii dialectale de teren.Pentru a o lãmuri, din nou trebuie sã mã întorc laun gând per sonal. Mãrturisesc cã din lecturabibliografiei ded i cate istroromânilor ºi dia lec -tului istroromân în imaginarul meu subiectiv s-afor mat impresia sumbrã cã acest grup restrâns de vorbitori ai unui di a lect istoric al românei rã -mâne adâncit undeva în istorie ºi cã cercetez unid iom lipsit de viaþã, chiar dacã lucrãrile de spe -cialitate precizau cã mai existã un grup restrânsde vorbitori ai acestui id iom pe cale dispariþie.

Ancheta în satele croate din Pen in sulaIstria, unde existã vorbitori de istroromânã, cer -cetare de teren la care am participat alãturi dedomnul profesor, mi-a favorizat, pe de o parte,întâlnirea realã cu istroromânii ºi cu idiomul pecare îl cercetam, de aceasta datã extrem de viudatoritã utilizãrii lui efective ca mijloc de co -municare între membrii comunitãþii re spec tive,chiar dacã previziunea extincþiei istroromâneirãmâne valabilã, iar pe de altã parte, întâlnirea în cadrul unei echipe de cercetare cu domnulprofesor R. Sârbu ºi cu doi colegi de-o seamã cumine: Ana-Maria Pop ºi Lucian Miclãuº. Întâl -nirea din urmã cu alþi doi doctoranzi pe atunci ºicu doi cercetãtori consacraþi ai dialectului istro -român m-a fãcut sã conºtientizez capacitateadom nului profesor V. Frãþilã de a aduce îm -preunã oameni cu viziuni ºi experienþe de cer -cetare foarte diferite, dar cu preocupãri ºi obiec -tive comune. Sunt mândru sã spun cã fac partedin echipa de universitari timiºoreni care se ocu -pã de dialectul istroromân ºi care s-a constituitgraþie viziunii integratoare a domnului profesorV. Frãþilã.

O ultimã întâlnire, deopotrivã materialã ºi


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

simbolicã, cu domnul profesor, pe care mi-aºdori sã v-o împãrtãºesc, a decurs din experienþaan te rior semnalatã. S-a petrecut în 2010 prinpublicarea primei pãrþi a lucrãrii Dialectul istro -român. Straturi etimologice, pe coperta ºi înpaginile cãreia, alãturi de numele profesoruluiV. Frãþilã, se aflã ºi numele meu. E o onoare ºi obucurie ca ºi în acest mod spe cial sã-mi fiepermisã prezenþa în preajma domnului profesorVasile Frãþilã.

În fi nal, aº sintetiza spunând cã aceste în -tâl niri personale, reale sau simbolice, cu domnulprofesor V. Frãþilã, relevã imaginea dascãlului

dedicat disciplinelor pre date, a cercetãtoruluive ritabil, preocupat de a atrage spre sine tineriinteresaþi de ºtiinþa limbii ºi de a crea direcþii decercetare prin reunirea în echipe a unor spe -cialiºti cu interese ºi obiective comune.

Rememorãrii acestor întâlniri de suflet îi adaug, cu ocazia sãrbãtoririi domnului pro -fesor Vasile Frãþilã la împlinirea vârstei de 75de ani, urãrile mele cele mai calde de sãnãtatenesfârºitã ºi de viaþã lungã cu oameni buni înpreajmã.

La mulþi ani, domnule profesor VasileFrãþilã!


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

„Trecãtoare” momente din viaþa universitarã

Dr. Adina CHIRILÃUniversitatea de Vest din Timiºoara

Profesorul Vasile Frãþilã va fi elogiatprin evocarea realizãrilor sale aca -demice: articole, studii, cãrþi de dia -

lectologie, toponimie, onomasticã, istorialim bii, etimologie, a cãror apreciere nu poatevaria în privinþa temeiniciei demersului ºtiinþific ºi a adevãrului demonstrat, dar care este nevoitãsã se moduleze sprinþar când vine vorba de nu -mãrul acestora. Cãci autorul culege în ultimii ani roadele câtorva decenii de studiu pasionat, iarcând aºazã în bibliotecã încã un volum per sonal(s-a întâmplat cel mai re cent acum câteva sãptã -mâni, cu Dialectologie româneascã (sud- ºi nord-du nãreanã), Cluj-Napoca, Editura Argo naut2014), ne anunþã cã deja are altul în pregãtire!

Va fi omagiat prin recunoaºterea cali tã -þilor sale de maestru care îºi însoþeºte discipoliicu emoþionantã modestie, exemplarã dedicare ºiadmirabilã generozitate, amintind de DivinaCom media, In ferno, Canto XV, 82-87, undeDante pune laolaltã ºi de fineºte paideia în aceste cuvinte:

ché ‘n la mente m’P fitta, e or m’accora,la cara e buona imag ine paternadi voi quando nel mondo ad ora ad ora

m’insegnavate come l’uom s’etterna:e quant’io l’abbia in grado, mentr’io vivoconvien che ne la mia lin gua si scerna.

[cãci stã ºi-acum adânc în gândul meuºi trist mã face plinul de iubireºi scumpu-þi chip patern, când tu, mereu,

tu mã-ndrumai sã tind spre nemurire.ªi cât îþi datorez nu voi tãcea,cât timp voi fi, s-o spui cu mulþãmire]1

.

I se va mulþumi prin mãrturisirea de cãtretânãrul coleg a emoþiei simþite la vederea alã -turãrii propriului nume ºi a numelui profesorului sãu pe rândul rezervat autorului pe foaia de titlu

a unei cãrþi; ori a mândriei copleºitoare când îºidescoperã una dintre lucrãri, pe care a scris-o nucu prea mare încredere în forþele proprii, dar cutrudã ºi onestitate, în bibliografia unui studiu aldomnului profesor. Când se întâmplã acest lu -cru, vorbele de laudã devin cu totul nenecesare,iar gestul, deºi firesc – nu-l poþi suspecta pecercetãtor de practicarea, din raþiuni senti men -tale, a compromisului valoric –, are ceva dinproprietãþile unei licori fermecate, cu efect psi -hotrop: dã îndrãznealã ºi entuziasm. Clipã a des -cãtuºãrii, atât de râvnitã la început de drum!

Va fi evocat cu afecþiune de cãtre foºtistudenþi pentru înþelepciunea de a le face cu -noscute certitudini ºi îndoieli din câmpul disci -plinelor pre date într-un mod plin de vitalitate,ferit de ucigãtoarea sastisealã a rutinei peda -gogice. Cãci intuiau cã nu poate fi decât pa -sionantã o chestiune despre care omul de la pu -pitrul catedrei vorbeºte cu asemenea seriozitateºi dãruire, chiar dacã acea problemã se numea,„complet lipsit de imaginaþie”, reducerea difton -gului La la a ºi amuþirea lui [U] (fi nal) asilabic îngraiurile criºene ºi trebuia sã rivalizeze cu mes -merizatoare prelegeri despre pitorescul vie þiicãr tu rarilor noºtri din vechime, „între hanger ºisofa”.

Toate acestea se vor face cu dreptate. Înceea ce mã priveºte, doresc sã dezvãlui douãmomente care mi l-au adus pe domnul profesorVasile Frãþilã cu deosebire aproape. La carem-am gândit deseori ºi cãrora le-am vãzut po -tenþialul modelator. Despre care nu am vorbitpânã acum, pãstrându-le printre amintirile lu -minoase ale vieþii mele, ºtiind, totuºi, cã atâþiaalþii le vor fi trãit în esenþa lor, chiar dacã nu ºi îndetalii.

Primul s-a petrecut cu mulþi ani în urmã, lafinalul examenului de Dialectologie. Dãdusemrãspunsuri bune despre „1. Dialectul aromân.2. Graiul bãnãþean” ºi identificasem repede ºi


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

1 George Coºbuc, Opere. III. Traduceri. Divina Comedie. Comentariu la Divina Comedie, Introducere, ediþie, note,comentarii, glosar ºi repere critice de Gheorghe Chivu, Bucureºti, Ac a de mia Românã, Fundaþia Naþionalã pentruªtiinþã ºi Artã, 2013, p. 79.

corect, cu argumente lingvistice, aria dialectalãdin care fãcea parte „3. Textul”. Profesorul mi-acerut carnetul ºi, rãsfoindu-l, m-a felicitat pentru cum am vorbit despre respectivul di a lect sud-du -nãrean. Atunci, rãsuflând uºuratã ºi ignorândnerãbdarea colegilor care îºi aºteptau rândul,i-am spus cã nu mi se pãruse deloc greu sã-i învãþ caracteristicile, cãci... îl ascult de mult, seara, lara dio. A zâmbit surprins ºi am început o discuþieînsufleþitã ºi prieteneascã „ti lucri dealihea ar -mâneºti: cântiþi, literaturâ, personalitãti diarâzgâ armâneascâ”... Fireºte, am uitat atâteaîntre timp, iar nota aceea nu s-ar repeta fãrã oserioasã buchisealã prin sobre ºi intimidante to -muri. A rãmas însã înþelegerea cã severitateaprofesorului în legãturã cu abordarea disciplineisale se poate însoþi cu interesul faþã de preo -cupãrile studentului, cu bunãvoinþa de a se lãsaprins într-un di a log despre lucruri familiare ce -lui lalt, pe un ton de seninã complicitate, pânã laînãlþimea la care acela se simte confortabil.

Al doilea mo ment aparþine unui trecut maiapropiat, fãrã examene, dar plin de întrebãri ºicuriozitãþi le gate de lucruri ce nu se spuseserã lacursuri. L-am întrebat, de pildã, pe domnul pro -fesor care este semnificaþia unui oiconim oare -care, cãci explicaþia gãsitã aiurea mi se pãruse

neverosimilã. Puteam cãuta singurã, existã unarticol al sãu, Nume de localitãþi de origine slavã în Banat, în SCL, LIX, 2008, nr. 1, p. 123-134,care m-ar fi satisfãcut pe deplin... Dar cine pri -vilegiazã cartea permiþându-ºi sã-l uite peautorul ei nu ºtie ceea ce Platon a spus demultlumii academice: „vocea învãþãtorului conteazãmai mult decât orice carte”. Domnul profesormi-a explicat imediat, luând în acelaºi timp ofiºã ºi scriind pe ea, r.- v., întregul rãspuns. O amºi acum, amintindu-mi de alte situaþii în care,ºtiind care sunt temele de cercetare ale colegilormai tineri, Domnia Sa venea cu câte un exemplunotat pe o fiºã din cele care existã nenumãrate ºiîn deplinã rânduialã pe masa lui de lucru, ostructurã ce i-ar fi putut interesa, o sugestie bi -bliograficã. Poate este ºi o fãrâmã de mândrie lamijloc, în gestul de a oferi o lãmurire exhaustivãîn locul unei expedieri grãbite la raftul biblio -tecii, datã de conºtiinþa propriei valori de cerce -tãtor ºi profesor universitar; dar ea, dacã existã,este cu mult întrecutã de bucuria împãrtãºiriicunoaºterii, fie cã este cerutã ºi aºteptatã, fie cã nu.

Sunt clipe de care probabil cã DomnulProfesor Vasile Frãþilã nu îºi aminteºte, dar adu -nate laolaltã cu altele alcãtuiesc un con tin uum pe care mulþi îl preþuiesc, ºtiuþi ori nu.


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Profesorul Vasile Frãþilã în Croaþia, la o conferinþã internaþionalãdedicatã istroromânilor (iulie, 2009)


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

Vasile Frãþilã la ceas aniversar

Dr. Mircea FARCAªCentrul de Cercetare ºi Documentare

al Academiei Române, Baia Mare

Profesorul Vasile Frãþilã a petrecutaproape jumãtate de secol de ac -tivitate la Universitatea de Vest din

Timiºoara, intrând în categoria ilustrelor per -sonalitãþi care se „risipesc” pentru alþii, în do -rinþa nobilã de a transmite ºi a forma viitoaregeneraþii de specialiºti în filologie.

Rãmânând credincios disciplinei atât dedragi Domniei Sale, dialectologia, Domnul Pro -fesor Vasile Frãþilã a devenit un punct de refe -rinþã în bibliografia vastã a acesteia. A publicatnumeroase cãrþi, studii ºi articole de dialec tolo -gie, onomasticã, precum ºi materiale care pri -vesc istoria limbii, etimologia, lexicologia etc.

Îl cunoºteam (din bibliografie) înainte dea-l vedea, iar momentul întâlnirii a fost emo -þionant, cum de altfel se petrece în orice situaþieasemãnãtoare. L-am cunoscut acum 15 ani, când la Facultatea de Litere a Universitãþii de NordBaia Mare, azi Centrul Universitar Nord BaiaMare, se sãrbãtorea împlinirea a 40 de ani de laînfiinþarea învãþãmântului su pe rior în oraºulnostru. ªi cum un astfel de eveniment se ono -reazã în mod ºtiinþific printr-o conferinþã la caresunt invitaþi cei mai de seamã specialiºti, alãturide aspiranþii în devenire, m-am regãsit ºi eu înpostura viitorului spe cial ist în dialectologie, încalitate de doctorand sub coordonarea unui altmare spe cial ist, prof. univ. dr. Nicolae Saraman -du de la Universitatea Bucureºti.

Îmi amintesc cu mare drag de acel mo -ment, din 2001, când, alãturi de profesorulVasile Frãþilã, aveam sã-i cunosc ºi pe alþi„monºtri sacri” ai dialectologiei româneºti,printre care îi amintim pe regretatul cerc. ºt. dr.Teofil Teaha, cerc. ºt. dr. Maria Marin, cerc. ºt.dr. Iulia Mãrgãrit (toþi de la Institutul de Ling -visticã „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Aca de -miei Române). M-am apropiat cu sfiala înce -pãtorului de Domnul Profesor, dar deschiderea,

bunãtatea ºi înþelegerea specialistului VasileFrãþilã m-au fãcut sã mã simt repede în largulmeu în preajma acestui OM. Pentru cã înainte dea fi un mare spe cial ist, Domnul Profesor este unmare OM – calitate esenþialã în domeniul învã -þãmântului. Referindu-mã la aceste calitãþi re -gãsite în personalitatea Domnului Profesor, nupot sã nu mã gândesc, zâmbind, cã se suprapun„ca la carte” condiþiilor pe care trebuie sã leîndeplineascã un bun cercetãtor (numit anche -tator) în dialectologie: „ … anchetatorul trebuiesã fie lingvist ºi sã întruneascã o serie de calitãþi: sã aibã un auz foarte bun, sã stãpâneascã foartebine sistemul de notaþie foneticã, sã poatã fo -losi aparatele necesare (magnetofon, aparat defotografiat etc.), sã ºtie sã-ºi apropie infor -matorii, sã ºtie sã lucreze în gen eral cu oameniide la þarã, având în vedere cã majoritatea anche -telor se efectueazã la sate”. (Cf. Dialectologieromânã, autori Matilda Caragiu Marioþeanu etalii, Bucureºti, 1977). Oare cine ar putea infirma cele expuse mai sus? Toate acestea îl fac peprofesorul Vasile Frãþilã sã fie un excelent pro -fesionist ºi un OM BUN. Numai oamenii bunipot, într-adevãr, sã-ºi apropie semenii.

Din 2001, l-am revãzut cu multã plãcere, cu ocazia multor întruniri ºtiinþifice. ªugubãþ dinfire, nu pierde ocazia sã binedispunã, dar în ace -laºi timp fiecare par tic i pant are ºi emoþii, pentrucã figura Profesorului devine brusc foarte serioa -sã ºi intransigentã când e vorba de legi fonetice ºiadevãruri istorice de la care nu ne putem abate. ªicum ai putea sã nu þii seama de ce spune DomnulProfesor, care este autor a 30 de cãrþi de spe -cialitate ºi a aproape 300 de arti cole ºi studii încare se regãsesc laolaltã ºtiinþa ºi munca asiduã?

Cuvintele sunt de prisos, vã apreciem cutoatã fiinþa noastrã, Domnule Profesor, ºi vãdorim multã sãnãtate, ani mulþi ºi sã mai scrieþimulte cãrþi!

Un om printre oameni: prof. univ. dr. Vasile Frãþilã

Dr. Adelina Emilia MIHALI

Ocazia de a-l omagia pe domnul pro -fesor Vasile Frãþilã este, pentrumine, mai mult decât un mo ment de

bucurie ºi recunoºtinþã, este închinarea disci -polului în faþa maestrului care l-a for mat. Avorbi despre un cercetãtor de prim rang, aºa cumeste domnul Vasile Frãþilã, este, în egalã mãsurã, un prilej de emoþie, dar ºi un demers dificil,deoarece nu poþi surprinde în câteva cuvinte opersonalitate desãvârºitã: profesorul, cerce tã to -rul, omul disponibil ºi amabil, dornic sã ajute ºisã îndrume tinerii în cariera lor didacticã ºi ºtiin -þificã. Tocmai de aceea, purced, cu sfialã ºi emo -þie, la prezentarea unui OM care m-a cãlãuzit pedrumul ºtiinþei ºi faþã de care am o enormã re -cunoºtinþã, deoarece i se datoreazã, în mareparte, tot ceea ce eu întreprind astãzi.

Nãscut în inima Ardealului, în comunaSâncel, judeþul Alba, profesorul Vasile Frãþilã apreluat seriozitatea ºi rigurozitatea lui TimoteiCipariu ºi ale altor oameni de culturã care ºi-aulãsat amprenta asupra Blajului, oraº în care ºi-afinalizat studiile liceale. Îºi continuã parcursulºcolar, urmând cursurile Facultãþii de Filologie,secþia românã-germanã, din cadrul InstitutuluiPed a gogic de 5 ani din Timiºoara (1957-1962),devenit în toamna lui 1962 Universitatea dinTimiºoara. Tânãrul absolvent este reþinut ca pre -parator la Catedra de limba românã, cãreia îi varãmâne fi del usque ad finem. În 1973, obþinetitlul de doc tor în filologie, cu teza Graiul de pevalea inferioarã a Târnavelor, sub conducereaprof. univ. dr. doc. G. Ivãnescu, membru co re -spon dent al Academiei Române. Parcurge toategradele didactice, preparator, asistent, lector,con ferenþiar, în 1990 devine profesor la catedrala care ºi-a început activitatea. Începând din1995, este numit conducãtor de doctoranzi. Pânã în 2013, sub conducerea Domniei Sale, ºi-au luat doctoratul 22 de persoane.

Lingvistul Vasile Frãþilã s-a remarcat princercetãri asidue în variate domenii, precum dia -lec tologia, onomastica (toponimia ºi an tro po -nimia), etimologia, istoria limbii, istoria lin gvis -ticii, lexicologie ºi lexicografie, preocupãricon cretizate în numeroase studii, articole ºirecenzii publicate în þarã ºi în strãinãtate, pre -cum ºi în comunicãrile ºi conferinþele þinute la

congrese ºi la di verse manifestãri ºtiinþifice in -ter naþionale, dintre care amintim: So fia (1972),Tirana (1974), Leip zig (1978, 1984, 1993,1997), Padova (1994, 2001), Torino (1994),Jena (1997), Pola (2000), Udine (2001), Sa la -manca (2001), Uppsala (2002), Pisa (2005),Suºnieviþa (2009). Domnia Sa a publicat nu maipuþin de 11 cãrþi de autor: Lexicologie ºi to -ponimie româneascã (1987), Contribuþii lin -gvis tice (1993), Studii lingvistice (1999), Eti mo -logii. Istoria unor cuvinte (2000), Studii detoponimie ºi dialectologie (2002), Cercetãri deonomasticã ºi dialectologie (2004), Graiul de pe Târnave (2005), Graiul de pe Târnave. Texte ºiglosar (2006), Probleme de dialectologie ro -mânã (2010), Studii de toponimie (2011), Topo -nimie ºi dialectologie (2011). Acestora li seadau gã 5 lucrãri în colaborare: Bibliografiaono masticii româneºti (1985), Dicþionarul to po -ni mic al Banatului (1984-1989), Dialectul istro -român. Texte ºi glosar (1998), Dicþionar geo -gra fico-istoric ºi toponimic al judeþului Timiº(2007), Dialectul istroromân. Straturi eti mo lo -gice (2010) ºi o lucrare monograficã amplã,Sâncel (2013). Lucrãrile domnului profesor, întotalitatea lor, denotã cercetarea temeinicã, rigu -rozitatea uluitoare, acribia caracteristicã omuluide ºtiinþã, remarcate, atât în expunerile ºi ex -plicaþiile clare, cât ºi în forþa argumentelor ºi înobservaþiile exigente. Ele pun în evidenþã spi -ritul critic al specialistului antrenat ºi fascinat deaspecte mai puþin studiate ale limbii. Cercetãtorneobosit, Domnia Sa cautã de fiecare datã sãgãseascã nenumãrate exemple pentru a ilustraideile teoretice, fiind într-o permanentã luptã aargumentãrii elocvente ºi statornice.

Dintre toate disciplinele lingvistice abor -date, cea mai apropiatã de sufletul profesoruluiFrãþilã a rãmas dialectologia, fiind de pãrere cãstudiul graiurilor populare vine sã completeze ima -ginea unitarã a limbii române ºi a poporului român. Cu un fler înnãscut, cu atâta lejeritate în exprimare, Domnia Sa vorbeºte pe graiul fie cãruia, confe -rindu-i astfel interlocutorului si gu ranþa unui mediu apropiat sufletului sãu. Cu aceeaºi pasiune arzã -toare, domnul profesor se apleacã asupra stu diuluinumelor de locuri, care, asemenea dialec telor, suntarhive ale istoriei nescrise.


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

L-am cunoscut pe domnul profesor dupãterminarea facultãþii, cu ocazia desfãºurãrii Sim -pozionului Internaþional de Dialectologie. Amfost impresionatã, atât de vastitatea informaþiei,cât ºi de simþul umorului, calitãþi care îl fac peprofesorul Vasile Frãþilã sã fie atât de iubit defoºtii studenþi ºi doctoranzi.

Mai târziu, mi-am dorit sã urmez cursurileªcolii Doctorale la Timiºoara sub coordonareaDomniei Sale. Mi-a fost extrem de fricã, deoa -rece am fost avertizatã de foºti studenþi cã „dom -nul profesor era cel mai temut din facultate”, cã„dacã treceai examenul la Dialectologie te pu -teai considera absolvent al Facultãþii de Litere”.Mi-a fost cu atât mai teamã, cu cât, în primavizitã la Timiºoara, domnul profesor mi-a pre -zentat biblioteca personalã (am rãmas profundimpresionatã de vastitatea ºi, mai ales, de ca -litatea ei, dar ºi de exactitatea cu care domnulprofesor ºtia unde este aºezat fiecare ex em plarim por tant), precizându-mi cã „fãrã cartea asta nu poþi”. Nu parcursesem multe dintre acele vo l ume,deoarece nu se reeditau ºi circulau într-un cercînchis sau în marile biblioteci universitare lacare nu ajunsesem. În aceste condiþii, nu amcrezut cã domnul profesor Frãþilã mã va acceptaca doctorandã. Dar soarta mi-a fost favorabilã ºiam pornit pe drumul toponimiei, condusã de uncercetãtor de renume! Domnia Sa a ºtiut sã mãimpulsioneze, sã mã scoatã din starea de în -cordare ºi teamã, acordându-mi încredere ºisprijin. În anii de studiu, domnul profesor m-asusþinut nu doar moral (luptând cu birocraþiapentru a-mi fi alãturi, în calitate de coordonator,pânã la finalizarea tezei), ci m-a îndrumat cu omãiestrie deosebitã, cu competenþã ºi tact ped a -gogic. Cu atât mai mult, mi-a facilitat procurarea cãrþilor esenþiale la care nu puteam sã ajung.Mi-a rãspuns la solicitãri cu promptitudine,adesea renunþând la proiecte personale pentrucorecturi, explicaþii, analize. Adesea, îl puneamîn situaþia neplãcutã de a reveni de mii de oriasupra unui as pect pe care eu nu l-am înþeles, dar niciodatã nu a ezitat sã mã lãmureascã docil ºicãutând mereu alte exemple, alte explicaþii, altefapte con crete. Stând în preajma Domniei Sale,am aflat nu doar informaþii ce þin de lingvisticãîn gen eral, de toponimie în spe cial, ci ºi multeaspecte din trecutul Maramureºului pe care nu lecunoºteam (deºi aici m-am nãscut, am copilãritºi am studiat), despre oamenii de seamã ai zoneidin care provin, fapt ce m-a determinat sã citescmai mult despre lingviºtii care au strãbãtutMaramureºul ºi despre concluziile ºi realizãrileacestora. De la domnul profesor am învãþat cã un bun cercetãtor trebuie sã fie ordonat, serios, ri -gu ros ºi cã responsabilitatea afirmaþiilor, argu -mentarea solidã ºi exemplificarea adecvatã tre -

buie sã caracterizeze orice lucrare de lingvisticã, astfel încât aceasta sã rãmânã un reper în biblio -grafia de specialitate.

Am descoperit, în decursul acestor ani, cã,în spatele dascãlului de excepþie, stã un om cualese calitãþi mo rale, un spirit tânãr ºi deschis, un om cu o impresionantã culturã generalã. Alãturide domnul profesor, am bãtut la pas Blajul,Domnia Sa oferindu-mi informaþii lingvistice,istorice ºi literare. Mi-au rãmas astfel întipãriteîn minte locuri dragi, explicaþii etimologice aleunor toponime, prezentate cu atâta pasiune ºidãruire. Rememorez, cu plãcerea discipoluluicare-ºi descoperã pas cu pas mentorul, discuþiiledespre dialectele limbii române purtate cu dom -nul profesor pe drumuri de munte în scurta dum -nealui vacanþã în Maramureº. Savuram micilefragmente de poveste spuse cu patos în megle -noromânã ºi istroromânã. Cu atâta drag îl ascul -tam în dulcele grai ardelenesc ºi, cu atât mai mult, în graiul meu de-acasa, din Maramureº, fiind con -vinsã cã domnul profesor este „unuó de-a nost”.

Disciplina ºi atenþia sporitã reies, atât dinrealizãrile profesionale ale domnului profesor,cât ºi din stilul de viaþã. Ordonat, cu o rigu -rozitate ºi o seriozitate uimitoare, Vasile Frãþilã,profesorul ºi omul, rãmâne veºnic tânãr, cu oputere de muncã nebãnuitã, mereu pregãtind ma -teriale pentru conferinþe sau apariþii editorialeviitoare. Domnul profesor este un om jo vial,care emanã bunã dispoziþie ºi op ti mism, întot -deauna cu o frazã potrivitã sã destindã atmosfera încordatã. Deºi ex i gent, atât cu sine, cât ºi cuceilalþi, Domnia Sa este mereu înconjurat deoameni dragi, colegi de breaslã, prieteni, foºtistudenþi ºi doctoranzi, fapt ce denotã buna rela -þionare cu cei din jur, capacitatea de empatizare,respectul reciproc, dar ºi altruismul, rãbdarea,încrederea care sunt doar câteva dintre calitãþilepe care le are.

Re gret cã traseul meu doc toral s-a încheiatºi, datoritã distanþei, îl întâlnesc pe domnul pro -fesor destul de rar. Mi-e dor de vizitele la Timiºoara,de explicaþiile întãrite de nenumãrate exemple,mi-e dor sã rãsfoim dicþionare pentru clarificareaunei situaþii controversate cu privire la toponimulX, de trimiterile bibliografice con crete pe careDomnia Sa le nota pe marginea fiºelor mele.

În încheiere, îmi per mit sã-mi exprim bu -curia ºi satisfacþia cã am cunoscut o per so na -litate atât de complexã care mi-a îndrumat paºiiîn studiul toponimiei. De asemenea, îi mulþu -mesc domnului profesor pentru cã mi-a permissã stau în preajma Domniei Sale, observând ceînseamnã o viaþã dedicatã ºtiinþei, seriozitatea ºiacribia care îl caracterizeazã ºi, mai ales, pentrucã a fost, înainte de orice, OM, un om apropiatsufletului meu ºi de care se leagã destinul meu.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Rumerii din Istrie în scrierile unui cãrturar ciparian1

Dr. Ana-Maria RADU-POPUniversitatea de Vest din Timiºoara

„Îmi iau îngãduinþa sã-i spun aºa pro -fesorului universitar Vasile Frãþilã,[...], afirma Ion Brad, socotind cã

am mai multe îndreptãþiri s-o pot face. Mai mult, fiindcã satul Pãnade, unde a

venit pe lume, cu peste 200 de ani în urmã,Timotei Cipariu, þine acum de comuna Sâncel,unde s-a nãscut Vasile Frãþilã. Cum s-ar zice,ne-am trezit, peste timp, toþi trei consãteni. Apoi, fiindcã în Jurnalul sãu fragmentar, scris pe la1850, Timotei Cipariu nota: «Maicã-mea,Salomia, fu nãscutã în Sâncel, fata lui FrãþilãMihãilã ºi a Truþei Maria». Frãþilã, o adevãratãînfrãþire de nume ºi de destin!

De ce? Fiindcã niciunul dintre numeroºiiintelectuali nãscuþi în aceste strãvechi sate ro -mâneºti – atestate documentar încã din secolulXIII – nu s-a identificat atât de mult ca VasileFrãþilã cu pasiunea devoratoare a «pãrintelui fi -lo logiei române» – adicã studiul cuvântului, allimbii ºi literaturii populare”2.

Într-adevãr, în ceea ce-l priveºte pe Pro -fesorul Vasile Frãþilã, se poate vorbi de un interesspe cial, de o adevãratã pasiune pentru „studiulcuvântului, al limbii”, pasiune ºi interes dublatede o minte ascuþitã ºi riguroasã, rezultatul firescal unei astfel de întâlniri fericite între pasiune ºiinteligenþã fiind valoroase (ºi numeroase) studiiºi articole de dialectologie româneascã nord- ºisud-dunãreanã, istorie a limbii, etimologie, ono -masticã (toponimie ºi antroponimie), istorie alingvisticii etc. Cel ce se va încumeta sã facã unstudiu monografic despre op era lui VasileFrãþilã va avea o sarcinã frumoasã, dar delocuºoarã, luând în considerare complexitatea ope -rei lingvistului timiºorean. Acest ultim as pect afost ºi unul dintre motivele care ne-au deter -minat sã ne oprim doar asupra studiilor DomnieiSale de dialectologie româneascã sud-du nã rea -nã, mai ex act asupra celor consacrate realitãþiloristroromâne. Un alt motiv hotãrâtor pentru a

scrie doar despre preocupãrile referitoare larumerii din Istrie l-a constituit „monopolul” pecare-l are Profesorul Vasile Frãþilã în acest do -meniu, cãci, de la Studiile istroromâne ale luiSextil Puºcariu, niciun alt lingvist român nu s-aaplecat cu atâta interes ºi cu asemenea rezultate3

asupra idiomului vorbit de aceºti români. Dacãaromâna ºi, în mai micã mãsurã, megle no ro -mâna au avut ºansa unor lingviºti de prestigiuieºiþi din rândurile lor – Tache Papahagi,Theodor Capidan, Matilda Caragiu-Marioþeanu, Nicolae Saramandu etc., respectiv Petar Atanasov, vorbitori de istroromânã lingviºti, cu excepþialui An to nio Dianich, nu au fost. Au existat ºidupã Sextil Puºcariu preocupãri în do meniu –Petru Neiescu la Cluj, Rich ard Sârbu laTimiºoara etc., însã nu atât de sistematice ºi deamãnunt ca ºi cele ale lui Vasile Frãþilã.

Deºi dialectele româneºti sud-dunãrene îierau bine cunoscute Profesorului Frãþilã încã din perioada imediat urmãtoare terminãrii facultãþii– din primul an de „dãscãlie” i s-au încredinþatseminarele de Dialectologie, de Istorie a limbiiromâne ºi de Introducere în lingvisticã, prima sacontribuþie privind micuþa comunitate istro ro -mânã ºi idiomul vorbit de aceasta apare în 1990,Texte dialectale ºi glosar, TUT, 230 p. (reeditatã în 1998), în colaborare cu Rich ard Sârbu, lin -gvist timiºorean care a avut, la rândul sãu, un rolim por tant în studiul ºi promovarea acestui di a -lect românesc.

„Momentul Udine” are o însemnãtate spe -cialã pentru Vasile Frãþilã, sejurului în loca -litatea italianã datorându-i-se, dupã cum însuºimãrturiseºte, „preocuparea [...] mai intensãpentru studiul dialectului istroromân” (Dia lec -tologie româneascã (sud- ºi nord-dunãreanã),Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2014, p. 387).Bene ficiind în 1994 ºi 1995 de douã burse destudiu la Universitatea din Udine, Vasile Frãþilã

1 Ion Brad, Cãrturar ciparian, în In magistri honorem Vasile Frãþilã. 50 de ani de carierã universitarã, Târgu-Mureº, Editura Ardealul, 2012, (coordonator Ana-Maria Pop), p. 53-59.

2 Ibi dem, p. 53.3 Vezi bibliografia de la sfârºitul articolului.

transcrie materialul înregistrat de Ugo Pellis1 din Istria pentru Atlante Linguistico Italiano (ALI)de la istroromânii din Bârdo, Suºnieviþa ºi Jeiãn.Acest ma te rial va constitui punctul de plecare înelaborarea unor studii precum: Terminologiacor pului omenesc în dialectul istroromân, AUT, XXXVIII (2000), p. 127-198; Termeni istro -români referitori la regnul an i mal. I. Ovine,caprine, cervide. II. Bo vine ºi cabaline, în vo -lumul Cercetãri de onomasticã ºi dialectologie,Timiºoara, Editura Ex cel sior Art, 2004,p. 235-262; Contribuþia cãrturarilor istroro mâ -ni la cunoaºterea ºi studierea dialectului istro -român, în Studii de dialectologie, istoria limbii ºionomasticã. Omagiu domnului Teofil Teaha, Bu -cu reºti, Editura Academiei, 2011, p. 285-306 etc.

A susþinut, de-a lungul timpului, nu me -roase comunicãri în cadrul unor manifestãriºtiin þifice, câteva dintre aceste manifestãri fiindconsacrate istroromânilor ºi idiomului vorbit deei. Astfel, în anul 2000, participã împreunã cu P.Neiescu ºi cu R. Sârbu la primul Congres in -ternaþional dedicat istroromânilor, organizat deFacultatea de Litere din Pola (Croaþia), în 2008,în cadrul Simpozionului ºtiinþific internaþionalde la Sibiu, susþine o comunicare cu tema Repere cul tural-istorice istroromâne, iar în 2009, alã -turi de P. Neiescu, R. Sârbu, P. Atanasov, Au -gust Kovaèec ºi Goran Filipi, ia parte la sesiunea internaþionalã organizatã la Jeiãn cu titlul: Zilelede vlaška ali žejanska limba. Dani vlaškog iližejanskog jezika, unde þine comunicarea Ori -ginea istroromânilor. Certitudini ºi ipoteze.

În 2008, împreunã cu Rich ard Sârbu, Ga -briel Bãrdãºan, Lucian Miclãuº ºi Ana-MariaPop, a fãcut anchete la românii din Istria, atât lanord, cât ºi la sud de Monte Maggiore (UèkaGora). Rezultatele astfel obþi nute au fost va -lorificate de cei trei tineri cer cetãtori în lucrãrilede doctorat, realizate sub atenta îndrumare aProfesorului Vasile Frãþilã: Ga briel Bãrdãºan,Elementul latinesc în lexicul dialectului istro -român, Lucian Miclãuº, Lexicul de originecroatã în dialectul istroromân, Ana- Maria Pop,Elementul ital ian în dialectul istro român.Dincolo de preocupãrile proprii privind studiulacestui di a lect românesc sud-dunãrean, profe -sorii Vasile Frãþilã ºi Rich ard Sârbu au for mat învestul þãrii o echipã de cercetãtori pa sionaþi,dornici sã con tinue studiile Domniilor Lor,astfel încât, dupã cum afirma aca de mi cia nul A.

Kovaèec, „în privinþa istroromânei, Uni versi -tatea din Timiºoara face acum ceea ce ins tituþiile din Cluj au fãcut în trecut”. (In ma gistrihonorem Vasile Frãþilã. 50 de ani de ca rierãuniversitarã, p. 286).

Preocupãrile ºtiinþifice ale lingvistului ti -miºorean privind istroromâna ºi istroromâniis-au concretizat în: lucrãri cu caracter le xi -cografic (Rich ard Sârbu, Vasile Frãþilã, Textedialectale ºi glosar, volum reeditat în 1998(Timiºoara, Editura Amarcord) „într-o formãsub stanþial îmbunãtãþitã, termenii glosaþi fiindîn soþiþi de indicaþii gramaticale, exemple ilus tra -tive ºi de precizãri etimologice”, p. 7); lucrãride istoria limbii, etimologie, terminologie ºilexicologie (Elementul autohton în dialectul is -troromân: între menþinere ºi dispariþie; Ele men -tul slav vechi din lexicul dialectului istro român;Note de etimologie istroromânã; Note lexicale ºi etimologice istroromâne; Formarea cuvintelorîn lexicul dialectului istroromân; Ter minologiacorpului omenesc în dialectul istro român;Termeni istroromâni referitori la regnul an i mal. I. Ovine, caprine, cervide. II. Bo vine ºi cabaline; Dialectul istroromân. Straturi etimologice etc.)ºi lucrãri de istorie a ling visticii (Contribuþiacãrturarilor istroromâni la cu noaº terea ºi stu -dierea dialectului istroromân; Dialectul istro -român în anchetele lui Ugo Pellis etc.).

Cele mai multe dintre lucrãrile lui VasileFrãþilã sunt demersuri inedite, care completeazãgolurile din literatura de specialitate. Un exem -plu în acest sens este studiul Domniei Sale pri -vind una dintre cele mai dificile ºi controversateprobleme ale istoriei limbii române, cea a sub -stratului traco-dac: „Dacã cuvintelor de substratdin dacoromânã ºi echivalentelor acestora îndouã din dialectele sud-dunãrene li s-a acordat oatenþie mai mare (în spe cial celor din aromânã[...]), nu acelaºi lucru se poate spune despreelementele autohtone din istroromânã, în sensulcã acestea au fost doar semnalate, fãrã alte co -mentarii privind vechimea atestãrilor, rãs pân -direa dialectalã, eventualele schimbãri se man -tice sau fãrã a se specifica, acolo unde termenulautohton a dispãrut, care este «înlocuitorul» saucare sunt «înlocuitorii lui»”. (Vasile Frãþilã(coord.), Ga briel Bãrdãºan, Dialectul istro ro -mân. Straturi etimologice, Partea I, Timiºoara,Editura Universitãþii de Vest, 2010, p. 351).

În multe dintre studiile sale, lingvistul ti -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

1 Rezultatele anchetelor efectuate de Ugo Pellis la istroromâni au fost publicate parþial de Wofgang Dahmen ºiJohannes Kramer: Le inchieste istro-rumene di Ugo Pellis, Parte prima: questioni 1-1512, „Bal kan Archiv”, NeueFolge, 13, 1988, p. 209-281; Parte seconda: questioni 1513-3338, „Bal kan Archiv”, Neue Folge, 16, 1991,p. 107-137.

miºorean oferã soluþii etimologice pentru ter -meni rãmaºi fãrã etimon în lucrãrile altor lin -gviºti, precum ºi etimologii diferite de celeavan sate de alþi autori. Amintim în acest sensNote(le) de etimologie istroromânã prilejuite deapariþia primului volum al Dicþionarului dia lec -tului istroromân, autor Petru Neiescu, Note(le)lexicale ºi etimologice istroromâne, în care,„por nind de la unele culegeri de texte dialectale,ca ºi de la unele lucrãri lexicografice (dicþionare, glosare) sau atlase (ALI, ALIr, ALR), autoruldiscutã câþiva termeni istroromâni necunoscuþipânã de curând sau rãmaºi fãrã etimologie” (Di -a lectologie româneascã (sud- ºi nord-du nã rea -nã, p. 361).

Dincolo de preocupãrile strict ºtiinþifice,Profesorul Vasile Frãþilã este un mare susþinãtoral cauzei istroromânilor, încercând sã atragã, oride câte ori are ocazia, atenþia forurilor com -petente asupra situaþiei în care aceºtia se aflã:„Problema istroromânilor este gravã ºi dra ma -ticã. Diminuarea lor numericã în Istria, prin dez -naþionalizare sau prin emigrare, ameninþã cu dis -pariþia lor ca etnie ºi cu stingerea lingvisticã. Deaceea, problema salvãrii lor este o prioritate nunumai pentru statul român, ci ºi pentru cel croatºi, desigur, ºi pentru Europa. Pentru salvareaistroromânilor este necesar ca chestiunea lor sãfie pusã ur gent pe agenda forurilor europene ºiinternaþionale, este nevoie ca statul român ºi celcroat sã se implice efectiv instituþional ºi fi -nanciar, sã se stabileascã legãturi trainice între

localitãþile din România ºi cele din Istria (în spe -cial Jeiãn ºi Suºnieviþa)”. (In magistri honoremVasile Frãþilã. 50 de ani de carierã universitarã, p. 79).

Interesul par tic u lar al lui Vasile Frãþilãpentru continuatorii românilor apuseni de la sudde Dunãre ºi idiomul vorbit de aceºtia susþineîntr-o anumitã mãsurã raþionamentul lui IonBrad, ºi anume cã nu poate fi o simplã coin -cidenþã faptul cã Ioan Maiorescu, Alexiu Viciu,Aron Densusianu, Andrei Glavina – nume în -semnate pentru istoria istroromânilor, au fãcutstudii la Blaj, acolo unde a urmat liceul ºi re -putatul lingvist, care împlineºte anul acesta 75de ani.

La ceas aniversar, de mare bucurie, vãurez, stimate Domnule Profesor, La mulþi, feri -ciþi ºi frumoºi ani! Cu sãnãtate ºi cu gândul cãcei mai buni rãmân mereu cei mai buni!

Dacã 75 de ani înseamnã sã fii respectat de comunitatea din care te tragi ºi de cea în caretrãieºti, atunci este minunat sã împlineºti 75 deani!

Dacã 75 de ani înseamnã sã ai o activitateºtiinþificã prodigioasã ºi sã fii cunoscut ºi recu -noscut pe plan naþional ºi internaþional, atuncieste o mândrie sã împlineºti 75 de ani!

Dacã 75 de ani înseamnã sã fii viguros laminte ºi la trup ºi sã fii model pentru cei din jurul tãu, atunci este o binecuvântare sã împlineºti 75de ani!

BIBLIOGRAFIA1 LUCRÃRILOR PROFESORULUI VASILE FRÃÞILÃ

PRIVIND DIALECTUL ISTROROMÂN

(recenzie la) Au gust Kovaèec, Descrierea istroromânei actuale, Bucureºti, Editura Academiei, 1971, 230 p., în SCL, XXII (1972), nr. 6, p. 640-643.

CULEGERE DE TEXTE DIALECTALE ªI GLOSAR, Universitatea din Timiºoara, Facultateade Filologie-Istorie, Timiºoara, TUT, 1974, p. 98-113, 132-140.

TEXTE DIALECTALE ªI GLOSAR, Universitatea din Timiºoara, Facultatea de Filologie, Ca -tedra de limba ºi literatura românã, Timiºoara, 1981, p. 146-167.

TEXTE DIALECTALE ªI GLOSAR, ed. a II-a, Timiºoara, Tipografia Universitãþii din Timiºoara, 1990, p. 208-223.

GLOSAR (ISTROROMÂN), în Rich ard Sârbu, TEXTE ISTROROMÂNE ªI GLOSAR, ed. a II-arevizuitã ºi completatã, Timiºoara, TUT, 1992, p. 145-293.

DIALECTUL ISTROROMÂN. TEXTE ªI GLOSAR, Timiºoara, Editura Amarcord, (în cola -borare cu Rich ard Sârbu), p. 11-33, 184-306.

TERMINOLOGIA CORPULUI OMENESC ÎN DIALECTUL ISTROROMÂN, în AnuarulUniversitãþii din Timiºoara, XXXVIII (2000), p.127-198.


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Lucrãrile de peste 40 de pagini au fost culese cu majuscule ºi cu bold.

Termeni istroromâni referitori la regnul an i mal. Ovine, caprine, cervide, în Anuarul Universitãþii din Timiºoara, XL (2002), p. 83-92.

Terminologia corpului în istroromânã, în „Ta bula”, Pola, 2003, p. 121-135.

CERCETÃRI DE ONOMASTICÃ ªI DIALECTOLOGIE, Timiºoara, Editura Ex cel sior Art,2004, p. 245-262.

Blajul ºi cercetãrile dialectale, în Acta Blasensia III. ªcolile greco-catolice ale Blajului. 250 de anide credinþã ºi culturã, Blaj, Editura Buna Vestire, 2005, p. 443-451, în spe cial 450-451.

Observaþii asupra elementului autohton în dialectul istroromân, în Istroromânii: repere cul tu -ral-istorice, Sibiu, Editura „Astra Mu seum”, 2008, p. 43-64.

Consideraþii cu privire la elementul autohton în istroromânã, în Lucrãrile celui de-al XIII-leaSimpozion naþional de dialectologie, Baia Mare, 2008, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2008, 225-247.

Lexicul dialectului istroromân, în „Transilvania”, serie nouã, Sibiu, nr. 4/2009, p. 42-50.

Elementul autohton în dialectul istroromân între menþinere ºi dispariþie, în „Buletin ºtiinþific”, BaiaMare, fascicula Filologie, seria A, XIX (2010), p. 19-33.

PROBLEME DE DIALECTOLOGIE ROMÂNÃ, Blaj, Editura Astra, 2010, p. 193-212.

Dialectul istroromân, în „Gând românesc”, IV (2010), nr. 4-5 (24-25), p. 93-107.

DIALECTUL ISTROROMÂN. STRATURI ETIMOLOGICE, Timiºoara, Editura Universitãþiide Vest, 2010, 414 p. (în colaborare cu Ga briel Bãrdãºan), p. 11-72; 349-415.

Contribuþia cãrturarilor istroromâni la cunoaºterea ºi studierea dialectului istroromân, în Studii dedialectologie, istoria limbii ºi onomasticã. Omagiu domnului Teofil Teaha, Bucureºti, Editura AcademieiRomâne, 2011, p. 285-306.

Formarea cuvintelor în dialectul istroromân, în „Foneticã ºi Dialectologie” (XXX), 2011, p. 5-20.

(recenzie la) An to nio Dianich, Vocabolario istroromeno-italiano. La varietB istroromena di Briani(Bdršèina), Pisa, Edizioni ETS, 2011, XL+ 199 p., în „Limba Românã”, LX (2011), nr. 4, p. 556-562.

Note de etimologie istroromânã, în „Buletin ºtiinþific”, fascicula filologie, seria A, Baia Mare, vol.XX (2011), p. 45-57.

Dialectul istroromân în anchetele lui Ugo Pellis, în Bãtrânul înþelept de la Pylos. Volum omagialdedicat lui Andrei Avram la optzeci de ani, Bucureºti, Editura Academiei, 2012, p. 77-86.

Elementul slav vechi din dialectul istroromân, în „Analele Universitãþii «Al. I. Cuza» Iaºi” , secþiunea III E, Lingvisticã, tomul LVIII (2012), p. 87-114.

Dialectul istroromân – Privire generalã, în vol. Aromâni, meglenoromâni, istroromâni: aspecteidentitare ºi culturale, Bucureºti, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2012, (coordonator Dr. AdinaBerciu-Drãghicescu), p. 633-694.

DIALECTOLOGIE ROMÂNEASCÃ SUD- ªI NORD-DUNÃREANÃ, Cluj-Napoca, EdituraArgonaut, p. 81-212, 347-368.

Note lexicale ºi etimologice istroromâne, în „Foneticã ºi Dialectologie”, XXXII (2013), p. 185-191.

OSSERVAZIONI SULL’ELEMENTO AUTOCTONO NEL DIALETTO ISTRORUMENO,în Hommage offerts B Florica Dimitrescu et Alexandru Niculescu, sous la di rec tion de Dan Cepraga, ComanLupu, Lorenzo Renzi, Bucureºti, Editura Universitãþii din Bucureºti, 2013, vol. I, p. 394-444.

Blajul ºi istroromânii, în „Astra blãjeanã”, an. XIX, nr. 4 (73), decembrie 2014, p. 8-12


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

Domnului profesor, cu dragoste

Dr. Coralia TELEAUniversitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Da, este ºi titlul unui film vechi, din1967, în care Sid ney Poitier joacãmagistral rolul unui profesor de

excepþie. Cum atunci când i-am devenit studentã profesorului Vasile Frãþilã nu vãzusem filmul,nu trãiam într-o lume mãcinatã de prejudecãþirasiale ºi nu aveam vârsta adultã a alegerii pro -fesiei de mai târziu, titlul inspirat ales al filmuluimai sus pomenit nu se asocia încã în mintea meacu figura luminoasã a profesorului Vasile Frãþilã de la Universitatea de Vest din Timiºoara. Întimp, însã, inima mare a profesorului mã facesã-mi amintesc de Domnia Sa cum altfel, decâtcu dragoste, cu sentimente sin cere, calde, derecunoºtinþã, resimþite de fostul discipol.

În prima mea zi de ºcoalã petrecutã laSorbona din cucuruz (aºa cum mi-a povestit oaltã dãscãliþã de-a mea din Timiºoara, dom ni -ºoara Maria Þenchea, cã i se spunea mai demultUniversitãþii de Vest din Timiºoara), am fost cutoþii convocaþi, noi, studenþii anului I, în amfi -teatrul A12, despre care aveam sã aflu mai târziu cã este al Facultãþii de Litere, cã toate activitãþile noastre de curs ºi cele fes tive se vor þin acolo, cãprima cifrã desemneazã etajul la care se aflãamfiteatrul ºi multe alte poveºti, ce fãceau partemai mult sau mai puþin din folclorul studenþesc.Odatã intratã în incintã, mi-am cãutat loc, încer -când sã leg ºi prietenii cu vecinii din dreapta ºistânga mea. Eram tare puþini, abia ocupaserãmprimele rânduri de scaune ale amfiteatrului, cãcitare mai erau puþine locurile la admiterea înfacultate ºi tare crâncenã selecþia acestora. Dinteamã, cred, pentru necunoscutul ce se aºterneaînaintea noastrã, dar pe care-l dorisem cu ar -doare, ne aºezaserãm cu toþii unii lângã ceilalþi,nelãsând niciun loc liber între noi. Astfel cã, eratare greu de ieºit la capãtul rândului ºi (nu-i aºa?) toþi cãutam instinctiv o oarecare protecþie, un loc cât mai spre mijlocul rândului de scaune, canimeni ºi nimic sã nu ne poatã arunca în lume,adicã între dascãlii ce se plimbau cu mâinile laspate pe scãrile laterale ale amfiteatrului. Foartecuminþi, tãcuþi ºi atenþi, ascultam cele spuse decel despre care aveam sã aflãm cã va fiîndrumãtorul anului nostru. Când s-a deschis uºa amfiteatrului, noi, studenþii aºezaþi în bãnci, am

privit temãtori spre cel care intrase ºi ne-amliniºtit de îndatã ce am realizat cã nu venise ca sãtaie capete, judecând dupã figura lui caldã, darseverã, în acelaºi timp. Era profesorul VasileFrãþilã. I-a spus ceva celui care ne vorbea ºi cumacesta s-a oprit din expunerea despre obli ga -tivitatea prezenþei studenþilor la cele zece orezilnice de pro gram de curs sau sem i nar, pro -fesorul Frãþilã a întrebat: «Cine-i Handrea dinBlaj?» ºi a adãugat «Sã vinã afarã!». Mi-ampãrãsit, înfricoºatã, locul ºi m-am îndreptat spreieºire. Singurul lucru care-mi venea în minte eracã ajunsesem de douã zile în Timiºoara, mãinstalasem la cãminul studenþesc ºi, necunoscândpe nimeni, nici mãcar nu ieºisem din camerã,drept urmare nu fãcusem nimic din ceea ce ar fiputut sã ducã la menþionarea numelui meu într-oadunare, nu fãcusem nimic interzis ºi nimic depedepsit. M-am îndreptat temãtoare, sus pi ci -oasã, dar bizar de hotãrâtã în acelaºi timp, spreieºirea din amfiteatru. De cealaltã parte a ei, pecoridorul friguros al universitãþii îl vedeam peacelaºi om care intrase în A12 cu câteva min uteîn urmã. M-a frapat schimbarea fizionomieiaces tuia. De unde fusese oarecum dis tant ºi opac în amfiteatru, când avea prestanþa dascãluluiuni versitar ce era printre studenþi, acum îlgãseam cu sufletul deschis ºi zâmbetul pe buze.Primele cuvinte ale profesorului au fost«Dumneata eºti Coralia Handrea, din Blaj? Eusunt Vasile Frãþilã din Sâncel». ªi ca prin mi -nune, teama mi-a dispãrut ºi nesiguranþa mi s-aestompat, mi-am recãpãtat zâmbetul, ba chiarsuflul, la bucuria cã nu fãcusem nimic interzis,ba chiar mã nãscusem în locul potrivit. ªi deatunci, în mulþimea de dascãli de excepþie decare am avut bucuria sã profit, era o figurã nudoar extrem de competentã ºi exigentã, ci caldã,aceea a profesorului Frãþilã. Am simþit euînsãmi, în mod repetat ºi consecvent, omenia decare dã dovadã sufletul profesorului Frãþilã: defiecare datã când Domnia Sa venea la curs peacelaºi palier cu cel pe care era ºi sala mea decurs, profesorul venea spre mine, mã întrebacum îmi merge, ce griji am, ce necazuri ºi dacãmã poate ajuta. În lumea oamenilor mari, aadulþilor ºi a figurilor de seamã ce mi-au marcat


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

tinereþea, profesorul Vasile Frãþilã a însemnatmult mai mult decât un dascãl erudit.

Cursul de Dialectologie, pe care l-am ur -mat în anul al treilea, a fost o bunã ocazie pentrunoi, studenþii, de a ne pune la încercare putereade înþelegere (ºi de ce nu ?) ºi pe cea de me -morizare. Îmi amintesc cursurile (stufoase, dealtfel) ºi notele pe care nu pridideam sã le luãm,cãci am fi vrut sã-i sorbim cuvintele profesorului Frãþilã, sã nu le lãsãm sã se piardã în freamãtulsãlilor de curs. Dar mult mai aproape de sufletîmi este amintirea orelor de sem i nar. La primulsem i nar, am fost întrebaþi fiecare de unde ve -neam ºi profesorul Frãþilã ne-a spus fiecãruiacâteva vorbe în graiul lo cal, ceea ce a însemnatenorm pentru noi, pentru fiecare dintre copiiiplecaþi de acasã, care ºi-au ferecat (mai mult saumai puþin) în adâncul sufletului locurile natale ºigraiul lo cal, pentru a izbândi în încercarea lor deaclimatizare la plaiuri bãnãþene din raþiuni edu -caþionale. Mai apoi, în timpul semestrului, ur -mãream atent paginile cursului, pentru a ºti cândvom parcurge cunoºtinþele lingvistice careaveau sã ne arunce din nou în paradisul (ce eraoarecum pierdut, în acel mo ment) graiului lo calpe care-l pãrãsisem venind la universitate. Cãcifuseserãm preveniþi de colegii din anii mai mari(deh, solidaritatea de care dau dovadã stu den -þii…) cã fiecare curs despre dialecte, subdialecte ºi graiuri va fi susþinut de profesorul Frãþilã îndialectul, subdialectul sau graiul respectiv. ªiastfel, fiecare dintre noi fãcea încã o cãlãtorieacasã, ceea ce ne doream cu toþii.

Sigur cã nu mã pot opri sã vorbesc desprecurs, fãrã sã vorbesc despre examenul care l-afinalizat. Îmi amintesc cã în acea sesiune de varãa sfârºitului anului al treilea, examenul la dis -ciplina Dialectologie era ceea ce numeam«examen de an». An te rior sistemului ac tual de

organizare a studiilor universitare, studenþii erau evaluaþi la sfârºitul anului universitar, din ma -teria predatã pe tot parcursul anului, respectiv14+14 cursuri ºi 14+14 seminarii, cores pun zã -toare numãrului de sãptãmâni din cele douã se -mestre. Informaþie multã, deci. Bibliografie, pemãsurã. Timp de studiu…cu generozitatea ma -ximã datã de inconºtienþa vârstei ºi de puteriletinereþii …cinci sau ºase zile, cã doar aveam desusþinut cinci astfel de examene pe perioada se -siunii de varã, mai pre cis, în rãstimpul unei lunide zile. Toþi ne temeam de aceste examene, toþivisam vacanþa de dupã, însã nu eram toþi con -vinºi de bunele intenþii ale profesorului VasileFrãþilã. Domnia Sa a ºtiut bine cã nu toþi vom fiprintre cei mai de seamã dialectologi ai vremilornoastre, deºi unii dintre noi au ales, mai târziu,acest fascinant drum. Alþii, mulþi, ne-am în drep -tat spre studiu ºi ºcoalã, dar având alte domeniide interes. Or, spre deosebire de unii dascãli,profesorul Vasile Frãþilã a înþeles prea bine cãputerile noastre într-ale dialectelor erau limitateºi cã toþi ne disciplinam învãþând a vorbi îngraiuri diferite ºi a înþelege particularitãþileacestora. Cred sincer cã ºi în aceastã intuiþiedoveditã stã priceperea ºi harul unui dascãl deexcepþie.

Nu aº dori sã închei înainte de a pomeni ºidãruirea Domnului Profesor pentru meseria dincare a fãcut mai mult decât o pasiune, precum ºigenerozitatea Domniei Sale ºi temeinicia lu cru -rilor întreprinse, toate atestând rãdãcinile salecu rate ardeleneºti. Dascãl remarcabil, spe cial istde renume, om înainte de toate, Domnul Pro -fesor Vasile Frãþilã a fost un reper al vieþii melede stu dent, un model de urmat în postura dedascãl pe care am îmbrãþiºat-o ºi cãreia încercsã-i dedic tot atâta pasiune ºi simþire cât amvãzut la inegalabilul meu dascãl.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

Profesorul Vasile Frãþilã la a LXXV-a aniversare

Dr. Vasile D. ÞÂRAUniversitatea de Vest Timiºoara

La 30 martie a.c. se împlinesc ºaptedecenii ºi jumãtate de când, la Sâncel, în vecinãtatea Blajului, a venit pe

lume cel care, prin merite exclusiv personale,dobândite printr-o viaþã straºnic muncitã ºi ex -em plar dãruitã cercetãrii ºtiinþifice, a devenitCetãþean de onoare al satului na tal, un distinsreprezentant al panteonului cul tural blãjean ºi oprestigioasã personalitate a lumii academice bã -nãþene ºi a lingvisticii româneºti. Ardelean prinorigine ºi bãnãþean prin adopþie, profesorulVasile Frãþilã a rãmas întotdeauna la fel de legatsufleteºte ºi profesional, atât de þinutul na tal,îndeosebi de Sâncel, cãruia i-a dedicat de curând o impresionanta monografie (v. Frãþilã-Seiceanu 2013) ºi de Blaj, acest reper esenþial ºi vatrã aculturii româneºti din Transilvania (v. Frãþilã2014: 379-400), cât ºi de Banat, ale cãrui grai ºisistem onomastic le-a cercetat îndeaproape, pre -cum ºi de Timiºoara, unde s-a afirmat ca unuldintre cei mai strãluciþi universitari. Prin ati -tudinea civicã ºi prin op era ºtiinþificã, DomniaSa este recunoscut ca un sa vant român deplindedicat neamului sãu ºi domeniilor de cercetarepe care le abordeazã.

Din 1962, când a fost numit preparator laFacultatea de Filologie a Universitãþii dinTimiºoara, a fãcut parte neîntrerupt din corpulprofesoral de elitã al acestei instituþii. Interesuldeosebit ºi pasiunea pentru cercetarea limbii ro -mâne, îndeosebi a graiurilor ºi a dialectelor ro -mâneºti din nordul ºi din sudul Dunãrii, inte -ligenþa sclipitoare ºi curiozitatea ºtiinþificã i-auasigurat un loc dis tinct între colegii de generaþieºi l-au ajutat sã devinã, în scurtã vreme, unuldintre elevii preferaþi ai savantului GheorgheIvãnescu, ºeful Catedrei de limba românã,venit,în acelaºi an, de la Iaºi la Timiºoara. Com petenþa profesionalã ºi efortul ex em plar de in for mare ºidocumentare ºtiinþificã ale tânãrului preparatorl-au determinat pe exigentul profesor G.Ivãnescu sã-i încredinþeze cursul de dia lec -tologie, rãmas, în 1963, fãrã tit u lar. Predândaproape o jumãtate de veac aceastã disciplinãfundamentalã, Vasile Frãþilã a marcat nu numai

douã pre miere în filologia româneascã: cel maitânãr propunãtor de curs universitar la aceastãmaterie ºi cel mai longeviv tit u lar al cursuluirespectiv, ci s-a impus ºi ca una dintre cele maiimportante ºi unanim recunoscute personalitãþiale dialectologiei româneºti.

Chiar dacã nu s-a manifestat ca atare faþãde colegi, el este liderul necontestat al generaþieisale de filologi timiºoreni. E suficient sã amin -tim cã a fost primul dintre aceºtia care a devenit,în 1973, doc tor în filologie, cu teza Graiul de pevalea inferioarã a Târnavelor, elaboratã subcon ducerea profesorului G. Ivãnescu, membruco re spon dent al Academiei Române, ºi tot celdintâi a obþinut, prin con curs, în anul 1977, titlulde conferenþiar universitar, iar în 1990, pe cel deprofesor. De asemenea, a publicat, pânã acum,cele mai multe cãrþi ºi studii de specialitate.Pentru meritele sale ºtiinþifice, didactice ºi cul -turale a fost distins cu Ordinul Meritul pentruÎnvãþãmânt în grad de Ofiþer (2004), cu titlul deCetãþean de Onoare al comunei Sâncel, jud.Alba (2002), cu Di ploma de excelenþã pentruîntreaga activitate dedicatã studierii graiului depe Târnave ºi promovãrii limbii române în lu -me… (Blaj, 2005), Di ploma de excelenþã pentruîntreaga activitate didacticã ºi ºtiinþificã în ca -drul Universitãþii de Vest din Timiºoara (2009),Di ploma de onoare cu Medalia jubiliarã de aurla a 65-a aniversare a Universitãþii de Vest(2009), Di ploma de profesor emerit (2011), Di -ploma jubiliarã „Asociaþiunea ASTRA-150 deani (1861-2011)” ( 2011) º.a.

Dedicat consecvent cercetãrilor de dialec -tologie, profesorul Vasile Frãþilã s-a afirmat caun remarcabil spe cial ist ºi în alte dis ci pline înru -dite, precum: onomastica româneascã, eti mo -logia ºi istoria limbii române. Prin studiile pecare le-a publicat, prin cursurile pe care le-a þinut ºi prin tezele pe care le îndrumã în calitate deconducãtor de doctorat, începând din 1994,Domnia Sa a creat o direcþie specificã în filo -logia timiºoreanã, însuºitã ºi continuatã de nu -meroºii sãi elevi ºi colaboratori.

Op era ºtiinþificã a profesorului Vasile


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Frãþilã impresioneazã prin calitatea ºi amploarea informaþiei, prin originalitatea ideilor ºi prinvastitatea ºi varietatea materialului lingvisticexcerptat din atlasele lingvistice româneºti, dinvolumele de texte dialectale ºi din culegerile defolclor sau adunat de el însuºi prin am ple ºinumeroase anchete pe teren, pe care l-a analizatîn profunzime ºi l-a interpretat din perspectivãsincronicã, dar mai cu seamã diacronicã, pentrucã, aºa cum însuºi mãrturiseºte, lingvisticadiacro nicã a rãmas marea lui pasiune (v. Frãþilã 2010, p. 276).

Cele 24 de cãrþi (18 tipãrite ºi 6 lito gra -fiate), dintre care ºapte au fost elab o rate în co -laborare cu alþi specialiºti bine-cunoscuþi, ºi cele peste 260 de studii, articole ºi recenzii publicateîn reviste de specialitate, vol ume colective etc.din þarã1 ºi din strãinãtate (Germania, Italia, Ser -bia, Croaþia etc.)2, conþin un mare numãr deobservaþii ºi idei noi, precum ºi un bogat ma te -rial lingvistic inedit, studiat cu deosebitã com -petenþã ºi acribie filologicã, ceea ce i-a adusautorului recunoaºterea ºi aprecierea lingviºtilor români ºi strãini. Iatã numai câteva dintre opi -niile celor care i-au recenzat unele dintre volu -mele editate pânã acum: „Venit din partea unuicom pe tent cunoscãtor al dialectelor româneºti ºial istoriei limbii române ºi beneficiind de o in -formaþie corespunzãtoare, tratatã cu dis cer nã -mânt ºi spirit critic, volumul [Lexicologie ºi to -ponimie româneascã, 1987, n.n.] recenzat de noi se înscrie printre reuºitele certe ale cercetãriietimologice româneºti din ul tima vreme”.(Gheþie 1989, p. 533); „Prin metodã ºi rezultate,cartea lui Vasile Frãþilã [ibi dem, n.n.] este o utilã contribuþie la studiul lexicului comun ºi altoponimiei româneºti. Cu siguranþã, multe dintre soluþiile etimologice sau din analizele semantice vor deveni curând bunuri comune ale lingvisticii româneºti, iar cele câteva probleme rãmase însuspensie, într-adevãr dificile, vor îndemna ºi pe alþi cercetãtori la studierea lor”. (Florea 1989,p. 106); „Bazatã pe o bogatã informaþie de spe -

cialitate românã ºi strãinã, scrisã într-un limbajplãcut, cartea [ibi dem, n.n.] cercetãtorului ti mi -ºorean este o contribuþie lingvisticã meritorie,care atestã realele calitãþi de etimologist ale au -torului”. (Loºonþi 1990, p. 99); „Culegerea destudii în discuþie reprezintã un rezultat valoros al unei munci pline de pasiune, pledând pentrusondarea ºi reliefarea posibilitãþilor interne decreaþie ale limbii române, înainte de a recurge lainfluenþe ºi împrumuturi strãine, pentru folosirea faptelor de limbã în sprijinul demonstrãrii con -tinuitãþii poporului român pe actuala sa vatrã,pentru cunoaºterea graiurilor româneºti”.(M. Si taru – R. Sufleþel 1989, p. 73) etc. Re fe rin -du-se la varianta litografiatã a monografiei con -sacrate graiului de pe valea inferioarã aTârnavelor (Frãþilã 1982), reputatul ºi re gre tatulprofesor ºi dialectolog ªt. Giosu afirma: „Rod alunor îndelungate cercetãri pe teren, mo no grafiaînfãþiºeazã cu minuþiozitate parti cula ritãþile fo -netice, fonologice, morfosintactice ºi lexicale ale graiului din 17 localitãþi din judeþul Alba, sit u ate înjurul oraºului Blaj ºi în tin zân du-se spre est pânãla Cetatea de Baltã ºi Micãsasa, iar spre vestpânã la Mihalþ. În ciuda titlului restrictiv, mo -nografia cuprinde in for ma þii numeroase pri vindtoate graiurile de peste munþi ºi, totodatã, treceîn revistã, pentru o cât mai clarã stabilire a lo -cului graiului de pe valea superioarã a Târna -velor, particularitãþile cele mai importante alecelorlalte graiuri daco ro mâ ne (muntean, mol -dovean etc.), chiar dacã ac centul e pus, uneori,numai pe fapte fonetice.[…] Graiul de peTârnave, cunoscut mai ales din culegeri de fol -clor, nu a fost studiat decât spo radic de cãtrelingviºti. […] Este, deci, meritul lui VasileFrãþilã de a umple acest gol, mai întâi prin o serie de articole publicate în þarã ºi strãi nãtate, iaracum printr-o amplã lucrare mono graficã (avemîn vedere ºi pãrþile nepublicate), alcãtuitã cupasiune ºi cu competenþa necesarã oricãrei cer -cetãri de maturitate ºtiinþificã” (Giosu 1982,p. 5). Aceste aprecieri se potrivesc deplin ºi


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

1 Menþionãm doar câteva dintre acestea: „Analele Universitãþii «Alexandru Ioan Cuza»” (Iaºi); „AnaleleUniversitãþii din Timiºoara. Seria ºtiinþe filologice”; „Anuar de lingvisticã ºi istorie literarã” (Iaºi); „Astra blãjeanã” (Blaj), „Bul le tin de la Société Roumain de Linguistique Romane” (SRLR) (Bucureºti); „Cercetãri de lingvisticã”(Cluj-Napoca); „Fa milia românã” (Baia Mare), „Foneticã ºi dialectologie” (Bucureºti); „Gând românesc” (AlbaIulia); „Limba românã” (Bucureºti), „Limbã ºi literaturã” (SªF, Bucureºti); „Orizont” (Timiºoara); „Re vue desÉtudes Sud-Est Européenes” (Bucureºti); „Re vue Roumaine de Linguistique” (Bucureºti); „Studii ºi cercetãri deonomasticã ºi lexicologie” (Craiova) ; „Studii ºi cercetãri lingvistice” (Bucureºti); „Transilvania” (Sibiu) etc.

2 Între cele 15 reviste din strãinãtate în care a publicat studii ºi articole, se numãrã: „Annuario dell’Istituto Romeno diCultura e Ricerca Umanistica di Venezia” (Italia); „Aus der Südosteuropa-Forschung” (München, Germania);„Bal kan-Archiv. Neue Folge” (Germania); „Beiträge zur romanischen Philologie” (Berlin); „Medioevo romanzo”(Bo lo gna, Italia); „Namenkundliche Informationen” (Lepzig); „Österreichische Na men- forschung” (Viena,Aus tria); „Rivista Italiana di Onomastica” (RIOn) (Roma, Italia); „Siculorum Gym na sium” – Rassegna semestrialedella FacoltB di Lettere e Filosofia dell’ UniversitB di Catania (Italia); „Zbornik” (Vârþeþ, Ser bia); „Zeitschrift fürSlawistik” (Berlin) etc.

variantei integrale a respectivei monografii, edi -tatã în douã vol ume, apãrute la Editura ASTRAdin Blaj în anii 2005 ºi 2006 (Frãþilã 2005;Frãþilã 2006).

Aprecieri similare gãsim ºi în celelaltepeste 40 de recenzii privitoare la cãrþile pro -fesorului Vasile Frãþilã, dintre care unele au apã -rut ºi în reviste din strãinãtate1. Vom cita aicidoar una dintre cele mai recente pãreri privitoare la valoarea ºi importanþa unuia dintre volumelecele mai reprezentative pentru concepþia lin gvis -ticã ºi preocupãrile profesorului Vasile Frãþilã,apãrut în 2010, care se potriveºte întregii opere adistinsului sãrbãtorit: „Activitatea in tensã a luiVasile Frãþilã, reflectatã în numeroase lucrãri(cãrþi, studii, articole, în þarã ºi în strãi nãtate),completând anumite „goluri” din dia lectologiaromâneascã (prin Graiul de pe Târ nave, Texte ºiglosar, 1986 [2005, 2006 n.n.]), din lexicologieºi toponimie (v. Lexicologie ºi toponimie ro -mâneascã, Timiºoara 1987) ºi din etimologie(Etimologii. Istoria unor cuvinte, Bucureºti,2000), constituie argumente in con testabile însprijinul reconsiderãrii dialectologiei din starea„obiect de studiu în curs de aban don”. Princontribuþiile însumate, volumul prezentat [Pro -bleme de dialectologie românã, Blaj, Edi turaASTRA, 2010, n.n.] relevã cititorului mul ti plefaþete ale unui lingvist pasionat, perseverent înpreocupãri, reluând ºi aprofundând probleme„ob sedante”, abordând altele noi, în folosullimbii române, în ansamblu, ºi al subdiviziunilor teritoriale din þarã ºi din afara þãrii, în spe cial.Lectura acestuia reprezintã un real profit nu nu -mai pentru dialectologi, ci, în gen eral, pentrulingviºti”. (Mãrgãrit 2010, p. 237).

Toate volumele pe care Vasile Frãþilã le-apublicat pânã acum se rânduiesc între cãrþile dereferinþã ale lingvisticii româneºti, iar ideile ºiargumentele sale aduse în favoarea unor pãreri ºi concepþii personale referitoare la subiecte con -troversate ori insuficient cercetate ale ling vis -ticii româneºti sunt puncte de reper bine cu -noscute ºi frecvent citate, întotdeauna pozitiv, înstudiile de specialitate. Este suficient sã amintim aici ampla monografie dialectalã, consacratãgra iului de pe Târnave (Frãþilã 2005; Frãþilã

2006), studiile referitoare la toponimia vãii in -ferioare a Târnavelor (Frãþilã 1972, p. 129-171;Frãþilã 1982, p. 44-55; Frãþilã 1984/2, p. 89-111;Frãþilã 1999, p. 337-350; Frãþilã 2002/3, p. 49-210; Frãþilã 2011, p. 2-22, 72-106, 213-233),precum ºi concepþia sa privitoare la gra iuriledacoromâne din Transilvania de centru ºi de sud(Frãþilã 1984/1, p. 61-81) ºi la structura dia -lectalã a dacoromânei (Frãþilã 2001/1, p. 11-63).Extrem de importante sunt ºi studiile întreprinse, inclusiv prin anchete pe teren, asu pra dialectuluiistroromân, realizate împreunã cu profesorul dr.Rich ard Sârbu ºi cu doi dintre colaboratorii sãicei mai apropiaþi: lector dr. Ga briel Bãrdãºan,asist. dr. Ana-Maria Pop ºi prof. dr. LucianMiclãuº, care au elaborat, sub în drumarea pro -fesorului Vasile Frãþilã, ºi ex ce lente teze de doc -torat referitoare la starea actualã ºi la voca bula -rul acestui di a lect (Frãþilã 1992; Frãþilã-Sârbu1998; Frãþilã-Bãrdãºan 2010; Bãrdãºan 2009,Pop 2009).

De mare importanþã pentru susþinerea te -zei continuitãþii românilor în spaþiul nord-du -nãrean sunt ºi argumentele toponimice ºi lin -g vistice inedite, pe care le aduce în di verse lu -crãri de etimologie ºi în cele de istorie a dialectelor,subdialectelor ºi graiurilor româneºti, dar mai cu seamã într-un foarte con sis tent studiu dedicatacestei complexe ºi controversate probleme pri -vitoare la formarea limbii ºi a poporului român(Frãþilã 2001/2, p. 72-125; v. ºi versiunea ro -mâneascã, în Frãþilã 2002/1, p. 1-48; re pro duseºi în Frãþilã 2011, p. 233-282).

Cercetãrile sale de onomasticã, îndeosebicele consacrate toponimiei bãnãþene2 ºi tran sil -vãnene de centru ºi de sud (vezi su pra), sunt, deasemenea, contribuþii de primã însemnãtatepentru dezvoltarea acestui domeniu al ling vis -ticii româneºti.

Renumele ºtiinþific al profesorului VasileFrãþilã este ilustrat ºi de numeroasele reuniuniºtiinþifice (congrese, simpozioane, sesiuni decomunicãri etc.) naþionale ºi internaþionale lacare a fost invitat ºi în cadrul cãrora a prezentatcomunicãri ºi a participat la dezbateri. Men -þionãm doar câteva dintre manifestãrile ºtiin -þifice onorate de participarea colegului nostru:


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 V. S. Krause, în „Namenkundliche Informationen”, nr. 53, Karl Marx-Universität, Leip zig, 1988, p. 84-85;Wolfgang Dahmen, în „Namenkundliche Informationen”, Leip zig, nr. 74, 1998, p. 133-135; Au rora Peþean, în„Re vue de Linguistique Romane”, Strasbourg, t. 65, 2001, nr. 257-258, p. 258; Viorica Goicu, în „Rivista Italianadi Onomastica”, X (2004), nr. 2, p. 561-562; Pi erre-Henri Billy, în „Nou velle Re vue d’Onomastique”, Paris, no.43-44, 2004, p. 246-247.

2 Din iniþiativa ºi sub conducerea sa, au început anchetele pe teren ºi elaborarea Dicþionarului toponimic alBanatului, lucrare de anvergurã naþionalã, elaboratã în colaborare cu Viorica Goicu ºi cu Rodica Sufleþel, ceînsumeazã peste o mie de pagini dactilografiate, din care mai bine de jumãtate au fost editate. Vezi ºi studiile detoponimie bãnãþeanã in cluse în vol. Studii de toponimie (v. Frãþilã 2011, p. 107-134, 170-204 º.a.).

Congresul de ªtiinþe Onomastice (So fia, 1972),Congresul Internaþional de ªtiinþe Onomastice(Leip zig, 1984), Congresul Internaþional al Aro -mânilor (Freiburg, 1996), Congresul In ter na þio -nal de Lingvisticã ºi Filologie Romanicã (Sala -manca, 2001), Congresul Internaþional de ªtiinþe Onomastice (Uppsala, 2002), al XXII-lea Con -gres de ªtiinþe Onomastice (Pisa, 2005) etc. Deasemenea, a þinut o seamã de conferinþe pe temeºtiinþifice la mai multe universitãþi dinGermania, Italia, Bul garia, Al ba nia, Ser bia,Croaþia ºi Republica Moldova. La acestea seadaugã zeci de comunicãri prezentate la mani -festãrile ºtiin þifice de interes naþional ºi inter -naþional, orga nizate de numeroase instituþii aca -demice din România sau de asociaþii ºtiinþifice,precum: So cietatea de ªtiinþe Filologice, Socie -tatea Ro mâ nã de Lingvisticã Romanicã, Socie -tatea Românã de Dialectologie ori Societatea deLingvisticã Romanicã (Strasbourg), al cãrormembru este de mai multe decenii.

Atât ca lector de limba românã la Uni -versitatea din Leip zig (1976-1979), cât ºi caprofesor invitat la universitãþile din Jena (1997),Catania (1999), Udine (2000) ºi Padova (2001),Domnia Sa a contribuit con sis tent la promovarea limbii ºi culturii noastre în Europa.

Consacrându-ºi, cu înþelepciune ºi deplinã îndreptãþire, timpul ºi energia strãdaniilor de in -formare, documentare ºi de creaþie ºtiinþificã,profesorul Vasile Frãþilã nu s-a risipit decât spo -radic în activitãþi ad min is tra tive. Totuºi, atuncicând a fost în situaþia de a-ºi asuma astfel deobligaþii, ca, de pildã, funcþia de di rec tor alCentrului de ªtiinþe Socioumane de la BazaAcademiei Române din Timiºoara, cea de ºef alCatedrei de lim bi germanice de la Facultatea deFilologie a Universitãþii din Timiºoara sau pecea de re dac tor-responsabil al Analelor Uni ver -sitãþii din Timiºoara, seria ªtiinþe filologice, pecare le-a acceptat, de regulã, doar pentru scurtãvreme, le-a împlinit cu pricepere ºi cu maximãresponsabilitate.

Chiar dacã ºi-a drãmuit cu parcimonie fie -care minut, profesorul Vasile Frãþilã a gãsitîntot deauna timpul necesar pentru a se ocupa, cugenerozitate, de studenþi, de doctoranzi ºi de toþicei care îl solicitau ca dascãl sau ca om de ºtiinþã. Subliniind tocmai aceastã frumoasã ºi rarã ati -tudine umanã, profesorul ªtefan Munteanuspune: „Înzestrat cu forþã de muncã, model decorectitudine în relaþiile umane, tonic ºi cu sim -þul umorului, el este unul dintre cei mai solicitaþimembri ai catedrei. Nu existã zi în care sã nu-lvezi, în afara cursurilor, ba cu un stu dent, ba cuunul dintre numeroºii lui doctoranzi discutând

pe marginea unor lucrãri, articole, referate, co -municãri etc. O face cu rãbdare, cu tact ºi cuamabilitate. Nu l-am vãzut niciodatã expe di in -du-ºi solicitanþii sau amânându-i din lipsã detimp, deºi tocmai timpul este ceea ce îi lipseºtecel mai mult”. (Munteanu 2005, p. 46).

Reprezentant de marcã al ºcolii lingvistice timiºorene, la a cãrei evoluþie ºi consolidare acontribuit de-a lungul întregii cariere aca de mi -ce, Vasile Frãþilã poate fi considerat un demn ºifi del urmaº al mentorilor sãi, profesoriiGheorghe Ivãnescu ºi George Giuglea, per so -nalitãþi emblematice ale lingvisticii româneºti.Cã aºa stau lucrurile o spun nu numai eu, care îisunt coleg ºi prieten fi del de peste o jumãtate deveac, ci ºi toþi cei care îl cunosc bine, ca sa vant ºi ca om. Mãrturiile academicianului Marius Sala,ale profesorului Gheorghe I. Tohãneanu ºi aleprofesorului Alexandru Niculescu sunt edi fi ca -toare în aceastã privinþã: „Dintre universitari sedetaºeazã Vasile Frãþilã […], unul dintre cei maipasionaþi elevi ai lui G. Ivãnescu, cãruia îi ºispunea, de altfel, „Domnul Ivãnescu”, aºa cum ºi acesta (ca ºi Iorgu Iordan) vorbea de „DomnulPhilippide”. La portretul Domnului Ivãnescu din cabinetul lui se uita adesea în timpul unor dis -cuþii „informale” ºi dupã ce trãgea cu ochiul,zicea: „Ei, Maestrul…”. (Sala 2005, p. 48-49).Evocând, cu sensibilitate ºi cãldurã, per so na -litatea profesorului G. Giuglea ºi perioada încare acesta a colaborat cu Catedra de limba ro -mânã a Facultãþii de Filologie din Timiºoara,profesorul G. I. Tohãneanu laudã strãdania de„ucenic” inteligent, harnic ºi devotat a coleguluiVasile Frãþilã, care a participat, alãturi de sa -vantul clujean, de Ionel Stan ºi de Vasile Þâra, la anchetele onomastice din judeþul Caraº-Severinºi la prelucrarea parþialã a materialului to po -nimic cules din zona respectivã (Tohãneanu2005, p. 55-57). Re cent, profesorul AlexandruNiculescu fãcea o caracterizare ºi mai cu prin -zãtoare a personalitãþii lingvistului timiºorean:„Nu greºesc prea mult, cred, atunci când, cu -noscându-l, acum, mai bine ºi preþuindu-ipresta þia lingvisticã, îl con sider pe Vasile Frãþilãun cercetãtor for mat prin sine însuºi. Meritul sãu prin ci pal a fost acela de a fi ºtiut sã-ºi aleagãspecialiºti demni de a fi ascultaþi, de la care aavut de învãþat metode, idei ºi fapte necesareconstruirii sale în cercetarea lingvisticã. VasileFrãþilã este un „ultim mohican” al lingvisticiitradiþionale româneºti. La toatã aceastã per so -nalã formaþie în ºtiinþa limbii, Vasile Frãþilã aadãugat o temeinicã sârguinþã ºi putere de mun -cã, o pasiune continuã, nealteratã de vârstã ºi deevenimente, tot ceea ce a putut sã-i permitã afir -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

marea unei personalitãþi ºtiinþifice veritabile. Per -se verenþa sa a reuºit!”. (Niculescu 2012, p. 61-62).

Meritele profesionale incontestabile alepro fesorului Vasile Frãþilã au fost relevate pelarg de toþi cei care au publicat articole despreDomnia Sa, dintre care cele mai multe au fost in -cluse în volumele omagiale care i-au fost ded i -cate pânã acum: Studia in honorem magistriVasile Frãþilã (coord. Maria Micle ºi VasileLaþiu,Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest,2005, 587 p.) ºi In magistri honorem Vasile

Frãþilã. 50 de ani de carierã universitarã(coord. Ana-Maria Pop, Târgu Mureº, EdituraArdealul, 2012, 412 p.).

Pentru cã omul de ºtiinþã, atâta vreme câteste teafãr, nu-ºi întrerupe efortul de cercetare ºide creaþie intelectualã, indiferent de numãrulanilor strânºi pe rãbojul vieþii – cel puþin întrelingviºti, exemplele sunt nenumãrate – , îi dorimdistinsului sãrbãtorit sã rãmânã precum este ºi sã adauge mereu alte studii ºi cãrþi la impresionanta sa operã !

Bibliografie

. Bãrdãºan 2009 = Ga briel Bãrdãºan, Elementul latinesc în lexicul dialectului istroromân, tezãde doctorat elaboratã sub conducerea prof. univ. dr. Vasile Frãþilã; susþinutã în 2009.

. Florea 1989 = Ion A. Florea, în „Analele Universitãþii «Al. I. Cuza» Iaºi”, XXXV, 1989,p. 105-106.

. Frãþilã 1972 = Vasile Frãþilã, Toponimia vãii Secaºului-Târnavei, în „Analele Universitãþii dinTimiºoara”, X, 1972, p. 129-171.

. Frãþilã 1982 = Vasile Frãþilã, Toponomastik und Geschichte. Sprachliche Schichtungen imTârnava-Gebiet, în „Namenkundliche Informationen”, Karl-Marx-Universität Leip zig, nr. 41,1982, p. 44-55.

. Frãþilã 1984/1 = Vasile Frãþilã, Graiurile din Transilvania de centru ºi sud, în Studii dedialectologie, Timiºoara, Tipografia Universitãþii din Timiºoara, 1984, p. 61-68 .

. Frãþilã 1984/2 = Vasile Frãþilã, Toponimie ºi istorie. Stratificãri toponimice în zonaTârnavelor, în Contribuþii lingvistice, Timiºoara, Tipografia Universitãþii din Timiºoara, 1984,p. 89-111.

. Frãþilã 1992 = Vasile Frãþilã, Glosar (istroromân), în Texte istroromâne ºi glosar, de Rich ardSârbu, ed. a II-a revizuitã ºi completatã, Tipografia Universitãþii din Timiºoara, 1992, p. 145-293.

. Frãþilã 1999 = Vasile Frãþilã, Toponimie slavã în valea Târnavelor, în „Studii ºi cerceetãri deonomasticã”, 4, 1999, p. 337-350.

. Frãþilã 2001/1 = Vasile Frãþilã, Repartiþia dialectalã a dacoromânei (istoricul problemei,cauzele ºi vechimea ariilor dialectale), în „Analele Universitãþii din Timiºoara”, XXXIX (2001),p. 11-63.

. Frãþilã 2001/2 = Vasile Frãþilã, Il territorio di formazione della lin gua e del popolo romeno.Argomenti linguistici e toponomastici, în „Siculorum Gym na sium” – Rassegna semestrialedella FacoltB di Lettere e Filosofia dell’ UniversitB di Catania, LIV (2001), gennaio-dicembre,nr. 1-2, p. 72-125.

. Frãþilã 2002/1 = Vasile Frãþilã, Teritoriul de formare a limbii ºi a poporului român.Argumente lingvistice ºi toponimice, în Studii de toponimie ºi dialectologie, [Timiºoara], Ex cel -sior Art, 2002, p. 1-48.

. Frãþilã 2002/2= Vasile Frãþilã, Studii de toponimie ºi dialectologie, [Timiºoara], Ex cel sior Art,2002, p. 1-48.

. Frãþilã 2005 = Vasile Frãþilã, Graiul de pe Târnave, Blaj, Editura ASTRA. Despãrþãmântul„Timotei Cipariu”, 2005, 274 p.

. Frãþilã 2006 = Vasile Frãþilã, Graiul de pe Târnave. Texte ºi glosar, Blaj, Editura ASTRA.Despãrþãmântul „Timotei Cipariu”, Blaj, 2006, 298 p.

. Frãþilã 2010= Vasile Frãþilã, Probleme de dialectologie românã, Blaj, Editura ASTRA.Despãrþãmântul „Timotei Cipariu”, 2010, 311 p.

. Frãþilã 2011 = Vasile Frãþilã, Studii de toponimie, [Cluj-Napoca], Editura DACIA XXI, 2011.

