Impactul muzicii protestante asupra Reformei The Impact of ...jurnalteologic.ro/sites/all/files/volumes/16a/4 Cristian Caraman - Impactul muzicii... · evoluţie în istoria Bisericii

Impactul muzicii protestante asupra Reformei

The Impact of Protestant Music UponReformation

Conf. Dr. Cristian CARAMAN

'Timotheus' Brethren Theological Institute of Bucharest

Baptist Theological Institute of Bucharest

[email protected]

AbstractThe Protestant music, with its riches and contradictions, had a major im-

pact upon religious music at the time of Reformation. The theology of

Reformation is found in the development of Protestant music in relation

to exstasy, symbolism, and rhetoric. Also, the estetics of Protestant music

released from its spiritual essence is strongly linked to the pa;erns and

order of God's creation. The power of Protestant music brings transfor-

mation and cleansing in huma life leading to instruction and change.

The extatic dimension of Protestant music, as a subliminal reaction vis-a-

vis movement and rythm, leads the listener to transformation. There is a

strong link between the ideology of Reformation and the formation of

lutheran chorale and Protestant hymnology. The mystical dimension of

Protestant music represents a symbol of the great, infinite pa;ern of

God's creation.

Keywords: Protestant music, theology of the Reformation, Lutheran

chorale, Protestant hymn

Începuturile orientării muzicale protestanteMuzica protestantă face parte din arta muzicală universală creată

prin înţelepciunea lui Dumnezeu şi oferită umanităţii prin geniile sale

creatoare. Renaşterea reprezintă perioada de înflorire culturală, intelec-

tuală, literară, artistică ce a început mai întâi în Italia şi apoi s-a răspân-

dit în restul Europei, ajungând cu întârziere de două secole în nordul

Europei. Umanismul a afectat profund fiecare manifestare a Renaşterii

iar prin apariţia în Germania a tiparului lui Johannes Gutenberg (1456) a

fost posibilă răspândirea rapidă a informaţiilor care au stimulat în-

florirea Renaşterii. În Renaştere, artele plastice şi decorative au cunoscut

un nivel artistic impresionat, de asemenea s-au pus bazele literaturii

moderne şi au înflorit culturilor naţionale. Umanismul s-a manifestat în

ştiinţă, filosofie, literatură şi artă, caracteristic fiind interesul pentru per-

sonalitatea umană a sentimentelor omului şi afirmarea dreptului la liber-

tate şi fericire spirituală. Legătura dintre Reformă şi Renaştere este

CARAMAN, Cristian / Jurnal teologic Vol 16, Nr 1 (2017): 67-94.

68

Umanismul, care nu se referă la o filosofie antropocentrică despre viaţă

ci la un model de educaţie şi activism construit pe o revelaţie quasi-reli-

gioasă pentru întâietatea valorilor. Ideile teoreticienilor umanişti ger-

mani au influenţat gândirea muzicală protestantă. Transformările Renaş-

terii nu puteau însă rămâne fără ecou în domeniul muzicii. Conţinutul

noii muzici era corespunzător năzuinţelor umaniste din Italia şi Franţa

reprezentând începutul umanismului muzical. Renaşterea a fost şi epoca

unor mişcări religioase de mare amploare precum mişcarea husită în

Boemia, luteranismul în Germania, calvinismul în Franţa şi anabap-

tismul iniţiat de Menno Simon (1496-1561) în Ţările de Jos. Reforma a

fost în mod esenţial un eveniment religios, iar preocupările ei cele mai

profunde au fost de natură teologică. Toate mişcările religioase au luat

denumirea de Protestantism, ca urmare a protestului remis de nobilii di-

etei de la Speyer (1529), adepţii Reformei. Sensul actual „acoperă toate

grupările creştine apărute în urma Reformei, adică toată creştinătatea

necatolică şi ortodoxă”1. În sens restrâns, Reforma este mişcarea reli-

gioasă iniţiată de Luther care a dus la apariţia unei noi comunităţi creş-

tine independente de Biserica Romano-Catolică şi a unui nou tip de reli-

giozitate, Protestantismul. Pregătirea Reformei a fost făcută în Germania

de către umanismul german care a avut un caracter erudit şi s-a dez-

1. Cristian Caraman, Genuri ale muzicii protestante, Editura Glissando aUniversităţii Naţionale de Muzică Bucureşti 2011, p. 14.


69

voltat în cercul intelectualilor laici şi clericali. Umaniştii germani scriau

în limba latină şi spre deosebire de cei italieni se ocupau îndeosebi de

problemele teologice iar în centrul interesului lor se aflau clasicii greci şi

latini. În secolul XVI, odată cu mişcarea de luptă naţională, limba ger-

mană începe să fie introdusă în arta versificaţiei germane2 şi în muzică.

Principalele centre ale culturii muzicale şi ale studiilor umaniste erau

Nürnberg, Freiburg, Heidelberg, Augsburg. Ideile teoreticienilor

umanişti germani au influenţat gândirea muzicală protestantă.

Năzuinţele religioase ale lui Luther au avut însă un impact major atât în

plan politic, bisericesc cât şi în plan umanist-cultural. Din Germania Re-

forma s-a mutat în Elveţia, care a avut un model propriu prin Zwingli,

apoi în partea francofonă a înregistrat prin Calvin un nou impuls prin

mişcarea hughenotă. Bisericile reformate s-au răspândit în Olanda, An-

glia şi Ungaria. Mai târziu, în secolul XVII, odată cu Revoluţia, s-a ajuns

la o reluare a avântului reformist ce a cuprins noul continent al Americii,

Orientul îndepărtat, Africa şi Europa de Est. Secolul XIX şi XX este mar-

cat prin tendinţe entuziaste ale reformei ce cuprind întreaga lume. Refor-

ma este însă un fenomen propriu şi cultului catolic din a doua jumătate a

secolului al XVI-lea şi prima jumătate a secolului XVII numit Contra-Re-

2. Theobald Hoeck (1573-1624), poet german, care a publicat colecţia de poeziiSchőnes Blumenfeld, pune problema scrierii în limba germană. În anul 1537Odissea este tradusă pentru prima dată în limba germană. h;p://de.wikipedia.org/wiki/Theobald_Hock, accesat la 03.01.2017.


