Gabriella Costescu ÎN NUMELE BUSUIOCULUI

In the Name of the Basil

2

Fiului meu Paul–Cristian

Ar fi putut să cadă zeci la dreapta şi la stânga, eu am avut în faţă chipul fiului meu prin ochii căruia am înţeles nemurirea. To my son Paul–Cristian

Dozens could fall to my right and left, I only looked towards the face of my son and through his eyes I was able to understand immortality.

3

Gabriella Costescu

ÎN NUMELE BUSUIOCULUI In the Name of the Basil

Poeme/ Poems

Versiunea engleză/ English Version by Ion Buciuman

REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE LONDON, UK

4

COSTESCU, GABRIELLA În numele busuiocului/ Gabriella Costescu, REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE, LONDON, UK, 2013 Transylvanian Editions Collection www.reverberatebooks.com A CIP catalog record for this book is available from the British Library ISBN 978-0-9574109-2-3

Coperta de/ Cover by Nicolae Băciuţ

Coperta /Cover I: Sarmisegetuza Regia - Capitala Daciei, vechi

teritoriu românesc din Transilvania. sec. I. d.Hr. Sarmisegetuza Regia - Capital of Dacia, ancient

Romanian land of Transylvania, 1st Century A.D.

Ilustraţii de/ Graphics Ioan Astăluş REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE

LONDON, UK

Lector Nicolae Băciuţ Apărut 2013

Copyright©Gabriella Costescu 2013 Toate drepturile rezervate

Traducere/ Translation by Ion Buciuman Consultant şi revizor traducere/ Translation

reviser and linguistic consultant Irina Marinescu Tehnoredactare Sergiu Paul Băciuţ

Format 16/61x86, coli tipo 5 Tiparul executat la INTERMEDIA GROUP Târgu

Mureş, Str. Cuza Vodă Nr. 57 România

5

Pre... numele busuiocului

Colecţia de poeme care se botează aici “În numele busuiocului”, vine din străfundurile ancestrale ale poetei Gabriella Costescu. Rădăcina vie a strămoşilor răzbate aici la lumină, iar poemele ei împrejmuiesc acest loc sacru, cerându-ne să păşim cu luare-aminte în acest teritoriu pur şi încărcat de semnificaţii.

Dubla săvârşire, în limba română şi în limba engleză, a numelui busuiocului are meritul de a posta poezia Gabriellei Costescu acum şi aici, în deplin context post-modern. Între atunci şi acolo; şi acum şi aici, se formează astfel o punte de trecere: lejeră şi diafană uneori, dureroasă şi împovărată de amintire alteori.

Dragostea şi istoria devin surori de cruce în acest prohod al metaforelor, cântat ba în frunză de liliac, ba în alămuri lustruite de vremuri. Ritmul busuiocului le ţine laolaltă. Sfinte şi veşnice, cele două umblă la braţ peste amintiri proaspete şi peste pietre copleşite de nepermisa uitare.

Credinţa şi speranţa, purtate pe braţele iubirii dintâi ale fiinţei şi ale amintirilor de pe urmă ale obştei, formează un al doilea cuplu de forţă luminoasă din versurile perlei de Sighişoara, care poartă numele Îngerului priponit în Coastişa vremilor de acum şi de odinioară.

Poezia de la Şâştina face notă aparte în acest discurs în numele busuiocului, fiindcă leagă în mod explicit foclorul de rostirea contemporană a versului, în lumina mistică a focului de tabără.

Binecuvântă fie logodna celor două! Fără rădăcina amintirii noastre de gintă, poezia ar fi sămânţă căzută lângă drum. Fără fervoare poesis-ului de rigoare, folclorul ar fi călătorie în pustiu. Pentru orice eventualitate, Gabriella Costescu se oferă să ne fie călăuză pe drumul spre Muntele Vrăjit, un fel de Parnas al tulnicului.

6

Dincolo de spectrul ostaşului căzut, lumina speranţei şi a iubirii, a credinţei şi a amintirilor sfinte continuă să crească. Lespedea de marmură albă nu estompează un mormânt ci este un soclu pentru sufletul eroului jertfit iubirii de glie. Lipsa lui devine motiv de pelerinaj şi popas în numele busuiocului. Mioriţa noastră de altă dată şi dintotdeauna îşi primeşte replica, împlinind ultima dorinţă a voinicului gata de nuntă, în numele busuiocului.

ION BUCIUMAN, Speranţa TV. Bucureşti

7

Forename of the Basil The collection of poems baptized here “In the name of

the basil” is coming from the ancestral depth of poetess Gabriella Costescu´s soul. The lively roots of her ancestors are shooting out towards the light and her poems are enclosing this holly ground, asking us to walk carefully in this pure and significance bearing land.

Issued both in Romanian and English language, the volume is setting Gabriella Costescu’s poetry in full Postmodern context. Then and there on one hand, while on the other now and here: between these two moments in time we can walk so easily on a footbridge sometimes really light and ethereal, other times painful and tired of memories.

Love and history are becoming sworn sisters in this codex of metaphors; a song played either on a lilac leaf or using brass instruments polished by time. The rhythm of the basil keeps everything together. Sacred and eternal, the two walk hand in hand over fresh memories and over the stones overwhelmed by the unpardonable oblivion.

A second couple of power and light is formed by faith and hope carried on the arms of man’s first love over the community´s last memories. In so many verses, the Pearl from Sighişoara speaks of Sighişoara's pearls, perhaps it has something to do with being named after the angel harbored between the hills of the present and past time: Gabriella.

In this speech on behalf of the basil, the poetry from Şâştina is a special note since it so naturally bounds the folklore with the contemporary verse, all in the mystical light of the campfire.

Bless be the engagement of the two! Without the root of our tribe’s memory, the poetry would turn into the seed fallen by the wayside. Without the fervor of creation, our folklore would be a journey into the desert. In any event, Gabriella

8

Costescu offers to be our guide to the Magic Mountain, a kind of Parnassus for the wooden pipe.

By ION BUCIUMAN, Hope TV. Bucureşti

Beyond the specter of the fallen soldier, the light of hope, love, faith and holy memories continues to grow. White marble slab fades not a tomb but is in fact a pedestal for the sacrificing hero in the name of love for one’s homeland.

His physical absence is a good reason for pilgrimage and halt “In the name of the basil”. Our story of Mioriţa, the mystical sheep from the land of long time ago and the land of always, gets its reply, fulfilling the last wish of the brave man ready for his wedding, in the name of the basil.

9

În numele busuiocului

Prin colecţia de poeme intitulate ,,În numele busuiocului’’, poeta Gabriella Costescu pătrunde discret în sufletul cititorului român şi răscoleşte amintirile ancestrale ale acestuia, îndemnându-l cu duioşie la reculegere faţă de tot ce înseamnă moştenirea strămoşească.

Pentru cititorul străin aceste poeme sunt o chemare la înfrăţire prin exprimarea specificului psihologiei poporului român, a trăirilor care îi definesc simţirea şi identitatea. Astfel, cititorul străin este invitat prin traducerea în limba engleză realizată de domnul Ion Buciuman să cunoască fondul şi să treacă peste barierele lingvistice şi culturale ca apoi să încerce a se identifica cu valorile sufletului de român purtate peste veacuri.

Pornind chiar de la nume volumului, ,,În numele busuiocului”, pătrundem într-un univers în care superstiţiile se împletesc cu legendele iar credinţa cu ritualul şi descântecul. Pentru poporul român, busuiocul a fost mereu asociat cu dorinţa de purificare, fiind planta folosită în lumea creştin-ortodoxă la prepararea aghiazmei, apă prin stropirea căreia se sfinţesc locurile şi sunt alungate spiritele rele. Totodată însă, în jurul busuiocului, s-au ţesut de-a lungul timpului ritualuri, farmece şi descântece asociate cu dorinţa de a chema şi păstra dragostea cuiva.

Cu ocazia sărbătorii de Bobotează, credinţa populară spune că fetele tinere îşi pot afla destinul în dragoste dacă îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, visându-şi viitorul soţ. Tot pentru a se bucura de noroc în dragoste, fetele îşi prindeau în păr busuioc când mergeau la horă sau îl purtau în ziua nunţii pentru protecţie şi binecuvântare. Iar pe lângă toate acestea, bătrânii preparau zeci de remedii pentru a alina nu doar sufletul dar şi trupul.

În poemul care dă titlul volumului suntem purtaţi într-o clipită pe tărâmul mitului pastoral (,,Când pornesc oile la vale,/

10

Printre statuile brazilor,/ Talanga behăie blând/ Ca o adiere de toamnă,/ Mioriţă laie, mioriţă laie.../ Dorul de ducă,/ Cântec străvechi înăbuşit/ Din căuşul văilor,/ Răzbate prin cojoace/ Puse la uscat/ Pe speteaza strâmbă/ De atâta dor şi aşteptare.”) atât prin imaginile create cât şi prin referirea indirectă la balada populară ,,Mioriţa” despre care istoricul francez Jules Michelet spunea în 1854: „Rien de plus naïf et rien de plus grand” („Nimic nu e mai naiv şi mai măreţ”).

