Gherea - Asupra criticii

8/19/2019 Gherea - Asupra criticii

1/18

Asupra criticii

de Constantin Dobrogeanu-Gherea

Descarcă această pagină ca EPUB

Aveam de gând să scriem o schi ă critică despre talentatul i simpaticul nostru nuvelist Barbuț ș

tefănescu-Delavrancea. Spre acest sfâr it am citit multe din criticile ce s-au scris despre dânsul iȘ ș ș

citindu-le ne-am schimbat ideea! ne-am hotărât să spunem câteva cuvinte despre critica noastră

despre cum este ea i cum ar trebui să fie. Aceste câteva cuvinte despre critică ne par trebuitoareș

"nainte de a urma cu cercetările noastre.

#ricine " i va arunca ochii asupra criticilor ce se fac la noi fie "n foiletoane fie "n reviste nu va puteaș

să nu se simtă mâhnit. $ritica românească cu foarte mici e%cep ii e cât se poate de de artă oț ș

critică de frun&ăreală. E mare re eta "n literatura noastră dar mai mare "ncă "n critică. $ritica la noiț

nici n-are o via ă neatârnată ea trăie te pe lângă literatura artistică din via a acestei literaturi i nuț ș ț ș

pentru a-i da vreun a'utor ci mai degrabă pentru a o "ncurca. $ând apare vreo lucrare a unui scriitor

al nostru criticii se "mpart de obicei "n două tabere( unii du mani ai artistului "l ocărăsc "l numescș

om fără talent nulitate a a din senin fără nici o motivare! al ii prieteni "l ridică "n slavă i iară i fărăș ț ș ș

de motivare. Astfel scriitorul a'unge după unii o nulitate după al ii un maestru un talent fărăț

pereche. )ar priete ugul i du mănia atârnă de ni te factori care "ndeob te n-au nici o legătură cuș ș ș ș ș

literatura ca de pildă( colaborarea la aceea i revistă "nregimentarea "n aceea i ga că literară baș ș ș

de multe ori " i vâră coada i politica de partid. A a că un scriitor care e maestru talent mare geniuș ș ș

când face parte din partidul politic al criticului a'unge nulitate când trece "n alt partid.

Pricina stării foarte triste a criticii noastre nu-i atât "n caracterul criticilor "n "nsu irile morale iș ș

intelectuale ale acestora ci "n metoda veche gre ită care "i călău&e te. *nainte de a dovedi căș ș

avem dreptate vom lua o pildă pentru a arăta cum se face la noi critica. +om lua ca pildă nu un om

fără talent nu vreun băiat de la 'urnalele &ilnice care face administra ie e reporter corector iarț

când "i rămâne timp liber ca să facă economie &iarului directorul "l pune să scrie i critică , nu ,ș

ci vom lua un om cu talent un om cult care urmând altă metodă de critică ar putea a'unge critic de

valoare.

+om lua pe confratele nostru Sphn% de la România liberă. Dacă stăruim "ndeosebi asupra criticilordin România liberă pricina mai este că ele sunt singurele care au vorbit mai pe larg despre scrierile

lui Delavrancea despre care voiam să scriem i noi! afară de aceasta criticile lui Sphn% sunt scriseș

cu talent i cuprind o mul ime de observa ii i fine i adevărate. otu i nici confratele Sphn% n-aș ț ț ș ș ș

putut scăpa de semnul caracteristic al criticii noastre de e%clusivism. $riticul găse te de pildă căș

tot ce-a scris Delavrancea e perfect desăvâr it din toate punctele de vedere. De la "nceputș

făgăduie te să facă oarecare re&erve dar afară de una mică de tot i formulată după o mie i unaș ș ș

http://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Constantin_Dobrogeanu-Ghereahttp://wsexport.wmflabs.org/tool/book.php?lang=ro&format=epub&fonts=&page=Asupra_criticiihttp://wsexport.wmflabs.org/tool/book.php?lang=ro&format=epub&fonts=&page=Asupra_criticiihttp://wsexport.wmflabs.org/tool/book.php?lang=ro&format=epub&fonts=&page=Asupra_criticiihttp://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Constantin_Dobrogeanu-Gherea


2/18

de e%plicări cu privire la limba din Sultănica criticul n-are nici o observa ie de făcut.ț

Despre Sultănica ne spune( /Ar trebui să cite& toată Sultănica atât de frumos i de măiestrit eș

scrisă. E un ir ne"ntrerupt de mărgăritare i scenele care de care mai colorate urmea&ă uneleș ș

după altele. *n Văduvele i "nș Odinioară autorul a arătat un dar de care rămâi mirat pre iosul iț ș

neasemuitul dar ce are autorul dar e%cep ional care-l va face neimitabil fără pereche "ntre to iț țscriitorii no tri de a&i.0 Despreș Zobie iș Milogul criticul ne spune că-s... /perfecte frumoase... de

adevărat maestru0. ancu Moroi e /o schi ă care singură ar fi de a'uns să ne arate pătrunderea iț ș

măiestria autorului0. !rubadurul" Ziua" #oa$tea sunt %ca$odo$ere de stil&' iar (n 1ini teș " (n s)âr it"ș

de ertând sacul de laude" criticul ne s$une că %Delavrancea s-a (ntrecut $e el ș "nsu i0. i alături deș Ș

acest potop de laude nici o imputare2 3ai rău( criticul se supără gro&av când cineva "ndră&ne te săș

facă vreo obiec ie critică.ț

Dar oare este "n adevăr crea iunea lui Delavrancea a a de perfectă "ncât nu i se poate face nici oț ș

obiec ie4 $um4 +ictor 5ugo Alfred de 3usset Bal&ac 6laubert au fost critica i! "n crea iunile lor s-ț ț ț

au găsit cu drept cuvânt multe i "nsemnate nea'unsuri! "n 7oethe se află gre eli! "n Sha8espeareș ș

chiar "n marele soare al poe&iei sunt pete i numai crea iunile lui Delavrancea să nu le aibă4 Am &isș ț

că trebuie să aibă. 3ai mult chiar voi sus ine acum o te&ă care va părea multora ciudatăț

parado%ală dar care e un sfânt adevăr i anume( un critic chiar "nainte de a citi o produc ie literarăș ț

artistică poate spune că va cuprinde gre eli că va avea lipsuri. Pentru ce4 Pentru că absolutul "nș

artă e peste putin ă deoarece arta e prea comple%ă pentru ca "n ea să fie o de&legare e%actă aț

problemelor ca "n matematică pentru că un artist un artist adevărat aleargă după un ideal pe care

"nsă niciodată nu poate să-l a'ungă. 9u putem să dăm aici lămuriri mai pe larg le vom da "nsă altă

dată! ceea ce putem invoca sunt chiar mărturisirile lui Delavrancea. *n Memoriile !rubadurului găsim

o pagină pe cât de frumoasă pe atât de adâncă i de adevărată.ș

/Arta "mpu inea&ă natura. Arta e născocită pentru cei ce aud i văd pe sfert din câte natura leț ș

desfă oară "nainte-le. ot ce creea&ă omul e o sărăcie vicleană a realită ii. $âteva "nsu iri mari aleș ț ș

unei pa'i ti ale unui suflet ale unui trup scos din marmurăș

, câteva "nsu iri care domnesc pe deasupra celorlalte i pe care arti tii le schilodesc mărindu-le iș ș ș ș

le morfolesc potrivindu-le cu puterea sim urilor oricărui nesim itor. )acă arta. )acă de ce marile geniiț ț

au sim it "n toată via a lor o durere fără repaus "n fa a naturii. Ei care vedeau au&eau i pătrundeauț ț ț ș

adânc tainele culorilor ale sunetelor ale formelor -ale sim irilor ei care rămâneau departe de ceeaș ț

ce vroiau să apropie de câte ori n-au re"nceput iară i i iară i acela i subiect aceea i inimăș ș ș ș ș

muncită aceia i ochi vii feluri i "n clipire "n lumină "n umbră i-n e%presie acela i trup perfect aleș ț ș ș

cărui linii mlădioase moi i pătima e se "mpletesc cu atâta noroc i cumpănire "ncât marmura nu leș ș ș

poate fura decât pe sfert de sfert din adevărata lor căldură2 De câte ori n-au rupt volume "ntregi n-au

spart pân&e cât &idurile i n-au aruncat cu dalta "n fa a +enerei lor albă netedă i moartă20ș ț ș *Ziua"

Memoriile !rubadurului" $. +, i +.ș


3/18

Această frumoasă pagină care trebuie să arate opiniile artistice ale rubadurului arată "n realitate

sentimentele artistice ale lui Delavrancea pentru că Delavrancea are netăgăduit sim artistic i deciț ș

fără a fi mare geniu a sim it /acea durere fără repaus "n fa a naturii0. $a artist Delavrancea a trecutț ț

prin toate acele como iuni dulci i dureroase prin care trec to i acei care simt "ntr-"n ii chemarea de aț ș ț ș

crea. El a sim it acea emo iune acel entu&iasm care- i cuprinde sufletul când "n gându- i se-ncheagăț ț ț țcrea iuni sublime desăvâr ite măiestre i care din nenorocire &boară pier când vrei să le a terniț ș ș ș

pe hârtie când vrei să dai acestor vedenii frumoase trup i suflet. Delavrancea de bună seamă aș

sim it acea dureroasă descura'are când citind ce-a scris a vă&ut cât de departe este ceea ce a visatț