70

formă. Trăsăturile principale ale protestantismului rămân: accentuarea

caracterului personal al credinţei, a mântuirii ce se capătă „numai prin

credinţă” (Sola Fide)3, acceptarea conceptului de preoţie a tuturor credin-

cioşilor4, separarea de stat a bisericii5 şi autoritatea infailibilă a Scrip-

turilor (Sola Scriptura)6. Toate acestea îşi au fundament în concepţia re-

formatoare asupra mântuirii şi a domniei lui Hristos (Solus Christus)7

3. Sola-Fide, numai prim credinţă. În anul 1521 Luther traduce pasajul dinRomani 3:28: O persoană este justificată… numai prin credinţă. Luther a folositaceastă expresie pentru a arăta că noi ne însuşim harul lui Dumnezeu. GeorgeTimothy, Teologia Reformatorilor, Oradea: Institutul Biblic Emanuel, 1998, p. 385.4. Martin Luther şi-a bazat doctrina preoţiei universale pe două texte dinScripturi: Voi sunteţi o preoţie împărătească (1 Petru 2:9) şi Tu I-ai făcut o împărăţie şipreoţi (Apocalipsa 1:6). Dr. Martin Luthers Werke. Kritische Gesamtausgabe(Weimar: Bohlau, 1833), pp. 308-309.5. Luther’s Works: American Edition, vol. 46, ed. Jaroslav Pelikan şi H. T.Lehmann (St.Louis: Concordia Publishing House; Philadelphia: Fortress Press,1955-1986), p. 99; Martin Luther, To the Christian Nobility of the German Nation,1520; Dr. Martin Luthers Werke.Kritische Gesamtausgabe, p. 629.6. Sola Scriptura, numai prin scriptură. Este principiul formal al reformatorilor,care considerau Sfintele Scripturi ca fiind Cuvântul Infailibil al lui Dumnezeu,în contrast cu părerile oamenilor şi tradiţia bisericească. Scriptura este normanormans (norma hotărâtoare), nu o norma normata (normă hotărâtă), pentru toatedeciziile referitoare la credinţă şi la viaţă. Luther’s Works, ed. Jaroslav Pelikan şiH. T. Lehmann, 177; Dr. Martin Luthers Werke. Kritische Gesamtausgabe, vol. 45, p.622.7. Solus Christus, numai prin Hristos. Expresia folosită de reformatori arată cământuirea este realizată numai de Dumnezeu, pe baza jertfei ispăşitoare a luiHristos. George Timothy, Teologia Reformatorilor, p. 386.


71

prin revelaţia harului lui Dumnezeu (Sola Gratia)8, dar pot fi găsite

parţial şi în manifestările de conştiinţă umaniste, ulterior idealiste şi ro-

mantice, promotoare ale valorilor libertăţii raţiunii şi culturii. Particular-

ităţile muzicii polifonice din Renaștere pot fi formulate astfel:

- întrebuinţarea limbii naţionale în creaţia trubadurilor;

- caracterul laic al vocii superioare în formele polifonice;

- participarea activă a instrumentelor;

- utilizare mişcărilor izoritmice;

- utilizarea frecventă a procedeelor imitaţiei;

- apariția diviziunilor binare a duratelor.

Apariţia şcolilor muzicale polifonice în cele mai mari centre muz-

icale a dus la profesionalismul muzical în ce priveşte instruirea, for-

marea şi activitatea maeştrilor artei polifonice. Muzica polifonică a

diferitelor şcoli naţionale se sprijinea pe particularităţile stilistice şi prin

procedeele creatoare originare legate de tradiţiile muzicale ale ţărilor re-

spective va deveni un fenomen artistic de o deosebită însemnătate. În

creaţia maeştrilor renascentişti, stilul sever în muzica religioasă ocupa un

8. Sola Gratia, numai prin har. Expresie de bază din soteriologia protestantă,prin care sepune accent pe iniţiativa divină în alegere şi justificare. GeorgeTimothy, Teologia Reformatorilor, Editura Institutului Biblic Emanuel, Oradea,1998. pp. 89, 386.


72

rol important iar coralul gregorian era folosit în lucrările religioase până

la misă. Marea realizare a muzicii din Renaştere a fost caracterul nou al

intonaţiei melodice, fluiditatea, supleţea, cantabilitatea şi folosirea

melodicităţii de suflu larg. Renaşterea artelor vizuale deschide Re-

naşterea muzicală, cele două mişcări inspirându-se reciproc din surse

radical diferite. Înflorirea muzicii polifonice în Germania se întâmplă

abia la sfârşitul secolului XVI. Unii compozitori germani au întreţinut

legături permanente cu poeţi şi filosofi umanişti (ex.: Celtes-Tritonius) şi

au creat un gen de muzică folosind lucrări scrise în stil antic. Se observă

tendinţa de a se pune măsura versurilor la baza ritmului muzical, în aşa

fel, încât fiecărei silabe a textului să-i corespundă un acord de factură

omofonică simplă. O astfel de muzică corală, acordică metrizată, a prins

foarte bine în rândul compozitorilor protestanţi. Scriitura omofonico-sil-

abică a coralului protestant a contribuit la trecerea cantus-firmus-ului de

la tenor la vocea superioară.

Rădăcinile muzicii protestanteMuzica protestantă îmbină trăsăturile şi caracteristicile cântecu-

lui ebraic cu monodia religioasă, cu cântecele populare germane, cu

coralul husit şi cu cântecele vechi cu text latin. Caracteristicile muzicii

ebraice sunt:


73

- existenţa unor modele melodice tipice;

- practicarea unei monodii consecvente de origine vocală;

- caracterul de improvizaţie al melodiilor;

- ornamentele melismatice legate de transmiterea orală a

melodiilor;

- melodii în recitare psalmodică şi melodii cu caracter imnic;

- ritmuri bine marcate, legate de dans şi acompaniate de bătăi din

palme sau de tobe mici.