. Frãþilã 2014 = Vasile Frãþilã, Dialectologie româneascã (sud- ºi nord-dunãreanã). Ediþieîngrijitã de Maria Aldea, Cluj-Napoca, Argonaut, 2014, 444 p.

. Frãþilã-Bãrdãºan 2010 = Vasile Frãþilã, Ga briel Bãrdãºan, Dialectul istroromân. Straturietimologice, Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest, 2010, 414 p.


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

. Frãþilã-Sârbu 1998 = Vasile Frãþilã, Rich ard Sârbu, Dialectul istroromân. Texte ºi glosar,Timiºoara, Editura Amarcord, [1998], 306 p.

. Frãþilã-Seiceanu 2013 = Vasile Frãþilã, Teodor Seiceanu, Sâncel. Monografie. Prefaþã de IonBrad; Postfaþã de Maria-Daniela Pãnãzan, Sibiu, Editura CronoLogia, 2013, 601 p. + 200fotografii.

. Gheþie 1989 = Ion Gheþie, în „Limba Românã”, XXXVIII, 1989, nr. 6, p. 532-533.

. Giosu 1982 = ªtefan Giosu, în „Cronica”, 17 dec. 1982, p. 5.

. Loºonþi 1990 = Dumitru Loºonþi, în „Cercetãri de Lingvisticã”, XXXV, 1990, nr. 1, p. 96-99.

. Mãrgãrit 2010 = Iulia Mãrgãrit, în „Foneticã ºi Dialectologie”, XXIX, 2010, p. 234-237.

. Munteanu 2005 = ªtefan Munteanu, Vasile Frãþilã – la aniversarã, în vol. Studia in honorem magistri Vasile Frãþilã, Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest, 2005, p. 45-46.

. Niculescu 2012 = Alexandru Niculescu, „Wessen Schüller sind Sie?”, în In magistri honoremVasile Frãþilã. 50 de ani de carierã universitarã, coord. Ana-Maria Pop, Târgu-Mureº, EdituraArdealul, 2012, p. 60-62.

. Pop 2009 = Ana-Maria Pop, Elementul ital ian în dialectul istroromân, tezã de doctoratelaboratã sub conducerea prof. univ. dr. Vasile Frãþilã; susþinutã în 2009.

. Sala 2005 = Marius Sala, Portret aniversar, în vol. Studia in honorem magistri Vasile Frãþilã,Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest, 2005, p. 47-50.

. Sitaru-Sufleþel 1989 = Maria Sitaru, Rodica Sufleþel, în „Studii ºi Cercetãri Lingvistice”, XI,1989, nr. 1, p. 72-73.

. Tohãneanu 2005 = G. I. Tohãneanu, „Tîrnava prinsã-n galbene maluri…”, în Studia inhonorem magistri Vasile Frãþilã, Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest, 2005, p. 55-60.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI


ME

RO

NO

H IR

TSI

GA

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Gânduri despre unul dintre cei mai mari lingviºti români

Dr. ªtefan VIªOVAN

Biblioteca Judeþeanã «Petre Dulfu» Baia Mare

Titlul acesta nu trebuie nici sãºocheze, nici sã creeze nedumeriri,cãci profesorul universitar VASILE

FRÃÞILÃ de la Universitatea de Vest dinTimiºoara, prin activitatea didacticã ºi ºtiinþificã concretizatã în zeci de cãrþi ºi sute de studii ºiarticole publicate în þarã sau în strãinãtate, seînscrie cu autoritate printre cei mai de seamãlingviºti ai noºtri, realizãrile Domniei Salejustificând chiar accederea în forul ºtiinþificsuprem al þãrii – Ac a de mia Românã.

Profesorul universitar dr. Vasile Frãþilãeste, întâi de toate, un OM, a cãrui prezenþãdistinsã este generatoare de op ti mism, de bunãdispoziþie, de poftã de viaþã. Este un excelentcoleg, un extraordinar prieten, de o generozitateieºitã din comun, de un al tru ism remarcabil,dispus oricând sã ofere consultaþii, idei, sprijinintelectual celor interesaþi de problematica ºievoluþia limbii române, de locul acesteia în sis -temul ac tual al limbilor lumii.

Profesorul Vasile Frãþilã este un spe cial istdesãvârºit, cu o culturã lingvisticã solidã, fa -miliarizat cu metodele moderne de cercetare, cutendinþele ºi curentele din lingvistica europeanã, cunoscãtor al orientãrilor marilor ºcoli ling vis -tice, Domnia Sa însuºi cre ator de ºcoalã ling -visticã la Timiºoara, unde mulþi dintre foºtiielevi ai Domniei Sale ºi-au demonstrat din plincompetenþa în domeniul dialectologiei.

Stãpânirea mai multor lim bi strãine, cu -noaºterea în detaliu a istoriei limbii române, agramaticii comparate a limbilor europene i-auasigurat profesorului Vasile Frãþilã recunoaºtere ºi re spect în lumea lingvisticã, fiind, de departecel mai bun dialectolog român al momentului,un neîntrecut etimolog ºi un cercetãtor profund

ºi avizat al antroponimiei ºi toponimiei. Preo -cupãrile, realizãrile, cercetãrile, studiile ºiob ser vaþiile pertinente ale Domniei Sale îl pla -seazã în pleiada marilor savanþi dialectologi aiRomâniei: Sextil Puºcariu, Theodor Capidan,Emil Petrovici, Gustav Weigand, ale cãror aser -þiuni de ordin ºtiinþific, nu de puþine ori le-aaprofundat, confirmat cu argumente noi sauchiar amendat.

Profesorul Vasile Frãþilã este pasionat deistoria limbii ºi a poporului român, îi place ceeace face, iar într-o discuþie amicalã ne-a mãr -turisit cu o sinceritate debordantã cã, de ar fi sãse mai nascã o datã, ar urma acelaºi traseu pro -fesional ºi ºtiinþific, ocupându-se cu devotamentºi consecvenþã de aspectele complexe ale dia -croniei limbii noastre. Identificãm în aceastãmãr turisire o adevãratã profesiune de credinþã,un fior pa tri otic, care, din pãcate, nu-i carac -terizeazã pe toþi specialiºtii sau pe aºa-ziºii spe -cialiºti în ºtiinþa limbii.

Activitatea ºtiinþificã a profesorului Vasile Frãþilã este consistentã, complexã ºi orientatãcãtre problematicile majore, esenþiale ale limbiiromâne, cãtre aspecte adeseori controversate,ale evoluþiei ºi organizãrii interne ale acesteia.De fiecare datã intervenþia savantului este be -neficã, lãmuritoare, profund argumentatã ºi ac a -demic formulatã.

La cei ºaptezeci ºi cinci de ani de viaþã,profesorul Vasile Frãþilã poate privi cu mândrieîn urmã, cãci este, de mai bine de o jumã tate deveac, o prezenþã competentã, autoritarã, distinsãºi exemplarã în peisajul lingvisticii ro mâneºti.Ne este drag ca om, îl respectãm ºi îl admirãm casa vant ºi ne bucurãm sã ne nu mãrãm printreapropiaþii Domniei Sale.

FILE DE ISTORIE

„Când Suedia era condusã din Moldova”– ºederea ºi drumurile regelui suedez Carol al XII-lea prin pãrþile noastre –

George CRISTEAStock holm

Titlul de mai sus este împrumutat de la numele unei expoziþii deschise, cu câþiva ani în urmã, la Muzeul Armelor din incinta Palatului Re gal din Stock holm,legatã de perioada în care regele Suediei, Carol al XII-lea, a locuit în Moldova,

la Tighina (în limba turcã Bender), pe malul Nistrului ºi a condus de acolo destineleîndepãrtatei sale þãri timp de mai mulþi ani.

De ce ºi cum a fost posibil un astfel de act sin gu lar în istorie, încercãm sã îlevocãm în cele ce urmeazã, cu atât mai mult, cu cât subiectul priveºte di rect, mai multdecât s-ar putea crede, relaþiile suedezo-române; anul trecut, 2014, s-au împlinit 300 deani de când monarhul nordic a pãrãsit definitiv teritoriile locuite de români. Or, se ºtie,aniversãrile, mai ales cele cu cifre rotunde, sunt întotdeauna binevenite, pentru cãîndepãrteazã pentru o clipã colbul uitãrii de pe hrisoavele îngãlbenite, amintindu-ne deoameni care au schimbat istoria ºi soarta semenilor prin faptele lor.

Ne referim, în cele ce urmeazã, la în tâm -plãri care au fãcut ca Suedia ºi România sãînregistreze primele contacte „la nivel înalt”,mai ex act la perioada când regele Carol alXII-lea, una din cele mai renumite, dar ºi con -troversate figuri ale Suediei ºi, în acelaºi timp, aistoriei moderne europene, a poposit pe me lea -gurile noastre ºi nu mai voia sã plece. El ocupãun loc de primã mãrime în analele suedeze ºiistoricii noºtri din trecut, începând cu cronicariimoldoveni ºi munteni ºi continuând cu A. D.Xenopol, M. Kogãlniceanu ºi, mai aproape denoi, Nicolae Iorga i-au acordat importanþa cu -venitã.

Prezenþa numelui sãu în evocarea relaþiilor româno-suedeze a devenit, am putea spune, unlucru de la sine înþeles. Nu existã dip lo mat ro -mân la Stock holm sau dip lo mat suedez la Bucu -reºti care, la prezentarea scrisorilor de acreditare sã nu se refere la acest cap încoronat, ca primulrege suedez pe pãmânt românesc ºi – simbolic –deschizãtor de drumuri la cunoaºterea reciprocãdintre cele douã popoare.

Dacã astfel stau lucrurile la nivel dip lo -matic ºi de specialitate, trebuie remarcat faptulcã noile generaþii ºi lectorul obiºnuit dinRomânia nu cunosc deloc sau aproape deloc

subiectul, iar în cãrþile ºi manualele de istorie din þarã numele sãu nu mai apare decât foarte rar, întrecere.

Cine a fost acest rege nordic, cum era, deunde ºi cum a ajuns el în Moldova ºi a stat treiani ºi jumãtate pe malul Nistrului, ce a fãcutacolo? Cum a plecat pânã la urmã, de ce ºi unde?

Carol al XII-lea s-a nãscut în 17 iunie1682, tatã fiindu-i Carol al XI-lea, rege alSuediei, iar mama, Ulrika Eleonora, fiica regelui Danemarcei. Era un copil blând, ascultãtor, darteribil de încãpãþânat. A avut o educaþie pe mã -sura rangului, cu cei mai buni dascãli ai tim -pului, care au ºtiut sã-i stimuleze interesulpentru culturã ºi ºtiinþã, sã-i trezeascã curio -zitatea ºi dorinþa de a realiza fapte mari. Vorbeacâteva lim bi, dar pentru francezã, deºi o cu -noºtea foarte bine, avea o aversiune instinctivã,ca ºi tatãl sãu, nu se ºtie de ce. Germana o vorbea curent, iar latina o agrea foarte mult ºi recitaadeseori cu voce tare, pasaje întregi din QvintusCurtius, în care sunt re date discursurile luiAlexandru cel Mare cãtre soldaþii sãi.

Printre trãsãturile lui de caracter demne demenþionat ar fi, înainte de toate, felul sãu de a fi,su pe rior ºi dis tant, uneori chiar arogant. Suntcomportamente pe care le regãsim, cu grade di -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

ferite de manifestare ºi la alþi regi din fa miliaVasa, din care ºi el fãcea parte.

Carol s-a urcat pe tron în urma morþiisubite, la numai 42 de ani, a tatãlui sãu, la 5aprilie 1697, când nu avea decât 15 ani. În mo -mentul când se afla la slujba de învestire, lacatedrala din Uppsala, a voit sã-ºi demonstrezepub lic, de la început, personalitatea ºi voinþa dea hotãrî singur, printr-un act spec tac u lar: cândarhiepiscopul se pregãtea sã-i aºeze pe cap co -roana, Carol i-a luat-o din mânã ºi ºi-a pus-osingur. (Un gest care îl va fi inspirat oare ºi peNa po leon, o sutã de ani mai târziu?).

Aºa a fost toatã viaþa: spontan, im pre vi -zibil, fãrã a-ºi destãinui dinainte planurile ºi fãrãa se consulta vreodatã cu colaboratorii sãi apro -piaþi. Odatã, câþiva ani mai târziu, când Carol,aflat cu trupele sale în Germania, se pregãtea sãplece mai departe, nimeni nu ºtia încotro se vorîndrepta. El ordonã mareºalului sãu o hartã cudirecþiile de la Leip zig, unde se aflau, pânã...„pânã la toate celelalte capitale ale Europei!”.Mareºalul veni cu schiþele, planurile ºi listelecerute, dar chiar deasupra pusese o hartã pe careera scris cu litere groase: „Drumul de la Leip zigla Stock holm”. El voia acasã! Carol luã hârtiile,le privi o clipã, apoi, uitându-se di rect în ochiilui, îi spuse: „Domnule mareºal, eu vãd unde aþivoi sã vã conduc; sã ºtiþi însã cã nu ne vomîntoarce acasã atât de curând!”.

A avut o viaþã furtunoasã ºi ºi-a petrecutmai mulþi ani în campanii militare îndepãrtatedecât în þarã. La început a trebuit sã facã faþãunei coaliþii formate din Danemarca, Polonia ºiRusia. În fruntea armatelor sale proaspete, binepregãtite ºi dornice de luptã, Carol pãrãsiStockholmul, la 8 mai 1700, ºi se îndreptã maiîntâi împotriva Danemarcei care, surprinsã, cerupace. Porni apoi spre Riga, în Livonia, pe vre -mea aceea posesiune suedezã, pe care regelePoloniei începu s-o asedieze, dar la apropierealui Carol se retrase. Între timp, ruºii voirã sã vinã în ajutorul polonezilor, dar Carol se nãpusti asu -pra lor nimicindu-i la Narva. Vestea victoriilorsale rapide se rãspândi ca fulgerul în toatãEuropa, fiind adulat peste tot. În plinã ofensivã ºi încrezãtor mai mult decât oricând în steaua lui,în vara lui 1708, dupã ocuparea Poloniei, Carolal XII-lea porni marºul împotriva ruºilor al cãrorþar era atunci Petru cel Mare.

Trecem peste aceastã etapã care depãºeºtesubiectul nostru ºi vom aminti doar cã planurileregelui suedez de a-l învinge pe þar s-au spul -berat într-o ultimã luptã, la Poltava, la sfârºitullui iunie 1709, când suedezii au fost completdistruºi.

Convoiul celor scãpaþi, cu regele lor petargã (Carol fusese rãnit de un glonte la un picior chiar înaintea bãtãliei hotãrâtoare), s-a lansatîntr-o cursã con tra cronometru spre vest, ca sãscape de urmãrirea ruºilor ºi sã ajungã cât mairepede la apa Bugului pe care sã o treacã din -colo, spre Oceakov, pe malul Mãrii Negre, peacea vreme cea mai avansatã poziþie otomanãspre nord-est de Pen in sula Balcanicã, la 350kilometri în linie dreaptã de Poltava. Când, deacolo, Carol a ajuns mai departe spre vest, pemalurile Nistrului, el mai era însoþit de vreo1500 de militari. Era tot ce mai rãmãsese dinfaimoasa sa armatã de aproape 50.000 de ostaºi,cu care pornise cam pania din Rusia. (O mareparte dintre militari, dupã înfrângerea de laPoltava, au cãzut prizonieri ºi au fost duºi de ruºi în Si be ria, în regiunea Tobolsk unde au rãmaspânã în 1722, când supravieþuitorii au primitdreptul de a se repatria).

În bune relaþii cu Poarta, încã de pe vremea regilor precedenþi, cu aprobarea sultanului, sue -dezii care au scãpat, cu regele lor, plus soldaþiipolonezi care luptaserã ca aliaþi sub steagul sue -dez, la care se mai adãugau tãtarii conduºi deMazepa ºi câteva sute de cazaci zaporojeni, deasemenea aliaþi ai lui Carol, trecurã pe malul devest al Nistrului, pe vechiul pãmânt românesc alMoldovei, lângã zidul cetãþii Bender, ocupândpen in sula din faþa satului Barcani, la ora aceeasub stãpânire turceascã. (Dupã cum se ºtie, ur -mãrindu-ºi interesele lor strategice ºi pentru a-ºiîntãri controlul asupra Moldovei, turcii au luat,încã de pe vremea lui ªtefan cel Mare, Chilia ºiCetatea Albã – în 1484 – iar ceva mai târziu, în1538, ei anexeazã întreg sud-estul Moldovei –Bugeacul –, pe care îl transformã în sângeac –parte dintr-un paºalâc – cu puternica cetate aTighinei, pe care o refac ºi o întãresc ºi-i daunumele de Bender – „Cetatea întãritã” – dupãunii, „Poarta întãritã”, dupã alþii).

Era 24 iulie 1709, când regele Carol îºi luãîn primire „reºedinþa”. O paginã de istorie fusese întoarsã!

Am considerat utilã aceastã succintã tre -cere în revistã a „antecedentelor” lui Carol alXII-lea, pentru a-l judeca mai bine pe omul caresosise acum pe pãmânturile noastre: un regepribeag, izolat în þarã strãinã, la mii de kilometridepãrtare de pat ria sa! Un erou cãzut de pe pie -destal, trãind acum din glo ria trecutului pe careva cãuta sã-l reînvie. Cãci era încã tânãr, iarambiþiile – mari!

Turcii au pus la dispoziþia suedezilor cor -turi, o soluþie de mo ment, deoarece ideea era caei sã se întoarcã în þara lor cât mai repede cu


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

putinþã; dar, dupã cum spune proverbul, „nimicnu este mai definitiv ca provizoriul”, Carol serefãcu destul de repede ºi în mintea lui încolþisegândul rãzbunãrii; ºi pentru cã el nu mai aveaarmatã, credea posibil sã-i aþâþe pe turci îm -potriva ruºilor. Bender i se pãrea un loc potrivitpentru acþiunile lui diplomatice ºi fãrã sã spunãsultanului nimic mai mult decât cã vrea sã mairãmânã un timp acolo, el primi accepþiunea Por -þii. Mai mult, sultanul dãdu dispoziþii dom ni -torului moldovean sã acorde tot sprijinul sue -dezilor pentru a-ºi construi în locul corturilor,clãdiri de cãrãmidã. Totodatã, tot moldoveniierau aceia care trebuiau sã-i aprovizioneze peaceºtia cu alimente pentru hrana cea de toatezilele.

Aceºtia se achitarã onorabil de sarcini ºilocul arãtã curând ca un mic orãºel cãruia lumeaîncepu sã-i spunã „Carlopolis”. Terenul fiindînsã jos ºi deseori inundat de apele Nistrului, eranumit de suedezi „Tabãra subacvaticã”.

Carol se refãcu repede dupã rana primitã ºi dupã o lunã începu sã cãlãreascã din nou. Elîncepu de asemenea sã organizeze viaþa tabereiºi sã impunã reguli de funcþionare, precum ºi unpro gram de activitate pentru întreaga comu ni -tate. Avea trimiºi la Iaºi, Bucureºti ºi Constan -tinopol ºi câteva grupuri de militari în mai multecen tre din Moldova care îl informau despre totceea ce se întâmplã. Avea legãturi cu cercurilediplomatice din alte þãri, iar cu Stockholmul eraîn con tact per ma nent. Cu domnitorii români dinMoldova ºi Þara Româneascã nu voia sã aibãniciun fel de relaþii, dar sesizându-le jocul dublu(creºtini sub ocupaþie „pãgânã”) sau pur ºisimplu pentru cã nu îi satisfãceau prompt di -versele cereri, îi pâra la Poartã.

Turcii, însã, nu permiteau suedezilor sãiasã din perimetrul acordat; nu aveau voie sãmeargã în Bender ºi nici în alte pãrþi, doar pânãla malul Nistrului, puþin, la apã. Existau ºasecompanii de ieniceri ordonate de Poartã carepãzeau respectarea acestor reguli ºi, în acelaºitimp, erau atenþi la orice miºcare din tabãra sue -dezã. Cele douã pãrþi nu aveau contacte directe,dar pe malul apei se mai întâlneau uneori ºiincidentele nu lipseau.

Regulile protocolare ºi de etichetã fix atede rege trebuiau respectate cu sfinþenie, cãcifãceau parte dintr-un minim de condiþii care-iatestau statutul de monarh. Doisprezece trom -petiºti sunau din goarne de douã ori pe zi, laprânz ºi seara, când el se deplasa la masã ºiduminica, la serviciul religios. La capelã, mer -gea de fapt la rugãciune în fiecare zi, dimineaþaºi seara. Ceea ce l-a fãcut pe Vol taire, atunci

când i-a scris cunoscuta-i biografie, sã exclame:„Este un adevãrat musulman!”. Dupã care, tot elcompleta cu sar casm: „Este adevãrat, natura l-amodelat pe Carol al XII-lea pentru a domni maipotrivit în Asia, decât în Europa!”.

În fiecare dimineaþã, regele fãcea o vizitãde con trol prin tabãrã ºi ieºea cu o suitã degenerali plasaþi în jurul lui ºi alþii, mai mici îngrad, care-l urmau. Prin spaþiile verzi dintre lo -cuinþe se aflau câteva animale domestice saudomesticite – elani, cerbi ºi câteva vieþuitoare de curte care, într-atât se obiºnuiserã cu spec ta -colul, încât de îndatã ce vedeau suita, alergaucare de pe unde ºi se plasau ºi ele în coadacortegiului urmând traseul de inspecþie pânã lacapãt. (Carl Grunberg, Svenska folkets under -bara öden [Minunatul destin al poporului sue -dez], vol. V, P.A. Norstedt & Söners Förlag,Stock holm, 1916, p. 84).

Aceste elemente de folclor, acceptate cuamuzament de toatã lumea, nu estompau, însã,importanþa ritualului, cel mult îi dãdeau puþinãculoare. Regele îºi þinea rangul ºi com por ta -mentul lui de monarh, îl aplica, atât suedezilordin jur, cât ºi vizitatorilor.

Dupã cum am spus mai sus, de la sosirea la Bender, Carol se remontase bine ºi noile ambiþiide care am vorbit, ºi le alimenta – printre altele –cu diferite intrigi politice. Pe domnitorul MihaiRacoviþã, primul pe care-l gãsise pe tron cândvenise la Bender, l-a descris Porþii în astfel deculori, încât acesta a fost înlocuit, dar nici cuurmãtorul, Nicolae Mavrocordat, lucrurile nu aumers mai bine. Caracterul mândru ºi orgolios almoldoveanului nu putea sã se acomodeze uºorcu alura de stãpân pe care ºi-o aroga Carol, astfel încât domnitorul ºi regele erau în stadiul de -nunþurilor con tinue, unul împotriva celuilalt.Ceea ce, pânã la urmã, îl neliniºti pe Ma vro -cordat, care cunoºtea interesul pe care turcii,deocamdatã, îl purtau cauzei suedezului. Dis -puta cea mare dintre ei doi era cauzatã de sta -þionarea trupelor suedeze ºi a celor aliate – maiales poloneze – în diferite localitãþi din Moldova,unde sãvârºeau stricãciuni nemaipomenite. (Vomrelua subiectul puþin mai departe, când vom citadin cronicarii autohtoni).

Cu tot programul întocmit cu atâta grijãpentru detalii, viaþa la Bender era, totuºi, mo -notonã, cu aceleaºi lucruri mãrunte care se re -petau zi de zi. Carol însuºi ºi-a numit perioadapetrecutã acolo „lathundsdagarna i Turkiet”,adi cã, în traducere liberã, „zilele de trândãvealãdin Turcia”.

Deºi accesul în Benderul propriu-zis era,dupã cum am amintit, interzis suedezilor, cu ri -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

ozitatea era mare ºi într-o zi, predicantul taberei,Sven Agrell, reuºi, împreunã cu un camarad, sãtreacã neobservaþi de paznici ºi sã intre în târg.Din notele scrise ul te rior de pas tor aflãm cã celemai multe case erau construite pe vremea aceeadin lemn, iar la ferestre, în loc de geamuri, aveauhârtie îmbibatã în ulei, ca sã fie mai transparentãsau piele de cal subþiatã ca pergamentul. Pestrãzi vãzurã prãvãlioare cu mãr furi destul devariate ºi destul de frumoase, precum ºi mag a -zine alimentare cu multe fructe ºi cafenele. Fe -mei – puþine ºi cu faþa acoperitã. De consumat,se putea consuma ºerbet sau li monadã cu mieredizolvatã în apã ºi, bineînþeles, cafea, pe careturcii o beau în timp ce trãgeau din narghilea; ºi,spre mirarea suedezilor noºtri, „erau în stare sãfumeze o zi întreagã ºezând... turceºte, fãrã sãscuipe deloc!”.

În centrul târgului, nu se vindeau bãuturialcoolice, dar spre margini, Agrell ne spune cãerau dughene cu mese, ale cãror proprietari erauevrei ºi creºtini (despre aceºtia din urmã el scriecã erau greci cu toþii) cu comerþ de vin, þuicã,bere ºi hidromel pânã peste poate, bãuturi careturcilor le era interzis sã le con sume, „dar o factotuºi în se cret”.

Astfel arãta Tighina la începutul secoluluial XVIII-lea.

Un alt slujbaº al lui Carol, a avut prilejul sã urmãreascã creºterea viermilor de mãtase decãtre þãrani – practicã foarte rãspânditã atunciprin acele locuri – ºi întreg procesul de obþinerea borangicului din gogoºi, lucru nemaivãzut deel, care l-a lãsat în extaz. Tot el vorbeºte despredealurile moldovene, pe care le privea de laBender, acoperite pe mari suprafeþe cu podgorii.

Din rarele ºi disparatele descrieri ale înso -þitorilor lui Carol, deducem totuºi cã regiuneaera bogatã ºi viaþa calmã. În acelaºi timp însã –suntem în primãvara lui 1710 – la Constan ti -nopol, apele politicii erau neliniºtite ºi tulburi:lupta pentru putere se înteþea ºi se produserã maimulte rãsturnãri ºi promovãri de demnitari. Întoamna aceluiaºi an, ajunge mare vizir BaltadjiMehmed paºa, un adversar hotãrât al ruºilor(spre deosebire de precedenþii), care, spre a li -niºti spiritele ag i tate din interiorul imperiului,dar ºi din alte mo tive, hotãrãºte sã înceapã unrãzboi împotriva ruºilor. Istoricii suedezi, în ge -n eral, susþin cã acesta a fost rezultatul uneltirilorlui Carol, care a lucrat la planul bãtãliei în de -taliu, dar dupã Xenopol ºi alþi istorici, nu numairomâni, cauzele adevãrate erau cu totul alteledecât satisfacerea dorinþelor „craiului pribeag”ºi anume, încercarea turcilor de a împiedica ex -tensia ruºilor la Marea Neagrã ºi, în gen eral,

orice mãrire a forþei acestor „protectori ai creºti -nilor din Pen in sula Balcanicã”. Faptul cã regelesuedez a lucrat ºi el la astfel de planuri este deasemenea adevãrat, dovadã, prezenþa unui grupde militari de-ai sãi ca observatori în armataturcã – dar nu de ter mi nant.

Petru cel Mare, pe de altã parte, era sigurde succes ºi fãcu mare zgomot în jurul acesteichestiuni. Înainte de a porni spre teatrul de ope -raþiuni, el participã la Moscova la o slujbã reli -gioasã fastuoasã, cu stindarde roºii care purtauinscripþia: „În numele lui Dumnezeu ºi al Mân -tuitorului” – iar dedesubt, o cruce înconjuratã deraze, cu legenda în limba latinã: „In hoc signovinces!”. O adevãratã cruciadã!

Convingerea þarului în victorie era atât demare, încât îºi exprima cu glas tare dorinþa caosemintele sale sã se odihneascã la Constan -tinopol.

Confruntarea a avut loc la Stãnileºti pePrut, în 8 iulie 1711, cu rezultatul pe care îl ºtim:ruºii au fost învinºi, iar Cantemir, noul domnitorpus de turci în scaunul Moldovei, a fu git înRusia, ascuns în caleaºca Ecaterinei, soþia þaru -lui Petru. Acesta, ar fi putut cãdea prizonier, arecunoscut-o el însuºi mai târziu, dupã ce a scã -pat: „Acolo au avut ei pasãrea în mânã... daraceasta nu se va mai întâmpla a doua oarã!”.

Carol nu a participat la ostilitãþi, cãci nuputea conta pe conducerea supremã, ceea ce elconsidera cã era sub demnitatea sa; dar fiindînºtiinþat de un gen eral al sãu cã turcii par a fiprea toleranþi cu învinºii, se aruncã în ºaua calu -lui ºi veni la Huºi, însã ajunse prea târziu: pacease semnase ºi Petru plecase cu trupele lui. Fu -rios, regele se duse di rect la comandantul turcesc ºi între ei avu loc urmãtoarea discuþie:

Regele: „Aici vãd cã este aliniatã o armatãfrumoasã!”.

Marele vizir: „Este prin graþia luiDumnezeu!”.

Regele: „Este pãcat cã nu a fost folositãmai bine!”.

Marele vizir: „Acum nu mai este nevoie de mai mult, din mo ment ce lucrurile s-au termi -nat!”.

„Aud – zise regele – cã d-ta ai fãcut pace ºidoleanþele mele sunt lãsate la o parte, împotrivapromisiunii sultanului ºi a cuvântului d-tale deonoare!”.

Vizirul rãspunse: „Am câºtigat atât demult pentru Poartã, încât eu mã simt mulþumit!”.

Regele: „Ai fi putut sã câºtigi de o mie deori mai mult, cãci ai avut pe þar ºi toatã armata lui în mâinile d-tale!”.

Vizirul: „Este împotriva legii lui Mahomed


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

sã-i refuzi duºmanului pacea, atunci când el osolicitã; ºi dacã l-aº fi fãcut prizonier pe þar, cinear fi condus þara lui? Nu este bine ca toþi regii sãfie plecaþi de acasã!”.

Carol: „De asta nu trebuie sã-þi pese du -mitale! Dar crezi cã, totuºi, stãpânul dumitale vafi mulþumit?”.

Vizirul: „Eu am armata sub comanda meaºi fac pace atunci când eu voiesc!”.

(Frans G. Bengtsson, Karl XII.s levnad,vol. II, p. 334-335).

Toate insistenþele regelui suedez de a obþi -ne câteva escadroane turceºti cu care sã meargãel împotriva þarului, sã-l ajungã din urmã ºi sã-lia prizonier furã în zadar ºi Carol se întoarsedezamãgit la Bender; Stãnileºti fusese ultimulact din marea tragedie ruseascã a regelui suedez,poate mai mare decât Poltava, pentru cã aici i senãruise ºi ul tima speranþã într-o posibilã întoar -cere a lucrurilor în favoarea sa. Frans G.Bengtsson, la capitolul din cartea sa dedicatacestui eveniment, din care am reprodus ºi dia -logul de mai sus, a ales un motto semnificativ,luat din Omar Ibn Khattabi: „Patru lucruri nu sepot întoarce niciodatã: o sãgeatã pornitã, o vorbã spusã, o viaþã trãitã ºi o ocazie ratatã!”.

Dupã Stãnileºti, Petru se întoarse acasãprin Polonia. El se opri la Varºovia ºi, într-o zi,când lua dineul la regele Au gust, o damã plinã de spirit, nevasta hatmanului Sniavski, îi zise zâm -bind sar cas tic: „Sunt surprinsã foarte mult, Sire,vãzând cu câtã dezinvolturã voi, suveranii, vãþineþi atât de puþin promisiunile ºi ne pãcãliþi fãrã încetare! Astfel, acum trei ani, regele Suediei nespunea tuturor polonezilor sã ne pregãtim toale -tele, pentru a merge cu el împreunã sã ne petre -cem iarna la Moscova ºi, în timp ce noi eramgata sã-l urmãm, el îºi schimbã gândurile ºi seduse la Bender! Acum, Majestatea Voastrã, deasemenea, ne-aþi spus sã ne pregãtim sã mergemla Constantinopol ºi noi deja ne bucuram sãvedem acel frumos oraº, când, deodatã, Înãlþi -mea Voastrã nu mai vrea deloc ºi se întoarce!”.

Înapoiat, la rândul sãu, pe malurile Nis -trului, Carol avu surpriza sã-ºi vadã tabãra inun -datã într-o astfel de stare, încât nu se mai puteare face nimic. Suedezii se mutarã cu patru kmspre nord de Bender, la Varniþa (numele miciilocalitãþi provine de la cuptoarele din apropiereaei, unde se ardea piatra de var necesarã construc -þiilor). Acolo fu clãditã o altã rezidenþã ale cãreiplanuri furã elab o rate de Carol însuºi. „NoulStock holm” cum începuse a fi numitã mica aºe -zare, deveni capitala politicã a Suediei ºi centrual diplomaþiei europene. Ca ºi la Bender, aici

continuau sã vinã trimiºi ai diferitelor curþi occi -dentale ºi de aici dirija regele toate treburileinterne suedeze care îi reveneau ca ºef al sta -tului.

Totuºi, situaþia lui nu era de invidiat. Printratatul încheiat cu ruºii, sultanul se obliga sã-lexpulzeze dacã acesta nu voia sã plece de bu -nãvoie. I se fãcuserã câteva propuneri, dar el nule acceptã. Atunci turcii se hotãrârã sã-l înde -pãrteze cu forþa. La sfârºitul lui ianuarie 1713,trupe de ieniceri aduse spe cial pentru a acþiona,înconjurarã aºezarea suedezã ºi la 1 februarielansarã atacul, urmând ceea ce istoricilor sue -dezi le place foarte mult sã-l numeascã – pro -babil din cauza sonoritãþii cuvântului – „Cala -balâcul de la Bender” (deºi locul se chemaVarniþa, „Bender” se pare cã a fost mai agreat).

Despre cauzele care au dus la acest dez -nodãmânt tragic precum ºi despre evenimentulîn sine, vom face apel la cronicarii noºtri mol -doveni care, spre deosebire de istoricii suedezi,interesaþi în primul rând – ca sã nu spunemaproape în exclusivitate – de soarta lui Carol ºi arestului de trupe de la Poltava care îl însoþeau,cunoºteau mult mai bine situaþia ºi soarta po -pulaþiei autohtone vizavi de ºederea acestorstrãini printre ei.

De la bun început, o remarcã de ordingen eral: toþi cronicarii noºtri erau critici, în pri -mul rând, faþã de regele suedez, pentru difi -cultãþile provocate populaþiei moldovene de tru -pele sale ºi – mai ales – ale aliaþilor sãi pe care el, fie cã nu voia, fie cã nu putea sã le stãpâneascãde la provocarea de abuzuri. Astfel, NicolaeCostin, mare logofãt de Moldova, dacã apreciala sue dezi „vitejia, care le punea toatã lumea lapi cioare”, regele lor era, în ochii sãi, doar untrufaº ridicat, prin mândria lui, împotriva luiDumnezeu Însuºi, care „se suise sus” ºi avea„laudã mare” dar, dupã Scripturã, avea sã fiecoborât, ca pedeapsã, „pânã în iad”.

Nicolae Costin continuã: „Acest Crai, cumare semeþie ºi cu multã îndrãznealã s-au fostsculat asupra altor stãpânitori de oaste: asupraCraiului Poloniei ºi a Craiului Danemarcei ºi aPrincipatului de Brandemburg ºi a Principatuluide Saxonia ºi asupra altor principate, cãroramul te stricãciuni ºi pagube le-a fãcut þãrilor lor,þinând oaste [fãcând rãzboi – n.n.] câþiva ani; ºicu atâta sumeþie ºi mãrire s-au fost înãlþat nu -mindu-se Leu Nebiruit...

Acsinte Uricariul, boier ºi el, cu bunãºtiin þã de carte ºi un bun observator al eve -nimentelor din vremea sa, deºi critic ºi el laadresa lui Carol, nu poate, totuºi, sã nu-ºi exprimeadmiraþia pentru soldaþii suedezi care, nãpãstuiþi


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

de soarta tristã la care au ajuns la un mo ment dat(ºi de care regele lor nu era chiar strãin), conti -nuau sã-l adore ºi sã fie gata sã moarã pentru el,fãrã cea mai micã ezitare, dacã li s-ar fi cerut:„...ªi adevãrat mi se pare – spune Uricariul – cãn-or fi alþi oameni pe lume a nu se teme demoarte ca Svezii!”.

Pasajele reproduse mai jos încep cu eve -nimentele de dupã Stãnileºti: Carol se afla deciînapoi la Bender [de fapt Varniþa], iar o partedintre ostaºii sãi ºi cei polonezi (pe care îi so -cotea tot ai lui) erau rãspândiþi în continuare prin oraºele ºi satele Moldovei, întreþinuþi de popu -laþia localã.

„...Foarte greu îi era lui Nicolae-Vodã sãîmplineascã poruncile Împãrãþiei [Porþii – n.n.],Moldova fiind o þarã prãdatã ºi robitã [...].

Avea firman Nicolae-Vodã ºi pentru sco -sul oºtenilor lui Halitski [comandantul restuluide trupe poloneze care luptaserã sub steagul luiCarol con tra ruºilor – n.n.] ºi l-a trimis Saras -kerului [comandantul turc – n.n.] de la Tighina,la Kara Mehmed Paºa, care se ºi apucase sãîmplineascã porunca; dar întâmplându-se de l-au ridicat pre dânsul, au trimis pe Ismail PaºaSarasker ºi nimic nu s-a isprãvit; cãci IsmailPaºa nu numai cã n-a scos pe oºteni, ci le-a datvoie sã ºi ierneze în þarã, veghind [împlinind –n.n.] voia Craiului Svezesc; cãci se spuneaatunci cã mulþi Viziri ºi Paºi s-au schimbat prinvoia Craiului Svezesc, la cererea lui cãtre Îm -pãratul [Sultanul – n.n.]; ºi începuserã acum sãse teamã de dânsul Paºii; pentru aceea umblaIsmail Paºa acum tot dupã voia Craiului ºi nimicpeste voia lui nu fãcea.

Scris-a atunci Craiului Svezesc ºi Halitskilui Nicolae Vodã poftindu-l ca sã lase oastealeºeascã sã ierneze în Moldova, promiþând cãsoldaþii nu vor face nicio supãrare pãmântenilorºi cã hrana lor ºi a cailor lor ºi le vor cumpãra cubani; numai puþintel fân sã li se dea acelora caren-au prilejul [posibilitatea – n.n.] sã-l plãteascã,rãspunsule-a Vodã Nicolae cã þara este a Împã -ratului, ºi Împãratul a dat firman sã iasã oºtiledin þarã ºi cum va putea el, Vodã, sã dea voie sãintre oºtile peste raiaua Împãratului? El trebuiasã dea de ºtire Împãrãþiei, ºi precum va veniporuncã aºa se va face! Dar Craiul n-a aºteptatrãspunsul, ci îndatã a trimis ordonanþã la toþioºtenii Leºi, Cazaci ºi Lipscani, sã se ridice ºi sãmeargã unde le va plãcea sã ierneze înMoldova...

...ªi s-a umplut toatã þara de sus pânã josde dânºii pânã la Ro man; ºi nu numai fân, ci ºigrãunþe ºi de mâncare ºi de bãut luau de lapãmânteni; ºi încã mai mult, cei ce se aºezarã la

Hotin ºi Cernãuþi cereau ºi ustavã [tribut – n. n.]ºi luau bani de la oameni, câte un leu pe lunã decal; ºi fãceau mari supãrãri ºi rãutãþi pãmân -tenilor; ºi au început a veni din toate pãrþilejalobe [plângeri – n. n.] la Nicolae-Vodã derãutãþile care le fac Leºii cã bat, chinuie, omoarãpe oameni ºi îºi râd de femei ºi de fetele oame -nilor ºi jefuiesc, nu numai prin case, ci ºi pedrumeþi.

...Mare urgie Dumnezeiascã era pe locui -torii þãrii iernarea la ei a acelor oºteni; cã multãpagubã, supãrãri ºi batjocuri fãceau; care vãzând Nicolae-Vodã cã de aiurea n-are leac, mãcar cãera lucru de primejdie, cã avea pe atunci Îm -pãratul multã dragoste, dar pentru folosul obºtei, neluând în seamã primejdia sa, a scris cu marejale de toate rãutãþile ce fãceau oºtenii aceºtia înþarã; ºi acea jalobã a mers în mâinile Împã -ratului, ºi îndatã milostivindu-se acesta, a trimisel hatiserif [ordin cu pecetea sultanului pentru ase executa imediat – n. n.] lui Ismail Paºa,Seraskelul de Tighina, ca sã scoatã pe toþi oºtenii aceia din þara Moldovei, cã de nu-i va scoate nuva fi bine de dânsul.

Dupã ce a ajuns ordinul împãrãtesc laIsmail Paºa ºi au aflat ºi Craiul Svezesc ºiVoevodul Kiovski de el, s-au mâniat toþi peNicolae-Vodã, cãci îl bãnuiau foarte, cã el afãcut plângerea la Împãratul.”

Iusuf Paºa, deºi avea ordinul Sultanului, atãrãgãnat executarea lui pânã în primãvara ur -mãtoare, când o parte dintre polonezi au trecut în Polonia „ºi au fãcut o seamã de prãdãciuni ºiacolo”, dar apoi au revenit pe pãmântul Moldo -vei. Continuãm cronica:

„...Dupã ce a trecut toamna, în al doilea anal domniei lui Nicolae-Vodã, în postul Crã ciu -nului, [suntem în 1712 – n.n.] ... oastea Cra iuluiSvezesc ºi a Voievodului Kiovski s-au aºe zat peiernat la Hotin, la Cernãuþi, la Suceava, laNeamþu; ajunseserã unii pânã la Bacãu ºi fãceaumulte rãutãþi în þarã; n-avea ce sã le mai facã niciNicolae-Vodã, vãzând cât îl preþuia Împãratul pe Craiul Svezesc; ºi se temea ºi Ismail Paºa dedânsul, cã de curând mazilise Împãrãþia pe IusufPaºa ºi a fãcut vizir pe Suleiman Paºa. Se purtacuvântul cã Craiul Svezesc ºi cu Hanul au fostpricina mazilirii lui...

...Dupã ce Iusuf Paºa a fost mazilit, a doritÎmpãratul ca sã iasã din Þarigrad la Udriu ca sãtrimitã [totuºi – n. n.] ºi pe Craiul Svezesc la þaralui cu cinste...

...Trimisu-i-a Împãratul Craiului Svezesctoate câte îi erau trebuitoare: bani de ajuns, cai,podoabe, care [cu provizii – n. n.] ºi alte lucruriºi-i scrise sã se gãteascã sã meargã în þara lui


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

împreunã cu Hanul ºi Sarskerul, cu oºtile ce s-aurânduit...”.

Carol însã tergiversa plecarea ºi pânã laurmã a rãspuns cã mai stã. Reluãm cronica:

„Mâniatu-s-a foarte Împãratul, dar dejaînainte el începuse a se cãi de cele ce fãcusepentru Craiul Svezesc [cãci – n. n.] s-a adeveritcã nevoinþa Craiului Svezesc nu este pentru fo -losul Împãrãþiei, ci pentru folosul sãu, ba maimult, Împãrãþia sã aibã pagubã [...]. Pentruaceastã pricinã, dar ºi pentru altele neºtiute, cãci, se zice, inima Împãratului este foarte adâncã, auschimbat ºi Împãratul socoteala ºi dragostea ceavea cãtre Craiul Svezesc spre bãnuieli ºi spreurâciuni precum s-a arãtat mai pe urmã; ºi i-auscris Craiului însuºi Împãratul, ca sã se scoale ºisã se ducã în þara lui... Iar Craiul, cunoscând cucâtã dragoste îl privea Împãratul înainte, a so -cotit cã va lãsa dupã voia lui ºi de astã datã; drept aceea, a rãspuns cã nu-i gata bine, nici nu a pututaºa în grabã sã se pregãteascã, [aºa cã – n. n.] sã-i mai trimitã Împãrãþia ºi alþi bani de cheltuialã ºi,pregãtindu-se bine, se va scula ºi va merge înþara lui; ºi cu socoteli dintr-astea, gândea el sãîntoarcã pe Împãrat sã-l mai lase. Dar ºi Împã -ratul se hotãrâse acum sã-l porneascã pe Crai oricu voia ori fãrã voia lui”.

Cu noi ordine primite de la Poartã, Paºa deBender îi scrie lui Nicolae-Vodã ca la rândulsãu, sã facã totul „ca sã-i poatã goni din þarãafarã ºi pre Leºi ºi pe Svezi; iar de se vor punecumva împotrivã, fãrã milã, bãtându-i ºiomorându-i, sã-i scoatã din þarã [...] cã de nu vaputea sã-i scoatã, este mai mare ruºine pentruÎmpãrãþie. ªi apoi va trebui [Vodã – n. n.] sã deaseama”.

Când s-a anunþat ºi s-a aflat ce este pe calesã se întâmple, „în acea zi, seara, au tras toateclopotele la toate bisericile ºi au fãcut Paraclis ºiAcatist, aºiºderea ºi a doua dimineaþã ºi lãudautoþi pe Dumnezeu cã au mântuit þara de Leºi; ºiau fãcut litanii ºi rugãciuni pentru sãnãtatea luiNicolae-Vodã; cã mari ºi nesuferite rãutãþi înce -puserã atunci mai pe urmã a face bieþilor pã -mânteni, cã, mâncând ºi istovind totul de la bieþii þãrani (las a mai zice cele mai mari grozãvii ce lefãceau), începuserã de mergeau ºi pe la caselemazililor [mici boieri, fãrã funcþii publice – n.n.] ºi la case boiereºti ºi la mãnãstiri, ºi istoveautot ce gãseau. […]”.

Dupã aceastã lungã parantezã în care amdescris, cu ajutorul cronicarilor moldoveni cau -zele care au dus la „Calabalâcul de la Bender”,reluãm firul evenimentelor de la sfârºitul luiianuarie 1713, când turcii înconjurarã Varniþa cu trupe aduse spe cial în acest scop.

Mai întâi, regele fusese solicitat sã iasã ºisã se punã la dispoziþia turcilor, dar dupã refuzulsãu ºi baricadarea sa ºi a suedezilor, ieniceriiîncepurã sã tragã cu tunurile, apoi incendiarãclãdirea ºi invadarã „Noul Stock holm”, lup tân -du-se corp la corp cu cei asediaþi. S-au semnalatmulþi turci uciºi ºi vreo 13 suedezi. Dupã orezistenþã disperatã, în care regele luptase cusabia în mânã, a fost ºi el dezarmat, dupã ceprimise câteva rãni uºoare. Din „musafir” al tur -cilor, Carol devenise prizonierul lor!

Neºtiind ce sã facã cu el, soldaþii îl aºezarãîntr-un rãdvan ºi-l trimiserã spre Salonic sauAdrianopol, nu se ºtia prea bine. Plecarea dinVarniþa se fãcu la 6 februarie ºi cortegiul coborîmai întâi spre sud-vest, pânã la Isaccea, apoitrecu Dunãrea ºi o luã spre sud, prin Dobrogea,pe drumul vechi care fãcea legãtura cu Constan -tinopolul. În cele din urmã convoiul se opriîntr-o localitate micã, numitã Demotika (astãziDidymoteikon), la circa 40 km în linie dreaptã,spre sud de Adrianopol.

Carol a stat în Turcia peste un an ºi ju -mãtate. Pânã la urmã, toatã lumea, inclusiv re -gele suedez, voia o rezolvare a acestei situaþiiambigue ºi lipsite de sens. Din trei cãi de în -toarcere posibile, una prin Polonia, alta prinFranþa, cu vaporul ºi a treia prin Balcani, el aales-o pe ul tima, prin Þara Româneascã, Tran -silvania ºi Imperiul Habsburgic. Carol voia sãfacã acest drum neoficial ºi in cog nito. În toamna lui 1714, dupã ce trimise o prea frumoasã scri -soare de mulþumire sultanului pentru gãzduire ºidupã primirea unui nou împrumut în bani de laÎnalta Poartã, dar ºi cadouri de la sul tan, Carol alXII-lea porni la drum – era 20 septembrie –însoþit de suedezii sãi ºi o escortã turceascã datãde sul tan.

La început, cãlãtoria s-a desfãºurat în curat stil ori en tal, cãci turcii erau cei care dãdeau tonul ºi þineau tactul. Dar Carol se sãturã repede, atâtde ritmul lent al cãlãtoriei, cât ºi de tot spec -tacolul în care era implicat fãrã voia lui. Într-onoapte, în Bul garia, regele dãdu deºteptarea laora unu; turcii, buimãciþi, furã surprinºi ºi, pânãsã se dumireascã, suedezii o luaserã din loc ºierau departe. Ei trecurã Dunãrea pe la Rusciuk ºi Carol ajunse din nou pe pãmânt românesc, dedata aceasta în Tara Româneascã. El continuãdrumul cu ai sã spre nord „ºi ajunse la Piteºti înValahia, ultimul oraº pe teritoriul turcesc”(Frans G. Bengtsson, op. cit. p. 372) la data de 8octombrie 1714.

Oricum, turcii ar fi venit numai pânã laDunãre, aºa era ordinul. Iar de la fluviu încolo,Carol nu mai întâlni pe nimeni în drum, cãci erau


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

dispoziþii de la Poartã, ne spune Iorga, ca „niciDomnul ºi nici boierii sã nu se înfãþiºeze grã -bitului cãlãtor”.

G. I. Ionescu-Gion (Cãlãtoriile lui Carolal XII-lea, regele Suediei prin Þara Româ neas -cã, Bucureºci 1890, p. 12-13) ne dã mai multedetalii referitoare la traseul ºi cãlãtoria regeluisuedez prin acele locuri. El ne spune cã, de fapt,ºtirile despre plecarea lui Carol în Suedia serãspândiserã mai demult în Turcia ºi cã din Bu -cu reºti, ªtefan-Vodã Cantacuzino, domnitorulþãrii, l-a rugat pe patriarhul Iacob de la Constan -

tinopol sã-i dea cât mai multe detalii despre acest eveniment, astfel încât, ca urmare, el, domni -torul, i-a numit pe boierii care aveau sã-i iasã înîntâmpinare.

Domnitorul fu sfãtuit, însã, la Bucureºti sãnu-i lase pe trimiºii sãi sã ia con tact di rect curegele suedez, aºa cã boierii nu se arãtaserã di -rect, dar acþionau înainte, ca o avantgardã, în aºafel, încât regele ºi grupul sãu sã aibã tot ce letrebuia ºi sã se opreascã pentru odihnã la anu -mite conace.

La Piteºti, regele avu gãzduire „într-o casãparohialã de la marginea oraºului” (Bengtsson,op. cit., p. 373), unde aºteptã împlinirea a douãlucruri: sosirea restului trupelor sale, atâtea câtemai erau, care, dupã calabalâcul de la Bender,

rãmãseserã în Moldova ºi, în al doilea rând, de la Viena, permisul de trecere prin Imperiul Habs -burgic, în drum spre Suedia.

Anunþaþi din vreme de rege, suedezii dinMoldova sosirã la Piteºti pe data de 16 octom -brie. Carol obþinuse de la Poartã autorizaþia caaceºtia sã poatã pãrãsi Imperiul Otoman. Eiîndu raserã lipsuri mari dupã plecarea regelui dela Bender, cãci nimeni nu le mai dãdea atenþie ºinimeni nu-i mai ajuta. Unii dintre ei pãrãsiserãtabãra ºi îºi mai cãutaserã de lucru pe undeputeau. Alþii s-au cãsãtorit pe la noi ºi aici aurãmas.

Domnitorul Tãrii Româneºti nu cunoºteamotivele întârzierii lui Carol la Piteºti, cãci re -gele nu comunica cu nimeni.

„Dar dacã va rãmâne ºi aici mai multe luni, poate un an ºi mai bine?” – se întreba Vodã – ºi îi scria disperat patriarhului: „Cei ce-l însoþesc încãlãtorie nu pot nici sã-l sfãtuiascã, nici sã-lîntrebe, nici sã-l sileascã a-ºi schimba planul!”.

„Voi pleca atunci când voi pofti!” – rãs -pundea Carol chiar unora dintre suedezii sãi.

Îngrijorarea lui Vodã nu era nejustificatã:anul 1714 fusese în þarã rãu: seceta bântuise înlunile premergãtoare strângerii recoltei ºi nu sefãcuse nici grâu, nici orz, nici fân.

„ªi – zicea Vodã în corespondenþa lui cupatriarhul – tocmai de aceste lucruri MaiestateaSa cere pe fiecare zi tot mai mult, aºa cã boieriiînsãrcinaþi a-i procura cele necesare se gãsesc încumplitã strâmtoare... Suntem uimiþi, înmãr mu -riþi ºi întristaþi pânã la moarte. Speranþa ne estenumai la bunul Dumnezeu, ca sã ne ajute sãscãpãm de dânºii ºi sã ridice de pe spinareabieþilor locuitori o atât de grea ºi de cumplitãsarcinã”. (G. I. Ionescu-Gion, op. cit., p. 76).

Între timp, Carol pãrea cã ºtie ce face: îiîmpãrþi pe soldaþii sãi – mai erau 1.168 cu toþii(cu 1.625 de cai ºi 147 de care) – în „divizii” decâte o sutã de oameni ºi acestea, la o zi distanþãîntre ele, pornirã spre nord, trecând în Transil -vania, la Braºov, ºi de acolo mai departe, pe untraseu stabilit, spre Suedia. Primul grup porni ladrum pe data de 25 octombrie. (Ei vor ajunge laStralssund, în Germania de nord, în martie 1715).

Separat, regele se pregãtea ºi el sã con -tinue drumul in cog nito, pe alt traseu, cât mairepede posibil. Adjutantul sãu îi propuse „sãîmprumute peruca neagrã a lui Grotius [eco -nomistul sãu – n. n.], boneta ºi halatul de noapteale lui Müller [alt ofiþer din suita sa – n. n.], sãtragã la cele mai ordinare hanuri, sã comandevin, sã glumeascã cu hangiþa, sã batã pe umeriservantele – mai ales dacã erau frumoase –, sãzãboveascã în pat dimineaþa cât se poate de mult


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Carol al XII-lea al Suediei la Bender (azi Tighina)

ºi, în acest fel, el, Fabricius, îi garanta cã nimeninu-l va lua drept rege al Suediei”. (Frans G.Bengtsson, op. cit., p. 374).

Carol rãspunse cã va trebui sã asculte ºi sãaccepte câteva dintre sfaturile primite. Decisesã-ºi ia pe cap o perucã neagrã (el era pleºuv ºide obicei nu se acoperea), o pãlãrie cu boruritriunghiulare aurite, o manta mare maro cu cãp -tuºealã albã ºi acte pe numele Pe ter Frisk.

În 27 octombrie 1714, seara târziu, Carolpãrãsi Piteºtii cãlare, însoþit doar de douã per -soane: generalul ad ju tant G. F. von Rosen ºilocotenentul O. F. Düring. Micul grup o luã cãtre Transilvania, înspre trecãtoarea Turnul Roºu.Fiind noapte ºi terenul necunoscut, se rãtãcirã.La urmã, descãlecarã ºi urcarã pe un deal prã -pãstios. Peste câtva timp, vãzurã un foc ºi dãdurã de un paznic de porci care dormea. Gratie cu -noºtinþelor de lim bi ale lui Rosen, reuºirã sã sefacã înþeleºi de om, care îi conduse pe parteacealaltã a muntelui, în vale, pânã într-un sat.

Ca sã nu fie recunoscuþi, cãlãtorii noºtri sehotãrârã sã meargã numai noaptea. Apoi regele îl lãsã pe Rosen sã vinã la patru ore distanþã înurmã. El cu Düring (care avea ºi el numeleschim bat în Erik Ungern) continuarã calea spreSibiu. Aici luarã alþi cai ºi, spune legenda, înain -te de a porni mai departe, Carol auzi muzicã dedans ce venea dintr-o salã de bal pe lângã caretocmai treceau. Intrarã, privirã, regele luã o fatãcu care fãcu câteva piruete, apoi pãrãsi locul.Ajunserã la Cluj, trecurã prin Zalãu la 9 no -iembrie – dupã cum aratã o inscripþie în limbamaghiarã de pe o placã albã de marmorã fixatãpe peretele dinspre stradã a casei în care au traspentru odihnã – apoi continuarã prin ªimleulSilvaniei, ul tima localitate din ceea ce mai târziu avea sã fie România ºi intrarã în Ungaria de azila Debretin.

Dupã cum spunea un autor pe care l-ammai citat ºi mai sus:

„Astfel a trecut, pentru prima oarã prinÞãrile Române, un rege al depãrtatei ºi sim -paticii Suedie; în acest fel, Carol al XII-lea, fãrãa voi sã ºtie nici de popor, nici de þarã, nici deDomn, a tãiat România de-a latul, de la Dunãrela Carpaþi, prin Giurgiu, Copãceni, Piteºti, Rucãr – ºi a pierit!”. (G.I. Ionescu-Gion, op. cit, p. 82).

Carol va con tinua sã goneascã nebuneºtespre Budapesta, unde nu se va opri, urmândmalul Dunãrii pânã la Viena ºi de aici mai de -parte, spre nordul Germaniei, la Stralsund, punct deþinut încã de suedezi unde ajunse, dupã sursele suedeze, la miezul nopþii de 10 spre 11 no iem -brie. Cu viteza cu care s-a deplasat de-a lungulEuropei, el a realizat o performanþã demnã de

invidiat pentru acele timpuri, parcurgând odis tantã de 2.175 km de la Piteºti la Stralsundîn 14 zile.

(Existã o inadvertenþã între datele sosirilor ºi plecãrilor regelui în ºi din di verse puncte;flagrantã este cea de 9 noiembrie 1714 care fi -gureazã pe placa de la Zalãu; la o simplã privire,aceasta nu poate fi realã, cãci el nu putea ajungea doua zi la Stralsund – data de 10-11 noiembriefiind confirmatã de toate sursele suedeze; pe dealtã parte, este iarãºi foarte greu de acceptat caîntr-o cursã rapidã în care se angajase, Carol sãparcurgã distanþa de circa 275 de kilometri înlinie directã dintre Piteºti ºi Zalãu în opt zile!Este lãudabil cã cineva s-a gândit sã consemneze tre cerea regelui suedez prin aceastã localitate –Zalãul este sin gurul semn al trecerii sale pe totteritoriul ro mânesc de la Zimnicea pânã la ieºi reaîn Ungaria –, dar este pãcat cã data consem natã pe placã nu corespunde realitãþii. N-a obser vat-o nici Nicolae Iorga, primul care a menþionat-o. Nu ºtim a cui a fost iniþiativa de a o pune, nici cine afãcut-o ºi când anume, presupunem însã, aproa pe cu certitudine, cã ea se aflã acolo de pe vre meacând Transilvania aparþinea Ungariei. O cer ce -tare spre a lãmuri problema ar fi bine ve nitã!)

S-ar crede cã toatã graba întoarcerii înSuedia s-ar datora faptului cã regele a devenitconºtient de lunga lui absenþã de la cârmastatului, þinând sã revinã la Stock holm, cât mairepede posibil. Departe de el un asemenea gând!Regele stãtu la Stralsund, „vis-B-vis” de Suedia,timp de un an de zile, ocupându-se de întãrireacetãþii. Nu pãrea grãbit ºi probabil cã ar mai fizãbovit, dar aflã cã danezii vor sã-l captureze.Porni cu o ambarcaþiune uºoarã sã traversezemarea în noaptea de 10 spre 11 noiembrie 1715ºi, dupã o serie de peripeþii, ajunse la Trelleborg,pe coasta de sud a Suediei. Dupã 15 ani ºi ju -mãtate de absentã, Carol al XII-lea pusese dinnou piciorul pe pãmântul patriei sale.

Nor mal era sã con tinue drumul spre ca -pitalã, unde îl aºtepta toatã lumea. N-a fãcut-onici acum! În mod sigur cã se gândea la acestlucru, dar numai dupã o victorie militarã, ca sãintre în Stock holm triumfãtor, precum un erou,cu glo ria parþial recâºtigatã.

În acest scop, se gândi sã atace Norvegia,aflatã pe atunci în stãpânirea Danemarcei. Îºifixã cartierul gen eral mai aproape de viitorulteatru de operaþiuni la Lund, petrecând prinaceste pãrþi încã trei ani!

La 30 noiembrie 1718, pe la ora nouã sea -ra, se afla la Fredrikshald, o poziþie strategicã,apropiatã de poziþiile norvegienilor, pentru ainspec ta niºte lucrãri de tranºee, când, un glonte


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

rãtãcit (sau cine ºtie...?), i-a strãbãtut tâmplele,omorându-l pe loc.

Proiectilul ucigaº a marcat, nu numai sfâr -ºitul lui Carol al XII-lea, ci ºi al Suediei, ca mareputere europeanã.

„La piPce est finie, allons soupper!” sespune cã ar fi exclamat Philippe Maigret, co -mandantul lucrãrilor de fortificaþii, când trupulneînsufleþit al regelui, purtat de 12 soldaþi, pe otargã, trecu pe lângã el.

Bibliografie selectivã

. Amira, Alessandro, Storia delsoggiorno di Carlo XII in Turchia, Scritta A. A.,pubblicata da N. Iorga,Bucarest, 1905.

. Bengtsson, Frans G., Karl XII:s levnad, vol. I-II, ed. III, Nordstedts, Stock holm, 1936.

. Bogdan, Nicolae, Carol al XII-lea, Editura Cugetarea, Bucureºti, 1930.

. Costin, Nicolae, Scrieri, 2 vol., Chiºinãu, 1990.

. Cristea, George, Regi ºi diplomaþi suedezi în spaþiul românesc (secolele XVII-XX). Ac a de mia Românã,Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2007.

. Dahlgren, S., FrDn stormakt till smD nation, Tiden, Stock holm, 1994.

. Documente de la Riksarkivet (Arhivele Statului) Stock holm:

- Kabinettet för utrikes brevväxling;

- UD:s arkiv 1902 Drs 22, vol. 268, 287, 388, 464, 755, 770;

- Kabinett/UD-Huvudarkivet 1681-1952, vol. nr. 90.. Fabrice, Federico-Ernst von, Anectodes du Séjour du Roi Charles XII de SuJde B Bender, Ham burg

1760; . Grimberg, Carl, Svenska folkets underbara öden, vol. IV-V, P. A Norstedt & Söners, Stock holm, 1916.. Ionescu-Gion, G. I., Cãlãtoria lui Carol al XII-lea prin Þara Româneascã, Bucuresci, 1890.. Iorga, Nicolae, Charles XII B bender. Conférence donnée B Uppsala – „Révue Historique du Sud-Est

Européen”, N-os 4-6 /avril-juin/ 1926.. Kogãlniceanu, Mihail, Frag ments tirés des Chroniques Moldaves et Valaques pour servir B L'histoire de

Pi erre le Grand, Charles XII, Stanislas Leszczinski, DémPtre Cantémir et Constantin Brancovan, Jassy1845.

. Kogãlniceanu, Mihail, Letopiseþul Þãrii Moldovei, 3 vol., Iaºi, 1845-52.

. Lozovan, E., Voyageurs nordiques dans les Pays Roumaines, „Etudes Roumaines de Lund”, XVIII, 1970.

. Mihordea, V., Carol XII la Tighina, Bucureºti, 1943.

. Vol taire, Fr. M., Histoire de Charles XII roi de SuPde, Col lec tion complPtte des oeuvres, Vol. 7, Paris,1877-85.


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

9 aprilie 1945 – revenirea Maramureºului la România. Sfârºitul aventurii secesioniste

a lui Ivan Odoviciuc (20 ianuarie-9 aprilie 1945)

Dr. Ilie GHERHEª

În toamna anului 1944, subunitãþi apar -þinând Armatei Roºii îºi urmau cursullor stra te gic cãtre Berlin, atingând gra -

ni þele sud-estice ale judeþului Maramureº. Dinaceastã direcþie, mai pre cis dinspre Bucovina ºiBistriþa, începând cu ziua de 16 octombrie 1944,aceste efective sovietice s-au revãrsat pestemunþi, începând cu localitãþile Borºa ºi Moisei,adoptând douã trasee de înaintare, de-a lungulcelor douã vãi principale – Iza ºi Viºeu, înspreSighet, capitala de judeþ. Peste tot pe unde autrecut, doar militari ruºi, aceºtia au fost primiþica trupe eliberatoare, iar în unele localitãþi li s-au organizat festivitãþi impresionante. Nu este maipuþin adevãrat cã au fost ºi cazuri când uniidintre localnici, mai ales dintre acei care auparticipat la Primul Rãzboi Mondial ºi au cãzutca prizonieri la ruºi, au creat oarecare acþiuni deostilitate, avertizându-ºi conaþionalii asupra „lu -crului în colhoz” sau „a mâncatului la cantinã,cu gamela”.

În Sighetul Marmaþiei Armata Roºie a in -trat în ziua de 18 octombrie 1944, fiind primitãîn aplauzele mulþimii cu mult entuziasm ºi cu totatâta bucurie, atât de cãtre locuitorii români –care se bucurau cã au scãpat de cumplitul regimhorthysto-fas cist, cât ºi de cãtre unguri – care se„vedeau” oarecum ocrotiþi de cãtre noul ocu -pant, în faþa românilor, care ar fi fost capabili deeventuale „acte de retorsiune”.

Impresionat de primirea de care a avutparte, colonelul Ghiomin – comandantul tru pe -lor sovietice din Maramureº – a cerut instruc -þiuni de la Moscova, în chiar aceeaºi zi, pe carele-a ºi primit, încã de dupã-masã ºi declarã „Ma -ramureºul ca aparþinând României”. În con se -cinþã, comandantul sovietic procedeazã la pre dareaconducerii judeþului „în mâinele ro mânilor”. Deîndatã se dã semnalul de adunare ºi de alarmãprintre toþi fruntaºii oraºului ºi judeþului ºi seconstituie Sfatul Naþional Român, dupã modelulcelui din 1918. Noul or gan ism s-a coagulat dupã

cum a fost gândit încã în închisoare, imediatdupã noaptea de 23/24 au gust 1944, când toþifruntaºii românilor maramureºeni au fost ares -taþi ºi închiºi de cãtre autoritãþile horthyste. Ui -mitor de repede, în întreg judeþul s-a instauratadministraþia româneascã, începând cu oraºulreºedinþã de judeþ – Sighet, procedându-se ime -diat la „românizarea vieþii publice”. La nivelulPrefecturii Maramureº, ca autoritate supremã dela care porneau toate acþiunile ad min is tra tive,Sfatul Naþional Român ºi-a desemnat un comitet le gal, for mat din 20 de membri.

În spiritul unei anumite toleranþe inter -etnice ºi politice, în toamna anului 1944, la Si -ghe tul Marmaþiei se constituie Blocul PartidelorDemocrate care subsuma formaþiuni ale urmã -toarelor forþe politice ac tive din oraº: PartidulNaþional Lib eral, Partidul Naþional Þãrãnesc,Par tidul Ucrainean ºi Organizaþia ComunitãþiiMaghiare. În acest nou or gan ism pol i tic, fiecareformaþiune localã era reprezentatã de câte treidelegaþi. Noul for pol i tic creat urma sã girezeactivitatea Sfatului Naþional Român care re pre -zenta, prin acesta, întreaga populaþie a judeþului.Ul te rior, ca urmare a protestelor foarte vehe -mente, inclusiv ale autoritãþilor militare so vie -tice din oraº, în Blocul Partidelor Democrate aufost cooptaþi ºi comuniºtii, care se vor impune,ajungând sã deþinã un post de viceprimar alSighetului ºi alte posturi în poliþie ºi prefecturã.

În perioada ce a urmat „eliberãrii”, prinSighet s-au perindat 12 comandanþi militari so -vietici, iar pe 15 decembrie 1944 soseºte de laBucureºti maiorul Emil Zahrarcenko, împu ter ni -citul Comisiei Interaliate de Con trol, care ur -mãrea ºi superviza aplicarea armistiþiului dintreRomânia ºi URSS, încheiat la Moscova, în 12septembrie 1944. În îndeplinirea acestei misiuni, ofiþerul su pe rior sovietic a conlucrat cu prefectul judeþului, cu primarul Sighetului, precum ºi cunoile organisme ad min is tra tive.

În paralel, în tot acest rãstimp, în Mara -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

mureºul din dreapta Tisei lua amploare oefervescentã activitate politicã, care era parte aunei acþiuni de alipire a Ucrainei Subcarpatice,la Ucraina Sovieticã. În acest sens, la 22 no -iembrie 1944, la Munkaci (Muncacevo) s-a þinut o mare adunare popularã care a ºi hotãrât înfãp -tuirea acestui deziderat prosovietic. Acþiunea ur -ma sã aibã influenþã directã ºi sã cuprindã ºiteritoriul din stânga Tisei, unde îºi vor face apa -riþia, de îndatã, promotorii unirii Maramureºuluiîntreg la Ucraina. Aceastã propagandã s-a fãcutla început mascat, sub diferite forme, pentru caapoi sã se manifeste pe faþã, antrenând „ele -mentele cooperante din zonã”, care au ºi fostrecrutate în acest sens de cãtre agenþi ai poliþieise crete ucrainene. Încã din luna ianuarie a anului 1945, poliþia ucraineanã era „foarte prezentã” înSighet, iar dupã 20 ianuarie 1945 ºi-a fixat ºi unsediu, respectiv în Casa Darvai de pe stradaGheorghe Doja, fiind condusã de cãtre un anume Polencsak, originar din Ujgorod. Maramureºuls-a aflat, aºadar, în atenþia factorilor politici de la Kiev ºi Ujgorod – centrul republicii autonomeUcraina Subcarpaticã. Emisarii ucraineni ex pe -diaþi la Sighet luau mai întâi con tact cu au -toritãþile sovietice din oraº, cu ucrainenii veniþide peste graniþã, precum ºi cu unii naþionaliºtiucraineni locali, care au îmbrãþiºat cauza uni -onistã: Ivan Odoviciuc, Nicolae Lazarciuc, su -rorile Benkö º.a.

În aplicarea acestui scenariu elaborat laKiev ºi susþinut de Moscova, s-a încercat ºi im -pli carea unor reprezentanþi locali ai românilor,mai ales dintre cei cu carnet roºu, pentru caproiectul, aventura secesionistã sã poatã do bân -di o anumitã credibilitate sau chiar mai mulþisorþi de izbândã. Aºa s-a întâmplat ºi cu ocaziaorganizãrii adunãrii mai sus in vo cate, când s-acelebrat ºi ceremonia de înmormântare a maimultor militari sovietici, deshumaþi din întreagaUcrainã Subcarpaticã pentru a fi reînhumaþi, cumare fast militar, la Munkaci. Cu acel prilejurma sã se citeascã ºi Declaraþia de Unire aMaramureºului românesc din stânga Tisei, laUcraina Subcarpaticã. Comunistul VasileIerima, viceprimarul oraºului Sighet, dar ºi unuldintre liderii comuniºti importanþi, descrie acestepisod astfel: „Pe parcurs, în a doua jumãtate alunii noiembrie 1944, a venit la mine cãpitanulsovietic Sanghinean, comandantul oraºului ºim-a rugat sã adun mai mulþi tovarãºi pentru aparticipa la ceremonia de înmormântare a eroilor

cãzuþi în lupta con tra fascismului”1. Cu un ca -mion adus chiar de un maior sovietic, aceºtia auplecat spre Munkaci, în 21 noiembrie 1944, unde au sosit în aceeaºi noapte, iar duminicã, 22 no -iembrie 1944, dintr-un afiº observat întâm plãtor, delegaþii comuniºti din Sighet citesc cu uimireprogramul manifestãrii ºi sunt surprinºi de in -tenþiile tovarãºilor lor ucraineni. Dupã o scurtãconsfãtuire ad-hoc, aceºtia se hotãrãsc sã nu iacuvântul ºi sã nu-ºi exprime adeziune la sce -nariul regizat, cu toate cã erau trecuþi în pro to -col. La un mo ment dat, aceºtia au fost chemaþi sã semneze documentul de alipire a Mara mu reºului românesc la Ucraina Subcarpaticã, dar spre ma -rea lor onoare au refuzat, cu demnitate. Referitor la aceste momente cruciale din viaþa sa, acelaºiVasile Ierima consemna urmãtoarele: „Marþi,dupã ce a venit preºedintele (Ivan Turianiþa – n.n. I.G.), însoþit de Fisch Er nest, m-am dus lapreºedinte ºi i-am comunicat cã delegaþia noas -trã nu poate sã-ºi manifeste ade ziunea alipiriiMaramureºului românesc la Ucraina Sub car pa -ticã, întrucât nu are mandat din partea poporuluiîn privinþa aceasta. L-am rugat sã ne punã ladispoziþie un camion cu care sã ne întoarcem laSighet, unde vom informa poporul ºi, ul te rior, îivom comunica rezultatul. În loc de camion, ne-aînjurat ºi dat afarã din birou”2.

Atitudinea preºedintelui Ivan Turianiþaeste uºor de înþeles în condiþiile în care pânã ºisoþia lui a fost „descoperitã” ca desfãºurând oactivitate proucraineanã, inclusiv prin cãlu gã -riþele greco-catolice ucrainene, foarte ac tive înacea vreme în tot Maramureºul. Acestea, submasca misionarismului creºtin, lângã crucea luiHristos au aºezat, însã, ºi secera cu ciocanul alenaþionaliºtilor ucraineni prosovietici, servind înacest fel miºcarea de secesiune.

Ce nu s-a reuºit la Muncaci se va reuºi, dinpãcate, la Sighet. Referindu-se la acþiunile încer -cate la nord de Tisa cronicarul nostru VasileIerima consemna, în continuare: „Cam dupãvreo zece zile, maiorul Davidenco care dirijaop era de alipire a Maramureºului românesc laUcraina Subcarpaticã, într-o searã, a þinut cumine ºi cu Moiº Ion, la mine acasã o ºedinþã delãmurire, prin tãlmaci. Ne-a explicat cã estevoinþa tovarãºului Sta lin (subinierea noastrã –I.G.) ca Maramureºul românesc sã facã parteintegrantã din URSS, pentru nodul de cale feratãCâmpulung la Tisa-Valea Viºeului, pentru cãURSS va purta rãzboi cu SUA ºi Anglia. Pentru


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Serviciul Judeþean Maramureº al Arhivelor Naþionale (în continuare S.J.M.M. al A.N.), Fond P.C.R., VasileIerima, Amintiri, mss.

2 Ibi dem.

aceasta linia feratã trebuie sã fie în mâna so -vieticilor, iar trenurile sovietice sã nu fie supusecontrolului în tranzit”1. Maiorul sovietic ºi-a în -cheiat pledoaria încurajându-i pe cei doi tovarãºi ºi spunându-le cã are mare încredere în ei, cabuni comuniºti ºi cã vor înþelege ºi sprijini op erade alipire. Aceºtia s-au abþinut pe mo ment, fãrãsã-i promitã colaborarea, iar sovieticii s-au adre -sat, în continuare, altor comuniºti: lui Fisch Er -nest ºi surorilor Benkö Adela ºi Ilona. Fisch Er -nest le-a refuzat sprijinul, dar Benkö Ilona se vadeplasa imediat la Ujgorod, unde, în calitate deautoproclamatã „reprezentantã a poporului dinMaramureº”, s-a întâlnit cu Ivan Turianiþa, cualþi oficiali ºi comuniºti ucraineni, aderând laplanul de alipire a Maramureºului românesc laUcraina Subcarpaticã.

Ca o consecinþã directã a proiectelor ane -xioniste ucrainene, în luna ianuarie 1945 SfatulNaþional Român exista ºi se manifesta aproapefor mal. Cu un tupeu greu de imaginat pânã nudemult, puterea a fost acaparatã de cãtre func -þionarii ucraineni ºi exercitatã în consecinþã.Aceºtia, împreunã cu agitatorii de profesie, s-audedat la o gamã largã ºi diversã de presiuni:oferte generoase de funcþii în noile structuri ad -min is tra tive sau, dimpotrivã, ameninþãri cudistru gerea bunurilor, cu exterminarea fizicã sau deportarea în Si be ria. Dupã cum se ºtie, la ordi -nul Moscovei, încã din luna noiembrie 1944,Legiunea de Jandarmi Maramureº a fost dislo -catã ºi retrasã la Zalãu ºi Oradea, ceea ce aîncurajat ºi favorizat ºi mai mult acþiunile sece -sioniste ucrainene.

În acest climat cu accente grave de vid deputere, la 20 ianuarie 1945, la Sighet este orga -nizat un miting de alipire a Maramureºului laUcraina Subcarpaticã, ocazie cu care se va de -clanºa o campanie de strângere de semnãturi înacest sens. Tot atunci, maiorul NKVD Svetch -nikov l-a forþat pe subprefectul Teodor Bocotei(etnic ucrainean din Maramureº) – care a ºi fostînlãturat imediat din funcþie – ºi pe încã 12consilieri sã semneze manifestul de sprijinire aunirii, precum ºi pe cei doi vicari greco-catoliciTi tus Berinde – român ºi Andrei Medveczy –ucrainean. Adunarea, þinutã pe 20 ianuarie 1945, precum ºi toate cele întâmplate în acea zi nefastãpentru Maramureº au fost generos ºi cu entu -ziasm reflectate în paginile ziarului „Poporul”,din 28 ianuarie 1945, sãptãmânal editat de A.Kaufman ºi fiul. Evenimentul este prezentat ºi

justificat de cãtre Benkö Ilona în chiar articolulde fond, din care reþinem urmãtoarele pasaje: „1. Sã se îndrepte starea socialã a lucrurilor; 2. Sã serepare nedreptatea istoricã ºi naþionalã, precumºi sã se schimbe, în sfârºit, starea geograficãnenaturalã prin care Maramureºul este tãiat îndouã; 3. Sã se asigure traiul armonic ºi progresulpopoarelor conlocuitoare”2.

Primele douã deziderate sunt de-a dreptulabsurde ºi hilare; dupã ce cã douã treimi dinvechiul comitat Maramureº au fost arondateRuteniei Subcarpatice, din raþiuni bazate doar pe capriciile catolice ale unei Eu rope rãzbunãtoare,de dupã Primul Pãzboi Mondial, acum se cereaºi cea de-a treia parte de la statul român ca„reparare a unei nedreptãþi istorice”. La 28 ia -nuarie 1945 este convocatã, ca atare, o „MareAdunare Generalã pentru toþi locuitorii din Si -ghet”, în sala cinematografului. Aceastã întru -nire a fost deschisã prin discursul rostit deNicolae Cumnacu, un ac tiv ist comunist trimis de la Bucureºti pentru a studia problema ºi pentru agãsi soluþii de rezolvare a acesteia în favoareaRomâniei. În preziua adunãrii acesta se expri -mase foarte ve he ment împotriva alipirii laUcraina Subcarpaticã a Maramureºului. Noap -tea de 27/28 ianuarie 1945 acesta ºi-o petrece,însã, la surorile Benkö, iar a doua zi, în discursulsãu a pledat pentru unirea Maramureºului laUcraina Subcarpaticã, precizând cã vorbeºte,atât în numele sãu, cât ºi în numele FrontuluiNaþional Dem o crat. Politrucul bucureºtean afost atât de bine (pre)lucrat de cãtre surorileBenkö, încât a trecut în revistã istoricul „miºcã -rilor” de unire ale ucrainenilor maramureºenide-a lungul timpului, alte evenimente sociale –încercãri „înecate în sânge”. A mulþumit apoiemoþionat destinului cã l-a învrednicit sã trã -iascã aceastã „clipã scumpã” sufletului sãu (deetnic ucrainean – n.n. I.G.). Dupã acest discurs afost ales în „unanimitate” prezidiul adunãriipopulare, în frunte cu Ivan Odoviciuc, TeodorBocotei, dr. Iuliu Hodor, dr. Szollosy Tibor ºivicarii Medveczy Andrei ºi Ti tus Berinde. Dupãintonarea imnului de stat sovietic care deja „numai suna strãin” în Maramureºul de curând eli -berat ºi/ sau ocupat, se va da citire celor douãtelegrame adresate lui I. V. Sta lin ºi N. S.Hruºciov. În cadrul adunãrii, la propunereaFron tului Naþional Dem o crat, au fost aleºi 32 demembri ai Comitetului Poporului. Aceºtia eraupreponderent ucraineni de pe cele douã maluri


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Ibi dem.2 Benkö, Ilona, Trãiascã Unirea Maramureºului cu Ucraina Subcarpaticã, în „Poporul”, an 1, nr. 3, din 28 ianuarie

1945, p. 1.

ale Tisei, maghiari, evrei, dar ºi câþiva români. În acest cadru s-a redactat ºi o „Rezoluþie a Adu -nãrii Gen er ale a cetãþenilor oraºului Sighetpentru unirea Maramureºului cu mama sa, Ucraina Subcarpaticã”. Tot acest spectacol a fost regizatîndeaproape de maiorul NKVD Davidenco(etnic ucrainean, ºi acesta – n.n. I.G.) ºi super -vizat de cãtre maiorul Emil Zaharcenko, sin -gurul emisar al Comisiei Aliate de Con trol înMaramureº. Sub ameninþarea expresã, sau doarsugeratã, a pistoalelor celor doi ofiþeri sovieticiºi ale altora din salã, toþi cei prezenþi au fostsomaþi sã semneze Declaraþia de Unire laUcraina Subcarpaticã.

Organismul care a fãcut posibilã trecereade la Sfatul Naþional Român, la Comitetul Popo -rului, al („erei Odoviciuc”) a fost Frontul Naþio -nal Dem o crat. La nivelul þãrii noastre, sub faþada F.N.D.-ului, comuniºtii au început încã din sep -tembrie 1944 ofensiva pentru preluarea puterii.În judeþul Maramureº documentele con sem nea -zã constituirea F.N.D.-ului la Sighetul Mar ma -þiei abia în decembrie 1944, aici existând uncomitet alcãtuit, cu precãdere, din etnici ucraine ni.

Începând cu luna ianuarie 1945, aºadar,noua „administraþie” ucraineanã destituie bru talautoritatea româneascã instituitã de cãtre SfatulNaþional Român, declarã dizolvat acest or gan -ism, numind noi titulari, mai ales în Sighet, darparþial ºi în judeþ. Ca pre fect a fost instalat IvanOdoviciuc (supranumit „Atotputernicul”), fostul avocat al Episcopiei Ortodoxe a Maramureºului, un ucrainean bucovinean de origine, un aven -turier cuzist, care a trecut de partea lui Hit lercând acesta cucerea Kievul, felicitându-l în scrispe Führer. Acum când ºansa istoricã îi surâdeadin altã perspectivã, a devenit subit „ma re pa -triot ucrainean”, în fapt un speculant al ocaziiloristorice.

În dupã-amiaza de 28 ianuarie 1945, Co -mitetul Poporului ºi-a ales o delegaþie per ma -nentã formatã din 15 persoane, care urma sãrezolve problemele curente ale oraºului. Aceastã structurã administrativã era compusã din nouãucraineni, trei unguri, doi români ºi un evreu.Urmãtorul obiectiv al acesteia l-a reprezentatcrearea structurilor de conducere ale judeþuluiconvocându-se, tot la Sighet, pentru 4 februarie1945 „Congresul Comitetelor Poporului din co -munele maramureºene”. În cadrul ºedinþeiacestui Congres s-a ales „Comitetul PoporuluiJudeþean Maramureº”, for mat din 32 de membri, care, la rândul sãu, îºi va alege o delegaþie per -

manentã avându-l drept preºedinte tot pe IvanOdoviciuc. A doua zi, în 5 februarie 1945, Co -mitetul Judeþean al Poporului ºi-a început ºe -dinþa în mod festiv, numind principalii funcþi -onari, iar ca primã mãsurã adoptatã a fosthotã rârea de eliminarea a limbii române ca limbã oficialã, înlocuind-o cu cea ucraineanã.

Primul congres al delegaþilor ComitetelorPoporului a mai hotãrât ºi stabilit ca drapeluloficial al Maramureºului sã fie steagul roºu cusecera ºi ciocanul, în colþul din stânga su pe rior,cu urmãtoarea inscripþie în limba ucraineanã:„Trãiascã unirea Maramureºului cu Ucraina So -vieticã”.

Durata scurtã de timp (20 ianuarie - 9 apri -lie 1945) a tentativei de instaurare a regimuluiucraineano-sovietic nu le-a oferit actoriloracesteia rãgazul necesar de a se ºi înstãpâni. Pemul ti ple cãi aventurierii ucraineni au cãutat sãatragã de partea lor întreaga populaþie a Mara -mureºului. În satele româneºti, însã, ei ºi ac -þiunile lor nu au fost priviþi ºi primiþi decât cutotalã ostilitate. Mai mult decât atât, aceºtia aufost ironizaþi, batjocoriþi, iar în unele cazurichiar bãtuþi ºi arestaþi. Aºa s-a întâmplat ºi cuocazia tentativei de implementare a reformeiagra re în Maramureº, dupã model sovietic: „Încadrul acþiunii de aplicare a reformei agrare,hotãrâtã de cãtre guvernul din Ujgorod, la în -ceputul lunii martie 1945, administraþia ucrai -neanã a trimis la sate echipe în vederea aplicãriilegii, exproprierii moºiilor ºi împãrþirea la þã -rani”1. Încercând sã-i atragã cu di verse pro mi -siuni pe þãranii maramureºeni, aceste echipe dereformiºti ucraineni au fost luate în derâdere,fiind întrebaþi unde le sunt vacile ºi „pomântul”,în „taºcã” (servietã)?2.

Localitatea Ieud, devenitã bas tion de luptãantiucraineanã, a reuºit sã aresteze la început 6oameni trimiºi de la Sighet, pentru ca apoi nu -mãrul celor capturaþi, dintre ucraineni sã ajungãla 25. Din rândul ieudenilor a fost împuºcat unsãtean izolat, undeva la marginea satului,dinspre intrarea din drumul prin ci pal.

Liderii românilor din Maramureº au des -fãºurat o activitate deosebit de riscantã ºi efi -cientã de mobilizare a antiunioniºtilor, respectiva adepþilor rãmânerii judeþului la þara mamã –România. În acest sens au strâns peste 80.000 desemnãturi, în trei exemplare pe care le-au trimisguvernului de la Bucureºti, prin trei emisari,pentru a rãzbi mãcar unul. Aºa a ºi fost, pânã la


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 S.J.M.M. al A.N., Fond P.C.R., Grigore Balea, Amintiri, mss.2 Ibi dem

urmã, un ex em plar din moþiunea redactatã atunci cu cele 80.000 de semnãturi a ajuns la Bucureºti.

În alt plan al rezistenþei antiucrainene, li -derii mai activi s-au mobilizat, iar la 5 mar tie1945 au reuºit ca în fruntea cetelor de români,parþial înarmate, sã ameninþe Sighetul. Co mi -tetul Poporului (Ucrainean) s-a alarmat, au fosttrimise trupe de întâmpinare a celor peste10.000 de români la podul de la Vad. Unii dintreromâni nu s-au mai supus somaþiei, iar doi dintre ei au fost uciºi: Gheorghe Þicalã ºi Ion Ivaºcu –ambii din Viºeul de Sus. În fruntea viiturii deromâni, strânsã de pe cele douã vãi principale ale Maramureºului (Viºeu ºi Iza) s-a remarcat pri -marul Borºei, Gavrilã Mihali, zis ªtrifundã1.