-a vrut să "ntrupe&e "n scrierea sa de ceea ce a reu it să facă2 De câte ori i-a venit să a&vârle "n focș ș

tot ce-a scris i cât va fi &vârlit2... Pe ce ne bi&uim ca să spunem toate acestea4 Pe pagina citatăș

mai sus precum i pe temperamentul artistic al scriitorului.ș

Dacă scriitorul "nsu i nu e nu poate să fie cu desăvâr ire mul umit de crea iunea sa sim ind uneleș ș ț ț ț

lipsuri fără a le pricepe bine pricepând pe altele fără a le putea "ndrepta! dacă "nsu i scriitorulș

niciodată nu poate fi pe deplin mul umit de opera sa fiindcă vede cât e de departe opera făcută deț

cea visată! cum ar putea fi mul umit criticul care are i el idealul său4 Pentru că i criticul trebuie săț ș ș

aibă idealul său literar i artistic i acest ideal poate să fie deosebit de idealul artistului când critic iș ș ș

artist fac parte din două coale literare deosebite. Dar chiar dacă artistul i criticul sunt "n aceea iș ș ș

coală literară "ntre idealurile lor va fi o deosebire după deosebirea care e "ntre caractere i "ntreș ș

temperamente. i când ne gândim la atâtea deosebiri de caractere de temperamente deci i deȘ ș

gusturi literare când cugetâm la imposibilitatea de a a'unge la o crea iune perfectă absolut perfectăț

ni se lămure te cum o operă de artă nu poate să placă necondi ionat să placă tuturor fără nici oș ț

re&ervă. i iată de ce când ne de&meticim de puternica i covâr itoarea "ntipărire ce face asupră-neȘ ș ș

Sha8espeare acest colosal evocator de via ă i-ncepem să 'udecăm mai lini tit chiar "n el găsimț ș șgre eli. *n dramele i tragediile istorice adevărul istoric nu e tocmai observat. :omanii luiș ș

Sha8espeare "n realitate sunt engle&i. 7re eala nu-i mare dar este. Persoanele comice suntș

e%agerate. Uneori dăm i peste gre eli de logică. A a 5amlet "n vestitul monolog /A fi ori a nu fi0ș ș ș

&ice vorbind de moarte că e /o ară necunoscută al cărei hotar nu l-a mai trecut "ndărăt nici unț

călător0! i pu in mai "nainte vorbise cu umbra tatălui său care nu numai că trecuse grani a mor iiș ț ț ț

dar descoperise lui 5amlet i o mul ime de taineș ț [1]. 9u-i vorbă toate aceste nea'unsuri sunt mici iș

arată mai mult dibăcia lui 1ouis Blane decât vreo gre eală a lui Sha8espeare. Dar aici e vorba deș

Sha8espeare2

$âteva e%emple din literatura critică strâină vor dovedi i mai bine &isele noastre. Un talentat criticș

din 6ran a Emil 6aguet "ncepe astfel studiul critic asupra lui Bal&acț [2]( /E un curios capriciu al

suveranului fabricator de a fi unit "ntr-o &i temperamentul unui artist cu spiritul unui comis-voia'or.

Bal&ac a fost vulgar i profund grosolan i fin plin de pre'udicii comune i "n acela i timp nemărginitș ș ș ș

de pătrun&ător i profund! platitudinea-i ne uime te ca i imagina ia lui! are vederi de geniu alături cuș ș ș ț

gândiri de imbecil.0


4/18

$ei care nu cunosc critica contemporană i sunt obi nui i cu critica noastră unilaterală cu dreptș ș ț

cuvânt se vor mira de această anali&ă critică unde alăturea de cuvântul geniu stă cuvântul imbecil

i vor crede poate că felul de critică al lui 6aguet e o e%cep ie ori că el ar fi un scriitora necunoscutș ț ș

care caută să a'ungă celebru prin parado%e. Acei "nsă care cunosc literatura contemporană france&ă

tiu că 6aguet e unul dintre cei mai talenta i critici.ș ț

Pentru a fi mai convingători să lăsăm la o parte pe 6aguet i să cităm pe alt critic care e oș

celebritate europeană i pe care mul i l-au citit! iar acei care nu l-au citit desigur au au&it de dânsul!ș ț

e vorba de 5. aine. aine a scris i el un studiu critic ;


5/18

distruge "n al ii poate pentru că nu le află de loc "n sine "nsu i.0 Aceste câteva pilde sunt destul deț ș

caracteristice. Desigur aine nu se mărgine te "n studiul său a da numai aceste caracteri&ăriș

negative el găse te i merite merite foarte mari care fac din Bal&ac după opinia lui cel mai mareș ș

artist al 6ran ei. Studiul său asupra lui Bal&ac "l "ncheie cu următoarea fra&ă care dă o caracteri&areț

definitivă lui Bal&ac( /$u Sha8espeare i SaintSimon Bal&ac este cel mai mare maga&in deșdocumente din câte avem asupra naturii omene ti0.ș

i fi i siguri că fra&a aceasta iese "ntr-un mod logic i necesar din tot articolul. aine e un prea mareȘ ț ș

logician pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine "ncheierea. Eu nu sunt cu totul de părerea lui

aine asupra lui Bal&ac. $red că aine e%agerea&ă i partea po&itivă i pe cea negativă ale luiș ș

Bal&ac. Asemenea cred că putem să ne lipsim de cuvinte prea aspre ca /charlatan0 /co@uin0

/imbecile0 chiar când sunt "ntrebuin ate ca metafore ori termeni de compara ie.ț ț

Am adus aceste e%emple din aine i 6aguet pentru a arăta cât de impar ială , relativ bine"n elesș ț ț

, e critica din #ccidentul Europei de ce spirit relativist eminamente tiin ific e "nsufle ită. Ea pricepeș ț ț

că un om "n general i mai cu seamă un om genial e ceva prea comple%! că o crea iune artistică eș ț

prea multilaterală ca să poată fi caracteri&ată numai prin laude sau prin huliri care prin faptul că sunt

numai laude ori huliri sunt unilaterale. $ritica europeană a "n eles că imperfec ia omenească fiind "nț ț

natura omului imperfec ia artistică e "n natura artistului i mai mult decât atâta ea a "n eles căț ș ț

meritele i nea'unsurile partea negativă i cea po&itivă ale unei crea iuni artistice se in strânsș ș ț ț

legate se condi ionea&ă una pe alta i nu se poate pricepe bine chiar partea po&itivă a crea iuniiț ș ț

dacă nu se pricepe partea negativă.

9i se va &ice poate că "n străinătate asprimea criticii e la locul ei! dar că la noi unde literatura e a aș

de săracă critica ar trebui să fie mai "ngăduitoare2 Dar e%clusivismul ce domne te a&i e departe cașcerul de pământ de "ngăduin a cerută e chiar tăgăduirea desăvâr ită a oricărei "ngăduiri pentru căț ș

pe unii "i laudă numai pe al ii "i ocără te numai. Poate fi deci vorba de "ngăduire "n această critică4ț ș

9oi nu numai că suntem pentru indulgen ă dar "n elegem chiar că critica uneori poate să fieț ț

"nrâurită de prietenie de dragoste pentru autor. *n adevăr arta e una din cele mai comple%e

manifestări ale spiritului omenesc i totodată e foarte pu in supusă la legi tiin ifice. Arta e departe deș ț ș ț

a avea a%iome ca doi ori doi fac patru! pe de altă parte critica estetică e "ncă a a de slabăș

instrumentele cercetărilor critice moderne sunt a a de imperfecte "ncât de multe ori intui ia un fel deș ț

ghicire a criticului face mai mult decât anali&a! de multe ori criticului i se cere inspira ie ca iț ș

artistului i iată de ce un prieten i admirator al scriitorului sub "nrâurirea acestui "ndoit sentimentș ș

de dragoste i admira ie poate să simtă i să afle multe "nsu iri i frumuse i pe care n-ar fi putut săș ț ș ș ș ț

le vadă cel mai iscusit critic cu anali&a lui. >6ire te că vorbim de prietenie i admira ie sinceră.?ș ș ț

A adar repetăm( noi "n elegem ca o critică să fie "nrâurită de sentimentele deosebite ce are criticulș ț

pentru scriitor! tim că o obiectivitate absolută e cuvânt de ert mai mult credem că aceastăș ș

"nrâurire e folositoare cu condi ia "nsă ca criticul să nu fie e%clusivist. $riticului "n aceastăț

"mpre'urare "i este i mai pu in iertat a fi e%clusivist! iar confratele Sphn% e e%clusivist( nici nu dăș ț


6/18

voie să se facă vreo observa ie "n privin a scrierilor lui Delavrancea. Am pricepe "ncă nemul umireaț ț ț