Expresii ale autenticităţii poporului român, cuvinte precum ,,Mioriţă laie, mioriţă laie...”, ,,dor” cu ipostazele dorului de ducă sau a dorului în aşteptare, precum şi ,,doină”, ,,târnosire”, sunt intraductibile în sensul de a exprima întreaga încărcătură emoţională aşa cum vibrează pentru român în mentalitatea şi filosofia sa de viaţă.

Astfel limba română foloseşte diminutivul în exprimarea ,,mioriţă laie” (tradus în engleză ,,Ewe-lamb, black and gray,/ Ewe-lamb, sweet and small”) nu neapărat pentru a sugera dimensiunea redusă, ci e vorba de un proces de creaţie pentru a exprima o afecţiune profundă, o legătură ancestrală între păstor şi oiţă, un animal care nu doar îi asigură existenţa de veacuri ci care a devenit o companie fidelă şi liniştitoare în singurătatea transhumanţei, un suflet chiar, un suflet care se apropie la sunetul unei doine de dor, un fel de a doua familie.

La fel cuvântul ,,dor” (engl. longing). Dacă o limbă cunoaşte procedeul de compunere a unui cuvânt din două sau mai multe cuvinte, înţelesul cuvântului ,,dor” în limba română este ceea ce filosoful Constantin Noica denumea o ,,alcătuire nealcătuită, un întreg fără părţi, o contopire”.

Dorul se trage din durere dar a împletit în sine cu mult mai multe nuanţe: o dorinţă puternică de a vedea sau revedea pe cineva drag, nostalgie împreună cu speranţă, dorinţă, ardoare, dar şi o profundă suferinţă datorate absenţei persoanei iubite sau chiar datorită actului în sine de a iubi.

Poeta redă perfect o faţetă a paradoxalităţii dorului prin dorinţa profundă de ducă, de căutare şi în acelaşi timp ţintuirea

11

aşteptării prin metafora ,,speteaza stâmbă de dor”: dacă pleci în căutare dar cel iubit vine între timp? Ai tot pleca şi ai tot sta: ,,Dorul de ducă,/ Cântec străvechi înăbuşit,/ Din căuşul văilor/ Răzbate prin cojoace/ Puse la uscat/ Pe speteaza strâmbă/ De atâta dor şi aşteptare.”

Revenind aşadar la substatul emoţional din poemul ,,În numele busuiocului”, prezenţa protectoare a acestei plante care doineşte în zări un dor profund după iubire nu ne mai miră, e atât de firească: ,,Sub streaşina stânii/ Ca la subţioara stăpânei,/ O tufă de busuioc/ De ani buni slujind/ Nemărginirea doinei.”

Doina sau actul de a doini, un act de cultură specific poporului român, o operă lirică populară sub forma unei improvizaţii spontane care exprimă cele mai profunde sentimente – de dragoste, de jale, de dor, de revoltă, un cântec solemn individual, vocal sau instrumental, a fost inclusă în patrimoniul cultural intangibil UNESCO. Întradevăr, când amintim de doină, vorbim defapt de ,,nemărginirea doinei”.

Mergând mai departe pe firul poemului, ,,Tămâia strămoşilor/ Presărată în poiană, la izvor,/ Şi în bătătura ancestrală,/ Mai veghează somnul pruncilor,/ Copaie ferită din calea drobului de sare./ Peste horele amintirilor/ Inima imi pictează legende/ În numele busuiocului.”

Tămâia arsă de strămoţi, un ritual de închinare, o ofrandă adusă divinităţii, e încă păstrată în existenţă sub forma simbolului, a unei influenţe sub forma credinţei lor adunată în amintirile noastre. Pictată de legende, mai învăluie şi azi din coltoanele sufletului nostru chiar copăiţa unde dorm nou-născuţii.

Referirea la povestea lui Ion Creangă, ,,Prostia omenească”, unde eroul îşi găseşte mama şi soţia plângând cu disperare peste copăiţa pruncului la gândul că pisica va trânti peste copil drobul de sare pus pe sobă la uscat, gândire fatalistă şi neînsoţită de acţiunea de a lua copilul din zona de pericol, fapt ce îl determină pe acesta să plece în lumea largă în

12

căutarea limitei prostiei omeneşti, înseamnă simplu că o asemenea capcană aparent departe de noi este învinsă doar de practicarea valorilor, a credinţei din suflet, aşa cum făceau odată şi strămoşii prin arderea tămâiei.

În prefaţa volumului ,,Cuvânt împreună pentru rostirea românească”, autorul Constantin Noica spunea: ,,Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi aminteeşti de lucruri pe care nu le-ai învăţat niciodată, căci orice cuvânt este o uitare...înţelesuri de care nu mai ştii [...]. Dar uitarea devine propria-ne amintire, act de cultură: să înveţi noutatea ca şi cum ar veni din tine.”

Precum demult îndemnaţi de Noica să pătrundem în ,,uitarea românească”, aşa poeta Gabriella Costescu îl provoacă şi pe român şi pe străin să se scufunde în dorul românesc şi mai ales în trecutul românesc, o revenire la origini ca prin ,,zdrobirea inimii” şi prin ,,clară trăire”, să ,,coborâm mintea în suflet” şi să ne salvăm de o ,,savantă ignoranţă” (Poemul ,,Ignoranţă”).

Doar aşa este posibilă ,,târnosirea sufletului”, prin înţelegere, doar prin cultivarea cuvântului ne depăşim condiţia de lut: ,,Plantez cuvântul/ În sufletul lutului/ Să crească până la cer/ Ca lujerii luminii./ Ud cuvântul cu lacrima/ Să nu moară; Sămânţa s-o zboare vântul/ În toate pământurile/ Care mai au suflet./ Apoi să răsară lumină,/ Multă lumină.” (Poemul ,,Lut”).

În volumul său, poeta realizează această ,,zdrobire a inimii” (Poemul ,,Tributar minţii”) mai înainte de toate prin întoarcerea acasă : „Acel „acasă” îmi întoarce paşii/ Spre dava mea,/ Învălită cu haina secolelor/ Vis divinitoriu” (Poemul ,,Acasă”).

Acasă pentru poetă poate însemna copilăria, unde se refugiază adesea prin intermediul amintirilor, dar acasă mai înseamnă şi evocarea unor epoci demult apuse în care menestrei şi domniţe se plimbau pe drumurile pietruite ale cetăţii. Astfel copilăria de multe ori capătă prin suprapunere

13

dimensiunile grandiose ale epocilor trecute pierdute în ,,viforniţa vremii şi visul legendelor” (Poemul ,,Arena istoriei”) lăsănd în inima cititorului o neîndoielnică părere de rău, un dor din adâncul fiinţei după origini, strămoşi, valorile săpate în ,,piatra timpului,/ runele lăsate moştenire”, rune care odată citite, înţelese, ,,ţi s-au săpat pe retină”, încât nu mai e cu putinţă dezvinovăţirea (Poemul ,,Printre strămoşi”).

Există însă un conflict atunci când moştenirea strămoşească este transpusă ,,În lumea de azi”, poem care scoate la iveală ,,Mai multe biserici/ Decât creştini./ Aparatele/ Ne fură sufletele/ Femeia devine gonflabilă”, ba mai mult decât atât, ,,Neştiinţa/ Poartă bocancii/ Călcând crud/ Limba noastră!”(poemul ,,La solstiţiu”). Şi atunci, încă ,,Tributari minţii”, ar trebui să ne zdrobim inima, ,,Cu călcâiul curat/ Decojind viciul”, ,, nici filosofia nu ajută”, dar avem modele în păsări: ,,Ele nu ară, nu seamănă,/ Au guguritul/ Şi aripa îngerilor./ Numai aşa vei avea/ Târnosirea sufletului.” (poemul ,,Ignoranţă”).

În faţa realităţii pe care istoria o aduce precum şi în faţa propriilor limitări, poeta dă glas unor întrebări existenţiale în poemul ,,Ard”: ,,Ard ca un opaiţ/ Să luminez/ Din întuneric/ Lumina nu-i mai pură/ Decât cugetul meu/ Nimic nu e al meu/ Părul îmi cade/ Nu-mi aparţine./ Nici dinţii nu sunt ai mei/ Nici carnea/ Nici sufletul nu e al meu/ Trebuie să-l dau înapoi/ Dar am nevoie de recunoaştere/ Şi recunoaşterea va ţine/ Cât omenirea.”