Multe din aceste caracteristici au fost preluate de protestanţi şi

adaptate liturghiei Reformate. Printre modelele caracteristice muzicii

ebraice erau psalmii. Psalmii erau cântări acompaniate de instrumente

cu coarde (psalterion), de aici şi titlul de Psalmoi. Majoritatea psalmilor

au fost scrişi în secolul al X-lea î. Hr., în decursul epocii de aur a poeziei

israelite. Psalmii au fost concepuţi să fie cântaţi antifonic, ori de către

două coruri (Psalmii 13, 20, 38), sau de către un cor şi o adunare (Psalmii

136, 118: 1–4). Se pare că după perioada exilului babilonian (536 î. Hr.)

corurile erau formate aşa încât numărul vocilor de femei era egal cu cel

al bărbaţilor (Ezra 2: 65). Muzica protestantă este strâns legată de cân-

tecul ebraic prin temele biblice folosite în ea (revelaţia despre Dum-

nezeu, creaţie, omenire, mântuire, păcat, rău, dreptate, neprihănire,


74

închinare, laudă, rugăciune, pedeapsă) iar modelul de psalmodie ebraică

anticipează prin caracterul său execuţia psalmului calvin. Departe de a

mai reprezenta structura originală, dar conservându-se până azi,

psalmodia ebraică trecută prin filtrul creştinătăţii romane şi rămânând

apanajul bisericii bizantine a căpătat o formă evoluată şi stabilă cunos-

cută sub numele de cântecul gregorian. Mai târziu forma cântecului gre-

gorian va fi regăsită în coraul luteran, care va determina o nouă linie de

evoluţie în istoria Bisericii Reformate. Martin Luther (1483-1546) va fi cel

care va face reforma şi în domeniul muzicii de cult, reinstaurând forma

monodică a cântului, accesibilă tuturor credincioşilor. Coralul protestant

va atrage pe credincioşi la participarea actului de închinare prin cântarea

comună, aşa cum se întâmpla la serviciile religioase de la templul ebraic.

O altă formă a monodiei religioase a evului mediu, care a influențat

coralul luteran, o reprezintă cântecul melismatic cunoscut sub numele

de Aleluia (o formă latinească alterată a invocaţiei ebraice, însemnând

Lăudaţi-l pe Yahwe). Monodia caracterizează atât coralul gregorian cât şi

coralul luteran, dar cu încărcături emoţionale diferite. Distanţate de câte-

va sute de ani, coralele gregoriene şi cele luterane vor reprezenta două

ipostaze diferite prin perfecţionarea lor, fiecare cu expresivitatea sa. La

începutul Reformei, cântecul german era deja perfecţionat în urma activ-

ităţii Cavalerilor trubaduri (Minnesängeri) şi a corporaţiilor Maeştrilor

Cântăreţi (Meistersängeri) proveniţi din breslele de meseriaşi. Arta min-


75

nesänger-ilor se apropie de muzica de cult. În minnesang predomină

cântecul strofic (lied) şi leich-ul, care nu are formă strofică, el constituind

una din cea mai veche varietate a melodiei cu desfăşurare neîntreruptă.

Printre caracteristicile artei minnesangerilor se află: muzica monodică,

legătura indisolubilă dintre melodie şi textul versificat, cantabilitatea, su-

pleţea şi plasticitatea melodiilor precum şi o bogată inventivitate melod-

ică. Ritmul are o importanţă deosebită, fiind determinat de metrul ver-

surilor respective. Acompaniamentul instrumental nu era considerat

necesar, caracterul multor melodii fiind vocal. Instrumentele erau uti-

lizate pentru executarea introducerilor, interludiilor şi postludiilor care

încadra melodia vocală sau separa strofele cântecului. Spre deosebire

însă de trubaduri, muzica maeştrilor cântăreţi prin reglementările detali-

ate şi rigoarea creaţiei lor au fost împrumutate melodicii coralului

protestant. Germanii au dat cântecului popular o notă de distincţie atât

în fond cât şi în formă, făcându-l să pătrundă şi în muzica de cult protes-

tant. Cântecele germane sunt refăcute în noul spirit al moralei creştine

reformate, ajungându-se ca unele cântece laice la modă, să constituie

melodia unor cântece liturgice protestante. Contrafacturile9 religioase au

text latin. Mai târziu muzica protestantă s-a bazat iniţial pe contrafacturi

9. Contrafacturile, sunt piese muzicale în care textul original este înlocuit cuunul nou. În timpul Reformei textele multor corale luterane şi ale psalmilorcalvini erau adaptate melodiilor existente. The Oxford Companion to Music, ed.Alison Latham, Oxford: Oxford University Press, 2002, p. 304.


76

religioase. Arta maeştrilor cântăreţi s-a remarcat printr-un conserva-

torism cu profund caracter religios. Lucrările lor erau în mod obligatoriu

monodice. Cea mai bună lucrare a artei meistersang-ului este Silberweise

(,,Melodia de argint”) a lui Hans Sachs (1494-1576). Această melodie face

referinţă la aluatul comun care a zămislit celebrul coral luteran Eine feste

Burg (,,Cetate tare-i Dumnezeu”) compus de Martin Luther.10 Arta

maeştrilor-cântăreţi era anticatolică şi legată strâns cu protestantismul.

