În aceste proiect îmi propun sintetizarea informației relevante din domeniul Sistemul Contabil Român, proiectul are menirea de a crea o imagine de ansamblu asupra fenomenelor de normalizare și armonizare a sistemului contabil Românesc. În proiect voi dezbate teme cum ar fi: SCURT ISTORIC AL EVOLUŢIEI CONTABILITĂŢII ÎN ROMÂNIA. OBIECTUL CONTABILITĂŢII.ORGANISME DE NORMALIZARE CONTABILĂ.FUNCŢIILE CONTABILITĂŢII.PRINCIPALELE FORME DE ORGANIZARE CONTABILĂ.FUNCŢIONAREA CONTABILITĂŢII.CONCLUZII.BIBLIOGRAFIE.

Scurt istoric al evoluției contabilității în România.Sistemele economice supercentralizate, specifice țărilor foste comuniste, printre care și România, au generat sisteme contabile moniste, bazate pe o normare excesivă axată pe înregistrarea operațiunilor economico financiare și centralizarea lor din „ treaptă în treaptă” până la nivelul economiei naționale. Etape ale evoluției sistemului contabil în România.1990-1993 1. Adaptarea vechiului sistem contabil la noua conjunctură economică. 2. prezentarea în cadrul cursurilor universitare a sistemului contabil din Franța. 3. constituirea unui sistem de inspirație franceză modelat de universitarii români și popularizarea acestuia.1994-1996 4. Implementarea unui sistem contabil de inspirație franceză (L 82/1991): armonizare implicită cu Directivele contabile europene.1997-1999 5. Inițierea în anul 1997 a Programului de dezvoltare a sistemului contabil din România al cărui obiectiv este acela de armonizare a contabilității din România cu directivele contabile europene și standardele internaționale de contabilitate. 1999-20002 6. Dihotomizarea contabilității:Întreprinderile mici și mijlocii aplică reglementările contabile existente anterior ( L 82/1991) Întreprinderile mari încep să aplice treptat standardele internaționale de contabilitate(OMF 403/1999, OMF 94/2001)2003- prezent 7. Intensificarea armonizării contabilității cu:Directivele europene de contabilitate, în cazul întreprinderilor mici și mijlocii.Directivele europene și standardele internaționale de contabilitate.

În 2003 odată cu adoptarea Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1827/2003 privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară s-a trecut practic la cea mai importantă etapă a reformei în România.În prezent în vigoare rămâne OMFP nr. 3055/2009 pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene ( cu toate modificările ulterioare, inclusiv OMPF nr. 1690/decembrie 2012).

Organismele normalizării contabile. Companiile, întreprinderile, instituțiile, societățile de orice fel și mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” și situații financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informații, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea.

Importanța contabilității în economia modernă este evidentă. Așa se face că organisme tot mai simandicoase din Uniunea Europeană și de pretutindeni se ocupă de organizarea și funcționarea contabilității ca o componentă fundamentală a afacerilor.Poate că nu este lipsit de importanță să amintim câteva din organismele specializate, mai ales că, în continuare, ne vom mai întâlni cu ele:Comitetul pentru Reglementarea Contabilității (ARC);Federația Experților Contabili (FEE);Federația internațională a Contabililor (IFAC);Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG);Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC);Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB);Fundația Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASCF);Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC).La toate acestea se adaugă comisii, consilii, asociații etc. zonale și internaționale, inclusiv din afara Europei, astfel încât se poate spune că soarta contabilității se află în cele mai bune mâini (și, evident, minți).Tot aici trebuiesc menționate si unele organisme românești precum Colegiul Consultativ al Contabilității,Corpul Experților Contabili (mai nou, fără Contabili Autorizați),Camera Auditorilor Financiari din Romania (C.A.F.R.),ETC.