Să fie acel dor invocat adesea de autoare mult mai profund de fapt, mai departe decât strămoşii şi davele lor, poate că omul îşi caută întoarcerea acasă, la Creatorul său? Să fie vorba despre nostalgia grădinii primordiale? Cum să ostoieşti un astfel de dor?

Şi răspunsul vine prin comuniunea cu divinitatea, prin moralitatea pe care o dă ,,coborârea minţii în suflet”, ,,zdrobirea inimii”, pentru că altfel ,, Ratăceşti/ În locuri străine/ Lumină căzută în materie/ Minte zumzăitoare” fără a

14

realiza că ,, Doar Cel Întrupat în Veac/ Pe toţi ne încape.” (poemul ,,Tributar minţii”).

În faţa viitorului singura armură este înţelepciunea trecutului, de aceea îi mulţumim poetei Gabriella Costescu pentru actul de a ne readuce în suflet moştenirea strămoşească, valorile şi simţirile poporului român, poate de multe ori uitate în goana trudei pentru zilnica pâine. Este oare puţin lucru?

Pentru traversarea barierei lingvistice fără a pierde frontierele identităţii şi simţirii poporului român, pentru traducerea în limba engleză a poemelor cu păstrarea specificului naţional al creaţiei, pentru ca astfel să fie posibilă înfrăţirea românului cu străinul pe care şi-l apropie astfel, îi mulţumim domnului Ion Buciuman. Este oare puţin lucru?

IRINA MARINESCU,

Bucureşti

15

In the Name of the Basil

With the collection of poems entitled “In the name of the basil”, the poet Gabriella Costescu enters discreetly in the Romanian soul to stir its ancestral memories, tenderly urging the readers to retreat from everything and meditate upon one's heritage.

By expressing feelings and emotions specific to the psychology of Romanian people, these poems are for the foreign reader more than an invitation; they are a call for brotherhood.

The English translation done by Mr. Ion Buciuman helps the foreigner to understand the background and to overcome any language and cultural barriers while trying to identify with the values of the Romanian soul carried over the centuries.

Starting right from the volume´s title, “In the name of the basil”, we enter a world where legends are intertwined with superstitions and belief in rituals and charms. For Romanian people the basil has long been associated with the desire for purification, it is the plant used in the Orthodox Christian world for the preparation of the holy water to sprinkle and banish evil spirits.

At the same time, however, over the long curse of history, the basil was used in rituals, charms and incantations associated with the desire to find and keep one's love. Over the feast of the Epiphany, popular belief says that young girls can learn their fate in love once they put basil under their pillow so they can dream their future husband.

All for the luck in love, girls wore basil in their hair at dancing festivities as well as during their wedding day for protection and blessing. And besides all this traditions, the elders prepared dozens of basil remedies to alleviate not only the soul but also the body.

16

By reading the poem that gives the book its title, in a blink of an eye we find ourselves on the realm of the pastoral myth: “When the flocks pervade the valley/ Between the statues of the evergreen trees/ The bellwether is calmly baaing,/ Like a breath of autumn: Ewe-lamb, black and gray,/ Ewe-lamb, sweet and small…/ The wanderlust, an old softy song/ From the nest of the valley/ Is piercing through the sheepskin coats/ Hanged to dry/ On the twisted backrest/ Of the greatest longing and awaiting”. The images created here are an indirect reference to the Romanian folk ballad, Miorița, characterized by the French historian Jules Michelet in 1854 with the words: “Rien de plus naïf et rien de plus grand” (“Nothing is more naive and greatest”).

Expressions of Romanian authenticity, words like “Mioriţa laie” (translated into English “Ewe-lamb, black and gray, / Ewe-lamb, sweet and small”) as well as “dor” (longing, nostalgia) or “Doina” (a lyrical, solemn chant that is improvised) are in fact untranslatable: there are no equivalents to convey the emotional vibes and Romanian mentality and philosophy of life they carry.

Thus the Romanian language uses the diminutive Mioriţa for the word sheep (diminutive translated into English “Ewe-lamb, black and gray,/ Ewe-lamb, sweet and small”) not necessarily to suggest the small size but it's a creative process to express a deep affection, an ancestral link between the shepherd and the sheep. This animal not only ensured the existence of Romanian people for centuries but for the shepherd it became a true companion to sooths the solitude of transhumance. For the shepherd the sheep was and still is another soul, almost a second family.

Same goes with the word “dor” (longing, nostalgia). If a language knows the process of composing a new word out of two or three, the meaning of “dor” in Romanian is what the philosopher Constantin Noica, considered “comprising a whole without the parts, a fusion”.

17

Longing comes from pain (“durere” in Romanian) but the word “dor” also wove itself with much more nuances: a strong desire to see or revisit a loved one, nostalgia with hope, desire and longing, and a deep love, a suffering due to the absence or even because of the act itself to love someone.

The poet Gabriella Costescu expresses perfectly one of the paradox aspects of “dor”, of longing: the desire to go and search for the loved one filed with the torment; what if the loved one comes meantime you are gone? You hardly can sit wishing to go and find the one you love but there you are, you stay still, awaiting: “The wanderlust, an old softy song/ From the nest of the valley/ Is piercing through the sheepskin coats/ Hanged to dry/ On the twisted backrest/ Of the greatest longing and awaiting.”

Returning to the emotional layers of the poem “In the name of the basil”, the presence of this protective plant sighs in deep longing for love: “Under the eaves of the sheepfold cottage/ Like the mistress's armpi,/ A bush of basil/ For many years serving/ The endlessness of Doina song.”

“Doina” is a lyrical, solemn chant, spontaneously improvised. It is an act of culture specific to Romanian people, a folkloric form of lyric opera and a spontaneous improvisation that expresses the deepest feelings of love, sorrow, longing and even revolt. It is an individual solemn song, vocal or instrument and it was included in the UNESCO intangible cultural heritage. Indeed, when “doina” is mentioned, one must understand the infinity of “doina”.

Reading ahead, we are reminded of the “Incense for the ancestors/ Scattered in the glade, at the well, / And about the ancestral courtyard/ Is watching over the babies’ slumber,/ Precious trough fended / Against the fall of salt cob/ Resting to dry on the high stove./ In the round dances of memories/ My hearth is painting legends/ In the name of the basil.”

The incense burned long ago by our ancestors, a ritual of worship, an offering to the deity, is still kept in existence as

18

a symbol of their faith; it is a silent influence whispering from our memories. Painted by legends, this influence speaks to our soul still, watching over the babies’ slumber.

The last verses of the poem are a reference to the Romanian story titled “Human stupidity” by author Ion Creangă, where the hero finds his mother and wife crying desperately over the baby’s basket fearing that the cat will climb the stove and slam a block of drying salt over the infant. This type of fatalistic mentality and also lack of action to take the child from the danger zone determines the hero to leave his home and travel the wide world in search for the limit of human stupidity. The poem suggests that such a trap of fatalistic mentality and lack of action might not be so far from us, but it can certainly be overcome by practicing our values and having faith, just like our ancestors used to burn their incense.

Romanian philosopher Constantin Noica once said that “only in the words of your mother tongue you just happen to remember things that you never learned, for every word is oblivion ... meanings that you do not know [...] but forgetting becomes recollection, an act of culture: you learn the novelty as if it comes from within yourself.”

While urged by Noica to penetrate into the Romanian oblivion and learn meanings still unknown, we are invited just as much by Gabriella Costescu to dive into the Romanian past, to return to our origins: only by “crushing our heart” we can have a “clear experience” to “descend our mind into the soul” and be saved this way from a “scholar ignorance” (The poem “Ignorance”).

The “soul’s unction” is possible only by understanding; when cultivating the word we surpass the clay we are made off: “I’m kneeling/ To plant the word/ In the heart of the clay,/ May it rise towards the heaven/ Like stems of light […]/At last the light will spring, /A lot of light.” (The poem “Clay”).

19

In her book, Gabriella accomplishes the “crushing of the heart” (The poem “Tributary to the mind”) above all by returning home: “At home is turning my steps/ Back to my ancient stronghold,/ Dressed up in the cloth of centuries/ Divinatory dream.” (The poem “At home”).

Home for the poet may mean the childhood home, where she escapes often within her memories, but at home also means evoking bygone ages when minstrels and maidens walked the cobblestone streets of the citadel.

Thus the childhood often acquires grand dimensions by overlapping with past ages lost in “the storm of tim / in the dream of legends.” (The poem “History’s arena”). This incursion leaves within the reader’s heart an unmistakable longing, as if you can hear a deep call for your origin, ancestry, for “The carvings of the runic letters,/ My heritage. […] Don´t you know / That reading it, this love rune/ Was printed on your very retina?” Once you understand these values, it’s impossible to exonerate yourself. (The poem “Among ancestors”).

