Urci muntele pentru a atinge vârful, dar odată ajuns acolo, descoperi că toate drumurile duc in jos.

Geografie:Cele mai mari inalţimi

ale lumii

Realizat de:Moldovan Liliana

Lostun Diana PetronelaClasa a X-a A

Muntele ne atrage, ne cheamă prin el însuşi ca un întreg armonios, dar şi prin multiplele sale detalii

geologice, geografice, meteorologice : megaliţi, pereţi, vârfuri, creste, platouri,terase, hornuri, vâlcele, lacuri, pâraie zglobii, cascade, curcubee, răsărituri şi apusuri însângerate... Ne atrage prin floră şi faună. Din drag si

dor de linişte şi de cântec de păsări, de muzica arcuşului-vânt pe harfe de cetini, din dor de libertate,

de aer curat, de măreţie, de albul zăpezii sau de verdele crud şi de florile primăverii, de oglinzile

ochiurilor de mare, de paleta cromatică a toamnei, vizităm muntele în toate anotimpurile.

Iar când mergi acolo sus, vezi că scoarţa se descompune în sute de râuri profirii aşezate de-a lungul brazdelor săpate de picioarele

oilor peste pieptul larg al muntelui. Coasta, vazută de aproape, seamănă unei scări uriaşe, ale cărei trepte înflorite se urcă

drept în cerul albastru...

Căutarea absolutului există în fiecare om, dar îmbracă diferite

forme şi se manifestă în diferite domenii. Aceasta dorinţă i-a împins de-a lungul

timpului pe oameni în călătorii incredibile

spre capătul lumii sau în expediţii

spectaculoase către Polul Nord, Polul Sud

sau alte puncte extreme.

Toate acestea au ca motor launtric dorinţa

omului de a învinge limitele şi, în ultima

instanţa, atracţia irezistibilă către

extrem.

Omul modern este supus şi el aceleiaşi porniri şi, înarmat cu tehnologii din ce în ce mai sofisticate şi

precise s-a apucat să măsoare planeta în

lung şi-n lat, să cotrobăie fiecare ungher pentru a

stabili repere absolute. Şi cum

aparate de măsurat frumuseţea nu au

reuşit încă să inventeze,

cercetătorii au fost nevoiţi să măsoare în cifre o realitate care

întrece cu mult simpla informaţie

ştiinţifica.

Pentru mulţi dintre alpinişti, alpinismul nu a fost şi nu este un foc de paie, ci a rămas o pasiune durabilă,

adaptată anilor, dar mereu atrăgătoare...

Tinerii alpinişti urcă muntele pe căi diferite, de

dificultăţi diferite, din ce în ce mai mari, fără

să aştepte recompense materiale,

dimpotrivă, de cele mai multe ori

făcând mari sacrificii.

Dar alpiniştii veterani care nu vor să treacă de la căţărare la şah sau pescuit, se caţără în trasee cu dificultate din ce în ce mai mică

din motive de vârstă, dar se

caţără !

Dar... alpiniştii se pot îndragosti şi de Munte! "J'aime la montagne, comme on aime unne

personne"- scrie francezul Jean Coste. Analizându- şi sentimentele faţă de munte, îşi

dau mulţi dintre ei seama că într-adevăr iubesc muntele ca pe o persoană.

Muntele este înaltul şi

adâncul şi adausul de oboseală

proaspătă. Muntele e

aşadar această privelişte în

care alpiniştii intră tot mai

adânc şi care la randul ei intră şi ea în acestia

Nu e destul să se îndragostească de Munte. Trebuie să înveţe cum să-l cunoască, cum să se apropie de el,

cum să se comporte cu el ca sa şi-l facă prieten, nu duşman.

Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înalţimea cerului.

Dupa ce ai excaladat un munte, îţi dai seama că mai sunt mulţi de urcat.

Escaladează muntele atât cât să te convingi că e munte.

Până nu treci muntele, nu vezi valea.

Minunea minunilor se iveşte în iunie, când înfloreşte smârdarul şi

împodobeşte coastele muntelui cu scoarţele lui de foc...

Muntele n-are nevoie de munte, dar omul are nevoie de om.

Dorinţa de a urca Everestul s-a dezvoltat din imboldul primar de

a urca dealul învecinat.

Alpinismul s-a născut din dorinţa de a urca pe dealul

din faţa casei.

      Dincolo de această listă abstractă de

cifre, denumiri geografice si

unităţi de măsură, se află

Mama Natură, în toată măreţia ei,

reală şi vie.

      Şi totuşi există un câştig

al nostru, al meu, al tau, o şansă care ne-a dat-o ştiinţa, făcându-

ne accesibile aceste informaţii pe care noi vi le-am prezentat în

proiectul realizat.

Sfârşit!