În Maramureºul ocupat, mai mult decât întot Ardealul, întârzierea reinstaurãrii admi nis -traþiei româneºti a avut consecinþe tot mai dra -matice, cu fiecare zi ce trecea. Reintroducereaadministraþiei româneºti în Ardeal ºi sãrbãtoarea organizatã pe 13 martie 1945 la Cluj au fãcut sãrenascã în sufletele românilor maramureºenispe ranþa cã nu vor fi abandonaþi de cãtre statulromân, aºa cum s-a întâmplat la sfârºitul Pri -mului Rãzboi Mondial cu românii din dreaptaTisei. Atât partidele istorice, cât ºi comuniºtiiîncercau, chiar ºi în împrejurãrile descrise, sãacumuleze cap i tal pol i tic din aceastã gravã pro -blemã de la frontiera nordicã a României. Laconferinþa prefecþilor, þinutã la Bucureºti, în data de 29 martie 1945, la care urmau sã participe ºicei 13 prefecþi ai judeþelor cedate parþial sau to -tal în 1940, Maramureºul nu a fost reprezentat de cãtre Ivan Odoviciuc. Cu acest mo ment eve -nimentele din Maramureº au fost conºtientizatela nivel naþional ºi asumate ca o mare neîm -plinire pentru guvernul Groza, rãmânând un obi -ectiv imediat de îndeplinit. În acest sens, a fost

trimis în Maramureº comunistul Nicolae Gold -berger. Acesta a luat legãtura, mai ales, cu orga -nizaþia P.C.R. din Sighet, expunându-i-se în de -taliu situaþia, dar, dupã ce a avut o întrevedere ºicu maiorul Davidenco, a concluzionat cã „nu sepoate face nimic, Maramureºul rãmâne anexat”,întorcându-se la Bucureºti. Comitetul Cen tral alP.C.R. a fost profund nemulþumit de rezoluþiiledate de cei doi emisari, Nicolae Goldberger ºiNicolae Cumnacu, ºi hotãrãºte, în consecinþã,sã-l trimitã în Maramureº pe Vasile Luca.Înainte de a-l trimite, Bucureºtiul a mai luat odatã legãtura cu Moscova ºi s-a încredinþat cã nuest voinþa expresã a Moscovei ca întregMaramureºul sã facã parte din Ucraina Sub -carpaticã, ci este doar consecinþa unui exces dezel al comuniºtilor ucraineni. Ca atare, pe 7aprilie 1945, peste vârful Gutâi descindea înMaramureº Vasile Luca, echipat în uniformã demaior sovietic, înarmat ºi având gardã militarãcu el. Dupã ce dezarmeazã la poarta de intrare de pe Gutâi garda pusã de Ivan Odoviciuc pentru a-i interzice intrarea în Maramureº, acesta se depla -seazã cãtre Sighet. Ajuns aici se prezintã la Co -mi sia Aliatã de Con trol, unde maiorul Zahar -cenko îi declarã cã nu are nicio dispoziþieex presã în acest sens ºi cã el ºtie cã „aici eRomânia”. Edificat asupra situaþiei, la 8 aprilie1945, Vasile Luca se deplaseazã pânã laMuncaci, de unde vine, însã, cu rãspuns negativ.În 9 aprilie 1945 dupã ce, în prealabil, a consti -tuit un alt Consiliu al Frontului Naþional Dem o -crat, a trecut la preluarea aparatului admi nis -trativ de la titularii regimului ucrainean;pre fectul Odoviciuc a fost dezarmat ºi invitat sãtreacã frontiera. De la Cluj, în chiar aceeaºi zi avenit sã-ºi preia funcþia de pre fect al Mara mu -reºului avocatul dr. Iulian Chita.

ANEXÃ (Inedit)

Moþiunea votatã de românii din Maramureº în ziua de 1 martie 1945

„Poporul român din Maramureº, pãstori, muncitori, preoþi, învãþãtori ºi funcþionari,reprezentaþi prin delegaþii lor deplin împuterniciþi din comunele: Bârsana, Bãcicoiel, Botiza,Cuhea, Dragomireºti, Glod, Ieud, Nãneºti, Onceºti, Poienile Glodului, Rozavlea, Sãcel,Sãliºtea de Sus, Slãtioara, ªieu, Vãleni Berbeºti, Budeºti, Cãlineºti, Corneºti, Crãceºti,Deseºti, Fereºti, Giuleºti, Hãrniceºti, Hoteni, Rona de Jos, Sãrãsãu, Sat ªugatag, Sãpânþa,Sârbi, Vad, Valea Porcului, Iapa, oraºul Sighet, Borºa, Leordina, Moiseiu, Petrova, Viºeul de


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Ilie Gherheº, Maramureºul între Dictatul de la Viena ºi Conferinþa de Pace de la Paris (30 au gust 1940-10februarie 1947), Biblioteca „Petre Dulfu”, Baia Mare, 2002, p. 79-136.

Jos, Viºeul de Sus, Viºeul de Mijloc s-au adunat într-o mare adunare, spre a hotãrî asuprasoartei sale.

Întreg poporul este convins cã lumea ce se creeazã din frãmântãrile rãzboiului de acum,va fi alcãtuitã pe principiile de libertate ºi democraþie, cari au fost concretizate în ChartaAtlanticului ºi reafirmate cu ocazia repetatelor întâlniri ale marilor aliaþi.

În baza acestor principii, fãrã de care pacea durabilã ºi progresul naþiunilor nu poate fiasigurat, poporul român de muncitori, þãrani din Maramureº, în numãr de una sutã mii suflete,formeazã majoritatea absolutã a locuitorilor din acest judeþ, crede cã este necesar sã-ºi spunãazi rãspicat pãrerea asupra felului cum doreºte sã-ºi fãureascã soarta. De aceea îºi exprimãvoinþa sa cuprinsã în urmãtoarele puncte:

1. Poporul român din Maramureº îºi exprimã neþãrmurita sa recunoºtinþã faþã deglorioasa Armatã Roºie ºi marele ei comandant, Mareºalul Sta lin, care ne-a eliberat de jugulfas cist maghiar.

Poporul român este hotãrât a împlini toate condiþiile tratatului de armistiþiu încheiatîntre U.R.S.S. ºi România, în 12 septembrie 1944 ºi vrea sã ajute din rãsputeri la cât maigrabnicã zdrobire a fascismului ger man.

2. Noi, poporul român din Maramureº, vrem cu toatã tãria sã aparþinem patriei noastreRomânia, de care am fost rupþi în mod miºelesc prin Tratatul de la Viena, în 1940. Aceastãvoinþã hotãrâtã de la care nimic nu ne poate îndepãrta, am exprimat-o ºi prin cele 80.000 voturilibere subscrise prin declaraþiile de unire cu România ºi prezentate guvernului român.

Aducem omagiu scumpului nostru Suveran M.S. Regele Mihai I, care, împreunã cuviteaza noastrã armatã, a determinat revenirea la sânul patriei româneºti a românilor subjugaþi de imperialismul germano-maghiar.

3. Poporul român din Maramureº, declarã cã nu recunoaºte niciun fel de acþiune care artinde la ruperea judeþului de dincoace de Tisa, de la trunchiul þãrii româneºti, cãruia aparþine de drept ºi de fapt, atât prin anularea tratatului de la Viena, cât ºi prin majoritatea locuitorilorromâni. Orice altã tendinþã este strãinã ºi contrarã vieþii poporului român din Maramureº.

4. Vrem ca împreunã cu fraþii noºtri din Statul Român sã muncim la formarea unei þãribogate pe principiile de legalitate, ordine, democraþie, libertate ºi bunãstare socialã, încolaborare sincerã ºi prieteneascã cu toate naþionalitãþile pe cari soarta le-a aºezat printre noi.

5. Declarãm mai departe cã actuala conducere a oraºului Sighet ºi a judeþuluiMaramureº, de sub preºedinþia D-lui Ioan Odoviciuc, nu prezintã interesele poporului românce munceºte, n’a fost aleasã de el ºi exercitã conducerea ºi administrarea trebilor publice înmod samavolnic. Declarãm mai departe cã aceastã conducere, atât prin persoanele strãine dejudeþ din care este compusã, cât ºi competinþa sa antidemocraticã, nu garanteazã executareaîntocmai a condiþiilor de armistiþiu între U.R.S.S. ºi România

Cerem imediata înlãturare a acestei conduceri, atât de la judeþ, cât ºi de la oraºul Sighetºi repunerea în funcþiune a reprezentanþilor poporului român.

6. Cerem ca în baza tratatului de armistiþiu încheiat între aliaþi ºi Ungaria, toþi funcþi -onarii aduºi în ultimii patru ani de administraþie maghiarã sã fie repatriaþi”.

Sighet, la 5 martie 1945

Comitetul de conduceres.s. Preot Ioan Duncas.s. Iusco Ilies.s. N. Vanceas.s. Emil Vãleanu1.


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Arhivele Naþionale Istorice Centrale Bucureºti, Fond Preºedinþia Consiliului de Miniºtri-Serviciul Spe cial deInformaþii, Dosar 69/1944, fila 60-62.

Culturã slavonã ºi româneascã, în Mãnãstirea Bistriþa Olteanã

(Secolele XV-XVIII)

Arhim. Veniamin MICLE

Odatã cu organizarea mãnãstirilor înviaþã de obºte, Sfinþii Pãrinþi au aºe -zat la temelia lor principiul rugã -

ciunii ºi al muncii. Pe lângã rugãciunile înco mun ºi particulare, munca manualã sau ru -codelia necesarã câºtigãrii întreþinerii, Rân du -ielile monahale au prevãzut ºi alte preocupãrizilnice pentru cãlugãri: pictura, caligrafia, mi -niatura, sculptura, traducerea ºi scrierea cãrþilorcultice, religioase ºi de culturã generalã. Acest gende activitate s-a desfãºurat de-a lungul se colelor închilii sau în spaþii anume amenajate, ateliere, bi -blio teci ºi scriptorii. Tinerii de prin deau arta ºi cul -tu ra de la cei vârstnici, iar când numãrul ucenicilorcreºtea, grupul primea nu mele de ºcoalã.

Mãnãstirea Bistriþa, ca toate celelalte dinzona creºtinismului, a promovat creaþiile artis -tice ºi culturale, care mãrturisesc pânã astãzidespre profunzimea trãirii ºi gândirii cãlu gã ri -lor, precum ºi despre hãrnicia ºi devotamentulcu care s-au consacrat slujirii lui Dumnezeu ºipromovãrii spiritualitãþii ortodoxe ºi româneºtiîn viaþa poporului nostru.

Cea mai veche ºcoalã din Oltenia, men -þionatã documentar, apare la Mãnãstirea Bistriþa, fiind organizatã în secolul al XV-lea, când aparºcoli de grãmãtici, cu rol educativ ºi so cial-cul -tural, asemãnãtoare celor de „grammatici” sau„ars notaria” din Franþa, Þãrile de Jos, þãrilegermanice ºi Ungaria1.

Pentru a cunoaºte cultura promovatã deºcolile bistriþene, la început în limba slavonã,apoi în cea românã, vom prezenta în ordine cro -nologicã unele aspecte ale acestei istorii.

Cultura slavonã, în Mãnãstirea Bistriþa (sec. XV)

De la fondarea ei, spre sfârºitul secoluluial XV-lea, Mãnãstirea Bistriþa devine un pu -

ternic centru de culturã slavonã, care do mina înepoca respectivã, fiind folositã în cultul bise -ricesc ºi în cancelaria domneascã.

Încã de la începutul organizãrii statelorfeudale româneºti, marii boieri aveau cancelarii,necesare administrãrii proprietãþilor funciare ºiîndeplinirii funcþiilor oficiale2 iar „bãnia trebuiasã aibã o cancelarie a ei, cu grãmãtici care scriaucorespondenþa, cu soli care se trimiteau pestehotare, cu slujbaºi pentru îndeplinirea formelorde judecatã”3. Numeroºii dregãtori ai mareluiban trebuiau sã cunoascã scrierea ºi citirea, maiales logofãtul care redacta hotãrârile jude cã to -reºti emise de ban, grãmãticii care scriau do -cumentele, slujitorii care adunau veniturile4. Înacest con text istoric, marele ban BarbuCraiovescu supravegheazã funcþionarea în con -diþii optime a ªcolii de culturã slavonã din Mã -nãstirea Bistriþa; ea avea, în primul rând, rolul de a forma ºi educa pe fiii ºi nepoþii Craioveºtilor,ale cãror funcþii erau bine stabilite în viaþa so -cialã, politicã ºi culturalã a statului, apoi instru -irea altor fii de boieri ºi ai slujitorilor bisericeºti.

Primul dascãl bistriþean de culturã slavonã a fost egumenul Macarie ieromonahul, men þio -nat la 16 martie 1494. Daniile confirmate devoievod erau pentru întãrirea Mãnãstirii, a cãlu -gãrilor ºi egumenului, ºi „dupã aceea, celor cevor fi nãstavnici”5. Potrivit constatãrilor cer ce -tãtorului învãþãmântului românesc, profesorulGheorghe Pârnuþã, „nãstavnicul mãnãstirii în -deplinea ºi rolul de conducãtor al ºcolii”6; deci,ieromonahul Macarie era ºi dascãl. Între cola -boratorii sãi apropiaþi, îl avea pe ieromonahulAndrei, cãrturar de frunte, care cunoºtea greacaºi slavona, menþionat într-un manuscris din se -colul al XVIII-lea, din care aflãm cã ViaþaSfântului Grigorie Decapolitul a fost „scoasã ºitâlcuitã pe slavonie de cuviosul între


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Prof. ªtefan Bârsãnescu, Primele ºcoli în þãrile române, în „Magazin Istoric” I (1967), nr. 4, p. 15.2 Emil Vârtosu, Paleografia româno-chirilicã, Bucureºti, 1968, p. 59.3 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, Istoria învãþãmântului din Oltenia, vol. I, Craiova, 1977, p. 54.4 Idem, p. 55.5 D. I. R., vol. I, p. 224.6 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, op. cit., p. 34.

ieromonahi, chir Andrei, cu porunca ºi osârdia”1

marelui ban Barbu Craiovescu. Dascãlii de culturã slavonã de la Bistriþa,

care, în primul rând, vor fi fost egumenii, suntmai puþin cunoscuþi, dar despre elevi existã datedeo sebit de importante. Locul prin ci pal îl ocupãfraþii Neagoe ºi Preda, fiii vornicului Pârvu;fraþii Barbu ºi Drãghici, fiii comisului Danciu; ºi Pârvu, fiul postelnicului Radu. Pregãtirea lorculturalã corespundea dreptului de a ocupa celemai înalte funcþii ad min is tra tive în aparatul destat; astfel, Neagoe ajunge domn al þãrii, Predamare ban ºi „re gent”, Drãghici pretendent latron, Barbu II ºi Pârvu II, mari bani ai Olteniei2.

Cel mai strãlucit elev al ªcolii slavone dela Bistriþa a fost Neagoe; el s-a afirmat ul te riorca ilustru cãrturar, scriitor, filozof, ctitor, dip lo -mat, om pol i tic ºi militar. Vasta sa culturã, do -bânditã aici, cuprindea teologia, istoria, filo zo -fia, limbile slavonã ºi greacã. Datoritã pregãtiriisale, i s-au încredinþat o serie de înalte dregãtoriila o vârstã foarte tânãrã. Astfel, în 1501, la 19-20 de ani, era postelnic, adicã un fel de mareºal alcurþii, în timpul lui Radu cel Mare ºi Mihnea celRãu, având funcþia de trans la tor, apoi comis, întimpul lui Vlãduþ voievod.3 Ajuns domn,Neagoe Basarab ºi-a organizat un aparat dip lo -matic instruit la nivel eu ro pean, for mat din oa -meni culþi, care cãlãtoreau peste graniþã cu mi -siuni speciale: ªtefan spãtarul, la Braºov, ºi Danspãtarul, la Sibiu, în 1512, pentru a informanotabilitãþile oraºelor despre înscãunarea sa, iarîn 1517, la Sibiu, logofãtul Staico, numit „vice -cancellarius”, în timp ce Drãghici Vintilescuavea funcþia de mare sfetnic4. E firesc sã senascã întrebarea: Unde ºi-au for mat culturaaceºti demnitari, dacã nu tot la Bistriþa, unii, foºticolegi ai voievodului? Neagoe Basarab stãpânea slavona scris ºi vorbit. Gavriil, preotul SfântuluiMunte Athos, mãrturisea cã „vãzu scrisoareadomnului” prin care invita autoritãþile athonitela sfinþirea Mãnãstirii Curtea de Argeº5. Deci,voievodul avea pregãtirea corespunzãtoare ca sãscrie monumentala operã de pedagogie creºtinã

Învãþãturile lui Neagoe cãtre fiul sãu Teodosie.Din activitatea cãrturãreascã a lui Neagoe Basarab, se înþelege mai bine ºi genul de culturã însuºit de elevii ªcolii bistriþene în secolele XV-XVI.

Fratele voievodului Neagoe, Preda este altelev bistriþean. Pasiunea pentru culturã, do bân -ditã aici, a pãstrat-o întreaga sa viaþã. Pentrususþinerea ºi promovarea ei, avea caligrafi anu -me angajaþi, care copiau ºi multiplicau cãrþi decult ºi instructiv-ed u ca tive. Dintre ei, este cu -noscut grãmãticul Dragomir care, „din poruncamarelui jupan Preda”, scrie Albina sau FloareaDarurilor (1518), apoi Apostolul (1519), ºi ter -minã Mineiul pe luna Ianuarie (1521), începutde copistul Dieniº, care nu-i exclus sã fi fost totdintre caligrafii angajaþi de Preda. Cãrþile au fost do nate Mãnãstirii Bistriþa, numite pânã astãzi:„Biblioteca banului Preda”. Datoritã culturii ºicalitãþilor sale, Preda urmeazã unchiului sãu,Barbu Craiovescu, în funcþia de mare ban alOlteniei, fiind menþionat la 25 septembrie 1520,într-un hrisov emis de Neagoe Basarab.6 iar lamoartea fratelui sãu, împreunã cu doamnaDespina constituie „regenþa” pentru apãrareatro nului ºi pãstrarea liniºtii în þarã, moºtenitorulTeodosie fiind mi nor. În acest sens, LetopiseþulCantacuzinesc relateazã cã: „S-a înãlþat domnPreda, fratele lui Basarab voievod, ca sã þiedomnia lui Teodosie, nepotul sãu”7.

Pârvu, fiul lui Radu Craiovescu, este totelev bistriþean, implicat ul te rior în marile eve -nimente ale epocii. În anul 1511 era „stra tor -nic”8; om cult, orientat în problemele politice ale þãrii, având ambiþia de a urca treptele tronuluidupã dispariþia nepotului sãu, Teodosie. ÎnsuºiRadu de la Afumaþi gândea cã Pârvu nu i-a dat„sprijinul cuvenit cu oamenii lui”, întrucât ur -mãrea sã ocupe el tronul. Avea strânse legãturicu voievodul Ioan Zápolya care, la 30 iulie ºi 4au gust 1522, poruncea cãpitanului de Alba Iuliasã punã în posesia domeniului Geoagiu de Jos pe banul Pârvu, alãturi de logofãtul Harvat ºi vis -tier nicul Oancea, care au primit donaþie de laregele Ungariei9. Între anii 1522-1529, Pârvu II


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie, trad. de G. Mihãilã, Bucureºti, 1971, p. 70, nota 6.2 Arhim. Veniamin Micle, Mãnãstirea Bistriþa Olteanã, Bucureºti, 1996, p. 2883 Învãþãturile lui Neagoe Basarab… , p. 80.4 Matei Cazacu, ªtefan Andreescu, Un manuscris necunoscut din vremea lui Neagoe Basarab, în „Magazin istoric”

VI (1972), nr. 2, p. 12.5 Gavriil Protul, Viaþa ºi traiul Sfinþiei Sale Pãrintelui nostru Nifon, în „Literatura Românã Veche (1402-1647)”,

vol. I, Bucureºti, 1969, p. 95.6 Comori Arhivistice Vâlcene. Catalog de documente (1467-1800), de Corneliu Tamaº, Ion Soare, Carmen Manea-

Andreescu, vol. II, Bucureºti, 1985, nr. 8, p. 16.7 ªtefan ªtefãnescu, Bãnia în Þara Româneascã, Bucureºti, 1965, p. 178.8 Dan Pleºia, Contribuþii la istoricul Mãnãstirii Stãneºti (Vâlcea) ºi al ctitorilor ei, în „Mitropolia Olteniei” XVII

(1965), nr. 5-6, p. 416.9 Ibidem, p. 408-409.

a fost mare ban, devenind conducãtorul partideiboierilor Craioveºti, numiþi acum „Pârvuleºti”,dupã numele sãu. La ameninþarea turceascã de-atransforma þara în paºalâc, datoritã uneltirilor lui Mehmed-beg la Poarta Otomanã, Pârvuleºtiicon simt la împãcarea tuturor forþelor interne,acceptând domn pe Radu de la Afumaþi. În cali -tate de mare ban, Pârvu II întreþine cores pon -denþã cu autoritãþi externe. La numirea de cãtreturci a voievodului Vladislav III (1523), banulscria sibienilor: „Dacã vom vedea cã acel domnvine pe adevãrata dreptate de la Poartã, sã fiedomn cu pace, ºi nouã sã ne fie cu pace”1, atuncii se vor supune, iar dacã nu, vor trece în Tran -silvania. Nu peste mult timp, Pârvu împreunã cualþi boieri trec munþii de unde, la sfârºitul luioctombrie 1523, intrã în þarã cu o puternicã ar -matã ºi îl alungã pe voievod. Turcilor le scrie cãl-au „rãsturnat, din multe pricini de rãutate”, iarboierilor, cã „a fost întocmit cu turcii, ca nouãcapetele sã ni le rãpunã”2. Dupã reocuparea tro -nului de voievodul Radu de la Afumaþi, Pârvu IIdevine iarãºi personajul prin ci pal. În timp cedomnul cãlãtoreºte la Constantinopol, ca sã se„închine” sultanului, îi þine locul; primeºte solidin Transilvania ºi informeazã marile oraºe, dinaceastã zonã, despre cãlãtoria voievodului3;când tronul este ameninþat, îl apãrã cu arma înmânã, dupã cum informeazã Radu pe braºovenila 7 decembrie 1525, scriind: „În privinþa aceluivrãjmaº ce s-a fost ridicat în Mehedinþi, domniamea am trimis pe credinciosul dregãtor al dom -niei mele, pe jupân Pârvu ban ºi cu curteadomniei mele, de s-au bãtut cu el”4. Culturamarelui ban Pârvu II se manifestã ºi în relaþiilediplomatice, la primirea solilor, cum este cazullui „Opriº din partea Sibiului”5, precum ºi înrelaþiile întreþinute cu Braºovul unde se afla, înluna mai 1528, dupã „cumpãrãturi”, ºi în soliacãtre Ferdinand de Habs burg6. El s-a stins dinviaþã în luna aprilie 1529, la Pietreni, fiind în -mor mântat la Mãnãstirea Bistriþa, leagãnul co -pilãriei sale. A fost unul dintre cei mai influenþiboieri, mai puternic decât domnii pe care i-aaºezat pe tronul þãrii sau i-a înlãturat cu forþa decare dispunea. A murit fãrã a lãsa urmaºi.

Fiul lui Danciu Craiovescu, Barbu II, afost mare ban al Olteniei, funcþie care cerea can -didatului culturã corespunzãtoare. Credem cã ºiel s-a pregãtit în ªcoala de la Bistriþa împreunãcu veriºorii sãi. Conºtiinþa valorii ºi a presti -giului de care se bucura în societatea timpului îldeterminã sã adopte în documentele emise decancelaria sa formulãri voievodale. Astfel, înactul din 25 septembrie 1529, prin care „întã -reºte” Mãnãstirii Bistriþa stupãria de la Murgaº,citim: „Dupã moartea noastrã, precum va alegeDomnul Dumnezeu sã fie vlastelin ºi stãpânitorîn acest loc, dintre fraþii sau rudele noastre sau,pentru pãcatele noastre, din alt neam, sã înno -iascã ºi sã întãreascã”7. Iar actul decisiv al as -censiunii sale îl constituie cãsãtoria cu sora dom -nului Moise-Vodã. Nunta serbatã la 13 februarie 1530 devine prilej de rãzbunare, sub influenþaCraioveºtilor, asupra asasinilor lui Radu de laAfumaþi, dar ºi de a elimina partida din opoziþiea boierilor8. Unii dintre ei reuºesc sã treacã Du -nãrea ºi sã informeze Înalta Poartã despre faptele voievodului. Turcii vin cu oaste, aducând noudomn, în persoana lui Vlad Înecatul. Dupã oputernicã ciocnire armatã, la 29 au gust 1530,Moise-Vodã ºi banul Barbu II cad în luptã, lângã Viiºoara pe Olt, de unde sunt aduºi ºi înhumaþi la Mãnãstirea Bistriþa9.

Fratele marelui ban Barbu II, Drãghici este tot un posibil elev al ªcolii bistriþene. El credeacã poziþia sa îl îndreptãþeºte sã ocupe tronul þãrii. În consecinþã, se rãzvrãteºte împotriva dom nu -lui, afirmând cã este „os domnesc”. Pentru a-ºirealiza scopul, face colosale cheltuieli laConstan tinopol, închinând turcilor întreaga saavere, precum ºi pe cea a tatãlui sãu10. Ca sã-izãdãrniceascã ambiþiosul plan, voievodul VladÎnecatul trimite la Poarta Otomanã mai mulþiboieri, printre care se afla ºi Craiovescul ªerban,marele vornic din Izvorani, vãr prin alianþã cuDrãghici, reuºind sã obþinã pedeapsa capitalã apretendentului la domnie, acuzându-l ca „min -cinos”, deºi se înrudea incontestabil cu casadomneascã11. Ca recompensã, cã ªerban „s-adus de a spânzurat pe Drãghici al lui Danciu Go -goaºe, la Þarigrad, care s-a ridicat sã vinã domn


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 ªtefan ªtefãnescu, op. cit., p. 183.2 Dan Pleºia, art. cit., p. 185.3 Ibidem, p. 190.4 Ibidem, p. 168.5 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, op. cit., p. 151.6 ªtefan ªtefãnescu, op. cit., p. 195.7 D. I. R., vol. II, p. 75.8 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, vol. 2, Bucureºti, 1976, p. 238.9 Ibidem.10 ªtefan ªtefãnescu, op. cit., p. 208.11 Dan Pleºia, Neagoe voievod – un autentic Basarab, în „Magazin Istoric” V (1971), nr. 10, p. 9.

în Þara Româneascã”1, voievodul îi dãruieºtesatul Fântânelele, iar întreaga averea luiDrãghici a împãr þit-o boierilor care l-au exe -cutat, ca sã-ºi rãs cumpere cheltuielile.

Cultura slavonã de la Mãnãstirea Bistriþaeste reprezentatã la începutul secolului al XVI-leade numeroºi scriitori ºi copiºti, formaþi, pro -babil, tot sub îndrumarea egumenului Macarie;cei mai cunoscuþi fiind Iacob monahul, Stan lo -go fãtul, Dragomir ºi Dieniº grãmãticii.

Un mo ment marcant al ªcolii slavone bis -triþene îl reprezintã activitatea egumenului Misailieromonahul. Probabil „absolvent” al primei se -rii de elevi, s-a afirmat în viaþa Mãnãstirii capersonalitate cu alese calitãþi culturale ºi gospo -dãreºti. El era ºi dascãl, conducãtorul ºcolii,unde activau ºi alte persoane ilustre, dintre care,în 1531 este menþionat ierodiaconul Teofil, auto -rul unei Psaltiri cu noþiuni tipiconale, scrisã cu„binecuvântarea egumenului Misail”. Preo cu pa -rea egumenului Misail de a promova cultura înMãnãstire o adevereºte autograful din 1537,pãstrat pe un Tetraevanghel, unde citim: „Eu,robul lui Dumnezeu, egumenul Misail iero mo -nah al Mãnãstirii Bistriþa, am gãsit de cuviinþã aîncepe a scrie Sfânta Tetraevanghelie ºi, fiindcãmeºterul cel ce a început a murit, am râvnit deosârdie sufleteascã ºi am hotãrât în inima mea sãnu fie aºa cu o astfel de faptã bunã, adicã a senimici ºi în uitare a rãmânea..., am gãsit pe unfrate de la Sfântul Munte Athos, prin dragostecãtre noi atras; acestuia am încredinþat-o ºi amtrimis-o ca sã o sãvârºeascã, ºi acolo s-a scris înSfântul Munte Athos, ºi iarãºi s-a adus aici înMãnãstire”2. Din postfaþa acestui Evangheliar,rezultã cã egumenul Misail era un cãrturar dis -tins al ªcolii bistriþene, însã în aceastã perioadãse încheie aici activitatea culturalã de limbã sla -vonã, afirmându-se tot mai mult limba naþionalãa poporului român.

Culturã slavo-românãîn Mãnãstirea Bis triþa (sec. XVI)

În deceniul al patrulea din se colul alXVI-lea, boierii Craioveºti pierd influ enþa po -liticã în stat, datoritã stingerii din viaþã a des -cendenþilor în linie bãrbãteascã; acest faptcontribuie ºi la diminuarea activitãþii culturale aªcolii slavone de la Bistriþa. Mãnãstirea devinecentrul elementului monahal autohton, care vacultiva tot mai intens limba românã; elevii de -prindeau gramatica slavonã, dar fãceau ºi exer -

ciþii de traducere în limba vorbitã, încât pe lamijlocul secolului reuºesc sa o transpunã în scris.Este perioada când se traduc intens textele sla -vone ºi se constatã primele încercãri de scriereromâneascã ºi redactãri de opere în limba noastrã.

Dintre cãrturarii cei mai reprezentativi aiculturii slavo-române, consemnãm pe Iero mo -nahul Eftimie, egumen al Mãnãstirii; de la el sepãstreazã primul act mãnãstiresc redactat înlimba românã. Cunoscut sub numele de Zapisullui Eftimie din 1573, a fost publicat de B. P.Hasdeu sub titlul: Mem o ran dum despre facereaunui iaz de moarã. Dacã ne referim la anul scri -erii, se poate admite cã începutul învãþã mân tului românesc are loc aici în perioada anilor1530-15403.

Un reprezentant de seamã al culturii sla -vo- române de la Bistriþa a fost ieromonahulTeofil, egumen ºi dascãl de ºcoalã între anii1609-1618, for mat în curentul cul tural pro movat de egumenul Eftimie. Era un cunoscãtor al lim -bii slavone, dar ºi al celei române, cum rezultãdin inscripþia de pe racla Sfântului Grigorie din1613, scrisã o parte în româneºte, iar alta înslavonã, sau din autograful slavon de pe Pravilatradusã de ieromonahul Mihail Moxa: „Teofil,cu mila lui Dumnezeu, smeritul arhie pis cop ºimitropolit al întregii Ungrovlahii”4. Odatã curidicarea sa la treapta superioarã a ierarhiei, s-aafirmat incontestabil prin activi tatea desfãºuratãpentru promovarea limbii ro mâne în detrimentul celei slavone. În epoca sa, apar monumentaleleopere originale sau traduse; atunci se tipãrescprimele cãrþi româneºti din Muntenia, în tipo -grafiile înfiinþate la Câm pu lung (1635), Govora(1637) Dealu, anume: Ceaslovul ºi Pravila Micã(1640), Evanghelia învãþãtoare ºi Învãþãturipentru toate zilele (1642).

Un strãlucit reprezentant al culturii sla -vo-române de la Bistriþa este ieromonahulMihail Moxa. Originar din Oltenia, primeºte labotez numele Vasile ºi intrã de timpuriu în Mã -nãstirea Bistriþa; uceniceºte în preajma egu me -nului Teofil, însuºindu-ºi vaste cunoºtinþe în do -meniul teologic, istoric ºi ju ridic, precum ºicâ teva lim bi strãine. La cãlugãrie, primeºte nu -mele Mihail; apoi este hirotonit ºi desfãºoarã ointensã activitate cãrturãreascã. Pe baza unuimare numãr de izvoare contemporane, redac -teazã renumita Cronicã, cunoscutã sub numelede Prima istorie universalã în limba românã. De remarcat cã, peste tot, cuvântul „ro man” îl tra -


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 ªtefan ªtefãnescu, op. cit., p. 208.2 Alexandru Odobescu, Opere II, Ediþie de Marta Anineanu ºi Virgil Cândea, Bucureºti, 1967, p. 134. 3 D. I. R., vol. IV, p. 127.4 B. A. R., Ms. rom. nr. 2471, f. Iv.

duce cu „român”1. Dintre operele sale, se cu -noaºte Liturghierul, semnalat în 1897 de I. G.Sbiera, ºi Pravila de la Govora, tipãritã în anul1640.

Tot în prima jumãtate a secolului alXVII-lea activa în cadrul culturii slavo-românede la Bistriþa, copistul ªtefan, viitorul mitropolit, care va con tinua cu vrednicie munca înaintaºului sãu, mitropolitul Teofil2. Din perioada res pec -tivã, se pãstreazã un manuscris românesc3 carecuprinde Viaþa Sfântului Grigorie Decapolitul,omilii ºi rugãciuni.

Alt reprezentant de seamã al culturii sla -vo-române este ieromonahul Ioan, fost eclesiarhºi egumen al Mãnãstirii Bistriþa prin 1665, deunde trece la egumenia Schitului Trivale dinPiteºti. Cãlugãr cãrturar, cunoºtea slavona ºiscria româneºte, contribuind efectiv la presti -gioasa activitate de culturã ºi redeºteptare a con -ºti inþei româneºti; tra duce din limba slavã înlimba poporului Pisania ctitoriei lui NeagoeBasarab de la Curtea de Argeº, precum ºi Cu -vântul de învãþãturã adresat celor douã slugi,care s-au consacrat vieþii cãlugãreºti. De ase -menea, ieromonahul Ioan scrie într-o caligrafieartisticã Viaþa Sfântului Nifon, specificând cãeste „Ioan ieromonah ot Bistriþa”4.

Din perioada respectivã, sunt cunoscuþinu meroºi cãrturari care activau în zonã, scriinddocumente pentru mãnãstire; ei pot fi con si -deraþi foºti elevi ai ªcolii bistriþene de orientareslavo-românã. Dintre ei, menþionãm peDumbravã din Dobriceni (28 decembrie 1681)5,popa Pãtraºcu din Cacova (11 ianuarie 1682)6,Ianãºi din Greci (11 decembrie 1684)7, Ioan lo -gofãtul (6 mai 1685)8, Anania ieromonahul (10martie 1686)9, iar Constantin din Corbasca men -þiona pe un manuscris cã „am ºezut la Mã nã -stirea Bistriþa ca sã învãþãm carte”10.

Caracterul slavo-român al culturii de la

Bistriþa din secolul al XVII-lea este demonstratºi de frumoasa Pisanie sculptatã în piatrã, aºe -zatã de Constantin Brâncoveanu în 1683, scrisãîn româneºte, iar partea finalã, în slavonã. Totatunci, egumenul bistriþean Paisie arhimandritulporuncea monahului Nicolae din MãnãstireaBrâncoveni sã scrie Viaþa Sfântului Nifon, des -pre care, caligraful mãrturisea cã este „scoasãdupã izvodul pãrintelui Anania ieromonahul,tãl mãcindu-se de Sfinþia Sa din limba slo ve -neascã pe limba româneascã”11.

În anul 1691, conducerea ªcolii sla -vo-române este preluatã de ieromonahul Ilarion,noul egumen. În aceastã calitate, îndeamnã peVlad grãmãticul sã copieze Scara Sfântului IoanScãrarul; caligraful cunoºtea ºi slavona, cumrezultã dintr-o lungã însemnare fãcutã în aceastãlimbã12. Ca episcop al Râmnicului, Ilarion aveaun Molitvelnic slavo-român, scris de „Nicolaemonah ot Brâncoveni” în 1692, pe care îl do -neazã ul te rior Schitului Pãpuºa de sub jurisdicþia Mãnãstirii Bistriþa13. Episcopul Ilarion, pentru„a pune bazele unui învãþãmânt mai organizat...,cheamã pe dascãlul Alexandru Rusu de la ªcoala Scheii Braºovului”14. Mare poliglot, cunoºtearo mâna, rusa, polona, latina ºi greaca, dascãlultransilvãnean tra duce, „cu îndemnarea ºi toatãcheltuiala episcopului”: Penticostarul (1694),Trio dul ºi Psaltirea cu tâlc (1697) ºi compune oOmilie la Adormirea Maicii Domnului. Psaltirea are text paralel slavo-român, despre care tra -ducãtorul spune cã s-a scris „de pe limba slo -veneascã drept pe limba româneascã”15.

Urmaºul ieromonahului Ilarion la con du -cerea ªcolii este arhimandritul ªtefan care, fiind for mat în mediul cul tural de la MãnãstireaCozia, copiazã Psaltirea slavo-românã a das -cãlului Alexandru ºi Rânduiala sfinþirii apei, înlimba slavonã16. Ucenicul sãu, Stroe Copilul,scrie „cu toatã chel tuiala cinstitului pãrinte egu -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Eugen Stãnescu, Semnificaþii istorice ale numelui ºi þãrii noastre, în „Magazin Istoric” IV (1970), nr. 10, p. 53.2 Ion Donat, Numãrul ºi valoarea documentelor provenite din mãnãstirile Olteniei, în „Mitropolia Olteniei” XXII

(1970), nr. 5-6, p. 891.3 B. A. R., Ms. rom. nr. 2522, 206 f.4 Dr. Nestor Vornicescu, Primele scrieri patristice în literatura noastrã. Sec. IV–XVI, Craiova, 1984, p. 325.5 Tezaur Medieval Vâlcean. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea (1388-1715), de

Corneliu Tamaº, Ion Soare, Carmen Andreescu, vol. I, Bucureºti, 1983, nr. 814, p. 261.6 Ibidem, nr. 817, p. 261.7 Ibidem, nr. 871, p. 274.8 Ibidem, nr. 888, p. 278.9 Ibidem, nr. 913, p. 283.10 Prof. Dr. Gh. Pârnuþã, Vechi urme de culturã la Episcopia Râmnicului ºi la mãnãstirile vâlcene, în „Mitropolia

Olteniei” XXIX (1977), nr. 4-6, p. 455.11 B. A. R., Ms. rom. nr. 2462, f. 173v.12 Ibidem, Ms. rom. nr. 2511, f. 388-389.13 Ibidem, Ms. rom. nr. 2465, f. 4-12.14 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, op. cit., p. 121.15 B. A. R., Ms. rom. nr. 2604, f. 4.16 Ibidem, Ms. rom., nr. 2644, 481 f.

men ot Bistriþa chir ªtefan”1, Învãþãturile Sfân -tului Efrem Sirul. Ca rac terul slavo-român al cul -tu rii se constatã ºi din activitatea ieromonahuluiSerafim, probabil fostul Stroe Copilul. Într-unmanuscris2 din anul 1705 acesta are, pe lângãtextele româneºti, un For mular model pentruredactarea documentelor în slavonã ºi românã,Cuvântul Sfântului Ghenadie al Constantino -polului, text paralel româno-slav, precum ºi unVocabular de botanicã bilingv, iar într-un loc,noteazã: „Pis ruca Serafimova”, adi cã: „Scris demâna lui Serafim”3. El cunoºtea ºi limba greacã,scriind unele însemnãri cu alfa betul grecesc.

Cultura bistriþeanã în limba românã(sec. XVIII)

În secolul al XVIII-lea, limba românã tri -umfã definitiv în cultura mãnãstireascã de laBistriþa. Un rol hotãrâtor pentru înlocuirea lim -bii slavone cu cea românã l-au avut manualeleºcolare apãrute în Tipografia Eparhialã dinRâmnic. Întâia învãþãturã pentru tineri (1726),are caracter di dac tic, folosind metoda socraticã a întrebãrilor ºi rãspunsurilor, adoptatã ºi de învã -þãmântul religios în predarea Catehismului; car -tea are text paralel slavo-român. Procedeul estefolosit pânã în a doua jumãtate a secolului alXVIII-lea, cum denotã o însemnare de pe unPraxiu, scris bilingv în 1766, unde citim: „Acestizvod de Praxiu este al sfintei Mãnãstiri a Bise -ricanilor. ªi s-a adus aici la Episcopie la Ro man,la ºcoalã, pentru treaba învãþãturii”4. În con -secinþã, se poate afirma cã: „Privite în gen eral,centrele de culturã din Vâlcea – prin dascãlii lor,clerici ºi mireni – au reuºit sã trezeascã interesulpentru învãþãtura de carte ºi mai ales sã rãspân -deascã scrisul în limba românã”5. La MãnãstireaBistriþa, cultura româneascã a cunoscut o maredezvoltare datoritã cãrturarilor formaþi de arhi -mandritul ªtefan ºi ieromonahul Climent, viitorepiscop al Râmnicului. În 1737, în timpul egu -menului Sava, este menþionat Matei Voileanu,elev bistriþean, care peste cinci ani era la ªcoalaColþea din Bucureºti6. Reîntors în Transilvania,el s-a stabilit la Hundorf, lângã Dumbrãveni, iarmai târziu la ªoimuº, ocupând funcþia de grã -mãtic. Însã cei mai renumiþi protectori ai culturii

româneºti de la Bistriþa au fost ieromonahulMacarie ºi nepoþii episcopului Climent, arhi -mandriþii Ilarion ºi Antonie, care au condus mã -nãstirea ºi învãþãmântul românesc de aici aproa -pe un sfert de secol. Contemporan cu MateiVoileanu, probabil colegi, a fost Costantin, men -þionat de dascãlul sãu, ieroschimonahul Macarie,care îl pregãtise preot pentru parohia Vãrateci-Costeºti. Pe o filã a Octoihului, copiat în 1740,Macarie noteazã: „S-a dat bisericii din Vãratece; însã de va fi ucenicul meu, popa Costandin, laacea bisericã, va fi ºi cartea, iar de nu, cartea va fi a lui”7. Profesorul Gheorghe Pârnuþã considerãcã, ªcoala de aici era „un fel de sem i nar”8, fiindcel mai vechi din Biserica Ortodoxã Românã.

Cãrturarul cel mai reprezentativ al culturiiromâneºti bistriþene, din perioada respectivã,este arhimandritul Ilarion. Activitatea ºi-a în -ceput-o în timpul egumenului Climent, scriind,în anul 1735, Minunile Maicii Domnului, iar încel urmãtor, un Miscelaneu de literaturã mo -nahalã, pe care l-a donat Schitului „SfinþiiArhangheli” din Peºterã. Între 1738-1740 esteegumen ºi con ducãtor al ªcolii.

Pentru cultura româneascã a avut valoaremajorã Bucoavna pentru învãþãtura pruncilor,tipãritã la Râmnic, în 1749, de ieromonahulLavrentie de la Hurezi, din porunca episcopuluiGrigorie. Cartea cuprinde cele Zece porunci,Sim bolul credinþei ºi Fericirile, ex pli cate sumar. De asemenea, îi îndeamnã pe preoþi sã înveþe pede rost „tâlcuiala”, ca sã poatã învãþa mai bine pe „coconi”. Menþionãm încã Psaltirea de laRâmnic (1764), tipãritã în versuri pentru a uºuralectura; Învãþãtura creºtinã (1768), cu „arti co -lele cele mai necesare”, pre date dupã metodasocraticã; Gramatica lui Ienãchiþã Vãcãrescu(1787), pentru organizarea învãþãmântului înlim ba românã, care a fost folositã în ªcoala dinMãnãstirea Bistriþa. În anul 1767, scria AndreiLogofãtul Bistriþei9; tot în acel an, ConstantinRuncanu din Obârºia Jaleºului, la 14 martie, face o însemnare pe un manuscris al Mãnãstirii10.

În a doua jumãtate a secolului alXVIII-lea, ªcoala româneascã de la Bistriþa arealþi reprezentanþi de frunte. Arhimandritulªtefan, egumen ºi dascãl, învaþã pe ucenicii sãi


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Ibidem, Ms. rom. nr. 2608, f. 376v.2 Ibidem, Ms. rom. nr. 2456, 172 f.3 Ibidem, f. 172.4 Dr. Nestor Vornicescu, op. cit., p. 279, nota 24.5 Prof. Dr. Gh. Pârnuþã, art. cit., p. 458.6 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, op. cit., p. 158.7 B. A. R., Ms. rom. nr. 2200, f. 2-6.8 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, op. cit., p. 120.9 B. A. R., Ms. rom. nr. 2512, f. 1.10 Idem, Ms. rom. nr. 2472, f. 133v.

scrierea ºi citirea. Astfel, în 1786, Bucur, che -larul mãnãstirii, nota „ca sã se ºtie cã, în zileleSf(inþiei Sale) pãrintelui arhimandrit Chiriu chirªtefan, mãnãstirean, am fost chelariu eu”1, iarieromonahul Grigorie copiazã Pomelnicul Mã -nãstirii Tismana (1798), mãrturisind cã este„uce nic ºi de cãlugãrie ºi de preoþie” al arhi -mandritului ºi, cã „am scris cu mâna mea, dinporunca Sfinþiei Sale, toate scrisorile câte aratãla începutul Pomelnicului celui Mare ºi lasfârºit”2.

În timpul egumeniei arhimandrituluiNectarie, ªcoala româneascã de la Bistriþa esteatestatã de dascãlul Luþu din Vaideeni; în 1789,pe un Molitvelnic din secolul al XVII-lea, das -cãlul realizeazã o miniaturã lucratã ar tis tic, re -prezentând pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos,încadrat de chipul Maicii Domnului ºi al Sfân -tului Ioan, ºi noteazã: „Sã se ºtie cã, acest cãpãtâi de foaie, fiind nescris, am tipãrit cu mâna mea,eu Luþu dascãl ot Vai de Ei, leat 7297”. Carte aînvãþat la Bistriþa, apoi activeazã ca dascãl însatul na tal3. De asemenea, ierodiaconul Mitro -fan, bistriþean, consemneazã pe un manuscris:„Sã se ºtie cã a tunat marþi dupã Paºti, fiind leat1790. Iar Paºtile au fost în 24 ale lui mart(ie)”4.

Numit egumen al Mãnãstirii, arhi man dri -tul Costandie devine ºi nãstavnic al ªcolii, cumeste menþionat într-un manuscris5. În timpul sãu, deºi „grec” din Peloponez, însã probabil aro -mân, ªcoala româneascã de la Bistriþa cunoaºteo remarcabilã înflorire. Ieromonahul DionisieEclesiarhul laudã condiþiile excelente cre ate deegumen cãlugãrilor cãrturari6. Tinerii învãþaucarte, monahii instruiþi scriau, caligrafii ºi mini -aturiºtii pregãteau elemente noi, iar egumenulinvitã ºi alþi cãrturari sã se stabileascã aici,printre care locul prin ci pal îl ocupã ieromonahulDionisie ºi preotul Ioan din Bãrbãteºti.

Ieromonahul Dionisie Eclesiarhul tra duceîn româneºte hrisoavele mãnãstirii ºi redacteazã

monumentala Condicã în trei vol ume (1796-1804). Din aceastã perioadã este cunoscut ºi unelev bistriþean, Chiril, viitorul Chiriac Râmni -ceanu, care scrie: „Nãscut în Râmnic, cres cut înMãnãstirea Bistriþa”7, iar „carte am învãþat însfânta Mãnãstire Bistriþa, unde se aflã sfintelemoaºte al Sfântului Pãrintelui nostru GrigorieDecapolitul, întregi”8. De aici, pleacã la Mitro -polia din Bucureºti ºi învaþã „puþine cântãri bi -sericeºti”, apoi se sta bileºte la Cernica, unde secãlugãreºte”9, „în vremea bãtrânului Gheorghearhimandritul, începãtorul Cernicãi, la leat1800”10. Arhimandritul Costandie primeºte înmãnãstire ºi pe preotul vãduv Ioan din Bãr bã -teºti11, îl cãlugãreºte ºi-l numeºte schevofilax,îndemânându-l sã-ºi con tinue activitatea scrii -toriceascã; el era un autodidact, dupã propriamãrturisire: „Eu n-am învãþat scrisoare de lavreun dascãl, ci din firea mea m-am obiºnuit cuaceasta”12. În calitate de „sin popii Mirii otBãrbãteºti”13, nu-i exclus sã-l fi avut dascãl petatãl sãu. În tot cazul, la anul 1766 era „grã -mãtic”14 în satul na tal, unde a fost hirotonit dia -con în 1767, apoi preot. Venind la mãnãstire,aduce toate manuscrisele sale, copiate de-a lun -gul vieþii, pe care le doneazã bibliotecii mã -nãstireºti. Ele au un conþinut foarte diversificat:literaturã monahalã, cuvântãri patristice, cãrþi de cult, vieþi de sfinþi, eshatologie, geografie, isto -rie, cronologie etc. La Bistriþa, ieromonahulIoachim Bãrbãtescu copiazã o serie de manuscrise, ultimul fiind terminat, în anul 180915.

La începutul secolului al XIX-lea, o seriede evenimente au determinat stagnarea ºcolilor,atât la centrele eparhiale, cât ºi în mãnãstiri,încât învãþãmântul „nu a mai cunoscut situaþiaînfloritoare din cea de a doua jumãtate a se -colului al XVIII-lea”16. Egumenii bistriþeni, care îndeplineau ºi rolul de nãstavnici ai ºcolii, cumeste atestat ºi arhimandritul Anania17, se succedla intervale scurte, iar dupã Revoluþia lui Tu dor


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Idem, Ms. rom. nr. 2516, f. 2.2 Idem, Ms. rom. nr. 2500, f. 4v.3 Adam Toma-Bãncescu, Vaideeni. Istoria pãmântului natal, Bucureºti, 1986, p. 251-252, nota 1.4 B. A. R., Ms. rom. nr. 2516, f. 1, însemnarea III.5 Idem, Ms. rom. nr. 1135, f. 100 ºi nr. 3202, f. 146.6 Ion Vârtosu, Date noi despre Dionisie Eclesiarhul, Bucureºti, 1937, p. 340.7 B. A. R., Ms. rom. nr. 2102, f. 413v.8 Idem, Ms. rom. nr. 2055, f. 1-9.9 Arhim. Veniamin Micle, Ierodiaconul Chiril Râmniceanu, elev al ªcolii din Mãnãstirea Bistriþa, în „Telegraful

Român”. Anul 143 (1996), nr. 9-12, p. 3, col. 3-5.10 B. A. R., Ms. rom. nr. 1929, f. 321.11 Idem, Ms. rom. nr. 2102, f. 413v.12 Idem, Ms. rom. nr. 2786, f. 406.13 Idem, Ms. rom. nr. 2183, f. 127.14 Ibidem.15 Idem, Ms. rom. nr. 2789, 220 f.16 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, op. cit., p. 169.17 B. A. R., Ms. rom. nr. 2789, f. Iv.

Vladimirescu (1821), au luat fiinþã ºcoli na þio -nale, întâi la oraºe, apoi ºi la sate. Mai alesºcolile orãºeneºti aveau „dascãli buni ºi pri ce -puþi”, pregãtind ºi candidaþi la preoþie care tre -buia sã aibã „cuviincioasa ºtiinþã a citaniei”,pentru a înþelege ºi a explica cele citite la sluj -bele di vine1.

Deºi în primele decenii ale secolului alXIX-lea se constatã o stagnare generalã a acti -vitãþilor culturale, totuºi la Mãnãstirea Bistriþa,un grup de cãlugãri menþin aprinsã flacãra cul -turii; este adevãrat, sunt puþini la numãr ºidesfãºoarã o activitate relativ modestã. Dintre ei, se evidenþiazã ierodiaconul Ghenadie cu Viaþalui Varlaam ºi Ioasaf, ierodiaconul Antim cuPovestea lui Archirie ºi nepotul sãu Anadan(1825); monahul Pafnutie completeazã Pomel -nicul Mãnãstirii (1827), ierodiaconul Chesarieface o însemnare de cititor, la 20 septembrie1831, pe un manuscris de istorie2; monahulPahomie scrie Pomelnicul bisericii din Cacova(1832), iar pe cel al bisericii din Costeºti men -þioneazã, la 27 iunie 1834, cã „nãstavnic al sfin -

tei Mãnãstiri Bistriþa fiind Sfinþia Sa pã rin -tele chir Gavriil arhimandritul”3; monahulPartenie scrie Paraclisul Sfântului Grigorie(1833), la fel schimonahul Paisie (1837), iarultimul repre zentant, monahul Terentie,copiazã Acatistul ºi Paraclisul SfântuluiGrigorie Decapolitul (1854).

Cãtre mijlocul secolului al XIX-lea, „ºco -lile cunosc o largã dezvoltare, atât în mediulurban, cât ºi ru ral”,4 deoarece, din anul 1831,ºcoa la devine instituþie de stat, sub a cãrui su pra -veghere au trecut ºi cele particulare, precum cele mãnãstireºti, printre care un loc de frunte ocupamãnãstirea Bistriþa.

Regulamentul Or ganic (1831) sta bileºteca învãþãmântul sã fie de stat. În baza acestorprevederi, s-a emis Legea ªcolarã (1833), carepunea bazele învãþãmântului în oraºe, ºi Legeaprivind funcþionarea seminarilor teologice(1834), în care preoþii erau declaraþi „dascãli ainorodului”, bucurându-se de anumite înlesniri.De asemenea, cântãreþii ºi paracliserii primescun rol im por tant5.


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, op. cit., p. 183.2 B. A. R., Ms. rom. nr. 2353, Coperta II, interior.3 Ibidem, Ms. rom. nr. 2192, f. 67v.4 Nicolae Andrei, Gheorghe Pârnuþã, op. cit., p. 199.5 Gh. D. Iscru, Contribuþii privind învãþãmântul la sate în Þara Româneascã pânã la jumãtatea secolului al XIX-lea,

Bucureºti, 1975.

Începutul oraºului Oradea

Doru SICOE

Cum ne raportãm la apariþia Oradiei

Cu al sãu „act de identitate“ din anul1113, Oradea se poate lãuda cã estecel mai vechi oraº me di eval de pe

teritoriul României de azi. Isto riografia românã,cu precãdere cea din perioada comunistã, n-aprivit cu ochi buni acest as pect, preferând sã-irecunoascã statutul de oraº abia pentru secolul al XIII-lea, nu pentru al XII-lea, cum bunul-simþ ocerea. Istoriografia noastrã, trebuie s-o recu -noaº tem, era incomodatã de întâ ietatea maghiarã a acestui pas, care arunca o umbrã de inferi -oritate asupra românilor, a cãror viaþã urbanã vaîncepe mult mai târziu ºi la un nivel in fe rior.

Fiind vorba de peste 900 de ani de la prima atestare scrisã, Oradea trebuie sã fi avut o istorieanterioarã de încã vreo douã decenii, istoriciimaghiari luând în considerare anul 1091 ca an alfondãrii. Vorbim de o existenþã preurbanã,pentru cã altfel, vieþuirea permanentã la Oradeaera una strãveche, atestatã încã din Neolitic.

Tradiþia maghiarã a locului, verificabilã ºiîn vechi documente medievale, leagã înte me -ierea Oradiei de un mare rege al Ungariei,Ladislau I (1077-1095), cel în vremea cãruia sereuºeºte înglobarea Croaþiei în regatul arpadian,care astfel, ocupând ºi Slavonia1, ajunge sã aibãieºire la Marea Mediteranã! El fusese înainte deîncoronare, duce de Bihor2, primul comitat în -fiinþat de regatul maghiar înspre est3, pomenitîncã din anul 10674, an al tinereþii lui Ladislau.Tot în vremea lui se susþine, cel puþin de cãtre

partea maghiarã, cã Transilvania intrase sau re -in trase(!) în graniþele acestui regat al mi gra torilorde odinioarã5. Reuºita înglobãrii Croaþiei, care anecesitat un plan întins pe câþiva ani, în carediplomaþia s-a combinat cu forþa militarã, dupãcum apreciazã istoricii croaþi, denotã un statungar puternic, bine organizat de la nivel cen tral, pol i tic, legislativ ºi militar. Sunt caracteristicispecifice unei domnii îndelungate, precum cea alui Ladislau, când îndeplinirea unui proiect deþarã, cum s-ar spune astãzi, era garantatã destabilitatea domniei. Acest rege reinstaurase or -di nea ºi domnia legii în regatul arpadian slãbit de lupte interne. Astfel, „furtul ce depãºea valoareaunei gãini era deja pedepsit cu moartea!“6. Ase -menea mãsuri parcã amintesc de Vlad Þepeº alnostru. Ladislau I rãmâne vestit ºi prin victoriilesale con tra pecenegilor ºi cumanilor, ce ata -caserã Ungaria dinspre est.

Arheologul medievist orãdean Doru Marta considerã, în teza sa de doctorat, cã acest rege alUngariei a fost „unul dintre cei mai importanþiorganizatori ai regatului, din punct de vedereadministrativ, militar, dar ºi pe plan religios“, iar „întemeierea episcopiei orãdene concomitent cua celei din Zagreb, alãturi de supunerea Croaþiei,au fost ultimele mari acþiuni ale regeluiLadislau I“.

Tot tradiþia spune cã regele Ladislau a fostales sã conducã prima cruciadã, cea din 1096,eveniment care se va desfãºura în cele din urmã


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Pál Engel, Regatul Sfântului ªtefan. Istoria Ungariei medievale, 895-1526, ediþia a II-a, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011, p. 64.

2 Gyula Kristó, Engel Pál, Ferenc Makk, Korai mag yar történeti lexikon (9–14. század), Akadémiai Kiadó,Bu da pest, 1994, p. 394-396.

3 Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini pânã în zilele noastre, ediþia a III-a, Editura Humanitas, Bucureºti,1992, p. 51.

4 Flo rin Sfrengeu, Nord-Vestul României în secolele VIII-XII, tezã de doctorat, Oradea, 2007, Capitolul VIII –Organizarea vestului Transilvaniei. Primul comitat în izvoarele scrise ºi arheologice, pag. 176, apud GyörffyGyörgy, Geographica historica. Hungariae tem pore stirpis Arpadianae, Akadémiai kiadó, Bu da pest, 1963, p. 601.

5 Pentru istoriografia româneascã viziunea ocupãrii Transilvaniei de cãtre unguri era, pânã mai ieri, un proces ciudatde îndelungat: „(…) Kurt Horedt dateazã pãtrunderea maghiarilor în Transilvania în intervalul de timp dintresecolul al X-lea ºi secolul al XIII-lea. Dupã pãrerea lui, ungurii au cucerit Transilvania în cinci etape: în jurul anului1000, Valea Someºului Mic ºi cursurile mijlociu ºi in fe rior ale Mureºului (2); în jurul anului 1100, pânã la TârnavaMare (3); în jurul anului 1150, pânã la linia Oltului (4); în jurul anului 1200 pânã la Munþii Carpaþi (5). Se înþelegecã autorul nu vede sub aceste cifre date istorice exacte, ci doar reperele esenþiale ale unui proces fluid, aproapecontinuu“. – Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler (coord.), Istoria Transilvaniei, vol. 1 (pânã la 1541), InstitutulCul tural Român, Cluj-Napoca, 2003, p. 212.

6 András Gergely, Istoria Ungariei, Editura Kriterion, Bucureºti, 2000, p. 16.

fãrã vreun cap încoronat, din cauza morþii re -gelui în 1095. Argumentul pro Ladislau pe care-l avem, în lipsa documentelor, este cã res pectivacruciadã, cea mai victorioasã dintre toate, estesingura care nu are vreun rege în fruntea sa! Totrenumele acestui mare rege tre buie sã fi facilitatascensiunea fiicei sale Piroska (Roºcata, în tra -ducere), nãscutã în 1088, cãtre poziþia de împã -rãteasã la Constantinopol (15 au gust 1118 - 13au gust 1134). Cãsãtoritã cu bazileul IoannesComnen al II-lea, ea va rãmâne în istorie ca Irene Piroska, ajunsã Sfânta Irina, ortodoxã, dupã oviaþã pioasã, în care a nãscut opt copii, dedi -cându-se în fi nal bisericii, ca maicã1.

Peste toatã aceastã glorie ungarã, de sfârºit de secol XI ºi început de secol XII, va veni maiapoi crunta invazie mongolã din 1241-42, careva mãtura Ungaria, spulberându-i armatele, uci -gându-i o bunã parte din populaþie ºi distru -gându-i cea mai mare parte a documentelor scri -se. Cã Oradea e pomenitã într-un text din 1113,care s-a pãstrat, e o minune! Dupã cum ne li -niºteºte istoricul clujean ªerban Turcuº, do cu -mentul „nu poate fi considerat un fals, nici mã -car parþial. Este vorba despre unul din foartepuþinele documente ce au supravieþuit din se -colul al XII-lea transilvãnean ºi maghiar“2.

Pentru cineva din afara subiectului, o dis -cuþie pe seama „fundaþiei“ oraºului Oradea artrebui sã înceapã cu sãpãturile arheologice, celecare demonstreazã ma te rial vechimea unei exis -tenþe. Aceste urme ale Oradiei de început suntacum, în mileniul III, aproape imposibil de des -coperit. Asta, pentru cã locul iniþial de construire urbanã a fost un per ma nent loc de distrugere ºireconstrucþie pânã chiar azi, cu acele amenajãriºi restaurãri cu care se laudã Primãria. Destinulacelei prime biserici catolice de mãnãstire forti -ficatã, clãditã la solicitarea regelui Ladislau I, pe locul cetãþii renascentiste de azi, din centrulOradiei, seamãnã cu cel al majoritãþii con struc -þiilor din acea perioadã din Europa, cu excepþiacâtorva catedrale. Cea mai celebrã ºi bine pãs -tratã construcþie fortificatã europeanã din aceavreme nu se aflã la noi, în Europa, ci în Asia, înSiria de azi mai pre cis, ºi se numeºte Crac desChe va liers, mon u ment UNESCO. Este o mag -nificã construcþie din epopeea cruciadelor, edi -

ficatã în perioada de dupã moartea fiicei luiLadislau I, împãrãteasa Irene Piroska. Prin ur -mare, arta construcþiei, în acel îndepãrtat Ev Me -diu, avansase mai rapid decât am putea crede. ªila ea nu înseamnã cã se pricepeau urmaºii mi -gratorilor de mai ieri, aflaþi încã într-un stadiu de înapoiere istoricã certã, ci înseamnã cã un rege,conºtient ºi responsabil, apela la specialiºtii oc -ci dentali, pentru a clãdi în numele sãu. Având învedere împlinirile po lit ico-militare ale mareluirege, carisma ºi imaginea publicã care-i reve -neau inevitabil, toate cereau o operã repre zen -tativã. De aceea se cuvine sã considerãm cãbiserica sa din Oradea trebuie sã fi fost pe atuncicea mai mândrã din aceastã parte a Ungariei,model de construcþie, simbol de mãreþie ºi putere a statului ºi Bisericii Catolice. Ea era o expo -nentã a „cruciadei catedralelor“3 lansatã pesteEuropa, care va dubla într-un mod glorios ex -pan siunea creºtinã catolicã din Ori ent (primaacþiune imperialistã a noului Occident Eu ro pean).

Bãºtinaºii, care din cauza secolelor de do -minaþie slavã asupra acestei pãrþi de Europã,involuaserã la o civilizaþie specificã mai degrabã înaintea marelui rege dac Burebista (82-44î.e.n.), urmau sã vadã ºi ei cum se reclãdeºtecivilizaþia, cu meºteri din Occident, cum spu -neam, deoarece ocupantul maghiar nu-ºi dez -voltase încã o clasã proprie de constructori.Arhi tectul, meºterii pietrari, zidarii, tâmplarii ºiceilalþi vor reprezenta motorul industriei lo caledin prima fazã de dezvoltare a ceea ce va fioraºul Oradea. Ei veneau aici din civilizaþii ur -bane occidentale, un motiv în plus pentru a puneîn funcþie mecanismul unui oraº la Oradea, loc în care trebuie sã fi avut mai multe solicitãri delucrãri, pe lângã cea propriu-zisã.

Pentru românii „verzi“ ºi/sau „urmaºii da -cilor“, în felul lor niºte entuziaºti ai unor con -vingeri istorice blocate, se cuvine sã precizezsituaþia arhitectonicã a acestor locuri, incluzândºi restul României de azi, cu un citat din IstoriaTransilvaniei, vol. 1 (Cluj-Napoca, 2003): „Spre sfârºitul mileniului I reapar fortificaþiile, cu va -luri de pãmânt, ºanþuri, pal i sade din lemn, mairar prevãzute cu turnuri din lemn“4. Unul dintreexemplele enu mer ate este, firesc, cetatea de pã -mânt din comuna Biharea, de lângã Oradea, pro -


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Istvan Gombas, Kings & Queens of Hun gary/ Princes of Transylvania, Editura Corvina, ediþia a II-a, Bu da pest,2002; sau on line: About Hun gar ian Saints: PIROSKA, http://hungaria.org/hal/hun gary/in dex.php?halid= 14&menuid=397.

2 ªerban Turcuº, In confinibus christianitatis. Ecleziologie ºi antroponimie în documentul „fundaþional“ al oraºuluiOradea (1113), articol consultat în manuscris.

3 Jean Gimpel, Constructorii goticului, Editura Meridiane, Bucureºti, 1981, p. 18.4 Coord. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, Istoria Transilvaniei, vol. 1 (pânã la 1541), Institutul Cultural Român,

Cluj-Napoca, 2003, pag. 197.

babilul sediu a lui Menumorut, voievodul au -tohton de care dau ungurii aici. Sã precizãm doar cã, pe vremea lui Burebista, începuse un proiectnaþional de apãrare, în care dacii construiau ce -tãþi din mari blocuri de piatrã fasonatã, aduse dela depãrtare, în timp ce la Biharea aveam la anul900 doar un oppidum (cetate de pãmânt), carac -teristic celþilor de odinioarã. Vrem sau nu, tre -buie sã recunoaºtem cã, de acum, purtãtorii civi -lizaþiei occidentale sau, cel puþin, favorizatoriiei, devin ungurii.

Constantinopolul, invocat ca suzeran decãtre bravul Menumorut în refuzul sãu de a sesupune ungurilor, era încã cel mai strãlucit ºimare oraº din aceastã parte a globului, însã acestfapt nu dusese în þara lui Menumorut ºi la pre -luarea valorilor arhitecturale ºi a tehnicilor deconstrucþie din grandioasa capitalã a ImperiuluiRo man de Rãsãrit. În cazul în care erau bisericicreºtine de rit grecesc în þara lui Menumorut, aºacum se considerã de cãtre istoricii români, eleerau de mici dimensiuni ºi, cel mai probabil, dinlemn. Putem vorbi de o apartenenþã spiritualã lavalorile bizantine, tocmai pe filiera Bisericii Orto -doxe, dar prin filtrul reductiv al limbii slavone, la care se pot adãuga unele schimburi comerciale,cenzurate serios de insecuritatea politicã a zonei.

Dupã creºtinarea oficialã în rit latin a un -gurilor, din anul 1000, hotãrâtã de regele Vajk,creºtinat sub numele de ªtefan, ne aflãm în plinãrevoluþie de amenajare a regatului Ungariei, încare Biserica Catolicã devenea garantul co nec -tãrii Ungariei la Occident ºi la progresele sale înplan tehnic ºi organizatoric.

Prin poziþionarea fortificatã nat u ral debra þele lichide ale Criºului Repede ºi Peþei, ceacu apa termalã de la „bãile“ din apropiere, mã -nãstirea-cetate fondatã de Ladislau I (cea al cãrui nume va deveni al oraºului) avea un extraordinar rol stra te gic în ceea ce însemna þinerea sub con -trol a Transilvaniei. Dacã analizãm miºcãrile detrupe din anii 1848-49 ºi cele din Primul RãzboiMondial cu invazia româneascã din fi nal, vedem cã Oradea este pivotul acþiunilor de intervenþiemilitarã spre interiorul Transilvaniei a pãrþii un -gare. Acest rol trebuie sã fi fost sesizat din timpde un rege rãzboinic, pus pe acþiuni ofensive, dar ºi de fen sive. Oradea putea favoriza o invazie înTransilvania ºi putea, în acelaºi timp, bloca vreoinvazie dinspre Transilvania. Iatã de ce Oradeatrebuie sã fi avut o ascensiune rapidã spre sta -tutul de aºezare urbanã, fiind ºi un loc de între -tãiere a drumurilor canonicilor, militarilor ºi ne -gustorilor. Era aºezat ex act acolo unde seter minã dealurile Oradiei ºi începe Câmpia

Panonicã, pe cursul Criºului Repede care veneadinspre Transilvania prin calea mai protejatã,cea montanã, la Oradea întâlnindu-se cu drumulce ducea spre nord-vest cãtre Debreþin, Buda,Viena, Bratislava, Praga, spre sud-est cãtreDeva, Oltenia sau Alba, Sibiu, Braºov, spre sud:Arad, Timiºoara, Belgrad ºi apoi Italia sau Con -stantinopol. Pe cursul Criºului Repede se puteaajunge, spre est, pe platoul transilvan, la Huedin, Cluj, Bistriþa sau Târgu-Mureº. Inevitabil,Oradea era cel mai im por tant nod de comunicaþii din estul Pannoniei, cheia pãtrunderii în Ungaria centralã sau poartã de vest a Transilvaniei, roluri val i date de evenimentele istorice prin care a tre -cut în urmãtoarele secole de dupã fondare.

Câmpul din partea vesticã a Oradiei puteaîncartirui liniºtit o armatã de 100.000 de oºteniîn cazul în care ar fi fost nevoie, armatã ce puteaajunge oriunde pe drumurile amintite. El va fifolosit la max i mum abia de turci, în timpul Paºa -lâcului de Oradea (1660-1692), când aici se des -fã ºura cel mai grandios târg þinut pe teritoriulRomâniei vreodatã! Atunci atinsese Oradea caoraº ºi max ima dezvoltare de pânã în secolul alXIX-lea, afirmaþie verificabilã într-o gravurãaus triacã – aproape necunoscutã! – ce redã ase -diul oraºului, început în 1691. Entuziastul cãlã -tor ºi spahiu Evliya Celebi, martor al luãrii cetã -þii în anul 1660 ºi al refacerii oraºului în doarcâþiva ani, spune: „În locul acesta, la începutulanului, cu patruzeci de zile mai înainte de sãrbã -toarea de ouã roºii a ghiaurilor, se face un bazaranual, când se adunã negustori ghiauri din In dia,din Ye men, din Ara bia ºi din Per sia, într-uncuvânt din toate cele ºapte clime, vin sute de miide oameni (subl. n.), printre care ºi maghiari ºialte fiinþe care vorbesc diferite lim bi, încâtaceastã câmpie a Oradiei se umple de corturi ºide cãruþe, împodobindu-se cu ele. Timp de douã -zeci de zile ºi douãzeci de nopþi, ei petrec înbeþii, fãcând aliº-veriº ºi obþin câºtiguri mari,cãci se desfac ºi se vând mãrfuri de mii depoveri. De asemenea, multe alte mii de poveri de mãrfuri diferite se fac baloturi, fiind cumpãrate.Astfel se obþin mari sume de bani, cât vistieriaegipteanã ºi cea greceascã. Dar în locul acestasosesc, cu patruzeci de zile înainte, trupele înar -mate de la Ineu ºi de la Oradea ºi din eialetulOradiei ºi pãzesc corturile din câmpia Oradieipânã la spargerea târgului, iar dupã aceea, tru -pele islamice, venite pentru pazã, se întorc lavetrele lor cu voia vizirului de Oradea. În im -periul otoman, asemenea târguri se fac la cetateaOsjek. Tot aºa sunt ºi târgurile de la Dolian, de la Alesonia, de la Maºkolor ºi de la Ianina; dar


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

târgul acesta de la Oradea, atrãgând foarte mulþioameni, este neobiºnuit de mare“1.

Dupã cum apare, turcii au înþeles celmai bine rolul stra te gic, pol i tic, militar ºi eco -nomic al Oradiei, oraºul cu cetatea sa de ne -cucerit de venind un bas tion al stãpânirii oto -mane. Era deja cetatea pe care o vedem ºiastãzi, a treia în ordinea timpului, dupã cea amãnãstirii iniþiale – distrusã de invazia mon -golã în 1241 – ºi cea reconstruitã sub regii

angevini. Oraºul, unificat administrativ prindecizia Dietei de la Turda, din 1557, devenit„Oradea Mare“2, era, la rândul lui, înconjuratde ziduri, existând, deci, aici un loc puternicfortificat – semn al importanþei sale stra te -gice. Din secolul al XVI-lea, denumirea ora -ºului va apãrea pe hãrþile occidentale ca „Ora -dea Mare”, în germanã, latinã sau italianã3 ºise va pãstra aºa în secolele care urmeazã,înclusiv în actele oficiale.

Perioada preurbanã

Aºa dupã cum aminteam, pe teritoriulOradiei de azi existã o strãveche continuitatede vieþuire a lui Homo Sa pi ens încã din EpocaPietrei. S-au descoperit aºezãri de o parte ºi dealta a Criºului Repede, apã care primea aici oseamã de afluenþi care, graþie intrãrii în câm -pie, îi creºteau considerabil lãr gimea. Pescuitul,vânãtoarea, creºterea ani ma lelor, cultivareaplan telor, olãritul ºi þesutul erau specifice zonei.

În momentul în care Ladislau I a hotãrât

ridicarea unei biserici cu mãnãstire, adicã o în -treagã instituþie de cult, la Oradea, dejurîm pre jurul ei existau fãrã-ndoialã o seamã desate ale autohtonilor, români ºi slavi, cum pre -cizeazã Gesta Hungarorum, aceastã primãistorie a un gurilor. Locul ales pentru ridicareamãnãstirii era o insulã cu as pect de dâmb, întredouã braþe de apã, loc situat în dreptul ultimuluideal de lângã Criºul Repede, la ieºirea acestuiaîn Câmpia Panonicã. Cu alte cuvinte, era un loc


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Oradea-Mare, reºedinþa Paºalâcului de Oradea, supusã asediului austriac, demarat în 1691. Gravurãdin arhivele austriece, puþin cunoscutã, ce înfãþiºeazã un oraº turcesc plin de construcþii grandioase,

moschei cu minarete ºi strãzi largi, fiind ºi puternic fortificat.

1 Cãlãtori strãini despre Þãrile române, vol. VI, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976, p. 665.2 Monumenta comitialia regni Transilvaniae. Erdelyi orzsaggyulesi emlekek, vol. 2 (1556-1576), Bu da pest, 1877,

p. 813 Plihál Katalin, Magyarország Legszebb Térképei 1528-1900 (Cele mai frumoase hãrþi ale Ungariei 1528-1900),

Kossuth Kiadó ºi Országos Széchényi Könyvtár, Bu da pest, 2009.

ferit de inundaþiile frecvente pe atunci, iar graþieapei termale, ce venea dinspre actualele bãi Fe -lix ºi 1 Mai, iernile erau mai blânde ºi maisigure: apa nu îngheþa, iar un even tual atacatornu putea trece peste eventualul pod de gheaþã, de gãsit pe alte cursuri, nu aici! Sã ne amintim cãdacii aºa au trecut Dunãrea în Moesia, în primulrãzboi cu Traian, în iarna lui 101-102.

Apariþia ungurilor în Câmpia Panonicã afost principalul eveniment de la sfârºitul se colu -lui al IX-lea. Motorul funcþionãrii economice agrupului maghiar a fost jaful, fiind un popor dearcaºi cãlãreþi, cu o mobilitate militarã foartemare. Era principalul atu al maghiarilor, de caredevin foarte repede conºtienþi, dupã primele ex -pediþii de jaf în Europa occidentalã. Acestea sevor organiza aproape anual, începând în pri -mãvarã, ºi vor dura peste o jumãtate de secolpânã când cineva îi va putea opri definitiv. În totacest timp, zona Câmpiei Panonice trebuia asi -guratã, cum s-ar spune în ter meni militari. Nuputeai pleca cu armata în Occident fãrã sã-þiasiguri spatele, ceea ce duce la presupunereacuceririi timpurii a zonei de est a câmpiei pano -nice, dominatã de Menumorut, cum aminteºteGesta Hungarorum. Istoricul ºi academicianul„Ioan-Aurel Pop considerã cã rãzboiul con traducatului Criºanei are trei etape“1. Se va reuºisupunerea lui abia la a treia încercare, cu o oastece avea ca avangardã pe secui, venind dinspresud-vest, cãtre Biharea, cetate de pãmânt pe careo cuceresc ºi jefuiesc. E probabil cã acest eve -niment va fi favorizat aºezarea secuilor în nordul cetãþii autohtonilor, în locul numit PodulSãcuilor (în maghiarã Székelyhíd), care este aziorãºelul Sãcuieni. Întâmplãtor sau nu, pe direcþia acelui atac existã „un cimitir maghiaro-turaniccu morminte cu in ven tar tipic: arme ºi osemintede cai. Acest cimitir se aflã pe Dealul ªumu -leului, spre dealurile Episcopiei Bihorului. Pânãîn Evul Mediu inclusiv, circulaþia de la sud spreBiharea se fãcea peste aceste dealuri, spre apusera o imensã mlaºtinã (deltã) între Criºul Repede ºi Barcãu, stopând intrarea dinspre vest, la Bi -harea“2. E posibil ca cimitirul amintit de arhe -ologul Sever Dumitraºcu sã se fi nãscut caurmare a unei prime mari ciocniri între inva -datori ºi autohtoni, în afara cetãþii de la Biharea.Delta de mari dimensiuni, din vestul întregiiregiuni, îºi începea existenþa din zona Oradiei,unde Criºul Repede întâlnea o seamã de cursuri

de apã mai mici, cu care se întrepãtrundeaprintr-o mulþime de braþe. Din nord, cel mai im -por tant ºi periculos afluent era Barcãul. Întin -derea deltei se poate studia ºi azi, graþie hãrþiidetaliate, întocmite la cererea împãrãteseiAustriei, Maria Theresa, demers îmbunãtãþit ºifinalizat în vremea lui Iosif al II-lea (în 1783 secartografia zona Bihorului), numitã azi „hartaiosefinã“ de cãtre cunoscãtori.

Cum se prezentau ºi acþionau aceºti nouveniþi plini de tupeu, numiþi maghiari sau un -guri? Iatã cum îi descrie celebrul medievist fran -cez Marc Bloch: „Ei nu evitau întotdeauna lup -tele împotriva unor forþe organizate; ba chiar aupurtat câteva astfel de bãtãlii, cu succese varia -bile. Totuºi, de obicei preferau sã se furiºezerapid de-a curmeziºul regiunilor: adevãraþi sãl -batici, pe care ºefii lor îi conduceau în luptã cubiciul, dar altfel, soldaþi redutabili, iscusiþi cândera necesar sã se batã, executând atacuri deflanc, îndârjiþi în urmãrire ºi ingenioºi în ieºireadin situaþiile cele mai grele. Trebuia sã se traver -seze vreun fluviu sau laguna veneþianã? Con -struiau grabnic bãrci din piei sau din lemn. Laopriri, îºi aºezau corturile de oameni ai stepeisau se fortificau în clãdirile unei mãnãstiri pã -rãsite de cãtre cãlugãri, ºi de acolo atacau zoneleînvecinate. ªmecheri ca niºte oameni primitivi,informaþi la nevoie de cãtre solii pe care îi tri -miteau înainte, mai puþin pentru a negocia câtpentru a spiona, ei descoperiserã foarte repedesubtilitãþile, destul de greoaie, ale politicii oc -cidentale. Se þineau la curent cu situaþiile deinterregn, deosebit de favorabile pentru incur -siunile lor, ºi ºtiau sã profite de disensiuniledintre prinþii creºtini, pentru a se pune în ser -viciul unuia sau altuia dintre rivali. (…) Ei eraude temut, mai ales, pentru sate ºi pentru mã -nãstiri, izolate frecvent în câmpii sau sit u ate încartierele periferice ale oraºelor, în afara zi du -rilor de incintã. Mai presus de orice, se pare cãdoreau sã ia prizonieri, alegându-i cu grijã pe ceimai buni, uneori pãstrând – dintr-o populaþietrecutã prin foc ºi sabie – doar femeile tinere ºibãieþii tineri: pentru nevoile ºi plãcerile lor, fãrãîndoialã, ºi mai cu seamã pentru vânzare“3.

În ce mãsurã au reuºit ungurii sã pãtrundãapoi în Transilvania, în secolul X, la câþiva anide la descãlecarea lui Arpád, poate fi subiect dediscuþie, mai ales cã Thomas Nägler admite cã„este posibil ca ungurii sã fi trecut din est di rect


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Flo rin Sfrengeu, Nord-Vestul României în secolele VIII-XII, tezã de doctorat, Oradea, 2007, p. 168-169.2 Sever Dumitraºcu, Criºana – 1000 de ani de istorie (300 – 1300 A.D.), Editura Universitãþii din Oradea, Oradea,

2013, p. 186.3 Marc Bloch, Societatea feudalã, vol. 1: Formarea legãturilor de dependenþã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996,

pp. 32-33.

în Transilvania ºi apoi în Pannonia, urmele lorapãrând deja în secolul al X-lea ºi în Ardeal“1.Sã precizãm doar cã istoriografia maghiarã aînceput sã propage viguros, imediat dupã cã -derea Cortinei de Fier, ideea pãtrunderii ungu -rilor mai întâi în Transilvania ºi abia apoi înPannonia! Istoriografia românã, timoratã se pare de prezenþa permanentã a UDMR la guvernareaRomâniei, nu a dat nici pânã azi un rãspuns bineargumentat ºi promovat acestei noi pretenþiimaghiare.

Iatã cum sunã teoria dublului descãlecat,într-o istorie actualã a Ungariei tipãritã chiar laBucureºti: „În 895, Arpád, îndemnat de bi zan -tini, porneºte împotriva Bazinului Carpatic, ata -când zonele de frontierã de pe Tisa. Pare vero -simil cã aceastã campanie sã fi fost pornitã cuintenþia descãlecatului, deoarece nici înainte ºinici dupã ea, Arpád nu s-a angajat în vreo in -cursiune militarã2. Descãlecatul programat s-aprodus, totuºi, sub forma unui refugiu: pecenegii – la îndemnul bulgarilor – i-au atacat pe ceirãmaºi acasã, iar aceºtia, neavând altã direcþie de ales pentru a se salva decât calea apusului, aunãvãlit prin trecãtorile Transilvaniei în BazinulCarpatic. Exodul nu a cauzat pierderi umaneînsemnate, pânã ºi ºeptelul a trebuit sã fie lãsat în urmã doar de cei care locuiau în partea rãsã -riteanã a habitatului. Ocuparea integralã a Ba -zinului Carpatic nu a fost un proces paºnic niciîn fazele sale urmãtoare, pãrþile transdanubienefiind stãpânite de principatul bavarez, iar celenord-estice de imperiul morav. În Câmpia Pano -nicã ºi în Transilvania descãlecãtorii se loveaude interesele þarului bul gar. Bazinul Carpatic nua fost niciodatã un vid, dar – fãcând abstracþie deavari – descãlecãtorii maghiari au fost primiicare au reuºit sã-l cuprindã sub o stãpânire uni -tarã ºi durabilã. Procesul descãlecatului îl putemconsidera încheiat în jurul anului 900“3.

Con form cercetãrii arheologice, istoriciiromâni susþin o continuitate de vieþuire a autoh -tonilor pe întreg teritoriul Daciei. Populaþia res -pectivã, amestecatã în timp cu germanici, turciciºi, în cea mai mare mãsurã, cu slavi, a ales sãaibã o dominantã culturalã romanicã, Constanti -nopolul fiind, nu departe, un far al unei civilizaþii foarte avansate faþã de lumea barbarã ºi extremde impresionant pentru cei care apucau sã-l vizi -teze. Interesant este ºi faptul cã românii se întin -

deau pe cea mai mare parte a teritoriului Dacieilui Burebista… Este o coincidenþã prea vizibilãpentru a nu fi luatã în seamã. ªi meritã cercetatãîn continuare, deoarece, dupã marele împãratIustinian (527-565), Imperiul Ro man din estdevi ne unul de limbã oficialã greacã, re nun þân -du-se la latinã. Populaþia latinizatã de la nordulDunãrii de Jos era deci bine sedimentatãling vistic din mo ment ce pentru anii 900-1000,în Gesta Hungarorum sunt amintiþi românii,con vie þuind cu slavi, dar fiind neam aparte.

Ipoteza dublului descãlecat nu este rea -listã, þinânâd cont cã o trecere de-a dreptul prinmasivii Carpaþi româneºti din Moldova în Tran -silvania, pe o mulþime de coloane, cum aratãhãrþile prezentate de istoricii maghiari, însemnao disipare periculoasã a efectivelor într-o zonãmontanã ºi pãduroasã, complet ostilã modului de viaþã maghiar, adaptat din strãvechime la viaþade câmpie (pustã). În asemenea condiþii, proas -tele obiceiuri de jaf ºi crimã ale migratorilor un -guri, strãmutate peste Transilvania unei po pu -laþii sedentare, ar fi dus la bãtãlii ce ar fi eliminatacele presupuse coloane maghiare de refugiaþidin sudul Moldovei, pânã ca ele sã poatã punestãpânire pe tot Ardealul ºi sã facã joncþiunea cucei ce ocupaserã Câmpia Panonicã. Pentru oastfel de acþiune vastã, demnã mai degrabã deoperaþiunile din al Doilea Rãzboi Mondial, un -gurii ar fi trebuit sã aibã un numãr mult mai mare de oameni, o civilizaþie care sã facã posibilãdisciplina militarã ºi o conducere centralizatã,de mânã forte. Toate acestea sunt de regãsiteven tual la un Caesar sau Traian, an te rior, sau laGinghis Han, trei secole dupã descãlecatul ma -ghiar în centrul Europei, dar nu la unguri!

Cert este cã cele mai vechi urme de locuire panonicã maghiarã, necropole, sunt cele dinpreaj ma cursului su pe rior al Tisei, rezultate lo -gic în urma intrãrii prin pasul Verecki, din Car -paþii Pãduroºi. Ungurilor le rãmâne, însã, mân -dria cã de la un stadiu primitiv de dez vol tare,odatã ajunºi în centrul Europei ei obþin per -formanþa unei construcþii statale, „rãmânânduni cul popor rãsãritean seminomad care a reuºitsã-ºi înte meieze un stat ºi sã-ºi gãseascã un locdefinitiv în Europa“4.

Permanenþa de locuire pe teritoriul de azial oraºului îi face pe unii istorici români sã pre -supunã cã Oradea, an te rior cuceririi maghiare, ar


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Coord. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nägler, Istoria Transilvaniei, vol. 1 (pânã la 1541), Institutul Cul tural Român,Cluj-Napoca, 2003, p. 210.

2 Afirmaþie contrazisã de colegul istoric maghiar Pál Engel, în volumul Regatul Sfântului ªtefan. Istoria Ungarieimedievale, 895-1526 sau chiar de Marc Bloch în Societatea feudalã, volumul I.

3 Gergely András, Istoria Ungariei, Editura Kriterion, Bucureºti, 2000, p. 9.4 András Gergely, Istoria Ungariei, Editura Kriterion, Bucureºti, 2000, p. 11.

fi putut fi una dintre reºedinþele itinerante (dupãmodelul me di eval apusean)1 ale „ducelui“ au -tohton Menumorut2, oponent al regelui ungu -rilor. Tradiþia istoricã pãstreazã, însã, ca reºedinþãprincipalã comuna Biharea, situatã la câþiva ki -lometri nord-vest de Oradea. Aici existã ºi azi oimpresionantã cetate de pãmânt ºi se apreciazãcã ar fi fost pe atunci ºi o episcopie de rit bi -zantin, apoi una de rit latin („Episcopatus Biha -riensis“), înfiinþatã de ªtefan I pe la 1010, dupãcea de la Alba Iulia (1009). Presupunerea are cabazã tipicul catolic de a face episcopii propriipeste organizãrile religioase autohtone, pãgânesau ortodoxe. Celebra catedralã din centrul ora -ºu lui transilvan Cluj-Napoca este ridicatã pesteruine strãvechi, chiar romane, aºa cum, cu scan -dalul de rigoare, s-a strãduit sã releveze arheo -logic, în anii ’90, primarul Gheorghe Funar...