"n contra criticului de la #a iuneaț care iscăle te banalită i române ti cu litere grece ti. *n criticileș ț ș ș

acelui domn găsim "n adevăr lucruri ciudate. A a vorbind de nuvelaș Milogul criticul o găse teș

măiastră desăvâr ită "nsăș toată această desăvâr ireș se strică prin cuvintele din urmă ale igancei(ț

/Sunt igancă nu-mi lepăd copiii0. )ată dar o nuvelă minunată desăvâr ită pier&ând toate acesteț ș "nsu iri din pricina a trei cuvinte de la sfâr it a a că pentru a o preface "n capodoperă ar fi de a'unsș ș ș

la altă edi ie să lipsească aceste cuvinte2 Această ciudată critică nu poate fi altfel "n eleasă decâtț ț

prin aceea că criticul a vroit să arate că tie să găsească nu numai "nsu iri bune "ntr-o scriere ci iș ș ș

gre eli! "ntr-un cuvânt a vroit să arate că tie să critice. Am pricepe "ncă asprimea confratelui nostruș ș

"mpotriva acestui domn dar mânia d-sale "mpotriva criticului de la /u$ta $. 3ille2 $. 3ille a scris

două foiletoane despre Delavrancea unul despre Sultănica i altul despreș !rubadurul . Bine"n eles căț

o dare de seamă făcută "ntr-un singur foileton nu poate să fie completă! dar oricât de necomplete

aceste foiletoane sunt pline de bunăvoin ă pentru autor.ț

A a ne aducem aminte că foiletonul "ntâi "l "ncepe comparând pe autorulș Sultănicăi cu 5ristos i "lș

sfâr e te prin o compara ie a operei lui Delavrancea cu un i&vor de apă răcoritoare care răcore teș ș ț ș

pe cititor "n căldurile tropicale ale capitalei.;= Al doilea foileton e deasemenea binevoitor dar sunt iș

câteva re&erve lucru foarte de "n eles având "n vedere marea deosebire ce este "ntre Delavranceaț

i 3ille ca temperament ca mod de scriere ca coală literară. +orbind deș ș Văduvele i lăudândș

această nuvelă criticul /u$tei e "mpotriva "mpăcării mamei 7hira i a mamei )ana. $onfratele nostruș

$. 3ille 'udecă astfel( /$ând o sfadă mânie ură s-a "nceput "ntre doi oameni când această ură a

mers tot crescând apoi orice i-ar fi stat "n cale trebuie să o a â e i mai tare deci când babele auț ț ș

găsit pe copiii lor sărutându-se după logică s-ar fi cuvenit să-i apuce la bătaie dar nu să se

"mpace. *ntr-o nuvelă vestitul scriitor rus olstoi "n "mpre'urări analoage "ncheie povestirea prindare de foc i nu prin "mpăcare0. $am a a 'udecă 3ille i cum văd cititorii observa ia e serioasă iș ș ș ț ș

de i poate să nu fie dreaptă dar merită să fie discutată. otu i această observa ie "l supără gro&avș ș ț

pe dl Sphn%. $itind această observa ie a lui $. 3ille dl Sphn% o caracteri&ea&ă prin cuvintele(ț

/alandala0! &ice că 3ille /n-are bun sim 0 că asta e /revoltător0 i "n sfâr it termină cu( /3i-e silă săț ș ș

discut0.

Dar pentru Dumne&eu de ce atâta supărare i nervo&itate4 i noi avem cu atât mai mult drept săș Ș

facem această "ntrebare cu cât suntem de aceea i părere cu dl Sphn% iar nu cu 3ille.ș

Suntem de aceea i părere cu dl Sphn% că "mpăcarea "ntre babele 7hira i )ana e foarte cu putin ăș ș ț

i foarte logică pentru că supărarea lor era din nimica pentru că această supărare era căptu ită cuș ș

dor de "mpăcăciune pentru că "n sfâr it bătrânele " i iubeau copiii i copiii " i spuneau unul altuia căș ș ș ș

se vor omor" >adăugăm că asta nu era vreo amenin are cu scop de a speria pe bătrâne pentru căț

:ăducanu i )rina nici nu tiau că mamele "i ascultau? i aceste cuvinte au trebuit să bage groa&ă "nș ș ș

inimile lor. +om mai adăuga că la mahala "n fiecare &i se "ntâmplă sfe&i i mai totdeauna se sfâr escș ș

cu "mpăcare! mahalagioaicele parcă "nadins se ceartă pentru a avea prile' de a se "mpăca! sfada


7/18

care a â ă nervii "nlocuie te pentru dânsele a â ările nervoase ce le primim noi din citire ori de laț ț ș ț ț

teatru de la "ndeletnicirile intelectuale. 1ipsa de asemenea a â ări unele clase o "nlocuiesc prinț ț

be ie sfadă clevetire etc.ț

Sfada i ura "ntre mama 7hira i mama )ana nu e doar ca ura ne"mpăcată adâncă sălbatică "ntreș ș

3ontagu i $apulet. i... i fiindcă vorbele de 3ontagu i $apulet ne-au venit pe bu&e apoi ne vomș Ș ș ș

opri la o compara ie "ntre ura acestor italieni mândri i nobili i ura babelor 7hira i )ana! ne vomț ș ș ș

opri de i tim că multora li se va părea deplăsată această compara ie "ntre trufa ii gentilomi aiș ș ț ș

+eronei i ni te mahalagioaice din Bucure ti. +erona e &guduită până "n temelii de ura a doi nobiliș ș ș

capii familiilor 3ontagu i $apulet. Această luptă i ură a două familii ine veacuri "ntregi. )nterese deș ș ț

domnie de mândrie cele mai felurite cele mai ar&ătoare sentimente sunt puse la mi'loc pentru a

"nflăcăra ura. Ura a'unge tradi ională e suptă de copii cu laptele a intrat "n nervi s-a făcut aproapeț

organică. Această ură e hrănită cu sânge pentru că nu trece un timp mai "ndelungat fără ca unul din

casa 3ontagu să nu ca&ă ucis de mâna unui $apulet sau dimpotrivă. 3ontagu i $apulet au doiș

copii :omeo i ulieta care se "ndrăgostesc >"ntocmai ca :ăducanu i )rina? i amândoi cad 'ertfăș ș ș

acestei iubiri omorându-se. *n fa a acestor mor i gro&avii vră'ma i 3ontagu i $apulet dau mânaț ț ș ș

hotărăsc a face pentru copiii mor i ceea ce n-ar fi făcut pentru dân ii vii( vră'ma ii de moarte seț ș ș

"mpacă i- i "ngroapă copiii unul lângă altul. Durerea durere "ngro&itoare pentru ni te părin i de a- iș ș ș ț ș

vedea copiii mor i a "nvins o ură uria ă ură de moarte. Din două sentimente duse la e%tremț ș

durerea părintească i ura cel dintâi a "nvins. Se "n elege că este mare deosebire "ntre frica de a- iș ț ș

pierde copiii i amara durere de a-i fi vă&ut mor i. Dar este deosebire i "ntre ura nobililor de laș ț ș

+erona i ura babelor din mahalalele Bucure tilor. Deci repetăm noi credem că dl Sphn% areș ș

dreptate! dar de aci nu urma ca d-sa să se supere atâta pe 3ille. Ba dimpotrivă. #bserva ia lui 3illeț

a dat prile' dlui Sphn% să puie "n lumină să e%plice logica sfâr itului nuveleiș Văduvele" precum ne-adat i nouă prile' să mai adăugăm câteva considera ii pe lângă ale dlui Sphn%. Sunt mul i careș ț ț

gândeau ca i 3ille dar după e%plica iile dlui Sphn% i ale noastre poate unii " i vor schimbaș ț ș ș

părerea! iată deci că i noi i dl Sphn% i Delavrancea i publicul cititor trebuie să fimș ș ș ș

recunoscători lui $. 3ille că a făcut observa ia de mai sus.ț

9e-am oprit prea mult la pilda aceasta pentru că de aici urmea&ă un fapt foarte "nsemnat pentru

critica literară i anume că observa iile i re&ervele criticii când sunt făcute con tiincios >nu pentru aș ț ș ș

necă'i "nadins pe scriitor dacă ai vreo ciudă personală "mpotriva lui? i nu-s prostii folosesc nuș

numai când sunt bune ci i când sunt gre ite. $a să vedem ce spirit gre it stăpâne te "n articoleleș ș ș ș

dlui Sphn% trebuie să cităm "ncă o bucată de la sfâr it anume( /Destul numai că fără să amș

preten iunea de a fi adus pe Barbu "n adevărata lui lumină m-am silit să fiu drept fa ă cu o muncăț ț

con tiincioasă i de un caracter cu totul original i am "ntins o mână prietenească unui scriitor deș ș ș

talent mâhnit fără "ndoială că s-au găsit să-l 'udece tocmai acele inimi rele cărora i Cvelin ă de floriș ț

să le a terni ele tot ciulini i pălămidă caută.0ș ș


8/18

9u tiu dacă a sim it dl Sphn% ce spirit e%clusivist mai mult ce spirit de &â&anie se introduce "nș ț

literatura românească printro astfel de critică. *n adevăr ce "nsemnea&ă aceste cuvinte4 Dl

Delavrancea a a ternut numai trandafiri prin scrierile sale iar criticii cum e de pildă 3ille inimi releș

ce sunt caută ciulini vor să-l "nece să-l nimicească pe scriitor! "nsă dl Sphn% care are inimă bună

i care e prieten cu scriitorul "i "ntinde o mână de a'utor pentru a-l scăpa de inimi rele de du mani.ș ș)ată dar criticii unui autor "mpăr i i "n oameni buni i răi "n prieteni i du mani ai autorului! iar pentruț ț ș ș ș

ca să ca&i "n categoria celor răi n-ai decât să faci o observa ie critică a a cum a fost cea făcută deț ș

3ille.