But there is a conflict when our ancestral heritage is transposed, “In today's world”, a poem which reveals “More churches than Christians,/ The devices/ Are stealing our souls/ The woman became inflatable.” Even worse, “The ignorance/ Is wearing boots/ Cruelly walking/ Over our language!“ ( The poem “At solstitium”). And then, still “indebted to our mind”, we should humble our hearts, “philosophy doesn’t even help”, but we can look at the birds: “They do not plough or sow/ But they have the cooing/ And the wings of angels.” (The poem “Ignorance”).

Faced with the reality that history brings and faced with one’s limitations, the poet gives voice to existential questions in the poem “I burn”: “Like a rush light I burn/ The light is as pure/ As the conscience,/ Nothing is mine:/ My hair falls,/ It is not mine,/ Nor the teeth,/ Neither the flash/ And the soul too/ I

20

have to give it back/ But I need resipiscence/ Lasting a mankind.”

Could this longing so often expressed be actually deeper than the ancient stronghold and one’s ancestors? Could this longing be for one’s Creator, the hidden seeking of one’s soul for the divine?

Could it be the nostalgia for our primordial home, our true origins? How to quench such a longing?

And the only answer to such a puzzle is to communicate with the Divinity and to adopt a morality inspired by God, and not man made. Otherwise “You’ve lost your place/ Wandering in strange lands,/ Light fallen into the matter/ Humming mind” without realizing that “Only the Everlasting One Embodied/ Can encompass all of us.” (The poem “Tributary to the mind”).

The only armor to face the future is the wisdom of the past, so we give many thanks to the poet Gabriella Costescu for the endeavor to remind us of our Romanian ancestral heritage, values and emotions so easily forgotten in our toil for the daily bread. Is it a small thing?

We also give many thanks to Mr. Ion Buciuman for his work to translate these poems while preserving the sense and sensibility of national creation. He crossed the language barrier without losing the boundaries of identity or the feeling and mentality of the Romanian people. After understanding a little bit more about the Romanian soul, these poems become a call for brotherhood, is it a small thing?

IRINA MARINESCU, Bucureşti

21

În numele poeziei

„În numele busuiocului”, sintagmatic vorbind, te duce cu gândul la celebrul roman al lui Umberto Eco, „Numele trandafirului”. Altfel, construcţia este proprietatea unor constante metaforice din traseele lirice ale Gabriellei Costescu.

Busuiocul provine din greacă, βασιλευς (basileus) însemnând „rege”, iar numele lui e legat şi de locul unde Împăraţii Constantin şi Elena au descoperit Sfânta Cruce, unde se spune că ar fi crescut abundent. Oricum, el mai e cunoscut în tradiţie ca „floarea crucii”. Mănunchiul de busuioc este folosit de fiecare dată când se stropeşte cu apă sfinţită, în ritualurile ortodoxe.

Prin calităţile sale gastronomice, busuiocul rămâne „regele (neîncoronat) al mirodeniilor, cel puţin în opinia celor care i-au cercetat virtuţile. Ba chiar, după Dicţionarul Englez Oxford, există unele temeiuri că ar fi fost folosit la „câteva unguente sau medicamente regale”.

Cum a ajuns busuiocul în poezia Gabriellei Costescu până la a fi invocat sentenţional, „În numele...”, numai poeta ne poate spune. “Peste horele amintirilor/ Inima îmi pictează legende/ În numele busuiocului” (În numele busuiocului).

Relocarea poetică a busuiocului îi oferă Gabriellei Costescu posibilitatea recuperării unor semnificaţii cu iz ancestral, dar şi a unor practici nu foarte departe de contemporaneitate, care ţin nu doar de eros, ci şi de ethos şi de thanathos. Iar retorica, la rândul ei, se îndatorează tradiţiei, ceea ce poate pune în dificultate eforturile echivalării în limba lui Shakespeare.

Întoarcerea spre copilărie nu e doar nostalgia unui timp imemorial, ci şi nevoia de inocenţă, puritate, ca monedă de schimb pentru agresiunile cotidianului lipsit de orizonturi.

NICOLAE BĂCIUŢ

22

In the Name of Poetry

“In the Name of the Basil” syntagmatically speaking is reminiscent of the famous novel by Umberto Eco, „The Name of the Rose”. Furthermore this association is a constant lyrical metaphor in Gabriella Costescu’s poetry just like footprints on a forest track.

The name Basil comes from the Greek βασιλευς (Basileus) meaning “king” and it is linked to the place where the emperors Constantine and Helen discovered the Holy Cross, a place where the basil was abundantly growing, or so is said. Anyway, the basil is known in tradition as “The flower of the Cross”. Therefore a bundle of basil is used in Orthodox rituals to sprinkle holy water.

Because of its gastronomic qualities, the basil remains “the king” (uncrowned) of the spices, at least according to those who have studied its virtues. According to the Oxford English Dictionary, basil was also used in “some royal ointments or medications”.

Why and how the basil turned up to be invoked sententionally in Gabriella’s poetry, only the poetess is able to tell us: “In the round dances of memories/ My hearth is painting legends,/ In the name of the basil.” (In the Name of the Basil).

The poetical relocation of the basil gives Gabriella the possibility to recover flavors of ancestral meanings and practices not far from the present, meanings linked with the eros as well as ethos and thanatos. But in turn the rhetoric is bound to tradition, which makes it difficult to find equivalents in the language of Shakespeare.

Returning to our childhood is not only nostalgia for that immemorial time but a need for innocence and purity as trading coin in those days filled with aggressions and lacking horizons.

NICOLAE BĂCIUŢ

23

24

În numele busuiocului

Când pornesc oile la vale, Printre statuile brazilor, Talanga behăie blând

Ca o adiere de toamnă, Mioriţă laie, mioriţă laie...

Dorul de ducă, Cântec străvechi înăbuşit,

Din căuşul văilor, Răzbate prin cojoace,

Puse la uscat Pe speteaza strâmbă

De atâta dor şi aşteptare. Sub streaşina stânii

Ca la subţioara stăpânei, O tufă de busuioc

De ani buni slujind Nemărginirea doinei. Tămâia strămoşilor

Presărată în poiană, la izvor, Şi în bătătura ancestrală,

Mai veghează somnul pruncilor, Copaie ferită din calea drobului De sare zbicindu-se pe cuptior.

Peste horele amintirilor Inima îmi pictează legende

În numele busuiocului.

18 aprilie 2013

25

In the Name of the Basil

When the flocks pervade the valley, Between the statues of the evergreen trees,

The bellwether is calmly baaing, Like a breath of autumn:

Ewe-lamb, black and gray, Ewe-lamb, sweet and small…

The wanderlust, an old softy song From the nest of the valley

Is piercing through the sheepskin coats Hanged to dry

On the twisted backrest Of the greatest longing and awaiting.

Under the eaves of the sheepfold cottage Like the mistress's armpit,

A bush of basil

In the name of the basil.

For many years serving The endlessness of doina song.

Incense for the ancestors Scattered in the glade, at the well, And about the ancestral courtyard

Is watching over the babies’ slumber, Precious trough fended

Against the fall of salt cob Resting to dry on the high stove. In the round dances of memories My hearth is painting legends,

26

Acasă

Acel „acasă” îmi întoarce paşii Spre dava mea,

Învălită cu haina secolelor Vis divinitoriu.

Îmi şterg picioarele De colbul drumului,

Pe muşchiul înverzit al pomilor; Să pot călca piatra cetăţii.

Scrâşnetul ce creşte în lanţul porţii Îmi adună lacrima, amintindu-mi

De cei dragi. Aud gâfâind boii uncheşului Ce împărţea lapte cu doniţa

Din carul greu, Cu roţi mari ca pita de casă,

Pe care mama o frângea la masă. Se aude o tobă.

Aleargă domniţe cu rochii lungi, colorate. Menestreli cu bărbi pădurelnice,

Vântul trece prin pelerina vreunui Vodă, Trecând ca năluca.

Cineva flutură steagul dacilor. Dansează focul

În mâinile cavalerilor cu platoşă. Stau desculţă şi plâng...

Perle de Sighişoară. 29 iunie 2012

27

The Pearls of Sighișoara.

At Home

“At home” is turning my steps Back to my ancient stronghold,

Dressed up in the cloth of centuries Divinatory dream. I’m wiping my feet

From the dust of the road On the green moss of the trees

To walk on the pavement Of the fortress.

The increasing shriek of the gate chain Is gathering my tear to remind me

Of my dears. I hear the gasping of my uncle’s oxen

When allotting the milk with his wooden bucket From the heavy cart

With wheels as big as the round house bread Which my mother broke into pieces

At our meals. A drum is beating!

Maidens are running in long, colorful dresses. Minstrels with forestry beards,

And the wind passing as a ghost Through the raincoat

Of some lord of the land. Someone is waving the Dacian flag

The fire is dancing in the hands Of breast plated knights.