Menumorut acceptã în cele din urmã su -zeranitatea maghiarã, cãsãtorindu-ºi cu Zulta(Zoltan), fiul lui Árpád (850-907), uni ca fiicã3.Rezultatul acestei alianþe – apreciate se pare caun im por tant succes pol i tic, de ambele pãrþi – vaface, din partea de la nord de Criºul Repede aBihorului, fieful casei re gale a Ungariei din pe -rioada lui ªtefan I ºi a urmaºilor sãi4. Interesulpar tic u lar pentru Oradea, de dupã fondarea sa,pare a fi, deci, prelungirea unei legãturi tradiþio -nale a regalitãþii Ungariei cu aceste locuri.

Un prim catolic celebru, care ajunge înregiunea Oradiei, este cãlugãrul benedictin ve -neþian Gerard de Sagredo sau Sfântul Gerard5.Convins tocmai de regele ªtefan I (ce fuseseimpresionat de predicile sale de la Pécs) sã vizi -teze cetatea Bihorului6 (desemnatã de regele ma -ghiar ca reºedinþã de comitat7), el va predica ºiaici. Devine apoi dascãlul fiului regelui ªtefan,prinþul Emeric, iar dupã moartea neaºteptatã atânãrului ajunge episcop de Cenad, în 1030. Vacãdea victimã la Buda, în 1046, unui asasinatpol i tic sau unui acces de pãgânism unguresc (înconformitate cu „Viaþa Sfântului Gerard de Ce -nad“ sau Vita Sancti Gerardi, Moresenae eccle -siae episcopi – în originalul latin), fiind aruncatîn Dunãre de pe colina care-i poartã ºi azi nu -mele maghiarizat: Szent Gellért (SfântulGerard). Este celebrat azi ca fiind primul martirveneþian. Deci, nu întâmplãtor, cinstirea lui eraºi un obicei din vechime, la Oradea. Astfel,Sfân tul Gerard avea un al tar în chiar catedralaSfântului Ladislau, în apropierea celui al învã -þãcelului sãu, prinþul Emeric (iconografia ma -ghiarã îi prezintã pe cei doi, ridicaþi la rang desfinþi catolici, împreunã) – dupã cum aflãm dinStatutele Capitlului de Oradea, la Titlul XXXIX.

(Va urma)

Bibliografie

. Anonymus Notarius, Gesta Hungarorum – Faptele ungurilor, Editura Men tor, Bucureºti, 2000.

. Bálint István János (coord.), Boldog Várad, Hét torony Könyvkiadó, Bu da pest, 1992.

. Balogh, Jolán, Varadinum – Várad vára (Varadinum – Cetatea Oradiei), vol.I-II, Akadémiai Kiadó, Bu da pest, 1982.

. Brown, Cynthia, Stokes, Istoria lumii de la Big Bang pânã în prezent, Editura Litera Internaþional,Bucureºti, 2009.

. Berciu-Drãghicescu Adina, Trofin Liliana, Culegere de documente privind istoria românilor: secoleleIV-XVI, ediþia a 2-a, Editura Universitãþii Bucureºti, Bucureºti, 2006.

. Borcea, Liviu, Memoria caselor, Editura Arca, Oradea, 2003.

. Borcea, Liviu, Cronica de jale a lui Ioan Szalárdi – studiu critic, Editura Arca, Oradea, 2007.

. Borcea Liviu, Gorun Gheorghe (coordonatori), Istorie a oraºului Oradea, ediþia a II-a, Editura Arca,Oradea, 2007 (2008 corect!).

. Bloch, Marc, Societatea feudalã. Vol. 1: Formarea legãturilor de dependenþã, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1996.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Mihai Drecin, istoric, prof. univ. dr. al Universitãþii Oradea, declaraþie fãcutã autorului în primãvara anului 2010.Vezi ºi Oradea - Cetatea Bihor, strãveche vatrã voievodalã din neolitic pânã la sfârºitul secolului al XIV-lea deTi tus L. Roºu, Oradea, 1992.

2 Florian Dudaº, Zãrandul. Chipuri ºi fapte din trecut, Editura Albatros, Bucureºti, 1981, p. 23-31.3 Gesta Hungarorum, capitolul XX: Cum s-au dus împotriva Byhorului, p. 99 ºi capitolul LI Despre ducele

Menumorut, p. 129.4 Liviu Borcea în Istoria oraºului Oradea, p. 84.5 Prof. dr. Vasile Mãrculeþ, Contacte culturale italo-transilvane pânã în secolul al XV-lea, în „Dacoromania”, nr. 29,

2007, p. 63-68.6 Duºan Baiski, Veneþianul Gerard din Cenad – primul sfânt bãnãþean, în cotidianul „Agenda”, nr. 37/10, Timiºoara,

septembrie 2005.7 Patrimoniu cul tural, monumente, biserici. Judeþul Bihor – Judeþul Hajdú-Bihar, Editura Duran’s Press SRL,

Oradea, 2011, p. 5.

. Bloch, Marc, Societatea feudalã. Vol. 2: Clasele ºi cârmuirea oamenilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1998.

. Chiriac, Aurel (coord.), Oradea, ediþia a II-a, Editura Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea, 2002.

. Cãlãtori strãini despre þãrile române, vol. VI, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1976.

. Drãgoescu, Anton (coord.), Istoria României. Transilvania, volumul I, Editura „George Bariþiu“,Cluj-Napoca, 1997.

. Fleisz, János, Nagyvárad várostörténete, Fundaþia Sapientia Varadiensis, Nagyvárad, 2011.

. Gergely, András, Istoria Ungariei, Editura Kriterion, Bucureºti, 2000.

. Georgescu, Vlad, Istoria românilor de la origini pânã în zilele noastre, Editura Humanitas, Bucureºti,1992.

. Gimpel, Jean, Constructorii goticului, Editura Meridiane, Bucureºti, 1981.

. Gilbert, Luigi, Arhitectura în Europa, din Evul Mediu pânã în secolul al XX-lea, Institutul Eu ro pean, Iaºi,2000.

. Gombas, Istvan, Kings & Queens of Hun gary/Princes of Transylvania, Editura Corvina, ediþia a II-a, Bu -da pest, 2002.

. Kristó Gyula, Pál Engel, Makk Ferenc, Korai mag yar történeti lexikon (9–14. század), Akadémiai Kiadó,Bu da pest, 1994.

. Marta, Doru, Cetatea Oradiei, de la începuturi pânã la sfârºitul secolului al XVII-lea, Editura MuzeuluiÞãrii Criºurilor, Oradea, 2013.

. Monumenta comitialia regni Transilvaniae. Erdelyi orzsaggyulesi emlekek, vol.2 (1556-1576), Bu da -pest, 1877.

. Neagu, Rãzvan, Mihai, Politica beneficialã a papei Clem ent al VI-lea în dieceza de Oradea, în Crisia,Editura Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea, 2013.

. Pál, Engel, Regatul Sfântului ªtefan. Istoria Ungariei medievale, 895-1526, ediþia a II-a, Editura Mega,Cluj-Napoca, 2011.

. Papacostea, ªerban, Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciatã ºi Imperiul mon gol, EdituraEnciclopedicã, Bucureºti, 1993.

. Péter I. Zoltán, Mesélõ képeslapok. Nagyvárad 1885-1915, Noran Könyvkiadó, Bu da pest, 2002.

. Péter I. Zoltán, Trei secole de arhitecturã orãdeanã, Editura Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea, 2003.

. Péter I. Zoltán, Nagyvárad 900 éves múltja és épített öröksége, Noran Könyvkiadó, Bu da pest, 2005.

. Plihál, Katalin, Magyarország Legszebb Térképei 1528-1900 (Cele mai frumoase hãrþi ale Ungariei1528-1900), Kossuth Kiadó ºi Országos Széchényi Könyvtár, Bu da pest, 2009.

. Pop Ioan-Aurel, Nägler Thomas (coordonatori), Istoria Transilvaniei, vol. 1 (pânã la 1541), InstitutulCul tural Român, Cluj-Napoca, 2003.

. Registrul de la Oradea – publicat în românã, în volumul: Ac a de mia Republicii Populare Române,Documente privind istoria României, Veacul: XI, XII ºi XIII, C. Transilvania, vol.I (1075-1250), EdituraAcademiei Republicii Populare Române, Bucureºti, 1951, p. 37-147.

. Rusu, Andrei A., (sub redacþia), Cetatea Oradea. Monografie arheologicã. Volumul I. Zona palatuluiepis co pal, Oradea, 2002.

. Rusu, Mircea, Aspecte ale genezei târgurilor ºi oraºelor medievale din Transilvania, în Historia Ur bana,Tomul II, nr. 1, Editura Academiei Române, 1994.

. Sfrengeu, Flo rin, Nord-vestul României în secolele VIII-XII, tezã de doctorat, Oradea, 2007.

. Scholtz Béla, Nagy-Várad várának története, Nagy-Várad, 1907.

. Statutelor Capitlului de la Oradea în volumul: Ac a de mia Românã, Secþia de ªtiinþe Istorice ºiArheologie/ Institutul de Istorie din Cluj-Napoca, Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania,Volumul XIV (1371-1375), Editura Academiei Române, Bucureºti, 2002. Textul este oferit în latinã ºi în românã, p. 681-786.


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Istoria dezrobirii religioasea românilor din Ardeal

Dr. Emanuil RUS

Deºi scrisã cu peste optzeci de ani înurmã (volumul întâi a apãrut înanul 1920, iar volumul al doilea în

anul 1930), cartea lui Silviu Dragomir Istoriadezrobirii religioase a românilor din Ardeal rã -mâne pânã azi o lucrare de referinþã în problemavieþii religioase de la sfârºitul secolului alXVII-lea ºi prima jumãtate a celui urmãtor. Eaîºi propune sã prezinte istoria frãmântãrilor con -fesionale din Ardeal în perioada care a urmatunirii ºi pânã la „dezrobirea de sub jugul bise -ricii catolice” a românilor convertiþi la noua con -fesiune prin mijloace diferite, între careîn ºe lãciunea, promisiunile neonorate ºi violenþaau fost la loc de frunte1.

Pentru a pune în luminã adevãrul pe care,din pãcate, nu-l cunosc nici pânã azi nu doarfoarte mulþi credincioºi de rând cu o culturãistoricã ºi religioasã insuficientã, ci ºi o seamãde intelectuali bine instruiþi (greco-catolicii ig -no rându-l ºi evitându-l din mo tive lesne de în -þeles), Silviu Dragomir evitã polemicile, dândcuvântul documentelor pe care le-a adunat curãbdare ºi devoþiune din arhivele cancelariiloreuropene, ale mitropoliilor ºi episcopiilor ºi care nu pot fi contracarate prin sentimentalisme,com portamente partizanale ori dezlãnþuiri de pa -siuni. Pe întreg parcursul lucrãrii autorul s-astrãduit ºi a reuºit sã fie obiectiv, restrângându-ºi la min i mum observaþiile ºi comentariile, cãrora ledã cale liberã doar „când reaua-credinþã aduº manilor noºtri prea se rãsfaþã în mod in so lent”.

În cele ce urmeazã nu ne-am propus sãfacem o prezentare partizanã a evenimentelordescrise ºi ilustrate prin acte originale de cãtreSilviu Dragomir. O sintezã a lor este, oricum,

necesarã, cu atât mai mult cu cât documenteleanexate de savantul ardelean lucrãrii sale obligãla obiectivitate, ba, mai mult, o garanteazã.Cititorul este invitat sã parcurgã singur întregulma te rial, inclusiv anexele, ºi-ºi va face, astfel,desigur, o pãrere proprie, realã asupra a ceea ce a fost unirea. E bine sã se vorbeascã în cunoºtinþãde cauzã, cu documentele alãturi, nu mânaþi doar de tendinþe separatiste, de sentimentalisme oriporniri revendicative. Un lucru este limpede:unirea a fost fãcutã ºi menþinutã multã vremeprin înºelãciune ºi forþã (inclusiv militarã), prininducerea în eroare ºi prin manifestãri de vio -lenþã ieºite din comun (bãtãi, schingiuiri, omo -ruri, detenþii, umilinþe etc.). Nimeni nu a aderatla unire din vreo pornire interioarã, ori ca urmare a unei interpretãri noi, originale a dogmelor re -ligioase. La avansurile imperiale au rãspuns afir -mativ un numãr restrâns de preoþi, mai ales dinmo tive de ordin ma te rial ºi în speranþa (bine -înþeles, înºelatã) cã vor deveni egali cu preoþiicelorlalte naþiuni transilvane ºi cã se vor bucurade privilegiile ºi înlesnirile aferente noii poziþii.Þãranii, locuitorii satelor, poporul de rând, carealcãtuiau ºi alcãtuiesc ºi acum grosul credin -cioºilor ortodocºi, n-au agreat niciodatã ideeatrecerii la confesiunea catolicã, dimpotrivã, aurepudiat orice încercare de abandonare a cre -dinþei în care s-au nãscut ºi au crescut ei ºi moºiiºi strãmoºii lor. Preoþii români care au trecut lacatolicism ºtiau bine cât de legat este poporulromân de credinþa strãmoºeascã. De aceea auevitat multã vreme sã-ºi informeze credincioºii(pe care nu i-au consultat în luarea deciziei lorcondamnabile) asupra urmãrilor în plan confe -sional ale convertirii la catolicism. Când a aflat


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Acestui capitol delicat din istoria românilor transilvãneni i-au dedicat lucrãri importante o serie de istorici ºi teologide marcã, dintre care-i amintim pe Nicolae Iorga (Istoria bisericii româneºti ºi a vieþii religioase a românilor),George Popoviciu (Uniunea românilor din Transilvania cu Biserica romano-catolicã sub împãratul Leopold I),Alexandru Pop (Desbinarea în Biserica românilor din Ardeal ºi Ungaria), Ioan Lupaº (Desbinarea bisericeascã aromânilor ardeleni în lu mina documentelor din întâia jumãtate a veacului al XVIII-lea; Istoria bisericeascã aromânilor ardeleni), ªtefan Lupºa („Unirea” ardeleanã în 1701 dupã întoarcerea lui Atanasie din Viena),Dumitru Stãniloaie (Uniatismul din Transilvania, op era unei întreite silnicii), Mircea Pãcurariu (Istoria bisericiiortodoxe române), Mathias Bernath (Habsburgii ºi începuturile formãrii naþiunii române), Keith Hitchins(Conºtiinþã naþionalã ºi acþiune politicã la românii din Transilvania – 1700-1868), Pompiliu Teodor (Politicaconfesionalã a Habsburgilor în Transilvania – 1692-1759. Cazul românesc) etc.

înºelãciunea, poporul s-a rãzvrãtit, fiind de neo -prit în acþiunea sa de întoarcere la adevãratacredinþã, dovedind ataºament fãrã de margini ºiun admirabil spirit de sacrificiu, fiind oricândgata sã-ºi dea viaþa pentru apãrarea credinþei sale strãbune.

Dupã ce, în mai 1688, Ardealul a ajuns sub stãpânirea casei de Habs burg, schimbând jugulde lemn al turcilor cu cel de fier al austriecilor,noua putere ºi-a concentrat eforturile politice,diplomatice, militare ºi religioase înspre atra -gerea amalgamului etnico-religios din aceastãþarã. Principatul Transilvaniei devenise un ade -vãrat câmp de bãtãlie pentru supremaþie politicãºi religioasã între unguri, saºi ºi secui, respectivîntre adepþii catolicismului, calvinismului, lute -ranismului ºi unitarismului. Acest veritabil nodde contradicþii confesionale a stat multã vremeîn atenþia curþii de la Viena, care realizase cã„preponderenþi prin numãrul lor ºi primejdioºiprin influenþa lor politicã” erau, întâi de toate,protestanþii. Cercurile administraþiei vieneze seconving tot mai mult cã „Ardealul nu va fi asi -gurat pe deplin numai în acel caz dacã elementulcatolic ar izbuti sã câºtige în þarã înrâurire pre -cumpãnitoare faþã de protestanþi”, cãci aceºtiadin urmã, susþinuþi de reprezentanþii celor treiconfesiuni importante – calvinã, luteranã ºi uni -tarã – dispuneau de poziþii influente în Ardeal ºide privilegii însemnate, care puteau fi anihilatedoar prin întãrirea influenþei catolicismului. Deaceea, în vederea consolidãrii stãpânirii sale asu -pra Transilvaniei, Curtea de la Viena a elaborat o strategie aparte în cadrul cãreia un rol însemnatîl deþinea biserica romano-catolicã. Con co mi -tent s-au depus eforturi diplomatice stãruitoareºi constante pentru grãbirea integrãrii Ardealului în imperiu, gândindu-se la „tot felul de mijloacepentru a înfrânge rezistenþa” de orice naturã cares-ar manifesta aici ºi valorificându-se „riva li -tatea continuã dintre cele trei naþiuni stã pâ ni -toare ºi cele patru confesiuni recepte”. Fiecaredintre cele patru confesiuni era pe deplinconºtientã cã ºi-ar putea asigura întâietatea, dacã ar avea de partea ei populaþia majoritarã, adicãpe români. În acest con text, chiar ºi simpla eli -berare a românilor de sub „epitropisirea” cal -vineascã ar fi însemnat pentru catolici o victorienotabilã.

Fãcând o radiografie atentã ºi obiectivã ascenei politice ºi religioase a Ardealului de la

sfârºitul secolului al XVII-lea, Silviu Dragomirobservã cã „deºi în acea vreme nici clerul ºi nicipoporul românesc nu cumpãneau aproape nimicîn politica þãrii, dar numãrul lor, considerabil ºiatunci, dovedea, totuºi, valoarea nepreþuitã pecare ar fi adãugat-o oricãrei fracþiuni tovãrãºiaacestei naþiuni”.

Întrucât calvinii deþineau poziþii pri vi le -giate în plan pol i tic, habsburgii îºi propun sã-icontracareze întãrind confesiunea catolicã, pe de o parte, prin restituiri de biserici ºi bunuri ºi prindonaþii, iar pe de altã parte, prin sporirea nu -mãrului de credincioºi aferenþi. În vederea atin -gerii acestui din urmã scop au fost pregãtiþi ne -numãraþi misionari iezuiþi care au desfãºurat opropagandã intensã ºi violentã de atragere a „ro -mânilor ortodocºi la unirea cu biserica Romei”1.Aceasta propagandã unionistã declanºatã la pu -þin timp dupã înglobarea Ardealului îi viza, atâtpe credincioºii de rând, cât ºi clerul. „În lupta cese desfãºoarã între cele «trei naþiuni» ºi curteadin Viena, românii din Transilvania, lipsiþi, prinorânduirea feudalã, de orice drepturi politice, nujoacã niciun rol. Numãrul precumpãnitor ce-lreprezentau, însã, i-a impus foarte curând aten -þiei guvernului austriac. Dacã ar putea fi câºti -gaþi pentru o unire cu biserica Romei, con fe -siunea catolicã s-ar întãri în aºa mãsurã, încâtguvernul din Viena ar fi îndreptãþit a revendicape seama «statului catolic» un rol precumpãnitor în conducerea þãrii. Aservitã catolicismului, bi -serica românã trebuia sã devinã unul din piloniistãpânirii habsburgice”2. În luna septembrie1697, unul dintre cei mai înfocaþi propagatori aicatolicismului, iezuitul Paul Ladislau Barany,din Alba Iulia, se deplaseazã la Viena, undeprezintã Curþii un memoriu al reprezentanþilorcatolici din dieta ardeleanã, în care cer unirearomânilor cu biserica Romei. Pe aceastã linie seînscrie oferta consistentã pe care cancelaria im -perialã o face, prin guvernul din Ardeal, cleruluiortodox de rit grecesc ºi con form cãreia aceiacare „ar declara cã vor pãzi ritul grecesc ºi vorrecunoaºte pe pontificele ro man, aceia se vorbucura de privilegiile preoþilor catolici”. Tre -buie sã evidenþiem în acest con text faptul cã îndocumentul din 14 aprilie 1698, împãratul de laViena permitea românilor sã se uneascã cu ori -care din religiile recepte sau sã rãmânã la vechea lor confesiune. Preoþilor ce se vor uni, li se vorrecunoaºte toate privilegiile de care se bucurã


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Mircea Pãcuraiu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Bucureºti, 1981, p. 296.2 Silviu Dragomir, Românii din Transilvania ºi unirea cu biserica Romei. Documente apocrife privitoare la

începuturile unirii cu catolicismul ro man (1697-1701), Editura Arhiepiscopiei Române a Vadului, Feleacului ºiClujului, Cluj-Napoca, 1990, p. 3.

confesiunea la care au aderat. Ceva mai târziu, în 2 iunie 1698, cardinalul de atunci al Ardealului,Leopold Kollonich, atrãgea printr-un man i festatenþia preoþilor români cã „o convertire la ca -tolicism ar fi primitã cu har ºi binecuvântare nunumai în cer, ci totodatã ºi aici pe pãmânt aravea, drept urmare, speciala graþie ºi deplinaocrotire a împãratului, care în deplinãtatea pu -terii sale va face ca preoþii români, biserica ºiaverile bisericeºti sã se bucure întocmai de ace -leaºi drepturi ºi imunitãþi ale cãror posesiune ºiuz s-au acordat bisericii catolice, membrilor ºiaverilor ei”. Aºadar, remarcã, pe bunã dreptateSilviu Dragomir, i se cere clerului român sã-ºiabandoneze credinþa strãmoºeascã, ofe rin -du-i-se „drept rãsplatã o seamã de drepturi ºiprivilegii”. Tactica curþii imperiale era, ev i dent,atragerea clerului, întrucât „poporul era puþininstruit în dogmele credinþei, iar o instrucþie co -respunzãtoare ar fi reclamat timp îndelungat”.

Documentele care sunt puse la temeliauni rii cu biserica Romei sunt declarate de spe -cialiºti drept falsuri. Celebrul man i fest de uniredin 7 octombrie 1698, semnat de 38 de pro -topopi, este contrafãcut ºi conþine o serie deneconcordanþe grave între textul redactat în lim -ba latinã ºi cel românesc, ceea ce-l determinã peistoricul Nicolae Densusianu sã afirme: „Avemînaintea noastrã o traducere dintre cele mai mi -ºeleºti ºi criminale, falsificarea unui doc u mentpub lic, a unui tratat po lit ico-bisericesc, pentru asupune poporul român catolicilor ºi a desfiinþabiserica românã de Alba Iulia”1. Este adevãratînsã ºi faptul cã un numãr de preoþi români s-aulãsat ademeniþi de promisiunile Curþii de laViena, declarându-se dispuºi sã treacã sub oblã -duirea papei, chiar dacã actele privitoare la de -mersurile acestora sunt, de cele mai multe ori,contrafãcute sau false.

La scurtã vreme dupã instituirea stãpâniriihabsburgice în Ardeal, reprezentanþii catolicidin dieta acestei provincii cer împãratului sãemitã „o diplomã pentru unirea românilor carelocuiesc în Transilvania ºi care nu pretind al t -ceva decât ca Maiestatea Sa sã se îndure a-i facepãrtaºi pe preoþii ºi cãlugãrii de rit grec de ace -leaºi privilegii ºi drepturi de care se bucurã acum nu numai preoþii catolici, ci chiar ºi preoþii uni -tarieni, luterani ºi calvini”2. Ca rãspuns la acest

memoriu Leopold I emite rezoluþia din 14 aprilie 1698, în care se transmitea guvernului ardeleancã „aceia dintre preoþii români de rit grecesc,care pãstrându-ºi ritul, se vor declara catolici curecunoaºterea pontificelui ro man, se vor bucurade privilegiile preoþilor catolici, iar aceia dintreei care socotesc cã nu pot face numita mãr -turisire sau se vor uni cu una din celelalte religiirecepte, ori vor rãmâne în statul religiei în carese aflã acum, se vor bucura de privilegiile re -ligiei pentru care se vor declara, sau vor fi con -sideraþi în starea ºi dreptul religiei în care trãiescacum”3. Se vede limpede din textul rezoluþiei cãpreoþilor români li se flutura ademenitoare pro -misiunea imperialã de a scãpa de dãri, impozite,ori alte obligaþii care, mai ales pe timp de rãzboi,erau aproape insuportabile, în schimbul îm brã -þiºãrii catolicismului. În caz contrar se insi nu -eazã sadic cã „vor fi consideraþi în starea ºidreptul religiei în care trãiesc”, adicã vor filipsiþi de orice privilegiu. Curtea imperialã nuconcepea ca românii sã treacã la altã religiedecât cea catolicã, fapt ce iese în evidenþãdintr-un ordin se cret pe care împãratul l-a tran -smis generalului Rabutin, comandantul militardin Ardeal, în care i se atrãgea acestuia atenþia sã se strãduiascã din toate puterile „ca preoþii ro -mâni nu cu altã religie, fãrã numai cu religiacatolicã sã se uneascã”4.

În virtutea rezoluþiei din 14 aprilie 1698,iezuitul Barany, care era parohul bisericii ro -mano-catolice din Alba Iulia, înainteazã dieteiardelene din sesiunea octombrie-decembrie1698 un memoriu în care, în numele preoþilorromâni din Ardeal, cere scutirea de dãri ºi im -pozite. Dieta, care avea în componenþã aproapeîn exclusivitate calvini ºi luterani, de cide sã tri -mitã împãratului un memoriu în care sã-i cearãsã nu acorde niciun privilegiu românilor chiardacã ºi-ar schimba religia. Concomitent se dis -pune efectuarea unei anchete în satele româneºtispre a se aprecia în ce mãsurã preoþii ºi cre -dincioºii ortodocºi sunt dispuºi sã adere la ca -tolicism. Rezultatele acestei anchete au de mon -strat cã doar o foarte micã parte a clerului eratentatã sã se converteascã. Marea majoritate apreoþilor ºi credincioºii în totalitate erau hotãrâþisã-ºi pãstreze credinþa strãmoºeascã. Semni fi -cative în acest sens sunt declaraþiile cre din cio -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Vezi mai detaliat la Mircea Pãcuraiu, op. cit., p. 300-303, precum ºi la Silviu Dragomir, op. cit., p. 28-40.2 ªtefan Lupaº, Biserica ardeleanã ºi „unirea” în anii 1697-1701, în „Biserica ortodoxã românã”, LXVI (1948),

nr. 9-10, p. 478.3 N. Nilles S. I., Symbolae ad illustrandum historiam Ecclesiae orientalis, vol. I, în „Oeniponte”, 1985, p. 235, apud

Dumitru Stãniloaie, Uniatismul din Transilvania. Încercare de dezmembrare a poporului român, Bucureºti, 1873,p. 13.

4 Gh. ªincai, Cronica românilor ºi a altor neamuri, vol. III, Bucureºti, 1885, p. 13.

ºilor din Cãlata, care au afirmat: „Noi, tot satul,legea ºi religia noastrã în care ne-am nãscut, nu o pãrãsim. E treaba popilor cu care religie vreau sã se uneascã; noi nu ne amestecãm în aceasta, dardacã vom vedea cã vor vrea sã introducã la noiînnoiri, unul ca acela nu va fi popa nostru”1.Împãratul a ignorat rezultatele acestei anchete ºidorind ca, imediat dupã pacea de la Karlowitz(26 ianuarie, 1699), care consfinþea trecereaTran silvaniei sub stãpânire austriacã, sã-ºi con -solideze poziþia în noile teorii, emite o diplomãla 16 februarie 1699, cunoscutã sub numele deprima diplomã leopoldinã, prin care declara„validã ºi efectivã2 unirea românilor din bisericaRomei. Satisfãcut, monarhul repede acordã cle -rului ºi domeniilor aferente bisericii unite „toatedrepturile ºi întreaga imunitate, care au fost îm -pãrtãºite prin danii domneºti ºi în virtuteaprescri erilor canonice romano-catolice, averilorºi clerului ei”. În continuare di ploma „scuteºtepe preoþii români de robotã, de iobãgie ºi deorice alte servicii umilitoare ºi pune pentru tan -gresiunile con tra bisericii unite ºi con tra pre -oþilor ei aceleaºi pedepse care au fost stabilite înfavoarea bisericii catolice ºi care urmeazã sã fiedic tate de judecãtorii bisericeºti ori civili, la ne -voie de regele însuºi”.

Aceste facilitãþi subliniate clar în primadiplomã leopoldinã n-au fost transpuse în prac -ticã niciodatã, ele rãmânând doar în vitrina pro -pagandei catolice ºi servind la ademenirea cãtrecatolicism a unei pãrþi a clerului ortodox român.De altfel, împotriva lor a luat poziþie imediatguvernul din Ardeal, compus, în majoritate, dinprotestanþi ºi care a înaintat o întâmpinare princare îl roagã „pe Maiestatea Sa cu umilinþã sã nuîmpãrtãºeascã acelei naþiuni (românilor – n.n.)mai mare libertate decât a avut pânã acum, deoa -rece acestea ar servi spre batjocura, spre întris -tarea ºi în prejudiciul celor trei naþiuni. Înaintaºii noºtri niciodatã nu au recipiat acea naþiune – sespune în continuare în pro test – ºi pe preoþii ei,nici nu au încorporat-o ºi cu atât mai puþin i-aufãcut pãrtaºi pe români ºi pe preoþii lor la aceeaºi libertate”. Apoi documentul guvernului afirmacã prin unire „popii români nu au devenit catolici veritabili sau uniþi adevãraþi, nici prieteni sauaderenþi ai catolicismului, ci niºte oameni eli -beraþi de impozite ºi de iobãgie, dispuºi sã lupteîmpotriva domnilor de pãmânt”3.

Împãratul Leopold nu a luat în considerare

protestul guvernului transilvan, ba, mai mult, la26 au gust 1699 emite un nou decret, prin careîntãreºte dispoziþia rezoluþiei din 14 aprilie 1698 privitoare la problema unirii ºi cere ferm gu -vernului sã le facã publice ºi sã le respecte.Astfel, dieta transilvanã publicã decretul, darhotãrãºte sã se mai facã o anchetã, spre a seedifica asupra punctului de vedere al preoþilor ºicredincioºilor români în legãturã cu unirea. E dela sine înþeles cã ºi aceastã nouã „conscriere aporþilor”, cum o numeºte Silviu Dragomir, ascos în evidenþã decizia de nestrãmutat a ma -joritãþii românilor de a-ºi pãstra religia.

Studiind numeroase documente, scrisori,mãrturii, acte publice ºi particulare etc., SilviuDragomir ajunge la concluzia cã una din cauzeleesenþiale care au împins o parte a clerului ro -mânesc înspre unire a fost situaþia lui economicãprecarã, faþã de care guvernul de la Viena flutura viclean ºi ademenitor un pomelnic de privilegiiºi, im plicit, o tentantã promisiune de reevaluarea poziþiei sociale. Istoricul clujean socoate cã doi dintre factorii care au favorizat unirea sunt po -litica guvernului de la Viena în Ardeal ºi uti -litarismul clerului românesc care au condus la oidentitate de interes într-un anumit punct.

Analizând fenomenul „unirii”, DumitruStã niloae, unul dintre cei mai mare teologiromâni, sublinia cã „uniatismul din Transilvaniaa fost op era unei întreite silnicii” exercitate me -todic, con stant ºi cu marc intensitate asupra ro -mânilor ortodocºi. Este vorba de o silnicie so -cial-economicã, de una administrativ-militarã ºi, în sfârºit, de silnicia confesionalã4. Despre ace -laºi fenomen savantul Nicolae Iorga afirma: „bi -serica unitã este o creaþie artificialã, nu pornitãdintr-o convingere”5.

Dieta ºi guvernul ardelean, constituite încea mai mare parte din protestanþi, ºi-au ex -primat dezacordul faþã de unirea religioasã aromânilor cu Roma, dar mai ales ºi-au mani -festat nemulþumirea faþã de privilegiile acordateclerului român prin di ploma leopoldinã. De re -marcat, însã, faptul cã nici prima diplomã leo -poldinã, nici un alt doc u ment oficial emanat dela curtea din Viena sau de la dieta transilvanã nuau avut în vedere schimbarea situaþiei sociale anaþiunii române, care, aºa cum bine observaSilviu Dragomir, rãmânea pe mai departe „to -leratã ºi dispreþuitã, pe când preoþilor sãi le zâm -


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Vezi, Mircea Pãcuraiu, op. cit., p. 304.2 Ibi dem.3 Ibi dem, p. 305.4 Dumitru Stãniloaie, op. cit., p. 19.5 Nicolae Iorga, Istoria românilor din Ardeal ºi Ungaria, vol. I, Bucureºti, 1915, p. 347.

bea deja norocul scutinþelor ºi al privi le giilor”.Guvernul ardelean combãtea unirea nu atâtpentru cã o considera chestiune strict reli gioasã,cum ar fi fost nor mal sã se întâmple, ci pentru cãvedea în ea o mulþime de elemente politice cuevidente implicaþii de ordin ma te rial. De aceeaîntreaga nobilime ardeleanã, consti tuitã din re -prezentanþii celor trei naþiuni, „îºi apãra numaibuzunarele sale, votând împotriva scutirii dedare a clerului român” tocmai când þara avea defãcut faþã nu doar dãrilor obiºnuite (destul deridicate ºi acestea), ci ºi unei contri buþii supli -mentare care trebuia sã acopere chel tu ielile fã -cute în perioada rãzboiului cu turcii1.

Concomitent cu demersurile fãcute pe lân -gã clericii români ºi la nivel guvernamentalpentru convertirea românilor ardeleni la cato -licism, se impunea, aºa cum am mai arãtat, ºi oconfirmare din partea sinodului ºi a mitro po -litului. Vom sublinia din capul locului: n-a exis -tat niciodatã vreo hotãrâre a Sinodului BisericiiOrtodoxe Române de trecere sub administraþiaconfesionalã a papei. Toate actele pe care parti -zanii unirii le-au prezentat în acest sens suntfalsuri. S-au exercitat presiuni, bineînþeles, asu -pra multor ierarhi ortodocºi, mai ales asupramitropolitului Atanasie, care a ºi realizat, dealtfel, unirea.

Existã presupuneri cã începutul acþiunii de unire trebuie plasat în perioada pãstoririi mi -tropolitului Teofil. Silviu Dragomir afirmã cã înarhivele iezuite s-au gãsit anumite documente,dupã care mitropolitul Teofil, îndemnat de ie -zuiþi, s-ar fi decis încã în anul 1697 sã îm brã -þiºeze unirea ºi cã în luna februarie a aceluiaºi anel ar fi convocat un sinod în cadrul cãruia s-ar fistabilit condiþiile unirii. Cercetãrile mai noi res -ping aceste presupuneri, iar teologul MirceaPãcuraru îºi pune, pe bunã dreptate, întrebarea:„Dacã mitropolitul Teofil ºi protopopii sãi ar fiacceptat unirea în 1697, ce rost ar fi mai avutîncercãrile de unire din 1698 ºi perfectarea ei în1701?”2. Pe de altã parte, documentele care aupretenþia de a legifera unirea încã de pe vremealui Teofil sunt reproduse dupã niºte copii înlimba latinã, „limbã pe care protopopii nu oînþelegeau ºi, poate, nici Teofil3”, care n-a fostamestecat în niciun fel de „tratative de unire abisericii sale cu cea catolicã”4.

Dupã moartea lui Teofil, ajunge mitropolit

Atanasie Anghel, sub pãstorirea cãruia se rea -lizeazã efectiv unirea. Asupra noului mitropolits-au concentrat presiuni di verse, promisiuni se -ducãtoare, ameninþãri de tot felul etc., pornite înbunã parte de la curtea vienezã ºi exercitate prinadministraþia laicã sau confesionalã a im pe riu -lui. Iezuitul Baranyi, cel mai activ ºi mai înfocatpro pa gan dist al unirii, intervine pe lângãAtanasie ºi reuºeºte sã obþinã ºi iscãliturile a 38de protopopi pe un doc u ment datat din 7 octom -brie 1698. Documentul însã nu evidenþia cã sem -natarii ar recunoaºte cele patru puncte în discuþie ºi pe pontificele ro man. Acest act mult discutatavea o paginã în alb pe care au fost trecute ul te -rior toate condiþiile Vienei, precum ºi cele adãu -gate de Kollonich. Era o declaraþie de unireformalã, care cerea ca hirotonirea sã se facã decãtre patriarhul ortodox de la Karlowitz ºi carenu schimba nimic din esenþa doctrinei ortodoxe.Preoþii precizau în mod expres cã „nu înþelegunirea decât ca o legãturã formalã cu bisericacatolicã”5, fãrã a se accepta primatul pa pal ºicele patru puncte, ºi menþinându-se, deci, nealte -rate credinþa ºi cultul ortodox.

Reproducem, în continuare, dupã Dumitru Stãniloae6, textul românesc al documentului pusla baza unirii:

„Noi mai jos scriºi, vlãdica, protopopii ºipopii bisericilor româneºti, dãm în ºtire tuturorcãrora se cuvine, mai vârtos þãrii Ardealului:

Cercând schimbarea ceºtii lumi înºe lã toa -re ºi nestarea ºi neperirea sufletelor cãrora înmãsurã mai mare trebuie a fi decât toate, dinbunã voia noastrã, ne unim cu Biserica Romeicea catolicã ºi ne mãrturisim a fi mãdulareleceºtii Biserici sfinte catoliceascã a Romei, prinaceastã carte de mãrturie a noastrã ºi acele cuacele priveleghiomuri voim sã trãim, cu careletrãiesc mãdulãrile ºi popii ceºtii Biserici sfinte,precum înãlþia sa împãratul ºi coronatul craiulnostru în miloºtenia decretumului înãlþimei salene face pãrtaºi. Care milã a înãlþii sale nevrând ao lepãda, cum se cade credincioºilor înãlþii sale,aceastã carte de mãrturie ºi înãlþii sale ºi þãriiArdealului o dãm înainte. Pentru care mai maretãrie dãm peceþile ºi scrisorile mânilor noastre.S-a dat în Bãlgrad în anii Domnului 1698, în7 zile a lui octomvrie”.

„Însã într-acest chip ne unim ºi ne mãr -turisim mãdulari sfintei catoliceºti biserici a


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Vezi mai detaliat la Dumitru Stãniloaie, op. cit., p. 11-20.2 Mircea Pãcurariu, op. cit., p. 298.3 Ibi dem, p. 297.4 Ibi dem..5 Dumitru Stãniloaie, op. cit., p. 22.6 Ibi dem, p. 22-23.

Romei, cum pre noi ºi rãmãºiþele noastre dinobiceiul Bisericii noastre a Rãsãritului sã nu neclãteascã, ci toate þãrãmoniile, sãrbãtorile, pos -turile, cum pânã acum aºa ºi de acum înainte sãfim slobozi a le þinea dupã cãlindarul vechi. ªipre cinstitul vlãdica nostru Atanasie nime pânãla moartea sfinþii sale sã n-aibã putere a-1 clãtidin scaunul sfinþii sale. Ci tocmai de i s-ar tâmpamoarte, sã stea în voia soborului pe cine ar alegesã fie vlãdicã, pre care sfinþia sa papa ºi înãlþatulîmpãratul sã-l întãreascã ºi patriarhul de suptbiruinþa înãlþii sale sã-l irotoneascã ºi-n obiceiulºi dregãtoriile protopopilor care sunt ºi vor fi nici într-un fel de lucru nime sã nu se amestece, ci sã þie cum ºi pânã acum. Iar de nu ne vor lãsa pre noi ºipre rãmãºiþele noastre într-aceastã aºe zare, peceþile ºi iscãliturile noastre care am dat sã n-aibã niciotãrie. Care lucru l-am dat întãrit cu peceteaMitropoliei noastre pentru mai mare mãrturie”.

„ªi aºa ne unim, aceºti ce scrim mai suscum toatã legea noastrã, slujba Bisericii, letur -ghia, ºi posturile ºi cãrindarul nostru sã stea peloc, iarã de n-ar sta pe loc acele, nici acestepeceþi sã n-aibe nicio tãrie asupra noastrã ºivlãdica nostru Atanasie sã fie în scaun ºi nime sãnu-1 hãrbãtãluiascã”.

Aruncând o privire asupra acestui text, re -marcãm condiþionarea disponibilitãþii pentruuni re de asigurarea privilegiilor specifice de care se bucurau „mãdulãrile ºi popii” bisericii cato -lice ºi de menþinerea neschimbatã a întregii vieþiconfesionale ortodoxe, acceptându-se doar con -firmarea mitropolitului de cãtre papã. Pe paginaa doua a documentului, rãmasã goalã dupã ces-au perceput semnãturile protopopilor, e inclusun text latinesc, care îi obligã pe semnatari la cutotul altceva: la recunoaºterea pontificelui ro -man ºi la admiterea celor patru puncte deo se -bitoare. Cu alte cuvinte se accepta catolicismulîn totalitatea lui.

Declaraþia de unire redactatã în limba ro -mânã conþine o mãrturie vagã a celor 38 deprotopopi prezumtivi semnatari cum cã dorescsã se uneascã cu Roma mai mult dintr-un sen ti -ment de loialitate faþã de împãrat, câtã vremetextul latin vorbeºte de insuflarea dumnezeiascãce ar fi stat la baza demersului respectiv ºi deacceptarea tuturor dogmelor catolice, mai ales acelor patru puncte discordante: papa este capulîntregii biserici, sfânta împãrtãºanie se poateface ºi cu pâine nedospitã (cu azimã), Duhul

Sfânt purcede de la Tatãl ºi de la Fiul (filioque),în afarã de rai ºi iad mai existã un loc purificator– purgatoriul.

Textul latin exprima, fãrã îndoialã, voinþaiezuiþilor – piloni de bazã ai propagandei uni -oniste ºi nicidecum pe cea a protopopilor, care„înclinau numai spre o unire de principiu, deter -minatã de nevoile materiale în care se zbãteaclerul român”1.

Cã textul românesc semnat de cei 30 pro -topopi ºi de Atanasie nu-i obligã pe aceºtia lamare lucru o demonstreazã ºi faptul cã imediatdupã semnarea lui, Atanasie tipãreºte cãrþi orto -doxe cu sprijinul lui Constantin Brâncoveanu,într-una menþionându-se clar cã „s-a tipãrit nu cu socoteala aceea ca sã facem strãmutare îm po -triva scripturii au în rânduiala dogmelor ce þineºi porunceºte pravoslavnica bisericã a rãsã ri -tului”2. Pe de altã parte, însuºi Atanasie nu eradispus sã grãbeascã procesul de unire, motivpentru care a fost convocat la Viena, unde, prinpresiuni ºi momeli, prin ºantaj ºi ameninþare cucondamnarea ºi exilul, acceptã tot ce i se cere,primind în schimb ºi consistente rec om pense deordin ma te rial.

Între timp, împãratul emite cea de-a douadiplomã prin care se promite preoþilor uniþi scu -tiri de impozite, iar laicilor cã „vor fi numãraþiîntre membrii statutului catolic ºi astfel întrestaturile þãrii, îndreptãþiþi la legile ºi beneficiilepatriei, nu ca toleraþi pânã acum, ci ca ceilalþi fiiai ei”3. Toate aceste promisiuni au rãmas la ni -velul la care s-au dorit dintru început, adicã niºtevorbe goale, care au servit de minune la ade -menirea multor clerici dornici sã-ºi îmbu nã tã -þeascã situaþia materialã ºi poziþia în societate.

Atanasie a fost rehirotonit preot catolic,apoi uns arhiereu (episcop) ºi instalat în lunaiunie 1701, mo ment considerat drept „începutuluniatismului în Ardeal”4. Dar, aºa cum aratãSilviu Dragomir, „slãbiciunea vlãdicilor ºi apro topopilor, care se fãceau exponenþii in conºti -enþi ai oricãrui regim, nu ar fi schimbat mersullucrurilor, dacã o însemnatã parte a preoþimii dela sate nu se alãtura la miºcarea unionistã, de lacare spera o uºurare a poverilor nesuferite”.

Unirea s-a produs iniþial doar la vârf. Ea afost formalã ºi artificialã, cãci poporul n-aagreat-o ºi a luptat cu dârzenie pentru anulareaacestui act de unire prin înºelãciune, dorind sãrãmânã „în sânul bisericii ortodoxe strãbune”5.


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Mircea Pãcuraiu, op. cit., p. 303.2 Ibi dem, p. 27.3 Ibi dem, p. 30.4 Ibi dem, p. 30.5 Ibi dem.

Aºadar, unirea a fost efectiv realizatã în anul1701, la 25 iunie, când a încetat activitatea ve -chii mitropolii ortodoxe româneºti din Alba Iulia ºi când a fost instalat ca episcop unit Atanasie,dupã ce a stat, în prealabil, la Viena din lunaianuarie a aceluiaºi an ºi unde, în schimbul trã -dãrii ºi al anulãrii învinuirilor ce i-au fost adusede guvernanþi ºi de iezuiþi, face o declaraþieumilitoare, numitã de Nicolae Iorga „cel maiînjositor act pub lic sãvârºit pânã atunci de vreunvlãdicã românesc”1.

În ciuda sinoadelor ºi a soboarelor con -vocate, imediat dupã instalarea lui Atanasiepeste tot în Transilvania încep valuri de protesteîmpotriva unirii. Protesteazã foºtii colaboratoriai lui Atanasie – mitropolitul Teodosie, pa tri -arhul Calinic care îl ºi anatemizeazã, dar cei mainemulþumiþi au fost credincioºii simpli, care s-au declarat dintru început împotriva unirii ºi audevenit adversarii ei cei mai înverºunaþi.

Silviu Dragomir surprinde în lucrarea sa,pe bazã de documente ºi declaraþii oficiale, pebazã de scrisori particulare sau dispoziþii ºi or -dine emise de guvernanþi, numeroase acte denemulþumire ºi revoltã ce izbucnesc, începândcu anul 1701, în întreaga Transilvanie. Astfel,credincioºii din ªcheii Braºovului îi scriu luiAtanasie cã sunt gata mai degrabã sã-ºi deavia þa, decât sã pãrãseascã legea pãrinteascã. Pro -teste asemãnãtoare vin ºi din partea ro mâ nilordin Þara Fãgãraºului, din Hunedoara etc. În ace -laºi an (1701) nobilul român Gavril din ÞagulMare (cunoscut ºi sub numele de Nagyszegi)înainteazã un memoriu de pro test cãtre guvernulde la Viena în numele credincioºilor ºi al preo -þilor din Alba Iulia, Braºov ºi Fãgãraº. Protesteasemãnãtoare a înaintat Gavril din Þagul Mare ºi generalului Rabutin ºi protonotarului IoanSaroºi. Drept urmare, vajnicul luptãtor pentrulibertatea confesionalã a românilor a fost arestatºi întemniþat vreme de ºase ani. În sprijinul pre -tenþiilor sale de a se lãsa românilor libertateadeplinã a exerciþiului religios Gavril din ÞagulMare invocã decretul din 14 aprilie 1698, re -confirmat în 26 au gust 1699, prin care împãratullãsa la latitudinea fiecãruia unirea cu una sau alta dintre religiile recepte, ori dreptul de a-ºi men -þine credinþa la care aparþine. Acest nobil pa triota încercat sã coaguleze o miºcare antiunionistã,declarându-se „împuternicitul le gal al tuturorcre dincioºilor ortodocºi din Transilvania ºi pãr -þile anexate, fie ei de orice stare ºi condiþie ºi deorice naþiune”. Din protestele sale scrise, atât înlibertate, cât ºi din închisoare rãzbate, pe de o

parte o profundã preocupare pentru soarta bi -sericii ortodoxe, iar pe de altã parte reiese modulîn care au fost rãpite bisericile credincioºilorortodocºi, iar preoþilor nu li s-a îngãduit sã sã -vârºeascã cele sfinte. Ca urmare a acestei situaþii „s-a putut întâmpla cã trupurile celor morþi aufost astrucate în pãmânt ca ºi cadavrele vitelor,fãrã de clopote ºi fãrã de sãvârºirea vreunuiserviciu dumnezeiesc”. În dorinþa de a evidenþiaînãlþimea moralã a lui Gavril din Þagul Mare,Silviu Dragomir re pro duce un pasaj sem ni fi -cativ dintr-un pro test al acestuia. „Eu – spunenobilul român – sunt de convingerea cã nimenisã nu-ºi pãrãseascã legea sa, ci mai bine sã fiegata a-ºi pierde viaþa, decât sã se lepede decredinþa sa. Nu vorbesc de alþii, ci aduc dreptpildã cazul meu, cã ºi acum sunt prins pentrucredinþa mea ºi totuºi mãrturisesc cã nici frica,nici consideraþia faþã de starea mea ºi niciun altlucru nu mã poate sili sã mã leapãd de religiamea, ci mai bine sunt gata a muri rãstignit. Credcã ºi alt mãrturisitor sincer al credinþei sale vavorbi ºi mãrturisi tot aºa. Conjur, deci, pe toþicare tulburã religiunile sã nu se amestece înlucrurile ce þin de Dumnezeu, cum sunt religia ºicredinþa. Sã se îngrijeascã de mãririle lumeºtipeste care sunt puºi ºi sã nu vâneze suflete. Celeale sufletului sã le lase în seama lui Dumnezeu”.

Activitatea lui Gavril din Þagul Mare aneliniºtit în mare mãsurã Curtea de la Viena, ºi,drept urmare, în 12 decembrie 1701 se emite odiplomã regalã în care Leopold aratã cã „a aflatspre marea lui neplãcere cã unii agitã în con trarezoluþiilor sale ºi rãspândesc vestea cã intenþiaregelui ar fi de a uni cu forþa pe români”. Îndoc u ment se subliniazã din nou cã regele doreºte „sã lase deplinã libertate românilor de a se uni cu una din cele patru religii recepte ale Tran sil -vaniei ori de a rãmâne în starea lor de acum”.„Nimeni – atrage atenþia monarhul – sã nu în -drãz neascã sub pedeapsa grea a mâniei noastre,de a supãra ori chiar jigni pe români în aceastãlibertate a lor. Cei ce ar lucra împotriva ordinului nostru sã se pedepseascã dupã cuviinþã ºi celorjigniþi sã li se ofere satisfacþie cuvenitã, deoarece prin di ploma noastrã regalã noi voim ca tot insulsã poatã trãi paºnic în legea sa”. Cuvinte fru -moase, ce-i drept. Dar ele au rãmas la stadiul delozincã propagandisticã, nefiind puse în practicã niciodatã, cãci toleranþa religioasã la care facereferire actul re gal nu s-a regãsit deloc în com -portamentul oficialitãþilor ardelene ºi vieneze,iar pentru încercãrile de a-ºi exercita cultul ºia-ºi menþine religia strãmoºeascã românii „erau


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Vezi Ibi dem, p. 310.

traºi la rãspundere ºi pedepsiþi ca tulburãtori aiordinii publice”. Aceastã atitudine duplicitarã,echivocã faþã de cauza românilor ortodocºi dinArdeal a caracterizat pentru multã vreme poli -tica vienezã ºi toate demersurile pornite întruaºa-zisa apãrare a libertãþii religioase a naþiu -nilor din imperiu.

Credincioºii ortodocºi din þinuturileBraºovului ºi Fãgãraºului reuºesc la scurt timpdupã instalarea lui Atanasie sã iasã de sub juris -dicþia confesionalã a acestuia, trecând sub pãs -torirea mitropolitului de la Bucureºti, apoi subcea a episcopului de Râmnic ºi, în sfârºit, sub cea a mitropolitului ortodox de la Karlowitz.

Operã a iezuiþilor, a cardinalului Kollo -nich, a împãratului Leopold I ºi a uneltei lor –mitropolitul Atanasie, unirea, mai ex act dez bi -narea religioasã a românilor din anul 1701, aavut urmãri dintre cele mai dureroase pentruviaþa spiritualã a neamului nostru. Astfel, ºi-apierdut independenþa biserica româneascã dinTransilvania, cãci în locul Mitropoliei Ortodoxede la Alba Iulia s-a creat o episcopie unitã su -pusã arhiepiscopului romano-catolic de laEsztergon. Episcopul Atanasie ºi cei care i-auurmat au avut un „su per in ten dent” iezuit care lecontrola fiecare miºcare, iar împãratul a devenitun fel de ºef al bisericii unite, el fiind acela carenumea episcopii1. La aceasta se adaugã ruperealegãturilor confesionale ºi în mare mãsurã cul -turale cu mitropolia Ungrovlahiei, toate con -ducând la dezbinarea poporului român, care,deºi constituit în formaþiuni statale diferite, dis -punea pânã atunci de un liant puternic, de unfilon comun de învãþãturã dumnezeiascã, careconstituia baza unei viitoare întregiri de neam –credinþa ortodoxã, legea strãmoºeascã a celor cucuget ºi simþire de român.

Lupta clerului transilvan ºi a cre din cio -ºilor sãi pentru apãrarea ortodoxiei, declanºatãimediat dupã unire, a durat timp îndelungat ºi aîmbrãcat forme diferite: împotrivire directã, me -morii trimise curþii de la Viena, solicitãri desprijin din partea confesiunilor ortodoxe vecine:curtea de la Sankt Pe ters burg, mitropolia orto -doxã de la Karlowitz etc. N-au lipsit conflicteleîntre credincioºi ºi preoþii uniþi, reocuparea cuforþã a locaºurilor de cult, precum ºi emigrãrileîn masã în Þara Româneascã ºi Moldova.

În toatã aceastã perioadã, guvernul de laViena a luat o serie de mãsuri represive îm -potriva ortodocºilor, culminând cu acþiunea înforþã a generalului Bukow, sub comanda cãruiaau fost închise zeci de mãnãstiri ºi schituri, tu -nurile diavolului distrugând numeroase altele.S-au semnalat o serie de treceri forþate la uniaþie, precum ºi acþiuni oficiale ce urmãreau în subtextatragerea românilor la confesiunea catolicã. Una dintre aceste acþiuni a fost grãnicizarea. Nu e demirare cã în aceste condiþii s-au înregistrat maimulte încercãri de înlãturare a unirii ºi de în -toarcere la ortodoxie, una consumându-se în anul1707, când, ca urmare a fugii lui Atanasie la Sibiu determinatã de ocuparea Albei Iulia de trupele luiFrancisc Rakoczy, în scaunul mitro politan esteinstalat pentru scurtã vreme Iov Þirca, hirotonit în Moldova. Însuºi Atanasie, de cepþionat de ceea ceel devenise ºi de com portamentul guvernanþilor ºi al uneltelor aces tora, cuprins, probabil, ºi deremuºcãri, face în anul 1711 o încercare de ieºiredin uniaþie. Teologul Mircea Pãcuraru chiarpresupune cã „soborul care a înlãturat uniaþia aavut loc în iulie 1711”2.

(Va urma)


EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Vezi mai detaliat la Mircea Pãcurariu, op. cit., p.312.2 Ibi dem, p. 317.

SÃ SCRIEM CORECT ROMÂNEªTE

„CÃRÞULIE”

Dr. Viorel HODIª

Mai deunãzi – încheind un studiu/omagiu oferit volumului omagial al unui coleg la a LXX-asa aniversare – ajung la o mostrã/ex tras din op era marelui nostru scriitor ºi filozof G. Liiceanu.Iat-o: „[...] organizarea ºi formularea însãºi a propoziþiilor din aceastã cãrþulie [sic!] fac din ea1 unadin marile opere ermetice ale secolului XX [...]”2.

În textul de mai sus se vorbeºte despre o carte cu foarte puþine pagini. Limbajul diurn,raportându-se doar la dimensiuni fizice, numeºte aºa ceva „o carte micã”, chiar dacã – paradoxal –„cãrticica” despre care se discutã este cel mai preþios tratat fun da men tal de logicã matematicã ºisemanticã, deschizãtor de noi orizonturi în toate ºtiinþele umaniste din secolul al XX-lea pânãastãzi. Dar dacã însuºi filozoful – care are, cu siguranþã, criterii valorice de evaluare – „cinsteºte”capodopera cu vorba de ocarã cãrþulie, înseamnã cã ceva nu-i în ordine. Cãci, se ºtie de cãtre toþimânuitorii de idei ºi de condei, cã – în domeniile artei, creaþiei, culturii, ºtiinþei etc. – specialiºtii ºi„produsele” muncii lor suportã greu diminuarea prin derivare cu sufixele numite chiar aºa,diminutivale: -aº, -el, -icã, -iþicã etc.

Dacã unui doc tor (în orice ºtiinþe sau arte) îi spui doctorAª, ver bal l-ai „descalificat” tu (cãci„doctorul plagiator” se autodescalificã însuºi!). Dacã vrei sã te reprezinte în Justiþie – în loc deavocat – un avocãþEL, ai încurcat-o: ai toate ºansele sã pierzi! Dacã la un examen îi declariprofesorului examinator cã ai citit chiar toatã bibliografia datã de el ºi ai aflat, astfel, cã Domnia Sae „autorAªul respectivului articoLAª”, sã nu te miri de ce „mai vii la toamnã !” etc.

Altceva e în mediile fa mil ial/fa mil iar, unde sufixele diminutivale -aº, -el, -icã, -iþã, -iþicã,-ucã, -uliþã etc. (copilAª, feciorAª, fetIÞÃ; domniºorICÃ, mãmUCÃ, mãmIÞICÃ domnIÞÃ,drãgUÞÃ, drãgULIÞÃ chefulEÞ, amorAª etc.) aduc sensuri „ben e fice” de micºorare, (care maiîntotdeauna înseamnã „ceva dorit, drãguþ, simpatic, acceptabil”!), de dezirabil, de apropieresufleteascã etc. În aceste domenii, nici chiar sufixele augmentative (care au vocaþia contrarã!) nu-sreceptate totdeauna ca purtãtoare ale unor sensuri „peiorative”: pentru cã tatãl lui are o staturã depeste 1,90 m, nepotul meu Andrei-Filip i se adreseazã tatãlui lui cu derivatul „tãtOIU” ºi nu sesupãrã chiar nimeni.

Însuºi G. Liiceanu se revolta3 împotriva abundenþei diminutivelor în limba românã actualã,abundenþã pe care o considera o mare „pacoste”, de care trebuie sã ne debarasãm. Se referea ladomenii ale vieþii sociale ca: vizita la medic, la cumpãrãturi, învãþãmântul preºcolar etc., unde suntprea frecvente cuvintele diminutivate forþat ºi nefiresc: „mare gurIÞA !”, „scoateþi limbUÞA !”,„þineþi cu degeþELul”, „luaþi tab letUÞA !”, reþetUCA!”; poftim facturICA !, ... chitãnþUCA !” etc.Dar sã revenim la cãrþULIA noastrã!, care este – dupã sursele cele mai autorizate – „diminutiv al lui carte, cãrticicã [cu un numãr redus de pagini]. Din fr. pejoratif, lat. peior, peius ‘mai rãu’. (Desprecuvinte, expresii) care are sens depreciativ, dispreþuitor”4.

Unele sufixe diminutivale oferã diferenþe de sensuri graduale. Astfel, -icã (din cãrticicã),comparativ cu -ulie (din cãrþulie), este mai puþin agresiv: ambele induc sensul de „carte micã”, darnumai sufixul -ulie (cãrþulie) „jigneºte”, „descalificã” ºi „desfiinþeazã”, plusând prin impunereasensului depreciativ, dispreþuitor, despre care tocmai am aflat din definiþia dicþionarului mai sus


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

1 Celebrul Tractatus logico-mathematicus de marele sa vant ger man (de origine evreiascã) Lud wig Josef JohannWittgenstein (1889-1951).

2 G. Liiceanu, Uºa interzisã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2007, p. 69.3 De curând, într-o emisiune/di a log tv. cu A. Pleºu.4 Vezi V. Breban, Dicþionar gen eral al limbii române, Editura ºtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1987, sv.

peiorativ, -ã (p. 755).

citat. Deducem, de aici, cã G. Liiceanu putea alege cuvântul cãrticicã, mai puþin ofensiv, dar niciacesta nu-i „la locul lui” când îl raportezi la un sa vant de renume uni ver sal ºi la op era lui „care auinspirat o vastã literaturã ºi au avut o contribuþie semnificativã la dezvoltarea ulterioarã a filozofiei[…]. În plus, personalitatea sa carismaticã a exercitat o puternicã fascinaþie asupra artiºtilor,dramaturgilor, poeþilor, prozatorilor, muzicienilor ºi chiar a realizatorilor de film, astfel încât faima lui s-a rãspândit dincolo de hotarele vieþii academice”1.

Unul dintre marii profesori ai Filologiei clujene (H. Jacquier, etnic francez) a intrat odatã însala noastrã de curs cu broºura lui Sta lin, Marxismul ºi problemele lingvisticii sub braþ, o penibilãcãrþulie conþinând o teorie de doi bani, uitatã astãzi de toatã lumea. Constrâns de securitate,profesorul ne-a prezentat-o ca bibliografie obligatorie, calificând-o, pe bunã dreptate, cu cuvintele:„aceastã cãrþulie a tov. Sta lin”. Eram în era stalinistã, când cultul personalitãþii celui mai marecrim i nal din istoria lumii atinsese paroxismul. Nu exista localitate, orãºel, oraº cât de cât mairãsãrite fãrã cel puþin un bust sau o statuie ale lui, în tot lagãrul moscovit. La noi, un întreg versantmuntos al Tâmpei braºovene, pe sute de hectare, a fost ras de toatã vegetaþia ºi replantat cu conifere(în foioase), înscriind numele „STALIN”, (care a devenit ºi numele oraºului), vizibil de la zeci dekilometri distanþã. Azi defriºat, „ºters” to tal, ev i dent. La cehi, paºnicului popor ceh i s-a impus –culmea! – „sculptarea” prin dinamitare a unui întreg masiv muntos, cu chipul „tãtuculuipopoarelor” înfãþiºat înclinat înainte, în mare avânt, cu mâna întinsã spre Vest (spre Berlin,desigur!), urmat de o grupã de pistolari kalaºnikovnici, ansamblu vizibil de la sute de kilometri. Azi spulberat, desigur; a rãmas un munte diform, hidos desfigurat.

Numai Dumnezeu ºtie cum a scãpat dascãlul nostru – etnic francez, dar ºi cetãþean român –dedestituire ºi de temniþã sau, mai ºtii?, chiar de glonþ în ceafã, metodã de ucidere „brevetatã” pemilioane de victime de nkvd/kgb-ul sovietic. Poate printr-o intervenþie salvatoare a AmbasadeiFranþei la Kremlin (profesorul era ºi cetãþean francez), – cãci Franþa (spre deosebire de… alteþãri!) ºtie a-ºi apãra cetãþenii aflaþi la ananghie în afara þãrii –, respectiv a P.C.F (comuniºtiifrancezi, mari „fani” ai Komintern-ului, atunci). Dacã era doar cetãþean român, nu cred cã maiputea fi salvat…

Apropo de etnie, marelui nostru profesor, ca ºi marelui filozof ºi scriitor, cred cã le-a scãpat,ambilor, în egalã mãsurã, sensul puternic peiorativ al cuvântului neaoº românesc (cãrþulie), ºidatoritã faptului, (sau poate cã numai datoritã faptului!) cã româneasca vorbitã de ei nu le estelimbã maternã2.

***Oricum, mãreþia ºi glo ria unor capodopere, precum Tractatus-ul lui Wittgenstein – cred cã

suntem cu toþii de acord, distinse d-le Ga briel Liiceanu – nicidecum n-am putea sã le „cântãrim”dupã numãrul lor de pagini scrise. Nu-i aºa?!


ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Vezi Enciclopedia Universalã Bri tan nica, vol. 16, Editura Litera&Encyclopaedia Bri tan nica, sv. Wittgenstein,Lud wig Josef Johann (p. 262)

2 Cãci, ºi despre G. Liiceanu se spune (eu n-o pot dovedi, desigur!) c-ar fi, la origini, etnic armean: Liician, ceea ce arputea permite ca sufixul lor patronimic (-ian) sã fie interpretat drept „atestat lingvistic” al etniei: Arakelian,Haciaturian, Liician, Vosganian, Zambaccian ...

Diortosindtexte religioase ºi laice

Lui Viorel Man1, la cea de-a 60 aniversare

Dr. Viorel HODIª

PREAMBUL

Una din preocupãrile constante ale sãrbãtoritului nostru a fost ºi este editarea/reeditarea unortexte religioase ale predecesorilor sãi colegi de la facultatea/catedra unde activeazã, respectiv ale unorînalþi prelaþi ai ortodoxiei române2. Cum aceastã operã pretinde atentã diortosire3, bucurându-mã deapropierea ºi chiar prietenia cu care m-a onorat, unele dintre aceste ediþii au trecut, precum am maimãrturisit în alt loc, ºi pe sub „pixul roºu” al subsemnatului, ajutându-mã, astfel, sã-mi adâncesccunoºtinþele în domeniu, precare ºi de tot nesistematice, ca, de altfel, ale multora din generaþia noastrã, a celor care am traversat deºertul comunist ateu.

Apropierea mea de limbajul textelor biblice are ºi unele mai vechi impulsuri. De mic ºcolar,mereu în cãutare de orice era scris, „de citit orice”, casa pãrinþilor mei, þãrani cu ºase-ºapte claseprimare, nu-mi putea oferi mai nimic, în afarã de „Teºtementiu’” (Noul Tes ta ment), aflat mereu pepervazul uneia dintre ferestre.

„Casa bãtrânã” de peste pârâu, însã, unde locuiau bunicii paterni ºi mezinul dintre cei ºapte fraþiai tatãlui meu, unchiul Flore, moºtenitorul vetrei, „stâlpul casei pãrinteºti” – singurul dintre fraþi carefãcuse gimnaziu ºi chiar ani de liceu (neterminat, însã, cu bacalaureat) – avea un pod plin de toate„minunile”. „Colcerind” peste tot în cãutare de „ceva scris”, acolo am gãsit, printre hârþoage, o altã„carte”, fãrã coperþi, dar cu titlul repetat în capul fiecãrei pagini: „Un écolier américain”. Din aceastãzdrenþuitã carte, foarte sârguincios, citeam „pe româneºte”, desigur, ºi – culmea! – chiar înþelegeamcâte ceva, dar tare mã revoltam împotriva atâtor „abateri ºi greºeli” faþã de limba românã!

Acestea au fost sã-mi fie prima „bibliotecã”! Dar ce ºi cât putea înþelege ºcolarul mic din mine,atunci, din „Cartea Sfântã”?! Ce ºi cât din limba noastrã sorã, franceza, de care pe-atunci habarn-aveam?!

În lunga perioadã de acumulare fecundã – de la învãþãmântul gimnazial (atunci: „ciclul II”) ºiliceal („ºcoala medie”, denumire dupã modelul sovietic: sredniaia ºkola!) pânã la cel universitar ºi doc -toral –, „întunericul ateismului” comunist m-a înstrãinat aproape to tal de asemenea texte religioase.Palide raze de luminã târzie reprezentau pentru mine admiterile la Facultatea de Teologie Ortodoxãclujeanã, unde – în vreo cinci sesiuni la rând, începând din 1995 – Facultatea mea de Filologie atunci(azi: de Litere) mã numea coordonator al echipei de corectori ai probei scrise la limba românã. În timpce „echipa de corectori” lucra de zor, coordonatorul avea destul de mult timp liber sã „se piardã” prinvasta Bibliotecã a Teologiei. Într-una din aceste sesiuni de admitere ne-a ºi fost dat, sãrbãtoritului ºimie, repet, sã ne cunoaºtem. Sunt câteva decenii bune de atunci.

O salutarã ºi o mai solidã ancorare în aceastã materie mi-a fost hãrãzit sã trãiesc mult mai târziu,în perioada de aproximativ trei ani (2004-2007) când am fost invitat sã predau dis ci pline apropiatepregãtirii mele (limba românã contemporanã, retoricã, istoria universalã a literaturii (cu tematicãreligioasã), stilisticã) la Facultatea de Teologie Pastoralã a Universitãþii „Emanuel” din Oradea (înparalel cu activitatea mea de lector de limba românã la un Institut Ped a gogic din Ungaria). Predând laUniversitatea „Emanuel”, mi-a încolþit ideea „întemeierii„ unui curs inedit, intitulat „Concordanþa


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

1 Viorel Man este conferenþiar universitar dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxã a Universitãþii „Babaeº-Bolyai” din Cluj-Napoca.

2 Numãrul acestor ediþii – tipãrite începând din anul 1995 încoace – se ridicã la 29, a 30-a aflându-se sub tipar.3 A se vedea definiþia termenului în dicþionarele uzuale româneºti: „corectarea greºelilor de tipar ºi îmbunãtãþirea

textului” (Din gr. mod. diorthono). V. in fra nota 1 pagina urmãtoare.

textului biblic cu sistemele limbii române”. Pensionându-mã, însã, acest curs a rãmas în faza deproiect, nemaifiind predat de succesorul meu acolo.

Cea mai recentã experienþã în ce priveºte aceste preocupãri, i-o datorez tot colegului nostru acumsãrbãtorit, care m-a prezentat în vara anului trecut Preacuvioºiei Sale Arhim. Macarie Motogna,stareþul Mãnãstirii „Sf. Ana” de la Rohia (Maramureº). Acolo, în aerul ozonat ºi sfânt al mãnãstirii,timp de o decadã a lunii iulie, în compania zilnicã a tânãrului bibliotecar Cãlin Uiuiu, de formaþie art istplas tic, m-am „scufundat”, practic, în Biblioteca „Monahul Delarohia”, îmbogãþitã ºi rânduitã deînsuºi marele om de spirit (convertit în puºcãria comunistã de la Jilava la ortodoxie), care a fostmonahul Nicolae Steinhardt (1912-1989).

***

I. În toate aceste contacte ale mele, am cãutat sã cunosc ºi sã-i fiu fi del textului biblic, în sensulnoii concordanþe a acestuia cu sistemul (mai pre cis: cu sistemele) limbii române stan dard, fãrã a„afecta” câtuºi de puþin mesajul „Cãrþii sfinte” .

Stan dard înseamnã – fireºte, în ce priveºte limba – ºi unitarã, ºi literarã (în sensul de îngrijitã,corectã), cu rezerva, însã, cã, în genere, prin literar,-ã se-nþelege atributul caracteristic limbii artistice,(a beletristicii), uzând de figuri de stil, de sensuri figurate, conotative, aluzive, metaforice, de carelimba stan dard tinde sã se disocieze, ea operând cât mai mult posibil cu sensurile proprii, obiective, de -no ta tive ale cuvintelor.

Am descoperit, astfel, cã ºi limbajului religios – ca ºi limbii române în genere – îi este cunoscutfenomenul contaminãrii cu anumiþi „viruºi”, cu anumite inadvertenþe ºi ambiguitãþi, paralelisme ºisuprapuneri nefericite ale gândirii ºi ale exprimãrii, care cer „decontaminare”, „devirusare”, „asanare”:obiectul cursului conceput de mine, Concordanþa textului biblic cu sistemele limbii, propus, dar rãmasîn proiect, la Universitatea „Emanuel”.

***

Unul dintre aceste fenomene poartã chiar numele de contaminare sau contaminaþie, despre carene propunem o dezbatere acum aici. Iatã o scurtã definiþie a acesteia în cel mai re cent ºi mai bogatdicþionar uzual al limbii române:

„contaminaþie, contaminaþii, f.: 1. Contaminare, molipsire; 2. Modificare a unui cuvânt sau aunei construcþii gramaticale sub influenþa altor cuvinte sau construcþii. [Din fr. contamination, lat.contaminatio - onis, germ. Kontamination]”1.

1. Stârnesc, desigur, interes, în primul rând, contaminaþiile unor cuvinte, aºadar componente dindomeniul sistemului lex i cal.

Urmãrind cu precãdere op era Monahului Delarohia, din care Biblioteca ce-i poartã numeledispune, pe lângã altele mai vechi, de o recentã pretenþioasã ediþie aproape exhaustivã (manageriatã ºitipãritã de Editura Mãnãstirii Rohia & Editura Polirom din Iaºi), aflãm comentariul unui cercetãtorpreot dr., care afirmã cã „Dãruind vei dobândi2 [e] o carte de predici, importantã pentru omletica [s. n.,V. H.] româneascã”3.

Nu ne propunem doar a descoperi fenomenul lingvistic în discuþie, ci ºi a-l diagnostica ºi „trata”(= explica ºi îndrepta) în mãsura în care dispunem de argumente, desigur.

Care-i dinamica fenomenului numit contaminaþie?Sigur, în mintea comentatorului respectiv al acestui text s-au suprapus, s-au contaminat douã

cuvinte ale cãror radicale4 au interºanjat, schimbându-ºi locurile ºi rolurile: OMILia (< gr. mod.omilia)/ OMILETICã (< it. omiletico, lat. omileticus, fr. homiletique) cu OMLETã (< fr. omlette),pânã la a se confunda, rezultând *OMLETICÃ (cuvânt necunoscut limbii române), în loc deOMILETICÃ, termenul corect.


ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Noul Dicþionar Uni ver sal al Limbii Române, ediþia a III-a, Editura Litera Internaþional, Bucureºti, 2008, Tiparul ºilegãtoria Graficon, Italia, (1872 p.), sv. contaminaþie, p. 335/col. 2. (În continuare: NDUR/08).

2 V. Dãruind vei dobândi. Cuvinte de credinþã, ed. îngrijitã, note, studiu introductiv ºi referinþe critice de ªt. Iloaie.Repere biobibliografice de V. Bulat. Indici de Macarie Motogna, Editura Mãnãstirii Rohia & Polirom, Iaºi, 2008,592 p.

3 Ap. N. Steinhardt, Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Bãciuþ, ed. a IV-a (revãzutã ºi adãugitã), Editura „Nico”,Târgu-Mureº, 2010, (170 p.), p. 125-126.

4 Re date de noi aici, di dac tic, prin ma jus cule/boldate.

1.1. Diferenþa specificã dintre acestea fiind minimã, s-ar putea, desigur, ca unii cititori sãconsidere „incidentul” lingvistic drept greºealã de tipar, iar „teoretizarea” noastrã asupra „con -taminaþiei” – prezumþioasã, superfluã ºi, ca atare, neavenitã.

Ne-am bucura ºi noi sã fie aºa, dar, din pãcate, nu-i un simplu „ac ci dent” tipografic, ci unfenomen de sistem. Spre a dovedi cã nu-i greºealã „accidentalã” de tipar, redãm in te gral citatul:

„Dupã pãrerea mea, nu existã în omletica româneascã o [altã ] carte mai importantã la nivelullimbajului omletic [s. n., V. H.], de la Antim Ivireanul încoace”1.

Ne-am putea aºtepta, de asemenea, ca unii lectori sã invoce drept contraargument min imadiferenþã spe cificã foneticã între cele douã noþiuni con tam i nate, despre care aminteam su pra, *omleticã(de la omletã) ºi omileticã (de la gr. mod. omilia, posibil ºi omilitikos, din mo ment ce avem atestat casigur lat. omiliticus), prezenþa/absenþa unui singur -i- în rad i cal.

Vom putea rãspunde protestelor unor asemenea contestanþi (nu: protestanþi, desigur!) cã – oricâtde puþin „importante” cantitativ li s-ar pãrea unora sau altora asemenea diferenþe specifice – limbilenaturale, absolut toate, þin la mult mai mare preþ diferenþele, opoziþiile, chiar minime, decât asemãnãrile(absenþa diferenþelor fonetice, sã zicem în omonimie, fenomen cre ator de ambiguitãþi): cãci pri mor diallimba funcþioneazã prin distincþii, prin diferenþieri, prin opoziþii, – nu prin stereotipisme.

La o adicã, ºi-n cuplajele devenite celebre contaminaþii (unele numite ºi „etimologii populare”)ale celebrilor eroi ºarjaþi de I. L. Caragiale ºi de alþii: remuneraþie > „*renumeraþie (micã, dupãbuget, coane Fãnicã”); violetã > „(cernealã) *violentã”; scrupulos > „*scrofulos (la datorie)”;sacrificat > „(ginere) *socrificat” (< de la: socru), cooperativã > „*cumparativã < de la: acumpãra)” etc. diferenþele – aici intenþionate, desigur! –, deloc „accidentale”, sunt la fel de … minime.

2. La „distanþã de un clic”, vorba ceea (la modã azi, în limbajul navigatorilor virtuali pe internet),aflãm cum cã la întronizarea unui înalt prelat, drept episcop al românilor din di as pora nordic-europeanã– ale cãrui nume/prenume canonice ºi confesiune e preferabil a le trece cu vederea! –, dupã primireadeciziei Înaltului Sinod („Vrednic este !”), ºi-a rostit, plin de avânt, în faþa întregii asistenþe, unlegãmânt/angajament, afirmând, printre altele, cã vasta activitate pe care o va desfãºura în noua saeparhie, Preasfinþia Sa o va dedica *posterioritãþii, cãreia îi va da mult de lucru.

Avem, ºi aici, prezent fenomenul contaminaþiei între cuvintele POSTERitate ºiPOSTERIORitate. Mai mult ca sigur, autorul acestei neinspirate „perle” de limbaj n-a avut nicidecumintenþia de a „actualiza” radicalul POSTERIOR, cu sensul secund, uºor vul gar, din dicþionare („care seaflã în partea (mai) de dinapoi …”2), cu sufixul -itate (POSTERIORitate), ci radicalul POSTER (< lat.aPOSTERiori), cu acelaºi sufix -itate (POSTERitate, „gen eraþiile viitoare, viitorimea”).

Sigur, posterioritate are ºi sensul ge neric de „stare a ceea ce este pos te rior”3, dar ocolirea fãrãechivoc a sensului triv ial, pe care nu-l putem nicidecum trece cu vederea aici, nu se poate realiza decâtprin folosirea termenului lipsit de asemenea conotaþii „ruºinoase”, mai ales când acesta existã ca uzualºi foarte frecvent în „limba noastrã cea de toate zilele”: posteritate.

Cine ne „îndrumã” în selectarea unuia sau a altuia dintre termenii (sinonimi sau nu) aflaþi într-oasemenea nefericitã „concurenþã”? Desigur, aºa-numitul „simþ al limbii”4. Dar ºi instrucþia solidã,lecturile bogate, organizate, studiul sârguincios asupra limbii – cultura generalã, în ultimã instanþã.

3. Fenomenul, din pãcate, este foarte rãspândit ºi-n limba presei, în mass-me dia, ca sã nu maipomenim de limbajul strãzii!

Un harnic cronicar cul tural octogenar nãsãudean, aflat la al X-lea volum masiv de asemeneacronici (publicate an te rior prin junale5, al XI-lea fiind sub tipar) îl omagiazã astfel pe un mare pub li cist,nãsãudean ºi el:

„40 de cãrþi [sunt] scrise de Teodor Tanco, cãrþi ce poartã sigiliul adânc a [sic!] unui pa tri o tismlo cal ºi al unei conºtiinþe civice *incompatibile [?!] ºi ale [sic!] unei permanente responsabilitãþiprofesionale”6.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

1 V. su pra, nota 1 pagina anterioarã.2 V. NDUR/08, sv. pos te rior, (p. 1210/col. 3).3 Ibi dem.4 V. serialul nostru de articole cu acest titlu ge neric din „Revista Românã” (Iaºi), an. XVII (2011), nr. 4(66) º.u. (În

continuare: Revrom.).5 V. I. Mititean, În vârful peniþei, vol. I-X, publicate la diferite edituri.6 Ibi dem, vol. IV, p. 136/3.

„Conºtiinþã (civicã) incompatibilã”?! Incompatibilã…cu ce?, sau cu cine? Poate:incompaRAbilã, incomensurabilã, indubitabilã, sau… inconfundabilã – toate „partenere” ale virusãriinumite contaminaþie! Astea sunt epitete acceptabile (sau: aproape acceptabile), mai „la locul lor”. Dar:incompatibile ?!”.

Iar când în cabina personalã a unui art ist (alt concitadin al cronicarului/autor), angajat ca ac tor laTeatrul de Stat din Baia Mare, leºinã o admiratoare (venitã, probabil, „sã-l felicite”), „actorul îi cere*CARABINierei [ev i dent CABINierei – din fericire, nu o caRAbinã, Doamne fereºte! – ci] … un paharcu apã”1!

De la cabinã/cabinierã la caRAbinã/caRAbinierã e… ceva „distanþã”, nu-i aºa?! No com ment!

4. O importantã scriitoare româncã, blãjeanca Mia Pãdurean din Can ada (crescutã ºi instruitãîntr-o ilustrã familie de preot greco-catolic, în „Mica (noastrã) Romã”, care este Blajul), membrã aUniunii Scriitorilor din România, descrie soarta eroului Andrei, partizan în munþi ca luptãtoranticomunist, ajuns în detenþie, care „îºi memoreazã un episod din viaþa de dinainte de *detenþã, acum,când mai are doar cinci ani de *detenþã”2.

În mod sigur, scriitoarea blãjeancã interºanjeazã (recte: contamineazã) radicalele celor douãcuvinte: DETENTã ºi DETENÞie, rezultând ceea ce logica numeºte, un „tertium non datur”: *detenþã,cuvânt in exist ent în limba românã.

5. Un gen eral de miliþie la Revoluþie, (intervievat la 23 IV 1990 de un re porter tv.) declarã cã-nstradã ºi-n piaþã „s-au spart parbrize de la „Circulaþie”, s-au *profanat trivialitãþi”.

Nu-i greu sã reconstituim contaminaþia radicalelor PROFERa/PROFANa ºi nici … sã constatãmnivelul de cunoaºtere a limbii române de cãtre tovarãºul devenit imediat dupã… „dom’ general”.

Exemplele contaminaþiilor din domeniul vocabularului (sistemului lex i cal), precum se poateconstata, abundã. Dar ne oprim, deocamdatã, aici.

II. Mult mai interesante ne vor apãrea contaminaþiile din domeniul construcþiilor gramaticale(din sistemul morfologic ºi din cel sintactic).

1. Ne vom referi mai întâi la sistemul morfologic al limbii române vizând flexiunea nom i -nal/cazualã.

Printre cele mai grele încercãri pentru unii vorbitori (dar, precum vom vedea, ºi pentru uniijurnaliºti ºi scriitori!) se impune aºa-numita construcþie genitivalã. Am scris despre aceasta în maimulte rânduri în câteva locuri, chiar ºi-n revista aceasta3. Ideea mi-a venit în perioada „ungarã” (cânderam lector de limba românã4 acolo), savurând vorbirea strãzii, parcurgând presa româneascã ºi citindliteratura românilor de acolo.

Construcþia genitivalã are mai multe faþete. Cea mai interesantã o reprezintã varianta„prepoziþionalã”, analiticã, cu prepoziþia A, care este incompatibilã cu construcþia genitivalã sinteticã,dotatã cu desinenþe cazuale specifice:

1.1. „[Aurel Vlaicu] a zburat în faþA *A câtORva zeci de mii de oameni [la Cernãuþi, duminecã 21 aprilie 1912]”5.

Avem aici contaminaþia celor douã „faþete” ale construcþiei genitivale: analiticã ºi sinteticã,ambele, necontaminate, corecte:

- analiticã: A. Vlaicu a zburat în faþa A câtEva zeci de mii de oameni;- sinteticã: A. Vlaicu a zburat în faþA câtORva6 zeci de mii de oameni.Incorectã este doar împreunarea, contaminaþia acestora, consideratã, din pãcate, de autorul

textului drept cea mai bunã:- … a zburat în faþA *A câtORva zeci de mii de oameni.


ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Ibid., p. 14/4.2 Mia Pãdurean, Amar, p. 166-167.3 Anul XIV (2013), nr. 4(51), p. 143-146.4 V. Hodiº, Articole ºi studii, volumul III, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011 (317 p.), pas sim. (În conti nuare:

V. Hodiº, vol. III)5 v. Revrom, XIX (2013), 3(73), p. 23/2/1.6 A se observa flexiunea (zisã) internã (genitiv sintetic, cu desinenþa: -OR-) a acestui cuvânt, care interzice apariþia

prepoziþiei A.

1.2. Alte exemple, spre a putea conchide, cât mai bine informaþi, asupra acestui tip de contaminaþie:

- „Primul [volum] e o importantã carte a «amintirilor», urmãtoarele douã urmeazã [sic!] ritmULºtiut *AL doi poeþi de seamã […]”1;

- „Sub ochiI necruþãtori *AI tot felul de asociaþii de protecþie [a animalelor], oamenii în uniformã, inclusiv mascaþii, bat în retragere”2;

- „Preasfinþitul urcã dealul bisericii sprijinit de braþeLE vânjoase *ALE doi bãtrâni cucernici”3

etc.

În cele trei exemple de mai sus, va trebui sã optãm, fãrã îndoialã, pentru tipul de construcþiegenitivalã preferat:

a) ori sinteticã: - (… ritmUL ºtiut) AL ceLOR doi poeþi…; - (… ochiI necruþãtori) AI asociaþiiLOR de tot felul…;- (… braþeLE vânjoase) ALE ceLOR doi bãtrâni… etc.,b) ori analiticã: - (… ritmUL …) A doi poeþi; - (… ochiI …) A tot felul de asociaþii; - (… braþeLE …) A doi bãtrâni cucernici… etc.

Dar nicidecum contaminaþia (împerecherea „con tra naturii” a) acestor douã construcþii, sinteticãºi analiticã, incompatibile, care, logic, reprezintã acel „tertium non datur”!4.

2. Interesantã ne apare ºi contaminaþia unor „clase morfologice”, ca substantivul cu adjectivulderivat, respectiv „categorii gramaticale”, ca singularul cu pluralul. Iatã câteva exemple:

2.1. Cei doi [Ioan Chindriº ºi Niculina Iacob] ºi-au luat rãspunderea realizãrii unei lucrãri înacord cu TOATE rigoriLOR unei ediþii critice”5.

Mai mult ca sigur, autorul ieºean al acestei contaminaþii (recenzorul Gh. Moldovan) a gânditcorect noþiunea (adicã substantivul) TOTALITATEA (+ rigoriLOR), dar a „glisat” involuntar (sauvoluntar?), exprimând calitatea corespunzãtoare se man tic (adjectivul) *TOATE (+ rigoriLOR), fãrãa-ºi mai pune, gramatical, problema … „rigoriLOR genitivului”, sfidând, astfel, regimul cazualgenitival, regim care în românã are caracter de lege.

Deci, corecte vor fi, con form legii regimului cazual:

- ori cel genitival (cu substantivul re gent articulat hotãrât): (în acord cu) TOTALITATEA rigoriLOR (unei ediþii critice); - ori cel de acuzativ/prepoziþional – (unde prepoziþia CU hotãrãºte regimul): (în acord) CU TOATE rigoriLE (unei ediþii critice).

Contaminaþia acestor douã regimuri cazuale, a treia „soluþie” (*CU TOATE rigoriLOR)reprezintã un nonsens morfologic, un agramatism, respectiv acel „tertium non datur”, repins desistemul gramatical al limbii române.

2.2. Deºi logica ºi „simþul limbii”, care ar trebui sã guverneze gândul ºi scrisul oricãrui vorbitornativ, le spune unora ºi altora cã FIECARE ilustreazã numai categoria gramaticalã a numãrului sin gu -lar, iar TOÞI/TOATE numai pe aceea de plu ral, totuºi, mulþi le încurcã, adicã le contamineazã:


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

1 România liberã, nr. 3886/28 XII 2002, p. 2/2/3. (În continuare: Rolib).2 Rolib, 3619/25 II2002, p. 13/5/4.3 Ra dio „Renaºterea”, Cluj-Napoca, 06. 01. 2001.4 Pentru detalii, v. izvoarele bibliografice menþionate su pra, notele 3,4 pagina anterioarã5 Este vorba despre monumentala ediþie: Ioan Budai Deleanu în mãrturii antologice, Editura „Napoca Star”,

Cluj-Na po ca, 2012, 669 p. (for mat 19x27 cm.).