9u vroim să-l apărăm pe 3ille el tie să se apere i singur! avem un scop cu totul egoist vroim săș ș

ne apărăm pe noi "n ine pentru că i noi cu toate că am scris a a de pu in am că&ut de pe acum "nș ș ș ț

categoria celor răi i iată cum. $ititorii tiu că am scris două articole despre Eminescu;=. $a i dlș ș ș

Sphn% noi n-am avut preten ia de a pune "n adevărată lumină pe Eminescu ci am "n irat mai multeț ș

considera ii prin care am vrut să arătăm talentul mare neasemănat de mare al lui Eminescu! iar peț

de altă parte să punem "n eviden ă câteva pricini care au hotărât direc ia sensul scrierilor poetuluiț ț

nostru liric. *n aceste articole am făcut câteva obiec ii care se e%plică foarte u or având "n vedereț ș

deosebirea cea mare ce este "ntre direc ia socială a poetului i a noastră. Au fost destule acesteț ș

obiec iuni pentru ca dl 3orna criticul de laț /iberalul din )a i să scrie că noi am criticat pe Eminescuș

cu /multă răutate0. i băga i de seamă noi cunoscând spiritul criticii din ara noastră am i adăugatȘ ț ț ș

că re&ervele pe care le facem nu trebuie să mire pe nimeni pentru că nu-i artist care să n-aibă

cusururi i gre eli! că-n Bron 3usset "n 7oethe chiar se află multe i mari lipsuri! 3usset că noiș ș ș

avem stimă i admira ie sinceră pentru cel mai mare poet liric contemporan. Dar degeaba2 Po i săș ț ț

afli lipsuri "n Bron "n 7oethe până i "n Sha8espeare dar dacă vei găsi "n Eminescu atuncea e tiș ș

om rău i du man al poetului. i trebuie să se note&e că răutatea "n ca&ul de fa ă ar fi i mi elieș ș Ș ț ș șinând seamă de soarta poetului.;F=ț

#ri iată altă pildă. +roiesc să scriu acuma un articol despre Delavrancea. *n acesta voi avea de făcut

unele observa ii după mine esen iale. 9u-s deloc sigur că a doua &i după apari ia articolului nu seț ț ț

va ridica vreunul i va scrie că sunt o inimă rea /care tot ciulini i pălămidă caută0 i că sunt unș ș ș

du man al autorului i deci acel cineva s-a cre&ut dator a-i "ntinde mâna de a'utor etc. i iată-măș ș Ș

pe nea teptate nu numai om rău dar i du man 'urat al autorului2 Se "n elege că noi protestăm cuș ș ș ț

atât mai mult cu cât avem stimă personală pentru Delavrancea i sinceră stimă /fa ă cu o muncăș ț

con tiincioasă i de un caracter original0 sinceră stimă fa ă de un om de talent.ș ș ț

$redem că oricine va admite că o atare critică e o anormalitate "ntr-o literatură.

i trebuie să ne spunem sincer păperea( nu "nvinuim deloc nici pe dl 3orna nici pe al ii! părerile lorȘ ț

sunt o urmare ne"nlăturată a direc iei gre ite a criticii noastre "n general >pentru că oricât ar fi deț ș

ne"nsemnată dar tot avem i noi o critică?. Această direc ie nu este a criticii moderne ci a criticiiș ț

care a fost "n 6ran a pe la "nceputul veacului. $ritica se credea pe atunci 'udecător chemat a 'udecaț

pe scriitori i operele lor. $ritica dădea sentin e "mpăr ea titluri( cutare operă e bună cutare rea!ș ț ț


9/18

cutare magistrală sublimă genială! cutare stupidă etc. Bine"n eles că "n astfel de "mpre'urări criticaț

trebuia să a'ungă un 'udecător părtinitor i aducător de "ntuneric i &avistie "n literatură. Pentru ce4ș ș

Pentru un cuvânt foarte simplu. $are este condi ia esen ială ca 'udecătorul să nu cadă "n arbitrar4ț ț

$ondi ia de căpetenie este ca regulile legile după care 'udecă să fie bine hotărâte foarte lămurite!ț

altfel orice 'udecător va fi arbitrar. $e legi ce reguli avea "nsă critica pentru a 'udeca după eleoperele de artă4 9ici o regulă nici o lege. 1a sfâr itul veacului trecut i la "nceputul veacului nostruș ș

sub domnia absolută a clasicismului s-au făcut reguli un cod "ntreg de legi după care arti tiiș

trebuiau să- i cree&e operele. Aceste reguli ineau ca-ntr-un corset strâmt literatura sugrumând-o.ș ț

+ictor 5ugo "ncon'urat de o legiune "ntreagă de talente a dat asalt "mpotriva clasicismului l-a

"nvins romantismul a sfărâmat toate regulile i legile estetice ale clasicismului. :ămasă fără reguliș

fără legi critica de la "nceputul epocii romantismului nu putea să fie decât cu totul arbitrară. 9eavând

legi criticii au căpătat putere prea mare nimic nu-i oprea de-a 'udeca după gustul i placul lor.ș

Puterea prea mare "n literatură ca i "n politică e stricătoare. $riticii dădeau numele de talente deș

mae tri de genii după hatâr după gradul de prietenie( iată de unde vine i plângerea arti tilor de laș ș ș "nceputul veacului "mpotriva criticii cum i superficialitatea criticii cu mici e%cep ii. i nici nu puteaș ț Ș

să fie altfel. #peră bună rea de talent genială... ce cuvinte largi i cu ce "n eles nehotărât i relativ2ș ț ș

Din două opere de artă de aceea i valoare e foarte u or să ară i că una-i de talent i alta slabăș ș ț ș

pentru aceasta n-ai decât să schimbi termenii de compara ie. A a dacă vrei să ară i că opera e deț ș ț

valoare n-ai decât s-o asemui cu a lui Prodănescu. *n adevăr ce scriere nu va fi minunată fa ă cuț

opera acestui bard4 *n ca&ul al doilea asemeni scrierea cu a lui Sha8espeare. i ce scriere nu vaȘ

părea slabă fa ă cu opera colosală a genialului Sha8espeare4 Acest e%emplu arată limpede cât deț

superficială i totodată cât de pu in folositoare a trebuit să fie critica literară. Eminentul nostru criticș ț

dl 3aiorescu "n articolul său 0oe i i critici ț ș

e%primă o părere care a trebuit să facă pe mul i să seț

mire. D-sa &ice că "n ara românească n-are ce mai căuta critica deoarece la noi ea a avut un rol deț

"ndeplinit dar acuma nu mai are. D-sa 'udecă astfel ;G= (

*n ara românească acum câtva timp literatura mai că nu e%ista de-abia se "ncepea! atunci critica aț

avut un rol a trebuit să călău&ească pa ii copilăre ti ai literaturii să "ncura'e&e operele maiș ș

buni oare să nu lase să se strecoare opere cu totul rele critica trebuia să fie ca o stra'ă pusăș

"naintea edificiului literaturii române ti i să lase să intre numai pe acei care meritau asemeneaș ș

cinste! iar pe cei lipsi i de talent să-i "nmormânte&e. $ând "nsă literatura s-a de&voltat nu mai areț

nevoie de critică! slu'ba de a "nlătura nulită ile o face "nsă i literatura artistică. alente ca Alecsandriț ș

i Eminescu alungă din literatură nulită i ca Prodănescu! deci acum critica n-are nici un rol deș ț "ndeplinit.