Hans Sachs, născut la Nürnberg şi socotit cel mai de frunte reprezentant

al corporaţiei maeştrilor-cântăreţi, a devenit un adept înfocat al Re-

formei. Contemporan cu Martin Luther, dar mai tânăr decât acesta, îl

numeşte pe Martin Luther Wlimenbergisch Nachtigall (,,Priveghetoarea din

Wi;enberg”) şi îl preamăreşte cu entuziasm devenind mai târziu un

adept zelos al luteranismului. Înflorirea muzicii polifonice în Germania

se întâmplă abia la sfârşitul secolului al XVI-lea. Lucas Osiander în anul

1586, a făcut această strămutare în mod sistematic11. Reforma germană

va fi animată în mod special de mişcarea husită. Cu o sută de ani înain-

tea lui Martin Luther, Praga devenise prin promotorul ei Jan Huss

(1373-1415)12 un focar al ideologiei Pre-Reformei. Mişcarea husită a de-

10. Cristian Caraman, Genuri ale muzicii protestante, p. 31.11. În anul 1565, Claude Goudmiel (1514-1572), compozitor francez hughenot,va aplica această scriitură de muzică metrizată. The Oxford Companion to Music,ed. Alison Latham, pp. 220-222.12. Jan Huss a fost rectorul Universităţii din Praga în 1409, şi pastor al Capelei


77

venit un curent de masă care, alături de mişcarea lui John Wycliffe

(1320-1384) în Anglia şi a lui G. Savonarola (1452–1498) în Florenţa, a

marcat în istoria Europei perioada mişcărilor religioase de eliberare

naţională ce avea la bază sentimentul naţionalist antipapal din timpul

perioadei de captivitate babiloniană a papalităţii, când papa locuia la Avi-

gnon (1309–1377). Biserica Moraviană prin mişcarea husită a devenit ul-

terior una din bisericile cu cea mai puternică orientare misionar-

evanghelică din istoria Bisericii creştine moderne. Învăţătura husită a in-

fluenţat mai apoi protestantismul englez şi pe Martin Luther, capul Re-

formei germane, care l-a numit pe Jan Huss13 principalul autor al Re-

formei. Multe din cântecele husite au fost asimilate de către coralul

luteran, uneori în versiune germană, cum ar fi Jesus Christus unser Hei-

land (,,Isus Hristos, Salvatorul nostru”).14 Coralele monodice din perioa-

da medievală, cu text latin, au fost preluate şi adaptate serviciilor de cult

Betleem. El şi-a propus să reformeze Biserica Romano-Catolică din Boemia, însăduşmănia papală a făcut ca în urma Conciliului de la Constance să fie ars perug. Cristian Caraman, Genuri ale muzicii protestante, p. 33.13. J. Huss, a scris cântece în timpul studenţiei, deasemenea în anii activităţii dela capela Betleem, apoi în timp ce a fost la Universitatea din Praga şi în timpuldetenţiei la închisoarea din Konstanz, Elveţia, iar înaintea morţii i-a trimis luiSkopek 23 de versuri cu ritm mixt „a căror melodii le avea în minte”. Earle E.Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, Editura Societatea Misionară Română,Oradea, 1992. p. 247. 14. Cristian Caraman, Genuri ale muzicii protestante, p. 35.


78

protestant. Ele au fost armonizate pe mai multe voci, au primit un text

biblic în limba germană, având un caracter de solemnitate. De exemplu,

Te Deum („Pe tine Doamne”), din secolul IV-lea d.Hr., va deveni GroBer

Gom, wir loben Dich („Doamne mare, Te lăudăm”), iar în limba engleză va

fi Holy God, we praise thy name (,,Doamne Dumnezeule, lăudăm Numele

Tău”).15

Martin Luther, artizanul muzicii protestanteGermania secolului al XVI-lea s-a orientat spre Martin Luther,

care va concentra toate forţele de opoziţie împotriva Romei într-o declar-

aţie de independenţă spirituală. Se consideră că declanşarea Reformei s-

a produs odată cu lipirea pe uşile catedralei din Wi;enberg a celor 95 de

teze emise de Martin Luther. De atunci ziua de 31 octombrie, anul 1517,

este considerată ziua Reformei în bisericile protestante. Martin Luther a

studiat muzica aşa cum o făcea oricare cleric din perioada medievală iar

calităţile sale oratorice şi muzicale erau cu totul remarcabile. Martin

Luther avea cunoştinţe bine definite în domeniul muzical, psalmul motet

Non moriar sed vivam, pe patru voci, demonstrând familiaritatea sa cu

regulile teoretice ale polifoniei. Martin Luther cântase în corul mănăstirii

Sf. Augustin din Erfurt unde a învăţat şi s-a perfecţionat în studiul lăutei

15. Ibidem. p. 38.


79

şi al teoriei muzicale. În lucrările sale muzicale se observă însă o tendinţă

de a compune în formă de lied din timpul lui Adam von Fulda. Partea

de tenor, cantus firmus din entroit, este prezent o singură dată uşor orna-

mentată într-o tonalitate majoră (metodă folosită şi de Ludwig Senfl şi

Johann Walter cel Bătrân, în motetele proprii) iar la sopran şi bas Martin

Luther foloseşte destul de frecvent decime paralele. Creaţia lui Martin

Luther în muzică se împarte în două perioade: perioada de până la anul

1524 şi cea de după anul 1524. Din prima perioadă, din cele 23 de cân-

tece 12 nu sunt decât parafraze ale unor lucrări latine. Unsprezece sunt

cântări compuse absolut independent, dintre care fac parte şase psalmi

de mari dimensiuni. Sursele melodiilor acestor cântece sunt necunoscute

dar se pare că sunt compuse chiar de Martin Luther. Unele cântece sunt

parafraze mai mult sau mai puţin exacte, iar în alte cazuri Martin Luther

împrumută prima strofă iar pe celelalte scriindu-le singur. Textele noi se

cântă însă tot pe melodiile vechi. Exemple fiind Mimen wir în Leben Sind

(,,Suntem în mijlocul vieţii”) Jesus Christus unser Heiland (,,Hristos, Mân-

tuitorul nostru”), Christ lag in den Todesbanden (,,Hristos zăcea în giulgiu

morţii”). Rugăciunea domnească Tatăl nostru (Pater noster) compusă de

Martin Luther era parte a catehismului lutheran16. Martin Luther a decis

16. Vater unser im Himelreich (în limba germană). D. Martin Luthers Werke, vol.35, Weimar: Kritische Gesamtausgabe, 1883, pp. 463, 467. Traducerea în limbaengleză, făcută de MacDonald, se află în Luther‟s Works, Liturgy and Hymns, vol.53, ed. Ulrich S. Leupold, Philadelphia: Fortress Press, USA, 1965, p. 297.