Barefooted I weep

28

Arena istoriei

Pe culmea ocolită De ape în vâltori,

Stau piepţi de ziduri Cuibul vindereilor. Cândva, menestreli,

Cântau în coarda lirei O ţesătură măiastră

De legendă Urcau poteca şerpuită,

Până în inima muntelui. Se bucurau de pacea senină

Din ceasul fierbinte al amiezii. Acum, din umbra cărării,

Pe sub bolţi de fag, Printre luminişuri, Mai găseşti stânci,

Căţâni, Şi vechi spărturi

Pe umeri de ziduri. În dumbrăvile presărate

Cu vetrele cetăţilor, Mai cântă durerea În viforniţa vremii Şi visul legendelor.

15 iunie 2012

29

The dream of legends.

History Arena

On sheltered peak Away from wild waters

Breasts of walls Nest the falcons.

So long ago, minstrels Played the lyre string,

A wonderful tissue of legend, Climbing the sinuous path

To the heart of the mountain, Rejoicing at the blue peace In the hot hour of the noon.

Nowadays, in the shadowy footpath Under the arches of beech,

Among clearings Still to be found, the cliffs,

Detritus from the shoulders of walls, Old wounds.

The hearths of citadels rest In the groves

And the pain still sings In the storm of time

30

31

32

Printre strămoşi

Călcând poteca munţilor, Mi-ai căutat strămoşii,

Să le vorbeşti despre noi. Şi ai găsit săpate

În piatra timpului, Runele lăsate mie moştenire.

Ai primit răspunsul Pentru nemurirea iubirii. Acum, cunoşti numele ei,

Dar nu-l laşi să treacă De pe buze la inimă.

Nu ştii că, citind, ţi s-a săpat Pe retină runa iubirii.

Tu...degeaba taci! Vei pribegi,

De nu vei dezlega Taina şi cuvântul! Vor striga runele Săpate în piatră

Că s-au lăsat citite! Rune în piatră...

Martorele cunoaşterii Iubirii. Se vor citi din ochii tăi

Sau piatra va striga!

10 februarie 2012

33

Among Ancestors

Walking the path of mountains You searched for my ancestors

To tell them about us. And you discovered In the stone of time

The carvings of the runic letters, My heritage.

So you received the answer About love´s immortality. Now, you know its name,

Still you won´t allow it to pass From the lips to your heart.

Don´t you know That reading it, this love rune

Was printed on your very retina? Your silence is in vain And you shall wonder

Fruitless to unravel The mystery, the word!

The letters carved in stone Shall cry, for they were read

A testimony of our love! It shall be read within your eyes

Or it shall shout the stone!

34

Exil

Am trimis în exil sărbătorile. Am ospătat destul vremile Cu piatra roasă a cetăţilor Uitate în legenda dulce. Mai mocneşte cuvântul

Peste misterul neverosimil Al vânătorii vrăjitorului de lupi,

Jumătate sălbăticiune, jumătate om. Umbre şi urme de paşi pe zăpadă

Stau la rădăcina răscolită A unui curcubeu hoinar,

Aruncat peste terasa codrilor - Atât mi-a rămas din sorginte...

Piatra văii, bolborosirea Din creierul muntelui,

De unde se ridică aburind Lujerii luminii spre Zalmoxe.

Eu n-am să plâng. N-am văzut vreo sălbăticiune

Să-şi plângă de milă... Vreo pasăre îngheţată

Căzută de pe cracă Să-şi plângă de milă.

14 ianuarie 2012

35

To pity itself.

Exile

I exiled my holy days. I feasted enough seasons

With the worn stone of citadels Forgotten in the sweet legend.

The word still smolders Over the implausible mystery

Of the wolf witch hunt Half beast, half human.

Shadows and footprints in the snow I am resting at the ransacked roots

Of a wandering rainbow Thrown over the terrace of forests

The remains of my origin... The stone of the valley was bubbling

From the top of the mountain Where steaming they rise

The bines of light towards Zalmoxis. I shall not cry

Since I never saw a wild animal Crying in self-pity Or a frozen bird

Fallen from the branch

36

37

38

Reculegere

Stau pe o zare de deal, Respirând aerul înrămat în mirosul viei.

M-am lăsat în braţele liniştii. Râul zvârcoleşte departe în vale,

Împiedicându-se de piatră, Ca gândurile mele de amintire.

Nu mă ridic... Să nu zburlesc graurii ce gustă Lacrima boabelor în podgorie.

Peste vetre, a început ploaia viorie. Mă ating amintiri

Uitate în frâul timpului, Cu amintirea ta vie,

Ca o vie.

15 februarie 2012

39

Meditation in Silence

I sit on the horizon hill Breathing the air framed in the vineyard fragrance

To abandon myself in the embrace of silence. The river is wrestling away in the valley

Stumbling over stones Like my thoughts over memories.

I refuse to get up Not to stir up the starlings while picking

The tears of the grapes from the vineyard. Over fireplaces the violet rain started to fall

Flashbacks of memory touch me Forgotten in the reins of time

Mingled with your vivid image Like a vineyard.

40

Nedumerire

Cine mi-a frânt inima Crezând că e un idol?

Iubirea doare, Adevărul doare,

De aceea se aseamănă. Dacă pleci în zi de vară,

Ia şi soarele cu tine N-o să mai dibui oricum

Lumina de întuneric. Inima e mută şi oarbă,

Ce păcat… Ştiam să fiu umbra umbrei tale.

23 ianuarie 2012

41

Perplexity

Who broke my heart Believing it an idol?

Love hurts, Truth means pain

Therefore they are the same.

If you leave in a summer day Take the sun with you

You won´t descry the light from dark That heart of yours is mute and blind

It´s such a pity, such a shame!

I knew to be The shadow of your shadow

Once in the past.

42

43

44

Realitate

Ţi-ai aşezat iubirea Pe sufletul meu,

Ca pâinea pe masa Săracului;

Mi-ai adus să beau Cuvinte

Din căuşul sufletului tău Şi ai umplut

Cu uleiul tămăduirii Candela cămăruţei mele.

Era atâta lumină, Era aşa de bine!

Dar ai plecat Când s-a terminat pâinea...

Am văzut umbra ta, Alungită la plecare,

De lumina Ce se isprăvea

În candelă. Am adormit în lacrimi

Doar doar, Visez realitate.

5 martie 2012

45

Reality

To dream the reality.

You placed your love

On my soul, As the bread on the pauper´s table.

You gave me words to drink From the nest of your heart

With your healing oil you filed The lamp of my tiny dwelling.

It was so much light It was so good…

But you left When the bread was over.

I saw your shadow Prolonged by the extinguishing light

Of my candle. I was falling asleep with my tears

In hope

46

Mamei mele

În timp ce Dumnezeu E cu mine,

Tu îmi şopteşti De pe aripi de îngeri. Zâmbeşti, ştiind că

Ai sădit în mine Rugăciunea, Şi ai crescut

Un suflet mare. Acum ştii că pot

Să duc senină Durerile crucii mele.

Pot, Cu amintirea unui înger.

10 Martie 2012

47

To My Mother

While God is with me You whisper

From above angel wings. You knowingly smile Since you sow in me

The prayer, Raising a soul in its greatness.

You know I am able now To carry unclouded

The pains of my cross, I can do it

In the memory of an angel.

48

49

50

Mângâierea

Când eram mică, Aveam nevoie de cineva Să-mi sărute genunchii

Juliţi De zbenguiala copilăriei. Apoi am devenit femeie

Şi e nevoie, Să-mi julesc genunchii,

Pentru toate dorurile mele. Cine să mi-i sărute, Doamne?

Unde e mângâierea mea Şi ce mă voi face?

Lacrima femeii Curge mai fluviu

Decât lacrima copilăriei!

8 Martie 2012

51

Solace

When I was a little girl I needed someone

to kiss my wounded knees In the frolic of childhood. Then I became a women

In need to bruise my knees For all my longings.

Who will kiss them, my Lord? Where is my comfort

What Shall I do? A woman’s tear

Overflowing Over the tear of childhood!

52

Lut

Am îngenuncheat. Plantez cuvântul În sufletul lutului

Să crească până la cer Ca lujerii luminii.

Ud cuvântul cu lacrima Să nu moară;

Sămânţa s-o zboare vântul În toate pământurile Care mai au suflet.

Apoi să răsară lumină, Multă lumină.

24 mai 2012

53

Clay

I’m kneeling To plant the word

In the heart of the clay, May it rise towards the heaven

Like stems of light. I water the word with my tears

So it wouldn’t fade, A seed to be carried by wind

Throughout the soils Still bearing a soul.

At last the light will spring, A lot of light.

54

55

56

Lugubru

Ornicul din turn mai bate trist, De pe buza nopţii-n agonie, Orologii-n piatră, fantezist, Ţin cetatea-n fadă insomnie.