$am a a 'udecă dl 3aiorescu i... credem că are cu desăvâr ire dreptate pentru că e vorba cumș ș ș

văd cititorii de acea critică pe care am numit-o 'udecătorească. Această critică a fost i folositoare iș ș

trebuitoare i prin dl 3aiorescu repre&entantul ei cel mai de frunte ea i-a făcut datoria. Dlș ș

3aiorescu om luminat instruit , care i-a format cuno tin ele i gustul literar după geniile cele mariș ș ț ș


10/18

ale 7ermaniei după 1essing Schiller 7oethe , cunoscător al literaturii europene om cu gust

artistic i cu tact critic i-a făcut datoria "n "n elesul de mai sus a stat stra'ă "naintea edificiuluiș ș ț

literaturii. Acest merit va face ca numele dlui 3aiorescu să fie "nsemnat "n de&voltarea literaturii

române. Se "n elege va fi fost i d-sa părtinitor lucru firesc i aproape de ne"nlăturat când critica eț ș ș

critică 'udecătorească! dar trebuie să inem seamă i de greută ile cu care a avut să lupte. E deț ș ța'uns să citim acele probe de poe&ii monstruoase strânse de d-sa pentru a vedea ce mărgini i ceț

nulită i ce secături aveau dorin a i "ndră&neala să ceară un loc "n literatura românească i dlț ț ș ș

3aiorescu a avut glas destul de tare i destulă autoritate pentru a da "n lături pe ace ti "ndră&ne iș ș ț

preten io i. Pe de altă parte d-sa a putut cunoa te numai "n câteva poe&ii un om cu adevăratț ș ș

talentat pe care i l-a "ncura'at mult e vorba de Eminescu. :epetăm acesta e un merit foarte mareș

al d-sale. Dar a trecut un timp oarecare literatura s-a de&voltat gustul publicului s-a de&voltat i elș

i când unui public "i place Alecsandri Eminescu +lahu ă , scrierile lui Prodănescu et $omp.ș ț

stârnesc râs ob tesc i fără nici o stra'ă acestea vor fi i&gonite din literatură. +ă&ând aceasta dlș ș

3aiorescu scrie că critica nu mai are nici un rol i "ncredin at că critica i-a făcut datoria &ice cu oș ț șmândrie foarte la locul ei(

/3aurul i-a făcut datoria maurul poate să se ducă0 ;H=. :epetăm dl 3aiorescu are dreptate. $hiarș

articolul critic din urmă al d-sale arată că critica cum se făcea "nainte i-a trăit traiul. Dar lipsindș

critica 'udecătorească nu va rămânea nimica "n locul ei4 Dl 3aiorescu nu ne spune nimic nici

măcar nu face vreo alu&ie că ar fi e%istând o critică modernă care nu numai că nu piere "ndată ce

literatura se de&voltă dar dimpotrivă a'unge tot mai puternică. 9u cunoa te oare dl 3aiorescu oș

astfel de critică4 #ri o cunoa te dar nu o prime te nu socoate de trebuin ă să vorbească de dânsaș ș ț

pentru că pe ori&ontul nostru literar nu vede oameni destul de destoinici pentru a o face. 9u timș

care e pricina dar e ne"ndoios că dl 3aiorescu nu pomene te câtu i de pu in despre acest fel nouș ș țde critică2

$ritica "n Europa a luat o mare de&voltare dar o critică "ntemeiată pe alte ba&e o critică plină de

putere care prive te o operă literară ca un product i "l anali&ea&ă ca atare cum fac tiin eleș ș ș ț

naturale căutând pricinile ce i-au dat na tere. $ând critica are "nainte o operă literară se "ntreabăș

care e pricina ei cea mai apropiată. Bine"n eles această pricină este artistul creatorul operei deciț

cea dintâi gri'ă a criticii este de a statornici o legătură de cau&ă "ntre opera artistică i artistul creator.ș

$ritica anali&ând via a artistului sufletul lui ne e%plică de ce i cum a făcut el această operăț ș

artistică ne arată cum luând "n seamă temperamentul artistului psihicul lui opera artistică a trebuit

să fie tocmai a a cum este i nu altfel! ne e%plică pricinile care au hotărât caracterul operei artisticeș ș

sau cum am &is arată legătura "ntre artist i crea iunea sa.ș ț

Un e%emplu va lămuri mai bine gândul nostru. )ată un poet. răsăturile caracteristice ale poe&iilor lui

sunt melancolia adâncă iubirea pentru fantastic "ncât poetul &boară-n aer ori se cufundă "n

prăpăstii adânci "n loc de a gusta frumuse ile ce sunt "mpră tiate pe pământ i a treia trăsăturăț ș ș

caracteristică o ură "nver unată "mpotriva femeii. $ritica ne va arăta pe poet nervos u or de a â atș ș ț ț


11/18

nemul umit , de unde se "n elege melancolia poe&iilor lui. $ritica "l va arăta trăind "ntr-un oraț ț ș

mare crescut "n ora "ntr-o ulicioară "ngustă "ntr-o casă fără curte din care nu putea să vadăș

frumuse ile naturii pădurile câmpiile mun ii lanurile "ntinse scăldate "n lumina aurie a soarelui ori "nț ț

lumina argintie a lunii! poetul "n copilăria sa a stat sub "nrâurirea unei mame bigote care umplea

capul copilului cu basme religioase cu gro&ăveniile iadului. )ată dar e%plicarea fantasticului "npoe&iile artistului i lipsa lui de iubire pentru natura mărea ă pe care n-a putut s-o observe decât peș ț

fereastra "ngustă a unei uli e necurate. *n sfâr it critica arată cum poetul s-a "ndrăgostit i-a pus totț ș ș

sufletul toată năde'dea toată via a "ntr-o femeie i aceasta l-a "n elat mi ele te lăsându-i o ranăț ș ș ș ș

adâncă "n inimă rană cu atât mai dureroasă cu cât poetul a fost mai naiv mai "ncre&ător mai

nervos mai pasionat. )ată de ce rana niciodată nu s-a mai "nchis de ce "i sfâ ie ve nic inima i oriceș ș ș

amintire face să vibre&e dureros această sărmană inimă. )ată e%plicarea urii de&năde'dii

blestemului plânsului cu hohot care &bucnesc când vorbe te de femeie "n care poetul vede numaiș

pe cea care l-a trădat. i astfel pas cu pas ni se e%plică toate păr ile caracteristice ale crea iuniiȘ ț ț

poetului fir cu fir se ese legătura "ntre poet i opera lui. i dacă critica reu e te să aducă "nainte-neț ș Ș ș șpe poet să ni-l &ugrăvească tocmai cum e atunci "n elegem lămurit de ce i cum crea iunea poetuluiț ș ț

este a a i de ce nici nu putea fi altfel. A adar temelia criticii când e vorba de a statornici legăturaș ș ș

"ntre artist i operă va fi o anali&ă psihică a artistului.ș

Astfel romancierii de a&i i criticii au acela i scop. /:omancierul i criticul , &ice Brandes "nș ș ș

admirabila-i scriere ;I= , pleacă astă&i "n schi ările lor de la acela i punct( atmosfera spirituală aț ș

epocii. *n aceasta se arată formele. Unul vrea să ne "nfă i e&e i să ne e%plice faptele unui om altulț ș ș

vrea să ne "nfă i e&e i să ne e%plice o operă literară i ambii caută să ne arate că faptele oamenilor ț ș ș ș

i operele literare trebuie să fie privite ca ni te producte pe care omul le face fatal "ndată ce seș ș

"ntrunesc anumite "nsu iri năuntrice i "nrâuriri e%terne. Deosebirea esen ială este numai aceastaș ș țcă poetul face ca persoanele "nchipuite de dânsul de obicei &ugrăvite după modele din via a realăț

să lucre&e i să vorbească după "mpre'urările date "n timp ce criticul este cu desăvâr ire legat deș ș

realitate a a "ncât "nchipuirea lui trebuie să lucre&e numai i numai pentru a afla i reconstrui stareaș ș ș

sufletească pricina sau condi iunea faptelor. :omancierul de la caracterul observat trage "ncheieriț

"n privin a faptelor probabile ale insului criticul scoate "ncheieri "n privin a caracterului artistului dinț ț

"nsu irile operei observate.0ș

Dacă "n multe privin e crea iunile artistice ale romancierului sunt mult mai presus mult mai pre ioaseț ț ț

decât criticile este "nsă o parte "n care lucrarea criticului modern e mai "nsemnată decât a artistului.

Această "nsemnătate mai mare i&voră te din subiectele tratate de critici. Artistul studia&ă oameni "nș

general oameni de rând! criticul studia&ă pe arti ti. Arti tii "nsă ca modele sunt cele mai de multeș ș

ori mai interesan i mai instructivi pentru că "n sufletul lor se oglinde te mai bine epoca "n toatăț ș

comple%itatea ei decât "n sufletul unui simplu muritor. A a de pildă 6laubert a creat tipuriș

admirabile ca artă( pe madame Bovar pe $harles Bovar >spi erul? pe 1eon etc. )storicul veaculuiț

nostru nu va putea să nu cunoască tipurile lui 6laubert căci ele "l vor lumina "n privin a vie iiț ț


12/18

oamenilor din 6ran a "n veacul acesta. Dar cu cât mai instructiv va fi pentru istoricul veacului al J)J-ț

lea tipul comple% al lui 6laubert "nsu i4 $u cât mai mult s-a oglindit "n 6laubert via a veacului nostruș ț

"n toată comple%itatea ei4

$red că aceste pu ine cuvinte sunt de a'uns pentru ca să poată vedea oricine deosebirea "ntreț

critica modernă i cea 'udecătorească! dar n-am terminat "ncă. Am &is că criticul trebuie să anali&e&eș

psihicul artistului pentru a e%plica opera lui! "nsă această stare psihică e pricinuită atârnă de psihicul

cercului "n care se "nvârte te artistul de al poporului din care face parte! deci după ce am aflatș

legătura "ntre opera artistică i artist trebuie să aflăm i legătura "ntre opera artistică i poporul dinș ș ș

care face parte artistul. Alături deci cu anali&a psihică a unui ins critica face i anali&a unui popor.ș