80

ca muzica liturgică să fie cântată la unison în tradiţia cântului gregorian,

a cântecului german omofonic şi a polifoniei. Cele două concepte ale lui

Martin Luther că ,,notele aduc textul la viaţă” şi ,,muzica trebuie să

comunice Cuvântul lui Dumnezeu oamenilor”17 l-au desemnat pe Martin

Luther ca liderul creaţiei şi promovării cântecului şi stilului protestant.

Martin Luther utiliza însă în lucrările lui alături de scriitura la o singură

voce şi factura polifonică. Cântecele create de Martin Luther după anul

1524 au fost contrafacturi ale unor cântece laice. Se pare că melodia pe

textul Vater unser im Himmerleich (,,Tatăl nostru din ceruri”) îi aparţine lui

Martin Luther. Dintre lucrările muzicale ale lui Martin Luther cea mai

reprezentativă rămâne Eine feste Burg ist unser Gom (,,O, cetate tare-i

Dumnezeu”). Tot lui Martin Luther îi aparţine şi melodia cântecului Nun

freut euch, lieben Christen gemein (,,Bucuraţi-vă acum cu toţii, dragi creşti-

ni”18), de asemenea şi motetul pe textul Non moriar sed vivam (,,Nu voi

muri decât ca să trăiesc”) apropiat ca factură de coralul pe patru voci

german. Reforma adusă de Martin Luther în privinţa liturghiei a avut la

bază convingerea că muzica bisericească are rolul de:

- a glorifica pe Dumnezeu;

17. Cristian Caraman, Genuri ale muzicii protestante, p. 35.18. Vom Himmel hoch, da Komm ich her (Martin Luther) - textul este luat dintr-unvechi poem folcloric Ich Komm aus fremden Louden her (,,Eu vin dintr-o ţarăstrăină”). Cristian Caraman, Genuri ale muzicii protestante, p. 42.


81

- închinare;

- educare a congregaţiei.

De la exprimarea monodică, coralul protestant se va dezvolta la

scriitura pe 4-5 voci. Astfel, prin impunerea ritmului în valori egale şi

lărgimea cadenţei el devine un Hymn propriu-zis care dă rigoare, forţă şi

măreţie. Muzica protestantă născută din stilul contemporan al vremii nu

a dezvoltat o independenţă de stil, formă şi limbaj muzical, ci dim-

potrivă, a asimilat şi dezvoltat stiluri şi limbaje muzicale aparţinând cul-

turii muzicale Pre-Reformiste. Cântecul popular german19 şi dansul ger-

man20, cântecul german (lied) de la începuturile sale şi cântecul german-

latin21, dar şi cântecul olandez atât cel sacru cât şi cel profan, au avut o

importantă influenţă în muzica protestantă. De asemenea, melodii cato-

19. Melodia Der Kuckuk hat sich zu Tode gefallen (,,Cucul a căzut şi s-a lovit demoarte”) s-a transformat în Der Papst hat sich zu Tode gefallen (,,Papa a căzut şi s-a lovit de moarte”). Ibidem, p. 42.20. Melodia coralului In dir ist Freude (,,În Tine este bucuria”) a fost luată dinBallemi (Baletele) de G. Gastoldi (1591); melodia coralului Wasmein Gom will, dasgeschehe (,,Să se împlinească voia Domnului”) a fost împrumutată din cânteculfrancez de dragoste II me suffit, de tous mes maux (,,Mi-ajunge atâta suferinţă”).Ibidem, p. 42.21. Se foloseau unele cântece ale maeştrilor cântăreţi, cum ar fi Silberweise(,,Melodia de argint”) al lui Hans Sachs, care era o contrafactură a secvenţeipopulare Salve regina (,,Sfânta Regina”) şi care a fost folosită de Luther pentrucoralul Eine feste Burg. Ibidem, p. 43..


82

lice sunt împrumutate de coralul protestant22. Cu timpul, Martin Luther,

aflat sub presiunea reformatorilor democraţi cu idei mai avansate, a fixat

regulile şi ordinea folosirii muzicii pentru serviciul liturghie evanghelic

în câteva ediţii ale Misei Germane (Deutsche Misse) alcătuite de el. Martin

Luther şi reprezentanţii Reformei au introdus în domeniul muzicii reli-

gioase protestante coralul protestant în locul muzicii catolice de cult

(psalmodia oficială gregoriană şi arta polifonică evoluată a maeştrilor

neerlandezi şi a altor compozitori). Bazele imnologiei lutherane au fost

puse de Georg Rhau (1488-1548)23. Cel mai de seamă polifonist german

al acelei vremi a fost însă Ludwig Senfl (1468?-1542 sau 1543). Ludwig

Senfl rămâne în prima jumătate a secolului al XVI-lea maestrul contra-

punctului în Germania. Predica ocupa locul principal în liturghia protes-

tantă, muzica încadrând predica. Era admisă şi executarea unei muzici

cu o factură complexă, având textul în limba latină. În cadrul liturghiei

22. Imnul lui Ambrosius din Milano (sec.IV.e.n.) Veni redemptor gentium (,,Vinomântuitor al oamenilor”) devine imnul protestant Nun Kommt der HeidenHeiland (,,Vine acum Mântuitorul păgânilor”); imnul Veni Creator Spiritus (,,VinoDuhule Sf\nt”) se transformă în Komm Gom Schopfer, heiliger Geist (,,VinoCreatorule Sfinte Duh”); imnul Te Deum laudamus (,,Lăudaţi pe Domnul”)devine Herr Gom, dich loben wir (,,Pe Tine Te lăudăm Doamne”). Ibidem, p. 43.23. Georg Rhau, editor de note, compozitor protestant, lector universitar laErfurt şi Leipzig, cantor la Sf. Toma din Leipzig. A deschis o tipografie laWi;enberg, facilitând dezvoltarea şi propagarea muzicii luterane. FriedrichBlume, Protestant Church Music a History, New York: W. W. Norton&Company.Inc., 1974, 6, 47, 49, 121, 180, 200, 314, etc.