Lanţurile vremii poartă rana: Pustiirea nopţii prin destine,

Val de fum îmi podideşte strana Ca un cerşetor printre ruine.

27 mai 2012

57

Eerie

The tower clock sadly throbs From the lip of night in agony Sundials, fantasies in the stone

Keep the citadel in slight reverie.

The chains of time bear the wound: The dreariness of night in its destinies,

A wave of smoke floods my pew Like a beggar among ruins.

58

Ard

Ard ca un opaiţ Să luminez

Din întuneric. Lumina nu-i mai pură Decât cugetul meu. Nimic nu e al meu,

Părul îmi cade Nu-mi aparţine.

Nici dinţii nu sunt ai mei, Nici carnea,

Nici sufletul nu e al meu, Trebuie să-l dau înapoi.

Dar am nevoie de recunoaştere Şi recunoaşterea va ţine

Cât omenirea. Rămân luptătoarea luminii.

Lumina este ca iubirea, Nu rămâne ascunsă.

16 iunie 2012

59

I Burn

Like a rush light I burn To illuminate

From the darkness. The light is as pure As the conscience, Nothing is mine:

My hair falls It is not mine, Nor the teeth,

neither the flash And the soul too.

I have to give it back, But I need resipiscence

Lasting a mankind. I remain forever a light fighter.

Light is like love Impossible to hide.

60

61

62

Închinare

Sărut pământul, Zeu ce mă suportă

Zilnic să-l calc. Arcele curcubeielor

Zâmbesc, Văzând

Cum sar gardul vieţii La furat de flori.

Ele au raza soarelui, Pe ele roua se prelinge,

Dăruind vindecarea.

Apoi aştept seara Şi împletirea stelei

Cu lumina. De n-aş săruta pământul

Cum aş privi stelele?

2 iulie 2012

63

Worship

I’m kissing the Earth A deity caring me daily

As I’m walking on its back. The arches of rainbows

Smile Watching me

Jump over the fence of life To steal flowers.

They have the sunray And the dribbling dew

To offer healing.

Then I await the evening And the braiding of the star

With light. If I wouldn’t kiss the Earth

How could I gaze at the stars?

64

La solstiţiu

Neştiinţa Poartă bocancii,

Călcând crud Limba noastră!

Şiragul de piatră rară E vândut la colţuri De neicanimeni.

Ridic mâinile la cer Nu cumva

Să fure curcubeul cineva După fiecare ploaie

Sau să tragă Colţul lunii

De care moşul, Atârna căldarea

La vremea pescuitului. Nu mai vreau

Douăzeci şi unu de colţi Ai veacului acesta nou

Care muşcă Din carnea sufletului.

21 iunie 2012

65

At Solstitium

The ignorance Is wearing boots Cruelly walking

Over our language! The row of gems

Is sold around the corners By commoners.

I lift my hands to the sky Lest

Someone will run off With the rainbow After each rain

Or pull the moon by its corner, The one my grandfather Used to hang his bucket During the fishing times.

I do not want The twenty-one fangs Of this new century

Biting Into flesh of the soul.

66

Tributar minţii

Ai rămas tributar minţii. Gândire binară, Duală existenţă.

De la căderea noastră Primordială

N-ai mai coborât mintea în suflet. Zdrobirea inimii

Se face Cu călcâiul curat Decojind viciul.

Taci...taci...

Te temi de ce nu înţelegi, Nu mai ai loc.

Rătăceşti În locuri străine,

Lumină căzută în materie, Minte zumzăitoare.

Doar Cel Întrupat în Veac Pe toţi ne încape.

30 iulie 2012

67

Tributary to the Mind

You are indebted to your mind. Binary thinking, Dual existence.

From our primordial Fall

You did not lower Your mind into the soul.

The heart crushing Is done

With the pure heel Peeling the vice.

Shut up... shut up

Afraid of the unknown You’ve lost your place.

Wandering In strange lands

Light fallen into the matter Humming mind.

Only the Everlasting One Embodied Can encompass all of us.

68

69

70

Ignoranţă

Savantă ignoranţă Să priveşti cerul,

Doar la dangătul clopotelor. Trufaşă nemiluire

Arătată la propria durere. Nici filozofia nu ajută

Fără clară trăire. Dacă în jur

Modele nu ai Rămâne să priveşti la păsări.

Ele nu ară, nu seamănă, Au guguritul

Şi aripa îngerilor. Numai aşa vei avea

Târnosirea sufletului.

4 iulie 2012

71

For the soul’s unction.

Ignorance

Scholar ignorance To gaze at the heavens

Only at the knell. Unmerciful arrogance

Shown to your own pain. Even philosophy doesn’t help

Without definite feelings. If you lack models

At least you can look at the birds They do not plough or sow But they have the cooing And the wings of angels.

This is the only way

72

Dă-mi...

Dă-mi neliniştea din tine Şi nu te voi lăsa să plângi, Ori tulburarea zilei care

S-o pun pe-altarele de rugi.

Dă-mi neputinţa cuvântării Şi lipsa strălucirii tale.

Dă-mi grija, voia şi enigma Şi supărări de suflet goale.

O să cobor în palmă stele,

Urcând cuvintele neterminate, Iar ele-or să ghicească multe Taine de gând nevinovate.

Te voi găsi în prag de ziuă, Să îţi redau veacul din tine,

În piept cu o bătaie de lumină, Sfinţind cuvintele de bine.

3 iunie 2012

73

Give Me...

Give me your unrest I shall not let you cry,

The trouble of your day I´ll offer On altars made of prayers.

Give me the failure of speech

Your lack of shine. Your worries, will and the enigma

The void of sadness from your soul.

I´ll lower the stars in my palm Lifting up unspoken words, As they shall guess so many Innocent secretive thoughts.

I´ll meet you in the threshold of day

To reveal your century within, A pulsation of light in the chest Sanctifying your good words.

74

Logică

Mi-am coborât puţin Mintea în inimă

Să mă dezmeticesc Din naufragiul pe munte.

Mi-am amintit De ochii moşilor mei

Ce chemau Duhul peşterilor.

Cum sorbeau lumina din apă Oare?

Să trimit un corb Sau un porumbel?

Ambii săgetează văzduhul, Dar care se întoarce?

Şi nu mai ştiu... Dacă pot să simt

Cu mintea Sau să trăiesc

Cu inima.

4 febr. 2012

75

Logic

I lowered my mind for a bit In my heart

To rouse myself From the mountain wreckage:

I was remembered of my ancestor’s eyes Calling the ghost of the caves.

How did they drink Light from the water? Shall I send a raven

Or a dove? Both piercing the air Which will return?

I don’t know anymore Can I feel with my mind Or live by the heart…

76

77

78

Ger

Gerul înhăitat cu vântul Arde frunza, muşcă din copaci. Icoana bradului…faţa ta leită,

Caută lumina ca pe vraci.

Să vindece de cântecul securii, De gerul vagabond şi crunt,

De vântul ca un boncănit de ciută, Şi de sleirea care l-a durut.

În adumbrire, crengile în cruce Ascultă paşi sălbatici alergând, Brodând troienile şi lin aduce

Aburi din grote fumegând.

Ca la a sihăstriei poartă, Gerul şi vântul crunt, nedemn,

Pădurea au lăsat să doarmă, Până să-nceapă alt infern.

9 ianuarie 2012

79

Frost

The brotherhood of frost and wind Is burning the leaves, biting the trees.

The icon of the evergreen tree, your very face Searching for light from the witchdoctor.

Searching to heal the song of the axe, From the wandering and cruel frost, From the wind like a deer roaring,

And the exhausting pain.

Into the shadow, the branches in cross Listen to the running wild steps

Embroidering the hills and rising Steam from the smoky caves.

As at the monastery gates

The fierce, unworthy frost and wind Allow the forest to sleep still

Until the next inferno.

80

Negustor

Nu vă miraţi! E totul degeaba. Vânzător de cuvinte nu sunt Mi-e grea pe umeri azi viaţa, Că demnitatea ne-am pierdut. Nu mai iubesc nicio poveste Nu mai ascult căci nu pricep, Iau mândria, o alung în stepe

Supărării mele îi dau cep.

Am vărsat în stradă butoiul furiei, Procopsiţi am fost cu aleşi,

Preferând de coroană ruşinea Ce are mirosul de leş.

N-a ajuns c-au lovit demnitatea, Au rânjit când strigam către cer.

Dumnezeu a uitat bunătatea, Răsplătindu-ne cu furia din ger.

Să nu vezi că urgia îţi curmă

Tot elanul pornirii e greu! Şi să vezi un păstor fără turmă,

Ce iubeşte ca şi-un fariseu! De-asta vă spun că mi-e silă,

Merit ca toţi urgia grea, Mi s-a aruncat atâta trudă

La gunoi, fără milă, viaţa mea.