„Monografia prezintã ºi locuitorii [comunei], inclusiv situaþia FIECÃREI familii în prezent,motiv în plus pentru ca *TOATE familii [sic !] sã aibã un ex em plar din aceastã carte care-i face lumiicunoscuþi”1.

Decontaminând, vom preciza cã validã poate fi numai una din aceste douã construcþii:- ori: FIECARE familie [sg.] sã aibã un ex em plar;- ori: TOATE familiiLE [pl.] sã aibã [câte] un ex em plar, Altfel, logica va fi în mare suferinþã:- *TOATE familii sã aibã [doar] un [singur] ex em plar?!2. Fãrã alte comentarii.

3. Tot de fenomenul studiat aici þine ºi prezenþa/absenþa blancului3, ca-n exemplul urmãtor:„Am apelat la busola gãsitã în unele texte critice orientative pentru a mã descurca mai bine *ÎN

labirintULUI de idei în care mã adusese ºiretul autor, ascuns dibaci, ºi el, în tufiºul cuvintelor”4.Se ºtie (ºi se „simte” de cãtre vorbitorii nativi) cã ÎN este o prepoziþie cu regim cazual de

acuzativ/prepoziþional (ÎN labirintUL) nicidecum de genitiv (*ÎN labirintULUI) ºi nici de dativ.Încercând o „demontare” a mecanismului gândirii autorului, nu gãsim decât douã cãi dedecontaminare:

- ori: departajarea prin blanc: … (a mã descurca) ÎN labirintUL LUI de idei…;- ori: fãrã blanc, prin „recuperarea” unui termen re gent (substantiv articulat hotãrât), gândit de

autor, dar pierdut în „marºul triumfal” al redactãrii, propriu, mai ales, criticilor ºi istoricilor literariprolifici:

… (a mã descurca) ÎN (hãþiºUL/tufiºUL/imensitateA/vastitateA) labirintULUI (lui) de idei…Cãci, altfel, nici aici „tertium non (est) datur” !

4. Întâmplarea face ca printr-o „banalã” inversare de poziþii (interºanjare, ºi aici!) – ceea ce însportul minþii, care este ºahul, se numeºte rocadã – a douã foneme (AL / LA), textele urmãtoare sã nefaciliteze înþelegerea ºi mai adâncã a fenomenului contaminaþiei în flexiunea nom i nal/cazualã:

„Timp de ºase ani, în calitate de re dac tor-ºef ad junct ºi se nior ed i tor AL revistA „Oraºul”, Mar cel Mureºeanu a promovat literaturã autenticã”5;

„Primãria nici n-a alocat fondurile necesare pãstrãrii lui [a Festivalului `Lucian Blaga’] în topulînalt LA clasamenteLOR acþiunilor culturale ale oraºului […]”6.

Decontaminând ºi referindu-ne doar la primul text (referinþã elocventã pentru ambele), vomputea afirma validitatea oricãreia din cele douã variante posibile:

- ori genitivul sintetic: (se nior ed i tor) AL revisteI…;- ori acuzativul/prepoziþional: (se nior ed i tor) LA revistA …,

ambele corecte. Dar – nici aici, ca niciunde – „tertium non (est) datur”. „Tertium” ar reprezenta aici interºanjarea

într-o dublã ipostazã:a. (se nior ed i tor)*LA revisteI …, respectiv varianta imprimatã în textul citat: b. (se nior ed i tor) *AL revistA …,

ambele aflate pe „sensul invers” de vehiculare a regimului cazual, altfel spus, ambele agramate.


ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Ioan Mârza (coordonator), Monografia comunei Þaga, Tipografia „Delroti”, Cluj-Napoca, 2009, (711 p., for matB5), p. 11/5.

2 Face impresia cã pralelismul: FIECÃREI familii/*TOATE familii l-a derutat pe autorul/coordonator, care acrezut cã ambele sintagme sunt la plu ral ºi cã au „acelaºi înþeles”, de unde interºanjarea lor. Se impune, deasemenea, menþiunea cã s-a scãpat din vedere faptul cã adjectivele numite „de totalitate” tot, toatã, toþi, toate obligãsubstantivul re gent la articulare hotãrâtã, indiferent de topicã: *tot pãmânt, *toatã lume, *toþi oameni, toatefemei etc.; *pãmânt tot, *lume toatã, *arabi toþi (rãsar din cort...) etc. sunt construcþii agramate.

3 V. definiþia „blanc/2, n. spaþiu alb care desparte douã cuvinte tipãrite” (NDUR/08, p.182/col.3.4 V. Adrian Þion, Mar cel Mureºeanu. Promontoriul 75. Un poet, Ed. „Casa Cãrþii de ªtiinþã”, Cluj-Napoca, 2013,

p. 9/4.5 Ibi dem, p. 19/3.6 V. „Astra clujeanã”, IX (2013), 3-4, p. 16/2/2.

4.1. Este mai mult ca sigur cã, ºi aici, unii cititori defetiºti ar putea „arunca cu pietre” în cercetarea fenomenului contaminaþiei, în diagnosticarea ºi „decontaminarea” lui, sau – mai repede – în autorulstudiului acestui fenomen, care „face teoria chibritului” dintr-o simplã inversiune/„greºealã de tipar”.

E ºi nu e o „simplã inversiune” de tipar neintenþionatã de autor. Cãci este, ºi aici, o chestiune desistem. Dar problema esenþialã, de fapt, este alta, ºi anume, cã ambele aceste variante sunt „pe invers”corecte ºi, mai ales, cã ambele produc efecte în materie de regim cazual, care, în limba românã, repet,este lege ! Avem multe libertãþi în scriere; în vorbire, ºi mai multe!, dar libertatea de a ignora regimulcazual, legea regimului cazual, nu, n-o avem !

4.2. Tot regimul cazual al prepoziþiilor va fi luat în discuþie ºi-n „diagnosticarea/ tratarea”urmãtoarelor speþe:

4.2.1. „Era pe vremea când Ardealul se zvârcolea în focul ucigãtor al revoluþiei PENTRU ºiÎMPOTRIVA Împãratului de la Viena, pe la mijlocul veacului trecut [al XIX-lea]”1;

Dacã bine observãm dinamica acestei construcþii, ÎmpãratULUI rãspunde numai regimuluicazual de genitiv, impus de prepoziþia i-mediat2 antepusã, ÎMPOTRIVA, nu ºi regimului prepoziþiei cuacuzativul, PENTRU. O construcþie ca urmãtoarea:

(... în focul revoluþiei) *PENTRU... ÎmpãratULUI,

nu va atinge coeficientul de gramaticalitate necesar validãrii. Validã, întru totul validã, din acest punctde vedere, va fi doar varianta realizatã prin pronominalizarea substantivului pricinaº:

„(... în focul revoluþiei) PENTRU ÎmpãratUL de la Viena ºi ÎMPOTRIVA lui”,

nelãsând „spãrturi”, nici improvizaþii de regim cazual, piatrã de temelie în structura de rezistenþã aconstrucþiei gramaticale solide.

4.2.2. Altfel, în unele construcþii dotate cu regim eterocazual, de tipul:

„Taj Mahal (In dia) a fost construit de împãratul Shah Jahan în memoriA ºi din infinitã dragostePENTRU soþia sa”3,

simþi brusc nevoia sã afli imediat: în memoria cui ? Iar când vine, rãspunsul e: ÎN memoria...(PENTRU) soþia sa. N-ai cum sã-l socoþi valid construit: „*în memoria soþia sa” nu satisfaceexigenþele coeficientului de gramaticalitate, despre care vorbirãm mai sus !

Înþelegem, chiar încurajãm preocuparea pentru economisirea cuvintelor ºi nu repetarea lorinfertilã con sen sual, dar acest deziderat nu are voie sã ºubrezeascã structura de rezistenþã a comunicãrii mai sus pomenitã. Nerepetarea în scopul economisirii are o foarte logicã ºi coerentã soluþie:pronominalizarea, „repetarea poziþiei morfologice” (nu repetarea aceluiaºi cuvânt!) ca-n variantapropusã de noi mai sus: ...(revoluþia) pentru Împãrat ºi împotriva lui. Aici: (... construit) în memoriasoþiei (sale) ºi din infinitã dragoste pentru ea.

4.3. Putem întâlni, însã, ºi contexte cu prepoziþii dotate cu regim cazual omogen, unic (= „cuacelaºi regim”), în care, de asemenea, „poziþia” este cea care se impune repetatã, nu cuvântul:

„Aceºti[a] au fost prezenþi la Putna acum 140 de ani vorbind DESPRE ºi gândindu-se LARomânia (ºi în rugãciune)”4.

Repetiþia aceluiaºi cuvânt fiind, de cele mai multe ori, inutilã, chiar futilã, aproape întotdeauna„infertilã” ºi plicticoasã, cum menþionam mai sus – recomandabilã, ºi aici, este pronominalizarea:


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

1 V. Pârvan, O rãsplatã împãrãteascã, în vol. Scrieri, text stabilit, studiu introductiv ºi note de acad. Al. Zub, Edituraªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981, p. 52/1.

2 Sau ne-mediat, adicã fãrã vreun cuvânt de intermediere.3 V. Monitorul de Hliboca nr. 38(6370)/2013, p. 11/3/4 (prin internet).4 Rolib, 6420/19 VIII 2011, p. 8/5/5.

... vorbind DESPRE România ºi gândindu-se LA ea (ºi în rugãciune).

4.3.1. Aceleaºi considerente ºi soluþii le recomandãm ºi canalelor de televiziune care – paradoxal! – þin sã înteþeascã interesul ºi curiozitate „copiilor sub 12 (14/16/18) ani” prin avertismentul „incitant”arhicunoscut, mult prea frecvent:

„Acest pro gram poate fi vizionat de copiii sub ... ani, numai cu acordUL sau ÎMPREUNÃ CUpãrinþii ori fa milia” (ca ºi cum pãrinþii ºi fa milia n-ar fi noþiuni... congruente!).

Avertismentul, mult prea vehiculat ºi golit de sens – contaminat cazual din construcþie – ar trebui,oricum, revizuit.

5. Din domeniul flexiunii verbale vom putea constata cã se contamineazã categoriile verbale aletimpului: prezentul cu perfectul:

5.1. „*Aª VRUT sã plâng cu hohote pe patul de spital1, exemplu care atestã cã-n mintea autorului s-a desfãºurat o contaminaþie a celor douã timpuri ale

acþiunii verbale:- prezent: Aª VREA sã plâng ...;- per fect: Aª FI VRUT sã plâng ...,

„luptã” din care – prin pierderea verbului auxiliar al perfectului, FI – a rezultat forma verbalã temporalã coruptã, inexistentã în limba românã: *Aª VRUT.

5.2. Alteori, vorbitorii ajung la contaminaþii ale desinenþelor personale, aferente aceluiaºi timp alverbului: prezent. Iatã un exemplu elocvent din limbajul diurn, fa mil iar, altfel zis, colocvial:

„- Tu trimIÞI sau primEªTI mai multe felicitãri de Crãciun? - TrimESC”.Fãrã alte comentarii.

III. Dar cele mai spectaculoase efecte ale contaminaþiei le oferã domeniul frastic, al construiriiunor enunþuri mai am ple (frazele).

1. Aflându-se în marele post al Crãciunului (valabil, de altfel, pentru orice post creºtinesc),autorul textului de mai jos (preot dr. în teologie!) îi sfãtuieºte creºtineºte pe îmbuibaþii sãi mirenipãcãtoºi, îmbogãþiþi peste noapte, care „nu-ºi curmã petrecerile niciodatã”, ce-ar fi „mai bine sã facã”:

„Mai bine ai face, chiar ºi atunci când nu ai mai curma petrecerile ºi veseliile tale nici în timpulpostului, dar, desfãtându-te pe tine, ai face [!] SÃ SE mângâie ºi PE CEI care de multã vreme au uitat ce mai este bucuria în lumea aceasta”2.

Decontaminând, diagnosticãm ºi „tratãm” viciul de exprimare, care constã în suprapunereadiatezelor activã ºi reflexivã, gândite fiecare, în parte, corect:

- diateza activã: (ai face mai bine) SÃ[-i] mângâi ºi PE CEI care ...;- diateza reflexivã: (fã mai bine) SÃ SE mângâie ºi CEI care ...Oricum, cele douã pronume în acuzativ, reflexivul SE ºi demonstrativul PE CEI, nu pot fi tol er ate

în una ºi aceeaºi propoziþie, subordonate, ambele, unuia ºi aceluiaºi verb tranzitiv (mângâia).

1.1. Din aceeaºi zonã ºi din acelaºi „izvor” spir i tual/ecleziastic, aceeaºi revistã blãjeanã ne oferãprilejul de a medita la contaminaþia frasticã de un as pect puþin diferit , în sensul cã fraza ce urmeazã arconþine un numãr sau altul de propoziþii corecte:

„Cu harisma scriitoriceascã pe care [mitropolitul Bartolomeu] a avut-o, aceste rânduri le-ar firedactat altfel. Dar sper CA ‘în duhul’ lor, aºa mai sim ple cum sunt, ele [rândurile mele] vor reuºi SÃtransmitã ceea ce aº dori”3.


ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 V. Vatra veche, nr. 11/ 2013, p. 28/1/1.2 Astra blajeana, XV, 1(58)/martie 2011, p. 3/2/8. (În continuare: astrablaj.)3 Ibi dem, p.12/1/1.

Decontaminãm. Corectã va fi oricare dintre cele douã variante (presupus gândite de autor), ceurmeazã:

- ori: (sper) CA ele ... SÃ transmitã ceea ... – unde avem o singurã propoziþie corect subordonatãprin locuþiunea conjuncþionalã discontinuã CA ... SÃ, situaþie în care *CA ... ele vor reuºi ... nu poateconta ca propoziþie corectã;

- ori: (sper) CÃ ... ele vor reuºi SÃ transmitã ceea ..., variantã conþinând douã propoziþii corecte ºi corect subordonate: prima prin conjuncþia (simplã)subordonatoare CÃ (cã ... ele vor reuºi), a doua prin SÃ (sã transmitã ceea ...), conjuncþia/morfem(simplã) a modului conjunctiv.

1.2. Suma sumarum, diferenþa specificã formalã, („rizibil de micã” – ar putea aprecia prezumtiviinoºtri cititori defetiºti!) nu constã în prezenþa/absenþa unui cuvânt sau a mai multora, ci, culmea!, înprezenþa/absenþa unui semn di a critic, o neînsemnatã „cãciulã” acolo!, „cãciulã” care – de când cuinvazia P.C.-urilor (calculatoarele personale) în viaþa noastrã – vedem cum este ignoratã sistematic !Încât trebuie sã stai uneori mult, „sã cugeþi adânc” (ca ardelenii !) ca sã-þi dai seama dacã texte ca:

*fa-ma sa cad pe ganduri/ cand mai mancam mamaliga?/ vrea sa vada daca sa va duca acasa/tanarul sta la panda sa vada tarasenia etc.sunt scrise în „honolula” sau într-o „alta limba inventata”! (scuzatã sã ne fie puerila tentativã ironicã de„descreþire a frunþii”!).

Bun prilej pentru cititorul nostru defetist, care simþim cum stã la pândã „ascuþindu”-ºi ...contraargumentul interogativ retoric: cum, domnule, atata tarasenie (=„atâta tãrãºenie”!) pentru o„cãciulã” !?

Da, desigur, „cãci ’cãciula’ ce-o jigneºti/nu-i un semn de rând ...1[!]”; da, desigur, deoarece CAeste ad verb, iar CÃ e conjuncþie! – cine le confundã „jigneºte” profund limba românã ºi o face pe„pielea” lui !; da, desigur, pentru cã (eu) sper CA ele este o (singurã) propoziþie!, pe când: sper CÃ elevor reuºi sunt douã!!, iar sper CÃ ele vor reuºi SÃ transmitã... – trei!!!

„Cãciula” (de pe acest A) din CÃ este „buturuga micã (ce) rãstoarnã carul mare!”. Sper CAînþelepciunea proverbialã de milenii a poporului român SÃ ne lumineze pe toþi, iar rândurile scrise denoi aici sã nu rãmânã literã moartã!

2. Problema locuþiunii conjuncþionale CA (...) SÃ e complexã. Ea ar merita un studiu aparte, caresperãm sã se realizeze curând. Problema constã în aceea cã primul com po nent, adverbul CA, nu poateregiza un predicat, tocmai fiindcã el nu-i conjuncþie subordonatoare, iar fãrã predicat nu existãpropoziþie. Deci, *CA „în duhul” lor ... ele vor reuºi nu-i o propoziþie, nici principalã corectã, nicisubordonatã corectã. CA poate subordona corect o propoziþie doar implicându-se în locuþiuni cu unconectiv subordonator interpropoziþional2, preferatã fiind conjuncþia subordonatoare SÃ, în acelaºitimp morfem al modului conjunctiv, numit – tocmai de aceea – ºi subjonctiv:

(sper) CA ... ele ... SÃ transmitã ceea (ce aº vrea...).Introducerea între componentele locuþiunii conjuncþionale CA ... SÃ a unui predicat (care este

egalul unei propoziþii: *CA...ele vor reuºi SÃ ...) este interzisã, este un act agramat; gramatica nutolereazã aºa ceva. Acest agramatism se corecteazã numai uzând de una din douã soluþii:

- ori transformarea adverbului CA în conjuncþia subordonatoare simplã CÃ:(sper) CÃ ... ele vor reuºi (SÃ ...);- ori transformarea verbului predicat (abuziv intrus: vor reuºi) din indicativ în conjunctiv/

subjonctiv:(sper) CA ... ele SÃ reuºeascã (SÃ transmitã ceea (ce aº vrea)...).Altã cale nu existã, cãci nici aici „tertium non (est) datur” !

2.1. Pentru a „bãtãtori” mai bine achiziþia de pânã aci, nu stricã aducerea în discuþie a încã unuiexemplu. Din contrã:


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

1 Nevinovatã aluzie la celebrul poem eminescian (Scrisoarea a III-a).2 Printre care se numãrã ºi adverbele rel a tive CUM, CÂND ºi CÂT, despre care cititorii noºtri pot afla informaþii

suplimentare din serialul nostru de articole intitulate: CA ªI CUM, CA ªI CÂND, CA ªI CÂT (ªI neavând alt rol decât acela de a „zãdãrnici” cacofonia !) etc., publicate în revista „Oraºul”, VI (2012), nr. 25 (p. 87-88) º.u.

„Oferta firmei clujene Embis s.r.l. [...] a fost respinsã, astfel *CA noile uniforme de varã ºi deiarnã ale poliþiºtilor se vor face la Bucureºti”1.

Fraza agramatã – „fructul” aceleiaºi contaminaþii ca mai sus (ex. 2.1.) – poate deveni validãgramatical, dar numai uzând de una din cele douã soluþii afirmate su pra:

- ... astfel CÃ noile uniforme ... se vor face la Bucureºti;- ... astfel CA noile uniforme ... SÃ se facã la Bucureºti.

3. Se abuzeazã, din pãcate, prea mult de aceastã locuþiune conjuncþionalã, fie în variantacompactã CA SÃ (+ predicat), fie în cea discontinuã CA ... SÃ (+ predicat). Frecvent este amplificatãpleonastic cu prepoziþia PENTRU (PENTRU CA SÃ .../PENTRU CA ... SÃ ...). „Pleonastic” vrea sãspunã cã prepoziþia PENTRU in tro duce, de regulã, complementul de scop (sau fi nal), obþinut princontragerea infinitivalã a unei propoziþii de scop (sau fi nale), ambele unitãþi sintactice exprimândacelaºi „conþinut” („sens”), ºi se man tic, ºi relaþional/sintactic:

- la bibliotecã merg SÃ citesc/ CA SÃ mã instruiesc;- la bibliotecã merg PENTRU a citi/PENTRU a mã „instrui”...

I. L. Caragiale nu-i „ierta” pe agramaþi. Iatã douã mostre în acest sens, de mare actualitate ºi azi:

3.1. „Este o crizã, mã-nþelegi, care poþi *PENTRU CA SÃ zici cã nu se poate mai oribilã ... fiindcãnu mai merge cu sistema asta […]”;

„[…] de câte ori am spus eu cã o sã se-nfunde cu cheltuielile nebuneºti, care pot *PENTRU CA SÃ zic cã nicio þarã nu s-a mai întâmplat *PENTRU CA SÃ vie ºi sã zicã la un mo ment: nu mai am drept *CA SÃ mã împrumut fãrã voia dumitale ! Care atunci însemneazã cã nu mai eºti independentã nici la tineacasã, dupã ce þi-ai vãrsat sângele …”2.

3.2. Cercetând prea puþin sistematic acest lucru pânã acum, am sesizat, totuºi, o anume„ordonare” posibilã a fenomenului; am ajuns, astfel, sã intuim „existenþa” unei anumite suite „as cen -dente” (salutarã în logica ei) de folosire a conjunctiei subordonatoare SÃ ºi a locuþiunilor sale. Cei maidotaþi cu „spiritul (ºi simþul) limbii” o chiar respectã frecvent.

Conjuncþia simplã SÃ este aptã a in tro duce, singurã, multe specii de subordonate, printre care,preferenþial, propoziþii fi nale (sau de scop).

Iatã o asemenea „suitã ascendentã”, ilustratã aici prin versete biblice, inspirat traduse ºi redactateîn româneºte:

„ªi izgonind pe Adam3, l-a aºezat în preajma raiului celui din Eden ºi a pus heruvimi cu sabie deflacãrã vâlvâitoare, SÃ pãzeascã drumul”4.

Nu: … *CA SÃ pãzeascã drumul. Nici: …*PENTRU CA SÃ pãzeazcã drumul.

3.3. Amplificarea conjuncþiei SÃ ca locuþiune, CA SÃ, devine „utilã” doar atunci când înainteafinalei avem o altã propoziþie (sau mai multe) introdusã/introduse prin SÃ, cu o altã funcþie, respectivcând intervine o a doua propoziþie cu funcþia sintacticã de finalã a finalei regente introduse princonjuncþia simplã SÃ:

„Vino, SÃ[-l] punem pe tatãl nostru SÃ bea vin ºi SÃ ne culcãm cu el, CA SÃ ne pãstrãmsãmânþa prin tatãl nostru; […] haidem SÃ-i dãm SÃ bea vin ºi în noaptea aceasta ºi du-te de te culcã ºitu cu el, CA SÃ ne pãstrãm sãmânþa prin tatãl nostru”5;

„Apropie-te SÃ te pipãi, fiule, CA SÃ ºtiu dacã tu eºti fiul meu Esau, ori nu” 6;


ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 V. Cluj 100%, nr. 1/22 VII 2o13, p. 5/1/1.2 Ap. Rolib, 6058/19 III 2010, p. 2/2/3.3 Corect, în concordanþã cu sistemul sintactic al românei actuale: izgonindu-L pe Adam...4 Facerea, 3:24 – ediþia B.O.R., Bucureºti, 1968. 5 Ibid., 19: 32 ºi 34 – ediþia a V-a Cornilescu, Ohio (USA), 1998.6 Ibid., 27:21, – ediþia Bartolomeu, Bucureºti, 2001.

„ªi Îl pândeau pe Iisus SÃ vadã dacã îl va vindeca [pe omul cu mâna uscatã] sâmbãta, CA SÃ-Lînvinuiascã”1etc.

3.4. Amplificarea maximã, PENTRU CA (…) SÃ, devine uzualã – de regulã, rar sau foarte rar –atunci când se construieºte o propoziþie finalã subordonatã altei propoziþii fi nale introduse prinlocuþiunea conjuncþionalã CA SÃ:

„Moise le-a zis: ‘Îndrãzniþi, cã iatã de ce a venit Dumnezeu la voi: CA SÃ vã punã la încercare,CA SÃ fie frica lui întru voi PENTRU CA voi SÃ nu pãcãtuiþi’ ”2.

3.4.1. Fãrã amplificarea, chiar pleonasticã (pentru ca … sã…), ar putea exista riscul ca ul timapropoziþie sã-ºi aproprieze statutul de coordonatã cu precedenta, introdusã prin ca sã…. Or, logicatextului, bine intuitã de diortositorul ge nial, care a fost mitropolitul Bartolomeu, ne spune cã raportuldintre acestea este de subordonare: PENTRU CA voi SÃ nu pãcãtuiþi este subordonata finalã asupraordonatei sale (fi nale ): CA SÃ fie frica Lui întru voi, care este, la rândul ei, finala (apozitivã a)propoziþiei precedente: de ce a venit Dumnezeu la voi. (Apozitivã, întrucât realizeazã aceastã relaþie cucomplementul de scop de ce: DE ce (PENTRU ce) = CA SÃ vã punã la încercare reprezintãcomplementul ºi completiva de scop ale aceluiaºi verb re gent (din propoziþia regentã): a venit3.

Aceastã „suitã” – întru totul acceptabilã în „logica” ei, cum afirmam su pra, urmãrind max imaeconomisire de mijloace de expresie – este respectatã doar uneori, fiind frecvent ignoratã, din pãcate,aºa cum avem de gând s-o demonstrãm într-un viitor studiu apropiat.

3.4. Utilã cu adevãrat, ba chiar obligatorie, devine amplificarea CA (…) SÃ doar atunci când osubordonatã introdusã prin SÃ „expandeazã” trimiþându-ºi componente în amonte de SÃ, conjuncþie/morfem al modului conjunctiv, care tocmai pentru cã are acest rol de morfem al modului nu se poate„îndepãrta” prea mult de verbul sãu4.

Astfel, în loc de :

„E ºi nor mal grecii SÃ fie dezamãgiþi”;„Doresc Ministerul Economiei SÃ fie scos din aceastã discuþie”5;„Vreau inima-mi din piept S-o scot …”;„Nu-i exclus ucenicia în ale ºtiinþei aci [la „Mãnãstirea Secul”] SÃ ºi-o fi fãcut cãlugãrul

Varlaam”6 etc.

sigur sunt „mai gramaticale” ºi, mai ales, lipsite de echivoc variantele urmãtoare, astfel diortosite denoi pe loc:

E ºi nor mal CA grecii SÃ fie dezamãgiþi;Doresc CA Ministerul Economiei SÃ fie scos din aceastã discuþie;Vreau CA inima-mi din piept S-o scot …;Nu-i exclus CA ucenicia în ale ºtiinþei, aci … SÃ ºi-o fi fãcut cãlugãrul Varlaam etc.

Exceptând cacofonia (*ca cel)7, textul urmãtor:

„De asemenea, îndeamnã-i pe cei tineri SÃ fie cuminþi […], PENTRU CA cel potrivnic SÃ seruºineze, neavând de zis nimic rãu despre noi”8,


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

1 Marcu, 3:2 – ediþia B.O.R., Bucureºti, 1994.2 Ieºirea, 20:20 – ediþia Bartolomeu/2001.3 V. argumentarea detaliatã a acestei relaþii de echivalenþã semantico-sintacticã (= apozitivã) în V. Hodiº, Apoziþia ºi

propoziþia apozitivã, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1990 (199 p.), pas sim.4 Constituie excepþii doar unele adverbe de mod de negaþie, de repetiþie ºi unele pronume scurte de dativ ºi acuzativ,

care se pot interpune: sã MAI cugetãm, sã MI SE explice, sã NU NI SE MAI impunã etc.5 B/1 tv, 30 V 2013, ora 17,00.6 V. Florea Mureºanu, Cazania lui Varlaam 1643-1943. Prezentare în imagini. Ed i tor Prof. Dr. Emil Haþieganu,

Kolozsvar (Cluj), 1944, p. 4/4.7 V., în legãturã cu aceastã altã „poluare” foneticã, articolul nostru Eliminarea cacofoniei din textul biblic, în:

V. Hodiº, Articole ºi studii, vol. III, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011, p. 226-231.8 Tit, 2:6-8 – ed. Bartolomeu, Bucureºti, 2001.

este, în mod cert, mai în concordanþã cu sistemul gramatical românesc decât: … cei tineri sã fie cuminþi, (…) cel potrivnic SÃ se ruºineze …,

unde CA (respectiv PENTRU CA) „s-au sustras” neproductiv locuþiunii conjuncþionale cores pun -zãtoare.

Cu siguranþã, acelaºi comentariu s-ar cuveni textului urmãtor, cu care vom întregi paragraful:„Cãci eu îl cunosc [pe Avraam] ºi ºtiu cã are SÃ porunceascã fiilor lui […] SÃ þinã Calea

Domnului, fãcând ce este drept ºi bine, PENTRU CA astfel Domnul SÃ împlineascã faþã de Avraam cei-a fãgãduit”1.

4. Tot din domeniul sintaxei frazei inserãm, în finalul acestei cercetãri, fãrã alte comentarii,contaminaþia propoziþie (gânditã extinsã) vs. contragere participialã:

„Cât de puternicã era odinioarã credinþa poporului nostru în efectele binefãcãtoare ale postuluiaproape cã nu mai trebuie SÃ DEMONSTRAT […]”2:

- gândit: (… nu trebuie) SÃ FIE DEMONSTRAT – propoziþie subordonatã subiectivã;- redactat: (… nu trebuie) DEMONSTRAT – contragere subiectivã.

În vorbire asemenea derapaje par multor vorbitori nepretenþioºi, în mod pãgubos, aproapeacceptabile, dar în scris, – unde ai, ºi posibilitatea, dar ºi datoria retuºãrii, a corecturii înainteaintroducerii sub presã a textului – ele devin impardonabile.

IV. CONCLUZII ªI RECOMANDÃRI.

Concordanþa textului scris, bisericesc sau laic, cu exigenþele sistemului (sistemelor) limbiiromâne stan dard este obligatorie. Este chiar o dovadã de pa tri o tism. Cine nu-ºi respectã, cine nu-ºicinsteºte limba maternã, acela nu-ºi iubeºte nici poporul, nici pat ria în care s-a nãscut.

Introducerea obiectului de studiu „limba românã contemporanã” în facultãþile de teologie este,dupã pãrerea noastrã, obligatorie ºi ur gentã. Dar nu numai în acestea. În toate facultãþile: pedagogice,de diplomaþie, de relaþii cu publicul, de drept, de funcþionari publici, de turism etc. În toate domeniile deactivitate în care cuvântul este principala „armã” de persuasiune. Chiar ºi-n facultãþile (ºi ºcolile) depoliþie/jandarmerie/servicii speciale, chiar dacã – pe lângã „arma cuvântului” – absolvenþii acestora vor mai dispune ºi de altele. Cãci „arma cuvântului” trebuie sã primeze peste tot. Chiar ºi acolo !


ET

ªE

NÂ

MO

R T

CE

RO

C M

EIR

CS

ÃS

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Geneza, 18:19 – ed. de studiu Thomson, La Buona No vella Inc. & Editura Universitãþii Emanuel, Oradea, 2002.2 astrablaj, p.3/1/8.

IN MEMORIAM

Moartea ca lecþie etnologicã

Dr. Camelia BURGHELE

„Obiceiurile, fiind parte integrantãpermanentã ºi neeliminabilã amo dului de trai al oamenilor, fã -

când parte dintr-un sistem de viaþã care nu a fostpânã acum schimbat, continuã sã-ºi pãstreze, înmare parte, funcþiile ºi formele vechi”, scria, înurmã cu câteva decenii, ilustrul nostru profesorMihai Pop (Obiceiuri tradiþionale româneºti,Edi tura Univers, Bucureºti, 1999, p. 198). Caetnolog al vremurilor noastre, am avut ocazia sãverific acest lucru în teren, la slujba de în mor -mântare a profesorului Ioan Godea, la Bârsa, încurtea casei sale. M-am numãrat printre ceimulþi care l-au condus pe drumul cãtre lumeacelor drepþi pe profesorul Godea: o „petrecanie”cum se spune la noi în Sãlaj, în care l-am pe -trecut cu adevãrat, pentru ul tima datã, pe co -legul, profesorul ºi prietenul nostru.

Cred ca ne-a privit de sus, dintre îngeri ºi afãcut glume pe seama noastrã, cum îi era obi -ceiul atunci când ne întâlneam. Dar rânduiala –fundamentul temeiniciei satului tradiþional ro -mânesc – a fost pãstratã: fa milia a plâns la cã -pãtâiul lui, noi am pus flori lângã sicriu, curtea afost plinã de oameni care l-au iubit într-un fel sau altul. Dumnezeu a fost prezent ºi el, în chipvizibil: sub coroanele mortuare agãþate pe pereþii casei, erau înfloriþi, paradoxal, de Crãciun, peger, o mulþime de ghiocei. O minune. O mirare.ªi, desigur, o largã paletã de interpretãri etno -logice magico-rituale.

Sicriul a fost dus la bisericã pe braþe defoºtii doctoranzi ºi colegi. Biserica din sat, plinãpânã la refuz, l-a primit cu toatã rânduiala în -mor mântãrilor. Toatã suflarea satului (moarteaca experienþã colectivã, cum spun antropologii)i-a cântat prohodul (toþi vectorii sociali, culturali sau rituali ai morþii sunt ex em plar descriºi deNicolae Panea în Folclor literar românesc.Pâinea, vinul ºi sarea. Ospitalitate ºi moarte,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2005,p. 24-36, de unde i-am ºi preluat). I-ar fi plãcut,cu siguranþã, corul bãrbãtesc, frate cu cel dinFinteuº, care a fost absolut fan tas tic: ferm, arti -

culat, fãrã ezitãri, demn, aºa cum s-a cuvenit.Preoþii, opt la numãr, au vorbit despre durereafamiliei îndoliate lãsate în urmã, dar ºi despremântuire ºi viaþa de apoi (postexistenþa conºti -entizatã odatã cu moartea).

Un fost doctorand, preot, a predicatdespre ce ºi cât înseamnã sã ai un nume pepãmânt. M-am gândit instinctiv la Sorescu:muzeele din Bucureºti, Can ada, Timiºoara sauOradea, volumele despre arhitecturã, pãlincã,biserici sau pedepse, zecile de doctoranzi, su -tele de articole publicate, miile de fotografii dearhivã sau notiþe scrise cu pixul „trebuiau sãpoarte un nume”, iar preotul l-a rostit de maimulte ori cu re spect: se numeau „Godea”. Preo -tul paroh, vizibil marcat, nu a venit cu pilde dinBiblie ºi nici cu versete lacrimogene. A vorbitsimplu ºi uman, ca în vechile cãrþi populare,despre „sãteanul Godea”, despre „creºtinulGodea”, despre „vecinul Godea”, cel care dabineþe, ca tot þãranul, în faþa casei, trecãtorilor,cealaltã faþã a eruditului profesor universitarconducãtor de doc tor ate, dar la fel de uman, dejo vial, de al tru ist (moartea ca experienþã per -sonalã, ca dãruire de sine).

ªi colindele. Corul bãrbãtesc cântând Oce veste minunatã... cu siguranþã i-ar fi plãcutmult. În ordinea blagianã a transcendenþei carecoboarã dinspre cer spre pãmânt, cerurile sedeschid de Crãciun: lumea viilor îºi sporeºtefrumuseþea, iar cei morþi sunt binecuvântaþi ºiajung di rect în lumea cerurilor, scutiþi fiind detoate acele negocieri de la vãmile vãzduhului,sortite muritorilor de rând. Profesorul Godea,înþelegãtor, a lãsat familiei ºi prietenilor rãgazul primei zile de Crãciun ºi a ales sã plece încãlãtorie doar a doua zi, cu modestia sa din -totdeauna.

La ieºirea din bisericã, cealaltã minune:afarã ningea cu fulgi albi, ningea a uitare, atihnã ºi a împãcare. Ghioceii din curtea de laBârsa pãreau cu atât mai ireali. ªi, paradoxal,cimitirul a pãrut mai cald, deºi începea sã sealbeascã.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

Cum ziceam, totul a fost ca la carte; toatesecvenþele ritualului au fost parcurse cum secuvine, garanþie a odihnei veºnice (NicolaePanea, Gramatica funerarului, Editura ScrisulRomânesc, Craiova, 2003, p. 26 ºi urm.): pri -veghiul (veghea ritualã), drumul (vec torulfunerar) cãtre bisericã ºi cimitir (moartea caeveniment pub lic), cortegiul funerar (recon figu -rarea socialã), pomana (ospitalitatea ritualã ºicontradarul). Ultimul curs de etnologie al pro -fesorului Godea, ul tima sa conferinþã.

Am plecat de la Bârsa lui Ioan Godea cusentimentul cã am fost pe teren, sã vãd o în -

mormântare, ca ma te rial de studiu. Aproape cãl-am auzit râzând: „ªi ce mai faci tu, Camelie,fata mP?”; ºi, imediat, ca de obicei: „Da Hanibal ce mai face?” (Hanibal era Andrei, fiul meu).Am mai spus: eu cred cã undeva în cer, dea -supra norilor, Dumnezeu a rânduit o „secþiunede etnologie”, la o conferinþã pe tema culturiitradiþionale româneºti: pe rândul din faþã, stau,vorbind despre rostul omului ºi marea treceresau despre ce a mai rãmas din satul ardelean dealtãdatã, ca Bârsa, Ion ªeuleanu ºi TiberiuGraur. Iar acum, cuminte, s-a aºezat lângã ei ºiIoan Godea.

Valoarea unui nume bun ºi de cinste1

Preot dr. Flavius ARDELEAN

Parohia Ortodoxã Mândruloc

„Un nume bun este mai de preþ decât bogãþia multã, iar cinstea maiscumpã decât aurul ºi argintul”. ( Pilde 22,1 )

Adânc îndureratã ºi plânsã familie,Distinsã asistenþã solidarã ºi tristã,Aºa precum bine se ºtie, întreaga noastrã

viaþã pãmânteascã apare ºi se desfãºoarã într-unanumit in ter val, care pentru unii dintre noi estemai scurt, iar pentru alþii mai lung. Oricât delungã sau de scurtã ar fi, însã, viaþa omului pepãmânt sau oricât de mulþi sau de puþini ani arnumãra, ea riscã sã cadã în derizoriu, sã intre înanonimat sau – ºi mai grav!– sã fie sortitã uitãriiîn amintirea pos teritãþii, dacã, în curgerea ei, cel(cea) care o trãieºte nu urmãreºte sã-i imprimeun sens înalt ºi o valoare pozitivã, sens ºi valoare concretizate îndeosebi în strãdania de a dobândiun nume bun ºi de cinste, care sã-i aducã nu doar o strãlucire pãmânteascã, ci mai ales unacereascã. Un astfel de nume bun ºi de cinste,odatã dobândit, în veºmân teazã viaþa celui (celei) ce-l poartã parcã într-un nimb al nemuririi,învecinând-o chiar cu veºnicia…

Se pune însã, firesc, întrebarea: în ce constãacest nume bun ºi de cinste, aducãtor de viaþãfãrã de moarte, de fericire cereascã ºi ne tre -cãtoare? Paradoxal, din punct de vedere creºtin,numele bun ºi de cinste nu constã – aºa cumpoate s-ar crede – în ranguri, în poziþii sus-pusepe scara ierarhiei sociale, în diplome uni ver -

sitare, în îmbrãcãminte luxoasã, în bani sau înalte bogãþii materiale, ci în valori de cu totul altã naturã: în valori spirituale, cum ar fi, de pildã,dragostea sincerã, nefãþarnicã, respectul saupre þuirea pe care ºi le câºtigã cineva între se -menii sãi sau în mijlocul comunitãþii în sânulcãreia trãieºte, prin gândurile, vorbele, faptelesale bune ºi frumoase, prin viaþa ºi însuºirile sale deosebite, care rãmân vreme îndelungatãînti pãrite în memoria contemporaneitãþii ºi înde -o sebi a posteritãþii.

Sfânta Scripturã – cartea de cãpãtâi acreºti nãtãþii noastre – pune un ac cent deosebitpe dobândirea unui astfel de nume bun ºi decinste, despre care ne spune, spre exemplu,cartea Ecclesiastului ºi a Pildelor lui Sol o moncã „este mai de preþ decât untdelemnul” (Eccle -siast 7,1) sau chiar „decât bogãþia multã”(Pilde22,1). În vechime, mai ales, pentru þãrile medi -teraneene, untdelemnul (uleiul veg e tal ex trasdin mãsline) constituia – ºi constituie, de altfel,într-o oarecare mãsurã ºi astãzi – o bogãþieînsemnatã, o marfã de mare valoare. Aºa fiind,considerând numele bun ºi de cinste dobânditde cineva mai de preþ decât untdelemnul, Cartea Sfântã vrea sã ne spunã, de fapt, cã acest numebun ºi de cinste, respectiv aprecierea, stima ºi


MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Cuvântare rostitã la înmormântarea prof. univ. dr. Ioan Godea – 71 ani (28 decembrie 2014, localitatea Bârsa,judeþul Arad).

dragostea câºtigate, reprezintã un lucru mult mai însemnat decât orice bogãþie, oricât de marear fi aceasta din punct de vedere cantitativ. Deaceea, Sfânta Scripturã ne atrage atenþia sã fimcu multã luare aminte la numele pe care-l pur -tãm, avertizându-se prin intermediul înþelep tului Isus Sirah: „Ai grijã de numele tãu, cãci el îþi varãmâne mai mult decât o mie de comori de aur; oviaþã pãmânteascã dureazã un anumit numãr deani, dar un nume bun ºi de cinste rãmâne înveci”. (Isus Sirah 41, 15-16).

Acest adevãr scripturistic îl întãreºte cufermitate ºi Sfânta Tradiþie, reprezentatã prinSfinþii Pãrinþi ai Bisericii noastre. De pildã, unuldintre ei, Sfântul Vasile cel Mare – arhie pis -copul Cezareii Capadociei (+379) – afirmã,într-una din scrierile sale, cã „de vom avea bo -gãþii nesfârºite, la moarte le vom lãsa, fãrã voianoastrã, pe pãmânt, pe când bunãtatea, cinstea,facerile de bine ne vor însoþi ºi dincolo demoarte, fericindu-ne nu doar pe pãmânt, ci ºiînaintea lui Dumnezeu, la dreapta Sa ju de catã…Iar numele bun ori de cinste pe care l-am lãsat înurmã, la plecarea din aceastã lume, va fi opiedicã în calea uitãrii noastre, dar ºi o virtutecare va da mãrturie despre vrednicia noastrãînaintea lui Dumnezeu, care rãsplãteºte fiecãruia pe mãsura faptelor sale…”1.

Conºtientizând pe deplin acest adevãrscrip turistic ºi pa tris tic deopotrivã, nu puþini aufost cei care s-au strãduit – ºi au ºi reuºit – sã-ºiagoniseascã nume bune ºi de cinste, care aurãmas de-a pururi înscrise în conºtiinþa uma -nitãþii ºi a spiritualitãþii creºtine.

Astfel, de nume bun ºi de cinste, de „numescrise în ceruri” (Luca 10,20), s-au bucurat ºi sebucurã dintotdeauna sfinþii, drepþii ºi toþi ceibineplãcuþi lui Dumnezeu, care, în decursul vie -þii lor, au ostenit, cu timp ºi fãrã timp, sã urce,treaptã cu treaptã, pe scara desãvârºirii mo ralesau a asemãnãrii cu Însuºi Dumnezeu Creatorulºi Purtãtorul lor de grijã.

De asemenea, de nume bun ºi de cinste,„gravate în jurul soarelui” (E. Cioran), s-au în -vred nicit ºi se învrednicesc apoi toþi rãs pân di -torii de luminã, dascãli mai mari sau mai mici,toþi binefãcãtorii omenirii, oameni de ºtiinþã, deartã, de culturã, compozitori, inventatori, medi -ci, luptãtori pentru dreptatea ºi libertatea po -poarelor etc., care au trudit ºi au luptat pentrumai binele semenilor lor, mulþi dintre ei sacri -

ficându-ºi sãnãtatea sau chiar viaþa pe altarulunui astfel de ideal mãreþ…

Nume bun, binecuvântat ºi de cinste, audobândit, dobândesc ºi vor dobândi, în acelaºitimp, toþi oamenii de bine, de pretutindeni ºi din -totdeauna, care s-au strãduit ºi se strãduiesc sãfie oneºti ºi corecþi cu ei înºiºi ºi cu semenii lor,remarcându-se prin omenie, al tru ism, dragoste,bunãtate, blândeþe, bunãcuviinþã, hãrnicie, se -rio zitate, credincioºie, cumsecãdenie etc; pescurt, de nume bun ºi de cinste au avut, au ºi voravea parte toþi cei care, sub o formã sau alta,într-o mãsurã mai micã sau mai mare, au contri -buit, contribuie ºi vor contribui la înmulþirea ºistatornicirea binelui în lume ºi între oameni.

Aceºtia gustã fãrã temere din cupa amarãa morþii, la vremea cea doar de Dumnezeuºtiutã, ca unii care ºi-au împlinit, cu destoinicie,rostul întru aceastã lume. Numele lor bun ºi decinste va rãmâne în memoria minþii ºi a inimiituturor celor cei ce i-au cunoscut, iubit ºiapreciat, iar amintirea lor va strãluci peste ani –ºi dincolo de ei – ca o fãclie aprinsã, ce va lu -mina, atât aici, cât ºi pe tãrâmul celãlalt, în viaþacea fãrã de sfârºit ºi fãrã de hotar!

Iatã de ce este foarte im por tant sã facemtot ceea ce ne stã în putere pentru a lãsa în urmanoastrã un nume bun ºi de cinste, atât un numede om ales, de om între oameni ºi pentru oa -meni, cât ºi un nume de bun creºtin, de adevãratucenic ºi mãrturisitor al lui Hristos Domnul înlume. Fãrã îndoialã, a dobândi un nume bun ºide cinste – de om ºi de creºtin – nu e deloc uºor,mai ales în vremurile de greutãþi economice ºide felurite ispite prin care trecem! Dar, „îndrãz -niþi!…” (Ioan 16,33), ne spune Iisus HristosMân tuitorul. Prin perseverenþã, prin stãruinþã,prin efort prelungit de voinþã un astfel de dezi -derat poate fi atins! ªi e de dorit a fi atins, cãci –precum arãtam – dobândirea unui nume bun ºide cinste aduce notorietate pe pãmânt, dar maicu seamã în ceruri! Altminteri, numele nostrupe care l-am primit la Botez se va uita odatã cucurgerea neostoitã a vremii (Înþelepciunea luiSol o mon 2,4) ºi nimeni – sau aproape nimeni –nu-ºi va mai aduce aminte de noi dupã plecareadin aceastã lume, amintirea noastrã risi pin -du-se, bunãoarã, ca negura pe care o alungãrazele soarelui ivit pe bolta cerului…

Iubiþi ºi cucernici ascultãtori,Noi, cei aici prezenþi, avem certitudinea

cã Profesorul universitar dr. Ioan Godea – pe


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

1 Sf. Vasile cel Mare, Scrieri. Partea I. Omilii la Hexaimeron, Omilii la Psalmi. Omilii ºi cuvântãri, Colecþia„Pãrinþi ºi scriitori bisericeºti, vol. 17, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti, 1986, p. 243.

care l-am prohodit dupã rânduiala Bisericiinoastre dreptmã ritoare – nu va avea parte de oase menea soartã tristã a uitãrii. Nutrim aceastãconvingere, întrucât ºtim cât s-a strãduit, în de -cursul anilor vieþii lui, sã-ºi fãureascã un numebun ºi de cinste, îndeplinindu-ºi cu conºtiin -ciozitate ºi pro fundã responsabilitate înda to ri rile ce i-au re venit! Aºa fiind, ºi-a dobândit un numebun ºi de cinste în plan fa mil ial (ca soþ devotat),în plan educaþional (ca dascãl de vo caþie al mul -tor ge neraþii de studenþi, masteranzi ºi doc to -ranzi), în plan ºtiinþific (ca autor a nu meroaselucrãri de specialitate, de o înaltã þinutã aca -demicã), în plan cul tural (ca reprezentant ºi con -ducãtor al unor instituþii de culturã de presti giunaþional ºi internaþional), în plan reli gi os-mo ralca fiu duho vnicesc al Sfintei Noastre BisericiStrãbune (ale cãrei valori spirituale ºi patri mo -niale le-a apãrat ºi le-a fãcut cunoscute, cu multcuraj, în anii dictaturii comuniste atee) ºi, nu înultimul rând în plan uman, ca om de bine, de oaleasã nobleþe sufleteascã ºi de o so licitudine rarîn tâlnitã. Sintetizând, am putea spune, fãrã teamade a greºi, cã Profesorul Ioan Godea a fost un Omîntre oameni ºi pentru oa meni, un bonom prinexcelenþã, dar ºi un Cãrturar între cãrturari, unerudit inegalabil, un spirit enci clopedic care varãmâne, neîndoielnic, întru cin sti rea ºi neîncetataaducere aminte a urmaºilor lui!

Poate tocmai (ºi) pentru asemenea virtuþicare i-au împodobit sufletul, voit-a DomnulDumnezeu sã-l cheme la Sine în aceste prea -cinstite zile de sãrbãtoare ale praznicului Crã -ciunului. În popor se spune cã cei rãposaþi sau

prohodiþi în zile de duminicã sau de sãrbãtoareau fost oameni buni ºi credincioºi. Dincolo însãde aceastã credinþã popularã, intratã în mentalul colectiv, trebuie se vedem într-o astfel de ador -mire sau prohodire – desigur, fãrã a avea pre -tenþia absurdã cã am cunoaºte tainele dumne -zeirii – un act de rãsplatã din partea luiDumnezeu, fãcut celor bineplãcuþi Lui, celorcredincioºi ºi buni, care ºi-au asumat existenþapãmânteascã nu ca pe o povarã insuportabilã, cica pe o ºansã binecuvântatã de a-ºi înmulþi ta -lanþii primiþi ºi de a-ºi arvuni un colþiºor defericire paradisiacã. Nãdãjduim cã Domnul Pro -fesor va fi reuºit sã-ºi agoniseascã ºi un astfel de ceresc locaº, aºa cum, pe pãmânt, a ºtiut sã-ºi facã din numele sãu un nume bun ºi de cinste,vrednic a se afla pe buzele tuturor celor alãturide care a vieþuit ºi a fãptuit!

ªi, dacã pe mormântul marelui pedagogF. D. Pestalozzi urmaºii au dãltuit în piatrãcuvintele: „Om, familist, cetãþean, creºtin. Bi -necuvântat sã-i fie numele!”1, parafrazând, noi,cei care am cunoscut curge rea vieþii pãmânteºtia adormitului întru Domnul – Profesorul IoanGodea, am putea zice: „Bi necuvântat sã-i fienumele lui bun ºi de cinste”! Fie ca acest numebun ºi de cinste al sãu sã rãmânã nu doar înmintea ºi-n inima celor dragi ºi apropiaþi, ci maiales înaintea lui Dum ne zeu, spre a se învrednicide rãsplata fericirii celei cereºti ºi veºnice, ca sãputem spune, iarã ºi iarã, cã, dacã bãtrânanoastrã pla netã Pãmânt a mai pierdut un om,cerul se va mai fi îmbogãþit cu un suflet! Dã,Doamne, ca aºa sã fie! Amin!


MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Pr. Teodor Cios, Viaþa umanã în spaþiu ºi dincolo de el. Predici ºi iertãciuni la înmormântãri, Editura Universitãþiidin Oradea, Oradea, 2003, p. 106.

In memoriam. 130 de ani de la naºtereaepiscopului dr. Alexandru Rusu

Dr. Mircea MANU

În data de 21 noiembrie 2014, un grupde credincioºi greco-catolici de la Bi -serica „Sfântul Anton de Padova” din

Baia Mare au plecat la ªãulia, judeþul Mureº,localitatea unde s-a nãscut pãrintele episcopAle xandru Rusu. Scopul pelerinajului a fost par -ti ciparea la festivitãþile prilejuite de împlinirea a130 de ani de la naºterea distinsului prelat. Gru -pul de credincioºi a fost însoþit de pãrintele pa -roh Simion Mesaroº ºi de pãrintele dr. MirceaManu. În dimineaþa zilei de 22 noiembrie, ziuade naºtere a episcopului, la biserica Greco-Ca -tolicã din ªãulia s-a oficiat un serviciu religios,la care au participat credincioºi din localitate ºidin satele vecine. Dupã terminarea slujbei, pã -rintele dr. Mircea Manu, preot la Biserica„Sfântul Anton de Padova” din Baia Mare, aprezentat un ma te rial referitor la viaþa ºi acti -vitatea episcopului dr. Alexandru Rusu, su bli -niind cã din cei doisprezece episcopi gre co- ca tolici – 12 Apostoli –, din Arhiepiscopia Ma -jorã de Alba Iulia ºi de Fãgãraº, condamnaþi lazeci de ani de închisoare pentru mãrturisireacredinþei, trei au murit în închisoarea de laSighet, iar episcopul Alexandru Rusu ºi-a gãsitsfârºitul în închisoarea de la Gherla. Nici pânãazi nu s-a aflat locul unde aceºti martiri ai cre -dinþei au fost înmormântaþi, în gropi comune, încimitirul sãracilor de la periferia municipiuluiSighetul Marmaþiei.

Pentru cei ºapte episcopi, morþi în faimade martir sub regimul comunist între anii 1950 ºi1970, s-a solicitat Vaticanului BEATIFICAREA, spre a fi ridicaþi la Cinstea Altarelor.

Date biografice

Episcopul Alexandru Rusu s-a nãscut înªãulia, judeþul Mureº, la 22 noiembrie 1884,fiind al unsprezecelea din cei doisprezece copiiai preotului greco-catolic Vasile Rusu. A studiatteologia la Blaj ºi Budapesta unde ºi-a luat ºidoctoratul. În anul 1910 este hirotonit preotcelib, fiind numit profesor de teologie dogmaticã la Ac a de mia Teologicã din Blaj.

Ca profesor s-a distins printr-o inteligenþã deosebitã1.

A fost re dac tor al ziarului „Unirea” ºi alrevistei „Cultura Creºtinã”. A scris studii ºiarticole profund religioase ºi patriotice, apãrând interesele vitale ale poporului român. Vorbinddespre activitatea sa în slujba naþiunii, trebuiearãtat cã a avut un rol deosebit în pregãtireaMarii Uniri din 1918, fiind, de altfel, între anii1918-1920, secretar gen eral al Consiliului Di -rigent. Tot în categoria activitãþilor în slujbanaþiunii este ºi prezenþa sa în Senatul României,ca sen a tor de drept, odatã cu alegerea ca epis -cop. A fost un episcop iubit de credincioºii sãidin proaspãta Diecezã a Maramureºului, care afost înfiinþatã doar în anul 1930 la 5 iunie, prinBula papalã „SOLEMNI CONVENTIONE“,cu jurisdicþie asupra judeþelor Maramureº, SatuMare, o parte a Sãlajului ºi Bucovinei2. A fostun episcop desãvârºit prin capacitatea sa or -ganizatoricã, prin vasta sa culturã, cu care aadministrat dieceza. S-a distins, de asemenea,prin vizitele sale canonice, îndemnând poporulla tãrie în faþa atâtor primejdii care le-au stat înfaþã: dezmembrarea þãrii în 1940, ocupaþiahorthyistã, apoi perioada anilor de persecuþieco mu nistã 1945-1948, pânã când este arestat.

În perioada de dinainte de desfiinþare aBisericii Greco-Catolice de cãtre guvernul dr.Petru Groza, distinsul episcop, vãzând pericolul care se apropie s-a ridicat ca un neînfricat lup -tãtor pentru menþinerea ºi apãrarea Bisericii, ce -rând unitate în aceastã luptã. S-a dovedit a fi unadevãrat apostol al neamului. Datoritã acesteiatitudini de luptãtor, va fi ales de Sinodul elec -toral mitropolitan, întrunit la Blaj, pe locul întâidin rândul candidaþilor la scaunul mitropolitanrãmas va cant prin moarte mitropolituluiAlexandru Nicolescu. Sfântul Scaun a validataceastã alegere, dar guvernul comunist dr. Petru Groza nu-l aprobã, deºi chiar concordatul cuSfântul Scaun ar fi cerut acest lucru3.

Distinsul episcop era mereu în mijloculpoporului, îndemnându-l sã rãmânã în jurul


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

1 Ioan Ploscaru, Lanþuri ºi teroare, Timiºoara 1993, p. 442.2 V. Bãinþan, Martiri ºi mãrturisitori ai Bisericii Române (…), Editura Gutinul Baia Mare 1999, p. 61.3 Al. Raþiu, Biserica furatã, Cluj-Napoca , 1990, p. 177.

Bisericii, sã nu pãrãseascã credinþa strã mo ºeas -cã, sã nu se lepede de Biserica Romei care esteadevãrata Bisericã a lui Cristos. La Arieºul deCâmp, fiind prezent la „hramul“ bisericii, princuvântul sãu, parcã ºi-ar fi luat rãmas bun, în -dem nându-i pe credincioºi sã fie tari în credinþãîn faþa primejdiilor ce vor veni, presimþind ce vaurma1. La 18 octombrie 1948, episcopul Ale -xandru Rusu este destituit abuziv prin decretguvernamental, dar nu a pãrãsit dieceza, rãmâ -nând alãturi de credincioºi2.

Evenimentele pregãtitoare arestãrii episcopilor

La aniversarea Adunãrii din 3-15 mai,1848, þinutã pe Câmpia Libertãþii din Blaj la 15mai 1948, mitropolitul ortodox al ArdealuluiNicolae Bãlan a atacat fãþiº spunând: „Unitãþiinoastre naþionale ca sã fie desãvârºitã îi mailipseºte încã ceva. Trebuie sã înfãptuim unitateanoastrã bisericeascã, în Biserica strãbunilornoºtri dinainte de 1700, Biserica ºi credinþa strã -moºeascã a þãrii noastre….” 3.

Biserica Românã Unitã cu Roma nu s-aschimbat dupã dorinþa comuniºtilor, fapt ce aatras dupã sine prigoanã ºi desfiinþare.

Sta lin, care era capul miºcãrii comuniste,era un duºman înverºunat al catolicismului îngen eral ºi al Vaticanului în spe cial. Este arhi -cunoscut dispreþul lui faþã de Vat i can, exprimatprin întrebarea retoricã: „Câte divizii are papa?”El n-a înþeles niciodatã cã „diviziile” Vati ca -nului, formate din credincioºii de pe întreg ma -pamondul, nu vor putea fi înfrânte niciodatã. În1945, Sta lin a desfiinþat Biserica Greco-Catolicã din Ucraina, considerându-o cel mai mareduºman al sãu4.

Patriarhul Alexei al Moscovei, care se aflaîn vizitã în þara noastrã la începutul anului 1946,cere Anei Pauker ºi lui Petru Groza ca BisericaGreco-Catolicã sã disparã: „Sã disparã! În doiani sã nu mai aud de aceastã Bisericã!”5. Astfelguvernul comunist al României se va conforma,emiþând Decretul 358 din decembrie 1948, prin

care Biserica Greco-Catolicã era scoasã în afara legii.

Episcopii Bisericii noastre au anticipat dealtfel, aceste evenimente, pregãtind poporul prin predicile pe care le-au þinut, condamnând înacelaºi timp mãsurile luate împotriva Bisericiiºi a credinþei.

Alãturi de ceilalþi episcopi, în Catedraladin Baia Mare, episcopul Rusu a stigmatizatpersecuþia comuniºtilor. Articolele sale desprecomunism sunt adevãrate documente istoricefoarte preþioase6 .

Episcopul Rusu, ca urmare a atitudiniisale de înflãcãrat apãrãtor al credinþei catolice ºi a demnitãþii umane, va fi al cincilea episcopcare va muri în închisorile comuniste, ne ac -ceptând sã treacã la Biserica Ortodoxã.

Momentul arestãrii

În noaptea de 28-29 octombrie este ares -tat ºi dus pe drumul Calvarului, alãturi de cei -lalþi episcopi. Mai întâi este dus la Ministerul de Interne,7 apoi la Dragoslavele, unde erau ºi cei -lalþi episcopi,8 iar din mai 1949 este dus la Mã -nãstirea Cãldãruºani.

În 1 ianuarie 1950, este dus la Ministerulde Interne din Bucureºti pentru anchetã. Dupãcinci luni de anchetã este readus la Cãldã ruºani9.

Din reºedinþa de la Cãldãruºani,Alexandru Rusu ºi ceilalþi episcopi – pentru cãau protestat cu vehemenþã împotriva abuzurilorcomuniste, fãcând numeroase memorii – în mai1950 au fost transferaþi la Sighet.

Alexandru Rusu a stat la Sighet pânã în 4ianuarie 1955. Împreunã cu alþi doi episcopisupravieþuitori – dr. Iuliu Hossu ºi dr. IoanBãlan au fost duºi mai întâi pentru „refacere” laSpitalul „Gerota”, apoi, cu domiciliu forþat, laMãnãstirea Curtea de Argeº. În închisoarea dela Sighet au murit episcopii Ioan Suciu, TitLiviu Chinezu ºi Valeriu Traian Frenþiu10.

La Mãnãstirea Curtea de Argeº, episcopiiau înaintat guvernului un memoriu cerând repu -nerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice.


MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 V. Bãinþan, op. cit., p. 61.2 Al. Sechel, Istoria Bisericii Române Unite cu Roma, manuscris.3 Cf. Al. Cerna Rãdulescu ºi N. Sãdeanu, Reunificarea Bisericii Româneºti din Ardeal, Bucureºti 1948, p. 3, apud A.

Prunduº, Catolicism ºi Ortodoxie Româneasca, 1994, p.139.4 A. Prunduº, C. Plãianu, Catolicism ºi ortodoxie româneascã, Editura Viaþa Creºtinã, Cluj-Napoca, 1994, p.138.5 Ibi dem.6 Al. Raþiu, Biserica furatã, Cluj-Napoca, 1990, p. 177; Cf. ºi Mircea Manu, Episcopul dr. Alexandru Rusu în slujba

naþiunii ºi a credinþei, în „Buletin ºtiinþific”, seria A , Fascicola Filozofie-Teologie, vol. XI, 2001, p. 174-180.7 V. Bãinþan, op. cit., p. 62.8 Ioan Ploscaru, op. cit., p. 443.9 Al. Raþiu, op. cit., p.79; Cf. Mircea Manu, Episcopul Alexandru Rusu vãzut prin ochii cardinalului Hossu, în Volum

omagial „120 ani de la naºtere Episcopului dr. Alexandru Rusu”, colectiv de autori, Editura Scriptorum, Baia Mare2004, p. 450.

10 Ioan Ploscaru, op. cit., p. 443.

Epis copul Alexandru Rusu a fãcut ºi singur unmemoriu ºi a semnat astfel: „Mitropolit ales ºinumit de Sfântul Scaun“.

Ciorogârla a fost un popas intermediar deunde va fi „ridicat” dintre ceilalþi sub pretextulcã este primit în audienþã de cãtre ministrul cul -te lor1.

Pentru a le domoli elanul ºi speranþa reîn -vierii bisericii, Episcopul Rusu a fost dus înTulcea la mãnãstirea Cocoº. Acþiunea pro tes -tatarã, precum a fost memoriul ºi semnarea camitropolit, a fost un pre text pentru a fi judecat ºicondamnat de tribunalul militar la 12 mai 1957la Cluj, primind o pedeapsã de 25 de ani muncãsilnicã pentru instigaþie ºi înaltã trãdare2. Lacondamnarea episcopului Rusu a contribuit ºievenimentul ce a avut loc la Cluj, la 12 au gust1956, când s-a celebrat o Sfântã Liturghie decãtre preoþii Vasile Chindriº ºi Izidor Ghiurco înfaþa bisericii „Piariºtilor”3 , episcopul Rusu fiind considerat ca in sti ga tor.

Finalul…

A fost întemniþat la Penitenciarul dinGherla, apoi la Dej ºi iarãºi la Gherla. Pe pe -

rioada anchetei ºi a procesului, episcopul a do -vedit o remarcabilã þinutã, devenind din acuzatacuzator al guvernului comunist pentru durapersecuþie la adresa Bisericii Române Unite. LaGherla a fost închis în celula numãrul 10 de lasubsol, o celulã foarte rece.

În 9 mai 1963 s-a ridicat în coate bi -necuvântând colegii de suferinþã ºi spunând:„Fraþii mei, eu merg la Domnul care mã cheamãca sã primesc rãsplata pentru viaþa alãturi de El,trãitã pentru El, ºi jertfitã pentru El ºi pentruBiserica Românã Unitã”. Dupã aceasta seîntinde pe pat, închide ochii ºi ºi-a încredinþatsufletul în mâinile lui Dumnezeu. Deþinuþii dincelulã, în frunte cu dr. Gordan Vic tor, au rãmasprofund miºcaþi ºi au început rugãciuneaRozarului4.

A fost înmormântat fãrã nicio ceremoniefunerarã, în cimitirul din Gherla. Mormântul luipoartã în scripte numãrul 133.

Tot poporul român ºi în spe cial Mara -mureºul poate fi mândru de figura acestui arhi -ereu care a ºtiut sã-l urmeze pe Cristos pânã înul tima clipã a vieþii sale.

BIBLIOGRAFIE:

. Alexandru Raþiu, Biserica furatã, Editura Argus, Cluj-Napoca,1993.

. Alexandru Raþiu, Gheorghe Petraºcu, Gheorghe Andreica, Nuþu Roºca, Andrea Dobeº, Ioan Ciupea,Claudiu ªecaºiu, Memoria Închisorii Sighet, Ed i tor Romulus Rusan, Fundaþia Ac a de mia Civicã,Bucureºti, 1999.

. Alexandru Sechel, Istoria Bisericii Române unite cu Roma, manuscris.

. Augustin Prunduº, Clemente Plãianu, Catolicism ºi Ortodoxie Româneascã. Scurt istoric al BisericiiRomâne Unite, Editura Viaþa Creºtinã Cluj-Napoca 1994.

. Colectiv, Document Ma drid 1952, Biserica Românã Unitã cu Roma – Douã sute cinzeci de ani deistorie, Editura Viaþa Creºtinã Cluj-Napoca 1998.

. Ioan Ploscaru, Lanþuri ºi teroare, Editura de Vest, Timiºoara 1993.

. Ioan Bota, Istoria Bisericii Universale ºi a Bisericii Româneºti, Editura Viaþa Creºtinã Cluj-Napoca 1994.

. 8. Ioan Bota, Cicerone Ioniþoiu, Martiri ºi mãrturisitori ai Bisericii din România – Biserica Unitã cuRoma greco-catolicã; Biserica Romano Catolicã, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 1998.

. Mircea Manu, Episcopul dr. Alexandru Rusu, în slujba naþiunii ºi a credinþei, în „Buletin ªtiinþific”, seriaA , Fascicola Filozofie-Teologie, vol. XI, 2001, p. 174-180.

. Mircea Manu, Episcopul Alexandru Rusu vãzut prin ochii Cardinalului Hossu, în „120 ani de la naºterea episcopului dr. Alexandru Rusu”, Volum omagial, Editura Scriptorum, Baia Mare 2004.

. Valentin Bãinþan, Martiri ºi mãrturisitori ai Bisericii Române Unite cu Roma din Eparhia Greco-Catolicã a Maramureºului (1948-1989), Editura Gutinul, Baia Mare 1999.

. Vasile Marcu, Drama Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolicã). Documente ºi mãrturii, EdituraCrater, Bucureºti, 1997.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

1 Cf. Mircea Manu, Episcopul Alexandru Rusu vãzut prin ochii Cardinalului Hossu, în „120 ani de la naºtereaepiscopului dr. Alexandru Rusu”,Volum omagial, Editura Scriptorum, Baia Mare 2004, p. 467.

2 Ioan Ploscaru, op. cit., p. 443.3 A. Prunduº, C. Plãianu, op. cit., p. 121.4 A. Raþiu, op. cit., p.179.

Dupã un secol de viaþã

Profesorul Gavril Istrate a trecut în veºnicie

Dr. Vasile D. ÞÂRA

La 30 ianuarie 2014, cu 24 de zileînainte de a fi sãrbãtorit la a suta ani -versare, profesorul dr. doc. Gavril

Istrate, decanul de vârstã al filologilor români, apãrãsit lunga timpului cãrare, lãsând în urmãamintirea unei personalitãþi distincte a lumii ºti -in þifice ºi universitare româneºti.

S-a nãscut la 23 februarie 1914 în loca -litatea Nepos, judeþul Bistriþa-Nãsãud, ca aldoilea dintre cei cinci copii ai sãtenilor Maria ºiGavril Istrate.

Originar din Þara Nãsãudului, vatrã isto -ricã ºi culturalã româneascã similarã cu Blajulprin numãrul mare de intelectuali cu rãdãcini peaceste meleaguri, foºti elevi ai vestitului LiceuGrãniceresc, astãzi Colegiul Naþional „GeorgeCoºbuc”, profesorul Gavril Istrate ºi-a începuturcuºul spre elita intelectualã în aceastã ºcoalã.Remarcându-se prin inteligenþã ºi pasiunepentru învãþãturã, a fost ales preºedinte al So -cietãþii Literare a liceului, urmându-i astfel peGeorge Coºbuc ºi pe Liviu Rebreanu. Între 1933ºi 1938, a fost stu dent al Facultãþii de Litere de la Universitatea din Iaºi, unde i-a avut ca profesoripe G. Ibrãileanu, George Cãlinescu, OctavBotez, Giorge Pascu ºi Iorgu Iordan, ultimulfiindu-i atât magistru, cât ºi pro tec tor în aniistudenþiei, iar apoi men tor ºi prieten apropiat.

Din 1938 pânã în 1948 a fost profesor delimba românã la Liceul Naþional, la Seminarul„Veniamin Costache”, la Liceul „M. Kogãlni -ceanu” ºi la Liceul Militar din Iaºi. Începând din1943, a funcþionat ºi ca bibliotecar la Institutulde Filologie Românã „A. Philippide”, iar din1945 a devenit, prin con curs, asistent uni ver -sitar. În 1949, dupã ce ºi-a susþinut teza dedoctorat cu titlul Limba poeziei lui G. Coºbuc,elaboratã sub conducerea lui Iorgu Iordan, de -vine conferenþiar ºi este numit dec an al Fa -

cultãþii de Filologie de la Universitatea „Al. I.Cuza” din Iaºi, funcþie pe care a deþinut-o pânãla 2 octombrie 1968. Din 1957, când a fostconfirmat profesor universitar, a condus ºi Ca -tedra de limba românã de la aceeaºi facultatepânã în anul 1978, când s-a pensionat. Câþivaani, a coordonat ºi Secþia de lingvisticã a Insti -tutului de Istorie ºi Filologie din Iaºi1.

Atât ca om de ºtiinþã, cât ºi prin funcþiilead min is tra tive pe care ºi le-a asumat în cel maicom plex ºi complicat con text sociopol i tic ºicul tural românesc ºi pe care le-a exercitat vreme îndelungatã, profesorul Gavril Istrate ºi-a pusamprenta asupra filologiei ieºene din a douajumãtate a veacului trecut. Cei 33 de doctori înfilologie, între care se numãrã mulþi universitari ºi cercetãtori ºtiinþifici bine-cunoscuþi, careºi-au elaborat tezele sub îndrumarea sa, sunt totatâþia elevi ºi colaboratori ai savantului ieºeancu rãdãcini nãsãudene, care i-au împãrtãºitideile ºi i-au apreciat ºtiinþa, înþelepciunea ºi


MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Gavril Istrate

1 Referitor la biografia lingvistului ieºean, vezi, mai pe larg, Gavril Istrate (în portrete, cronici ºi autografe), Bistriþa, Editura „George Coºbuc”, 2002; Mircea Daroºi, Gavril Istrate. Decanul filologilor români, Bistriþa, Editura„Mesagerul”, 2013, precum ºi articolele omagiale publicate în di verse reviste de specialitate sau de culturã de cãtreAl. Andriescu, Vasile Arvinte, Ion Berghia, Luminiþa Botoºineanu, Iurie Colesnic, Nicolae Creþu, Simion Dãnilã,V. Diacon, Corneliu Dimitriu, Stelian Dumistrãcel, C. Frâncu, Dan Mãnucã, Nicolae Mãtcaº, Cella Negoiescu,Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Mircea Prahase, Vasile D. Þâra, Horia Zilieru, Petru Zugun-Eloae º.a.

spiritul critic. Acestora li se adaugã, desigur,zecile de generaþii de absolvenþi ai Facultãþii deFilologie din Iaºi, care i-au urmãrit cu atenþie ºiadmiraþie prelegerile temeinic alcãtuite, con vin -gãtor ºi limpede rostite, despre care depune mãr -turie ºi autorul acestor rânduri, în calitate de foststu dent ºi, mai târziu, de prieten al distinsuluiProfesor.

Op era sa ºtiinþificã, alcãtuitã din 12 cãrþi ºi câteva sute de studii, l-a impus ca un cercetãtororig i nal ºi com pe tent în domenii precum limbaromânã literarã, dia lectologia, istoria lingvisticii ºi a culturii ro mâneºti. Contribuþiile sale celemai importante se referã la problemele funda -mentale ale istoriei limbii române culte, darprimul studiu amplu, pe care l-a publicat în anul1937, este monografia dialectalã: Graiul satuluiNepos, dedicatã oa menilor din localitatea natalã, despre al cãror grai ºi obiceiuri a scris, maitârziu, ºi alte studii.

Profesorul G. Istrate a acordat o atenþiespecialã cercetãrii limbii ºi contribuþiei marilorcãrturari ºi scriitori români, îndeosebi celor mol -doveni ºi ardeleni, la întemeierea, la dezvoltareaºi la sublimarea prin artã a limbii române culte.Studiile sale consacrate lui Varlaam, Simionªtefan, Dosoftei, Antim Ivireanul, Dimitrie Can -te mir, Ion Neculce, Samuil Micu, Gheorghe ªincai,Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, Mihail Kogãl -niceanu, Costache Negruzzi, V. Alec san dri,Mihai Eminescu, Ion Creangã, George Coºbuc,Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Ion Pillat,Marin Sorescu º.a. fac parte din biblio grafia esen -þialã consacratã personalitãþilor re spec tive.

Dãruit de soartã cu o viaþã lungã ºi priel -nicã efortului intelectual, profesorul GavrilIstrate a confirmat mai mult decât convingãtor,prin nu meroasele cãrþi ºi studii publicate dupã ce s-a pensionat, cã din ºtiinþã ºi din culturã nu sepensioneazã nimeni. Între 1980 ºi 2014, des -povãrat de obligaþiile oficiale ºi beneficiind de oexcepþionalã vigoare intelectualã ºi fizicã, sa -

vantul ieºean s-a dedicat cercetãrii ºtiinþifice ºiactivitãþilor culturale. În acest rãstimp i-au apã -rut 11 vol ume, cele mai multe conþinând studiiinedite sau publicate de-a lungul vieþii, dar ºidouã ediþii de text din operele lui GeorgeCoºbuc ºi Mihail Sadoveanu, precum ºi peste200 de lucrãri, articole, note ºi recenzii, risipiteîn di verse publicaþii de specialitate ºi culturale.Înainte de a trece în veºnicie, avea pe masa delucru un volum de corespondenþã cu Iorgu Iordan,care cuprindea aproximativ 200 de scrisori pri -mite de la celebrul lingvist român.

Profesorul Gavril Istrate nu a fost doarsavantul închis, printr-o decizie liber con sim -þitã, între rafturile doldora de înþelepciune alebibliotecii sau dascãlul ascultat cu mare folos ºiemoþie de zeci de generaþii tinere, ci ºi omulcetãþii, care s-a implicat mai multã vreme ºi mai profund decât alþii, atât în viaþa instituþiei pe carea slujit-o, cu pricepere ºi devotament, mai binede 40 de ani, cât ºi în propovãduirea culturiinaþionale între românii de pretutindeni. De-alungul anilor, dar mai cu seamã dupã 1990,Gavril Istrate a strãbãtut þinuturile româneºtifiind prezent la Timiºoara, Cluj-Napoca,Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Deva, Blaj,Sibiu, Braºov, Târgu-Jiu, Turnu-Severin, Craiova,Ploieºti, Bucureºti, însã mai des a fost la Nãsãud ºi la Bistriþa, la Târgu-Neamþ, la Mirceºti ºi laHumuleºti, ca ºi în Basarabia, la Chiºinãu, laBãlþi, la Soroca ori la Cahul. Peste tot a þinutcomunicãri ºtiinþifice ºi conferinþe despre oa -meni de seamã ai culturii române ori pe teme despecialitate, care fermecau ascul tãtorii prin sub -stanþa informaþiei, prin noutatea ideilor ºi prinfrumuseþea rostirii.

Prin op era sa ºtiinþificã ºi prin modelul deom ºi de profesor oferit elevilor ºi cola bo ra -torilor sãi, profesorul Gavril Istrate s-a aºezat îngaleria oamenilor aleºi ai ºtiinþei ºi culturii na -þionale, înveºnicindu-ºi amintirea în memoriageneraþiilor viitoare de filologi români.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

Comemorare – Conf. univ. dr. Constantin Mãlinaº

(1943-2010)

Rozalia BARTA

La împlinirea a cinci ani de latrecerea în veºnicie a pro fe -sorului Constantin Mãlinaº,

au avut loc mai multe eve nimente co -me morative, care au adus un omagiuvieþii ºi activitãþii omului de culturãbihorean. Pentru început, BibliotecaUni versitãþii din Oradea a organizat înperioada 24 februarie - 6 martie 2015,expoziþia oma gialã Conf. univ. dr.Constantin Mãlinaº – cinci ani de latrecerea în veºnicie, care a cuprins cele mai im portante cãrþi, cata loge ºi pe ri -odice ale celui care a fost pentru unscurt timp, directorul acestei instituþii.

În data de 27 februarie, la ini þia -tiva domnului Tiberiu Moraru, pre ºe -dintele Asociaþiei „Morãriþa” dinOradea ºi a dom nului Vasile Iuga, pre -ºedinte al So cietãþii Culturale ProMara mureº „Dragoº-Vodã” din Cluj-Napoca, un grup de prieteni apropiaþi ºifoºti cola boratori au par ti cipat la o sluj -bã religioasã de po me nire, oficiatã lamor mântul soþilor Elena ºi ConstantinMãlinaº din Cluj-Napoca, de pr. parohdr. Dan Hognogi.

Ul te rior acestui mo ment sol emn, în Sala de conferinþe „Ion Muºlea” a BiblioteciiCentrale Universitare „Lucian Blaga”, a avut loc o întâlnire dedicatã personalitãþii ºioperei distinsului bibliotecar. În aceeaºi locaþie a fost organizatã ºi o expoziþie cu prin -cipalele lucrãri reprezentative ale cãrturarului bihorean.

S-a remarcat prezenþa prof. univ. dr. Mircea Popa din Cluj-Napoca, îndrumãtorultezei de doctorat a lui Constantin Mãlinaº. Profesorul clujean a menþionat contribuþiaimportantã pe plan lo cal ºi naþional a fostului di rec tor al Bibliotecii Judeþene „Gheorgheªincai” din Oradea, subliniind rolul ma jor pe care l-a avut în vederea pãstrãrii ºi cultivãriiunor relaþii culturale apropiate cu comunitãþile româneºti din di as pora, îndeosebi cu celedin teritoriile care au aparþinut într-o perioadã istoricã României.

Dispariþia prematurã a cãrturarului bihorean Constantin Mãlinaº a lãsat un gol însufletul prietenilor ºi colaboratorilor sãi. Aceºtia nu l-au uitat nici la împlinirea a cinci anide la moartea sa, rememorând, atât la Oradea, cât ºi la Cluj-Napoca, viaþa ºi op era sa.


MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

RECENZII

O sintezã monograficã de o înaltã valoare ºtiinþificã

Ilie BARANGÃ

Una dintre cele mai valoroase sinteze monografice ded i cate operei luiMihail Diaconescu a apãrut de cu -

rând sub semnãtura doamnei Monica Duºan. Eaeste intitulatã Simbolic, metafizic ºi mon u men tal în proza lui Mihail Diaconescu ºi a apãrut laEditura Magic Print. Este o sintezã caracterizatãprin fineþe analiticã, dimensiune speculativã, nu -meroase repere comparatiste ºi, îndeosebi, prinnoutatea interpretãrilor. Este al ºaptelea volummonografic dedicat vastei opere diaconesciene.

Aflatã în aceeaºi cunoscutã efervescenþãcreatoare, personalitatea lui Mihail Diaconescugenereazã noi ecouri. Zestrea studiilor ºi a co -mentariilor ded i cate scrierilor sale a continuat sã creascã, fapt care face ca autoritatea sa în do -meniul prozei româneºti contemporane ºi consi -deraþia de care se bucurã sã înregistreze noidimensiuni.

În procesul de receptare a operei dia co -nesciene remarcãm o exegezã nouã ca pro ble -maticã ºi, mai ales, nouã în spirit, determinatã de complexitatea, bogãþia ºi caracterul polivalent al romanelor – trãsãturi care au impus noi abordãriºi analize. Era necesarã, de asemenea, ºi diver -sificarea tematicã a studiilor. În acest sens, tre -buie înþeles noul volum monografic semnificativ intitulat Simbolic, metafizic ºi mon u men tal înproza lui Mihail Diaconescu. Doamna MonicaDuºan este o scriitoare cu preocupãri pentru fol -clor, etnografie, literaturã comparatã, criticã ºiistorie literarã, cu competenþe în domeniul bi -blio teconomiei ºi cu tal ent pentru picturã.

Apropierea doamnei Duºan de op era ro -mancierului Mihail Diaconescu dateazã din pe -rioada studiilor universitare, la încheierea cãrora autoarea a elaborat lucrarea de licenþã intitulatãPersonaje simbol în proza lui Mihail Diaco -nescu (2007). Era prima etapã a demersului sãuexegetic. Dupã care, urmând cursurile masteraleale Universitãþii „Spiru Haret” (specializareaMo der nitate în literatura ºi cultura europeanã),

le-a absolvit cu disertaþia Tradiþie ºi modernitate în proza lui Mihail Diaconescu (2010).

Monica Duºan a manifestat în continuareun interes deosebit pentru op era lui MihailDiaconescu. Romanele diaconesciene au consti -tuit obiectul unei adevãrate pasiuni pentruDomnia Sa.

Procedeazã astfel la o sistematicã ºi apro -fundatã analizã ºi comentare a lor, într-o serie de17 articole publicate în perioada 2010-2014 încâteva reviste din þarã: Argeº (Piteºti), ProSaecu lum (Focºani), Litere (Târgoviºte), Vatraveche (Târgu-Mureº), Vox libri (Deva), Fa miliaromânã (Baia-Mare).

În loc de introducere, autoarea îºi începevolumul cu o sincerã motivare a admiraþiei ºidevoþiunii pentru romanele lui Mihail Diaco -nescu. Primele trei pagini ale monografiei suntintitulate O necesarã mãrturisire. Monografista, marcatã de „o pasiune profundã ºi lucidã”(p.12), îºi descarcã sufletul printr-o veritabilãprofesiune de credinþã.

Motivul cãlãtoriei („setea nestinsã a de -pãrtãrilor”), drumul ca simbol polivalent, popa -surile, raportarea personajelor la Etern ºi laAbsolut, vastele repertorii simbolice prezente înromanele lui Mihail Diaconescu sunt urmãritesistematic în monografie, cu argumente, demon -straþii, citate ºi comparaþii.

O puternicã adeziune sufleteascã faþã deMihail Diaconescu, scriitorul care, pentru mulþicunoscãtori ai operelor sale, este „cea mai im -portantã personalitate a literaturii noastre lafinele secolului al XX-lea”, exprimã MonicaDuºan în prefaþa-mãrturisire: „A scrie despreproza lui Mihail Diaconescu [...] este un privi -legiu ºi o bucurie”. „Plenitudinea ºi frumuseþeaacestei opere stranii dãruieºte sufletului meuºiruri lungi de sãrbãtori ale spiritului”. Maiprecizeazã cã în acest volum „încearcã” sã ori -enteze demersul sãu exegetic asupra „fun da men -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IIZ

NE

CE

R

telor pe care au fost construite frumuseþea, ma ies -tatea ºi noutatea operei epice diaconesciene”.

Volumul e structurat în 15 capitole. Dinprimele douã – Simbolism ºi neosimbolism ºiPreocuparea pentru simboluri..., în care avem oiniþiere în simbolism (receptarea curentului, ge -nurile în care s-a manifestat, reprezentanþii º.a.),aflãm o serie de caracteristici ºi teme simboliste(preocuparea pentru iraþional, enig matic, ob -scur, inefabil – în existenþã în gen eral) ºi despreaspiraþia spre forþele misterioase ale lumii, spretran scen dent îndeosebi, în creaþiile unor mariscriitori.

Autoarea vede în Mihail Diaconescu un„scriitor in te gral”, comparabil cu scriitorii sim -boliºti, ºi remarcã un „fericit eclectism” în op erasa, „o paradoxalã îmbinare de tradiþionalismmil i tant ºi de mod ern ism”. În acest sens, este dereþinut „neosimbolismul diaconescian”. Con chi -de apoi cã metafizica romanelor lui MihailDiaco nescu este transmisã prin mijloace artis -tice simboliste, prin simbolurile imanenþei ºi aletranscendenþei, îndeosebi, ºi cã simbolurile cu -prinse în romanele-parabole filosofice ºi mo ralesporesc puterea lor de atracþie.

În continuare, în câteva pagini sunt carac -terizate succint cele ºase vol ume monograficeded i cate romancierului, vol ume care demon -strea zã puternicul im pact al operei sale asupraculturii române de azi.

O Schiþã de profil literar ni-l înfãþiºeazãapoi pe scriitor. L-a modelat ca om ºi scriitor –precizeazã autoarea – satul Vul tureºti deMuscel, acel „mirabilis spir i tus loci”. „Spiritreflexiv, aplecat spre marile întrebãri exis ten -þiale, enciclopedic prin formaþie” (p. 34), ser -vind înaltele idealuri spirituale, în spe cial „legea moralã creºtinã”, Mihail Diaconescu a definitlucrarea sa drept „diaconie artisticã” ºi a urmãrit în toate scrierile finalizate pânã acum realizarea„fenomenologiei narative a spiritului ro mâ nesc”.

Autor al unor opere fundamentale ºi mo -numentale în domenii precum ro ma nul-pa ra bo -lã, istoria literarã („cea mai autorizatã voce” înistoria literaturii dacoromane), estetica teoreticã, teologia ortodoxã, critica de artã ºi teoria lite -raturii, Mihail Diaconescu e considerat un ade -vãrat „spir i tus rec tor al tendinþelor tra di þio -naliste ºi spiritualiste în literatura românã deazi”, constatã Monica Duºan.

Calitatea de „scriitor in te gral” (doar men -þionatã an te rior) este pe larg discutatã în paginile care urmeazã, în care exegeta expune, co men -teazã ºi evalueazã laturile activitãþii lui MihailDiaconescu, personalitate în care se înge mã nea -

zã trei feþe spirituale – scriitorul, cercetãtorul ºigânditorul – ºi desfãºoarã ipostazele creatoruluiîn cele ºapte subcapitole: Romancierul, Istoricul literar, Esteticianul, Teoreticianul literar,Eseistul, Gazetarul, Criticul de artã.

Operele beletristice – mãrturiseºte MihailDiaconescu în scrierile sale teoretice – au fostelab o rate con form unui plan iniþial de „lite ra -turã cu pro gram”.

Creaþiile sale epice, teoretice ºi ºtiinþificeformeazã un „ansamblu armonios”, definit descriitor „fenomenologia narativã a spiritului ro -mânesc” (menþionatã de Monica Duºan ºi laSchiþa de profil... ), cãreia îi rezervã un capitol.

În romanele lui Mihail Diaconescu dis -tingem – observã Monica Duºan – anumite leit-mo tive ºi, mai ales, dimensiunea metafizicã afenomenului istoric românesc.

Existenþa istoricã româneascã, oglinditã în romanele diaconesciene, este privitã ºi analizatãîn acest volum în ºase „dimensiuni” numerotateºi intitulate astfel: 1. Dimensiunea eroicã a exis -tenþei româneºti; 2. Dimensiunea tragicã; 3. Di -mensiunea moralã; 4. Dimensiunea misionarã;5. Dimensiunea spiritualã; 6. Dimensiunea su -blimã.