3ai departe psihologia unui popor atârnă de mediul natural "n care trăie te poporul atârnă "n mareș

parte de "ntocmirile politico-sociale ale acestui popor deci trebuie de aflat legătura "ntre opera

artistică i mediul natural i social "n care trăie te artistul. A a să luăm din nou e%emplul nostru.ș ș ș ș

3elancolia ce o vedem "n opera artistică am e%plicat-o prin nervo&itatea i caracterul trist al poetului!ș

"nclinarea spre fantastic prin cre terea fanatică religioasă pe care i-a dat-o mama lui! ura "mpotrivaș

femeilor prin o trădare mi elească suferită de "nsu i poetul. :idicându-ne de la poet la mi'locul "nș ș

care trăia el vom afla că "ntristarea i melancolia lui au fost "nsu irea pe care o aveau to i cei dinș ș ț

cercul "n care trăia poetul ori chiar to i cei din clasa lui! iar această melancolie i această "ntristareț ș

se datoresc unor cau&e politico-sociale. 6anatismului religios pe care a voit să i-l insufle mama lui iș

care s-a arătat "n crea iunea poetului prin iubirea de fantastic "i vom afla pricina "n starea religiei "nț

faptul că religia avea mai mare "nrâurire asupra femeilor. 1ucru care la rândul său se datore te unorș

cau&e anumite( stării femeiii "n societate. *n sfâr it faptul trădării anali&ându-l vom vedea că nu-iș

i&olat ci foarte obi nuit "n mediul "n care trăia poetul i vom afla că se datore te stării ce s-a creatș ș ș

femeilor "n societate cre terii false ce li se dă etc...ș

Se poate urma altă cale "n investiga iunile critice i anume o cale inversă( "n loc de a pleca de laț ș

opera artistică pentru a ne ridica până la na iunea "n care s-a ivit putem după e%emplul dat deț

aine să plecăm de la rasa na iunea din care face parte poetul să anali&ăm mai "ntâi poporul araț ț

"n care s-a născut el pentru ca să definim toate condi iunile care au influen at asupra lui pe urmă săț ț

trecem la poet la anali&a lui psihică i apoi la operă! cu alte cuvinte "n loc de a ne ridica cu anali&aș

de la opera poetului până la mi'locul natural i social să ne coborâm de la mi'locul social până laș

opera artistică. Drept pildă despre o astfel de lucrare putem lua monumentala operă a lui

aine storia literaturii engle1e. aine "ncepe cu anali&a configura iunii geografice >mi'locului natural?ț

apoi studia&ă rasa i influen a acestor doi factori asupra "ntocmirii na iunii engle&e. Pe urmăș ț ț

anali&ea&ă societatea engle&ă i "nrâurirea ei asupra poetului i astfel a'unge la poet i de la poet laș ș ș

crea iunea poetului. După aine o societate o na iune este productul mi'locului natural i al raseiț ț ș

poetul este productul na iunii iar opera literară e productul poetului! deci anali&a unei lucrări artisticeț

trebuie "ncepută de la factorul de la cau&a primă. Această cale inversă a lui aine e prea vastă prea

pu in sigură suntem "nsă departe de a o nega după cum fac Brandes 5enne@uin 7uau ;KL= ciț


13/18

credem că i drumul indicat mai sus duce la acela i re&ultat i sunt ca&uri când e mai potrivit decâtș ș ș

cel dintâi. Dacă pentru anali&a unei opere artistice e mult mai potrivit a lua ca punct de plecare chiar

această operă artistică "n schimb când e vorba de a anali&a o anumită literatură "n "ntregime un

curent literar "ntreg cum e de pildă clasicismul ori romantismul atunci drumul indicat de aine e

mai potrivit.Pân-acum am vorbit despre "nrâurirea mi'locului social asupra crea iunii literare i de stabilireaț ș

legăturii "ntre mi'locul natural i social poet i crea iunea artistică. Dar odată opera artistică creatăș ș ț

ea la rândul ei are influen ă asupra mi'locului social "n care a fost creată.ț

De aici decurge a doua datorie a criticului nu mai pu in "nsemnată. $onsiderând opera artistică caț

un fapt "mplinit critica o anali&ea&ă ca atare. 3ai "ntâi criticul pune "ntrebare operei artistice( de

unde ai venit4 $um ai venit pe lumea aceasta4 $ine- i e creatorul4 etc. După multă trudă "n careț

adeseori critica pierde năde'dea de a căpăta un răspuns măcar aproape lămurit >un răspuns pe

deplin lămurit e peste putin ă? după multă stăruin ă când "n sfâr it răspunsul e dat critica pune oț ț ș

altă "ntrebare( acuma e ti aicea "ntre noi vrând-nevrând trebuie să te primim a a cum e ti spuneș ș ș

dar tu copil răsfă at i sublim al mu&elor ce ai să faci "ntre noi i cu noi4 9e vei face oare să râdemț ș ș

ori să plângem4 9e vei face să binecuvântăm ori să blestemăm4 9e vei face să iubim ori să urâm4

9e vei face oare să ne "nchinăm lui marelui idol i&vorul luminii iubirii i dreptă ii ori să ne "nchinămș ț

Satanei sau vi elului de aur4 Spune2 Dar fiindcă acest copil sublim răspunde numai celor care " iț ș

găsesc singuri răspunsul critica va trebui acum să caute ce anume icoane ce idei ce idealuri

sociale i morale sunt "ntrupate "n opera artistului ce sim ăminte au condus mâna artistului4 $areș ț

sunt acele sentimente ce s-au "ntrupat "n opera lui i care sunt idealurile sim urile ce ne va e%cita iș ț ș

sugera opera artistică "ntr-un cuvânt care e tendin a socială i morală a operei artistice4 $eț ș

influen ă socială i morală e menită să aibă ce "nrâurire educatoare va avea ea4 i când critica aț ș Ș

primit răspuns i la această "ntrebare ea trebuie să tacă ori să- i facă altă "ntrebare. Ea trebuie să- iș ș ș

&ică( tiu acuma "ntrucâtva cel pu in de unde a venit opera artistică i ce influen ă anume va aveaș ț ș ț

ce tendin ă are această for ă socială din nou creată.ț ț

Acuma să vedem( cât de mare e această for ă! sim ămintele ce ne va sugera cât de puternic vor fiț ț

sugerate! dacă ea ne cheamă la un anumit ideal cât de puternică e această chemare! dacă

sugerea&ă anumite concep ii filo&ofice ori sociale cât de tari sunt aceste concep ii i cât de puternicț ț ș

vor fi sugerate4 *ntr-un cuvânt. criticul se "ntreabă( cât de mare cât de vastă e crea iunea artistului4ț

i când va avea un răspuns i la aceasta atunci el " i va face cea din urmă "ntrebare( prin ceȘ ș ș

mi'loace artistul lucrea&ă asupra psihicului nostru4 Prin ce mi'loace crea iunea lui ne influen ea&ă peț ț

noi4 Aici va fi vorba de stil ritm rimă peisa' descrip ia naturii combina ia felurită de icoaneț ț

atingerea cutărei ori cutărei coarde a inimii cutărei ori cutărei coarde a creierilor etc.

*ntr-un cuvânt "n aceste patru "ntrebări se concentrea&ă toată lucrarea criticului. $ritica trebuie să

răspundă după opinia noastră( de unde vine crea iunea artistică ce influen ă va avea ea cât deț ț

sigură i vastă va fi acea influen ă i "n sfâr it prin ce mi'loace această crea iune artistică lucrea&ăș ț ș ș ț


14/18

asupra noastră4 Un răspuns mai mult ori mai pu in amănun it i sigur la aceste "ntrebări re&umă oț ț ș

lucrare critică. Se "n elege că aici am indicat ceea ce ar fi o critică perfectă ideală dar dacă criticaț

va face un sfert de sfert din această lucrare "ncă va fi o operă meritorie. Apucând drumul criticii

contemporane tiin ifice vom face cel pu in ceva pe când urmând drumul vechi ori nu vom faceș ț ț

nimic ori ceea ce e i mai rău vom face ceva anapoda.ș

Aici trebuie să facem neapărat o abatere pentru a "ndepărta o ne"n elegere. $ând &icem criticăț

tiin ifică suntem departe de a crede că critica a a'uns o tiin ă po&itivă. 9u suntem departe de a fiș ț ș ț

de părerea lui Mola care vorbindu-ne de critica modernă ne vorbe te de legi fi%e de teoremeș

geometrice. *n critica literară nu putem "ncă avea legi nestrămutate teoreme tot a a de lămurite caș