83

protestante era admisă cântarea tuturor credincioşilor dar şi executarea

de către profesionişti a cântărilor liturghiei cu o structură destul de com-

plexă pe text latin. Martin Luther a acordat muzicii o importanţă de-

osebită în educaţia poporului, la fel ca şi ceilalţi reprezentanţi ai Re-

formei. El s-a pronunţat mult mai radical decât alţi reformatori, precum

Jan Calvin, Huldrych Zwingli sau Josquin des Préz, în privinţa exe-

cutării la ocazii solemne a muzicii de cult polifonice în catedralele mar-

ilor oraşelor. Dar în acelaşi timp, cerea ca în oraşele mai mici să se cânte

muzica monodică germană. În februarie 1544, Martin Luther se stinge

din viaţă la Wi;enberg, murmurând versetul 16 din capitolul 3 din

Evanghelia după Ioan: ,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că

a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine. crede în El, să nu piară, ci să

aibă viaţă veşnică.”

Impactul Reformei asupra muzicii europeneReforma, ca mişcare religioasă, a fost adoptată de popoarele de

origine germanică din nordul şi vestul Europei. Popoarele latine din

sudul Europei au rămas credincioase sistemului romano-catolic, resp-

ingând Reforma. Reforma protestantă a creat Biserica Lutherană, Refor-

mat-Calvină, Biserica Anglicană şi Mişcarea Anabaptistă, din care se vor

forma multe alte mişcări şi biserici radicale şi independente în Europa,


84

dar mai ales Biserica Protestantă de pe continentul american. În urma

consolidării Reformei din punct de vedere teologic, au loc mişcări sociale

care au dat naştere războiului ţărănesc german (1525) de care Martin

Luther s-a distanţat, afirmând că nu concepe propovăduirea Evangheliei

prin violenţă. Odată cu dezvoltarea social-economică politică şi culturală

a Poloniei, în a doua jumătate a secolului XV şi prima jumătate a secolu-

lui XVI, are loc răspândirea umanismului şi a Reformei în Polonia. În

Polonia, Reforma a fost făcută de nobilime şi burghezie. Învăţăturile lui

Jan Huss şi-au găsit numeroşi adepţi în Polonia, în special în mediile

universitare, oraşele Gdansk, Poznan şi Cracovia trecând de partea

protestanţilor. De altfel, izgonirea husiţilor din Cehia în anul 1548 a con-

tribuit la o mare răspândire a ideilor lor în Polonia. Ideologul Reformei

poloneze a fost Mikolaj Rej (1505–1569) care a tradus în proză psalmii în

limba poloneză, iar compozitorul Waclaw Szamotuly (1524-1560) i-a pus

pe muzică. Imnurile cehe erau răspândite în Polonia, numeroase cântece

husite fiind tipărite aici, fiind interzise în Cehia. Ca şi în Cehia, Reforma

a precedat înflorirea umanismului în Polonia. Aripa stângii Reformei

poloneze era reprezentată de fraţii polonezi24 care proclamau egalitatea

dintre clase, fapt ce a dus la întoarcerea nobilimii în sânul bisericii cato-

24. Fraţii polonezi erau preoţii arieni, numiţi aşa de la ereziile lui Arie. Dicţionarexplicativ ilustrat al Limbii Române (DEXI), Editura ARC și GUNIVAS, Chișinău,2007; Alfred Bertholet, Dicţionarul Religiilor, Editura Universității Alexandru„Ioan Cuza” Iași, 1995, pp. 31, 32.


85

lice. În anul 1555, când a fost publicată Psaltirea lui Rej, Seimul întrunit la

Piotrkow a legalizat existenţa bisericilor reformate. De asemenea,

reprezentantul protestantismului polonez, teologul, poetul şi activistul

muzical Andrzej Trzeciewski (1530-1584) este autorul câtorva melodii

din culegerea lui Artomiusz şi autorul unei traduceri excelente a

psalmului unu inclus în Culegerea de cântece religioase cu muzică

(Cracovia, 1557). Numeroase Psaltiri, Cantionaluri şi Sfintele Scripturi erau

editate în limba poloneză. Waclaw Szamotuly (1520-1560) va pune pe

muzică, pentru cor mixt pe patru voci, Psaltirea lui Rej. Culegerea cea

mai răspândită de cântece protestante poloneze a fost Cantionalul luter-

anului Piotr Artomiusz (1552-1609), apărută în mai multe ediţii, în care

melodiile, în marea lor majoritate, sunt scrise pe o voce păstrându-se

uniformitatea coralurilor luterane. Şcolile protestante din Bielzicy,

Kozminsk, Leszen, Bojanowo, Tourn, Gdansk, Cracovia vor ajuta la

creşterea rolului muzicii protestante în Polonia. Un alt compozitor im-

portant a fost Mikolaj Gomólka (1539–1609) care a sintetizat şi prelucrat

creator muzica polifonică europeană şi cea poloneză. În întregime

Psaltirea Kochanowski - Gomólka rămâne cea mai de seamă lucrare a cul-

turii poloneze a Renaşterii şi a artei mondiale dar şi a muzicii protestante

poloneze.

Reforma engleză a coexistat cu umanismul englez, fiind iniţiată

de rege, pregătirea ei făcându-se într-un timp îndelungat. La fel ca şi Jan


86

Huss, John Wycliffe (1320–1384)25 a valorificat sentimentul antipapal

naţionalist în timpul Captivităţii Papale, când papa locuia la Avignon.