Autoarea exegezei întreprinde apoi o inte -resantã „microscopie” în laboratorul creatoruluiepic, analizând Strategia ºi tactica epicã în ela -borarea romanelor.

„Ideea temerarã de a cuprinde peste douãmilenii de istorie a românilor într-o suitã deevocãri epice ºi simbolice” a presupus „alegerea unor epoci de culturã, a unor personalitãþi crea -toare ºi a unor opere, respectiv a unor creaþiiintelectuale, devenite obiect al evocãrilor lite -rare ºi simbolice”.

Urmãrind realizarea „fenomenologiei na -rative”, doamna Monica Duºan precizeazã epo -ca istoricã aleasã de romancier în fiecare dincele zece romane (p. 80), dupã care ne poartãprin epocile istorice evo cate în proza sa, înordine cronologicã, începând cu Antichitatea:1. Dacia lui Burebista (în volumul Cãlãtoriaspre zei); 2. Epoca dacoromanã (în Depãrtareaºi timpul); 3. Umanismul românesc în epoca Re -naºterii ºi Reformei (în Adevãrul retoruluiLucaci); 4. Barocul românesc în Transilvaniasecolului al XVII-lea (în Marele cântec); 5. Epo -ca brâncoveneascã (în Culorile sângelui); 6.Epoca romanticã (în Speranþa); 7. Marea Unireevocatã epic (în Sacrificiul).

Capitolul Intelectualii creatori de valori ºi contextul istoric în care trãiesc. Per so na je -le-simbol ºi drama opþiunii cuprinde unsprezecesubcapitole ºi începe cu unele prolegomene –


IIZ

NE

CE

RÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

1. Sumare note preliminare despre simbolºi de fineºte apoi

2.Funcþia poeticã ºi revelatoare a sim -bolului raportatã la misterul istoriei ºi la di -mensiunea ei spiritualã ºi metafizicã.

Personajele-simbol din romanele luiMihail Diaconescu – intelectuali ºi creatori devalori – precizeazã autoarea cãrþii – evolueazã în situaþii speciale, în contexte istorice diferite ºitensionate. Ele trãiesc adevãrate drame ale op -þiunii. Cu toate încercãrile pe care le înfruntã,rectitudinea lor moralã este de neînfrânt.

Un spaþiu generos în economia volumului(95 de pagini) rezervã autoarea per so na je lor-sim bol ºi simbolurilor. Câte un subcapitol e de -dicat fiecãrui personaj. Astfel, dupã primeledouã subcapitole (Note preliminare ºi Funcþiapoeticã a simbolului) sunt prezentate per so na -jele-simbol din cele opt romane istorice, în or -dinea cronologicã a epocilor istorice, nu me ro -tate în continuarea celor douã subcapitoleteo retice, dupã cum urmeazã (le enumerãm aºacum sunt, pentru cã citarea lor reveleazã lec -torului sfera preocupãrilor teoretice ºi aplicativeale doamnei Monica Duºan):

3. Arhidamos din Apolonia – simbol almoralei stoice ºi al valorilor spirituale ale Da -ciei în epoca lui Burebista – din romanul Cãlã -toria spre zei. Simboluri ºi semnificaþii: ago ra,muntele, zeu-munte-cetate-centrul lumii, codrul, drumul, popasul, peºtera, somnul pescuit de þã -rani.

4. Dionysius Exiguus, teolog, filosof alistoriei ºi calendarolog, intelectual reprezentativ (simbol) pentru epoca dacoromanã (strãromânã,protoromânã) din romanul Depãrtarea ºi tim -pul. Simboluri ºi semnificaþii: logosul, erosul,þapul, visul, insula-cetate, Cerul, drumul ºi po -pa surile, casa, satul ºi cetatea – cen tre ale lumii, Axis mundi, biserica, ritualurile, elixirul, apa,oglinda, noaptea, luna, timpul ºi calendarul.

5. Retorul ºi scholasticul Lucaci, simbol al setei de dreptate ºi al umanismului românesc înepoca Renaºterii ºi Reformei; Des pot-Vodã ºiIancu Sasu – domni luterani în Moldova – dinromanul Adevãrul retorului Lucaci. Simboluriºi semnificaþii: cãlãtoria labirinticã, cartea – lo -gos scris, biserica – spaþiu sacru, pactul cu dia -volul, ritualul, ºarpele, erosul.

6. Ioan Cãianu-Valachus, simbol epic ºitragic al vocaþiei artistice ºi al Barocului muzical românesc în Transilvania secolului al XVII-lea.Note sumare despre stilul ar tis tic baroc. Dramaopþiunii în trãirile lui Ioan Cãianu-Valachus –din romanul Marele cântec. Simboluri ºi sem -

nificaþii: jilþul, erosul, pactul cu diavolul, mu -zica, cadavrul lui Iacob Bocor.

7. Pârvu Mutu, personaj simbolic ºi art istreprezentativ pentru epoca brâncoveneascã. No -te sumare despre epoca brâncoveneascã. Pic -torul Pârvu Mutu – între me di eval ºi mod ern;etapele dramatice ale unei evoluþii spirituale –din romanul Culorile sângelui. Simboluri ºisem nificaþii: biserica pictatã – simbol sublim alcreaþiei artistice, labirintul, focul, sângele, câr -ciuma din mahalaua Târgului de Jos – simbol alinfernului, visul, urmãritorii.

8. Speranþa, o parabolã despre sublim ºiab ject în politicã ºi istorie. Principele GrigoreAlexandru Ghica al X-lea – personalitate em -blematicã pentru epoca romanticã ºi per so -naj-sim bol în ro man. Simboluri ºi semnificaþii în romanul Speranþa: întâlnirea cu diavolul, vi -sele-fantasmã, halucinaþiile, coºmarurile, ºar -pele din visul Nataliei, furtuna, torentul, câinelelui Dunkelwesen.

9. Sacrificiul – romanul Marii Uniri aromânilor. Dr. Ioan Ciurdariu-Ciordaº ºi dr.Nicolae Bolcaº – simboluri ºi eroi martiri aicauzei româneºti. Simboluri ºi semnificaþii: sa -crificiul, visul lui Romulus, marele bordel im pe -rial, visul Laurei, Vasile Mangra – simbol tragic al eºecului. Simbolurile capitalei imperialeViena, sesizate de autoare, sunt realizate într-oviziune expresionistã, sub influenþe operei dejurnalist a lui Mihai Eminescu.

10. Nopþi ºi neliniºti. Pseudojurnal me -tafizic, cu numeroase simboluri ºi semnificaþii:iubirile lui Ovidiu Codrescu, labirintul, cartea ºi scrisul, muzica, nopþile, marea, mânãstirea,Crina Domniºan – simbol erotic asociat cu mu -zica ºi sublimul. Crina Domniºan este simbolsublim al împlinirii sufleteºti.

Ovidiu Codrescu, eroul romanului Nopþi ºi neliniºti are „trãiri” im pre cise, evanescente. Elaude ºi „vede” în timpul nopþii „muzica sfe -relor”, trãind stãri de exaltare. „Niciun alt scri -itor n-a mai evocat în literatura românã astfel de stãri”, apreciazã autoarea cãrþii. Ca o „în co ro -nare a tuturor artelor, a frumuseþii ºi armonieiuniversale” apare magia suprafireascã a sune telor.

Monica Duºan a dedicat studii de o mareforþã revelatoare simbolurilor din romanele dia -conesciene. Un interesant ºi rev e la tor studiu sereferã la tablourile simbolice; un citat din ro -manul Nopþi ºi neliniºti conþine un tablou cu unpeisaj nocturn cu „uluitoare imagini celeste”care sugereazã extazul: „Lu mina ºi întunericulse amestecau în tablouri fluide, ca într-o pa -radoxalã zi nocturnã ºi noapte diurnã”.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IIZ

NE

CE

R

Autoarea remarcã faptul cã Mihail Dia -conescu este, deocamdatã, singurul scriitor dincultura românã care a îndrãznit sã descrie „exta -zul (s. n.) ca stare de spirit”. Mai precizeazã, deasemenea, ºi faptul cã e „un mare dascãl almisterului, un scriitor mistagog”.

Pasionatã de picturã, cum e cunoscutã(este membrã a Asociaþiei Artelor Plastice„Mar cel Olinescu” ºi participã regulat la expo -ziþii de artã plasticã), doamna Monica Duºanobservã „orientarea spre pitoresc, ca dominantã sti lis ticã” a romanelor lui Mihail Diaconescu.Ea discutã ºi despre relaþia dintre „pitoresc, sim -bolic ºi metafizic” în proza lui Mihail Diaco nescu.

În romanele sale – sesizeazã autoarea – oadevãratã performanþã o reprezintã utilizarealao laltã a numeroase simboluri ale imanenþei ºiale transcendenþei. Preocuparea specialã ºi pro -gramaticã pentru extraordinara ca pac i tate derevelare a simbolurilor o determinã pe doamnaMonica Duºan sã afirme cã Mihail Diaconescueste „un autentic ºi strãlucit scriitor simbolist.Mai pre cis, un mare romancier neosimbolist”(s.n.; am citat din p. 244).

Într-un capitol scurt, dar substanþial, ni seoferã un interesant studiu intitulat Portretesimbolice. Un scurt „bilanþ” al autoarei: „Faptulcã Mihail Diaconescu a realizat în cele zeceromane ale sale peste o mie de portrete literaresimbolice este fondat [...] pe o excepþionalã ca -pac i tate empaticã”. (p. 246).

Sunt amintite câteva portrete simbolice,iar dintre ele autoarea a ales doar trei (portretelea douã personaje femei ºi pe cel al unui prin cipe) pentru exemplificãri: nobilissima do mina AnniaValeria Iulia (din Depãrtarea ºi timpul), doc -toriþa Sabina Cristea (din Umbrele nopþii) ºi „au -gustul prin cipe domnitor al Moldovei” GrigoreAlexandru Ghica al X-lea (din Speranþa).

Romanele lui Mihail Diaconescu sunt po -tenþate ºi de conflictele simbolice. Sunt conflicterevelatoare, care dau tensiune dramaticã ac -þiunii. Conflictele simbolice se declanºeazã, înprimul rând, pe plan sufletesc ºi, în funcþie detematicã, apar ºi conflicte de idei, de atitudinipolitice, între grupuri de interese, între state sauimperii, între credinþe religioase.

În capitolul Conflictele simbolice suntamin tite tensiunile semnificative, încãrcate de„forþã simbolicã”, risipite prin romane. Ma jo -ritatea personajelor sunt „sfâºiate” de conflicteinterioare iscate în luptele de idei, în confruntãriviolente, în evoluþii dramatice.

Conflictele simbolice din Marele cântec,Culorile sângelui, Umbrele nopþii ºi Nopþi ºi

neliniºti evidenþiazã condiþia intelectualului înlume ºi în istorie. Con form autoarei, MihailDiaconescu se detaºeazã de confraþii scriitori ºidin acest punct de vedere: „Niciun alt autor deprozã din istoria literaturii române ºi europenenu a dat conflictelor pe care le evocã o ase -menea dimensiune simbolicã, legatã în primulrând de condiþia existenþialã specificã a crea -torului de artã”. (p. 255).

ªi „Tema creaþiei” este analizatã în mo -nografie. E vorba de o temã fundamentalã ºidominantã a operelor lui Mihail Diaconescu.Este tema creaþiei intelectuale. Asemenea ero -ilor din Scrisoarea I de Mihai Eminescu ºi dinBietul Ioanide de G. Cãlinescu – apreciazã doa m -na Monica Duºan – „fiecare dintre creatorii devalori intelectuale din romanele lui MihailDiaconescu ne apare ca o întruchipare a ideiimo rale de al tru ism”. (p. 260).

Penultimul capitol, Intelectualul ºi desti -nul neamului sãu, începe cu enunþarea obiec -tivului comentariilor ºi al consideraþiilor pe caredoamna Monica Duºan le expune în continuareºi cu precizarea „sursei” de unde „curg” ideile:„Ni se pare potrivit ca în acest mo ment al de -monstraþiilor noastre sã reluãm ºi sã nuanþãmunele observaþii cu privire la op era lui MihailDiaconescu, pe care le gãsim în ampla ºi erudita monografie Fundamentele teologice ale feno -menologiei narative a pãrintelui prof. univ. dr.Dumitru Radu”. Este monografia pe care re -putatul teolog Dumitru Radu a dedicat-o ra por -tului dintre arta epicã ºi spiritualitatea ortodoxãîn op era lui Mihail Diaconescu.

În evocarea unor epoci istorice ºi a unoreroi reprezentativi, Mihail Diaconescu aduce înprim-plan intelectuali creatori de valori. Pentruromancier, afirmã pãrintele prof. univ. DumitruRadu, lumea româneascã ºi destinul neamuluiromânesc pot fi cunoscute „prin raportare laoperele acestor intelectuali ºi la valorile artis -tice, mo rale ºi filosofice dãruite lumii de ei”,rolul lor fiind decisiv în societate, pentru cã ei„ilustreazã ºi determinã evoluþia spiritualã aneamului românesc în timp ºi în lume”.

Cunoscut ca un tradiþionalist convins, înromanele lui Mihail Diaconescu întâlnim, totuºi, numeroase elemente de modernitate. Corelareaelementelor tradiþionale cu cele moderne într-o„fericitã sintezã artisticã” – cum o numeºtedoamna Monica Duºan – contribuie la sporireaatractivitãþii ºi conferã romanelor diaconescieneun caracter mon u men tal.

O serie de elemente de modernitate pe care le gãsim în romanele lui Mihail Diaconescu sunt


IIZ

NE

CE

RÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

punctate succint în ultimul capitol, intitulat Mo -dernitatea romanelor lui Mihail Diaconescu.

Sunt elemente enunþate ca titluri ale sub -capitolelor: Drama existenþialã, Alienarea, an -goasa, stãrile tensionate, Visele, fantasmele ºipersonajele demonice, Conflictele intelec tua li -lor cu puterea politicã tiranicã, Construcþia la -bi rinticã a romanelor, Pa rab ola, mitul, arhe -tipul, alegoria.

Acest nou volum monografic dedicat ope -rei diaconesciene (al ºaptelea) se încheie cuCon cluzii, din care menþionãm câteva idei:

• Mihail Diaconescu a formulat ºi a pro -movat o teorie esteticã bazatã pe noþiunile teolo -gice de diaconie literarã ºi kenozã auctorialã.

• Cu toate cã este „situat asincronic” faþãde marele curent, Mihail Diaconescu ne apare ca un prozator simbolist.

• Mihail Diaconescu este un tradiþionalistcare înnoieºte romanul istoric ºi ro ma nul-pa -rabolã (o realizare deosebitã în arta literarã) cul -tivând „epicul mon u men tal” ºi având o în sem -natã dimensiune moralizatoare.

• Mihail Diaconescu este un scriitor cuevidente competenþe de filosof, de mor al ist ºi deteolog; dimensiunea religioasã a operei sale, tri -miterile spre ºi apropierile de Absolut, rafi na -mentul compoziþional ºi stilistic, res pon sa bi li -tatea ºi demnitatea auctorialã, „realismulma gic”, evocãrile fantastice, simbolurile ima -nenþei ºi ale transcendenþei, vocaþia metafizicã,noutatea ºi originalitatea artei epice sunt doarcâteva dintre trãsãturile ºi calitãþile operei salecare îl pot înãlþa pe un po dium de „mare clasic al literaturii române ºi europene”.

Bibliografia volumului (p. 285-412) o pre -ia ºi o dezvoltã pe cea din volumul monograficpre ce dent, semnat de prof. univ. dr. Ilie Bãdescu, apãrut în 2010, adãugând încã peste 300 de ti -tluri noi (exegeze apãrute dupã 2010).

Noua contribuþie completeazã (aducândaproa pe la zi) vechile bibliografii. Aceastã o -glindã a receptãrii creaþiei lui Mihail Diaconescu constituie de fapt o mare operã bibliograficãcolectivã; de înregistrarea scrierilor autorului ºia celor despre autor se ocupã nu numai cei ºaseexegeþi menþionaþi la p. 293, ci ºi alþi cer cetãtoriîncã din deceniul al VIII-lea al secolului trecut.

Aceastã nouã sintezã bibliograficã, un nou ºi im por tant demers de etapã în receptarea ope -rei celui mai comentat scriitor român de azi –Mihail Diaconescu – constituie o mãrturie a in -teresului per ma nent faþã de creaþia sa.

Avem o profundã admiraþie pentru talentul analitic al doamnei Monicãi Duºan în „des ci -frarea” simbolurilor din cuprinsul operei luiMihail Diaconescu, pentru fiorul metafizictran s mis cititorului ºi pentru modul cum scru -teazã ºi ne lumineazã faþetele creaþiei monu -mentale diaconesciene. Sensibilitatea sa în des -cifrarea simbolurilor ne apare strâns legatã depreocupãrile în domeniul picturii.

ªi ne exprimãm sincera recunoºtinþã faþã deaceastã distinsã doamnã a culturii române, deoa -rece ºi-a asumat o nobilã misiune: de a fi un nou ci ce -rone prin labirintul scrierilor lui Mihail Diaconescu.

Într-o frazã concluzivã, Monica Duºanfor mu leazã o „situare axiologicã”: „Tra di þio -nalistã prin valorile pe care le afirmã, modernãprin mijloacele estetice utilizate, proza luiMihail Diaconescu are o þinutã paradoxalã, in -solitã, fascinantã”. (p. 278).

Încheiem cu una dintre opiniile per so na -litãþilor citate de autoare, respectiv cu afirmaþiapãrintelui Dumitru Stãniloae, prin care mareleteolog ºi filosof al culturii de fineºte poziþia înprezent ºi prezice destinul scriitorului MihailDiaconescu: „cel mai reprezentativ scriitor alspiritualitãþii româneºti, începãtor al scrisuluinostru viitor”.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IIZ

NE

CE

R

George Vulturescu sau omul cu dalta cuvintelor

Te-ai regãsit în liniºtea durerii?/ Vederea cea lãuntricã, se ºtie,/Apare-ades în clipele plãcerii/ Ivite dintr-un vers de poezie.

Maria VAIDA

Dãltuitã în piatrã, ca tablele lui Moise, poezia lui George Vulturescu esteaºezatã sub semnul Ochiului Orb,

simbol al fiinþei care dobândeºte vederea lãun -tricã ºi harul profeþiei, un Homer ciclopic sauTiresias, iar eul sãu liric, devenind o conºtiinþãdemiurgicã, are funcþia de a întemeia o altã rea -litate. Cecitatea, chiar dacã este la un singurochi, e un privilegiu sacru prin cufundarea înmâzga vâscoasã, în negura ºi burniþa serii, în

sihlele muntelui. Poetul, cel mai terific al li -teraturii noastre actuale, produsul unei luminordice, al unui topos de for mula fabulosului di -a bolic adesea, trãieºte plenar tragicul existenþei,el este creatorul din Nodul Nord, cum ar spuneastrologii, poetul care face sculpturã în piatrã.Materia aceasta rebelã ºi neperisabilã pune sta -vilã oricãrei încercãri fac ile; totul este dificil,apele sunt gheþuri, negura este mâzgã, lemnuleste scorburã, dar din urâtul acesta se naºte, cudureri, Poezia. Estetica urâtului, putem spune,dominã trãirile poetice, iar destructurarea ºi li -vrescul, fragmentarismul, proiectarea în mito -logie aºazã creaþia lui George Vulturescu printrepostmoderniºtii cei mai talentaþi ai liricii ro -mâneºti contemporane. Ca un fântânar redutabil, poetul sapã/ sculpteazã în magma cuvintelor, în

solul nordic, arid ºi pietros, pânã dã de apã,aducând izvorul limpede în faþa însetaþilor lec -tori. Un spaþiu originar ºi un subconºtient co -lectiv asigurã forþa elementarã a poemelor, dar ºi alcãtuirea personalã foarte complicatã a euluiliric, ce e atras de aceastã forþã centrifugã care-lproiecteazã adesea în afara lumii sale, risi pin -du-se ca piatra ce se pref ace în nisip. Chiar ºidupã aceastã disipare, persistã o legãturã tainicãdintre om ºi loc, dintre fiinþã ºi an i mal, fie el lupsau buhã, dintre mâna care scrie ºi piatra poe -melor pe care se scriu acestea, dintre pãrinþi ºifii. Alãturi de simbolul Ochiului Orb (ca spaþiusacru al creaþiei), troneazã cel al lupilor ca sim -bol al luminii, deoarece lupii vãd în întuneric,sunt animale psihopompe, iniþiatice ºi pro tec -toare. Se spune cã în noaptea de Sfântul Andreise deschid cerurile, iar animalele vorbesc, maiales cu... poeþii. Apoi lupul are ºi o valoare chto -nianã, de ghid al dalbului pribeag, în cãlãtoriasufletului spre lumea de dincolo. În pãdurea desimboluri a volumului semnat de poetul GeorgeVulturescu nu poþi sã te rãtãceºti, deoareceexistã o logicã internã a textului, atât în planideatic, precum ºi în cel metaforic. Nu poþi simþigustul vinului poeziei lui George Vulturescu de -cât dupã re-lecturã, iar apoi te cutremuri, gân -dind: Doamne, cumplit mai scrie bãrbatul acestanordic, ºi mai prinzi iarãºi cartea în mânã, frater -nizând cu lupii sãi, cu bufonii sãi, cu pietrele sale,cu Ochiul sãu Orb, omniprezent ºi om ni scient.

Universurile teluric ºi celest, cre ate de poet,au la bazã o structurã formatã din patru elementeesenþiale, asemeni vechilor filosofi, prin care sesusþine: Piatra, Apa, Negura ºi Lemnul. E sim i -lar pãtratului divin, construit pe cele patru ele -mente: dreptatea, puterea, înþelepciunea ºi iu -birea. Baza fundamentalã o formeazã iubirea, iar celelalte sunt atributele Dumnezeirii, aºa avemºi în poezia lui George Vulturescu, un cre atordemiurgic. În universul esenþelor tari, oraºul este o prelungire a pãdurilor nordice, omul este fratecu lupul, contemporan cu fluturii ºi cu Dum -


IIZ

NE

CE

RÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Poetul George Vulturescu

nezeu, speciile se luptã pentru supravieþuire, pã -mântul, de fapt piatra, se face ºi se desface ca ocondiþie obligatorie a lumii cre ate demiurgic depoet. Piatra este asemeni celei biblice cu ºapteochi, are puteri di vine ºi generatoare de energiimagice; de acolo vine forþa creatoare a poetului,iar în contextul lex i cal ea apare în cuvinte sau însintagme sugestiv metaforice: piatra, stânca, ni -si pul, stânca Tarpeianã, poalele stâncii, luciulpietrei, povârniºurile muntelui, piatrã pe piatrã,dalta morþii, cremenea, coaja pietrelor, gro ho -tiºurile, dalele, piatra din caldarâm, piatra zbâr -nâind, vârful unghiului, fisura stâncii, cavernesulfuroase, dalele de ciment, asfaltul cenuºiu.Toate acestea sunt asociate cu strãmoºii care„zdrobeau cu ciocanele falnice pietre/ pentruºinele de cale feratã” (p. 43). Iarãºi avem unmotiv de fraternizare cu poetul prin acþiunilemoºilor noºtri... o, hyp o crite lecteur: „Nu cutãiºul vei birui lupul, mi-a zis./ Cuþitul trebuie sãte facã pe tine sã fii la fel/ precum lupul...” (p. 73).

Al doilea el e ment fun da men tal este apa,simbol al vieþii, al perpetuãrii eterne; prezenþa eise manifestã în plan lex i cal prin cuvinte sausintagme meºteºugite: cleºtar, podurile dinParis, cuvinte lichide, le dã apã la moarã, zãpadã, vodcã, sângele, lacrima, laptele proaspãt, malulSomeºului, apele Iordanului, gheaþa subþire, li -chidul perfuziilor, marea de rahat, volbura apei,hexagoanele de gheaþã, apele Nilului, bat apa-npiuã, apele mãrii.

Al treilea pilon al gândirii filosofice a poe -tului nordic îl reprezintã negura. Însuºi titlulantitetic al volumului, Negurã ºi caligrafie1 su -gereazã ex plicit argumentarea noastrã. Lumeaprezentã în spaþiul liric creat de George Vul -turescu pluteºte ca Ofelia printre nuferi prin:mâzgã, sihlã, nãluci nãmoloase, nãmol, borhot,mâzga serii, burniþã, clei, scuipat, salivã, tinã,mâzgãliturã, gãinaþ de buhã. Fiecare el e ment /simbol meritã o dezbatere în sine.

Lemnul este elementul esenþial cu numãrul patru din structura gândirii filosofice a poetului,semn al vegetalului, cel care închide pãtratul deaur. Lexicul poemelor aduce cuvântul sau sin -tagmele din câmpul sãu lex i cal în discursul liriccu o frecvenþã similarã pietrei. Lemnul este ias -cã, scânduri geluite, scorbura copacului, arborii,hârtia ce putrezeºte sub peniþã, poemul desprearbori, coaja copacului, putregaiul alb al lem -nului, sãlciile care duc crucea, vorbele care suntscorburi, butoaie de stejar, plute din tulpini detrestie, cuvântul ca un lemn al crucii, lemnul detisa, smârcurile din jurul literelor etc. În acest

timp, Ochiul Orb vede totul, înregistreazã totul,fie cã e Miezul Nopþii, Mâine, care semnificãversul ori Azi, care înseamnã moartea, deoarece„ora se umflã, dã pe-afarã” (p. 30), spune poetulîn clar melanj postmodern, citând din R. Balaño.

Meditând asupra timpului, tonul poemelor devine ele giac ºi chiar tragic, sugerând limitareafiinþei fãrã putinþa de eliberare de sub imperiultimpului, pentru cã eliberarea ar însemna o re -nunþare la însãºi condiþia umanã, de care sinelenu poate face abstracþie. Iar existenþa este in -variabil tragicã. Timpul se dilatã sau se contractã dupã situaþie, luna este cea care îºi face simþitãprezenþa, deasupra munþilor de piatrã zboarãcorbii sau vulturii, bufonii Row sau Gleb ºoptesc mãscãri ºi ispite în urechea poetului, iar el este„orfan de îngeri”, smintitul, eu, nemernicul „celce te las purtatã pe colþii grapei din sat/ precumeste scris:/ ochii cei vii ºi ochii cei morþi sã fie defaþã” (p. 36); poetul este un Titir din Vergiliu ºi„mielul e trupul meu uimit” (p. 37). Pentru cãîntre realul abulic ºi idealul cu negurã, poetulnu-ºi aflã locul în lume, iar mireasa purtatã pegrapã este Poezia, care ºi-a pierdut inocenþa ºipuritatea, e maculatã, dar legãtura eului cu poe -zia e sacrã: „...Merg spre biserica veche,/ te ducde mânã, bãtrânã poezie,/ ca pe-o mândrã crã -iasã./ ªtiu cã ai iubit ºi ai minþit înaintea mea,/te-ai lãsat dezbrãcatã în odãi de purpurã/ ºi-ntaverne sãrace,/ mâini pãtate de sânge ºi mâinilecaligrafilor/ din mãnãstiri þi-au sfâºiat cãmaºa de pe sâni,/ cum ºi eu þi-i muºc în noapte, ne -mernicul,/ cel ce te las purtatã pe colþii grapei din sat / cum este scris: ochii cei vii ºi ochii cei morþisã fie de faþã”. (p. 35-36). Poemul e ter felit,cuvintele se înmulþesc, precum firimiturile pâi -nii de pe muntele sfânt, pâine care poate fi aoricui ºi, conchide poetul: „adevãratã glo ria ce -ru rilor de deasupra mâinii care scrie”. (p. 40).Dacã Poezia e o vestalã, viziunea poetului estevizualã: vocalele poemelor se adunã „ca struþiiîn cerc la vreme de primejdie”.

Structura pãtratã, sugerând perfecþiunea, a universului imaginat in clude douã toposuri: unul sacru ºi unul profan. În cel sacru, poetul cu -prinde Pãdurile Nordului, dintr-un Nord pemoar te, în satul Tireac, Solduba, pe ValeaIerului, Dealurile Sãlajului, Dealul Hodiºa, Iazul lui Vartolomei, Valea Cosãului, printre stejariiTihãriei, pe pãºunea pietroasã, prin nisipul gal -ben, la târgurile de la Mara Borºii, pe gruiulNicoreþilor, Valea Homorodului, la negustoriide curele din Sãsar, câmpul de narcise, salcâmiistupinei, codrii Chioarului, cetatea Zathmar, ho -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IIZ

NE

CE

R

1 George Vulturescu, Negurã ºi caligrafie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014.

ra din Certeze. Toposul profan cuprinde crâºmalui Humã din Chioar, cafeneaua de pe malulSomeºului, din Viena, cafeneaua Troidl, podulRoyal, cheiul din Petersbgurg, o cafenea dinBelgrad sau alte locuri cu prieteni: pãdurea, ci -mitirul, pãºunea care trebuie cositã. Prin pre -zenþele umane evidenþiate în poeme, biograficulîºi face simþitã existenþa pentru cã, înainte de a fi„o chestiune de expresivitate a limbajului, poe -zia e un mod de a ne trãi umanitatea”. (HoriaBãdescu). Facem cunoºtinþã cu mama Irina, tatãl Gheorghe, moºul Achim, unchiul Ioan, fraþiiVar to lomei, ºi Achim, vecinii Ioan, Andrei,Grigore, fierarul Dâlãu, sau prietenii Andor,Toma, Gleb, Alesida, cu scriitorii din pleiada sa:Dorin Sãlãjan, Ion Baias, Alexandru Pintescu,Ion Vãdan, Ion Ghiur, George Boitor, PaulGrigore, Emil Matei. În acelaºi con text intrãtãblia tomografului sau monedele faraonilor înfiridele creierului, vizualizate „în cea mai mareslavã a cristalului spart” (p. 51). Mai vin apoi larând prietenii livreºti, atestând lecturile ºi inte -resul pentru istorie ale poetului GeorgeVulturescu: Vergiliu, Platon, André Gide, evan -ghelistul Luca ºi apostolul Pavel, Al bert Camus,Feodor Dostoievski, Dimitrie Sfura, FriedrichNietz sche, ªtefan Mâzgã, Petru Bran, Dariu Pop,Apollinaire, Kavafis, Jean Cocteau, Rilke º.a.

„Ca pe un lemn al crucii/ duc cuvântulmeu, literã cu literã/ cãtre Tine” (p. 27). Crucea,o componentã spiritualã a peisajului imaginat,sugerând calvarul, suferinþa, moartea, dar ºi re -surecþia ºi eternizarea vieþii biruitoare, deci„sim bolul crucii este o unitate a contrariilor,semn de totalizare” (Gilbert Durand, Structurileantropologice ale imaginarului). „Crucea are înconsecinþã o funcþie de sintezã ºi mãsurã. În ease întâlnesc cerul ºi pãmântul. În ea se între -pãtrund timpul ºi spaþiul. Ea este cordonul om -bilical niciodatã retezat între cos mos ºi centruloriginar. Dintre toate simbolurile, el este cel uni -ver sal, cel mai totalizant”1. Modulaþia fun da -men talã pe care o realizeazã crucea o reprezintãcopacul pe care creºte iasca, din care se facscânduri geluite, arborii în care întâlnim scor -buri, pe care creºte putregaiul alb al lemnului,din care se fac butoaie de stejar. Vorbele suntscorburi, adevãrul apare în scorbura copacului,unde „hârtia putrezeºte sub peniþã/ ca un puineajutorat îmi cade adevãrul/ din cuibarul cre -ierului meu/ sub moaºtele literelor” (p. 14).

Oscilând între ideile filosofice ale luiPlotin sau Platon ori ale gânditorilor moderni ºicele biblice, poezia lui George Vulturescu estecredinþã ºi tãgadã în egalã mãsurã, nimic nupoate fi dislocat din aceastã unitate paradoxaldivergentã a creaþiei lirice, din conþinutul ei ide -atic. Pentru autorul nostru, poezia este o formãde comunicare a fiinþei cu divinitatea, deoarececreaþia se aflã pe drumul iubirii, spunea pã -rintele Stãniloae. În limpede manierã post mo -dernã, poetul face apel la citate sugestive dinscrierile religioase, unele arhicunoscute, alteleinedite. Omul este o fiinþã gânditoare care nupoate stabili întotdeauna o comunicare cu Dum -nezeu. Uneori acest lucru este imposibil, pentrucã lumea a devenit o creaþie agonicã ºi im per -fectã; ca ºi cum Domnul ºi-ar fi uitat lucrarea ºifaþa Lui s-a întors de la noi. Aspectele care atestã ideile religioase din lirica lui George Vulturescufac trimitere la Ecleziast (unde va fi stârvul,acolo se vor aduna vulturii), la Epistolele apos -tolului Pavel (Precum târziu te-am recunoscut,Doamne,/ pe drumul spre Emaus...), la Evan -ghelia lui Luca ( Chiar prin sufletul tãu va trecesabia, (...) ca sã descopere gândurile din multeinimi), la Biblie (... luând Domnul tinã din pã -mânt, a fãcut pe om ºi a suflat în faþa lui suflarede viaþã ºi s-a fãcut omul fiinþã vie). Lexicul poe -melor cuprinde numeroase exemple de sintagmeori cuvinte din sfera religiosului: cruce, apeleIordanului, mironosiþele, giulgiul, versuri rãstig -nite pe cruce, Îngerul, piatra templelor, tâlharuleliberat, Domnul, cerurile, mielul, Cina cea deTainã, cerurile nu spun nimic, cerurile ocrotesc,Biblia, Babilonul, vindecarea orbului, flori de crin,lei ºi vulturi cu crucea-n plisc, ºarpele care-ºimuºcã coada, racla poemelor, Sfântul Augustin,Dumnezeu, sacristie, nici Dumnezeu nu se pri -veºte-n oglinzi º.a. Dar timpul ino cenþei reînvieuneori sub influenþe bahice: „Adevãrul e cã mãascund în poem/ precum lupul se retrage în hrubã/târând dupã el stârvul cãprioarei;/ adevãrul e cã iarstau de vorbã cu/ prietenii mei morþi/ ºi scap olacrimã pentru ei/ dar lacrima nu putrezeºte/ eaînoatã ca un peºte de argint prin votca/ din pahar/cãtre copilul care duce mâna spre cana / cu lapteproaspãt/ pe ve randa unei case din cãtunul Tireac”. (p. 16).

Le ctura poemelor lui George Vulturescudin acest volum re cent este cutremurãtoare, lamodul estetic vorbind.


IIZ

NE

CE

RÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

1 Jean Che va lier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire de symboles. Mithes, rLves, coutumes, gestes, formes, fig ures,couleurs, nombres, Paris, Ju pi ter, 1982, p. 318.

Teodor Ardelean, Pietre unghiulare pentru o...

bibliotecã de idei, Editura ªcoala Ardeleanã,

Cluj-Napoca, 2015, 189 p.

Dr. ªtefan VIªOVAN

Apãrute într-un for mat el e gant, la pres -ti gioasa editurã clujeanã „ªcoalaArdeleanã”, Pietrele un ghiu lare ale

lui Teodor Ardelean se constituie, fãrã îndoialã,într-o veritabilã bibliotecã de idei, cãci par cur -gerea lor, dincolo de faptul cã asigurã o lecturãplãcutã ºi plinã de învãþãminte, re prezintã o ra -diografie atentã ºi obiectivã a vieþii culturale,sociale ºi politice a României ulti melor decenii,cu împlinirile ºi numeroasele ei nerealizãri, decare, chiar dacã autorul nu o spu ne di rect, înþe -legem cã se face vinovatã clasapoliticã post re vo luþionarã. TeodorArdelean nu rãmâne, însã, doarla nivelul constatãrilor, ci, dim -potrivã, pãtrunde în esenþa feno -menelor pe care le surprinde în...pietrele sale, identificându-lecauzele, oferind cãi ºi modalitãþi de instalare a normalitãþii, pre -cum ºi idei tuturor acelora carevor cu adevãrat binele acestei þãri.

Cartea nu trebuie înþe lea -sã ca o simplã sumã de articolepe teme di verse, aºa cum ar pã -rea la prima vedere. Dimpotrivã. Sunt expuse aici gânduri, idei,pãreri, sentinþe etc. ale unui omprofund implicat în viaþa cetãþii,ale unui in telectual distins, cãruia nu-i esteindiferentã di recþia înspre care se îndreaptã þara,ale unui pol i ti cian care înþelege su pe rior cursullumii. Par curgând cele 187 de pagini, nu poþi sãnu admiri stilul el e gant, adaptat cu pricepere lacon þinut: când di rect, abrupt, când metaforic,sen sibil sau aluziv, dar de fiecare datã grefat peun limbaj el e gant, cãci autorul are, într-adevãr,pro prietatea termenilor ºi deþine cunoºtinþe carel-ar putea face invidios pe orice erudit.

Nu existã teme pe care Teodor Ardelean sã nu le poatã aborda, lucrul acesta explicându-seprintr-o anvergurã informaþionalã exemplarã,ges tionatã cu înþelepciune ºi bunã-credinþã, nea -fiºatã ostentativ tocmai pentru cã i se pare ab -

solut nor mal ca intelectualul sã posede o in -formaþie vastã, exhaustivã chiar, din cât maimulte domenii. Iatã de ce piesele cuprinse încarte se caracterizeazã prin capacitatea – nu laîndemâna oricui – de a concentra într-un spaþiufoarte redus o cantitate uriaºã de informaþie...Non multa, sed multum ar spune autorul, careeste un fin cunoscãtor ºi un admirator raþional alculturii latine.

Asemenea unor pietre de înþelepciune,care au – fiecare în parte – va loare ºi consistenþã

de ne con testat, cele 206 tableteal cã tu iesc un întreg armonios,ale cã rui constante sunt, printreal tele, nevoia de modele, ro mâ -nii ºi românismul, rolul bi bli -otecii ºi al lecturii în definireaper sonalitãþii, viaþa creºtinã,Ma ramureºul, aºezãmintelemo na hale. Peste toate acestease aºa zã un pa tri o tism funciar,lu crãtor, chiar vijelios când si -tu aþia o cere, în virtutea cãruiaTeodor Ardelean nu se lanseazã în critici fãrã acoperire, ci iden -tificã oportunitãþi, face pro pu -neri, trãieºte, fierbe, se în gri -joreazã ºi se frãmântã pentruþarã.

Punctul de pornire al tabletelor îl con sti -tuie evenimente, fapte, personalitãþi, întâmplãri,gesturi, situaþii pe care autorul le considerã dem -ne de a fi supuse atenþiei ºi analizei obºtii, spre ase trage pe baza lor învãþãturi, a se corecta com -portamente, a se trezi sentimente, a se provocatrãiri etc., care sã conducã la acutizarea graduluide civism al cititorului.

Dr. Teodor Ardelean iubeºte Mara mu -reºul, iubeºte Sãlajul na tal, iubeºte România. Nu este vorba despre o iubire declarativã, ci despreuna lucrãtoare, generatoare de acþiune ºi de ideicapabile sã schimbe mentalitãþi, sã declanºezefluxuri con struc tive, sã conºtientizeze factoride cizionali, sã creeze opinie.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IIZ

NE

CE

R

Tabletele vorbesc despre cãrþi citite saulansate, despre personalitãþi româneºti sau eu -ropene, despre iminenþa unor corecturi în al -goritmii administrativi sau politici, atrag atenþiaasupra unor pericole care pândesc activitatea deguvernare la diferite niveluri, instruiesc, educã,îmbogãþesc cunoºtinþele de culturã generalã,dez voltã sentimente, avanseazã idei, oferã so -luþii, aduc luminã, limpezesc mintea, dându-nemereu certitudinea cã autorul nu scrie de dragulde a scrie, ci se gândeºte la semenii sãi – la ceide acuma ºi, mai ales, la cei care vor veni. Neîntâmpinã în carte îndemnuri la credinþã, laînãlþare prin smerenie ºi rugãciune, prin mo -destie ºi al tru ism. Ca un creºtin adevãrat, Teodor Ardelean identificã cu consecvenþã partea bunãdin om ºi este convins cã fiecare individ poateprelua idei folositoare de la oricare dintre cei cucare parcursul pãmântean îl pune în con tact. Îlpreocupã ºi îl îngrijoreazã, deopotrivã, per sis -tenþa condamnabilã a unor inechitãþi ºi chestiuni

nerezolvate, pe care guvernele se fac cã nu levãd, ignorându-le ori plasându-le sub preº. I-arplãcea ca intelectualii sã fie mai implicaþi înviaþa culturalã a cetãþii ºi, în genere, societateacivilã sã se remarce ca o entitate maturã, ca -pabilã sã inhibe sau sã stimuleze evoluþia anu -mitor fenomene sociopolitice.

O calitate importantã a cãrþii este conþi -nutul aforistic. Autorul apeleazã nu doar lacu getãri ºi maxime clasice, consacrate, cipre sarã tabletele cu numeroase judecãþi pro -prii, care sunt rezultatul unei dense ex pe ri -enþe de viaþã, al unor lecturi consistente, alobservãrii ºi inter pretãrii, într-o cheie pro -prie, a evenimentelor sociale, politice, eco -nomice etc., al cãror martor a fost sau pe carele cunoaºte din varii surse.

Informaþia vastã pe care o deþine autoruleste orientatã cu generozitate cãtre cititor, ofe -rindu-i o lecturã instructivã, agreabilã ºi capa -bilã sã dea roade.


IIZ

NE

CE

RÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

O carte-doc u ment despre viaþa ºi activitatealui Gregor Men del, fondatorul geneticii

Prof. univ. dr. Gogu I. GHIORGHIÞÃMembru tit u lar al Academiei Oamenilor de ªtiinþã

din România, Secþia ºtiinþe biologice

Prin Declaraþia din aprilie 1964,România acelor vremuri lua cumvadis tanþã faþã de „marele ei prieten” de

la rãsãrit − URSS, fapt salutat cu entuziasm deîntregul popor român, dar mai ales de tânãra gene -raþie. Pânã atunci, chiar ºi unele domenii aleºtiinþei avuseserã de suferit, fiind bântuite de dic -taturã. Într-o astfel de situaþie s-a aflat genetica,disciplinã devenitã, dupã 1953, anul descopeririistructurii ADN, cea mai di na -micã ºi mai fecundã ramurã abiologiei în lume, ale cãreicon tribuþii de marcã au fostono rate cu numeroase premiiNo bel. Între 1948 ºi 1964, ge -netica adevãratã, mende lo- mor ganistã, fusese înlocuitã în fosta URSS, ºi im plicit la noi,cu o aberaþie, cu aºa-zisa ge -neticã miciurinistã, promo va tãde cãtre un im pos tor în ºtiinþã(T. D. Lâsenko). M-am aflatchiar în prima generaþie destu denþi biologi la Univer si -tatea „Al. I. Cuza” din Iaºicare, în 1966, audiam un curssemestrial de geneticã au ten -ticã, susþinut de profesorulCorneliu-Constantin Zoly neak.Pe atunci, în bibliotecile depro fil nu existau manuale sau tratate de acest gen,pentru cã ele erau interzise, aºa încât am trãit omare satisfacþie, o adevãratã re velaþie aflând de laprofesorul meu cât de inte resantã ºi incitantã estegenetica − ºtiinþa ereditãþii ºi variabilitãþii lumii vii.

O carte re cent apãrutã, intitulatã GregorMen del − semnatã de conf. univ. dr. Grigorieªtefãnescu, de la Universitatea de Nord din BaiaMare − mi-a amintit de momentul mai sus relatat ºi de impactul imens pe care l-ar fi avut în acelevremuri genetica ºi legile ereditãþii stabilite deMen del asupra elevilor, studenþilor ºi profesorilor.O carte ca aceasta ar fi fost pur ºi simplu devoratãde cititorii avizaþi. Eu cred cã ºi acum ea estebine-venitã ºi va fi receptatã cu mult interes, pentru

cã, deºi au trecut aproape cinci decenii de la re -punerea în drepturi a geneticii în România, nimeninu a încercat sã-i dedice o lucrare de o asemeneaamploare primului ºi celui mai ge nial ge netician −Johann Gregor Men del. Volumul nu conþine doaro prezentare criticã a operei marelui sa vant, ci ºimulte aspecte din viaþa acestuia, ºco lile urmate,greutãþile cu care s-a confruntat de-a lungul vieþii,neîmplinirile, cu noºtinþele acumulate pânã la el în

domeniul hibridãrii la plante,contextul vremii în care alucrat etc. – aspecte ce vorstârni ºi mai mult inte resulcititorilor. În plus, au torul aavut ideea sa lutarã de a inseraîn carte lu crarea fun da men ta -lã a lui Men del Ver suche über Pflan zen-Hy bri den (Experien -þe asu pra hi bri zilor plantelor)ºi cititorii vor putea ei înºiºi sã o analizeze ºi sã o inter pre -teze. Concluziile lucrãrii fu se -serã comunicate în 8 februarieºi 8 martie 1865, aºadar înurmã cu 150 de ani, în cadrulSocietãþii Natu ra liºtilor dinBrno ºi pu blicate un an maitârziu în revista aceleiaºisocietãþi.

Lectura cãrþii ne va daprilejul de a afla informaþii interesante ºi ineditedespre locul na tal ºi fa milia lui Men del, desprestudiile efectuate de acesta înainte de a intra înmãnãstire, despre difi cultãþile materiale prin care a trecut pentru a se instrui, despre faptul cã a fost unelev strãlucit ºi cã, pentru a-ºi con tinua studiile,dar ºi din con vingeri religioase, a urmat carieraecleziasticã, fiind acceptat ca nov ice în Mãnãstirea augustinã „Sfântul Thomas” din Alt Brünn (Brno). De reþinut cã intrarea în mãnãstire nu era o simplãformalitate, ci presupunea cunoºtinþe solide dinpartea can di da þilor, Johann Men del concurând, în1843, pe 4 locuri cu alþi 12 aspiranþi. Ca monah almãnãstirii, Men del va primi prenumele de frateleGregorius. În acea perioadã, stareþul mãnãstirii,Franz-Cyrill Napp, era un prelat luminat, care


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IIZ

NE

CE

R

promova ºtiinþa ºi încuraja cercetarea ºtiinþificã înmãnãstire, în spe cial în agriculturã. Mãnãstirea„Sfântul Thomas” dis punea de o bibliotecãremarcabilã, de colecþii de minerale ºi plante. Înanul 1830, pãrintele Napp a înfiinþat o grãdinãexperimentalã în curtea mã nãstirii, iar mai apoi, în1844, o serã. Men del îºi va desãvârºi pregãtireateologicã pânã în 1848, la Institutul Teologic dinBrno, dar în paralel a frec ventat ºi cursuri deagriculturã, pomiculturã ºi viti culturã la institutulde profil din acelaºi oraº. Între 1851 ºi 1853, Men -del urmeazã o serie de cursuri la Universitatea dinViena, pentru a cãpãta dreptul de a preda fizica ºiistoria naturalã (biologia) la gim naziu. La Viena, aavut o serie de profesori re numiþi în domeniulfizicii, matematicii, anatomiei ºi fiziologiei plan -telor, zoologiei, chimiei etc. Într-o lucrare dedicatã genezei operei marelui sa vant, publicatã în 1984,în La Re cher che, J. L. Serre considerã cã o înrâ -urire specialã asupra lui Men del au avut, probabil,profesorii Franz Unger, anat o mist ºi fiziolog alplantelor, ºi Chris tian Dopp ler, genialul fizicianexpe ri men ta tor, descoperitorul efectului Dopp ler,în privinþa manierei în care ºi-a conceputexperienþele de hibri dare ºi a explicãrii segregãriicaracterelor în descendenþa hibrizilor (fenomen cear semãna cu trecerea luminii albe printr-o prismã,care asigurã separarea ei în componente). În epocãdomnea ideea ereditãþii prin amestec, la hibrizi.Or, tocmai un canonic-bot a nist, înarmat cu o me -todã de lucru adecvatã ºi foarte ex act în cuanti -ficarea re zul ta telor obþinute în hibridãri, vine ºiaratã cã trã sãturile contrastante ale unui caracter se reunesc în hibrid, dar se separã, segregã, la des -cendenþi. Acelaºi J. L. Serre considerã cã esteposibil ca anii petrecuþi la Viena sã-l fi înarmat peMen del ºi cu alte informaþii utile, cum ar fi celefurnizate de citologii Hoffmeister ºi Amici, carearãtau cã pole nul ºi ovulul au rol strict egal înfecundare la plantele cu flori. În plus, cum amamintit deja, Men del era la curent cu toate lucrãrile de hibri dologie publicate pânã la el de cãtrebotaniºti, agronomi, hibridologi, în spe cial, curezultatele obþinute de J. G. Kölreuter (1761) ºi deK. Gärtner (1849), pe care îi citeazã deseori înlucrarea sa, rezultate care i-au servit în proiectareaexpe rien þelor sale de hibridare ºi l-au orientat peMen del inclusiv asupra materialului bi o logic prin -ci pal pe care a experimentat – mazãrea.

Pentru profesorul ªtefãnescu imboldul de ascrie aceastã carte a fost acela de a-l repune îndrepturi pe Men del, de a-l prezenta întocmai aºacum a gândit, cum a lucrat etc., de a-i reda op era saîn forma ei realã, autenticã, plecând de la neplãcuta constatare, cã în di verse manuale ºi tratate de ge -neticã, publicate în România (dar nu numai) de-alungul anilor, se gãsesc o serie de inadvertenþeprivind op era acestuia, cã nu existã consens nici

mãcar în privinþa numãrului legilor descoperite deel, a formulãrii acestor legi etc., fapt ce denotã cãdiverºii autori nu l-au citit pe Men del, ci s-au„inspirat” din comentariile altora. În acest con text,autorul cãrþii precizeazã cã în urma experienþelorde hibridare efectuate în spe cial pe mazãre ºi pefasole, dar ºi pe alte specii, Men del a stabilit treilegi, care ar putea fi enunþate astfel: 1) legea segre -gãrii unei perechi de caractere diferenþiabile; 2)legea segregãrii independente ºi combinãrii libere a perechilor de caractere diferenþiabile; 3) legeacorespondenþei tipurilor de gameþi ai hibrizilor cuformele constante din descendenþa lor. Într-ade -vãr, aceste formulãri diferã de cele pe care le întâl -nim în prezent prin mai toate manualele ºi tratatelede geneticã, unde, în loc de trei legi, se vorbeºte, îngen eral, de douã, ºi anume: 1) legea segregãriicaracterelor hibrizilor în F2 sau legea puritãþiiga meþilor (constatatã în urma experienþelor de mo -no hibridare) ºi 2) legea segregãrii independente ºicombinãrii libere a factorilor ereditari (relevatãpe baza experienþele de di- ºi trihibridare). Uni -formitatea hibrizilor din prima generaþie, datoratãdominanþei unui caracter sau interacþiunii întrecaractere/gene (ereditatea de tip Pisum sau Zea),nu este propriu-zis o lege a ereditãþii, aºa cum auînþeles unii autori, ºi nu-i aparþine lui Men del,acest fenomen fiind observat de mai mulþi hibri -dologi cu mult înaintea lui Men del (prima datãfiind sesizat în 1761, de cãtre Kölreuter).

Aºa dupã cum precizeazã autorul cãrþii defaþã, legea a III-a a lui Men del (echivalatã, oa -recum, cu aºa-zisa „lege a puritãþii gameþilor”)„reprezintã – potrivit lui Men del – suportul expli -cativ al legilor I-a ºi a II-a ale ereditãþii hibrizilor”.Iatã ce spunea Men del despre legea a II-a: „Legeacombinãrii caracterelor diferenþiabile, dupã care se desfãºoarã dezvoltarea hibrizilor, îºi gãseºte expli -caþia în principiul demonstrat (legea – n. G.ª),dupã care hibrizii formeazã în cantitãþi egale celule germinale ºi polenice, corespunzând tuturor for -melor constante, obþinute din combinarea carac -terelor asociate pe calea fecundãrii”.

În ceea ce priveºte legea a III-a, Men delarãta cã: „Hibrizii formeazã celule germinale (ga -meþi femeli, în accepþiunea actualã) ºi polenice(gameþi masculi), care, prin capacitãþile lor ºi înnumãr egal, corespund tuturor formelor constantecare se obþin în combinaþiile de caractere asociateprin fecundare”.

Notând cu simboluri caracterele urmãrite îndescendenþã (cu literã mare caracterele dominanteºi cu literã micã, pe cele recesive), Men del a con -sta tat cã în cazul hibridãrii unor forme de mazãrepure bi o logic, ce difereau printr-o pereche decarac tere, hibrizii din prima generaþie exprimaudoar un caracter (cel dom i nant – A). Prin auto -fecundarea hibrizilor din prima generaþie, a ob -


IIZ

NE

CE

RÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

servat cã în a doua generaþie apãrea caracteruldom i nant, dar reapãrea ºi caracterul eclipsat (celrecesiv – a), într-un raport de 3 dom i nant : 1recesiv, potrivit expresiei dezvoltate „A + 2Aa +a”. Urmãrind comportarea descendenþei plantelorobþinute în F2 în generaþia urmãtoare, (F3), Men -del a constatat cã jumãtate din ele (A + a) nu maisegregau (reveneau la caracterele constante aleformelor iniþiale), iar jumãtate (2Aa) segregau înacelaºi raport de 3:1 (dom i nant/recesiv), precumhibrizii din F1.

De reþinut faptul cã, pânã la Men del, ºi alþiautori ajunseserã sã cuantifice rezultatele unor hi -bridãri de acest fel. De exemplu, Gärtner, în anul1849, efectuând experienþe de monohibridare laporumb, a gãsit cã în F2 rezultatul a fost, într-uncaz, de 224 seminþe gri la 64 roºii, iar în alt caz, de104 seminþe gri la 39 roºii, dar nu a generalizat,adicã nu a formulat, prin inducþie, raportul legic desegregare a caracterelor de 3:1, în generaþia F2, încazul unor genitori care diferã printr-o pereche decaractere (trãsãturi) contrastante, aºa cum a pro -cedat Men del, pe baza rezultatelor mai multormono hibridãri, în care erau im pli cate 7 perechi decaractere diferenþiabile diferite.

Dupã cum subliniazã profesorul ªtefãnescu, Men del a mers mai departe ºi a înþeles distincþiadintre aspectul indivizilor (plante sau seminþe),obþinuþi în experienþele de hibridare, ºi natura lorereditarã (geneticã, n.n.), hibridã sau purã (con -stantã), cu alte cuvinte, dacã folosim termenii apã -ruþi dupã 1900, Men del a sesizat distincþia dintrefenotip ºi genotip, precum ºi diferenþa dintre ge -notipul homozigot ºi cel heterozigot.

Urmãrind modul cum se trans mit caracterele analizate în generaþii succesive, Men del a con -statat ºi faptul cã pe mãsura scurgerii generaþiilordescendente, obþinute pe calea autofecundãrii:„nu mãrul formelor hibride, apãrute din încruciºãriîntre genitori care prezintã o pereche de caracterediferenþiabile, scade în mod considerabil, din ge -neraþie în generaþie, în raport cu numãrul formelorconstante sau pure, dar hibrizii (heterozigoþii,n.n.) nu pot sã disparã cu totul”. Men del ajungechiar sã generalizeze aceastã observaþie, oferind,în cazul a „n” generaþii, urmãtorul raport de se -gregare: 2n – 1 (A) : 2 (Aa) : 2n – 1 (a). Totodatã,el a calculat, spre exemplu, care va fi rezultatulacestui raport dupã 10 generaþii succesive: „din2048 de plante care apar în aceastã generaþie, 1023de plante au caracterul con stant dom i nant, 1023 au caracterul con stant recesiv ºi doar 2 sunt hibride”.

Autorul cãrþii, profesorul ªtefãnescu, con -siderã drept o inadvertenþã faptul cã unii autori demanuale ºi tratate de geneticã îi atribuie lui Men del stabilirea, în F2, a raportului de segregare a ca -racterelor de 9 : 3 : 3 : 1 în cazul claselor dedescendenþi ai hibrizilor dintre plante ce diferã

prin douã perechi de caractere diferenþiabile (di -hibridare − n.n.), deoarece un asemenea demerseste in exist ent în lucrarea capitalã a lui Men del. Ba mai mult, sunt autori de manuale ºi lucrãri depopularizare a ºtiinþei care i-au atribuit în moderonat lui Men del calcule probabilistice pe care elnu le-a fãcut, ºi anume cã, plecând de la faptul cã în monohibridare, în F2, se obþin douã clase fe no -tipice, cu 3/4 din indivizi manifestând caracterdom i nant ºi 1/4 caracter recesiv, Men del ar fi de -dus, în cazul dihibridãrii, raportul dintre claselefenotipice ale generaþiei F2, având combinaþii decaractere din cele douã perechi. Profesorul ªte -fãnescu aratã cã, de fapt, pe Men del nu l-a interesat acest raport dintre caracterele exteriorizate (feno -tipice), ci, mai ales, natura ereditarã (genotipul)indivizilor din a doua generaþie, altfel spus, ra -portul dintre plantele constante (pure), semihibride ºi hibride. Urmãrind determinarea acestui raport,Men del a descoperit o serie combinativã, deforma: (AB + Ab + aB + ab) + (2ABb + 2aBb +2AaB + 2Aab) + 4AaBb, aºadar raportul de 4forme pure : 4 forme semihibride : 4 forme hibride, care rezultã, dupã Men del, din combinarea seriilorde segregare, specifice fiecãreia din cele douãperechi de caractere diferenþiabile (A ºi a), (B ºi b), ºi anume: (A + 2Aa + a) ºi, respectiv, (B +2Bb +b). Chiar dacã Men del nu a calculat raportul(9:3:3:1), dintre cele patru clase fenotipice deindivizi din F2, acesta ar fi putut fi lesne dedus dinseria de dezvoltare prezentatã mai sus, iar o astfelde operaþie o vor face cei care îl vor „redescoperi”pe Men del peste trei decenii ºi jumãtate, în anul1900. La fel procedeazã marele sa vant ºi în cazulhibridãrii între plante ce diferã prin trei perechi decaractere (notate cu ABC ºi, respectiv, abc), ob -þinând o serie combinativã mai complexã, carereprezenta reunirea a trei serii de segregare, pentruperechile de caractere diferenþiabile (A ºi a), (B ºib), (C ºi c), adicã: (A + 2Aa + a), (B + 2Bb + B) ºi,respectiv, (C + 2Cc + c).

Mai mult decât atât, ºi de data asta Men delgeneralizeazã, arãtând care va fi rezultatul hi bri -dãrii în care genitorii iniþiali se vor deosebi prin„n” perechi de caractere diferenþiabile, situaþie încare: „numãrul membrilor seriei combinative (nu -mãrul de clase genotipice în F2 – n.n.) va fi de 3n,numãrul indivizilor aparþinând seriei (numãrul decombinaþii posibile – n.n.) va fi de 4n ºi numãrulcombinaþiilor care rãmân constante (clase ge no -tipice homozigote – n. n.) va fi de 2n. ªi de data asta exemplificã, arãtând cã: „în cazul când genitoriidiferã prin 4 caractere, seria va conþine 34 = 81membri (clase genotipice – n. n.), 44 = 256 indivizi(combinaþii posibile – n. n.) ºi 24 forme constante(clase genotipice homozigote – n. n.).

Men del explicã cum stau lucrurile ºi în cazul încruciºãrilor reciproce dintre genitorii iniþiali, sau


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IIZ

NE

CE

R

ce se întâmplã în situaþia în care hibridul este supus polenizãrii repetate cu polen provenit de la unuldintre partenerii iniþiali, comentând unele din expe -rien þele de hibridare ale lui Kölreuter ºi Gärtner.

Men del ajunge la formularea legilor enu -mer ate an te rior printr-o cercetare ºtiinþificã inge -nios proiectatã ºi, totodatã, deosebit de meti cu -loasã, desfãºuratã între anii 1854 ºi 1863, pe mii de indivizi vegetali, muncã în care ºi-a pus în valoarenu numai calitãþile unui cercetãtor iscusit, ci ºigeniul care l-a fãcut sã aibã intuiþie ºi sã vadãacolo unde nu era încã nimic întrevãzut. El ºi-adepãºit contemporanii nu numai în privinþa modu -lui în care ºi-a conceput ºi a realizat experienþelede hibridare, a felului cum a cuantificat ºi inter -pretat ul te rior observaþiile (rezultatele), ci ºi prinaceea cã a in tuit prezenþa în celule a unor „ele -mente” sau „factori” responsabili de transmitereacaracterelor analizate. Astfel, Men del presupuneraþional cã, la formarea celulelor sexuale de cãtrehibrizi, „elementele prezente (adicã factorii ere -ditari – n.n.) se distribuie în grupuri independenteºi egale ºi doar elementele diferenþiabile se excludreciproc din aceste grupãri”, ºi cã, în acest fel,„este posibilã apariþia atâtor celule ovulare ºi po -lenice, câte combinaþii diferite se admite cã potforma elementele”, iar când discutã celulele ger -minative ale hibrizilor, considerã cã: „pretutindenise confirmã faptul cã descendenþii constanþi seformeazã doar atunci când celulele germinative ºipolenul fertilizator au o naturã identicã, adicã am -bele sunt dotate cu aptitudini capabile sã formezeindivizi per fect identici, aºa cum se întâmplã ºi înfecundarea normalã la specii pure. De aceea, tre -buie sã admitem cu necesitate cã la apariþia for -melor constante (homozigote – n.n.) de la plantelehibride (heterozigote – n.n.) are loc unirea unorfactori complet identici”.

Despre rolul egal al celulelor germinale ºipolenice în formarea noului embrion precum ºi alfactorilor (elemente) ereditari ai acestora aflãmopinia lui Men del într-o notã in frapaginalã alucrãrii sale, care precizeazã: „La Pisum, dincolode orice îndoialã, s-a stabilit cã la formarea nouluiembrion trebuie sã aibã loc o unire completã aelementelor din ambele celule de reproducere.Cum s-ar putea altfel explica faptul cã printre des -cendenþii hibrizilor se întâlnesc din nou ambeleforme iniþiale, în acelaºi numãr ºi cu toate parti -cularitãþile lor?”

Totodatã, în capitolul Consideraþii con clu -zive al lucrãrii sale, Men del adaugã „… trebuie sãadmitem cã elementele deosebite între ele reuºesc

sã iasã din asocierea obligatorie doar o datã cudezvoltarea celulelor de reproducere. La formareaacestor celule, toate elementele existente se dis -tribuie în grupãri complet independente ºi egale,grupãri în care doar elementele deosebite se exclud reciproc unul pe altul. Pe aceastã cale este posibilãapariþia atâtor celule germinative ºi polenice câtecombinaþii se admite cã sunt capabile sã formezeelementele”.

Lectura acestei cãrþi mi-a produs o marebucurie ºi satisfacþie. Autorul ºi-a asumat o mi -siune defel uºoarã ºi lipsitã de riscuri. Con sider cãºi-a atins þelul. Deºi, într-un anumit fel, a fãcut-o,mi-aº fi dorit, totuºi, ca autorul sã scoatã mai multîn evidenþã importanþa operei mendeliene, într-operioadã în care nu se ºtia aproape nimic desprediviziunea celulelor, despre existenþa cro mo so mi -lor, despre faptul cã nucleul este sediul „factorilorereditari”, nu erau cunoscute noþiunile de homo- ºiheterozigot, de genotip ºi fenotip etc. S-a doveditînsã atât de ingenios, atât de inspirat, atât de sa vantacest onest cãlugãr – Johann Gregor Men del –,încât prin ceea ce a fãcut (experimentat) a aparþinut veacului sãu, al XIX-lea, dar prin interpretãriledate rezultatelor sale aparþinea deja secolului alXX-lea. De abia dupã 35 de ani, în 1900, a fostconfirmat ºi reconsiderat, mult prea tardiv pentruca Men del sã guste din paharul succesului bine -meritat.

Apreciez în mod deosebit efortul pro fe so -rului ªtefãnescu de a nu lãsa nimic la voia în -tâmplãrii în cartea sa, de a se apleca cu atenþie ºipasiune asupra fiecãrui amãnunt din viaþa, lu crã -rile ºi scrisorile de interes ºtiinþific ale lui Men del,de a prelua ºi prelucra critic ideile marelui sa vant,de a debarasa interpretarea operei sale de ceea cenu-i aparþine, de a analiza în manierã personalãunele dintre consideraþiile lui Men del, de a racorda unii termeni ºi date experimentale ale lui Men della cuceririle de dupã 1900 în domeniul geneticii,ceea ce demonstreazã cã, în ciuda criticilor pe carele aduce unor autori de manuale ºi tratate de ge -neticã, este conºtient de faptul cã nu-l mai poþiprezenta pe Men del în „hainele” de la 1865.

Sunt convins cã volumul elaborat de pro -fesorul ªtefãnescu va stârni un interes legitim, cãacþiunea sa de a-l restitui pe Men del cititorilor dinRomânia va fi una reuºitã ºi cã misiunea pe careºi-a asumat-o, cu tal ent ºi dãruire, va fi remarcatãºi salutatã de cãtre toþi confraþii în ale geneticii, dar ºi de publicul larg, dornic de a cunoaºte cât maitemeinic tezaurul nepieritor al ºtiinþei despre ere -ditatea ºi variabilitatea organismelor.


IIZ

NE

CE

RÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

VARIA

Folclor ºi istorie (1950-1989)Pamfil BILÞIU

Este bine cunoscut cã fiecare etapã a isto -riei îºi are evenimentele ei, cu tot ce auele caracteristic. Cercetãrile ne argu -

men teazã cã niciuna dintre acestea nu rãmâne ne -reprezentatã în creaþia popularã. Ba, mai mult, în -tâlnim reflectate ºi evenimente lo cale mãrunte, anu -mite producþii fiind unicele documente le gate de ele.Poporul imortalizeazã tot ce considerã im por tant sãfie reþinut ºi transmis generaþiilor viitoare, pe caleoralã.

Perioada 1945-1989, cu toate evenimentele ei, a intrat ºi ea în circuitul creaþiei orale, fiind ca -racterizatã de instaurarea Comunismului, cu con se -cinþe dramatice în viaþa populaþiei de la oraºe ºi sate.Aceastã etapã a istoriei contemporane a fost marcatãde evenimente, care s-au þinut lanþ ca într-un sce -nariu cinematografic ºi au avut consecinþe de zas -truoase pentru viaþa so cial-economicã a poporului.Prima mare „binefacere” s-a produs mai înainte ºi aconstituit prologul celor ce au urmat. La 11 iunie1948 a avut loc naþionalizarea mijloacelor de pro -ducþie, urmatã de desfiinþarea Bisericii Gre co-Ca -tolice, culminând apoi cu colectivizarea agriculturii,prin care þãrãnimea, aceastã pãturã socialã cândvatalpa þãrii, intrã într-un proces de pauperizare, înurma cãruia devine cea mai umilitã categorie socialã. Prin deposedarea de avere a þãranilor mai mult saumai puþin înstãriþi, ce fãceau parte din clasa „chia -burimii”, regimul a instaurat un con trol deplin, osupunere ºi o umilinþã totalã.

Transformarea omului într-un ro bot al stã -pânirii implica ºi debarasarea lui de bisericã, izolarea de credinþã, pentru a îmbrãþiºa cât mai uºor ideologia regimului dic ta to rial. Pe fondul izolãrii omului deinstituþiile comunitare, al ateismului agresiv, pro -pagat cu tãrie de regimul comunist, Biserica Gre -co-Catolicã, condusã de un suveran in flu ent, dinOccident, trebuia desfiinþatã, mai ales cã era într-unmo ment de vârf al activitãþii, o bisericã bine orga -nizatã, condusã de personalitãþi cu prestigiu la nivelmondial.

Evenimentul nu a rãmas fãrã ecou pe planulcreaþiei populare. Poetul anonim a surprins acestabuz, cu toate consecinþele ce au urmat: opoziþiacredincioºilor, a preoþilor ºi a ierarhilor acestui cult,refuzul enoriaºilor de a trece la Biserica Ortodoxã,pusã sub controlul sever al regimului. Ce a urmat se

ºtie: condamnarea ºi maltratarea capilor BisericiiUnite, acapararea lãcaºurilor de cult ºi a averiiacesteia, cu toatã rezistenþa dârzã a opozanþilor.Toate aceste consecinþe ne sunt re date în producþiifolclorice-doc u ment, prin versuri populare bine ºle -fuite. Pentru exemplificare se evidenþiazã un Cân -tec al martirilor, comunicat nouã de cãtre AnuþaChindriº, din Ieud. Întregul poem este o veritabilãavertizare. Motivul-prolog este un pios îndemn lareculegere în faþa mormintelor martirilor, care s-ausacrificat pe altarul sacru al credinþei lor, care le-afost, pe nedrept ºi abuziv confiscatã. „Noi vinim cudor fierbinte,/ La a martirilor morminte./ Toþi creºti -nii sã îi plângã,/Inimile sã ºi le frângã”.

Motivaþia îndemnului la pioºenie este tratatãde autorul anonim ca un act de solidaritate cu cauzalor, pentru care au îndurat cele mai cumplite umi -linþe, maltratãri sau chiar ºi-au sacrificat viaþa.„Pântru a noºti martiri, cu jele,/ Ce-au murit închinuri grele”.

Preoþii, credincioºii, ierarhii Bisericii Uniteerau consideraþi, nu numai uneltitori con tra regi -mului, ci ºi duºmani ai poporului. Tocmai de aceeaau avut parte de închisorile ºi pedepsele cele maigrele cu putinþã: „La Ca nal ºi la Gherla, la închi -soarea cea mai grea,/ la Jilava ºi Aiud,/ C-acolo ostat mai mult./ În celule, fãrã soare,/ Tãt cu lanþuri,la picioare/ ªi, la mâni, cãtuºe grele,/ Cu greu otrecut pân ele./ În închisori o suferit,/ Pântru cre -dinþã o murit”.

Regimul dic ta to rial a fãcut tot posibilul caacestor opozanþi ai regimului, care s-au sacrificatpentru credinþã, sã li se ºteargã to tal urma. Multoranu li se mai ºtie astãzi nici mãcar locul unde au fostînhumaþi. Piesa pe aceastã linie este ilustrativã:„Dacã sufletu’ ºi-o dat,/ S-o dus ºi i-o îngropat / Tãþ’ într-o groapã comunã / Ca sã nu le dãm de urmã /Tãþ’ într-o groapã pustie / De-a lor nume sã nu ºtie”.

Versurile redau o realitate istoricã. CimitirulSãracilor din Sighetul Marmaþiei are o suprafaþã în -tinsã. Este un cimitir cu foarte mulþi morþi, dar foartepuþini au morminte; cei care mureau în în chisoarea din Sighet, rezervatã deþinuþilor politici, erau îngropaþi peascuns. De persoanele decedate se ocupau angajaþii dela spitalul de psihiatrie, care nu ºtiau pe cine îngroapãºi nici nu erau interesaþi. Pentru ei, orice erou era unmort oarecare de la închisoare.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Creatorul anonim ne redã plas tic tenacitateaacestor martiri, pe care nimic nu i-a putut opri dincalea credinþei lor, nici mãcar suferinþele cumplite pe care le-au îndurat în temniþele cele mai grele, de-alungul mai multor decenii: „În temniþã la Gherla,/ Nu ºi-o lãsat credinþa./ În închisori grele-o suferit,/Pentru credinþã-o murit”. Multã vreme preoþii ºi cre -dincioºii au avut parte de chinurile cele mai cum -plite, deoarece au refuzat sã se debaraseze de bi -serica lor. „Cât au suferit cu toþii,/ Credincioºii ºipreoþii./ Suferit-au pentru tine,/ Patruzeci de ai maibine”.

Celor osândiþi nu le mai rãmãseserã decât ru -gã ciunile cãtre Maica Sfântã, tratate drept cale deieºire din aceastã cumplitã suferinþã. „Maicã Sfântã,sii miloasã,/ Vezi nãcazu’ ce ne-apasã,/ Nu cãta cãsuntem rãi,/ Cã toþi suntem fiii tãi,/ Încercaþi în luptegrele,/ Scapã-ne, Maicã, de ele”.

Aºa cum am amintit, creaþia folcloricã imor -talizeazã ºi fapte ale unor personalitãþi lo cale, dinrândul preoþilor, care, prin ceea ce au realizat, auintrat în memoria ºi conºtiinþa colectivitãþii. DuncaIoan Joldea, din Ieud, ne slujeºte drept exempluilustrativ. Mai întâi el a jucat un rol hotãrâtor înbãtãlia dusã de maramureºeni împotriva alipiriiMaramureºului la Ucraina Subcarpaticã. A fost unpreot învãþat, foarte apreciat, ale cãrui liturghii ºipredici, pline de idei vibrante prin nota lor de pa tri o -tism, fãceau sã vuiascã lumea la bisericã. Fi del cre -dinþei Bisericii Unite, opunându-se cu tãrie treceriiforþate la ortodoxie, a fost silit sã ia drumul pribegiei, petrecând un timp în ascunzãtorile de la Romuli, dinjudeþul Bistriþa-Nãsãud. Mult prea vigilenþi se cu -riºtii, mascaþi în cãlugãri, au reuºit sã acosteze câþivaþãrani care îi duceau mâncare la ascunzãtoarea undese afla preotul. Astfel, a fost prins, arestat ºi con -damnat la paisprezece ani de închisoare. Dupã mulþiani de detenþie, a fost eliberat, dar, slãbit ºi bolnav,nu a mai trãit mult. Cãrþile din biblioteca sa, multe înlim bi strãine, au fost scoase în curte, de un grup decopii, unde au fost arse. Versurile unei piese-doc u -ment anonime sunt sugestive pentru suferinþa îndu -ratã ca urmare a sacrificiului pe altarul credinþei:„Vai, pãrinte, ºi bun tare,/ Mult ai fost la-nchisoare./Închisoarea-i tare gré,/ De tânãr te bãtrâné(ºte)/ ªi de tare te slãbé(ºte)./Poate ºi amu-ai si trãit,/ Dacã nu aisi robit”.

Versurile ilustreazã sugestiv drama pãrãsiriibisericii, a credinþei ºi a credincioºilor: „Mãi, pã -rinte, bun ºi drag,/ Beserica o ai lãsat,/ Beserica ºi pãnoi,/ Pãrasiþi ca neºte oi./ Nu-þ’ aduci, pãrinte, amin -te,/ De-acele zâle amãrâte?”. Versurile se indi vi -dualizeazã ca un veritabil rechizitoriu.

Cea mai mare tragedie, în timpul regimuluidic ta to rial, aveau s-o îndure þãranii în perioada co -lec tivizãrii agriculturii. Dupã suprimarea ad ver sa -rilor politici ºi naþionalizarea activitãþii economice,autoritãþile comuniste îºi propun ca obiectiv stra te -gic controlul asupra þãrãnimii, singura clasã socialãreprezentativã rãmasã în afara procesului de co mu -

nizare. În prim-planul obiectivului se situau li chi -darea proprietãþilor rurale ºi înlocuirea lor cu struc -turi colectiviste, care au atras dupã sine con fiscareatotalã a bunurilor þãrãnilor, de care le de pindeaexistenþa. „N-or mai avea turme de oi,/ Nici-ngrajduri patru boi,/ Nici la cai n-or fi cãruþã,/ Nici îngrajd câte-o vãcuþã,/ Num-o biatã de cã pruþã”.(Petrova).

Prin folosirea intimidãrii, a forþei, bãtãii ºiumilinþei, realizarea obiectivului s-a îndeplinit uºor, iar þãranul a fost deposedat de tot ce avea. „Mãieran, cu frunza creaþã,/ Cât am fãcut într-o viaþã,/ Am datîntr-o dimineaþã/ ªi n-am dat pã bãuturã,/ Ce pânt-oiscãliturã/ ªi nu le-am dat pântru zloþi,/ Ce le-ambãgat în colhoz”. (Ieud).

Procesul de colectivizare a însemnat ºter ge -rea semnelor proprietãþii pri vate. Reacþia poporuluieste realizatã de cãtre creatorul anonim prin bles -temul-pro test împotriva acestui sistem. „Focu’ teardã, colhoz,/ Nu cunosc pãmântu’ nost./ De mult,când gãzdãluiam,/ Pãmântu’ mi-l cunoºteam”. (Ieud).

Gospodãriile colective s-au dovedit, în marea lor majoritate, incapabile sã-ºi asigure resurselepentru supravieþuire, fapt care a generat umilireatotalã a þãranilor, care se vedeau nevoiþi sã lucrezede pomanã, din greu. Prin produsele ce li se dãdeaupentru zilele-muncã, nu se urmãrea decât sã-i umi -leascã la max i mum pe bieþii truditori de pe ogoare.Li se dãdeau doar niºte deºeuri cerealiere, care nuerau bune nici pentru hrana animalelor. Unele pro -ducþii folclorice sunt ilustrative pe aceastã linie.„Ne dau grâu ºi cu mohoarã/ ªi-apoi, na ºi du lamoarã./ Cu mohoarã, mãzãriche/ ªi-apoi, na ºi fãplãcinte”. (Ieud).

Prin forþa împrejurãrilor, structurile co lec -tiviste au favorizat exodul þãranilor spre zonele in -dustrializate sau spre cele prielnice unei agriculturide calitate, de care sã poatã profita în urma munciilor. Exodul acesta a însemnat dereglãri în planulvieþii sociale a satelor, resimþite ºi pe planul vieþiisentimentale, aºa cum ne sugereazã unele pro ducþiianonime, în care reacþia poporului se rea lizeazã prin acelaºi blestem-pro test: „Focu’ te ardã, colhoz,/ Cãpã mulþ’ din sat i-ai scos./ Mi-ai scos ºi mândrelemele,/ De ele mi-e dor ºi jele./ Departe le-ai de -pãrtat/ ªi le-ai scos din a lor sat,/ În fundu’ Bana -tului,/ La colhozu’ statului.” (Ieud).

Documentele folclorice surprind drama trãitã de diferite categorii de vârstã din rândul þãrãnimii,ca urmare a stãrii de lucruri care domnea în co -lective. Munca bãtrânilor era exploatatã cu bru -talitate, fãrã a se þine cont de nimic, nici de vârstaînaintatã, nici de starea de sãnãtate, nici de inca -pacitatea de muncã a vârstnicilor truditori pe ogoa -re. „Brigaderii mã tãt mânã,/ Nu mã vãd cã nu-sstãpânã,/ Mã tãt mânã de la spate,/ Sã-m’ puie nor -me dublate” (Ieud). Iatã, cât sunt de ilustrativeaceste versuri care exprimã plenar umilinþa ºi bat -jocura la care a fost supusã þãrãnimea.


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Unirea Principatelor Române evocatã într-un roman fluviu

Interviu cu scriitorul MIHAIL DIACONESCU

Interviu realizat de Nicolae Horia ARGEªEANU

— Stimate domnule Mihail Diaconescu, aº dori sã discutãm despre romanul Speranþa, ocon strucþie epicã de mare amploare, mult co -mentatã, în care este evocatã Unirea Prin ci -patelor Române la 1859. Înainte de a vã solicitaacest di a log, am parcurs Speranþa încã o datã,cu creionul în mâ nã, am studiat atent o partedintre eruditele comentarii ce i-au fost ded i catepânã acum ºi îndeosebi declaraþiile DomnieiVoastre din alte interviuri despre intenþiile carev-au susþinut eforturile în actul elaborãrii, lamasa de scris. Cred cã e bine sã începemdialogul nostru reluând ideea despre intenþiile,respectiv þelurile dem on stra tive ale romanului.Care sunt aceste intenþii?

— Dupã cum ºtiþi, desigur, cele zece ro -mane publicate de mine pânã acum fac partedintr-o construcþie literarã unitarã în varietate,pe care eu o numesc fenomenologia epicã aspiritului ro mânesc. Fenomenologia ca dis ci -plinã filosoficã se preocupã nu numai de ceea cese manifestã ºi ne solicitã ca fenomen în per -cepþiile noastre, ci ºi de ceea ce este adãpostit înel, respectiv în esenþa sa, dincolo de aparenþeleprin care el ne solicitã. Fenomenul este perceput. Esenþa lui este însã gânditã. Pentru cã esenþa sefenomenalizeazã. Întrucât esenþa se feno me na -lizeazã, putem gândi adevãrata naturã a unoraspecte ale realului. ªtiinþele naturii ºi ºtiinþelespiritului ne spun lucruri de o excepþionalã im -portanþã despre lungile serii de fenomene princare realul ne solicitã. Pe mine mã fascineazãesenþa spiritualitãþii româneºti ca reuniune spe -cificã de eroic, tragic, moral, spir i tual, sacru,misionar ºi sublim. Despre esenþa fenomenuluispir i tual românesc, eu mi-am permis sã discut nu numai în romane, ci ºi în lucrãrile mele cu ca -racter speculativ, în spe cial în trilogia TeologiaOrtodoxã ºi arta cuvântului. Introducere în teo -ria literaturii.

Într-o strânsã relaþie cu fenomenologiaepi cã a spiritului românesc a fost conceput ºiromanul Speranþa. Intenþiile care m-au susþinut

în anii când am strâns date istorice cãlãtorindprin þarã sau stãruind în biblioteci ºi în aceiacând am stat la masa de scris ca sã definitivezacest ro man sunt dem on stra tive. Am dorit sãspun povestea unei personalitãþi ilustre din is -toria românilor în zbuciumatul secol al XIX-lea, respectiv a lui Grigore Alexandru Ghica alX-lea „augustul prin cipe domnitor al Moldovei”,cum i se spunea în adresãrile protocolare ro -

mâneºti ºi strãine. El este ultimul domnitor alMoldovei înainte de Unirea PrincipatelorRomâne la 1859 sub autoritatea lui AlexandruIoan Cuza. Grigore Alexandru Ghica al X-leaeste o personalitate politicã, intelectualã, civicãºi moralã, mai ales moralã, care ne îndeamnã sãne gândim la ideea de sublim în istoria ro -mânilor de pretutindeni. În pofida unor repetate ameninþãri directe, brutale sau insidioase, mas -cate, perfide, venite din partea Imperiului Þa -rist, a Imperiului Otoman ºi a Imperiului Habs -burgic, Grigore Alexandru Ghica al X-lea apregãtit cu înþelepciune, tact desãvârºit ºi voinþã politicã fermã înfãptuirea Unirii Principatelor.Inamicii neînduplecaþi ai Unirii Principatelor au fãcut din el un martir al cauzei româneºti. L-au


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

ponegrit cu atâta violenþã, insistenþã ºi iscusinþãcriminalã, demonicã, aº zice, încât el n-a mairezistat sufleteºte ºi s-a sinucis. E plinã istorianoastrã de martiri ai cauzei româneºti. ªi el esteunul dintre aceºtia. Este singurul domnitor dinistoria românilor care s-a sinucis. Dar idealulpentru care el a luptat împreunã cu cele maiilustre personalitãþi ale istoriei românilor dinepoca sa a fost înfãptuit. Despre acest domnitor,Mihai Eminescu, el însuºi o sublimã per so -nalitate moralã, scria în ziarul Timpul din 26iulie 1880: „Pe tronul Moldovei stãtuse undomn, Grigore Ghica, de o curãþie de caracter ºi de o iubire de patrie care cu greu îºi va gãsiseamãn în istoria noastrã. Tot ce pãmântulDaciei avea mai luminat a fost strâns de elîmprejurul tronului, toatã generaþia aceea carereprezintã ideile nouã sub domnia lui VodãSturza a fost ridicatã alãturea de el. Dacã ar fitrãit, desigur ar fi fost ales Domn al Þãrilorunite”.

Lucrând la acest ro man, intenþiile meledem on stra tive au fost clare de la bun început. Eunu ezit sã afirm cã scriu o literaturã tezistã, in sis -tent demonstrativã. Scriu „o literaturã cu pro -gram”. Modul meu de a înþelege problema filo -soficã, psihologicã ºi teologicã a intenþiei a fostdeterminat de Pãrintele Dumitru Stãniloae, res -pectiv de lucrarea sa fundamentalã Iisus Hristossau restaurarea omului din 1943. Menþionezfaptul cã aceastã lucrare a fost reluatã cu adão -giri, îndreptãri ºi nuanþãri în ediþia a II-a tipãritãîn 1999, dupã ce romanul Speranþa a apãrut.Pãrintele Stãniloae discutã din perspectiva uneiînalte situãri spec u la tive, respectiv filosofice ºiteologice, despre intenþionalitatea conºtientãspre comuniune a unei persoane, despre inten -þionalitatea umanã în gen eral, despre inten þio -nalitatea divinã, despre intenþionalitatea divi -no-u manã a Domnului ºi Mântuitorului nostruIisus Hristos. Pãrintele Dumitru Stãniloae se aflã într-un di a log rodnic cu teologul, filosoful ºipsihologul Franz Brentano, fondatorul feno me -nologiei sistematice, cunoscãtor profund al cu -getãrii aristotelice, medievale ºi leibniziene,autor al fundamentalei Psihologia din punct devedere em piric (Psychologie vom empirischenStandpunkt, 1874). Trebuie subliniat în moddeo sebit faptul cã metafizica lui Brentano estecreºtinã. Înainte de a fi filosof ºi psiholog,Brentano a fost preot. A avut parohie la Würzburgpe Main în Franconia Inferioarã. Ca preot ºiteolog, Brentano s-a impus prin originalitateagândirii sale. El este unul dintre marii dascãli defilosofie ai lui Heidegger... Tutelate de mari spi -rite ca pãrintele Dumitru Stãniloae ºi Franz

Brentano, intenþiile mele dem on stra tive la masa de scris au fost tot mai clar afirmate. De fapt,singurul care a întreþinut un di a log semnificativcu teologul catolic, logicianul ºi filosoful Bren -tano este teologul ortodox ºi filosoful culturiiPãrintele Dumitru Stãniloae. Ca formã de orien -tare selectivã ºi deosebit de activã a conºtiinþei,intenþia are o mare ca pac i tate de cuprindere ºi ofundamentare profundã, ce corespunde uneivoin þe, unei idei, unei preocupãri, unei dorinþemanifestate ca acþiune. Caracterul sublim alper sonalitãþii lui Grigore Alexandru Ghica alX-lea, un autentic monarh ro man tic ºi unexemplu strã lucit de atitudine civicã, naþionalãºi moralã, dar mai ales moartea sa tragicã,datoritã intrigilor abjecte, izvorâte din politicaexpansionistã ºi anexionistã a marilor imperiieuropene ale epo cii sale, m-au impresionat atâtde mult, încât mi-am spus cã sunt dator sã scriupovestea lui.