"n geometrie cum nu avem nici "n sociologie. Un sociolog care ar spune că "n sociologia tiin ificăș ț

avem teoreme tot a a de lămurite i de ne"ndoielnice ca-n geometrie ori nu tie matematică ori nuș ș ș

cunoa te sociologie ori nu se pricepe nici la una nici la alta( sociologia tinde a fi tiin ă e%actă darș ș ț

până acuma n-a a'uns! tot a a trebuie să &icem i despre critică( critica literară tinde a a'unge cuș ș

totul e%actă i tiin ifică dar e "ncă departe foarte departe de acest ideal i acum intui ia a'ută peș ș ț ș ț

critic mai mult decât tiin a. Pentru a ne &ugrăvi a pune "naintea noastră pe artist pentru a-l face săș ț

trăiască pentru a ne arăta cum s-a creat opera artistică desigur pe critic "l va a'uta psihologia

modernă dar criticului "i va trebui intui ia inspira ia un talent deosebit fără care cea maiț ț

desăvâr ită cuno tin ă a psihologiei ;KK= nu-i va a'unge. Pentru a lămuri "nrâurirea mediului socialș ș ț

asupra artistului i deci i asupra operei artistice criticul trebuie să cunoască societatea "n care s-aș ș

de&voltat artistul deci trebuie să anali&e&e starea ei culturală de&voltarea ei intelectuală condi iileț

politice i economico-sociale "n care se găse te precum i starea morală. Acestea toate negre itș ș ș ș

trebuie să le cunoască criticul fără ele nici nu poate fi vorba despre o critică bună din toate punctele

de vedere. Dar care din aceste multiple puteri sociale a "nrâurit opera artistului i mai ales relativaș "nsemnătate a multiplilor factori sociali4 *n toate acestea tactul i talentul criticului inspira ia "l a'utăș ț

minunat! deci intui ia 'oacă rol cumpănitor "n critica estetică. 7ustul literar cultura literară adicăț

studierea operelor mari din literaturile celor mai "naintate na ii "n sfâr it intui ia artistică iată "nsu iriț ș ț ș

neapărat cerute pentru a 'udeca valoarea artistică a operelor pentru a 'udeca dacă o operă literară e

"nsemnată genială.

alent geniu2 Dar ce sunt acestea decât vorbe prin care &ugrăvim lucruri ne"n elese4 6ire te cumț ș

am &is chiar "n critica estetică tiin a modernă "ncepe să aibă rol din ce "n ce mai mare. *n câtevaș ț

cuvinte iată ce voim să &icem( critica modernă tinde a fi din ce "n ce mai tiin ifică! chiar acuma eș ț

peste putin ă a fi critic fără a avea o mare cultură tiin ifică! dar critica "ntocmai ca i arta n-a a'unsț ș ț ș

"ncă a fi tiin ă i unui critic i se cere intui ie inspira ie un talent deosebit "nnăscut ca i artistului.ș ț ș ț ț ș

Dar primind "n critică intui ia inspira ia nu o reducem oare iar la rolul criticii vechi metafi&ice4 9uț ț

deloc. 3ai "ntâi pentru că luăm drept temelie tiin ele i afară de acestea critica modernă seș ț ș

deosebe te de critica trecutului prin metodă prin scop prin tot.ș


15/18

6iindcă nu mai putem lungi acest articol vom da un e%emplu care va lumina uria a deosebire "ntreș

critica e%plicatoare i cea 'udecătorească. Am fost de o părere cu dl 3aiorescu că criticaș

'udecătorească pierde din "nsemnătate cu cât se de&voltă mai mult literatura i de la un timp poateș

lipsi fără a că una vreo pierdere. $ritica modernă e%plicatoare cu totul dimpotrivă cu cât seș

de&voltă literatura artistică a'unge i ea tot mai "nsemnată. *n adevăr să ne "nchipuim un popor laș "nceputul de&voltării sale literare. 1itera ii de atuncea vor fi oameni simpli ca talente ca psihic!ț

asemenea i "ntocmirile sociale mi'locul social "n care se de&voltă artistul primitiv e relativ simplu.ș

$riticul care va trebui să ne facă anali&a psihică a unui artist cu psihic foarte pu in comple% oriț

anali&a unui mediu social simplu nu ne va putea spune multe lucruri. $u cât "nsă se de&voltă

literatura cu atâta i arti tii sunt mai de&volta i cu atâta i psihicul lor e mai comple% cu atâta iș ș ț ș ș

rela iile sociale sunt mai comple%e i deci cu atâta i lucrarea criticului e mai grea mai comple%ăț ș ș

mai folositoare. A ne da anali&a psihologică a lui 3usset a ne da o anali&ă a mi'locului social din

6ran a modernă e lucru pe cât de greu pe cât de comple% dar i pe atât de folositor. Acela i lucruț ș ș

trebuie să-l spunem "n general despre toată lucrarea criticului modern. A a noi am &is că una dinșproblemele criticii moderne e anali&a sentimentelor i ideilor care au "nsufle it pe artist "n lucrarea saș ț

a sim ămintelor i ideilor ce vor fi sugerate prin crea iunea artistică "n concetă enii artistului( anali&aț ș ț ț

"nsemnătă ii sociale educatoare morali&atoare a lucrării artistice. Dar cu cât se de&voltă societateaț

cu atât se de&voltă ideile i sim ămintele cu atât a'ung mai bogate mai variate mai comple%eș ț

sim ămintele i ideile artistului i deci i sim ămintele i ideile ce sunt "ntrupate "n crea iunea sa.ț ș ș ș ț ș ț

Anali&a "nsemnătă ii i influen ei sociale a unei astfel de lucrări "ntr-o astfel de societate e pesteț ș ț

măsură de grea dar i peste măsură de importantă i de folositoare. $ritica dar se de&voltă capătăș ș

o "nsemnătate tot mai mare a'unge tot mai folositoare "n acela i grad "n care se de&voltăș

societatea literatura i artistul. $red că această deosebire e "ndestulătoare pentru a arăta iș ș

deosebirea criticii moderne de cea trecută i relativa ei importan ă.ș ț

tiu ori mai bine "mi "nchipui că se vor găsi mul i poate chiar confratele Sphn% care ne vor &iceȘ ț

&âmbind( /Bine e foarte frumos când ne vorbi i de critica literară modernă "ntemeiată pe tiin ă de oț ș ț

parte iar pe de alta pe un talent puternic intuitiv! dar de unde vroi i să luăm asemenea critici cine eț

cel care ar putea fi un Sainte-Beuve un aine ori un Brandes românesc40 *ntâmpinarea mărturisim

e foarte adevărată. *n adevăr n-avem "ncă un aine! dar n-avem nici un 3usset ori 6laubert i noiș

to i care facem acum critică literară suntem numai loc iitorii aceluia care va ti să pună criticaț ț ș

noastră la "năl imea la care a pus-o un aine. Dar a a cum suntem nu ne e oare "ngăduit să neț ș

călău&im de un metod tiin ific odată ce-l vom ti adevărat4 Se "n elege n-avem un aine dar nu eș ț ș ț

mai pu in adevărat că critica noastră "ndreptată pe calea modernă poate să aducă mare folos.ț

Dacă critica nu ne va da o esătură comple%ă i fină care să lege opera literară cu artistul! dacă nuț ș

ne va da figura artistului "n toată mărimea ei poate "nsă să ne lămurească unele din "mpre'urările

principale care au avut "nrâurire asupra unei opere artistice ceea ce poate să să aducă lumină "n

privin a acestei opere lucru iară i foarte "nsemnat pentru istoricul viitor al literaturii române. Dacă nuț ș


16/18

putem să dăm un tablou "ntreg al mi'locului social i să lămurim cum i "n ce chip acest mi'loc aș ș

"nrâurit asupra operei artistului vom putea "nsă arăta "nrâurirea cutărui ori cutărui factor social

asupra artistului. Acesta e "nsă un lucru pe atât de folositor pentru contemporanii no tri pe cât e deș

"nsemnat pentru istoricul viitor al :omâniei. *n aceea i vreme polemica critică " i va schimbaș ș

caracterul "nvârtindu-se pe lângă chestii generale tiin ifice i sociale dar nu pe lângă chestiaș ț știtlurilor ce trebuie să dăm arti tilor. *ntre alte foloase schimbarea direc iei criticii noastre va avea deș ț

urmare nimicirea spiritului de cumetrii i de cârdă ii literare i acest re&ultat pe cât e de "nsemnat eș ș ș

tot pe atâta de folositor.

Sunt "ncă două chestii "n privin a cărora am vroit să ne "n elegem cu confratele nostru deț ț

la România liberă. Dlui Sphn% pare că nu-i place obiceiul unora de a critica pe un scriitor de ai

no tri făcând cita ii din mae trii străini pomenind cu prile'ul unui artist mediocru ori pu in talentatș ț ș ț

arti ti celebri i geniali ca Dante ori Sha8espeare. $onfratele nostru are dreptate dacă e vorba deș ș

e%agera iile de râs "n care cade de pildă criticul de laț #a iuneaț cu care dl S$h2n3 )ace $olemică.