Tendinţele reformatoare s-au cristalizat în jurul învăţăturilor lui John

Wycliffe şi adepţilor săi lollarzii26. Ideile sale se opuneau dogmelor Bis-

ericii Romane, atacând papalitatea în anul 1379, spunând că Hristos este

capul Bisericii şi nu papa. El afirma că Biblia este autoritate pentru cred-

incios şi singurul izvor al credinţei. În anul 1549 a fost introdusă noua

liturghie a bisericii anglicane, The Book of commony Prayer. Spre deosebire

de puritanism şi celelalte curente târzii, serviciul bisericesc anglican a

păstrat caracterul pompos al ritualului catolic. O trăsătură a muzicii de

cult anglicană este renunţarea la contrapunctul complicat şi trecerea la

cântatul pe patru voci al textului versificat în limba engleză. O altă trăsă-

tură a muzicii anglicane a fost promovarea psalmilor metrizaţi, între anii

1560 şi 1600 apărând 19 ediţii de psalmi metrizaţi cu muzică. Serviciul

religios era oficiat de coruri protestante, melodia fiind încredinţată unor

voci profesioniste iar celelalte voci de alto, tenor, bas fiind neprofesion-

iste. Muzica avea scriitură polifonică. Prima liturghie anglicană publicată

25. John Wycliffe, profesor la Oxford, reformatorul biserici engleze. Earle E.Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, pp. 245, 246; Williston Walker, A Historyof the Christian Church, New York, Charles Scribner’s Sons, 1959. 26. Lollarzii erau predicatori laici pregătiţi de Wycliffe şi care răspundeauideile sale în întreaga Anglie. Williston Walker, A History of the Christian Church,pp. 269, 270; Alfred Bertholet, Dicţionarul Religiilor, p. 256.


87

în limba engleză a fost creată în anul 1549 de John Merbecke

(1510-1585)27. Ca o trăsătură generală a serviciului anglican a fost îm-

binarea trăsăturilor stilistice ale unei muzici simple, accesibile meselor

largi, cu trăsăturile pompoase caracteristice cântării catolice. Printre cei

mai de seamă polifonişti englezi ai secolului XVI, care au scris muzică

pentru serviciul reformat-anglican, au fost John Taverner (1490–1545),

Tye Christopher (1500–1572), Tallis Thomas (1505–1585), Byrd William

(1543–1623) şi Orlando Gibbons (1583–1625). Împreună cu Henry Purcell

(1659-1695), William Byrd rămâne cel mai mare compozitor englez şi po-

lifonist al secolelor XVI-XVII. Răspândirea protestantismului în Anglia s-

a răsfrânt puternic asupra întregii culturi a secolului XVI, în timp ce în

Scoţia calvinismul a triumfat, fiind oficializat. Cele mai timpurii tentative

în cadrul serviciului de liturghie anglican au fost, în linii mari, similare

cu cele luterane în împărţirea misei şi simplificarea drastică (profundă) a

plainsong-ului aşa cum se vede în Cartea de rugăciuni (Booke of Common

praier noted, 1550) a lui John Marbeck (1510–1585). Motetul a devenit de-

osebit în Anglia, fiind înlocuit însă de cele două forme de anthem28. Full

27. John Merabecke cunoscut ca Marbeck sau Merbeck (1510 - 1585) a fost unmuzician, teolog şi scriitor englez, care a adoptat o anumită ordine a liturghieianglicane. El este renumit pentru Missa Per arma justitiae. John Merbecke -Wikipedia, site: h;ps://ro.wikipedia.org/wiki/John_Merbecke, accesat 30. 05.2017.28. Anthem, gen specific englez, apropiat de motetul francez şi cantata germanăpune pe muzică un text în limba engleză. Henric al Vlll-lea, aşezat în anul 1534


88

https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzician

https://ro.wikipedia.org/wiki/Teolog

https://ro.wikipedia.org/wiki/Scriitor

https://ro.wikipedia.org/wiki/Englez

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwi58oWe7ZfUAhVpb5oKHaosBp0QFggjMAA&url=https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Merbecke&usg=AFQjCNGLOVYJaRlWbUOvdeiv8A7HayURgQ

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwi58oWe7ZfUAhVpb5oKHaosBp0QFggjMAA&url=https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Merbecke&usg=AFQjCNGLOVYJaRlWbUOvdeiv8A7HayURgQ

https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Merbecke,

anthemul29 va face loc puţin câte puţin verse anthemului30, al cărui de-

schizător de drumuri a fost Orlando Gibbons. Henry Purcell, un inova-

tor al epocii, va lăsa o impresionantă producţie de opere, semi-opusuri,

măşti muzicale de scenă, de asemenea o mare cantitate de muzică liturg-

ică anglicană (imnuri, psalmi, cântece sacre). El a scris mult pentru cultul

anglican în tradiţia şcolii elisabetane şi iacobite. A fost influenţat în scri-

itură de modelele lui Byrd William şi Gibbons Orlando, adaptându-se

gustului epocii şi a expresivităţii din noua muzică italiană. Muzica reli-

gioasă a lui Henry Purcell îmbină elanul spiritual cu o imensă expresivi-

tate, generând o artă a accentuării într-un decor sonor fascinant.

în fruntea bisericii favorizează noul gen de anthem. Anthemul va cunoaştemutaţii în formă şi limbă, evoluând între secolele XVI-XVIII de la trama politicăla monodia acompaniată. La Georg Friedrich Händel, ultimul mare compozitorde anthem, influenţa muzicii instrumentale italiene şi a coralului german vadeschide calea epocii glorioase a oratoriului. The Oxford Companion to Music, ed.Alison Latham, pp. 48-50.29. Ful-anthem este scris pentru cor a capella sau cu acompaniament la orgă.Forma iniţială a anthemului este a cântecului alternant, scriitura folosindimitaţia melodică a vocilor ca factor de unitate. Structura anthemului este foartediferită datorită varietăţii textelor puse pe muzică. The Oxford Companion toMusic, p. 496.30. Vers-anthem este scris pentru cor, solişti cu acompaniament de orchestră.Claritatea, expresia precum şi inteligibilitatea textului sunt principalele calităţiale verse-anthemului. Ibidem, p. 1333.


89

ConcluzieReforma, ca mişcare religioasă, a fost adoptată de popoarele de

origine germanică din nordul şi vestul Europei. Pregătirea Reformei a

fost făcută în Germania de către umanismul german care a avut un car-

acter erudit şi s-a dezvoltat în cercul intelectualilor laici şi clericali.