— Pentru romanul capodoperã Sacri fi -ciul, Mihail Diaconescu a fost comparat cuLucian Blaga ºi Constantin Noica, creatori aiunor instrumente filosofice speciale pentru cer -cetarea spiritului românesc. Este profund sem -ni ficativ faptul cã exegezele ded i cate romanului Sacrificiul vin din domenii foarte diferite alepreocupãrilor ºtiinþifice ºi spec u la tive. DespreSperanþa au scris cu entuziasm ºi competenþãpersonalitãþi ilustre ale culturii noastre, daratât de diferite ca preocupãri, precum so cio -logul Ilie Bãdescu, marele dip lo mat ValentinLipatti, istoricul ac a de mi cian Camil Mureºan,lingviºtii academicieni Grigore Brâncuº ºi Ga -briel Þepelea, generalul (r), sociologul ºi poli -tologul Lucian Culda, istoricul literar IonRotaru, criticul ºi istoricul literar Const. Cio -praga, lingvistul ºi profesorul universitar Gh.Bulgãr, teologul dog ma tist Dumitru Radu, poe -tul de strãlucitã vocaþie liricã Horia Bãdescu,savantul comparatist Valeriu Filimon, criticulliterar Theodor Codreanu, doamna MonicaDuºan, autoare a unui volum monografic de -dicat creaþiei dumneavoastrã, ºi sute de alþiexegeþi. Despre Speranþa istoricul DumitruAlmaº a scris cã „Mihail Diaconescu are oviziune tolstoianã asupra istoriei, cucerind ºichiar uimind cu vastitatea, cu amplitudineadiapazonalã a subiectelor, a personalitãþilor ºiscenelor, a ariei de desfãºurare... Nu vreau,defel, sã-mi jignesc confraþii istorici, cândspun cã putem învãþa istorie ºi dintr-un ro manistoric bine fãcut. Aºa cum nu doresc sã-misupãr, cu niciun preþ, confraþii întru literaturãcând afirm cã romanul istoric este un genliterar de maximã valoare artisticã ºi eticã,


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

atunci când adevãrul, veridicul vieþii istorice,rezultã din documentarea ºtiinþificã luminatãde fantezia ºi talentul autorului”. Amintescînadins numele acestor ilustre personalitãþi,pentru a vã adresa o întrebare precisã, cu ca -racter provocator. Ce este istoria? Este ea oºtiinþã? O poveste? Chiar cea mai frumoasãpoveste, cum i se spune uneori? De ce sub ochiinoºtri se desfãºoarã o discuþie contradictorie,derutantã pentru mulþi, despre natura, funcþiileºi adevãrul istoriei?

— Voi încerca sã vã rãspund precizând dela bun început cã eu sunt convins de adevãrulafirmaþiei con form cãreia istoria este cel mai im -por tant domeniu al cunoaºterii umane ºi ele -mentul fun da men tal al culturii. Nu poþi înþelegecine eºti, ce eºti ºi încotro doreºti sã înaintezifãrã sã ºtii mãcar unele lucruri despre ceea ce aifost. Ideea cã istoria nu este o ºtiinþã a fostafirmatã relativ re cent, din perspectiva unor ati -tudini cinice, agnostice ºi, mai ales, negativisteºi nihiliste. Aceasta – pe de o parte. Pe de alta –problema caracterului rel e vant, respectiv ºtiin -þific al istoriei, ca domeniu al cunoaºterii umane, i-a preocupat pe mulþi filo sofi ºi erudiþi încã dinAntichitate. În capitolul al IX-lea din Po eti ca sa, Aristotel afirma cã poezia, respectiv literatura,în gen eral, e mai filosoficã ºi mai aleasã decâtistoria pentru cã poezia înfã þiºeazã mai multuniversalul, câtã vreme istoria mai degrabã par -ti cularul. În acest sens, continuã Aristotel,datoria poetului nu este sã povesteascã lucruriîntâmplate cu adevãrat, ci lucruri putând sã seîntâmple în marginile verosimilului ºi ale ne -cesarului. În Antichitate au fost erudiþi convinºicã ceea ce rãmâne în istorie este suma rea li -zãrilor unor mari personalitãþi. Orientat deaceas tã convingere, Plutarh din Cheroneea ascris Vieþile paralele, iar Caius SuetoniusTranquillus Vieþile celor doisprezece cezari.Mai ales marile personalitãþi ale istoriei mar -cheazã memoria colectivã. Faptele lor lasã urmeprofunde în evoluþia socialã. Acest mod de aînþelege faptele istorice este ev i dent ºi în lucra -rea pe care în plinã epocã romanticã ThomasCarlyle a intitulat-o Eroii, Cultul eroilor ºi eroi -cul în istorie, discutatã uneori în cercul scri -itorilor ºi oamenilor politici de la Junimea.

Tot în Antichitate, un sa vant precumPolybios din Meg a lop o lis scria în lucrarea saIstoriile în patruzeci de cãrþi, despre cauzele,etapele, protagoniºtii, contradicþiile ºi con se cin -þele unor evenimente petrecute în trecut, im -portante în perspectivã universalã. Alþi mariisto rici precum Tucidide, Xenofon, Appianosdin Al ex an dria, Strabon din Amasea, Dio

Cassius, Arrian din Nicomedia, Cato Maior,Cornelius Nepos, Ammianus Marcellinus ºimulþi alþii ºi-au scris lucrãrile lor din per spec -tive moralizatoare, civice, politice, in struc tive,ed u ca tive, filosofice, religioase. Când citim azilucrarea istoricã pe care Firmianus LactantiusCaecillius a intitulat-o De mortibus perse cu to -rum (Despre morþile persecutorilor), în caresunt evo cate fãrãdelegile ºi cruzimile de totfelul ale celor ce i-au persecutat pe creºtini,apare ev i dent faptul cã perspectiva sa estespiritualã ºi moralizatoare.

În epoca modernã, faptele istorice au fostex pli cate din per spec tive instituþionale, eco no -mice, juridice, sociale, spirituale etc., etc. Faptulcã domeniul inepuizabil al istoriei este abordatdin per spec tive de o mare varietate este firesc.Este limpede faptul cã istoriografia depinde deistorici ºi de metodele cu care ei opereazã. Dacãîn zilele noastre un lector pasionat de istorieparcurge creaþii ºtiinþifice precum scrierea luiDimitrie Cantemir Hronicul vechimei a roma -no-moldo-vlahilor, apoi sinteza lui AlexandruXenopol Istoria românilor din Dacia Traianãîn ºase mari vol ume, dar ºi mãreaþa operã a luiNicolae Iorga Istoria românilor în unsprezecetomuri, poate uºor constata cã ele sunt fun -damentate uneori pe aceleaºi convingeri, iaralteori pe idei diferite. Aceasta nu înseamnã cãlucrãrile lui Cantemir, Xenopol ºi Iorga se ex -clud. Dimpotrivã, ele sunt convergente. Subi ec -tivismul este estompat de preocuparea ob sesivãa autorilor de a rosti adevãrul istoric, de preo -cuparea constantã de a fi obiectivi, rigu roºi înexpunere.

Dar tocmai pentru a înlãtura acest subi ec -tivism, de-a lungul secolelor au fost cre ate di -verse ºtiinþe auxiliare ale istoriei, respectiv aleunor rezultate oferite în cercetare de date foartepre cise despre ceea ce s-a petrecut în trecut.Astfel de ºtiinþe auxiliare sunt cronologia, arhe -ologia, epigrafia, codicologia, arhivistica, arhi -vologia, bibliologia, vexilologia, sfragistica,nu mismatica ºi multe altele. Datoritã acestora,precizia unor date ºi afirmaþii cu privire la tre -cut poate fi uºor constatatã. Fireºte, nu uitãm cãîn eforturile de abordare ºtiinþificã a trecutuluiconlucreazã personalitatea istoricului, valorileîn care el crede, intenþiile de care este animat,abundenþa sau absenþa datelor documentare decare dispune ºi multe alte determinãri. De toateacestea se ocupã filosofia istoriei ºi sociologiaistoriei, dis ci pline ºtiinþifice cu þeluri foarte pre -cise. Misterul existenþei umane poate fi evocat,abordat, interpretat, dar nu epuizat. Misterul sereveleazã progresiv, fãrã sã se epuizeze în re -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

velaþie. Dacã s-ar epuiza, misterul n-ar mai fimis ter. Nu trebuie uitat cã ºi în istoriografie, cade altfel în orice alt domeniu al cunoaºteriiumane, existã un progres neîntrerupt. În acestecondiþii, afirmaþiile sceptice, arogante, ag nos -tice, nihiliste, stupide, în fond, ale unor per soanesuficiente care suferã de ignoranþã crasã, cuprivire la cunoaºterea istoricã, respectiv cuprivire la caracterul nonºtiinþific al preo cu pã -rilor sistematice despre trecut, sunt o bazaconie,o fãrãdelege moralã...

Fãrã un suport documentar solid, res pec tiv istoric, romanul Speranþa n-ar fi fost posibil.Orele mele de studiu în biblioteci, în þarã ºi înstrãinãtate, cãlãtoriile prin satele ºi oraºeleMoldovei ºi Munteniei, prin mânãstiri, pe unde a trecut Grigore Alexandru Ghica al X-lea, mi-auoferit marea bucurie a unor împliniri su fleteºti ºide conºtiinþã care au marcat definitiv evoluþiamea ca scriitor ºi, mai ales, ca om, pur ºi simplu.De aceea eu repet adeseori o veche constatare,con form cãreia, înainte de a fi tal ent, vocaþie,intenþie, artã sau orice altceva, scrisul este unmod de viaþã. Este un act de mare res -ponsabilitate artisticã, civicã, naþionalã, moralãºi patrioticã.

— Vã rog sã insistaþi asupra ideii con formcãreia preocuparea pentru istorie este o ma -nifestare a memoriei individuale ºi colective.

— Istoria, respectiv ºtiinþa despre trecut,este, într-adevãr, o manifestare a memoriei.Existã o memorie individualã, respectiv o me -morie afectivã ºi o memorie colectivã. Psi ho -logii vorbesc de memorie spontanã ºi de me -morie intenþionalã, în sensul celor discutate deFranz Brentano ºi de Pãrintele Dumitru Stãni -loae. Fãrã memorie, persoanele n-ar mai fi ceeace sunt. Memoria intenþionalã, provocatã ºi în -tre þinutã de fiecare dintre noi, potenþeazã do -rinþa noastrã fireascã de a cunoaºte trecutul încare ne înscriem. Prin studiile ºtiinþifice deistorie sau prin operele de artã plasticã, princreaþiile muzicale sau prin literatura inspiratã detrecut, noi reactualizãm situaþii, persoane, men -talitãþi, idealuri, circumstanþe, conflicte, eve ni -mente, valori care au contribuit la devenireaoamenilor în timp. Ceea ce este actualizat înactele memoriei poate deveni o imensã forþã înacþiune, respectiv o ca pac i tate operaþionalã însituaþiile cu care ne confruntãm. În acest mod,motivaþia noastrã în actele care ne semnificãdevine mai puternicã. De aceea se spune cãistoria este o mare carte de învãþãturã. ªi tot deaceea istoria devine obiect de studiu sistematic,obligatoriu, în sistemul de învãþãmânt din toate

þãrile lumii. Dimensiunea afectivã a memorieieste indisolubil legatã de preferinþele noastrepentru anumite aspecte ale realitãþii din trecut,aºa cum este legatã de respingerea altora, carene preocupã, ºi ele, dar într-un mod negativ. Îiiu bim pe Mircea cel Bãtrân, pe ªtefan cel Mareºi Sfânt, pe Sfântul domnitor Constantin Brân -co veanul Mãrturisitorul, pe Horea, pe AvramIancu sau pe Grigore Alexandru Ghica al X-lea.Dar sufletul nostru pururi însetat de bine, deadevãr, de dragoste ºi de frumuseþe se aflãîntr-un dezacord to tal cu aceia care l-au trãdatpe ultimul prin cipe domnitor al Moldovei.Aceasta înseamnã cã memoria noastrã poateavea nu nu mai o dimensiune afectivã, respectivpsiho lo gicã, ci ºi una moralã, legatã de sferavalorilor care ne semnificã. Memoria estetotdeauna di namicã. Ea influenþeazã viaþa fie -cãruia dintre noi, sfera largã a relaþiilor inter -umane ºi actele în care ne angajãm. Memoriaeste implicatã în variate moduri în proceseleadaptãrii noastre la lumea frumoasã ºi com -plicatã în care trãim.

Opusã memoriei este uitarea, respectivincapacitatea persoanelor sau a unor grupurisociale de a recunoaºte propriul lor trecut. Ui -tarea sãrãceºte spiritul uman, aºa cum o me -morie activã îl consolideazã. Existã evenimenteale trecutului reþinute în memoria colectivã caistorie stocatã ºi stratificatã. Ceea ce este tragicîn destinul uman in di vid ual sau colectiv ardetotdeauna memoria ca un fier înroºit în foc. Pescurt, oamenii cultivã preocupãrile istorice,pentru cã memoria lor este în mod firesc activãºi pentru cã dorinþa lor de cunoaºtere este insa -þiabilã.

— Cred cã nu greºesc dacã afirm cãSperanþa, romanul Unirii Principatelor Ro mâ -ne, este o creaþie literarã paradoxalã. Pe de oparte – el este foarte atent construit, pe bazaunei riguroase ºi impresionante docu men tãriistorice ºi de specialitate. Nu întâmplãtor, marisavanþi istorici au elogiat în variate mo duri, din perspectiva unor se vere criterii ºtiinþifice, ri -goarea documentarã a monumentalelor creaþiiepice semnate de Mihail Diaconescu. Pe de alta însã – în Speranþa sunt plasate importante ca -pitole, scene, dezbateri de idei, acþiuni de lungã duratã, personaje, simboluri, aflate sub semnulfantasticului. Datoritã acestui fapt, MihailDiaconescu se înscrie ferm într-o lungã ºi glo -rioasã tradiþie a prozei fantastice româneºti.Personalitãþi ilustre precum Mihai Eminescu,Gala Galaction, Vasile Voiculescu, Al. Philippide,Mircea Eliade ºi alþii ilustreazã aceastã maretradiþie. De ce aþi introdus în Speranþa, un ro -


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

man atât de riguros construit sub as pect com -poziþional, documentar ºi stilistic, momente demare amploare ºi personaje aflate sub semnulfantasticului?

— Voi încerca sã vã rãspund precizând cãprincipele Grigore Alexandru Ghica al X-lea,eroul prin ci pal al romanului meu, este o per -sonalitate tipic romanticã. Mai pre cis – este unmonarh ro man tic. Din care eu, în mod firesc, amfãcut un personaj literar ro man tic. Subliniez –ro man tic. Este ºtiut cã în di verse culturi eu -ropene, scriitorii romantici, de la care eu amînvãþat multe, au cultivat in sis tent fantasticul camodalitate de comunicare a ideilor, intenþiilor ºivalorilor care îi preocupau. Ceea ce este ireal,imaginar, inexplicabil în ordinea raþionalã alumii, fabulos, fantasmatic, diferit de fe no me -nalul perceput prin simþuri, îi fascineazã pe scri -itorii romantici. În acest sens, autori atât de di -feriþi precum Ernst Theodor AmadeusHoffmann, Eminescu, Ed gar Allan Poe, Villiersde l’Isle Adam ºi mulþi alþii despre care am putea discuta zile ºi sãptãmâni, au cultivat fantasticul.Este demn de menþionat cã ºi în literatura post -romanticã preocupãrile insistente pentru magic,fan tas tic ºi miraculos sunt cul ti vate de alþi scri -itori, pânã în epoca noastrã. Fantasticul nu aparenumai în literaturã. Goya, Sal va dor Dali, care avorbit mai în glumã, mai în serios, despre arta„paranoic-criticã”, Giorgio de Chirico, preo cu -pat de ceea ce el numeºte „pictura metafizicã”,James Ensor, evocator al fantasticului citadin încompoziþii alegorice pline de simboluri, dar ºi de note comice, caricaturale, carnavaleºti ºi ma ca -bre, Sabin Bãlaºa, atras de subiectele ºi motiveleoferite de mitologia româneascã ºi de posi bi -litatea artei plastice de a comunica deschidereapercepþiei noastre spre istoric, cos mic, ilimitat ºietern, ca, de altfel, mulþi alþi artiºti plastici demare prestigiu, au cultivat fantasticul.

Mãrturisesc cã preocupãrile acestor scri -itori ºi pictori pentru fan tas tic m-au atras ºi m-au preocupat în mod deosebit.

Vã rog sã nu uitaþi cã eu am publicat ºi untratat de esteticã, ºi un volum monografic de -dicat unui mare pictor muralist, Grigore Po pes -cu-Muscel, ºi unele însemnãri despre artaplasticã. Im por tant este faptul cã eu am investitscenele ºi personajele fantastice din Speranþa cufuncþii simbolice, respectiv exponenþiale. Sce -nele fantastice, aºa cum au fost construite demine, spun ceva de dincolo de ele. În Speranþa,existã apoi un fan tas tic agreabil, suav, legat deunele evocãri sentimentale, în spe cial onirice ºierotice, ºi un fan tas tic oribil, caricatural ºi gro -

tesc, mai ales grotesc, pus pe seama unor per -sonaje imorale, prezentate sa tiric. E vorba detrãdãtori de neam ºi de þarã, slugoi ai unor puteri imperiale strãine. Existã ºi câteva scene des -fãºurate sub semnul unui fan tas tic macabru.Sce nele care precedã sinuciderea lui GrigoreAle xandru Ghica al X-lea se desfãºoarã subsemnul unui fan tas tic macabru. Sunt convins cãaceastã formã a fantasticului a fost necesarã.

— Un alt as pect semnificativ al ro ma -nului Speranþa este alternanþa dintre scenele ºimo mentele fantastice ºi cele aflate sub semnulunui re al ism crud, ºocant uneori, riguros docu -men tat. Aceastã alternanþã, atent realizatã subas pect compoziþional, pune în prim-plan per -sonalitatea lui Grigore Alexandru Ghica alX-lea ca luptãtor activ pentru cauza sacrã aUnirii Principatelor Române, ca decident pol i -tic lu cid, calculat, foarte abil uneori, dar ºi caom sensibil, sen ti men tal, vulnerabil, asaltat depe ricole imense ºi de uneltirile abjecte alemarilor puteri imperiale cu care românii s-aucon frun tat la mijlocul secolului al XIX-lea. Încazul lui Grigore Alexandru Ghica al X-lea,impresia finalã ºi foarte puternicã este de per -sonaj tra gic. El provoacã ºi întreþine în lectorstãri con trastante: uimire profundã, surprizã,admi raþie, milã, preocupare pentru tha na to lo -gic, bucurie, dar ºi o tristeþe înfricoºãtoare,sentimentul su blimului, dar ºi al catastroficuluiºi al revoltei. Vreau sã spun cã efectul emo -þional al ro ma nului Speranþa este excepþionalde puternic, dar ºi, repet, paradoxal. Credeþi cãeroicul ºi tragicul, ca trãiri de o mare inten -sitate su fle teascã, sunt compatibile cu mila?

— Cat e goric, da. Vã atrag însã respectuos atenþia cã eroismul este o noþiune filosoficã, iartragicul una esteticã, în timp ce mila este onoþiune din sfera moralei creºtine. Privitã dinperspectivele oferite de preocupãrile pentru ceeace este eroic, tragic ºi moral, suferinþa umanã ne apare sub aspecte foarte diferite. Existã filosoficare au preamãrit eroismul, dar au dispreþuitmila. Pentru aceºti filosofi, per soana care im -pune milã nu poate fi decât un re but uman ºi so -cial. Perspectiva lor este, bineînþeles, de o marecruzime. Dar ea existã... Pentru cei preocupaþide problemele esteticii, tragicul este o noþiunefundamentalã. Viziunea tragicã asupra lumiipor neºte de la constatarea cã unii reprezentanþiai celor mai înalte valori ale umanitãþii suntsortiþi nimicirii. Tragicul exprimã estetic uncon flict ireconciliabil, care are drept rezultatînfrângerea temporarã sau, uneori, definitivã aacestor valori. Într-o astfel de perspectivã, exis -tenþa umanã evocatã într-o operã de artã poate


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

avea caracter tragic. Mai ales operele literarevalorizeazã ar tis tic sensul tragic al unor aspecteale existenþei umane.

Finalul gândit de mine pentru romanulSperanþa are o dimensiune tragicã, pentru cã, încazul principelui Grigore Alexandru Ghica alX-lea, sinucigaºul, o existenþã umanã demnã, încare anumite valori sunt opuse în mod ire con -ciliabil altor valori, duce la un fi nal catastrofal.Aceste valori se perpetueazã însã ºi dupã finalulcatastrofal. Sistemul valorilor reprezentate deeroul tragic este mai presus de o persoanã saualta, de o trãire sau alta, de o situaþie sau alta.

În cazul eroilor tragici, conºtiinþa moralãeste foarte puternicã. Ca normã subiectivã, res -pectiv ca regulã internã, conºtiinþa moralã pro -iecteazã asupra persoanelor ºi situaþiilor cu careomul se confruntã un sistem de evaluare ca -racterizat printr-o exigenþã neabãtutã. Teologiaºi antropologia ortodoxã ne spun cã vocea luiDumnezeu în om este prezentã în orice act alconºtiinþei mo rale. La realizarea conºtiinþei mo -rale participã toate puterile sufleteºti ale omului.Ca re flex al legii di vine în om, conºtiinþa moralãdeterminã comportarea noastrã, valorile în carecredem, datoriile ce avem de îndeplinit, þelurileurmãrite. Mari doctrinari ai bisericii precumOrigen, Sfântul Ioan Gurã de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Pãrintele Dumitru Stãniloae ºi mulþialþii au scris în variate moduri despre conºtiinþamoralã. Printre filosofii care au discutat despreconºtiinþa moralã se numãrã Socrate, Platon,Aristotel, Cicero, Jean Jacques Rous seau, Im -man uel Kant, Lucian Blaga, Mircea Vulcãnescu, Constantin Noica, Petre Þuþea ºi mulþi alþii.Scriitori precum Sofocle, Horatius, Goe the, Vic -tor Hugo, Gala Galaction, Vasile Voiculescu,Bartolomeu Valeriu Anania au scris, ºi ei, despre conºtiinþa moralã. În plus – conºtiinþa este unadintre noþiunile fundamentale cu care opereazãºtiinþe atât de diferite precum filosofia, teologia,psihologia, antropologia, sociologia, filosofiaisto riei, politologia, estetica ºi altele.

Grigore Alexandru Ghica al X-lea se si -nucide într-un mo ment de slãbire a conºtiinþeisale. Actul sinuciderii nu depinde numai de psi -hologia individualã ºi de ostilitatea insuportabilã a mediului pol i tic ºi dip lo matic în care o per -soanã trãieºte, ci, mai ales, de aceastã slãbire aconºtiinþei. Întrucât Grigore Alexandru Ghica alX-lea a fost un monarh sensibil, cult, al tru ist,devotat patriei ºi naþiunii române, care a domnitîntr-un con text pol i tic, militar ºi dip lo matic mon -struos, el ne inspirã nu numai admiraþie, ci ºi milã.

Mila este o virtute creºtinã, aºa cum sinu -ciderea este un pãcat foarte grav. Este un pãcat

con tra Duhului Sfânt. Sinucigaºul îºi pierdespe ranþa. Dar speranþa este o virtute teologicã,în sensul cã ea este pusã în om de DumnezeuÎnsuºi.

Ceea ce filosofii numesc eroism este ex -presia raþiunii. Mila este o manifestare a su -fletului omenesc sensibil, orientat de valorilecredinþei. Filosofia este raþionalã. Teologia estesupraraþionalã ºi supranaturalã. Relaþia dintreeroic, tragic ºi milã a tutelat încercarea mea, lamasa de scris, de a-l prezenta epic pe GrigoreAlexandru Ghica al X-lea, în momentele de ten -siune devastatoare, insuportabilã, când a alessinuciderea, ca mãrturie supremã a nevinovãþiei sale, atunci când presa murdarã europeanã, fi -nan þatã gras de marile imperii expansionistecare contestau aspiraþiile unioniste ale româ -nilor, l-a atacat sistematic, cu o rea-credinþãcriminalã.

Am definitivat cu mare greutate paginilecu sinuciderea lui Grigore Alexandru Ghica alX-lea. De mai multe ori am avut impresia cãsunt alãturi de el, cã vãd pereþii camerei unde seretrãsese, pistolul cu care a tras, stafiile care-lasaltau. Mi s-a fãcut rãu la masa de scris. Îm -puºcãtura pistolului sãu mi-a bubuit multe zileîn cap. Am întrerupt scrisul. Apoi l-am reluat.Am fost nesigur. Am vrut sã renunþ. Am in -sistat. Domnii psihologi numesc empatie capa -citatea unei persoane de a simþi la fel de intensbucuriile sau durerile altora. Momentele em -patiei mele provocate de sinuciderea dom ni -torului au fost de multe ori chinuitoare. Au fostºi paradoxale, pentru cã trãirile empatice aualternat cu stãrile de luciditate, de voinþã asprãde a-mi relua lucrul ºi de încordare la masa descris, din care a ieºit capitolul meu fi nal – înfri -gurat ºi sumbru.

— Romanul Speranþa este o construcþieepopeicã de mari dimensiuni, riguros con ce -putã sub as pect compoziþional. Acþiunea lui sedesfãºoarã pe zeci de planuri convergente saudivergente, în câteva mari oraºe – Iaºi, Viena,Bucureºti, Constantinopole, Berlin, Paris – înmedii princiare, re gale, politice, bisericeºti, þã -rãneºti, militare, diplomatice, intelectuale, darºi în locuri magice ºi fantastice. Conflicte sen -timentale, atitudini filosofice ºi mo rale, ex pli -caþii ºtiinþifice ale unor fenomene, dar ºi unelesuperstiþii, dezbateri aprinse pe teme literare,mo rale, patriotice, religioase ºi juridice, ati -tudini lucide sau patetice, descrieri pitoreºti,momente tensionate, profund diferite ca at mos -ferã, aflate sub semnul unor sugestii artisticeoferite de romantism, de simbolism sau de re al ism,îndeosebi de ceea ce azi numim realismul


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

magic, portrete de neuitat curg maiestuos, fi resc ºi energic în albia unui ro man fluviu, care dãsentimentul noutãþii, al celei mai rafinate arteepice ºi al mãreþiei.

În vasta galerie a personajelor care trã -iesc în acest ro man, dominante sunt portreteleunor mari personalitãþi istorice. Apar evocaþi înpagini epice de neuitat Mihail Kogãlniceanu,Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza,Costache Negri, principele Barbu ªtirbei alÞãrii Româneºti, Dumitru Brãtianu, DimitrieRalet, Ion Ghica, doctorul Nicolae Cretzulescu,Petrache Poenaru, guvernatorul Franz Schmückal Bucovinei, împãratul Francisc Iosef I alAustriei, generalul Johann Al ex an der Co ro ni -ni-Kronberg, prinþul ªtefan Vogoride, sultanulAb dul Megid I, marele vizir Mehmed Emin AliPaºa Kibrisli, prinþul Alexandr Gorceakov, am -basadorul Rusiei la Viena, Karl Friedrich contevon Buol Schauenstein, preºedintele consiliuluide miniºtri de la Viena, Vic tor Place, consululFranþei la Iaºi, Na po leon al III-lea Bonaparte,împãratul francezilor, mon sieur Alexandre Jo -seph Colonna conte de Walewski, ministrul sãude externe, prinþul Wil helm de Prusia, OttoTheodor Freiherr von Manteuffel, primul-mi -nistru al Prusiei, re gina Vic to ria a Angliei, lor -dul Henry John Tem ple viconte de Palmerstone,frumoasa ºi delicata Ma rie Pru dence Euphro -sine Leroy, amanta apoi soþia lui GrigoreAlexandru Ghica al X-lea, vrãjitorul LeontarÞapu, prinþesa Natalia Ghica, straniul escroc ºispion Ophion Naumet Dunkelwesen, maremaestru al artei magice ºi magnetice pripãºit laIaºi, preacuviosul egumen Dionisie Romano dela Mânãstirea Neamþ ºi mulþi alþii – sute depersonaje, înfãþiºate în acþiune, în dezbateri deidei acaparante sau în cuprinsul unor drame ºitragedii sentimentale, angrenaþi în mecanismulcolosal al unei întreprinderi epice de imenseproporþii, care ne atrage, ne fascineazã ºi nepref ace sufleteºte definitiv.

Toþi aceºtia ºi alþii ca ei formeazã o elitãpoliticã, intelectualã, diplomaticã ºi socialã,care acþioneazã în Þãrile Române ºi în di versecapitale ale Europei. Viziunea romancieruluieste panoramicã, înscrisã într-o compoziþie ri -guros conceputã ºi realizatã. În romanul fluviuSperanþa, care este ºi un ro man istoric, ºi un ro -man pol i tic, ºi un ro man psihologic, ºi un ro manso cial, ºi un ro man parabolã, ºi un ro man sen ti -men tal – totul are echilibru, rigoare ºi putere deatracþie. De aceea s-a spus cã este o capodoperã epicã. Este limpede, însã, cã evocarea literarã aunor elite intelectuale româneºti ºi europene dela mijlocul secolului al XIX-lea v-a preocupat înmod deosebit. În unele momente, Speranþa esteun ro man al maselor dezlãnþuite. În altele, însã,

este un ro man al acestor elite. De ce aþi fãcutdin Speranþa un ro man al elitelor?

— ªtiþi, desigur, cã în toate romanelemele personajele cele mai importante sunt in te -lec tuali. Personalitãþile istorice din care eu amfãcut personaje literare în romanul Speranþa aual cãtuit împreunã o elitã naþionalã, respectivinte lectualã, patrioticã ºi, mai ales, moralã, decare am fost obligat sã þin cont. Elita naþionalãro mâneascã devotatã idealurilor sacre ale Unirii Principatelor era alcãtuitã din oameni politici,clerici de di verse ranguri, profesori, scriitori,militari, medici, artiºti, savanþi, economiºti, di -plomaþi, ziariºti, comercianþi, boieri de viþã,unii în funcþii înalte, alþii risipiþi pe la moºiilelor prin þarã, funcþionari. Toþi aceºtia suntoameni de culturã ºi de acþiune. Ei au lucratpentru Unire, în strictã conformitate cu voinþanaþionalã, res pec tiv cu im per a tive politice ºimo rale afirmate de mari mase în acþiune. Deaceea s-a spus cã Unirea naþiunea a fãcut-o.

Vã propun sã ne aducem aminte împreunã de faptul cã Mihail Kogãlniceanu, de pildã, pecare eu l-am introdus în acþiunea romanului, s-aafirmat nu numai ca om pol i tic, ci ºi ca îndru -mãtor literar, istoric, strãlucit or a tor, dip lo matºi om de afaceri, fondator al unei fabrici depostavuri. În þarã a studiat cu Gherman Vida, unmonah originar din Maramureº cu o înaltãconºtiinþã istoricã, un produs tipic al ªcoliiArdelene. La Berlin, Kogãlniceanu l-a cunoscut pe Al ex an der von Humboldt, geograf ºi cos -molog de mare autoritate.

Tot la Berlin s-a lãsat influenþat de lu -crãrile marelui ju rist ºi istoric Friedrich Karlvon Savigny, unul din fondatorii aºa-numiteiªcoli istorice ger mane de jurisprudenþã, cer -cetãtor al cutumelor, datinilor ºi spiritualitãþiimedievale din þara sa. În þarã, Kogãlniceanu acolaborat cu oameni politici, istorici ºi scriitorica Bãlcescu, Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza,Costache Negruzzi, Costache Stamati, GrigoreAlexandru Ghica al X-lea ºi alþii. Ca profesoruniversitar de istorie naþionalã a românilor, el aeditat cronicile Moldovei ºi Valahiei.

Vasile Alecsandri, evocat, de asemenea,în romanul meu, a fost nu numai cel mai activscriitor de pânã la Mihai Eminescu, ci ºi unmare union ist.

Pe Costache Negri eu l-am înfãþiºat încalitate de dip lo mat trimis de Grigore Ale xan -dru Ghica al X-lea la Viena ºi apoi la Con -stantinopole. Dar el a fost ºi poet, ºi prozator, ºipârcãlab, respectiv pre fect de Covurlui. A murit sãrac, pentru cã toatã imensa lui avere a fost


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

pusã in te gral în serviciul idealurilor unioniste.Înalta lui þinutã moralã ºi patrioticã este un modelnepieritor pentru oricine îi cunoaºte viaþa ºi op era.

Nicolae Cretzulescu a fost medic de mareprestigiu ºi profesor la ªcoala medicalã de laSpitalul Colþea, autor al unui Man ual de ana -tomie descriptivã tipãrit la Bucureºti în 1843,membru de onoare la The Uni ver sal So ci ety forEn cour age ment of Arts In dus try de la Londra.

Ion Ghica, înfãþiºat de mine într-un mo -ment decisiv al desfãºurãrilor epice din Spe -ranþa, este cunoscut azi în primul rând ca scri -itor. Într-adevãr, el este un mare prozator. Dar ela fost ºi matematician, profesor universitar degeometrie descriptivã la Ac a de mia Mihãileanãdin Iaºi, ºi geolog, ºi spe cial ist în economiapoliticã.

Dumitru C. Brãtianu, pe care l-am descrisîn acþiunile lui diplomatice la Londra, a fostfruntaº al Revoluþiei paºoptiste în Þara Româ -neascã, dar mai ales un om cult, familiarizat cudoctrinele politice afirmate în di verse etape aleistoriei europene ºi, îndeosebi, cu acelea ale epo -cii sale. Scrierile unor doctrinari politici precumCharles Fou rier, Auguste Comte, Hegel ºi alþii îierau bine cunoscute. În plus, cunoºtea bine ºiacþiunile lui Giuseppe Mazzini, om de culturã,om pol i tic ºi mare pa triot, cu un rol decisiv încrearea Italiei unite moderne.

Dionisie Romano, care apare în romanulmeu ca monah peregrin, a fost unul dintre mariioameni de culturã ai epocii sale. A fost profesorde teologie la Bucureºti, autor de manuale, dar ºipar tic i pant activ la evenimentele politice de la1848. Dupã ce, pe timpul domniei lui Cuza, aajuns Episcop de Buzãu, biblioteca sa personalã, peste ºapte mii de vol ume de teologie, filosofie,gramaticã, retoricã, istorie, literaturã, drept, mu -zicã psalticã, geografie, logicã, a constituit unfond de mare valoare donat Academiei Române.El a fost primul do na tor la Biblioteca Acade miei.

Barbu Dimitrie ªtirbei, domnitorul ÞãriiRomâneºti, pe care l-am portretizat cu multãatenþie, o personalitate politicã impunãtoare prin mãsurile sale ad min is tra tive, ed u ca tive, cultu -rale ºi juridice, a fost unul dintre amicii mareluiistoric ºi om pol i tic francez François Guizot,ministru al educaþiei ºi apoi prim-ministru petimpul Monarhiei din Iulie în Franþa. Scrierea lui Guizot Istoria generalã a civilizaþiei în Europa(1828) a influenþat atitudinile domnitoruluiªtirbei faþã de boierimea din Þara Româneascãºi faþã de marile puteri europene ale timpului.

Nicolae ªuþu, înfãþiºat de mine ca un in tri -gant josnic ºi ca spion ºi agent de influenþã alexpansionismului im pe rial practicat de habs -

burgi, era un erudit econ o mist, pasionat deli te raturã ºi filosofie. Atitudinea sa profundimo ralã, dezacordul cu unioniºtii ºi intrigileabjecte con tra lui Grigore Alexandru Ghica alX-lea, pe care a dorit sã-l înlocuiascã la tronulMoldovei, fac din el, în opinia mea, un mareticãlos, un personaj profund negativ. Când suntpracticate de intelectuali, ticãloºiile mo rale ca -pãtã o am ploare teribilã. Pentru cã intelectualiidetracaþi sunt mai iscusiþi în ticãloºii decâtoamenii obiºnuiþi.

În fond, din evoluþia istoricã a elitei ro -mâneºti de la mijlocul secolului al XIX-lea, noi, cei de azi, avem multe de învãþat. Popoarele sepot ridica prin elitele lor mo rale, civice ºi pa -triotice. Dar popoarele pot sã ºi decadã prinelitele lor corupte ºi imorale, antipatriotice.

— Vorbiþi de elite mo rale. În acest sens,aº dori sã discutãm mãcar în treacãt ºi despredimensiunea moralizatoare a romanului Spe -ranþa. Aceastã dimensiune moralizatoare estelegatã de o clarã atitudine apologeticã a va -lorilor Ortodoxiei, uºor de constatat în tot ceeace aþi scris. Cei care au comentat proza luiMihail Diaconescu, dar mai ales marile tratateIstoria literaturii dacoromane, Prelegeri deeste tica Ortodoxiei ºi Teologia ortodoxã ºiarta cuvântului. Introducere în teoria lite ra -turii au subliniat în variate moduri di men siu nealor apologeticã ortodoxã. Mihail Diaco nescu s-aimpus ca un apologet activ al credinþei noastreortodoxe ºi strãmoºeºti. De ce aþi adoptat înscrierile dumneavoastrã aceste atitudini mora -lizatoare ºi apologetice?

— Într-adevãr, scrierile mele au o clarãorientare apologeticã ortodoxã. Aplecat pestepaginile mele, la masa de scris, eu nu uit derelaþia fundamentalã între cult ºi culturã. Fãrãdimensiune spiritualã cultura nu poate exista.Sau... poate exista. Dar atunci este nonculturã,anticulturã, pseudoculturã. Nu uit nici de faptulcã, în nefericita noastrã epocã, atacurile mereurepetate la adresa valorilor istorice, religioase,tradiþionale, patrimoniale ºi spirituale ale na -þiunilor europene au produs ºi produc efectedevastatoare. În aceastã privinþã, Kominternul,cea mai mare organizaþie criminalã din istorialumii, ºi pseudoarta numitã pompos avan gar -distã, dar ºi unele cercuri literare, sau redac -þionale, de inspiraþie ºi obedienþã marxistã, troþ -kistã, leninistã, stalinistã, maoistã, castristã, decare unele universitãþi din Occidentul eu ro peannu duc lipsã, au avut ºi au un rol nefast.

În zilele noastre se vorbeºte mult despreunitatea europeanã. Deocamdatã, aceastã uni -


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

tate este un deziderat. Este un proiect frumos.Dar nu o realitate definitivã. Eu cred cã unitateaeuropeanã poate fi construitã nu numai pe bazepolitice, economice, juridice, instituþionale, stra -tegice, ad min is tra tive. Ea poate ºi trebuie sã fieconstruitã, în primul rând, pe baze spirituale ºimo rale, respectiv pe un fundament creºtin. Fi -reºte, nu uit cã, sub as pect confesional, euro penii sunt ortodocºi, catolici, luterani, an gli cani,calvini. Dar eu mai ºtiu cã tot ceea ce îi uneºte pecreºtini este infinit mai puternic decât ceea ce îideosebeºte. Spun cã îi deosebeºte, nu cã îidesparte. Când vorbim de caracterul creºtin alliteraturii, muzicii, artelor plastice, filosofiei sau sociologiei ne amintim, desigur, cã toþi mariicreatori din istoria culturii rom âne au fost,într-un mod sau altul, apologeþi ai Ortodoxieinoastre. Cantemir, Eminescu, Goga, Grigo res cu, Luchian, Nicoale Paulescu, Blaga, MirceaVulcãnescu, Noica, Arghezi ºi mulþi alþii, alecãror nume ar putea fi înºirate pe zeci de paginiºi despre care am putea discuta zile ºi sãptãmâniîntregi, sunt apologeþi ai Ortodoxiei. Credinþacreºtinã se adreseazã tuturor neamurilor, dar ºifiecãruia dintre noi, în parte. În bisericã, toþicredincioºii – bãrbaþi ºi femei, clerici ºi laici – au vocaþie mãrturisitoare cu fapta, cu vorba, cu scri -sul, cu rugãciunea, cu întreaga lor viaþã. Teologii erudiþi ºi credincioºii de orice stare pot ºi trebuiesã aibã un limbaj comun. Cei mai învãþaþi teo -logi, savanþii ºi artiºtii care-L mãrturisesc peHristos nu trebuie sã uite cã existã credincioºicare nu au erudiþie, dar pot fi mai buni, maidemni ºi mai presus decât marii învãþaþi, prinautentica lor viaþã în Hristos.

Acesta este sensul celebrei afirmaþii a luiPetre Þuþea, care a spus cã între Im man uel Kant,cu toate subtilitãþile ºi mãreþia lui filosoficã, ºi obãtrânã cu adevãrat credincioasã din cine ºtie cesat uitat de lume, infinit mai presus decât cele -brul filosof este femeia care nu L-a trãdat peHristos. Þinuta moralã a acestei bãtrâne rever -bereazã nu numai în mediul în care trãieºte ea, ciasupra lumii întregi.

Eu sunt convins cã eforturile ºi subtilitãþile teologiei spec u la tive sunt acum mai necesare caoricând în istorie. Dar aceste eforturi sunt in -utile, dacã ele nu determinã în cei ce le aud, lecitesc, ºi le însuºesc sau le discutã o autenticãviaþã în Hristos. Teologia este vie doar dacãreuºeºte sã creeze trãitori ai valorilor creºtine,mãrturii cu o tãrie intelectualã ºi, mai ales, spiri -tualã de neînfrânt. Preoþia este cea mai înaltãvocaþie a omului. Ea este mai presus de vocaþia

artisticã, ºtiinþificã, politicã sau de orice alt tip.Preoþii noºtri au succesiune apostolicã. Preoþialor este sacramentalã. Este sfântã ºi sfinþitoare.Este o Sfântã ºi Mare Tainã. Nu trebuie sã uitãm însã cã, alãturi de preoþia sacramentalã ºi îm -preunã cu ea, existã ºi o preoþie generalã, afiecãrui credincios. În acest sens, în con for mi -tate cu învãþãtura Bisericii noastre ortodoxe ºistrãmoºeºti, fiecare persoanã este un preot alcreaþiei di vine, chemat sã slujeascã luiDumnezeu ºi oamenilor.

Pentru mine, cel mai înalt model spir i tualºi uman este tatãl meu, preotul ºi învãþãtorul deþarã Aurelian Diaconescu de la Vul tu reºti-Muscel. Alt model, mai im por tant, mai presusdecât el, eu n-am gãsit. Personalitãþi ca Dumitru Stãniloae, pe care am avut bucuria sã-l cunoscper sonal, Nichifor Crainic ºi Ioan G. Coman,adevãraþi arhierei ai teologiei ortodoxe ro mâ -neºti în secolul trecut, sunt, de asemenea, pentru mine, strãlucite modele intelectuale, civice ºimo rale.

Atitudinea mea moralizatoare, dar maiales cea apologeticã, în raport cu valorile Orto -doxiei noastre este tutelatã de modelele inte -lectuale ºi mo rale în care mã regãsesc.

— Cum se gândeºte romancierul, teo lo gul, istoricul ºi esteticianul Mihail Diaconescu la 24ianuarie, ziua Unirii Principatelor Române?

— Ca la o zi sfântã în istoria eroicã ºijertfelnicã a neamului românesc de pre tu tin -deni. Toþi istoricii români ºi strãini sunt deacord cu constatarea cã fãrã Unirea Prin ci pa -telor Române la 24 ianuarie 1859, n-ar fi fostposibilã Marea noastrã Unire, proclamatã so l e mnºi irevocabil într-o altã zi sfântã, la 1 decembrie1918. Suntem martori ºi participanþi la acþiunile ºi evoluþiile politice care pregãtesc intrareaBasarabiei în structurile europene.

Fiecare român demn de acest nume do -reºte din adâncul inimii ca blestemata frontierãde pe Prut sã disparã. În cuprinsul acestor ac -þiuni ºi evenimente, amintirea zilelor de 24 ia -nuarie 1859 ºi 1 decembrie 1918 devine far ºicãlãuzã.

Gândindu-ne la aceste zile sfinte, româniide pretutindeni sunt mai buni, mai conºtienþi deei înºiºi, mai deciºi, mai puternici în cuget ºi înspirit.

— Vã mulþumesc respectuos, pentru cã aþi rãspuns la întrebãrile mele!

— ªi eu vã mulþumesc pentru cã aveþibunãvoinþa sã acordaþi atenþie scrierilor mele!


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Sfeºnic în rugãciune sau un Bocet de searã al poetului Traian Vasilcãu

Gelu DRAGOª

De la început, citindu-i, în prima zi deCrãciun poezia, recitind-o cu plãcere ºi in -teres, am constatat cã poezia valoroasã este

universalã, cã reuºeºte sã treacã graniþele de orice fel.Crezul poetului Traian Vasilcãu, printre altele este

acela: „Mori în mine viaþa toatã/ ªi în Domnul – ni -ciodatã”; Timpul poetulului basarabean: „Veacul nostrua fost doar un ceas./ Ai plecat, ºi plecând, te-am rãmas”;Poezia reprezintã pentru fratele de peste Prut: „Sublimãranã mi-i, tainã ºi cântec” ºi se poate vindeca numai „c-oboalã christicã”; Credinþa lui este cã: „Poet rãmân, sãbeau lacrima lumii/ ªi lacrima sã-mi fie-n veci stãpânã,/Mergând cu infinitul mânã-n mânã”.

Citind acest volum de poeme al confratelui TraianVasilcãu, cu o paletã largã de frãmântãri ºi neliniºti, de lacele personale, la cele universale, de la cele „lumeºti”,dacã îmi este permis sã mã exprim aºa, la cele cu adevãrat importante ce þin de renaºterea noastrã spiritualã ºi na -þionalã, de eternitate ºi de ce lãsãm în urma noastrã, con -sider cã acest volum se putea numi ºi Nins de Cuvinte ori pur ºi simplu Bocet, nu cã titlul nu ar fi potrivit.

Pline de metaforã ºi simbolisticã, deosebite sunt ºi poemele Blestem ac tual, Poem cuþarã, Cele trei vârste ale poemului, Cântec pentru dacii noºtri, ºi ne reliefeazã o nouã faþã a poetului, aceea de cunoscãtor a Istoriei Poporului Român, din vremuri imemorabile, dar ºidin timpuri pe care le trãim, noi, contemporanii Domniei Sale.

Poetul Traian Vasilcãu, foarte cunoscut în Republica Moldova, dar ºi în România,membru al Uniunii Scriitorilor din România, autor a 47 de cãrþi, în cea mai recentã carteSfeºnic în rugãciune respectã regulile poeziei clasice, are prozodie ce tinde spre per -fecþiune, în poemele religioase întâlnim ritualuri, pe care le cunoaºte bine, iar titlulvolumului te duce cu gândul la astfel de poezie, dar surpriza pe care ne-o face poetul este cã ea este o poezie de dragoste, ºi printre altele ne vorbeºte cu o muzicalitate ieºitã din comunde Dumnezeu sau/ºi de femeie. Cartea va fi bine primitã de publicul cu Limba Românã îninimã, dar pentru poet premiile nu sunt atât de importante: „Doar Nobelul ceresc în veciconteazã,/ Cum nu e nici un premiu pãmântesc./ Poþi sã ºi mori, în Domnul înviazã/ Tot cee crin în strai jertfelnicesc”.

Se poate observa cã poetul Traian Vasilcãu are lecturi poetice serioase, iar poemeleau o sensibilitate preponderent depresivã. Ar fi interesant dacã poetul ar renunþa la„chingi” ºi ar scrie în vers liber, con sider cã surprizele ar putea fi spectaculoase!

În concluzie, avem de-a face cu un poet basarabean autentic, matur, foarte valoros,pentru care CUVINTELE ºi CREDINÞA reprezintã TOTUL, este esenþa trecerii noastreprin lume.

25 decembrie 2014Lucãceºti, Maramureº


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Provincia pitoreascã vãzutã de un stãpân al umorului nobil

Ioan DRAGOª

Scriitor polivalent ºi pro lific, Mar ianIlea încheie în forþã anul ce tocmai atrecut ieºind pe piaþã cu romanul

Amintiri din casa scãrii, Editura Limes, 2014.Prozator, dramaturg (acum câþiva ani a primitpremiul Uniunii Scriitorilor din România, la sec -þiunea dramaturgie) poet ºi pub li cist, autoruleste cre ator de teritorii literare (Desiºtea, MedioMonte), pe care cei din acest colþ de þarã le potidentifica ºi în lumea realã.

Proza lui Mar ian Ilea din acest volum esteo „prozã-rapidã”, dacã se poate folosi aceastãsintagmã, adicã în puþine cuvinte se spun foartemulte lucruri: „De douã zile, Margasoiu se sim -þea cãutat de gândul îmbãtrânirii. Îi slãbiserãputerile”… (p. 7) sau „Auzi aplauzele? Oa meniibat din pãlmi ºi dau din picioare. O sã dãrâmecortul”… (p. 22) ori „E ora ºase di mineaþa. Mar -ga soiu s-a trezit ºi e liniºtit. I-a scris Aureliei oscrisoare lungã cât un fular tri cotat. Douãzecide ochiuri – unul pe faþã, altul pe dos, cu cir -cum ferinþa gâtului mãsuratã”. (p. 82-83).

Unele capitole sunt scrise ca niºte scenedintr-o piesã de teatru, cu personaje ºi replici. Încapitolul V, de exemplu, personajele Margasoiu, Strâmbãturã, Cãtanã, Nãduºitu îºi rostesc re -plicile unul dupã altul, iar umorul autorului îºiare o dublã sursã, atât numele personajelor, cât ºi replicile acestora: „Prin parcul sec u lar ne vomplimba la braþ cu domniºoarele binefãcãtoare din þinutul cel mai apropiat”… (p. 54).

Mar ian Ilea cunoaºte regulile. Este im por -tant cum debuteazã o prozã bunã, ce magie exer -citã încã de la prima frazã.

Iatã câteva fraze elocvente din prima pa -ginã a romanului despre care facem vorbire:

„Douã zile ºi douã nopþi cerul a apãsatoraºul ca o perdea groasã ºi transparentã. Oa -menii umblau cocoºaþi ºi nervoºi”; „îºi simtetimpanele ca douã pânze de paianjen pe caresaltimbacii saltã haotic”.

Aº vrea sã amintesc aici ºi valenþele poe -tice ale prozei lui Mar ian Ilea. Unele pasaje din

romanul Amintiri din casa scãrii pot fi citite caadevãrate poeme în prozã:

„Întâia dimineaþã a cãlãtoriei are întot -deauna cerul senin…

Circul seamãnã cu un oraº. Strãzi, case, feli -nare. Cum se numeºte oraºul în care te-ai nãscut?

Eu joc pe scenã înainte de a învãþa rosti -rea. Din scutece. Sunt un ex em plar rar, nãscut în captivitate…

ªoareci înnebuniþi de luminã dispar înpereþi…

Primãvara vin ºi toamna se duc, pri mã varavin ºi toamna se duc, frumoase frunze de nuc,bolnave, veºtede ºi soarele ce trece prin ele cabisturiul la ser prin þesuturi, prin celule, pânã lalocul bolnav. Îþi pãteazã ochii soarele acesta pu -ter nic, parcã ar fi multe cãlimãri pline cu cer nealã în iris, se umple albuºul cu pistrui. Pistrui mari”.

Au formulat opinii asupra prozei auto -rului nume grele ale criticii literare româneºti.Iatã ce spunea Lucian Raicu, în 1991, în revistaVatra, dupã apariþia romanului Desiºtea: „De -siºtea este o matrice în clocot, o provincie pito -reascã, excesivã, cu deprinderi ºi tradiþii vi o lent lo cale, dar o provincie a Lumii – a lumii mari,un spaþiu românesc ºi neprevãzut, nistruºnic decosmopolit totodatã, un þinut transilvan al neui -tatului imperiu, un þinut bizar-eu ro pean”…, iarMihai Dragolea în revista Steaua, din sep tem -brie 1991, crede cã „în Mar ian Ilea avem unautor ardelean subtil ºi bun stãpân al umoruluinobil, care nu desfiinþeazã, ci e semnul uneiiubiri exigente”.

Am citat fragmente din aceste referinþecritice pentru cã ele se potrivesc ca o mãnuºã ºiromanului Amintiri din casa scãrii. Autorul fa -ce încã o datã dovada cã este un „bun stãpân alumorului nobil”, cã are un discurs „când di rect,de un re al ism dur, când ingenios, plin de în -chipuirile unei lumi viguroase” (Eugen Simion,România literarã, 21 martie 1991), iar aceastãcarte demonstreazã, dacã mai era nevoie, cãMar ian Ilea este un prozator de excepþie.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

În siajul hazarduluiViorel TÃUTAN

ION BARBU ÎNTRE SENSIBILITATE ªI RIGOARE

Întâlnirea cu op era lui Ion Barbu nu estedintre cele mai comode, cu precãdere pentru li -ceeni, atunci când au de abordat în studiu, prin pro -grama ºcolarã, poezia lui Tu dor Arghezi, GeorgeBacovia ºi Lucian Blaga, poeþi care ºi-au lãsatamprenta personalitãþii în crearea unor limbaje ºidirecþii poetice noi, însã (relativ) facil com pre -hensibile, cel puþin aparent.

Tocmai de aceea Ion Barbu, înzestrat cu osensibilitate ºi, în aceeaºi mãsurã, cu inteligenþãacute, îºi propune sã aducã literatura artisticã pefãgaºul lex i cal al ºtiinþei, asanând astfel limbajulpo etic ºi patronând o nouã manierã, spectaculoasãîn ermetismul ei.

De aici ºi întrebãrile gen er ate încã de ladebutul autorului Ion Barbu, alias Dan Barbilian.Matematicianul poet sau Poetul matematician ?Cât din unul s-a întâlnit cu celãlalt? Când exce -lentul matematician l-a dominat pe originalulpoet? Ce sentimente l-au minat pe omul de ºtiinþãpentru a fi transgresat între limitele poeticeºti? Aufost aceste sentimente asemãnãtoare, prin explozia de nuanþe, celor depozitate de alþi poeþi în scopulpotenþãrii creaþiei?

„Mã stimez mai mult ca practicant al mate -ma ticilor ºi prea puþin ca poet, ºi numai atât câtpoezia aminteºte de geometrie”, declara Ion Barbuîntr-un interviu realizat de I. Va lerian ºi apãrut înViaþa literarã, an I, nr. 36/5 februarie 1927.

În ce mãsurã se împletesc, însã, rigoareaºtiin þei cu sensibilitatea generatã ºi generatoare deartã, vom încerca sã demonstrãm prin comentariul a trei dintre cele mai importante, deci relevante, poe -me ale sale. Îndrãznim sã afirmãm cã acestea suntsit u ate în punctul de contiguitate între mate maticã ºi poezie, fiind teoreme care îºi aºteaptã demon stra -þiile prin cãi di verse de ilustrare ºi rezolvare.

Joc secundTitlul oferã cheia poemului, el referindu-se

la o a doua stare a fiinþei umane, cea fictivã, acreaþiei. Poetul încearcã sã creeze o poezie cât maicuratã, în timp analizat profund („Din ceas”), ex -trãgându-i noi potenþe, noi moduri de între buin -þare, existã timpul creaþiei, „dedus”, obþinut dintimpul Uni ver sal în perioada unui an, o culme sprecare natura umanã tinde, departe de frãmântãrile ce

nu aparþin firii poetului („...adâncul acestei calmecreste,”). Dorinþa respectivã (culme), reflectatã de fiinþa umanã („Intratã prin oglindã”) apare pre -cum o puritate celestã obþinutã prin izbãvire ºiizbãvitã totodatã („...mântuit azur”) de orice dog -me, o eliberare exhaustivã. Poetul are rolul de adeschide cãrãri nestrãbãtute, presãrate cu necu -noaºteri omeneºti.

Izvorârea „jocului secund”, un joc atât deserios, cu atâtea implicaþii, se face dintr-un spaþiuaflat la dispoziþia raþiunii poetului care îi modificã forma, pentru cã nu poate sã-i schimbe fondul.Apoi poetul revine din admiraþia macro cos mo -sului în adâncul sãu, în microcosmosul chin te -senþelor, al celor mai con cise ºi gen er ale formule.Astfel, nadirul apare ca un punct de concentraþieîntr-o emisferã cereascã (spaþiu celest) interioarã,spiritualã. Nadirul este la tent, deoarece el existã în fiecare dintre noi, aºteptând sã fie activat. Poetul e dintre aceia care, însumând toate sentimentele derezonanþe muzicale, le frãmântã (le „istoveºte”) în cãutãrile sale. Poetul stã ascuns necunoscut înmarea omeneascã, precum o meduzã ce seconfruntã cu mediul, dar care rãsunã prin sunetestrãbãtute de idei umane inegalabile, nu asemenea unui clopot ba nal.

Încercând o interpretare pornind de la ulti -mele versuri înspre începutul poemului, „joc(ul)secund poate fi tocmai arta vãzutã altfel decât seobiºnuieºte, el încercând sã-i dea altã dimensiune. „Cirezile agreste” pot fi în viziunea poetului toþicreatorii de frumos care i-au precedat strãlucind,care au deschis noului cãi inedite de exprimare ºiînþelegere. Ion Barbu vrea sã se desprindã oa -recum bru tal de vechile tipare ºi, folosindu-se demotivul oglinzii, sã reuºeascã o nouã definiþie, noi mãºti ale poeziei. El „istoveºte” în încercarea de aschimba, de a depãºi nivelul „harfe(lor) rãsfirate”al predecesorilor sau chiar al unora dintre contem -poranii sãi, ascunzând partea pe care o considerãfãrã sens pentru a face loc poeziei inteligente.

Riga Crypto ºi Lapona EnigelDupã cum am vãzut, Ion Barbu a fãcut

distincþia între poezie ºi matematicã, dar dis ci -plina cãreia i se consacrase îºi împlântase adâncrãdãcinile în simþurile fine ale poetului. De aceea


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

suntem atraºi sã apreciem cã balada sugereazãimaginea viziunii barbiene asupra modului deîntâl nire a reprezentanþilor celor douã lumi di -ferite: aceea a laponei Enigel, care se îndreaptã(spir i tual) as cen dent, spre soare, ºi cealaltã, alcãrei reprezentant este Crypto, neputând realizadesprinderea din mediul înconjurãtor, dar care in -tuieºte capacitatea de evoluþie. Riga este pregãtitpentru întâlnirea cu un personaj su pe rior prin in -termediul cãruia sã obþinã apropierea de per fec -þiune. Acest personaj este Enigel, popositã pe do -meniul lui Crypto. Prin întâlnirea dintre cei doiautorul dezvãluie câteva dintre concepþiile saleasupra reprezentanþilor a douã moduri de gândireºi de viaþã opuse. Lapona Enigel, fiind superioarã,îºi parcurge drumul vegheatã de suprema zeitate:Soarele cu sufletul-fântânã.

În poiana bureþilor, Riga o întâmpinã ºicautã s-o ademeneascã oferindu-i fragi, pentru cãse lasã condus de legi nescrise ale ospitalitãþiitradiþionale. Enigel refuzã, pentru cã ea nu cautãfructele în sine, ci doar pentru prospeþimea lor, unsimbol al vieþii. Nici mediul umed al bureþilor nu-ieste acceptat, cãci îi este strãin, ostil, inadecvatunei vieþi sãnãtoase.

Sãrmanul Rigã, neînþeles de poporul sãu, oimplorã cu disperare pe laponã sã-l ia în pe re -grinãrile ei. Dar drumul e lung, iar lu mina esteduºmanã Rigãi cam necopt (neiniþiat), acesta ne -putând urma cãile cunoaºterii strãbãtute de Enigel.Martiriul fi nal al regelui este zadarnic, cu toate cãrevolta împotriva condiþiei iniþiale repre zintã afir -marea capacitãþilor ascunse, neex ploatate, aflateînlãuntrul oricãrui individ: „Iar în fãptura mai fi -ravã/ Pahar e gândul, cu otravã”.

Anatema dispreþului este aruncatã asupra re -gelui pentru încercarea (erezia) de a realiza o nouãexistenþã.

Ne-am obiºnuit sã asimilãm acceptând ideea apartenenþei acestui poem la categoria/ specia „ba -ladã”, aºa cum ne-o propun teoreticieni ºi criticiliterari prestigioºi ºi cum însuºi poetul o suge -reazã. Îndrãznim sã adãugãm ipoteza con form cã -reia poemul este pe jumãtate fabulã. Lumea în carene in tro duce poetul este una de mult apusã. În -ceputul, sub semnul ospãþului nupþial, poate sã fieintroducerea într-un basm generat de viaþa me -dievalã, pentru cã la nuntã este invitat un menestrel (sau trubadur) menit sã-i înveseleascã pe nuntaºi.De data aceasta, însã, povestea rimatã este maidegrabã tristã, cu accente groteºti. Crypto pare a fiun prinþ transformat în ciupercã de vrãjile unei„mânãtãrci”. Izbãvirea de vrajã poate fi dragosteaunei fete care ar accepta sã-l iubeascã sau sã secãsãtoreascã primindu-i dragostea. De aici ºi in -sistenþa propunerii care urmeazã calea etapizatãspre umilinþã, Crypto devenind sclavul propriilor

aspiraþii obsesive. Finalul poemului poate fi asi -milat moralei unei fabule.

Oul dog maticCon form teoremei lui Gauss, atât de ad -

miratã de Dan Barbilian, „max i mum de gând înmin i mum de cuprindere”, poetul cautã sã sur -prindã momentul unic al realizãrii perfecþiunii casperanþã în clipa apariþiei vieþii ºi apoi a puterii deextaziere a spiritului în faþa acestei realizãri. Deci, nerezistând tentaþiei de a ne trage cu el înspreabsolut, poetul ne transpune într-o lume îmbibatãcu elemente comune, dar înveºmântatã în formenoi. Pretextul este introdus prin dogmã, a cãreitãlmãcire subliniazã tocmai existenþa impre vi zi -bilului asupra fiinþei frãmântate perpetuu. Oului,deasupra cãruia pluteºte dogma, i se creazã unmit, mitul creaþiunii. Oul nu este germenul vii -toarei fiinþe? Ion Barbu cautã per ma nent întãrireasa, nedorindu-i distrugerea, în vederea pãstrãriiunui pitoresc al existenþei. Tristeþea soarteiacestui produs, a cãrui formã aminteºte o primarãperfecþiune, este determinatã de vocaþia lui de a fipropus spre admiraþie, contrar cu moartea cãreia îi este destinat („...viu ou, la vârf cu plod,/ Fãcut esã-l privim la soare!”)

Se face deosebirea încã din faza incipientã a poemului între oul sterp, cãruia ar trebui sã-i dãmo întrebuinþare practicã, ºi acela care va da naºtere vieþii. Dar soarta este supusã hazardului, oul cuevoluþie necunoscutã este leagãn al morþii ºi alvieþii („...noul ou,/ Palat de nuntã ºi cavou”.).

Înconjurat fiind de forme protectoare, sereali zeazã un ciclu în care sunt înlãnþuite înce -putul ºi sfârºitul, ca ºi visul întrerupt al cãruideznodãmânt nu va fi aflat niciodatã („Din treiatlazuri e culcuºul/ În care doarme nins albuºul/Atât de galeº, de închis,/ Ca trupul drag, surpat învis”.).

Versurile se ridicã uºor, culme cãtre „polulplus”, loc al puritãþii „unde glodul/ Pãmântuln’a-ajuns”, pentru atingerea gãlbenuºului, centrual viitorului nãscut, care împreunã cu protocolarul albuº formeazã parcã un nesfârºit sãrut („Sãrutulplin.”), dar gãlbenuºul, cãruia poetul îi conferãcoordonate de masculinitate, oferã sãrutul. Semnal înþelegerii silite sau simbiotice? Dialogul careurmeazã vizualizeazã omul ca un com plex de pã -cate iremediabile, ironic interogar dacã dogmafusese vreodatã penetratã, cãci curajul sãu numerge atât de departe („Om uitãtor, ireversibil,/Vezi Duhul Sfânt fãcut sensibil?/ Precum atunci ºi azi/ întocma:/ Mãrunte lumi pãstreazã dogma”.).

Acestui personaj ba nal îi este opus adevãrul unei perfecþiuni viabile, o întruchipare a dogmeicare se poate autodistruge dând naºtere unei lumiadevãrate („Sã vezi, la bolþi, pe Sfântul Duh/Veghind vii ape fãrã stuh;/ Acest om-simbol þi-iaduc,/ Om ºters, uituc”.). Ploconul oului distrus


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

fizic, o prezenþã fantomaticã, este refuzat, ce rân -du-se energic un purtãtor de viaþã pentru înãlþareaspre divinitate ca un semn al aflãrii perfecþiunii.(„Nu oul roºu,/ Om fãrã saþ ºi om nerod,/ Un ou cuplod/ Îþi vreau, plocon, acum de Paºte;/ Îi urcã-nsoare ºi cunoaºte!”).

Atmosfera închisã, cuprinsã de teama sfâr -ºitului, duce la observarea ciclului evolutiv, cuînceputul sãu, dar ºi cu inevitabilul fi nal („În gãl -benuº,/ Sã roadã spornicul albuº,/ Du rata-îns crie-n noi, o roatã.”), totul dominat de dogmã ca o legeuniversalã la care sunt supuse toate fiinþele(„Întocma – dogma”.).

Refrenul ce apãruse încã din primele versurise reia („Încã odatã:/ E, Oul, celui sterp la fel”,).Perechea oului fe cund existã ca ou sterp, o con -tragreutate – piesã de muzeu necesarã exem pli -

ficãrilor, deci care nu trebuie distrus pentru a nufragmenta mitul care îl înconjoarã ºi nici sã nu fie„dat la cloºcã” pentru acelaºi motiv, cãci altfeladevãrul ar fi dezvãluit („Dar nu-l sorbi. Curminuntã-n el,/ ªi nici la cloºcã sã nu-l pui!/ îl lasã’npacea-întâie-a lui”.).

Finalul poemului surprinde o negaþie spi -ritualizatã prin care poetul nu vede sfântã decâtidea creaþiunii ºi incrimineazã actele al cãrordestin este imprevizibil. („Cã vinovat e tot fã -cutul/ ªi sfânt, doar nunta, începutul”.).

Ion Barbu rãmâne con stant un cãutãtor alelementelor ce pot sugera perfecþiunea. Poemelesale aduc imaginea lumii percepute prin mijloacematematice, dar trecute prin sensibilitatea poetu -lui într-o contopire imuabilã cu adevãrata poezie.

Notã

Eseul pe care l-am propus spre publicare nu-mi aparþine decât în proporþie de 5 la sutã,adicã atât cât am socotit, atunci când l-am redescoperit, cã e necesar impactului cu lectorulaparþinând stratului mediu al învãþãmântului liceal. Destinul sãu a fost marcat de o stranie ºi, înfond, banalã aventurã, interesantã pentru amatorii de amãnunte nu întotdeauna suficient depicante pentru a zgândãri majoritãþi.

Dar despre ce e vorba? Aºa cum au fost, sufocante ºi ades brutale, evenimentele care ne-auînsoþit dezvoltarea (pentru o bunã parte dintre noi – frustrante, creând false personalitãþi în planulculturii) s-au derulat cu mai multa sau mai firava naivitate a tinereþii. Mã re fer, acum, la eºantionulumanistic, cu ac cent pe învãþãmânt ºi educaþie. Ieºiþi de pe bãncile universitãþilor, unde bene -ficiaserãm de bogata dotare a bibliotecilor, cu fondul „se cret” cu tot (accesibil selectiv doar unoradintre cadrele didactice universitare; nu-mi mai provoc reacþii ad verse fãcând supoziþii), ne-amrãspândit pe la di verse instituþii din „scumpa noastrã patrie” (redacþii ale unor ziare, reviste ºiedituri, comitete pentru culturã ºi artã, posturi centrale ºi regionale de ra dio ºi televiziune), înfuncþie de pile, cunoºtinþe ºi relaþii – pcr, nu-i aºa? – în care ni s-a permis (impus) intrarea.

Cauze intime, ce þin de statutul so cial, fa mil ial, m-au determinat sã aleg învãþãmântul. Dinsalariul încurajator de instalare, m-am abonat la câteva reviste de culturã, mizând pe faptul cã,deºi le gãseam o parte la biblioteca orãºeneascã, nu reuºeam sã-mi planific timpul lecturii înfuncþie de orarul acesteia. Tri buna, Steaua, Secolul XX, Fa milia, România literarã, Luceafãrul,Viaþa româneascã, Convorbiri literare ºi, ei da!, Amfiteatru. Locuiam cu pãrinþii, în casa noastrãdin apropierea centrului micuþei urbe, la curte, cum se spune astãzi în unele pãrþi ale þãrii. A venitºi pe la noi „sistematizarea”, ne-au luat „tovii” casa, finalizatã de construit în 1975, au demolat-oîn 1980 ºi ne-au mutat într-un bloc nou. Pãrinþii mei, eu, soþia mea ºi cei doi copii ai noºtri –într-un apartament cu patru camere. Intrasem ºi noi în rând cu lumea marilor cen tre ur bane.Mi-am transferat cele aproximativ douã mii de cãrþi ºi colecþiile de reviste ºi le-am distribuit princamere, pe hol ºi pe balcoane. ªi, pentru cã nu primeam apã rece decât de douã, trei ori pe zi, iarapã caldã – o datã pe sãptãmânã, inundaþiile pe care le provocam intempestiv unii altora eraudestul de frecvente. Una dintre acestea mi-au înmuiat zdravãn colecþia de publicaþii ºi o parte acãrþilor. Era vara, astfel încât le-am recuperat în bunã parte expunându-le soarelui în curteablocului. Apoi, am început sã decupez din corpul lor ºi sã grupez tematic în plicuri ceea cesocoteam cã mi-ar putea fi de folos pe viitor. Ce naivitate!

Unul dintre fragmentele salvate în felul acesta era un orig i nal, socotisem eu, eseu despreIon Barbu. Însã atunci când l-am decupat, dintre paginile revistei Amfiteatru, n-am observat cã îlneglijasem tocmai pe autor. Redescoperit, la o triere mai recentã, dupã 1997, într-unul dintreplicuri, gândind sã-l multiplic pentru elevii mei interesaþi, am constatat absenþa autorului ºicâteva fragmente aproape ºterse de timp sau de uscãciune. ªi, atunci, am hotãrât sã-l propulsez înpaginile vreunei reviste sugerându-i sã-ºi caute autorul. O fi apãrut în vreun man ual sau o carte?Cine sã mai poatã cerceta în vârtejul celor mai recenþi ani, cu explozia lor editorialã? Doarîntâmplarea. Dacã îl încredinþez acum revistei Fa milia românã, mizez doar pe haz ard. Însã eseulîn sine mi se pare util nu doar elevilor interesaþi.


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Sãluc Horvat – 80

Dr. Mircea POPA

HORVAT, SÃLUC (23 iunie 1935,ªigãu, judeþul Cluj), critic ºi istoricliterar, ed i tor, bibliograf. Pãrinþii

Grigore ºi Paraschiva, þãrani. Studii secundare laªcoala profesionalã din Dej (1949-1952), Liceul„Em. Gojdu” din Oradea (1952-1955), completatela Institutul Ped a gogic din Baia Mare ºi Facultateade Filologie din Cluj. Secretar al Universitãþii dinBaia Mare (1961-1967), apoi bibliograf la Biblio -teca Institutului de Învãþãmânt Su pe rior din BaiaMare ºi di rec tor al acesteia (1990-1997), di rec toral Editurii Universitãþii de Nord (1998-2004), di -rec tor executiv al revistei „Nord literar”. A debutat în 1961 în „Pentru so cial ism”, colaborând ul te riorla „România literarã”, „Luceafãrul”, „Tri buna”,„Ateneu”, „România km 0”, „Geneze”, „Bi bli ote -ca” etc. ºi devenind preºedinte al Cenaclului Scrii -torilor din Baia Mare ºi preºedinte al AsociaþieiScriitorilor de aici. Face parte din mai multe aso -ciaþii ale bibliotecarilor ºi obþine mai multe di -plome ºi premii: premiul Eminescu pentruÎnsem nãri despre Eminescu la „Cãrþile anului2000”, ºi pentru volumul despre Rebreanu la Sa -loanele „Liviu Rebreanu” de la Bistriþa (2002);premiul „Poesis” pentru publicisticã eminescianã(2010). A fost declarat Cetãþean de onoare al mu -nicipiului Baia Mare (2009). Ca bibliograf a re -dactat mai multe lucrãri de specialitate, întocmindindicele bibliografic al revistelor „Limbã ºi lite -raturã” (1955-1970), al revistei „Viaþa socialã”(1976), al „Revistei minelor” (1980) sau cel de -dicat Personalului di dac tic de la Universitatea dinBaia Mare (1991), biobibliografia „Gh. Bulgãr”(1996) sau manualele Introducere în biblio te co -nomie (1996) ºi Biblioteconomie (1979), dar ºi unDicþionar al scriitorilor maramureºeni. În ultimiiani s-a remarcat prin investigaþiile documentareprivind viaþa ºi op era lui Mihai Eminescu, do -meniu în care a publicat, rând pe rând, volumele:Mihai Eminescu în memoria timpului,1988, MihaiEminescu. Dicþionar cronologic, 1994, Însemnãridespre Eminescu, 2000, „Luceafãrul” ediþie bi -bliofilã (2000), Eminescu ºi comentatorii sãi,2009, De la Titu Maiorescu la Petru Creþia. Con -tribuþii la un dicþionar al eminescologilor, 2010.Alte douã cãrþi vin sã completeze demersurile saledocumentare: Liviu Rebreanu „Ion” – universuluman, 2002, ºi Însemnãri pe margini de cãrþi, 2005.

Preocupãrile de critic ºi istoric literar ale luiSãluc Horvat derivã din fibra sa de bibliograf ºi

ed i tor, din meseria de bibliotecar practicatã cuardoare ºi pricepere o bunã parte din viaþã. Aici, în bibliotecã, omul de culturã s-a apropiat de parteamai puþin cunoscutã a destinului cãrþilor, deraporturile dintre scriitor ºi ed i tor, de aportul unor

reviste literare la viaþa literarã a epocii. Având laîndemânã posibilitãþi mul ti ple de investigaþie, el adepãºit faza consemnativã a evenimentelor li te -rare, trecând încet-încet la faza interpretativã, încare factorul biografic se împleteºte cu cel cul -tural, realizând o operaþie de plasare a operei încon text istoric ºi de cercetare a ramificaþiilor mul -ti ple ale receptãrii literare. Pasionat de istorie ºi de avatarurile prin care trece afirmarea ºi impunereaunei creaþii în viaþa publicã, de la momentul ela -borãrii, la impactul ed i to rial ºi de aici la impactulei asupra publicului, S.H. este decis sã tranºeze cuseriozitate etapele destinului unei cãrþi sau al unuiautor, sã refacã, treaptã cu treaptã drumul spreafirmare al acestuia. Scociorâtor prin reviste ºiarhive, pasionat de reconstituiri migãloase ºi do -cumentate, rezultatul muncii lui S.H. e unul caretrebuie apreciat pe mãsurã. Zelul ºi devoþiunea cucare s-a apropiat de op era eminescianã ridicã va -loarea demersurilor autorului la nivelul cu carene-au obiºnuit marii sursologi ai vieþii acestuia,un Torouþiu, un G. Bogdan Duicã, un Gh. Bulgãr,reuºind sã proiecteze în lu mina timpului de astãzio imag ine cât mai curatã ºi mai epuratã de mo -lozul adiacent. Autorul pipãie îndelung calitateaºi provenienþa materialului înainte de a se rostiasupra lui, face raportãrile necesare ºi reþine de


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

obicei esenþialul, opinia justã. Astfel de evaluatorisunt din ce în ce mai puþini, câmpul investigaþiiloreminesciene fiind invadat în ultimul timp de totfelul de aventurieri ºi obsedaþi de scenarii poli -þieneºti, de comploturi ºi secretomanii de culise.Lui Sãluc Horvat îi repugnã acest tipar al aventuriibiografice, el raportându-se de obicei la eve ni men -te ºi lucruri consacrate, con sol i date valoric, pe care le ordoneazã ºi le supune unei probe a sigiliuluiautenticitãþii. Astfel peisajul caracteristic epocii de afirmare creatoare a lui Eminescu este radiografiatîn funcþie de principalii lui exponenþi (Însemnãripe margini de cãrþi), în timp ce în cazul lui LiviuRebreanu reuºeºte sã focalizeze atenþia asuprauma nitãþii lui vaste, diversificate ºi asupra pro -blemelor satului românesc, atât transilvãnean(Ion), cât ºi muntean (Rãscoala), identificând celemai dramatice momente din istoria acestora, le gate de posesia asupra pãmântului ºi de exploatareasocialã a clasei þãrãneºti. O atenþie sporitã acordãel personajului prin ci pal din Ion, vãzut ca un pur -tãtor de cuvânt al þãrãnimii sãrace, cel care con -centreazã în el simbolistica vieþii satului tran sil -vãnean, apelând la o tehnicã a portretului în evan tai,cu o mare plurivocitate de sensuri („Ion” – uni -versul uman). Partea de rezistenþã a cer ce tãrilorsale sunt le gate de fixarea în timp a por tretuluieminescian, cãruia îi redã dimensiunea uma nã ca -racteristicã. Eminescu va constitui pentru el prilejde rememorare al drumului parcurs de poet, de la

cei dintâi ani petrecuþi la Ipoteºti, pânã la perioada maximei creaþii ºi a gazetãriei devorante de la„Timpul”, când implicarea sa în viaþa so cial-politicã atinge cotele maxime. Pe acest fundal alreconstituirii unei epoci prin figurile ei ca rac -teristice se înscrie ºi o altã lucrare a lui, intitulatãDe la Titu Maiorescu la Petru Creþia. Contribuþiila un dicþionar al eminescologilor (2010), undeasistãm la o bunã situare în timp a unor per -sonalitãþi de primã mânã ale epocii eminesciene,im pli cate, într-un fel sau altul, în procesul deimpunere a creaþiei poetului nostru naþional. Evorba nu mai puþin decât de 91 de personalitãþiliterare, care, prin scrisul lor pe teren critic sauprin munca editorialã, au încercat sã ofere pu -blicului românesc noi faþete ale polimorfismuluieminescian. E o întreprindere cu totul lãudabilã,deoarece autorul cântãreºte cu mare grijã ºi cudiferenþele de rigoare, contribuþia a cel puþin patru generaþii de cãrturari români la periplul emi nes -cian: generaþia contemporanilor lui Eminescu, ge -neraþia editorilor ºi a exegeþilor de pânã la PrimulRãzboi Mondial, generaþia interbelicã ºi generaþia actualã. În spe cial generaþia actualã, care s-a strã -duit sã-i fixeze o nouã înfãþiºare meritã a fi amin -titã, de la Eugen Simion la Nicolae Georgescu,Mihai Drãgan, Dan Mãnucã, Mihai Cimpoi, Tu -dor Nedelcea, Theodor Codreanu ºi Petru Creþia,generaþie care a diversificat extrem de mult pers -pectivele ºi unghiurile de vedere ale abordãrilor.

SCRIERI: Mihai Eminescu. Dicþionar cronologic,1994 (ed. a II-a, 2013 cu o prefaþã deMircea Popa); Dicþionar de ortograme, 1994 (în colab.); Introducere în biblioteconomie,1996; Gh. Bulgãr. Biobibliografie, 1996; Însemnãri bibliografice, 1997; Însemnãri despreMihai Eminescu. Studii ºi articole, 2000; Liviu Rebreanu – universul uman (prefaþã de Gh.Glodeanu), 2002; Însemnãri pe margini de cãrþi (cu o prefaþã de C-tin Cubleºan), 2005; De laTitu Maiorescu la Petru Creþia. Contribuþii la un dicþionar al eminescologilor, 2010; Croniciºi comentarii literare (prefaþã de Florian Roatiº), 2010; Liviu Rebreanu: „Ion”. Biografia unei capodopere (cu o prefaþã de Gh. Glodeanu), 2011. Ediþii: Mihai Eminescu, „Luceafãrul”,ediþie bibliofilã, 2000.

REPERE BIBLIOGRAFICE: C. Cubleºan, Dicþionar cronologic Eminescu, TR, 1995,nr. 26-27; Gh. Glodeanu, Dicþionarul cronologic, TR, 1995, nr. 26-27; Ion Buzaºi, S. Horvat,Dicþionar cronologic, ST, 1996, 1-2; C. Cubleºan, Eminescu în perspectiva criticii, 1997;Gh.Bulgãr, Eminescu în cultura românã, 2000; Laura Temian, Scriitori maramureºeni. Dicþi -onar biobibliografic, 2002; Ion M. Mihai, Scriitori din Maramureº. Analize ºi interpretãri,2003; V. R. Ghenceanu, Comentarii de sâmbãtã, 2004; Daniela Si tar Tãut, „Ion”– o posibilãpoeticã, „Nord literar”, 2004, 2; C. Cubleºan, Comentarii critice, 2008; Augustin Cozmuþa,Pagini de criticã literarã, 2010; V. Iuga, Oameni de seamã ai Maramureºului (cu o prefaþã deMircea Popa), 2010; Viorel Mureºan, Un dicþionar de eminescologie, „Caiete silvane”, 2010,6; Augustin Cozmuþa, Itinerar eminescologic, „Nord literar”, 2010, 6; Mircea Popa, De la TituMaiorescu la Petru Creþia, „Cuvântul liber”, 2011, 7: Vasile Leschian, De la Titu Maiorescu,F, 2011, 3; Liviu Papuc, Pe lângã Eminescu, Cuvântul liber, 2012, 1; Manuela Pintea,O posibilã tipologie a personajelor rebreniene, „Nord literar”, 2012, 2.


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AUGUSTIN COZMUÞA ÎN DIALOG CU SÃLUC HORVAT

„Între centru ºi periferie existã o apropieretot mai accentuatã”

Augustin COZMUÞA

Sãluc Horvat este nãscut în 23 iunie 1935, în satul ªigãu, judeþul Cluj. A absolvitFacultatea de Filologie a UBB Cluj. De-a lungul vieþii a desfãºurat ºi continuã sãdesfãºoare o bogatã activitate de istoric ºi critic literar, de pub li cist ºi de istoric alcãrþii. Dintre volumele publicate, menþionãm: Mihai Eminescu, dicþionar cronologic(1994, cu o ediþie revãzutã ºi adãugitã în 2013); Liviu Rebreanu. Ion (2002, cu ediþia aII-a în 2015); De la Titu Maiorescu la Petru Creþia. Contribuþii la un dicþionar aleminescologilor (2010) ºi Mihai Eminescu în critica literarã actualã (2014). Din 2003,de la întemeierea revistei „Nord literar”, este di rec tor executiv al acesteia.

Augustin Cozmuþa: Ar fi interesant ºichiar instructiv de ºtiut cum îþi aminteºti, de laînãlþimea anilor atinºi, momentul în care ai luatprima datã o carte în mânã ºi cum ai dobândit,în timp, conºti inþa valorii ei.

Sãluc Horvat: Este întrebarea care nu aºfi dorit sã mi se adreseze. Rãspunsul mã obligãsã mã întorc la anii copilãriei, de care nu-mi faceplãcere sã-mi aduc aminte, fiind o perioadã tris -tã, plinã de neajunsuri ºi de frustrãri.

Am început ºcoala în timpul ocupãriiArdealului prin Dictatul de la Viena, primeledouã clase (1942-1943) fiind sub îndrumareaunui învãþãtor maghiar, adus în sat, un tânãrarogant ºi orgolios, care se strãduia din rãsputerisã ne înveþe o limbã care ne era to tal strãinã. Pela sfârºitul anului 1943, ºcoala s-a închis, sãlilede clasã au fost transformate în cazarmã pentrusoldaþii rãniþi pe front (probabil nemþi). Dupãrãzboi a venit în sat o învãþãtoare, de data aceasta româncã; ea a adunat copiii de ºcoalã, de toatevârstele, începând un adevãrat pro gram de alfa -betizare (orele þinându-se seara, dupã ce se reîn -torceau elevii de la munca câmpului sau de laîngrijirea animalelor pe pãºune). La sfârºitulanu lui, fiecare elev primea, în funcþie de vârstã,un certificat ºcolar. De un asemenea doc u mentam beneficiat ºi eu, în baza lui reuºind sã urmezo ºcoalã profesionalã.

Dar, revenind la întrebare, pânã pe la pai -spre zece-cincisprezece ani, singurele cãrþi tre -cute prin mânã au fost Abecedarul ºi cartea decitire, dupã care au învãþat an te rior ºi fraþii meimai mari. Pe lângã acestea, cãrþile copilãrieimele au fost aºa-numitele cãrþi vorbite, acele cãrþicare s-au transmis prin viu grai din generaþie în

generaþie (basmele cu fii ºi fiice de împãraþi, cuzmei ºi balauri), „cãrþi” din care am învãþat cãviaþa este o luptã continuã între bine ºi rãu, întredragoste ºi urã, între adevãr ºi min ciunã ºi cã,pentru a reuºi, trebuie sã lupþi.

Dacã facem referire la prima carte realãcititã de mine, din câte-mi amintesc, aceasta afost romanul Mama al lui Maxim Gorki, scrii -torul rus în vogã în acele vremuri. Trecuserãcâþiva ani de la moartea mamei mele ºi probabiltitlul cãrþii mi-a atras atenþia, cu gândul cã voiregãsi încã chipul mamei pierdute. Nu-mi maiaduc aminte ce am reþinut din aceastã carte, nicidacã am parcurs-o pânã la capãt, ceea ce ºtiu ecã niciodatã nu m-am mai întors la ea. De ce?Nu ºtiu.

Rezumând, nu pot sã spun cã, atunci saumai târziu, am întâlnit o carte care sã mã fimarcat în mod deosebit. Am întâlnit însã multecãrþi, mulþi autori la care am revenit mereu.

A.C.: Translând faptele, ar fi la fel deinteresant ºi de instructiv de ºtiut cum te-aisimþit în momentul în care ai þinut în mânãprima carte scrisã ºi semnatã de tine.

S.H.: În mulþii ani petrecuþi printre cãrþi,mi-au trecut prin mâini mii, sute de mii de cãrþi.Pe multe le-am citit pentru formarea mea inte -lectualã ºi profesionalã, pe altele doar le-amrãsfoit pentru a le stabili locul în structura bi -bliotecii, pentru a le uºura drumul spre lecturaaltora. În multe dintre acestea am gãsit lucrurineºtiute, altele au rãmas sim ple piese de bi -bliotecã. Nu de puþine ori, în cãutãrile mele,aveam senzaþia cã nu am întâlnit o carte caresã-mi fie aproape, trãind cu ideea cã aceastaîncã nu s-a scris. Atunci, parafrazându-l pe ce le -


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

brul cãrturar argentinian Jean Luis Borges,mi-am zis ca aceastã carte trebuie sã o scriu eu.Aºa s-a nãscut prima carte scrisã ºi semnatã cunumele meu. Ea s-a numit Mihai Eminescu.Dicþionar cronologic, o carte care, într-adevãr,nu mai fusese scrisã an te rior. Spun acest lucruconvins fiind cã lucrarea este prima încercare dea reconstitui viaþa ºi activitatea marelui poet,altfel de cum s-a fãcut pânã atunci. În locul uneibiografii romanþate, am alcãtuit o biografie princare sã redau personalitatea poetului aºa cum afost ea, cum a fost vãzutã ºi receptatã de con -temporanii sãi, de posteritate.

Ce am simþit în acel mo ment, în careaveam în mânã cartea scrisã de mine, semnatã cu numele meu, e greu de redat prin vorbe. Cucertitudine, bucurie ºi emoþie. Apariþia unei cãr -þi, mai ales prima, poate fi asociatã, metaforicvorbind, cu naºterea primului tãu copil, în careîþi pui speranþa cã îþi va purta numele ºi îl va duce cu cinste mai departe. E firesc ca o astfel debucurie sã fie însoþitã de întrebãri în privinþareuºitei. Cu toate cã aveam o anumitã confirmare a valorii acestei cãrþi prin prefaþa semnatã decunoscutul eminescolog Gh. Bulgãr, gândul cãse vor gãsi scãpãri îmi atenua entuziasmul. Îndo -ielile de atunci au început sã se reducã pe mãsurã ce au apãrut alte ºi alte cãrþi, ele însã nu audispãrut ºi, probabil, nu vor dispãrea nici la cãr -þile ce urmeazã sã aparã.

A.C.: ªi la fel de instructiv ºi de interesantar fi de ºtiut cu ce sentimente ai descoperitexistenþa primei biblioteci în care ai intrat cuscopul de a te folosi de ea în cunoaºtere ºi, ev i -dent, în pregãtirea personalã.