Organizarea contabilă și asigurarea ei corespunzător pretențiilor europene este totuși atributul fiecărei persoane juridice deținătoare și administrator de patrimoniu, inițiatoare și decizională de acte comerciale, economice și bănești pentru că, după cum spune Legea contabilității (nr.82/1991, republicată 2007), contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea și clasarea de documente sau alte înscrisuri, ci la conducerea financiară a societăților și instituțiilor, într-o manieră care să corespundă exigențelor actuale: integrarea europeană, libera circulație a bunurilor și a banilor, transparență în utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare, întărirea capacității de reziliență financiară într-o economie concurențială și plină de obstacole. Obiectul contabilității. Concepția juridică consideră că obiectul contabilității îl formează patrimoniul unui subiect de drept, privit prin prisma relațiilor juridice, adică drepturi și obligații pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice, în corelație cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare.Concepția economică definește ca obiect al contabilității circuitul capitalului privit sub aspectul destinației lui, respectiv capital fix și capital circulant, și sub aspectul modului de dobândire, respectiv capital propriu și capital străin (atras și împrumutat).Conform Legii contabilității nr. 82/1991, obiectul contabilității patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile și imobile, inclusiv solul, bogățiile naturale, zăcămintele și alte bunuri cu potențial economic, disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile persoanelor fizice sau juridice (subiecți de drept), precum și mișcările și modificările intervenite în urma operațiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute de acestea.În lucrarea „Bazele contabilității” din 1980, profesorul D. Rusu definește obiectul contabilității ca fiind ansamblul mișcărilor de valori, exprimabile în bani, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă, societate comercială, instituție publică, societate bancară etc.) precum și raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte și care generează decontări bănești; calculele contabilității reflectă deodată mișcarea și transformarea mijloacelor precum și resursele în ordinea lor de formare și după destinația lor în procesul de reproducție. Aceasta este în prezent concepția școlii ieșene de contabilitate. Funcțiile contabilității. Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor principii și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în cadrul unităților patrimoniale și se pot exprima valoric.

Funcția de informare constă în furnizarea de informații privind structura și dinamica patrimoniului, a situației financiare și rezultatelor obținute în scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcție de informare internă (pentru conducerea unității) și o funcție de informare externă (a terților).Funcția de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informațiilor contabile a modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și bănești, de gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.Funcția juridică - datele furnizate de contabilitate și documentele de evidență servesc ca mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea unor operații economice și a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse.Funcția previzională - informațiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendințelor de evoluție a fenomenelor și proceselor economice viitoare.

Principalele forme de organizare contabilă. Pilonul principal pe care se sprijină economia este întreprinderea, firma, compania, societatea comercială.Contabilitatea întreprinderii (firmei, companiei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc bunuri, execută lucrări, prestează servicii, dar și al instituțiilor, băncilor, societăților de asigurare și, în general, al oricărei persoane juridice, evident, în forme complexe sau simplificate, în funcție de mărimea și profilul operatorului. În consecință, oricare ar fi acestea, contabilitatea modernă este organizată în așa numitul dublu circuit, sau mai exact, pe două paliere, adică:(a). contabilitatea financiară presupune urmărirea, controlul și prezentarea fidelă a patrimoniului, în ansamblu și pe structură, a situației financiare și rezultatului exercițiului, prin intermediul documentelor de sinteză, în scopul furnizării informațiilor necesare elaborării deciziilor economice. Are un caracter unitar pentru toți agenții economici, se organizează pe baza unor norme elaborate de autorități.(b) contabilitatea internă de gestiune (numită și analitica sau managerială) are ca scop urmărirea in detaliu a gestiunii interne a unității, calcularea costurilor de producție,de achiziții,de transfer,de vânzare; stabilirea rentabilității pe produse, lucrări, servicii, întocmirea bugetelor pe feluri de activități, furnizarea de informații necesare în procesul decizional.Sistemul unic de contabilitate, cu ambele sale paliere, prezintă particularități semnificative în funcție de sfera de activitate la care se referă, astfel că trebuie să se mai facă distincție între :contabilitatea operatorilor economici, denumită și « cadrul contabil general » sau « pilonul principal » aplicabil de societățile comerciale de orice fel, mici întreprinzători, mari companii și oricine desfășoară o activitate lucrativă (dar,cu grade diferențiate de complexitate și agregare (pentru mari întreprinderi, pentru întreprinderi mici și mijlocii, pentru micii întreprinzători individuali);contabilitatea bancară și a altor instituții financiare;contabilitatea societăților de asigurare și reasigurare;contabilitatea organizațiilor non-profit/non-guvernamentale, inclusiv asociații și fundații ;contabilitatea instituțiilor publice este organizată la nivelul instituțiilor și administrației publice, unităților publice autonome persoane juridice din învățământ, sănătate, apărare, cultură și artă etc. și urmărește execuția de casă a bugetului statului, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, gestiunea datoriilor publice și alte operații financiare specifice sectorului neproductiv.contabilitatea națională este organizată la nivelul economiei naționale și prezintă sintetic activitatea economică a unei națiuni urmărind evoluția indicatorilor macroeconomici, modificările în structura de ramură și teritorială a economiei, mărimea și structura avuției naționale, relațiile financiare și fluxurile monetare. Funcționarea contabilității. Obiectul contabilității, așa cum s-a văzut mai înainte, este poate cel mai clar exprimat prin Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată în 2004) care, la art. 2, precizează: (1) „Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și

juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.”(2) „Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum și pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului de asigurări sociale de stat, a fondurilor speciale, precum și a conturilor anuale de execuție ale bugetelor locale.”Organizarea contabilă și asigurarea funcționării ei corespunzător pretențiilor europene este totuși atributul fiecărei persoane juridice deținătoare și administrator de patrimoniu, inițiatoare și decizională de acte comerciale, economice și bănești pentru că, spune Legea ( Legea nr. 82 / 1991, republicată 2004, art. 11) contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea și clasarea de documente sau alte înscrisuri, ci conturarea și respectarea unor concepții și politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor și instituțiilor, într-o manieră care să corespundă exigențelor actuale: integrarea europeană, libera circulație a bunurilor și a banilor, transparență în utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare, întărirea capacității de reziliență financiară într-o economie concurențială și plină de obstacole. Notă: Acest capitol îl vom trata, în continuare, pe exemplul instituțiilor publice, dat fiind că este mai accesibilă - dar trebuie avut în vedere că există standarde, și implicit particularități, pentru firme-corporații, pentru bănci, asigurări, instituții financiare.Concluzii.Reflectarea fidelă a realității economico-financiare și a consecințelor sale sociale, umane, instituționale sunt atributele definitorii ale contabilității, pentru perfecționarea căreia se bat, se luptă și muncesc astăzi cei mai redutabili specialiști în “știința conturilor”. Preocupați de standarde, de convergență, de reflectarea contabilă a realității, profesioniștii contabili se preocupă în fapt de economie, de instituții, de oameni. Ea s-a adaptat proceselor de normalizare, armonizare și convergență, atât prin intermediul unor instituții naționale, cât și prin acțiunea organismelor ce reprezintă profesia contabilă.. Pentru noi, cea mai acută problemă ar fi aplicarea standardelor internaționale și reglementărilor europene așa cum sunt ele, evident însă cu adaptările minim necesare generate de prevederile și progresele legislative. Aplicațiile concrete din marile firme, îndeosebi bănci și societăți de asigurare, și succesele dobândite dovedesc că acest lucru este posibil și benefic. Ar urma apoi aplicații similare în instituțiile publice unde procesul este “anevoios și lent” cel puțin cum a fost catalogat de Colegiul consultativ al contabilității. Într-o etapă următoare va trebui să ne elaborăm propriile standarde și normative, corespunzătoare nevoilor, dar și specificității economiei românești.

Situația comparativă a Contului de profit și pierdere între România și Franța:Conform reglementărilor contabile armonizate în România- Cifra de afaceri netă.- Variația stocurilor.- Producția imobilizată.- Alte venituri de exploatare.- Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile și alte cheltuieli din afara.- Cheltuieli cu personalul.- Ajustarea valorii imobilizărilor si activelor circulante.- Alte cheltuieli de exploatare. Profitul sau pierderea din exploatare:* Venituri din interese de participare.*Venituri din alte investiții financiare și creanțe imobilizate.*Venituri din dobânzi și alte venituri similare.*Ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a investițiilor financiare deținute ca active circulante.

*Cheltuieli cu dobânzile si alte cheltuieli similare.Profitul sau pierderea din activitatea curenta:*Venituri extraordinare.*Cheltuieli extraordinare.Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară:*Impozitul pe profit.*Alte impozite ce nu apar in elementele de mai sus.Rezultatul exercițiului financiar.Rezultatul pe acțiune: de baza/diluat.

BIBLIOGRAFIE: -CURS UNIVERSITAR: CONVERGENŢE CONTABILE INTERNAŢIONALE, CRISTINA MIRELA MIRCEA. -https://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate-"Drumul spre Europa"- Program de Reformă a contabilității și de întărire Instituțională. Documentar elaborat de Banca Mondială pentru România,2006;inregistrat pe C.D.de Camera Auditorilor Financiari din Romania si trimismembrilor sai ca atasament la revista Auditul financiar" nr.4 /2007.