12 febr. 2012

81

No mercy was showed for my efforts.

Merchant

Don´t marvel, all is for nothing. I´m not a vender of words

Life is heavy on my shoulders today Since losing our dignity.

I dislike any story I stopped listening since failing to grasp

I’m chasing my pride into the desert My sadness I want to end.

I outpoured in the street my barrel of furry

Chosen people seemed to enrich us, But they picked shame as their crown

With the smell of a corpse. It wasn’t enough to injure the dignity They grinned when I cried to the sky

God has forgotten the goodness Rewording us with the wrath of the frost.

It´s hard not to see how the curse

Puts an end to the startup momentum. Seeing a Shepard disunite with his flock

Since he loves with the love of a Pharisee! Therefore I tell I am in disgust

Not worthier then others, I deserve the wrath My life was thrown away as a garbage

82

Tu... pentru mine

Fiece cută pe obraz Zâmbindu-mi mie ai primit-o,

Iar umbra genelor o ai Din început de vis cu mine

Şi palma ta ce pentru mine

Căuş a fost fiece zi Îmi va rămâne-n amintire, Până ce-n vis mă voi topi.

Sărutul tău plin de tandreţe - Şi taina-ascunsă-n vorba ta

Năştea un soare pentru mine Şi-n dimineţi mă mângâia.

4 martie 2011

83

You... for Me

Every crease on the cheek Bloomed with you smiling for me And the shadow of your eyelashes Began with us dreaming together.

Your palm,

the daily scoop for me Shall be the fondest memory

Until I´ll melt for good into the dream.

Your tender kiss, the mystery so hidden in your words

Were like a sun being born only for me Caressing me each morning with its light.

84

85

86

Cântecul unui lutier

Vei mai cânta arcuş a jale, Dar nu vei spune nimănui,

Până când timpul scurs agale Va măsura paşii oricui.

Nu este vânt care să tacă Şi dor să strige în pustiu, Din adiere cânt să facă,

Din curcubeie, vers târziu.

Uitat un cântec de vioară Se pierde singur peste zare, Precum sirena într-o seară, Peste catargul stins în mare.

Vor plânge lutierii singuri,

Scâncet amarnic strâns în strune, Aripi stinghere peste crânguri,

Iubirea ta în strofe brune.

26 martie 2011

87

The Luthier´s Song

The bow shall sing the mourning Revealing but to anyone

Until the time elapsed so slowly Shall measure steps for everyone.

There isn´t wind to keep it silent,

No longing crying in the wild The breeze to turn into a song Or rainbows into later verse.

Forgotten song of violin

Is going sole to drift beyond Alike a mermaid in the dusk

Over the mast sank in the sea.

In solitude lute makers cry A bitter whimper on the strings Uneasy wings over the groves Your love in darken stanzas.

88

În lumea de azi

Trebuia să fim de mult pe lună Clipi clop, clipi clop,

Dar calul nu e nicăieri! Tot aşa se aud

Şi dangătele clopotelor; Mai multe biserici

Decât creştini. Aparatele

Ne fură sufletele, Femeia devine gonflabilă,

Mai mult silicon Decât talpa goală

Prin iarba udă. Dimineaţa vine degeaba,

Toţi dorm. Se cred de cealaltă parte a lumii,

Toate devin atroce, Cred că suntem… De mult pe lună.

17 iulie 2012

89

In Today’s World

We should have been on the Moon long ago Clip clop, clip clop,

But the horse is nowhere! So you hear

The ringing of bells More churches than the Christians,

The devices Are stealing our souls

The woman became inflatable More silicon

Then walking through the wet grass Barefooted.

Morning comes in vain Everyone still asleep.

They believe themselves On the other side of the world

All things turn atrocious It seems to me

We are on the Moon… Since a while ago.

90

Iarnă gri

Te aştept, iarnă, alene, Fleanca ciorilor îţi cântă, Burzulind bulendre pene,

Printre crengi cu larmă frântă.

Nu mai dorm peste izbucuri, Flori răpuse prin grădină.

Prin scaieţi stă bruma-n ciucuri, Totu-i sterp, totu-i ruină.

Plânge-nduioşat un graur,

Cum se cerne rânduri neaua. Viscol priceput şi faur

I-a străpuns toamnei mantaua.

Au uitat în cuiburi goale Stoluri, pene de argint. Iarna gri le dă târcoale,

Cu fulgi mari de mărgărint.

12 ianuarie 2012

91

Grey winter

I wait for you, winter, slowly As ravens sing to you care free Puffing their ragged feathers

Among the broken branches’ noise.

Harvested flowers in the garden Sleep no more over the springs,

In tassels thistle lies the frost Everything barren, all is a ruin.

A starling is tenderly crying

As the snow is sifting in rows The blizzard, a skilled forger

The mantel of autumn has pierced.

In empty nests the flocks forgot Their silver feathers light,

Winter grey is on the prowl With flakes so large of pearls.

92

93

94

Să nu frângi

Să nu-mi frângi inima. Nu-i opri înflorirea. Vei aştepta degeaba La peronul astral,

Frământând între degete Focul nerăbdării.

Se vor strecura pe de-alături Gândurile tale! Ce folos atunci Jarniţa dorului

Şi murmurul timid Al paşilor

Târşiţi de durere? Vei auzi mereu

Glasul inimii sângerând. Te va durea şoptit Picătura lacrimii,

Sfredelindu-ţi Sufletul.

29 martie 2012

95

Do Not Break

Please, do not break my heart. Don´t stop its blossom time You will be waiting in vain

On the banks of the stars Kneading between the fingers

The fire of eagerness. Your thoughts

Will slip through What good then

Of the burning embers of your longing? The shy and timid murmur

Of your steps Which mousey around in pain?

You will always hear The unceasing voice of my bleeding heart.

It will hurt in the whisper The tear drop

Boring your Soul.

96

Taină

Nu-mi trimte flori; Veştejirea lor mă întristează.

În grăuntele de nisip Îmi găsesc minunea de a fi.

Scurgerea lui în timp Respiră a dumnezeire.

Taina gândului înmugurind Mă face zi de zi

Purtătoare de Dumnezeu.

5 august 2012

97

Mystery

Do not send me flowers; Their fading saddens me.

In the grain of sand I find the wonder of being.

In its fleeting of time It breathes the divinity of God.

The mystery of the sprouting thought Makes me day after day

A carrier of God.

98

Ad astra

Ară poemul Prin Calea Lactee,

Rugăciunea şopteşte Zodiei peştelui Să se înhame

La Carul mare, Să o ducă prin puzderie

La toate zodiile Unde Dumnezeu A scris cu degetul Pe nisipul stelar.

22 august 2012

99

Towards the Stars

The poem plows Through the Milky Way.

The prayer whispers To the Pisces sign To harness itself

To the Big Dipper And carry it through

The countless zodiacs, Where God

Wrote with His finger In the starry sand.

100

Din condei

Din harul cuvântului Fac podoabă.

Stihurile ce curg Din condei sunt

Emblemă stelară, Ce mângâie

Sufletul despovărat De gheaţa tăcerii.

La sărbătoarea cuvântului, Am să tălmăcesc lumina,

Harfă orfeică, Întru linişte.

22 august 2012

101

From My Fountain Pen

From the grace of the word I make an adornment.

The flowing verses From my fountain pen Are a stellar emblem

To comfort the relieved soul From the icy silence.

At the celebration of word I shall interpret the light,

Orpheus´s harp, Into the silence.

102

Dezlegare la cules

Plânge în teascuri Lacrima viei,

Scurgând pentru ploscă, Mărgele lui Bachus. Hohotesc dealurile

De cântecul feciorilor, Ce-şi arcuiesc sprânceana,

Plescăind de plăcerea licorii, Lângă focul de găteje.

Pe înserat, Cerul sloboade

Ploaie mocănească, Peste piatra davei.

Urcăm dealul spre casă, La preacinstita cină

Şi la hodina Cerută.

După frângerea în vie, În visul tescuit,

Scriu cronica mustului.

103

Dispensation to Harvest

I write the chronicle of grape juice.

The tear of the vineyard Weeps in the winepress

To wring for the leather flask The Bacchus beads.

The hills roar To the lads’ song

When arching their brows In the splash of the liquor pleasure

Near the brushwood fire. The sky at dusk

Unlooses the drizzle Over the stone of the fortress. We climb the hill to go home For our blessed super meal

And the essential rest. After the wringing in the vineyard,

In my wine pressed dream,

104

GABRIELLA COSTESCU Născută la Sighişoara, la data de 10 martie 1965, a doua

fiică într-o familie cu patru copii. Fiica lui Ioan, cu rădăcinile lângă Dunăre, la Turnu

Măgurele, şi a Mariei, cu rădăcinile pe Târnave, lângă Blaj – Bucerdea Grânoasă. Tatăl, Ioan, un povestitor cu mare talent, a reuşit să aducă în Ardeal nenumărate poveşti de viaţă şi trăire din lumea satului de lângă Dunăre, rămase nescrise.