S.H.: Întâlnirea mea cu cartea, cu bi blio -teca s-a produs destul de târziu. Prima marebibliotecã pe care am întâlnit-o, nu pentru stu -diu, ci într-o vizitã, ºi care mi-a rãmas înmemorie a fost Biblioteca Universitarã din Cluj.Se întâmpla prin anul 1953. Nu bãnuiam atuncicã aceasta va deveni principalul loc de formare,aºa cum avea sã se întâmple când am devenit stu -dent al Facultãþii de Filologie din Cluj-Napoca,ºi nici cã, în întreaga mea activitate în domeniulbiblioteconomiei, va fi instituþia etalon la careaveam sã mã raportez mereu, cã aici voi susþineprelegeri sau conferinþe publice ori cã aici îmivoi lansa cãrþile scrise de mine. Dar biblioteca de suflet, în care m-am for mat ca spe cial ist în do -meniu, a fost Biblioteca universitãþii bãimãrene,cu transformãrile parcurse în timp, instituþie pecare am slujit-o peste treizeci de ani ºi pe care,practic, am for mat-o, pornind de la stadiul deînceput pânã ce a ajuns una din bibliotecile uni -

versitare de referinþã la nivel naþional,cunoscutã, prin schimburile de publicaþii ºi prindi verse manifestãri specifice, în multe þãri alelumii.

A.C.: Deoarece te-a preocupat studiereaistoriei cãrþii ºi im plicit a bibliotecii, elaborând lucrãri în acest domeniu, cum vezi acum faptulcã au apãrut al ter na tive de comunicare mo -derne, atât la ideea de carte, cât ºi la conceptulde bibliotecã, tu însuþi nerefuzând ipostaza de afi internaut în mediile virtuale?

S.H.: Înainte de a rãspunde întrebãrii,amin tesc cã se aflã sub tipar, la Editura „ªcoalaArdeleanã” din Cluj-Napoca, volumul cu titlulCartea de-a lungul anilor, în care am trecut înevidenþã etapele semnificative ale evoluþiei cãr -þii, de la tãbliþele de lut la cartea electronicã, dela biblioteca de suluri de papirus ºi pergament la biblioteca virtualã (digitalã). Am scris aceastãcarte din dorinþa de a demonstra „viaþa fãrã demoarte” a cãrþilor ºi rolul avut în dezvoltareasocietãþii umane de-a lungul mileniilor de exis -tenþã ºi de a întãri convingerea cã ea nu vadispãrea, aºa cum încearcã unii sã creadã. Ideeadispariþiei cãrþii s-a nãscut din implicarea totmai accentuatã a tehnicilor electronice în impri -marea, difuzarea ºi stocarea informaþiilor, roljucat pânã în prezent de cartea ºi bibliotecatradiþionale.

Desigur, nu pot fi ne gate ºi nici neglijateavantajele oferite de aceste noi descoperiri, maiales prin aportul ºi importanþa lor din punct devedere practic, cum ar fi reducerea spaþiului dedepozitare, uºurarea accesului la informaþie,con servarea mai bunã.

ªi cartea, ca produs, aºa cum a fost cu -noscutã în milenara sa istorie, cunoaºte unamplu proces de transformare. Se vorbeºte totmai mult de un posibil pericol de dispariþie acãrþii în forma ei consacratã ºi de înlocuirea cucartea electronicã, temere, în opinia noastrã,fãrã fundament. Faptul cã i se va schimba for -matul sau suportul de imprimare nu înseamnãdecât gãsirea ºi a altor modalitãþi de realizare.De fapt, cartea electronicã sau e-book (elec -tronic book), cum este numitã în limbaj spe -cific, este un fiºier dig i tal, care conþine un tex t.Dar, pentru a fi citit, ai nevoie de o dotaretehnicã: un aparat cu ecran (cal cu la tor, lap top,tabletã) ºi un cititor (reader).

A.C.: Cu toate cã eºti conºtient ºi convinsde evoluþia implacabilã a lucrurilor într-o ase -menea direcþie, te-ai aventurat, în anul 2003, îna propune ºi susþine apariþia la Baia Mare aunei reviste, „Nord(ul) literar” fiind un re zultat


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

palpabil al acestei implicãri intelectuale ºiculturale în spaþiul pub lic. Eºti mulþumit deefortul depus în acest scop ºi consideri cã elmeritã continuat?

S.H.: Apariþia la Baia Mare a revistei„Nord literar”, prima revistã de literaturã înoraºul nostru, a marcat un mo ment im por tant înviaþa culturalã, împlinirea visului mai multorgeneraþii de scriitori. Pornind de la realitateacare arãta existenþa aici a unui numãr im por tantde scriitori, mulþi dintre aceºtia consacraþi peplan naþional, un grup de oameni de culturã, lainiþiativa ºi sub coordonarea subsemnatului, ºi-aasumat responsabilitatea realizãrii unei reviste.Aºa s-a fãcut cã, la sfârºitul lunii iunie a anului2003, a apãrut primul numãr al revistei „Nordliterar”, revistã editatã de Asociaþia Scriitorilorºi cu finanþarea Consiliului Judeþean Maramureº,având în colectivul de redacþie nume cunoscuteîn plan literar ºi publicistic: Gheorghe Glo dea nu,profesor universitar cu o veche ºi bogatã pre -zenþã în revistele de culturã din þarã, autor al maimultor cãrþi de criticã literarã; Augustin Cozmuþa,pub li cist ºi critic literar; V. R. Ghenceanu, pub li -cist ºi poet; Ion M. Mihai, critic literar; ºi sub -semnatul, critic ºi istoric literar cu o bogatã ex -perienþã (ani la rând fiind secretarul gen eral deredacþie al publicaþiilor ºtiinþifice ale uni ver -sitãþii bãimãrene).

Începuturile nu au fost lipsite de greutãþi,de incertitudini ºi, mai ales, de nevoia de a în -vinge numeroasele orgolii venite de la cei ce nuau reuºit înaintea noastrã sau de la cei ce nu ºi-au gãsit locul în colectivul de redacþie, care s-austrãduit sã blocheze procesul redacþional sau sãse abþinã de la a publica în revistã. Desigur, nu euºor sã realizezi o revistã într-un oraº de pro -vincie, lipsit de tradiþie ºi de o anumitã ex pe -rienþã ºi, mai ales, sã o fereºti de pro vin cial ism,în timp ce mulþi doreau ca aceasta sã fie revistalor, a bãimãrenilor, ceea ce, cu siguranþã, i-ar fideterminat destinul pe care l-au avut în cer cãrileanterioare. Reuºita noastrã s-a datorat dã ruirii ºiperseverenþei cu care am trecut peste acesteobstacole. În prezent, „Nord literar” a ajuns în alXIII-lea an de apariþie, devenind o publicaþiecunoscutã ºi apreciatã pe plan na þional alãturi dereviste importante ale þãrii noastre. Pentru mine,cel care ºi-a asumat primul riscul începutului dedrum ºi care ºi-a consacrat ani buni din viaþãpentru ca aceasta sã fie ºi sã dãinuie în timp,revista reprezintã cea mai im portantã operã amea ºi, împreunã cu celelalte cãrþi, îmi încu -nuneazã acest mo ment aniversar.

A.C.: Ca membru al Uniunii Scriitorilor,

apreciezi cã peisajul revuistic are efervescenþaºi atmosfera stimulativã necesare cultivãrii spi -ritului cre ator ºi a celui critic, totodatã, astfelîncât sã se asigure dialogul cul tural ºi dez -voltarea literaturii originale?

S.H.: Revistele de culturã au avut în tot -deauna un rol im por tant în stimularea ºi pro -movarea spiritului cre ator. În privinþa situaþieiactuale, când publicaþiile cu caracter cul tural seîntâlnesc peste tot, chiar ºi în localitãþile cu otradiþie culturalã ºi revuisticã modestã, cu certi -tudine se poate vorbi de un climat favorabildezvoltãrii creaþiei literare originale. Pericolulpoate veni din modul în care se promoveazãvalorile autentice. Nu întotdeauna ce e mult e ºide valoare.

A.C.: Eºti un apreciat istoric al vieþii lite -rare ºi culturale, prin cãrþile publicate, mai ales cele realizate în calitatea de eminescolog, nuuºor de dobândit. Cum ai pornit pe aceastãcale, ºtiind de la început cã e una greu deurmat?

S.H.: Apropierea de Eminescu, de bio -grafia ºi op era lui s-a produs încã din anii deliceu, sub impulsul lecþiilor de literaturã românã ale profesorului Traian Blajovici, un admiratoral poetului, care, în acei ani (1952-1955), nevorbea nu numai de Eminescu, ci ºi de TituMaiorescu, de Ibrãileanu, de E. Lovinescu (curomanele Mite ºi Bãlãuca), de G. Cãlinescu(Viaþa lui Eminescu), de Schopenhauer, deCarmen Sylva º.a.

Începuturile s-au rezumat la lecturi. Pemãsurã ce s-au adunat tot mai multe date, amînceput sã scriu. În cele din urmã, acestea aufost adunate mai întâi în cronici ºi comentarii,apoi într-un Dicþionar cronologic ºi în alte con -tribuþii privind viaþa ºi op era poetului. În anul1987 am trimis Editurii „Cartea Româneascã”manuscrisul Dicþionarului cronologic. Sur pri -za a venit la doar câteva sãptãmâni, când amprimit de la editurã o adresã însoþitã de un refe -rat (nesemnat), prin care se recomanda sã revãdmanuscrisul, sã îndrept ce voi considera de cu -viinþã ºi, mai ales, sã-l reduc (avea peste patrusute de pagini). În finalul referatului se fãceapropunerea pentru editare. M-am conformat ºi,în scurt timp, m-am prezentat la editurã, undel-am întâlnit pe Cornel Popescu, redactorul-ºef.Rãsfoind oferta, s-a arãtat oarecum nedumeritcã se face propunerea publicãrii unei cãrþi despreEminescu, scrise de un autor necunoscut, învreme ce monopolul asupra operei lui îl deþi -neau câteva nume cunoscute în domeniu: D.Vatamaniuc, Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Al.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Oprea, Petru Creþia. Repartizatã redactorului decarte Nicolae Ciobanu, acesta m-a asigurat de obunã colaborare, dar m-a atenþionat sã am rãb -dare, editura acordând prioritate ofertelor mem -brilor Uniunii Scriitorilor, de care aparþinea edi -tura. Eu, la acea vreme, nu aveam aceastãca litate. ªi, într-adevãr, timpul s-a scurs fãrã aprimi vreun rãspuns. Cum se apropia anul cen -tenarului morþii poetului, sub pretextul ac tua -lizãrii unor informaþii, am retras manuscrisulfãrã a-l mai restitui. Crezând cã voi avea maimulte ºanse, m-am adresat Editurii „Dacia” dinCluj-Napoca, di rec tor Vasile Igna. Din pãcate,Centrala Editorialã, care aproba planurile, a res -pins propunerea, motivând cã Eminescu a fostcuprins la alte edituri. A trecut CentenarulEminescu, a trecut ºi anul 1989. Când s-a în -fiinþat la Baia Mare Editura „Gutinul” (di rec tor,istoricul dr. Valeriu Achim), m-am adresat aces -teia, unde avea sã aparã în anul 1994.

Cum am pornit pe aceastã cale? G.Cãlinescu spunea odatã cã nu e critic acela carenu a scris un studiu acceptabil despre Eminescu.Nu ºtiu dacã ceea ce am scris despre Eminescupoate fi considerat un studiu acceptabil, nicidacã aceasta îmi dã dreptul sã mã con sider uncritic literar. Pentru mine, Eminescu ºi op era saau constituit repere la care m-am întors mereu cu gândul de a mã apropia cât mai mult de op era sa,de a-i cunoaºte tumultuoasa viaþã. În acest sens,am cercetat ºi adunat mereu informaþii care sãducã la o mai bunã cunoaºtere, iar când acesteas-au înmulþit, le-am aºezat între coperþile cãrþilor scrise ºi publicate: Dicþionarul cronologic,ediþia I, 1994, ediþia a II-a, 2013; Dicþionaruleminescologilor, 2010; Studii ºi articole, 2000;Mihai Eminescu în critica literarã actualã,2014; Luceafãrul. Ediþie bibliofilã, 2000.

Faptul cã am fost invitat la toate ediþiileCongresului Internaþional al Eminescologilor, lacare au participat eminescologi din întreaga lu me, cã numele meu este citat, de exemplu, în Dicþio -narul Enciclopedic Mihai Eminescu, pu blicat de acad. Mihai Cimpoi, alãturi de G. Ibrãileanu, G.Cãlinescu, T. Vianu º.a., cã despre contribuþiilemele referitoare la marele poet s-au scris nume -roase comentarii îmi asigurã un anu mit confort.

A.C.: Tocmai de aceea, pe acest traseudificil ai cunoscut o seamã de oameni de culturã, cu deosebire filologi, critici ºi istorici literari,bibliologi ºi bibliografi, documentariºti etc.Cum ai relaþionat cu ei spre a intra ºi a temenþine în competiþia cercetãrii?

S.H.: A trãi într-un oraº de provincie, maiales într-unul cu viaþã culturalã ºi literarã mo -

destã, lipsit de reviste, de instituþii de culturã, de performanþe, îþi creeazã un anumit disconfort,un impas în calea afirmãrii în domeniul creaþiei. Dacã totuºi am depãºit acest disconfort, s-a da -torat mai ales preocupãrilor mele într-un do -meniu mai puþin cunoscut la nivel lo cal, cel albibliologiei ºi al bibliografiei, domenii în careau excelat câteva personalitãþi de excepþie cucare am fost nevoit sã colaborez, sã am schimbde opinii. Între aceºtia s-au numãrat: prof. DanSimonescu, cunoscut bibliolog ºi bibliograf,unul dintre autorii lucrãrii Bibliografia româ -neascã veche ºi a neamului (alãturi de IonBianu ºi Nerva Hodoº), Ioachim Crãciun ºiNico lae Georgescu-Tistu, întemeietorii învãþã -mân tului bibliologic din România, ºi alþi spe -cialiºti în domeniu (Ga briel Strempel, IonStoica, Vasile Þâra, Mircea Regnealã, DoruRadosav, George Corbu etc). Importante au fost întâlnirile ºi participãrile la di verse conferinþe,congrese, simpozioane naþionale ºi inter na þio -nale, la care am avut prilejul sã cunosc maimulte personalitãþi. În asemenea împrejurãri,l-am cunoscut pe acad. ªerban Cioculescu ºi peJan Livescu, foºti directori ai Bibliotecii Aca -demiei Române, pe acad. Boris Cazacu, cu caream comunicat mereu, mai ales în cadrul So -cietãþii de ªtiinþe Filologice, al cãrei preºedintea fost, pe Ion Hagiu, secretarul Societãþii, peMircea Angelescu, care mi-a publicat prima lu -crare bibliograficã, Indicele revistei „Limbã ºiliteraturã”. Relaþii apropiate au fost ºi cu prof.Gh. Bulgãr, pe care îl vizitam ori de câte orimergeam la Bucureºti, sau mã vizita dumnealuila Baia Mare, când trecea pe aici. Îi sunt recu -noscãtor pentru cuvintele frumoase scrise des -pre mine ºi despre cãrþile mele. Nu pot sã nu-lamintesc pe Niculae Gheran, cu care am purtatun schimb intens de corespondenþã, ºi ar mai fimulþi alþii, nume din domeniul literaturii ºi, înspe cial, pe cei cu preocupãri în eminescologie(Mihai Cimpoi, N. Georgescu, C. Cubleºan, M.Muthu, M. Popa, I. Buzaºi º.a.).

A.C.: Satisfacþiile muncii intelectualen-au lipsit pe parcurs, iniþiativele ºi cãrþile talecãpãtând audienþã ºi recunoaºtere în faþa mul -tor foruri culturale ºi în rândul unor categoriidi verse de pub lic cititor. Ce þi se pare acum cãar lipsi din bilanþul ºi aºa remarcabil prin pris -ma apariþiilor editoriale ºi publicistice?

S.H.: Dacã ar fi sã trag linia ºi sã însumezîmplinirile de care am avut parte în decursulanilor: pe plan fa mil ial, so cial, profesional, îndomeniul cercetãrii ºtiinþifice, al criticii ºi isto -riei literare ºi al publicisticii; dacã aº adãuga la


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

acestea numeroasele referinþe critice pe mar -ginea cãrþilor publicate ºi, nu în ultimul rând,recunoaºterea, prin recompensele acordate deforurile culturale ºi ºtiinþifice, precum titlul de„Cetãþean de onoare” al municipiului Baia Mare, faptul cã am lãsat urme bine pronunþate în multedomenii (membru fondator al învãþãmântului su -pe rior din Baia Mare, fondatorul Asociaþiei Scri -i torilor ºi al revistei „Nord literar” etc.), mãîndreptãþesc sã mã con sider un om împlinit.

Ce mi se pare cã ar lipsi din bilanþul apa -riþiilor editoriale ºi publicistice? Pasiunea decer cetãtor, de cãutare continuã nu m-a pãrãsit ºisper sã nu mã pãrãseascã cât mã vor þine puterile. Ce lipseºte din ceea ce aº fi dorit sã fie? Maimulte. Regretul cu care s-ar putea sã rãmân esteneîmplinirea a douã proiecte la care am lucratmult: realizarea unui dicþionar al motivelor poe -tice eminesciene, cercetare care s-a dorit sã fie otezã de doctorat (gânditã sã analizeze motivelepoetice, sã le urmãreascã comparativ cu ale altormari poeþi naþionali ºi universali), dar care n-afost sã fie, ºi o altã lucrare rãmasã în proiect,Cronologia Liviu Rebreanu, o cercetare care îºipropunea sã-l readucã în atenþie pe marele pro -zator în raport cu valoarea ºi complexitatea ope -rei sale. Cum rezultã din cãrþile ºi cronicile pu -blicate, cei doi titani ai literaturii române auconstituit repere la care m-am întors mereu. Auexistat ºi alte proiecte pe care le re gret, dar,poate cã va mai fi timp sã mã întorc la ele saupoate cã se vor întoarce alþii spre a le con tinua.

A.C.: În multe privinþe, nu doar bio gra -fice, ci ºi profesionale, ai fost un liant al ra -porturilor dintre centru ºi periferie, de ar fi sãluãm în calcul afirmãrile bãimãrene în con textnaþional, via Cluj-Bucureºti, sã zicem. Cum aiînvins teama, prin cariera strãbãtutã, de a nu fipro vin cial trãind o viaþã de om în Maramureº?

S.H.: Comunicarea, prietenia ºi respectulau fost principii de la care nu m-am abãtut nici -odatã. Acestea m-au ajutat sã îmi formez mereuprietenii, sã comunic di rect sau prin scris cu ceidin jur ºi cu cei apropiaþi. Apoi, calitatea depreºedinte al Asociaþiei Scriitorilor, de con du -cãtor de cenaclu mulþi ani, de di rec tor al revistei„Nord literar” m-a obligat sã fiu mereu printreoameni, sã relaþionez cu ei.

Teama de a nu rãmâne un pro vin cial a fost învinsã prin relaþiile cu oamenii, cu viaþa ºtiin -þificã ºi literarã, prin colaborarea la reviste deprestigiu din þarã, toate acestea permiþându-misã mã con sider alãturi de ei.

A.C.: Prin prisma experienþei acumulate,ce crezi cã-i lipseºte mediului lo cal, din oriceparte a þãrii, spre a nu fi caracterizat ca im -propriu afirmãrii valorilor, cu deosebire înrândul tinerilor?

S.H.: Se confirmã tot mai mult faptul cãîntre centru ºi periferie existã o apropiere mereu mai accentuatã. Putem constata cã valorile seintersecteazã tot mai mult. Existenþa revistelorde culturã în majoritatea centrelor de judeþ afãcut ca unii scriitori din marile cen tre sã seregãseascã în acestea ºi invers, cei din periferiesã publice în revistele centrale. Dacã ar fi sã neraportãm la Baia Mare, la Maramureº, inter -ferenþele se regãsesc prin „Nord literar”, în carepublicã scriitori din întreaga þarã, dar ºi scriitorimaramureºeni, întâlniþi în spaþiul cul turalnaþional. Ba mai mult, sunt numeroase opiniicare afirmã cã periferia este uneori mai„centralã”, jucând un rol din ce în ce mai im por -tant în crearea ºi promovarea actului de culturã.

Ce îi lipseºte mediului lo cal pentru a nu ficonsiderat impropriu afirmãrii valorilor, în spe -cial ale tinerilor? În opinia mea, în condiþiile încare existã peste tot o presã culturalã, cenacluriliterare, doar lipsa de tal ent ºi de perseverenþãpoate fi piedica în calea afirmãrii.

A.C.: Spre fi nal de di a log, cu ce sen ti ment trãieºti anii parcurºi ºi vârsta acum atinsã, þi -nând seama cã senectutea nu-i un merit ºi niciun privilegiu, ci mai mult o servitute? Eºti se -nin, eºti mâhnit în faþa timpului care trece ne -cru þãtor?

S.H.: Timpul, oricât am vrea sã nu re -cunoaºtem, îºi are drumul sãu fãrã oprire.Credem cã aceastã trecere trebuie privitã cuconºtiinþa cã este un lucru firesc ºi inevitabil.Da, senectutea nu-i un merit. Poate fi o bucuriepentru cei ce au parte de ea. În ce mã priveºte, oprimesc cu seninãtate, fãrã a fi mâhnit în faþatimpului care a trecut. Desigur, nu poþi înlãturao anumitã nostalgie, dacã îþi priveºti în urmãtimpul parcurs.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Spiritualitate maramureºeanãUn popor trãieºte prin sufletul sãu

Viorel THIRA

Poporul nostru s-a nãscut în urma uneiadintre cele mai iubite cãsãtorii dinistorie, aceea dintre daci ºi romani.

Strãbunii noºtri geto-daci, spre deosebirede popoarele din jur, au avut o religie superioarã, se închinau unui singur zeu Zamolxis, ºi, cumapreciazã Simion Mehedinþi, erau: „o insulã deînaltã moralitate în toatã Pen in sula Balcanicã”.

Geto-dacii au auzit vestea cea bunã venitãde la Ierusalim înaintea de cucerirea ro manã dela 106, întrucât cetãþile din stânga Du nãrii eraufoarte dezvoltate ºi fãceau comerþ cu totOrientul, iar Sfântul Apostol Andrei a pre dicatîn Scythia Mi nor, Dobrogea de Azi.

Creºtinismul românesc s-a concretizat înBiserica Ortodoxã Românã, biserica neamuluiromânesc, din toate etapele istorice ºi toate pro -vinciile româneºti. Ea i-a ocrotit pe credincioºiisãi ca pasãrea puii la venirea furtuni, sau para fra -zând pe G. Coºbuc, a fost: „suflet din sufletulneamului” ºi i-a înþeles bucuria ºi durerea dinleagãn pânã la mormânt.

Maramureºul istoric nu a fost cucerit deromani, ci a rãmas ca þinut al dacilor liberi. Cutoate acestea, în Maramureºul istoric se vorbeºte o limbã de nuanþã latinã, foarte frumoasã. Cums-ar putea explica aceasta? Se poate explica nu -mai prin aceea cã populaþia acestor þinuturi vor -bea o limbã de nuanþã latinã înainte de cucerirearomanã de la 106.

Maramureºul istoric este o monedã demare preþ în salba de aur a þinuturilor româneºti.În con text românesc, Maramureºul istoric arepersonalitate proprie prin înfãþiºare fizicã, tre -cut, grai ºi datini strãvechi, iar mai presus detoate, prin Manuscrisul de la Ieud, este leagãn ºiobârºie scripturilor române.

Creºtinismul a pãtruns în Maramureºulisto ric din cea mai îndepãrtatã vreme, iar cato -licismul numai prin 1750.

Bisericile de lemn din Maramureº, caresunt declarate monumente istorice, sunt ante -rioare anului 1700 ºi prin urmare ortodoxe.

Bisericile de lemn de dincolo de Gutin suntfoarte sim ple în aparenþã, dar pline de armo nie ºi

proporþii, ca sufletul maramureºenilor, iar ca -drul nat u ral le conferã mãreþie ºi frumuseþe unice.

Un japonez venit în vizitã în Mara mu -reºul istoric, s-a minunat de frumuseþea lor ºi apipãit lemnele bisericii din Ieud Deal, ca peniºte moaºte fixe, ºi a lãcrimat de emoþie, ex -clamând: „Oh! Oh!”, întrucât ele sunt îmbinatecu credinþã, tãmâie ºi lacrimi, iar eseistul detalie europeanã, N. Steinhardt, în semn de evla -vie ºi re spect, a intrat în genunchi pânã la al tar,în bisericile de lemn de pe Mara.

Bisericile de lemn din Maramureºul isto -ric au o poezie ºi un farmec fãrã asemãnare.Aerul acestor biserici are toate miresmele flo -rilor de câmp, sau mireasma fânului cosit, iarrãºina de brad le-a þinut loc de tãmâie secole înºir. La fel de minunate sunt ºi bisericile dindreapta Tisei, pe care, împreunã cu un stu dentdin Suedia, le-am vizitat în vara anului 1990.

Arhitectura ºi pictura bisericilor dinMara mureºul istoric au premers prin expresie ºiculoare arta plasticã modernã.

Autorul lui Tache, Ianche ºi Cadâr ºi alMaistoraºului Aurel, ucenicul lui Dumnezeu,Vic tor Ion Popa, ridicã biserica maramureºeanãla proporþii cosmice, pânã la întâlnirea cuDumnezeu cel mare ºi sfânt.

„Dumnezeu obosit de lumea rea, ºi desoare,/ Se culcã uneori în codru la rãcoare,/Atunci brazii dinprejur de aflã cã este Domnul,/Se trudesc sã-l mângâie ºi sã-i vegheze somnul./ Se apleacã unul spre altul, cu vârfurile laolaltã,/ªi clãdesc deasupra lui o bisericã înaltã”.

Este o imag ine grandioasã, este pârtie deluminã între Maramureº ºi Dumnezeu cel mareºi sfânt, este scarã miraculoasã între cer ºipãmânt. Metafora este extraordinarã ºi putemafirma cu certitudine cã nici unei biserici nu is-a dedicat un imn atât de sublim.

Iar Petre Þuþea se întreabã: „Unde e omul, în imanenþã, absolut liber, într-o bisericuþã delemn din Maramureº, unde sacerdotul creºtinvorbeºte de mistere, de taine, ºi se lasã învãluitde ele, ca ºi credincioºii”.

Biserica ortodoxã a avut în trecutul Mara -


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

mureºului un rol imens, care nu poate fi exprimat în câteva cuvinte.

Deºi þinutul a fost atât de izolat, mara -mureºenii prin bisericã au þinut în permanenþãlegãtura cu celelalte provincii româneºti, prinhirotoniri de preoþi ºi cãrþi de slujbã.

Spre exemplu, episcopul Iosif Stoica amers pentru hirotonie la Zolkiew, în Polonia,unde era în exil patriarhul poeziei româneºti,Mitropolitul Dosoftei. A fost hirotonit de acesta,iar la plecare a ju rat pe moaºtele Sfântului Ioancel Nou de la Suceava, care erau cu Mitropolitulîn exil, cã va rãmâne ortodox pânã la capãtulzilelor ºi aºa a fost, deºi vremurile erau grele ºipresiunile mari.

În anul 1913, episcopul greco-catolic dinGherla, Vasile Hossu, face o vizitã canonicã înMaramureºul istoric, ocazie cu care canoniculsãu, Vasile Moldovan, gãseºte în biserica dinCuhea un antimis semnat de Iacob Putneanul,episcop de Rãdãuþi între 1745-1750. Iatã cã ºidupã 50 de ani de la unirea din 1700, Mara -mureºul istoric þinea legãturi foarte strânse cuMoldova. Acestea sunt numai douã dovezi aleunitãþii noastre sufleteºti din toate veacurile.

„Fiecare popor are sufletul sãu, for mat însute de mii de ani, din firea pãmântului, dinfreamãtul codrilor, din floarea albã a primãverii,din raza soarelui, din ceaþa toamnelor ºi geruliernilor, din toate frãmântãrile, suferinþele, si -linþa, glo ria, din nesfârºit de multe amintiri în -grãmãdite pe urma morþilor, care astfel nu aumurit întregi, ci din adâncul tãcerii lor sprijinãrãsfãþarea la luminã a urmaºilor ce au venit din ei ºi trãiesc dupã dânºii”. (N. Iorga).

Sufletul þãranului maramureºean, pânã lapãtrunderea „ciumei roºii”, aduse de un vântrece de la rãsãrit, a fost aºa cum l-au for matpreoþii, tâlcuind Evanghelia din faþa altarului ºiºcoala de bunã tradiþie româneascã.

Pictorul clasic maramureºean Traian BilþiuDãncuº are un desen în peniþã care înfãþiºeazãcentrul unui sat din Maramureº, unde se vãdbiserica, ºcoala, casele oamenilor ºi dealurile din jur împãdurite, iar în drum între ºcoalã ºi bise -ricã, în îmbrãcãminte specificã, îºi dau mânapreotul, dascãlul, þãranul cu coasa în spate. Înaceastã trinitate a stat tãria neamului nostru detotdeauna.

Þãranul maramureºean crede în Dumne -zeu pentru cã Acesta a fãcut cerul ºi pã mântul, ºitrimite la vreme ploi ºi ninsori.

Credinþa, bunãtatea, cinstea ºi demnitateaþãranului maramureºean se oglindesc în toateformele lui de manifestare spiritualã, precum

sunt cercetarea bisericii, rugãciunea, salutul,portul ºi toate obiceiurile tradiþionale.

Þãranul maramureºean are personalitateaproprie incomparabilã în timp ºi spaþiu. Bãtrânii ºi bãtrânele evlavioase din Maramureºul istoricsunt ca niºte sfinþi desprinºi din icoanele bizan -tine.

Deºi þãranul maramureºean a mâncat de-a lungul secolelor o pâine foarte amarã, zdrobitde amar ºi chin, înþelepciunea ºi cumpãtarea aubiruit.

Pentru þãranul maramureºean pâinea estesfântã ºi curatã ca ºi faþa lui Dumnezeu. Þãranul maramureºean face cruce cu cuþitul în dosulpâinii înainte de a o tãia, cu mulþumire laDumnezeu pentru darurile pãmântului.

Prescura pentru Sfânta Cuminecãturã areritualul ei aparte, se face numai din grâu curat ºinumai de cãtre femei vãduve ºi anume pregãtiteîn acest scop.

Prin biserici de lemn, cruci, troiþe ºi pe -cetare, þãranul maramureºean a fãcut lemnul sãse roage.

În Maramureºul istoric, în bisericile delemn, în faþa icoanelor Mântuitorului ºi aleMaicii Domnului, sunt gropi în piatrã, de câþigenunchi s-au plecat ºi câte lacrimi s-au vãrsat,în volbura istoriei.

„Mãicuþã bãtrânã, cu brâul de lânã, dinochi lãcrãmând pe toþi întrebând…” (Mioriþa,capodoperã a geniului românesc).

Pentru þãranul maramureºean tradi þio na -list, Slujba Duminecii este cerul pe pãmânt, este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toþi. Eaconferã poporului incomparabile satisfacþii su -fle teºti.

„Legea mai atrãgãtoare/ Decât legea ro -mâneascã,/ Cât e lumea ºi pãmântul/ Nu maicred sã se gãseascã./ Limba cu credinþa noastrã/Se topesc în armonie./ La vecernii la utrenii/ ªila Sfânta Liturghie. Iarã slujba-nmormântãrii/ E întocmitã de minune;/ Afli-ntrînsa mângâiere,/ªi adâncã înþelepciune”. Exclamã poetul învã -þãtor Gh. Bãltean, în poezia „Legea noastrã”,din volumul „Pâinea cereascã”.

Slujbele bisericeºti au o mare influenþãasupra sufletului maramureºean.

Odatã am fost la o înmormântare, undemurise o nevastã tânãrã, dupã care rãmase cincicopii. Jalea era atât de mare, de credeam cã sedãrâmã lumea, dar dupã binecuvântarea preo -tului se auzeau numai suspine înãbuºite, lumease liniºtise ca dupã o furtunã puternicã.

Iubirea de sorginte creºtinã reprezintã unalt pilon al bunãtãþii ºi omeniei româneºti.Ome nia în Maramureº curge ca mierea din


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

fagurele plin ºi este cunoscutã ºi peste hotare. De aici vedem cât este de bogatã viaþa sufleteascã aneamului nostru ºi la ce înãlþimi se ridicã.

Ion Apostol Popescu, dascãlul meu de lim -ba românã de la ªcoala de Învãþãtori din Gherla,numea ortodoxia „acoperiºul de azur al sufle -tului românesc de totdeauna”. Nici cã se puteaceva mai frumos.

Fãt-Frumos ºi Ileana Cosânzeana sunt icoa -ne ale omeniei ºi frumuseþii româneºti, în toatebasmele populare. Ei sunt curajoºi ºi plin de bu -nãtate sufleteascã ºi nu calcã în picioare nici celemai nevinovate vieþuitoare ºi sunt harnici.

Þãranul maramureºean munceºte pe brân -ci ºi consumã foarte puþin; investeºte ºi, deaceea, cu toate greutãþile, rãzbeºte.

„Credinþa în care marii strãbuni au adormit/ Credinþa care leagã pe cei ce nu mai sunt/ De ceice mai sunt încã,/ Nu-i un veºmânt sã-l schimbi/E fiinþa noastrã/ E sufletul acestui pãmânt bãtutîn valuri”. (Al. Vlahuþã)

Istoria neamului nostru, în ansamblul ei,este Hristos ºi Calvarul. Prea puþine momenteam avut de liniºte ºi pace. Þãranul mara mu -reºean a jertfit mult din sãrãcia lui ºi a pãstratortodoxia ca un tezaur scump ºi nu ºi-a lãsatsufletul pervertit de strãini.

Biserica maramureºeanã a cultivat fru mo -sul prin toate mijloacele de care a dispus, în -trucât credinþa creºtinã nu este altceva decât ceamai profundã poezie a sufletului.

Marele compozitor ger man, Fr. Schu bert,spunea cã „credinþa este organul prin care inspi -rãm aerul veºniciei”.

Dumnezeu cel mare ºi sfânt a þinut în per -manenþã mâna asupra acestui popor ºi nu a îngã -duit diavolului sã se atingã de sufletul lui, astfelse explicã pãstrarea credinþei strãbune ºi dãinu -irea noastrã pe aceste meleaguri, prin vremuri ºiveacuri.

„Doamne, scãpare te-ai fãcut nouã din neamîn neam”. Strãbunii noºtri maramureºeni s-auperindat pe suprafaþa pãmântului ca frun zele ºiflorile anotimpurilor ºi ne-au transmis nouã de -pozitul lor sufletesc de credinþã ºi dra goste.

Am iubit Maramureºul istoric de când mãºtiu, l-am iubit cât am stat acolo, peste zece ani,ºi-l iubesc mai mult dupã ce am plecat ca SörenKierkegaard pe Regine Olzen, mai mult dupã cene-am despãrþit.

La Cina cea de Tainã, Apostolul Ioan ºi-aplecat capul pe pieptul Mântuitorului ºi a auzitbãtaia inimii lui sfinte. Aceºti preoþi români desat aºteaptã obºteasca înviere cu Evanghelia pepiept, lângã biserica unde au slujit ºi în mijloculpoporãnilor lor. Peste vãmi ºi vremuri, le aducsmeritul meu omagiu.

La un miting în Bucureºti, unde a parti -cipat ºi þãranca martirã Elisabeta Rizea din Nuc -ºoara Haþegului, un ins a strigat din mulþime:„Mãicuþã, sfântã mãicuþã, de ce nu sunt ca tinecâteva mii?”

În semn de omagiu ºi adânc re spect, avizitat-o ºi regele Mihai, întrucât jertfelnicia eieste fãrã pre ce dent ºi simbolizeazã toata luptapoporului român împotriva comunismului.

În vara anului 1939, Mihai ªerban, sub -secretar de stat, a fãcut o vizitã de inspecþie înjudeþele de la graniþa de vest: Arad, Bihor, SatuMare ºi la urmã în Maramureº, vizitândSighetul, iar de acolo a trecut pe Valea Izei,pânã la Viºeu. Peste tot au avut loc primiriprotocolare ºi s-au þinut cuvântãri.

Pe Mihai ªerban l-a însoþit în aceastã cã -lã torie A. D. Carabella (persoanã despre care nu am putut gãsi nicãieri niciun fel de informaþii),care a descris aceastã cãlãtorie, într-o carte inti -tulatã: Spre Þara Zimbrului, fãrã a fi indicatãlocalitatea ºi nici anul apariþiei.

Iar aceastã carte nu figureazã în bibli -ografia Maramureºului, este necunoscutã, darîn paginile 57-59, descrie sufletul Mara mu re -ºului desprins din cadrul nat u ral al acestui þinut.Din care redau un frag ment deosebit de semni -ficativ: „Parfumul fânului ºi al florilor dinMunþii Maramureºului. Cãci aici iarba ºi florilemiros cu totul altfel, decât pe Valea Prahovei,pe Valea Oltului ori a Argeºului. Cu totul altfeldecât pe toate vãile Carpaþilor.

Aº vrea ca aceste rânduri sã strecoare îneul dumneavoastrã, al cititorilor lor, acest par -fum al Maramureºului. Aº vrea ca închizândochii ºi gândindu-vã la acest Maramureº, sãsimþiþi parfumul dulce ºi suav al fânului ºi flo -rilor lui. Aº vrea ca – cel puþin pentru mo ment,cel puþin acum, când citiþi aceste ºire – sufletuldumneavoastrã sã se umple de acest Mara mu -reº, sã se contopeascã cu sufletul lui.

Sufletul Maramureºului. Este sufletul da -cului, simplu dar isteþ, sãrac, dar mândru, su -fletul omului naturii ºi stãpân al ei. Dar sufletulMaramureºului este ºi sufletul giganþilor împie -triþi, sufletul munþilor lui. Dupã cum este ºisufletul codrilor de brad, mândri ºi dârji ca ºistãpânii lor de milenii. Dupã cum este ºi sufletul pâraielor ce ºoptesc sau spumegã învolburate,pe toate vãile. Dupã cum este ºi sufletul firuluide iarbã ºi al florilor din poienile lui. Sufletulacesta al Maramureºului, trebuie sã vii la el, casã-l poþi înþelege. ªi trebuie sã-l înþelegem ºitrebuie sã venim la el.

Sfinte þãran maramureºean, cad în ge nun -chi în faþa ta, îþi sãrut mâna bãtãtoritã de se cure


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ºi de coarnele plugului, ºi-þi cer sã mã ierþi, dacãn-am putut exprima în cuvinte comorile tale su -fleteºti, adunate de veacuri, sau dacã ce am spusnu are în întregime pecetea frumuseþii eterne. Îþiiau mâna, mi-o ating de frunte ºi te îmbrãþiºez”.

Pe mine aceste frumuseþi mo rale ºi estetice mã ridicã în lumea sferelor albastre, unde Dom -nul cu Sân Petru stau la o masã de argint – cumspunea Octavian Goga – ºi lacrimi cad din adân -cul norilor de mãrgãrint.

Prin tot ce am înfãþiºat mai sus, am vrutsã-mi mai aduc aminte de clipele trecute sfintepe care le purtãm în noi sau, astfel zis, am vrut sãaºtern în scris ceea ce de mult purtãm în suflet,ca o comoarã sfântã.

Bihoreanul Miron Pompiliu a fost feciorul

popii din ªtei ºi a fost crescut în casã preoþeascãcu icoane, prescurã ºi busuioc. El a semãnat închip izbitor cu Mihai Eminescu ºi au fost prie teni.

Într-o clipã de melancolie ºi visare a lãsataceste versuri: „La cea bisericã de lemn,/ Cândvoi muri mã-ngroape./ S-aud prin somnul cel deveci, cetaniile sfinte./ Ce-mi aduc de-a mea via -þã aminte./ S-aud cum sara toaca bate,/ ªi duhulpãcii maiestuos pluteºte peste ape”. (MironPompiliu, Ultimul dor)

Un gânditor an tic spunea: „Cine de tânãrînchinã un imn divinitãþii, dorinþele i se îm -plinesc”.

Credinþa, tradiþia ºi limba sunt cele maialese comori ale sufletului nostru. Prin ele sepãstreazã veºnicia neamului.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Ieud Deal, uliþa bisericii la mijlocul secolului 20. Foto: Francisc Nistor.

Revista presei decembrie 2014-aprilie 2015

Mass-me dia despre români Laviniu ARDELEAN

Gest superb al unui român. A cântat la pian imnul naþional în gara centralãdin AmsterdamRealitatea.net, 1 decembrie, www.realitatea.net

Un tânãr român, aflat în capitala Olandei, amarcat Ziua Naþionalã de 1 Decembrie cântând lapian imnul naþional, Deºteaptã-te, române, înCentral Station din Amsterdam. În timpul in ter -pretãrii sale, mai mulþi olandezi s-au oprit pentrua-l asculta ºi acompania pe tânãrul Valentin Astãn -culesei. „Pentru ca se apropie 1 Decembrie ºipentru cã mã bucur de lucrurile petrecute în Ro -mânia în ultimele sãptãmâni ºi pentru cã în garadin Amsterdam am gãsit un pian, am cântat imnulîmpreunã cu câþiva olandezi care s-au oprit dindrum ºi m-au acompaniat”, ºi-a explicat tânãrulromân gestul sãu.

Vernisajul expoziþiei de fotografiiMaramureºenii în Primul RãzboiMondialRo ma nian Global News, 5 decembrie,www.rgnpress.ro

Societatea pentru Culturã Româneascã„Mihai Eminescu” din regiunea Cernãuþi, cu spri -jinul Consulatului General al României la Cernãuþi ºi Muzeul Maramureºului din Sighetul Marmaþieiau vernisat expoziþia de fotografii Maramureºeniiîn Primul Rãzboi Mondial. Vernisajul expoziþiei aavut loc pe 03.12.2014 la Galeria „Euro Foto Art”de pe lângã Societatea pentru Culturã Româneascã „Mihai Eminescu” din regiunea Cernãuþi. Ur mea -zã un fotoreportaj ºi materiale video realizate deNicolae Hauca de la aceastã manifestare.

Cãrþi pentru românii din Bulgaria,sâmbãtã la „Reportajele TVR i”TVRi, 9 decembrie, tvri.tvr.ro

Sâmbãtã, 13 decembrie, de la ora 21.30, laTVR Internaþional vã invitãm sã urmãriþi unreportaj despre o donaþie de cãrþi pentru româniidin Bulgaria, care luptã pentru drepturile, culturaºi tradiþiile lor. Ca urmare a difuzãrii în cadrulemisiunii „Lumea ºi noi” a patru documentaredespre românii din Bulgaria, Editura AcademieiRomâne a decis sã facã o donaþie de 41 de titluri decarte Bibliotecii Albotina din Vidin. Astfel, cãrþilevor putea ajunge la etnicii români din Bulgaria,care luptã sã îºi pãstreze limba ºi tradiþiile. Donaþia se desfãºoarã cu sprijinul Muzeului de Artã Ca -

lafat „Palatul Marincu”, al Fundaþiei „Aplomb” ºial TVR Internaþional în cadrul unui evenimentcultural organizat de Primãria ºi Casa de Culturãdin Calafat, oraº înfrãþit cu Vidinul, ºi UniuneaEtnicilor Români din Bulgaria.

Proiectul „Bibliotecã pentru toþi copiii români” din Franþa a fost finalizatRo ma nian Global News, 10 decembrie,www.rgnpress.ro

În perioada octombrie-decembrie 2014Aso ciaþia „Connexion Roumanie” din Paris,Franþa, a derulat proiectul „Biblioteca pentru toþicopiii români”: 10.000 de cãrþi pentru 1000 defamilii româneºti din Franþa, Belgia, Luxemburgºi Olanda. Obiectivul proiectului „Biblioteca pentrutoþi copiii români” este unul generos: pãs trareaidentitãþii româneºti prin asimilarea culturii ºilim bii române în noile þãri de adopþie din spaþiuleuropean ce promoveazã diversitatea, intercul -turalitatea ºi respectarea valorilor culturale alefiecãrui cetãþean. În acest context proiectul a gãsito largã audienþã, mai ales cã se adreseazã copiilorde la vârstele cele mai mici pânã la 18 ani, dar ºipãrinþilor dornici sã pãstreze legãtura cu þara. Cãr -þi le donate de Asociaþia Connexion Roumanie potconstitui o piatrã de temelie a unor prime biblio -teci de autori români, clasici ºi contemporani.

Colinde româneºti în metroulmontrealezRo ma nian Global News, 11 decembrie,www.rgnpress.ro

Într-o staþie de metrou din Montreal se vorauzi, probabil în premierã, colinde romaneºti. Ini -þiativa aparþine unui român stabilit în metropolacanadianã, care doreºte pe aceastã cale sã „partajeze”cu concitadinii sãi spiritul sãrbãtorilor de Crãciun, precum ºi frumuseþea ºi spiritul nea semuitelorcolinde româneºti. Cei care doriþi sã-l ascultaþi(sau chiar sã-l ajutaþi la colindat, cã ro mânul nuprea colindã singur) sunteþi invitaþi sã treceþi prinstaþia de metrou Cote-des-Neiges (linia albastrã)în zilele ºi intervalele orare pe care colindãtorulromân ºi le-a ales pentru a-ºi prezenta „show”-ul,respectiv, vineri 19 decembrie ºi/sau marþi 23decembrie, între orele 15.30-17.30.

Într-o garã din Londra au rãsunatcolinde româneºtiZiare.com, 26 decembrie, www.ziare.com

Mai mulþi tineri români au cântat cântece de


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Crãciun în Saint Pancras, una dintre cele mai marigãri din Londra, cu scopul de a promova tradiþiileromâneºti. „Concertul a durat o orã, o orã ºi ju -mãtate. Am început cu Imnul României, apoi amcontinuat cu „O, ce veste minunatã”, „Domn,domn sã-nãlþãm” ºi „Moº Crãciun”. Au fost câþivatrecãtori care s-au oprit ºi ne-au felicitat. Ne bu -curãm cã sunt doritori sã asculte cântecele tra -diþionale româneºti”, a povestit Andreea Cara ve -þeanu, o româncã stabilitã în Londra, pentru B1 Tv. Trecãtorii s-au bucurat de cele auzite, dar mai alesde bucatele oferite.

Primarul din Liverpool ºi-a pus dinþila Piteºti

Ziare.com, 15 ianuarie, www.ziare.com

Primarul din Liverpool a ales sã-ºi reparedantura la un stomatolog din România. L-auconvins, atât profesionalismul stomatologilor, câtºi preþurile mici, aºa cã ºi-a refãcut dinþii la oclinicã din Piteºti. La final, Gary Miller a plãtitºase mii de lire, de patru ori mai puþin ca în þara sanatalã, informeazã Realitatea Tv. „M-am gândit cã nu am fost niciodatã în România, cã nici nu ºtiamla ce sã mã aºtept ºi am venit. ªi a fost frumos,prietenos, dar cel mai important, serviciile sto -matologilor sunt excepþionale. În prima zi, ºasemedici au lucrat la dantura mea. ªase oameni? ÎnUK ar fi fost doar doi”, a povestit acesta. Mediculstomatolog a reuºit sã îi salveze toþi dinþii ºi i-aîmbrãcat în ceramicã. Britanicul a fost încântatcând ºi-a vãzut dantura ºi mai ales cã i-au mairãmas ºi bani în buzunar.

Reuºita extraordinarã a unei româncede 17 ani ºi a tatãlui ei: au urcat pe celmai înalt vulcan

Realitatea.net, 20 ianuarie, www.realitatea.net

Alexandra Marcu ºi tatãl sãu, Dan Marcu, au cucerit cel mai înalt vulcan de pe planetã – Ojos del Salado (6.893 de metri), din Chile, dupã o ascen -siune care a durat 14 ore. Alpiniºtii ºi-au anunþatrecordul printr-o postare pe Facebook. „Am ajunspe cel mai înalt vulcan al lumii! Mulþumesc,România, mulþumesc tuturor celor care ne-aþi fostalãturi!”, a scris Alexandra. Hunedoreanca, învârstã de 17 ani, se aflã la cea de-a ºasea expediþiedintre cele ºapte înscrise în circuitul celor maiînalþi vulcani de pe fiecare continent ºi vrea sãdevinã a treia alpinistã de pe glob care parcurgeintegral celebrul circuit. „Expediþia a fost obo -sitoare, cea mai dificilã de pânã acum. Am avut ºi o porþiune de escaladã, aproape de 7.000 de metri.Urcarea a durat opt ore, iar în total de la tabãra debazã pânã în vârf ºi înapoi am fãcut 14 ore”, adeclarat Alexandra Marcu.

O elevã din Constanþa a fost invitatãla Casa Albã

Ro ma nian Global News, 30 ianuarie,www.rgnpress.ro

O elevã a Liceului Teoretic Internaþional deInformaticã din Constanþa a fost invitatã la CasaAlbã, în urma câºtigãrii unui concurs inter na -þional de eseuri, ea ocupând primul loc în Europa.Potrivit reprezentanþilor liceului, Elif Memet, ele -vã în clasa a XII-a, a participat la un concurs deeseuri organizat de Gulen Institute Youth Plat -form, din Houston, SUA. Unul dintre obiectiveleacestui program este de a-i ajuta pe tineri în adefini probleme legate de pace ºi armonie sociala,de a le discuta ºi gãsi soluþii din pers pective perso -nale, informeazã Mediafax. De ase menea, parti -ciparea la acest program ajutã elevii în a-ºiconstrui deprinderi sociale, în a-ºi dezvolta abili -tãþile de cercetare ºi compunere ºi, nu în ulti mulrând, de a interacþiona ºi schimba idei între ei, careprezentanþi ai unor culturi diferite.

Un român, profesorul anului înOlanda, pentru metoda originalã depredare

Ziare.com, 1 februarie, www.ziare.com

Românul Alexandru Iosup a fost ales pro -fesorul anului în Olanda de un juriu format dinstudenþi ºi specialiºti în educaþie. Tânãrul de 34 de ani i-a impresionat pe olandezi prin metoda saoriginalã de predare. Iosup foloseºte jocurile întimpul cursurilor, pentru a le explica studenþilorsãi de la Universitatea Tehnicã din Delft, noþiunicomplexe de inginerie ºi informaticã, men þio nea -zã B1Tv. Alexandru Iosup ºi-a luat, în urmã cu 6ani, titlul de doctor în informaticã la Universitatea din Delft. El este din Bucureºti ºi a urmat aiciUniversitatea Politehnicã. Premiul pentru profe -sorul anului l-a primit de la ministrul Educaþiei. În urmã cu un an, românul a fost ales cel mai bunprofesor de la Universitatea Tehnicã din Delft.

„Poftã bunã” – blogul culinar al uneiromânce din Italia, succes de proporþii

Ro ma nian Global News, 6 februarie,www.rgnpress.ro

Gina Bradea locuieºte în Italia de doi ani ºijumãtate, în apropiere de Ancona. Este pasionatãde arta culinarã, iar acest lucru a stimulat-o sãdeschidã un blog, în care sã-ºi prezinte reþetele ºisã dea sfaturi culinare. În scurt timp, blogul sãu adevenit foarte citit, reþetele foarte apreciate, iar înprezent mii de cititori acceseazã zilnic paginilesale. În clasamentul „trafic.ro”, din mii de bloguriînscrise, este pe locul 4 la categoria „blog culinar” ºi pe locul 7 la categoria „blog”, ceea ce reprezintã o performanþã deosebitã.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Vergelul – Seara maramureºenilor din dreapta TiseiRo ma nian Global News, 17 februarie,www.rgnpress.ro

De ani buni, Clubul Maramureºenilor dindreapta Tisei organizeazã o searã a moroºenilor,prilej de a se întâlni ºi de a-ºi întâlni prietenii. Anul acesta, seara este pusã sub semnul Vergelului, odatinã strãveche în Maramureºul istoric, aºa cumeste atestatã, de altfel, în toate provinciile locuitede români. S-au gândit sã reînvie vechiul obicei ºivor sã urmeze întocmai paºii sãrbãtorii: fecioriiporneau petrecerea, alegeau gazda, tocmeau „he -gheduºii” (lãutarii), iar fetele („socãciþele”) pre -gãteau bucatele cu care încãrcau mesele. De cândveacul, Vergelul urmãrea ca „oamenii sã facã cu -noºtinþã mai de aproape unii cu alþii ºi ca feciorii sã peþeascã fetele cele mari”. Starostele Vergeluluidãdea drumul petrecerii: „Sã tacã casa/ Sã ascultemasa!/ Cine-a vorbi d’amu ‘nainte/ I-om astupagura cu plãcinte”.

Lansarea primei grãdiniþe româneºtidin IsraelRo ma nian Global News, 19 februarie,www.rgnpress.ro

Pe 17 februarie, a avut loc, la Rehovot, lan -sarea primei grãdiniþe româneºti din Israel. Pro -iectul este iniþiat de Uniunea Originarilor din Ro -mânia – Hitachtud Olei Romania (HOR) Rehovot,cu sprijinul Ambasadei României în Statul Israel ºi al Departamentului pentru Relaþiile cu Românii depeste Hotare al Ministerului Afacerilor Externe,transmite Romanian Global News. Evenimentul afost deschis de cãtre Andreea Pãstârnac, amba -sadorul României în Israel ºi de Zeev Schwartz,preºedintele HOR Israel ºi Clarisa Steinberg,preºe dintele HOR Rehovot. La aceastã lansare auparticipat aproximativ 60 de persoane, repre zen -tanþi ai primei ºi celei de a doua generaþii deisraelieni originari din România, ai cãror copii saunepoþi s-au înscris deja în prima clasã a grã diniþei.

Povestea tinerei care arãta strãinilorfrumuseþile României/ Diana RobuZiare.com, 19 februarie, www.ziare.com

Alecsandra Drãgoi, o tânãrã ieºeancã sta -bilitã la Londra, a câºtigat, recent, competiþia Tra -vel Photography Competition 2015, concurs defotografie organizat de revista National Geo gra -phic Traveller. Alecsandra a impresionat juriulpres ti giosului concurs cu o fotografie din Ro mâ -nia, care surprinde tradiþia dansului ursului deAnul Nou. De altfel, Alecsandra a fost numitã în2013 cel mai bun tânãr fotograf Sony World Pho -to graphy Awards. Într-un interviu pentruZiare.com, Alecsandra spune povestea din spatelefotografiilor câºtigãtoare, care reprezintã pentru ea

un îndemn de a continua sã promoveze fru -museþile României. Tânãra ieºeancã vorbeºtedespre pasiunea ei pentru fotografie, precum ºidespre secretele unei fotografii reuºite.

Portul popular românesc, laconcurenþã cu hainele Calvin KleinRo ma nian Global News, 27 februarie,www.rgnpress.ro

O colecþie româneascã inspiratã de portultradiþional din Transilvania a fãcut furori zileletrecute, la New York, în cadrul unui celebru fes -tival de modã la care au participat ºi nume sonoreîn designul vestimentar. Dorin Negrãu este desig -nerul român care a dus la Festivalul de Modã de laNew York o colecþie ineditã, cu elemente de bro -derie româneascã, lucratã ca în Transilvania, cumãrgele ºi aplicaþii. Colecþia ,,Brides’S – the story continues” i-a cucerit pe americani, chiar dacã, înaceeaºi searã, pe podium au mai fost prezentate ºicolecþiile unor case de modã cu renume inter -naþional: Ralph Laurent, Calvin Klein, Mark Iacobs.

Un român va candida la alegeri înCanada: Sunt mândru cã mã alãturechipeiZiare.com, 4 martie, www.ziare.com

Românul Gabriel Purcãruº va reprezentaPartidul Conservator din Canada (PCC) în cir -cumscripþia Alfred-Pellan, din provincia Quebec,la alegerile federale pentru Camera Comunelor cevor avea loc în luna octombrie. Nãscut în Ro -mânia, Purcãruº a emigrat în Canada în anul 1999, împreunã cu soþia sa ºi cei doi copii ai lor, potrivitpublicaþiei Courrier Laval. Licenþiat în fizicã laUniversitatea Bucureºti ºi în meteorologie la Uni -versitatea Quebec din Montreal, el a lucrat caprofesor, programator de aplicaþii ºtiinþifice,agent imobiliar ºi jurnalist, atât în România, cât ºiîn Canada.

Prima româncã, agent de poliþiemunicipalã la BolzanoRo ma nian Global News, 10 martie,www.rgnpress.ro

Este printre câºtigãtorii concursului orga -nizat de poliþia municipalã. O cetãþeanã româncã,de circa treizeci de ani, începând de luni, 9 martie2015, poartã uniforma poliþiei municipale dinBolzano, scrie „Gazeta Româneascã”, citatã deRomanian Global News. Este una dintre cele treicâºtigãtoare ale concursului organizat de agenþiimunicipali pentru a acoperi câteva posturi libere.Noua agentã este ºi primul cetãþean strãin, celpuþin prin naºtere, angajat vreodatã în grupul con -dus de comandantul Sergio Ronchetti. Doamna –pe baza primelor informaþii culese – este în Italiade cincisprezece ani ºi a obþinut cetãþenia italianãprin cãsãtorie. Cu siguranþã, este o poveste fru -


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

moasã de integrare, fiindcã a demonstrat cã a în -vãþat la perfecþie limba ºi cã s-a inserat atât de bine, încât a reuºit sã facã (mult) mai bine decât zecile de candidaþi nãscuþi ºi crescuþi aici.

Petrean Emanuela Cristina, omaramureºeancã, tânãrã speranþã a gimnasticii italieneRo ma nian Global News, 12 martie,www.rgnpress.ro

Petrean Emanuela Cristina, nãscutã în Italiadin pãrinþi români, plecaþi cu 15 ani în urmã dinzona Maramureºului, trãieºte la Lodi împreunã cufamilia. Pasiunea ei de micã a fost gimnasticaartisticã. Pãrinþii, vãzându-i orientarea cãtreaceastã disciplinã sportivã, au înscris-o de la 6 aniîn asociaþia sportivã de gimnasticã „Fanfulla”, lacare se antreneazã ºi în prezent. Emanuela, la nu -mai 13 ani, a participat la foarte multe concursuriorganizate de Federaþia Italianã de Gimnasticã cucele mai bune rezultate, atât individual, cât ºi înechipã. În 2012 s-a clasificat în primele locuri, încampionatul regional din Lombardia. Sâmbãtã, 7martie, a participat la un concurs important, orga -nizat de FGI (Federaþia Italianã de Gimnasticã),unde a ºi câºtigat medalia de bronz împreunã cuechipa. Emanuela este consideratã de cei mai buniexperþi, un potenþial pentru gimnastica italianã, caatare ea se pregãteºte intens pentru Olimpiada din2016, care va avea loc în Brazilia, la Rio de Janeiro.

Român în Londra: ªi în Alaska dacãar fi sã plec, eu tot româneºte simt/Camelia BadeaZiare.com, 17 martie, www.ziare.com

Ca sã fii erou nu trebuie neapãrat sã mori înrãzboi. Conform definiþiei din dicþionar, un eroueste ºi o persoanã care „se distinge prin abnegaþiedeosebitã în alte împrejurãri grele ori în munca”sau este „personajul principal al unei întâmplãri”.Iris Radulian trãieºte de 11 ani la Londra ºi s-afãcut remarcatã în timpul alegerilor prezidenþialela care românii din diaspora au avut un rol ho -tãrâtor. Ulterior, urmãrindu-i activitatea pe Face -book, am descoperit un român care îºi iubeºteprofund þara, un român cãruia îi pasã cu adevãratde ea. Am vãzut copii pe care Iris ºi colegii ei îiînvaþã sã cânte ºi sã danseze româneºte sau sã facãmãrþiºoare pentru mama. Am vãzut români dis -peraþi pe care îi ajutã sã îºi gãseascã un loc demuncã sau sã nu mai doarmã sub poduri.

Pianistul Daniel Ciobanu, triplulaureat la un concurs internaþionalpentru tinere talenteRomânii din strãinãtate, 25 martie,www.romaniidinstrainatate.com

Pianistul român Daniel Ciobanu, în vârstãde 24 de ani, a demonstrat încã o datã cã este unul

dintre cei mai talentaþi tineri interpreþi din lume, în acest moment. El a fost considerat, atât de juriu,cât ºi de public ºi de membrii orchestrei drept celmai bun pianist care a participat la concursul des -fãºurat în capitala Marocului, Rabat. Pe locurile al doilea ºi al treilea s-au clasat un italian, respectivun sud-coreean. Orchestra Filarmonicã din Maroc organizeazã în fiecare an acest concurs inter na -þional dedicat talentelor de mâine. Iniþial, au intratîn concurs nu mai puþin de 70 de pianiºti, dintrecare numai 6 au fost aleºi pentru participarea însemifinalele concursului, în ca drul unei selecþiiriguroase desfãºurate la Paris. Semifinalele s-audesfãºurat la Casablanca, pe 16 ºi 17 martie, iardin cei 6 semifinaliºti aveau sã se califice în finalãnumai 3.

O româncã ajunsã în raiulinformaticienilor: Despre exodulcreierelor, religie ºi pericolul reþelelorde socializare / Diana Robu

Ziare.com, 29 martie, www.ziare.com

În copilãrie era fascinatã de logicã ºi ingi -nerie, iar domeniul IT i se potrivea perfect. Acum, Ada Raluca Popa este doctorandã la prestigiosulMassachusetts Institute of Technology (MIT) ºiîn curând îi va ajuta, din raiul informaticienilor, ºipe alþi tineri strãluciþi sã îºi realizeze doctoratul.„Vedeam cum informatica pãtrunde în fiecare as -pect al vieþii, nu doar în calculator, dar ºi în tele -fonul celular, în avioane, în sistemele bancare, înmaºinile pe care le conducem, în ceasuri ºi înmulte altele. Ideea de a putea programa ºi controla toate aceste obiecte mã entuziasma enorm”, po -vesteºte Raluca pentru Ziare.com. Acum este doc -torandã în informaticã la MIT ºi, la varã, se va afla la Catedra de informaticã de la UniversitateaBerkeley din Silicon Valley. Drumul de la pa -siune la performanþã nu a fost, însã, unul uºor, anecesitat multã muncã ºi dedicaþie.

Noi lansãri de carte academicãromâneascã la Madrid

Ro ma nian Global News, 30 martie,www.rgnpress.ro

Joi, 26 martie 2015, a avut loc, la Madrid, atreia întâlnire din cadrul programului editorialVida Universitaria, iniþiat de editura Niram Art încolaborare cu Universitatea Complutense din Ma -drid, ediþie desfãºuratã ºi cu participarea Uni -versitãþii Santiago de Chile. Evenimentul a avutloc la Facultatea de ªtiinþe ale Informaþiei (Uni -ver sitatea Complutense), în prezenþa mai multorprofesori universitari ºi studenþi din România, Spa -nia ºi Chile. Întâlnirea academicã a fost deschisã devicedecanul Facultãþii de ªtiinþe ale Informaþiei,José Ignacio Población Bernardo, care a subliniatnecesitatea de a „descoperi alte idei, din alte pãrþi


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

ale lumii”, ºi moderatã de Fabianni Belemuski,scriitor ºi jurnalist de origine românã. Au fostprezentate ºi dezbãtute ultimele apariþii de carteacademicã ale Editurii „Niram Art”: în domeniulcriticii de artã, volumul El ocaso de lo bello dePetru Bejan, directorul Departamentului de filo -sofie din cadrul Universitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi; în domeniul sociologiei, Corrientes de pensa mien -to en la investigación psicosociológica y jurídica,de Livia Durac, profesoara în cadrul Facultãþii dePsihologie a Univiversitãþii „Petre Andrei”, Iaºi ºivolumul de ºtiinþe economice El capitalismo, iti -nerarios económicos, de Ion Pohoaþã, profesor deeconomie la Universitatea „Al. I. Cuza”.

Ministrul grec al Sãnãtãþii,Kouroublis: „Copiii mei vorbesc limba românã” / Ana Þuþuianu

Romedia, 31 martie, www.romedia.gr

Într-o epocã în care diaspora încearcã dinrãsputeri sã promoveze limba românã în strãi nã -tate, dar ºi în care sute de concetãþeni nu depuneforturi pentru a-ºi învãþa odraslele limba românã,ei înºiºi refuzând sã vorbeascã limba maternã, mi -nistrul grec al sãnãtãþii vine cu o declaraþie ºo -cantã. Prezent la reuniunea ce a avut loc la Am -basada României din Grecia, cu ocazia semi naruluibilateral pe teme ale sãnãtãþii, Panagiotis Kourou -blis a declarat asistenþei: „Copiii mei vorbesc lim -ba românã!”. Ministrul grec al sãnãtãþii a destãi -nuit asistenþei cã legãturile cu România sunt,din colo de cele oficiale, dintre cele mai strânse.Ministrul Panagiotis Kouroublis este cãsãtorit cu o româncã ºi are doi copii. Dupã cum ne-a mãr -turisit, copiii Domniei Sale vorbesc limba românã,în timp ce soþia sa s-a nãscut, a crescut ºi a studiatîn România provenind dintr-o familie de greci re -fu giaþi politic în þara noastrã.

S-a încheiat primul Congres al Diasporei Unioniste

România Actualitãþi, 5 aprilie, www.ro ma -nia-actualitati.ro

Primul Congres al Diasporei Unioniste,orga nizat de Platforma Unionistã – Acþiunea 2012, la Bucureºti, s-a încheiat. Originari de pe ambelemaluri ale Prutului, reprezentanþii asociaþiilor ro -mâneºti din þãrile europene ºi din Statele Unite aleAmericii au adoptat o declaraþie care militeazãpentru unirea României cu Republica Moldova. Întextul adoptat se exprimã solidaritatea faþã de co -munitatea româneascã din Ucraina. Planul demãsuri stabileºte ca de acum românii rezidenþi înalte state sã formeze o singurã diaspora, indiferentcã s-au nãscut în stânga ori în dreapta Prutului.Totodatã, unirea culturalã, economicã, în educaþiesau în transporturi sã fie asumatã cât mai curând de politicienii ºi parlamentele celor douã state. Tex tul

adoptat de delegaþi a fost citit de AlexandruSurcel, copreºedinte al Platformei Unioniste –Acþiunea 2012.

Bisericã maramureºeanã în Canada:Un preot canadian e îndrãgostit deRomâniaRealitatea.net, 10 aprilie, www.realitatea.net

Mãnãstirea ortodoxã „Acoperãmântul MaiciiDomnului” din Wentworth, Lachute (Québec), alcãrei stareþ este pãrintele Cyrille, a demarat pro -iectul construirii, în cadrul comu ni tãþii sale mo -nastice, a unei biserici de lemn în stil arhitectonicmaramureºean. „Odatã descoperitã orto doxia,este greu sã-i reziºti”, spune Pãrintele Cyrille,canadian catolic de origine, care a trecut la orto -doxism în 1986 ºi a fost hirotonit preot în 1994, laBiserica Ortodoxã din America. Pãrintele Cyrilleeste îndrãgostit iremediabil de România ºi de mã -nãstirile sale: a vizitat aproape 30 de astfel delãcaºuri de maici ºi de cãlugãri – din „Valahia”,Transilvania etc. – ºi acum vrea sã construiascã obisericã din lemn în stil maramureºean în loca -litatea Lachute din Quebec. Va fi prima bisericãde acest tip din Canada!

Atelier de picturã pentru copiiiromâni din SpaniaTimp românesc, 16 aprilie,www.timpromanesc.ro

Un atelier de picturã dedicat copiilor cuvârste cuprinse între 7 ºi 12 ani, vorbitori de limba românã, va fi deschis pe 18 aprilie la Madrid ºi vafi structurat în douã pãrþi: una teoreticã ºi unapracticã. Atelierul de picturã este al cincilea dinseria Cursurilor de culturã românã la Madrid ºieste dedicat pictorului Ion Andreescu, de la naºte -rea cãruia s-au împlinit anul acesta 165 de ani. Laatelierele anterioare, copiii au confecþionat mãrþi -ºoare, au învãþat cântecul „Alunelu” prin inter -mediul horei, au citit despre Zdreanþã ºi Mitzurade Tudor Arghezi ºi au decorat ouã de Paºte.Atelierul va fi susþinut de Romana Preoteasa. Pe -rioada de înscriere se va încheia pe 17 aprilie,numãrul maxim de copii în grup fiind de 20.

Fondul de carte în limba românã din Serbia de Rãsãrit a fost completatTimp românesc, 20 aprilie,www.timpromanesc.ro

Reprezentanþii Departamentului Politicipentru Relaþia cu Românii de Pretutindeni au do -nat un lot de carte româneascã în vederea dotãriibibliotecilor ºi ºcolilor din regiunile cu o mi -noritate româneascã semnificativã din Serbia. Do -naþia se înscrie în seria de activitãþi MAE- DPRRP,prin care se urmãreºte pãstrarea ºi afirmarea iden -titãþii culturale ºi lingvistice a românilor ºi a fostrealizatã cu ocazia deplasãrii unei delegaþii, în pe -


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

rioada 14-17 aprilie, în Republica Serbia, laZajecar, Vârºeþ ºi Belgrad. „Completarea fonduluide carte în limba românã a fost relevatã ºi cu ocazia întâlnirilor pe care le-am avut cu reprezentanþiicomunitãþilor româneºti, în cadrul vizitei pe caream fãcut-o în Serbia. Este esenþial sã punem ladispoziþia tinerelor generaþii de etnici români dinaceste comunitãþi cât mai multe instrumente princare apartenenþa lor la filonul identitar românesc sã se consolideze”, a precizat ministrul delegat pentrurelaþiile cu românii de peste hotare, Angel Tîlvãr.

Ciuleandra tradusã în limba spaniolãla MadridTimp românesc, 21 aprilie, www.timpromanesc.ro

Cu ocazia Zilei Internaþionale a Cãrþii, laMadrid se va desfãºura, pe 23 aprilie, un eve -niment dedicat aniversãrii a 130 de ani de la naºte -

rea scriitorului Liviu Rebreanu. În cadrul eve -nimentului va fi lansatã traducerea în spaniolã aromanului Ciuleandra semnatã de JoaquínGarrigós, a cãrei apariþie la Editura Xorki estesprijinitã de Institutul Cultural Român prin Pro -gramul de traduceri TPS (Translation and Support Programme). La eveniment vor interveni Lumi -niþa Marcu, lector universitar de literaturã românã la Universitatea din Bucureºti ºi lector de limbã ºiliteraturã românã la Universitatea din Salamanca,care va vorbi despre rolul jucat de creaþia lui Liviu Rebreanu în dezvoltarea ro ma nului românesc mo -dern, Joaquín Garrigós, tra ducãtorul romanului,care va vorbi publicului des pre efectul declanºatorpe care romanul Ciuleandra l-a avut asupra cari -erei sale de traducãtor de lite raturã românã, ºiValeria Kovachova, editoarea cãrþii.


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

Aniversãri/Comemorãri

Alina LEMNEAN

IANUARIE

1 ian. – Ziua Mondiala a Pãcii

6 ian. – 75 de ani de la naºterea poetuluimaramureºean Ion Iuga (1940)

7 ian. – 100 de ani de la moarteaacademicianului, folcloristului ºiscriitorului Atanasie Mar ianMarienescu (1915)

7 ian. – 65 de ani de la naºterea poeteimaramureºene Ileana Zubaºcu (1950)

7 ian. – 25 de ani de la moartea folcloristuluiOvidiu Bârlea (1990)

15 ian. – Ziua Culturii Naþionale

15 ian. – 165 de ani de la naºterea poetuluiMihai Eminescu (1850)

21 ian. – 130 de ani de la naºterea geografului ºietnografului George Vâlsan (1885)

23 ian. – 75 de ani de la naºterea poetei IleanaMãlãncioiu (1940)

28 ian. – 135 de ani de la naºterea pictoruluiCamil Ressu (1880)

FEBRUARIE

1 feb. – 70 de ani de la moartea poetuluimaramureºean Ion ªiugariu (1945)

5 feb. – 75 de ani de la naºterea profesoruluiVasile Leschian (1940)

13 feb. – 135 de ani de la naºterea sociologului,filosofului ºi esteticianului DimitrieGusti (1880)

13 feb. – 80 de ani de la moartea scriitorului ºibibliotecarului Ion Bianu (1935)

14 feb. – 80 de ani de la naºterea poetuluiGrigore Vieru (1935)

15 feb. – 175 de ani de la naºterea avocatului,criticului literar, eseistului, filosofului ºi politicianului Titu Maiorescu (1840)

15 feb. – 85 de ani de la naºterea scriitoruluiRomulus Zaharia (1930)

16 feb. – 65 de ani de la naºterea artistului plas tic maramureºean Mircea Bochiº (1950)

18 feb. – 190 de ani de la naºterea scriitorului ºijurnalistului maghiar Jókai Mór(1825)

20 feb. – 25 de ani de la moartea lingvistului,filologului, scriitorului ºi profesoruluiuniversitar Alexandru Rosetti (1990)

21 feb. – 210 ani de la naºterea filologuluiTimotei Cipariu (1805)

24 feb. – Ziua Tricolorului Românesc

25 feb. – 345 de ani de la naºterea haiduculuiGrigore Pintea Viteazul (1670)

26 feb. – 75 de ani de la naºterea sculptoruluimaramureºean Mihai Olos (1940)

27 feb. – 95 de ani de la moartea istoriculuiAlexandru D. Xenopol (1920)

27 feb. – 75 de ani de la moartea pictorului ºigraficianului Nicolae Tonitza (1940)

MARTIE

2 mar. – 110 ani de la naºterea poetului RaduGyr (1905)

3 mar. – 85 de ani de la naºterea profesoruluigeograf Ioan Nãdiºan (1930)

3 mar. – 75 de ani de la naºterea rapsoduluipop u lar maramureºean ªtefan Petreuº(1940)

5 mar. – 95 de ani de la naºterea poetului ºidramaturgului Radu Stanca (1920)

5 mar. – 90 de ani de la moartea geologului,

mineralogului ºi pedagoguluiGheorghe Munteanu-Murgoci (1925)

5 mar. – 60 de ani de la moartea prozatoareiHortensia Papadat-Bengescu (1955)

8 mar. – Ziua Internaþionalã a Femeii

8 mar. – 105 ani de la naºterea prozatoruluiRadu Tudoran (1910)

10 mar. – 159 de ani de la naºterea scriitoruluimaramureºean Petre Dulfu (1856)


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

12 mar. – 60 de ani de la naºterea sculptoruluimaramureºean Ioan Marchiº (1955)

12 mar. – 50 de ani de la moartea criticului ºiistoricului literar, poetului ºiprozatorului George Cãlinescu (1965)

13 mar. – 150 de ani de la naºterea fizicianuluiDragomir Hurmuzachi (1865)

19 mar. – 150 de ani de la moartea prozatoruluiNicolae Filimon (1865)

19 mar. – 120 de ani de la naºterea poetului ºimatematicianului Ion Barbu (1895)

20 mar. – Ziua Francofoniei

20 mar. – 195 de ani de la naºterea domnitoruluiAlexandru Ioan Cuza (1820)

21 mar. – Ziua Internaþionalã a Poeziei

21 mar. – 85 de ani de la naºterea scriitoruluimaramureºean Tiberiu Utan (1930)

21 mar. – 15 ani de la moartea criticului ºiistoricului literar Mircea Zaciu (2000)

22 mar. – Ziua Mondialã a Apelor

23 mar. – Ziua Mondialã a Meteorologiei

25 mar. – 130 de ani de la naºterea prozatoruluiMateiu Caragiale (1885)

27 mar. – Ziua Mondialã a Teatrului

28 mar. – 100 de ani de la naºterea solistuluivo cal, vioristului ºi compozitoruluimaramureºean Emil Gavriº (1915)

APRILIE

1 apr. – 115 ani de la naºterea scriitoruluiAlexandru A. Philippide (1900)

1 apr. – 75 de ani de la naºterea poetuluiGheorghe Pituþ (1940)

2 apr. – Ziua Internaþionalã a Cãrþii pentru Copii

2 apr. – 90 de ani de la moartea chimistuluiPetru Poni (1925)

2 apr. – 10 ani de la moartea suveranului pontifIoan Paul al II-lea (2005)

3 apr. – Ziua Jandarmeriei Române

3 apr. – 110 ani de la moartea învãþãtorului ºifolcloristului Ion Pop Reteganul (1905)

7 apr. – Ziua Mondialã a Sãnãtãþii

12 apr. – Ziua Mondialã a Aviaþiei ºiCosmonauticii

13 apr. – 85 de ani de la naºterea regizorului ºiactorului Sergiu Nicolaescu (1930)

14 apr. – 130 de ani de la naºterea mediculuiIuliu Haþieganu (1885)

16 apr. – 80 de ani de la moartea scriitoruluiPanait Istrati (1935)

17 apr. – 120 de ani de la naºterea poetului ºiprozatorului Ion Vinea (1895)

17 apr. – 70 de ani de la moartea poetului IonPillat (1945)

18 apr. – Ziua Mondialã pentru ConservareaMonumentelor (1915)

22 apr. – Ziua Mondialã a Pãmântului

22 apr. – 165 de ani de la naºterea poeteiVe ron ica Micle (1850)

23 apr. – Ziua Mondialã a Cãrþii ºi a Dreptuluide Autor. Ziua Bibliotecarilor dinRomânia

23 apr. – 235 de ani de la naºterea episcopuluiIoan Lemeni (1780)

26 apr. – Ziua Mondialã a ProprietãþiiIntelectuale

28 apr. – 15 ani de la moartea criticului ºiistoricului literar Ovid S.Crohmãlniceanu (2000)

29 apr. – 40 de ani de la moartea scriitoruluiRadu Gyr (1975)

MAI

1 mai – Ziua Internaþionalã a Muncii

1 mai – 60 de ani de la naºterea artistului plas tic Valentin Itu (1955)

2 mai – 65 de ani de la naºterea publicistului ºipoetului Gheorghe Pârja (1950)

3 mai – Ziua Mondialã a Libertãþii Presei

3 mai – 135 de ani de la naºterea pictoruluimaghiar Alexandru Ziffer (1880)

4 mai – 60 de ani de la moartea compozitoruluiGeorge Enescu (1955)

7 mai – 95 de ani de la moartea filosofului ºi

criticului literar ConstantinDobrogeanu-Gherea (1920)

8 mai – Ziua Mondialã a Crucii Roºii

9 mai – Ziua Independenþei României

9 mai – Ziua Uniunii Europene

9 mai – 120 de ani de la naºterea filosofului,poetului, dramaturgului, jurnalistului,traducãtorului ºi academicianuluiLucian Blaga (1895)

9 mai – 75 de ani de la naºterea poetuluiAugustin Botiº (1940)


ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

AIR

AV

11 mai – 35 de ani de la moartea sculptoruluibãimãrean Vida Gheza (1980)

13 mai – 75 de ani de la naºterea poetului,prozatorului ºi eseistului MirceaCiobanu (1940)

15 mai – Ziua Internaþionalã a Familiilor

15 mai – Ziua Latinitãþii

15 mai – 75 de ani de la moartea militanteifeministe Elena Pop Hossu-Longin(1940)

16 mai – 85 de ani de la naºterea prozatorului ºidramaturgului Ti tus Popovici (1930)

16 mai – 35 de ani de la moartea scriitoruluiMarin Preda (1980)

17 mai – Ziua Mondialã a Telecomunicaþiilor

17 mai – 95 de ani de la naºterea poetului Geo Dumitrescu (1920)

18 mai – Ziua Internaþionalã a Muzeelor

18 mai – 95 de ani de la naºterea suveranuluipontif Ioan Paul al II-lea (1920)

21 mai – Ziua Mondialã a Dezvoltãrii Culturale

21 mai – 160 de ani de la naºterea filosofului ºicriticului literar ConstantinDobrogeanu-Gherea (1855)

23 mai – 135 de ani de la naºterea poetuluiTu dor Arghezi (1880)

26 mai – 5 ani de la moartea actorului Jean Constantin (2010)

29 mai – 70 de ani de la moartea dramaturguluiºi romancierului Mihail Sebastian(1945)

31 mai – Ziua Internaþionalã a Luptei ÎmpotrivaFumatului

IUNIE

1 iun. – Ziua Internaþionalã a Copilului

4 iun. – 90 de ani de la moartea compozitoruluiGheorghe Dima (1925)

5 iun. – Ziua Internaþionalã a Mediului

5 iun. – 150 de ani de la apariþia revistei„Fa milia” (1865)

12 iun. – 85 de ani de la naºterea profesoruluiuniversitar maramureºean Valeriu Oros (1930)

16 iun. – 90 de ani de la naºterea poetului,eseistului, prozatorului ºi publicistuluiAnatol E. Baconsky (1925)

17 iun. – 190 de ani de la naºterea doamneiElena Cuza (1825)

17 iun. – 90 de ani de la moartea inginerului,ministrului ºi pedagogului Anghel Saligny (1925)

20 iun. – 20 de ani de la moartea filosofului ºieseistului Emil Cioran (1995)

23 iun. – 80 de ani de la naºterea bibliografuluiºi istoricului literar Sãluc Horvat(1935)

28 iun. – 130 de ani de la naºterea folcloristuluiºi scriitorului maramureºean Alexandru Ciplea (1885)

30 iun. – 70 de ani de la naºterea scriitoruluiDorin Tudoran (1945)


AIR

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

CuprinsFESTIVALUL CORAL INTERNAÞIONAL „LIVIU BORLAN”

Despre armonie ºi ARMONIA... / Dr. Teodor ARDELEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

LIVIU BORLAN – EMINENT MUZICIAN compozitor, dirijor, profesor, pi a nist /Simion VAIDA, Lotica VAIDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Argumentul ARMONIEI de a-ºi gãsi rãdãcinile / Viorica PÂRJA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

ARMONIA ºi Liviu Borlan sunt dincolo de vârstã. Interviu cu Saºa Nicolici/ Viorica PÂRJA . . 30

Liviu Borlan – amintirea compozitorului ºi a muzicii sale pe plaiurile natale dupã 20 de ani / Prof. Gheorghe FECHETE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

Liviu Borlan – compozitor ºi dirijor. Bibliografie selectivã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

REMEMBER LIVIU BORLAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Festivalul internaþional „Liviu Borlan”, ediþia a IV-a, reflectat în presã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

Liviu Borlan – o rãsplatã binecuvântatã / Dr. Teodor ARDELEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

RODIRI ACADEMICE

Ioan Meºotã / Iuliana MOIª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Un ziditor de suflete – Vir gil Oniþiu / Dorina CADAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Ioan Lupaº / Simona DUMUÞA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

Ilarion Puºcariu / Anca SIMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Alexandru Lapedatu / Li ana SILAGHI, Florina VANCIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

Marius Sturza / Valentina ROTARU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

VALORI ROMÂNEªTI

Augustin Buzura sau exerciþiu de celebritate / Dr. George ACHIM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Biblioteca, spaþiu al memoriei: Fondul Mircea Zaciu / Rozalia BARTA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Matematica de la Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca în topul Shang hai pe 2013 /Dorel I. DUCA, Adrian Olimpiu PETRUªEL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

Conferirea titlului de Doc tor Honoris Causa Academicianului Marius Porumb / Anca SIMA . . 98

Inginerul Nicolae Dicu ºi Maramureºul / ing. Teodor BENE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

EMINESCIANA

Hiperexactitate ºi perfecþiune la Mihai Eminescu / Acad. Alexandru SURDU . . . . . . . . . . . . . . 103

Eminescu ºi credinþa / Dr. Elis RÂPEANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

Temeiurile filosofice ale gândirii eminesciene / Dr. Mugur VOLOª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

Eminescu aniversat de românii din dreapta Tisei / Natalia LAZÃR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116

IN MAGISTRI HONOREM

„Cunoºti vorba slastã?” / Dr. Florina-Maria BÃCILÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117

Întâlnirile mele de suflet cu profesorul Vasile Frãþilã / Dr. Ga briel BÃRDÃªAN . . . . . . . . . . . 120

„Trecãtoare” momente din viaþa universitarã / Dr. Adina CHIRILÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

Vasile Frãþilã la ceas aniversar / Dr. Mircea FARCAª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Un om printre oameni: prof. univ. dr. Vasile Frãþilã / Dr. Adelina Emilia MIHALI . . . . . . . . . . 126

Rumerii din Istrie în scrierile unui cãrturar ciparian / Dr. Ana-Maria RADU-POP . . . . . . . . . . 128

Domnului profesor, cu dragoste / Dr. Coralia TELEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132

Profesorul Vasile Frãþilã la a LXXV-a aniversare / Dr. Vasile D. ÞÂRA . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

Gânduri despre unul dintre cei mai mari lingviºti români / Dr. ªtefan VIªOVAN . . . . . . . . . . . 140


FILE DE ISTORIE

„Când Suedia era condusã din Moldova” / George CRISTEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141

9 aprilie 1945 – revenirea Maramureºului la România. Sfârºitul aventurii secesioniste a lui Ivan Odoviciuc / Dr. Ilie GHERHEª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

Culturã slavonã ºi româneascã, în Mãnãstirea Bistriþa Olteanã / Arhim. Veniamin MICLE . . . . 157

Începutul oraºului Oradea / Doru SICOE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165

Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal / Dr. Emanuil RUS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173

SÃ SCRIEM CORECT ROMÂNEªTE

„CÃRÞULIE” / Dr. Viorel HODIª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181

Diortosind texte religioase ºi laice / Dr. Viorel HODIª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183

IN MEMORIAM

Moartea ca lecþie etnologicã / dr. Camelia BURGHELE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

Valoarea unui nume bun ºi de cinste / Preot dr. Flavius ARDELEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

In memoriam. 130 de ani de la naºterea episcopului dr. Alexandru Rusu / Dr. Mircea MANU . 199

Dupã un secol de viaþã. Profesorul Gavril Istrate a trecut în veºnicie / Dr. Vasile D. ÞÂRA . . 202

Comemorare – Conf. univ. dr. Constantin Mãlinaº / Rozalia BARTA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204

RECENZII

O sintezã monograficã de o înaltã valoare ºtiinþificã / Ilie BARANGÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205

George Vulturescu sau omul cu dalta cuvintelor / Maria VAIDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210

Teodor Ardelean, Pietre unghiulare pentru o... bibliotecã de idei, Editura ªcoala Ardeleanã,Cluj-Napoca, 2015 / Dr. ªtefan VIªOVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213

O carte-doc u ment despre viaþa ºi activitatea lui Gregor Men del, fondatorul geneticii /Prof. univ. dr. Gogu I. GHIORGHIÞÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215

VARIA

Folclor ºi istorie (1950-1989) / Pamfil BILÞIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219

Unirea Principatelor Române evocatã într-un ro man fluviu / Interviu realizat de Nicolae Horia ARGEªEANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221

Sfeºnic în rugãciune sau un Bocet de searã al poetului Traian Vasilcãu / Gelu DRAGOª . . . . . 230

Provincia pitoreascã vãzutã de un stãpân al umorului nobil / Ioan DRAGOª . . . . . . . . . . . . . . . 231

În siajul hazardului / Viorel TÃUTAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232

Sãluc Horvat – 80 / Dr. Mircea POPA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

„Între centru ºi periferie existã o apropiere tot mai accentuatã” / Augustin COZMUÞA . . . . . . 237

Spiritualitate maramureºeanã. Un popor trãieºte prin sufletul sãu / Viorel THIRA . . . . . . . . . . 242

Mass-me dia despre români / Laviniu ARDELEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246

Aniversãri/Comemorãri / Alina LEMNEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252

Responsabilitatea privind conþinutul articolelor aparþine autorilor.


Documents

FR 2015 iunie - BJPD · 2020. 12. 17. · drept moºtenire, câtev a aprecieri ºi despre muzicã. El spunea, printre a ltele, cã „pânã ºi cerurile cântã”. Adicã, în termenii