3

6. VIRUSURILE HERPETICE. VIRUSUL VARICELA-ZONA

Acestea sunt principalele virusuri din familia Herpesviridae care sunt patogene pentru om. Ele provoac infecfiile herpetice, Zona-zoster si Varicela.

Dimensiunile virusurilor din aceast familie variaz ntre 150-200m si au urmatoarea structura: un nucleoid care contine ADN, bicatenar, linear, nfasurat n jurul unei bobine proteice, o capsida icosaedrica formata din 162 capsomere, tegumentul cu o structur fibrilar, probabil de origine proteic, n jurul capsidei si inveliul constituit dintr-o foaie lipidic dubla n care sunt inserate spicule proteice si glicoproteice.

Multiplicarea viral ncepe prin adsorbie (atasarea virusului la receptorii membranei citoplasmatice a celulei), patrundere n celul si decapsidare (capsida este eliberat in citoplasm si degradat de enzimele lizozomale iar nucleoidul patrunde n nucleu) urmat de sinteza acizilor nucleici si a proteinelor virale, ncapsidare, nvelire, eliberarea virusului matur pe calea reticulului endoplasmic al celulei.

6. 1. VIRUSURILE HERPETICE (Virusul herpes simplex sau herpes virus

hominis) Exist dou tipuri de virus herpetic (V.H.): V.H., tipul I care produce herpesul nazal,

bucal si ocular si care se transmite prin saliva si V.H. tipul II care produce herpesul genital ce se transmite prin raport sexual.

Uneori pot apare forme clinice severe (encefalita herpetica, kerato-conjunctivite, etc.) provocate n special de virusul herpetic tip I.

Diagnosticul de laborator al infecfiilor herpetice se face prin cercetarea virusului herpetic si prin titrarea anticorpilor antiherpetici.

Pentru punerea in evidenta a virusului se recolteaza lichid vezicular, saliva, secreii oculare sau genitale, tesut cerebral etc. Pe culturile de celule produc un efect citopatic n 24-48 ore. Celulele infectate contin o incluzie intranuclear eozinofila cu marginalizarea cromatinei si disparitia nucleului. Identificarea se face prin imunofluorescena sau sero-neutralizare. Pentru a se preciza tipul de virus herpetic se utilizeaza tehnici de identificare folosind mai ales anticorpi monoclonali (imunofluorescenta, ELISA).

Titrarea anticorpilor se face n caz de prim-infectie prin seroconversie (RFC, ELISA, imunofluorescenta etc.) pe probe duble de ser recoltate la debut si dupa 3 saptamani. Testul este considerat pozitiv daca titrul anticorpilor a crescut de cel puin 4 ori.

6. 2. VIRUSUL VARICELA-ZONA SAU HERPES-ZOSTER Acelasi virus provoaca varicela cand acesta infecteaza pentru prima data un individ si

zona, sau zona-zoster cand el este reactivat. Nu se cunoaste decat un singur tip antigenic de virus varicela-zona.

Rezervorul de virus este strict uman. Varicela este o boala eruptiva, o infecie foarte contagioasa care provoaca in sezonul rece epidemii, mai ales la copiii de 2-6 ani. Virusul se transmite pe cale aerogena mai ales prin tuse sau stranut si prin contact direct. Dupa vindecare se instaleaza o imunitate durabila dar virusul poate persista ani de zile n ganglionii radacinilor rahidiene posterioare sub forma unor infectii latente. In anumite imprejurari (iradieri, tratamente, varsta etc.) are loc o reactivare: virusul ncepe sa se multiplice, infectia se propaga de-a lungul fibrelor nervoase senzitive pana la piele, producand o reactie inflamatorie a acestor radacini rahidiene si vezicule cutanate care contin particule virale. Aceasta reinfecie endogena determinata de acelasi virus care provoaca varicela se manifesta clinic prin boala cunoscuta sub denumirile de zona sau zona-zoster sau herpes zoster.

Diagnosticul de laborator consta in depistarea virusului sau a antigenelor virale si n titrarea anticorpilor.

4

Depistarea virusului varicela-zona sau a antigenelor virale se face prin microscopie electronica, imunofluorescenta asupra celulelor de la baza veziculelor sau a lichidului veziculelor si izolarea virusului din lichid vezicular pe culturi de celule (fibroblaste embrionare umane sau celule renale de maimuta) pe care apare efectul citopatic.

Titrarea anticorpilor este utila numai pentru infecia primara (varicela) deoarece in cazul zonei zoster fiind vorba de o reinfectie endogena bolnavul posed un titru inalt de anticorpi.

In caz de varicela titrarea anticorpilor se face pe o proba de ser recoltata cat mai precoce si se compara cu titrul obtinut n cea de a doua proba de ser recoltata 2-4 saptamani mai tarziu. In acest scop se utilizeaza R.F.C., ELISA, reacia de imunofluorescena indirecta etc.

Pentru prevenirea varicelei, in cazuri speciale se pot administra imunoglobuline umane obtinute din serul convalescentilor sau se poate administra un vaccin viu atenuat.