4cest critic are (n adevăr $atru cita ii foarte ciudate. A a spre a spune că a cugeta e greu domnulț ș

citea&ă pe filo&oful Schopenhauer. 3âine vrun alt critic pentru a spune că omul umblă cu picioarele

va &ice( /#mul umblă cu picioarele cum a &is un mare filo&of0 etc. *ntr-un cuvânt suntem de o

părere cu Sphn% dacă e vorba de criticul de la #a iuneaț . 9u vom fi "nsă deloc de o părere dacă d-

sa ar vroi să generali&e&e osândind "n general cita iile i pomenirea de nume mari când e vorba deț ș

scriitorii no tri pu in "nsemna i. Dl Delavrancea a scris o critică "nș ț ț /u$ta literară i "ntrucât e vorba deș

anali&a amănuntelor i tehnicii poe ilor despre care trata Delavrancea critica era cât se poate deș ț

bună. *n această critică "n care se vorbe te de +eronica 3icle de Scrob etc. dl Delavrancea a citatș

pe Dante pe 5eine etc. Dl Scrob i Dante2 9u e prea curios4 i cu toate acestea dl Delavrancea aș Ș

avut deplină dreptate. 1iteratura noastră se de&voltă sub "nrâurirea literaturilor europene. De ce dar

pe de o parte n-am cerceta cam ce "nrâurire a cutărui maestru străin se oglinde te "ntr-un scriitor alș

nostru i pe de altă parte de ce n-am arăta e%emplele mari scriitorilor no tri fie ei oricât de mici4ș ș

9ouă nu ni se părea nici preten ios nici de râs lucru dacă un scriitor d-al nostru cu pu in talent arț ț

avea nă&uin a să a'ungă un Sha8espeare. 9u-i preten ie de râs a vroi să fii un Sha8espeare ci deț ț

râs e credin a că ai a'uns a fi un astfel de geniu când nu-i a'ungi nici la gle&ne! ambi ia "nsă de-aț ț

a'unge un Sha8espeare e o ambi ie aleasă "naltă. De ce dar un critic vorbind scriitorilor no tri săț ș

nu le arate e%emple mari din străinătate4 Bine"n eles că toate acestea trebuie să aibă rostul lor! "nț

această privin ă suntem de-o părere cu dl Sphn%.ț

A doua chestie "n care nu suntem de părerea dlui Sphn% e clasificarea scriitorilor "n grupe ori

coale. Dl Sphn% este contra "nregimentării scriitorilor "n cutare sau cutare coală. Se "n elegeș ș ț

dacă este iară i vorba de criticul de laș #a iuneaț care găse te o coală flaubertistă unaș ș

maupassantistă etc. apoi suntem de aceea i părere. Dar dl Sphn% pare a generali&a du măniaș ș

"mpotriva clasificării ori cel pu in protestea&ă "n ceea ce prive te pe Delavrancea. *n irând tot ce aț ș ș


17/18

scris talentatul i simpaticul nostru nuvelist dl Sphn% &ice( /Dacă odată cu "n irarea acesteiș ș

varietă i de subiecte voi mai spune că multe din aceste bucă i " i au limba lor proprie i un fel deț ț ș ș

construc ie de fra&ă particulară s-ar mai putea sus ine că Barbu e de cutare coală etc40 S-ar puteaț ț ș

i chiar trebuie sus inut i iată de ce( Dacă se crede că un scriitor un talent literar o operă literară eș ț ș

un dar dumne&eiesc e ceva că&ut din cer atunci de bună seamă orice "mpăr ire "n coli oriceț șclasificare e absurdă. Acuma "nsă când critica modernă socote te un talent literar o operă literarăș

ca un product al unor "mpre'urări anumite ca i oricare alt product chestiunea se schimbă. Dupăș

cum "n &oologie "ntrebuin ăm clasificarea a a putem i trebuie s-o "ntrebuin ăm i "n literatură.ț ș ș ț ș

9ici felurimea celor scrise de Delavrancea nici faptul că nu se aseamănă "n totul cu cutare ori cu

cutare scriitor n-ar fi un argument pentru critică de a nu-l clasa "ntr-o grupă ori "n alta "ntr-o coalăș

ori "n alta.

urgheniev a scris i din via a de la ară i din via a de ora din via a aristocra imii din a ărănimiiș ț ț ș ț ș ț ț ț

din a studen imii a scris i bucă i de teatru i chiar o poemă "n versuri i cu toate acestea to i "lț ș ț ș ș ț

numără "n coala naturalistă. +ictor 5ugo a scris romane tragedii drame poe&ii lirice i ce n-a maiș ș

scris i cu toate acestea to i "l pun "n coala romantică. *ntre urgheniev olstoi Dic8ens 7eorgeș ț ș

Eliot 6laubert e deosebire colosală cu toate acestea "i clasăm pe to i "n coala naturalistă dupăț ș

ni te semne esen iale comune tuturor. A a "ntre oarece i elefant e deosebire foarte mare iș ț ș ș ș ș

totu i pe amândoi "i punem "ntre mamifere. $lasificarea "n literatură are acela i "n eles i aceea iș ș ț ș ș

"nsemnătate ca i clasificarea "n &oologie.ș

9u natura face clasifica ii ci omul. 9atura a produs fiin e vie uitoare noi le "mpăr im "n vertebrateț ț ț ț

artopodare molu te etc.! le "mpăr im pentru a putea mai u or pricepe fenomenele naturii. ot a a "nș ț ș ș

literatură. 9i se va spune poate că clasificarea e departe de a fi a'uns la acea e%actitate la care a

a'uns "n &oologie ori "n botanică. 6oarte adevărat. *n această privin ă n-avem nimica de &isț

clasificarea "n literatură e "ncă pe cât se poate de primitivă! e tot a a de pu in e%actă i clară ca iș ț ș ș

clasificările ce se făceau odinioară "n &oologie.

Dar acest fapt arată numai trebuin a dorin a noastră de a a'unge la clasificări mai perfecte iarț ț

nicidecum că nu trebuie să ne folosim de clasificarea de acuma până la alta mai bună.

Ar fi tot a a de nera ional dacă un &oolog vechi ar fi respins orice clasificare sub cuvânt că va veniș țvremea când va fi o clasificare mai bună! ori dacă un &oolog modern ar spune că nu trebuie să

"ntrebuin ăm deloc clasificarea modernă sub cuvânt că după vreo două veacuri vom avea oț

clasificare mult mai desăvâr ită. De aceea orice tiin ă "ncepe mai bine cu o clasificare cât deș ș ț

nedesăvâr ită decât fără nici o clasificare.ș


18/18

A clasifica e o nevoie a con tiin ei omene ti. Ar fi de prisos să adăugăm că i noi sim im i suntemș ț ș ș ț ș

nemul umi i de imperfec ia clasifica iilor de astă&i care de multe ori n-au alt i&vor decât fante&iaț ț ț ț

criticului! dar "n acela i timp pricepem i necesitatea absolută a grupărilor i a clasifica iilor. 9-amș ș ș ț

putea să terminăm mai bine aceste câteva cuvinte despre critica modernă decât citând frumoasele

cuvinte ale lui 7. Brandes despre spiritul criticii care a pătruns poe&ia modernă romanul i criticașpropriu-&isă despre spiritul critic al veacului "n general i din care critica literară e numai o parteș

mică dar destul de "nsemnată.

/$ritica adică darul de a trece peste marginile primitive ale caracterului său propriu a'utat de darul

unei simpatii neunilaterale a fost o "nsu ire de căpetenie a celor mai mari poe i ai veacului nostru.ș ț

Astfel a "n eles critica Emile 3ontNgut care a numit-o geniul me&in "ntre spirite. /$ritica , &ice el ,ț

este a &ecea mu&ă. $u dânsa era căsătorit "n taină marele 7oethe. Ea a făcut din el două&eci de

poe i. $are-i temelia literaturii germane dacă nu critica4 Poe ii engle&i de astă&i ce-s4 $riticiț ț

emo iona i. $e este nobilul 1eopardi al )taliei4 Un critic "nflăcărat. Din to i poe ii noi numai Bron iț ț ț ț ș

1amartine n-au fost critici i de aceea au fost lipsi i de varietate i au a'uns atât de monotoni0. Dacăș ț ș

luăm critica "ntr-un "n eles mai larg i mai propriu atunci cade această din urmă mărginire. $ăci caț ș

"nsu ire de a supune realitatea la o cercetare tot ea a fost puterea care a inspirat pe cei mai mariș

lirici ai veacului. Ea este inspiratoarea lui +ictor 5ugo a lui Bron a lui 7eorge Sand ca i a luiș

1amartine. *ndată ce poe&ia "ncetea&ă de a sta "nchisă la ideile i la via a lumii contemporaneș ț

"ndată ce poe ii lirici-dramatici se prefac "n organe ale ideilor se simte un element viu "n poe&ia lorț

critică. Ea a făcut pe 5ugo să scrie /1es châtiments0 i pe Bron /Don uan0. Ea arată spirituluiș

omenesc drumul. Ea "ngrăde te drumul i-l luminea&ă cu facle. Ea deschide drumuri noi i "nchideș ș ș

pe cele vechi. $ăci critica mută mun ii din loc ea calcă sub picioare toate "năl imile uria e aleț ț ș

autorită ii ale pre'udiciilor ale puterii fără idei i ale tradi iunii moarte.0ț ș ț

Documents

Gherea - Asupra criticii