Din 2003, membră a Cenaclului Literar „N. D.Cocea – Anotimpuri”, cenaclu patronat de Biblioteca Municipală „Zaharia Boiu”, Sighişoara. Primele poezii sunt publicate în anul 2004, la aniversarea a 25 de ani de viaţă ai cenaclului, în antologia literară „Anotimpuri sub turnul cu ceas – Veşnicia secundei.”

Premii obţinute: 24 martie 2006, premiul Direcţiei Judeţene Pentru Cultură,

Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş, la cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Naţional de poezie religioasă „CREDO”, secţiunea manuscrise.

13 aprilie 2007, premiul Fundaţiei Culturale „Vasile Netea”, la cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Concurs de poezie religioasă „Credo” , secţiunea volume, pentru volumul “Ofrande inocente”, organizat la Reghin.

14 martie 2008, premiul ziarului “Cuvântul liber”, la Concursul de creaţie literară „Prima Iubire”, secţiunea manuscrise, ediţia a II-a, Reghin.

24 octombrie 2008, premiul revistei „Ambasador”, pentru poezie, secţiunea manuscrise, premiu oferit de profesorul Romeo Soare directorul Trustului Ambasador, la Târgu-Mureş.

7 mai 2009, premiul III la secţiunea manuscrise, la cea de-a III-a ediţie a Festivalului Concurs de Creaţie Literară „Prima Iubire”, Reghin.

105

29 mai 2010, Premiul Special al Juriului, la Concursul de creaţie literară “Prima iubire” ediţia a IV-a, pentru volumul “Lacrima de liliac”,Editura Nico.

Cărţi publicate: 24 octombrie 2006, volumul de poezie religioasă, prima

antologie mureşeană de poezie religioasă, ”Ofrande inocente” editura Graphica Braşov, alături de Ana Munteanu Drăghici şi Adriana Dandu, la Sighişoara.

15 decembrie 2009, volumul de poezii “Lacrima de liliac” editura “NICO” Tg. Mureş, a cărei lansare a avut loc la Sighişoara.

Volumul de poezii „Lacrima de Liliac” – premiat cu Premiul Special al Juriului la Festivalul – Concurs de poezie şi proză „Romulus Guga” ediţia a XVIII-a, în aprilie 2010.

Redactor cu drepturi de autor, al Antologiei “Spuză de stele” la aniverasarea a 30 de ani de viaţă a Cenaclului literar “N.D.Cocea – Anotimpuri”, 26 de poeţi, coordonator profesor Gheorghe Munteanu.

Din mai 2011, membră a Cenaclului “Fractali” de la Bucureşti, cenaclu al cărei lider este profesor – pastor Ion Buciuman.

Din 29 noiembrie 2011, membru fondator şi preşedinta Asociaţiei Literare “Creneluri sighişorene”, prima asociaţie literară înfiinţată la Sighişoara.

Redactor şef a publicaţiei “Creneluri sighişorene” jurnal de evenimente.

106

GABRIELLA COSTESCU Biography

Gabriella Costescu was born in Sighişoara, Romania, on March 10, 1965, being the second daughter in a family of four children. She is the daughter of John, with roots near the Danube River at Turnu Magurele and Mary from Târnave near Blaj – Bucerdea Grânoasă. Her father John was a great storyteller whom managed to bring in Transylvania countless meaningful stories of life and way of living from the villages on the Danube River, stories still unwritten unfortunately.

Since 2003 Gabriella is a member of the Literary Circle “N. D. Cocea – Seasons”, circle sponsored by the Public Library of Sighişoara, “Zaharia Boiu”. The first poems were published in the 2004 anthology named „Seasons under the belfry – The eternity of seconds” to commemorate 25 years of life for the literary circle.

Awards:

In March 24, 2006, Gabriella won the County culture prize in the sixth edition of the National Festival of Religious Poetry "CREDO", the manuscripts section.

In 13 April 2007 she was awarded by the Cultural Foundation “Vasile Netea” the prize of the seventh festival of Religious Poetry Contest “Credo" in the section of published editions with the volume “Innocent Offerings” organized at Reghin, Romania.

In March 14, 2008, Gabriella received the prize of the literary contest “First Love” organized by the newspaper “Cuvântul liber” (Eng. Free Word), Reghin, Romania. The Magazine “Ambassador” awarded Gabriella Costescu on October 24, 2008, for the poetry manuscripts section in Târgu Mureş, Romania.

107

On 7 May 2009, she won the third prize at the third edition of the Literary Contest Festival “First Love” in Romania.

On May 29, 2010, Gabriella received the Special Jury Prize at the literary contest “First Love” fourth edition, with the poetry volume “Lilac tear” published at Nico Publishing House

Published books

In October 24, 2006, saw the light of day the religious poetry volume named “Innocent offerings”, being the first anthology of religious poetry in Mureş County.

The poetry volume „Lilac tear" came into existence on 15 December 2009, being launched in Sighişoara and winning later on the Special Jury Prize at the literary contest “First Love”, fourth edition as well as Special Jury Prize at the Festival – Contest of poetry and prose “Romulus Guga” eighths edition, both in 2010.

Gabriella Costescu became editor with royalties when editing and launching the anthology of poetry “Heap of stars” with the occasion of celebrating 30 years of accomplishments for the Literary Circle “N. D. Cocea – Seasons”, a circle with 26 at that moment, under the coordination of Professor Gheorghe Munteanu.

Starting with May 2011, Gabriella became a member of the literary circle “Fractals” in Bucharest, whose leader is Professor and Pastor Ion Buciuman.

From 29 November 2011, the poetess Gabriela Costescu is also a founding member and president of the Association of Literary “Battlements of Sighişoara”, the very first literary association founded in Sighişoara.

Along the literary achievements Gabriella is also editor-in-chief for the “Battlements of Sighişoara” publication which is a journal for cultural events in the county.

108

Sponsori cărora le mulţumesc: Asociaţia Literară „Creneluri sighişorene” STICEF – “Organizaţia Patronală din Industria Sticlei şi Ceramicii fine” http://www.dce.gov.ro/Info_business/RoExpDir/Sticef_2010/Sticef/prez_STICEF.htm Ioan Godja – director Radio TV Unirea AUSTRIA Erica Bănărescu

109

CUPRINS Ion Buciuman, Pre... numele busuiocului!/5 Ion Buciuman, Forename of the Basil/7 Irina Marinescu, În numele busuiocului/9 Irina Marinescu, In the Name of the Basil/15 Nicolae Băciuţ, În numele poeziei/21 Nicolae Băciuţ, In the Name of the Poetry/22 În numele busuiocului/24 In the Name of the Basil/25 Acasă/26 At Home/27 Arena istoriei/28 History Arena/29 Printre strămoşi/32 Among Ancestors/33 Exil/34 Exile/35 Reculegere/38 Meditation in Silence/39 Nedumerire/40 Perplexity/41 Realitate/44 Reality/45 Mamei mele/46 To my Mother/47 Mângâierea/50 Solace/51 Lut/52 Clay/54 Lugubru/56 Eerie/57 Ard/58 I burn/59 Închinare/62

110

Worship/63 La solstiţiu/64 At Solstitium/65 Tributar minţii/66 Tributary to the Mind/67 Ignoranţă/70 Ignorance/71 Dă-mi.../72 Give me.../73 Logică/74 Logic/75 Ger/78 Frost/79 Negustor/80 Merchant/81 Tu...pentru mine/82 You...for Me/83 Cântecul unui lutier/86 The Luthier´s Song/87 În lumea de azi/88 In Today’s World/89 Iarnă gri/90 Grey Winter/91 Să nu frângi/94 Do not Break/95 Taină/96 Mystery/97 Ad astra/98 Towards the Stars/99 Din condei/100 From My Fountain Pen/101 Dezlegare la cules/102 Dispensation to Harvest/103

111

PPooeemmee// PPooeemmss

REVERBERATE BOOKS PUBLISHING HOUSE LONDON

UK

112

Dubla săvârşire, în limba română şi în limba engleză,

a numelui busuiocului are meritul de a posta poezia Gabriellei Costescu acum şi aici, în deplin context post-modern. Între atunci şi acolo; şi acum şi aici, se formează astfel o punte de trecere: lejeră şi diafană uneori, dureroasă şi împovărată de amintire alteori. (ION BUCIUMAN)

Issued both in Romanian and English language, the

volume is setting Gabriella Costescu’s poetry in full Postmodern context. Then and there on one hand, while on the other now and here: between these two moments in time we can walk so easily on a footbridge sometimes really light and ethereal, other times painful and tired of memories. (ION BUCIUMAN)