Popoarele latine din sudul Europei au rămas credincioase sistemului ro-

mano-catolic, respingând Reforma. Apariţia tiparului (cea dintâi ti-

pografie a fost înfiinţată în Cracovia la 1475) a contribuit la răspândirea

învăţăturilor protestantismului în Europa occidentală. Germania secolu-

lui XVI s-a orientat spre Martin Luther, care va concentra toate forţele de

opoziţie împotriva Romei într-o declaraţie de independenţă spirituală.

Protestantismul a jucat un rol important în afirmarea trăsăturilor naţio-

nale ale culturii muzicale a poporului, având un caracter mai democratic

prin interesul faţă de cultura şi limba naţională şi faţă de cântecul popu-

lar. Cântecele care aparţin repertoriului liturgic de la începuturile protes-

tantismului cuprind o combinaţie a mai multor forme muzicale, de jux-

tapunere şi aranjamente, în aşa fel încât să se potrivească textul pe

melodie. Porţiuni ale liedului protestant din perioada de început au fost

formate cu ajutorul unor părţi de lied neschimbat din punct de vedere

melodic şi textual şi doar tradus şi cântat ca atare. Cântecele germane cu

mesaj sacru, precum cântecele din perioada cruciadelor, au fost folosite


90

de asemenea în liturghie cât şi în uz domestic. De la exprimarea monod-

ică coralul protestant se va dezvolta la scriitura pe 4-5 voci. Astfel, prin

impunerea ritmului în valori egale şi lărgimea cadenţei, el devine un

Hymn propriu-zis care dă rigoare, forţă şi măreţie. Muzica protestantă,

născută din stilul contemporan al vremii, nu a dezvoltat o independenţă

de stil, formă şi limbaj muzical, ci dimpotrivă, a asimilat şi dezvoltat stil-

uri şi limbaje muzicale aparţinând culturii muzicale Pre-Reformiste.

Tehnica contrafacturii (text nou pe melodii vechi - contrafăcută) punea îm-

preună o melodie pe un text nou, de obicei independent de textul origi-

nal, ce dorea să aducă ideea unei noi doctrine (o înnoire a vechiului cân-

tec cu o doctrină nouă). Melodia, de obicei un cântec cu o popularitate

destul de mare printre cetăţenii de aceeaşi limbă şi cultură, se păstra

pentru a atrage atenţia congregaţiei. Această practică a ajutat şi la uşu-

rarea liturghiei. De aceea, acceptarea melodiilor liedului laic în reperto-

riu sacru de factură protestantă a fost uşor asimilată. Genurile muzicale

reprezentative ale muzicii protestante sunt: Coralul luteran, Psalmul

calvin, Anthemul şi Vers-Anthemul, Imnul, Cantata şi Pasiunea. Fiecare gen

în parte a fost definit din punctul de vedere al terminologiei, precum şi

al structurii formale, stilistice şi estetice, dar şi a rolului în viaţa reli-

gioasă şi laică a comunităţii protestante31. Prin Martin Luther Europa cu

31. Pentru mai multe referinţe despre genurile muzicale protestante, a seconsulta Cristian Caraman, Genuri ale muzicii protestante.


91

mentalităţile şi sensibilităţile ei a fost zdruncinată în cea mai mare parte,

muzica fiind atinsă şi ea cu transformarea vechilor repertorii (repons,

psalmi) şi cu apariţia noilor genuri (anthem, coral). Secolul al XVI-lea,

reprezintă pentru muzica instrumentală o evoluţie rapidă în ce priveşte

majoritatea instrumentelor cu influenţă directă asupra inovaţiilor în ma-

terie de genuri muzicale. Rolul lăutei a fost primordial în dezvoltarea

genurilor instrumentale dar şi în înflorirea impresionantă a monodiei

acompaniate, unde se asociază cu vocea fără a fuziona cu ea, îmbogăţind

discursul muzical fără a distruge însă inteligibilitatea textului. Progrese-

le muzicii instrumentale va influenţa şi grupul instrumentelor cu coarde

şi arcuş. Astfel în vremea Renaşterii Târzii (Barocul) au apărut multe

genuri instrumentale noi sau reînnoite. Se ajunge la concluzia că muzica

protestantă a avut un impact definitoriu în propagarea ideologiei refor-

maților şi o continuitate consecventă în istoria muzicii, îmbrăcând în-

făţişări stilistice diferite şi dezvoltându-se într-o monumentală dra-

maturgie muzicală ca prilej de profundă meditaţie asupra principalelor

probleme cu care se confruntă umanitatea.


92

BibliografieBertholet, Alfred, Dicţionarul Religiilor, Editura Universității Alexandru

„Ioan Cuza” Iași, 1995.

Blume, Friedrich, Protestant Church Music a History, New York: W. W.

Norton& Company. Inc., 1974.

Cairns, Earle, E., Creştinismul de-a lungul secolelor, Editura Societatea

Misionară Română, Oradea, 1992.

Caraman, Cristian, Genuri ale muzicii protestante, Editura Glissando a

Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, 2011.

Dickson, Andrew, Wilson-, The Story of Christian Music, Mineapolis:

Fortress Press, 1996.

Luther, Martin, To the Christian Nobility of the German Nation, 1520.

Timothy, George, Teologia Reformatorilor, Institutul Biblic Emanuel,

Oradea, 1998.

Walker, Williston, A History of the Christian Church, New York, Charles

Scribner’s Sons, 1959.

Dr. Martin Luthers Werke. Kritische Gesamtausgabe, Weima: Bohlau, 1833.


93

Luther’s Works: American Edition, vol. 46, ed. Jaroslav Pelikan şi H. T.

Lehmann, St. Louis: Concordia Publishing House; Philadelphia: Fortress

Press, 1955-1986.

Luther‟s Works, Liturgy and Hymns, vol. 53, ed. Ulrich S. Leupold, Philadel-

phia: Fortress Press, USA, 1965.

The Oxford Companion to Music, ed. Alison Latham, Oxford: Oxford Uni-

versity Press, 2002.

Dicţionar explicativ ilustrat al Limbii Române (DEXI), Editura ARC și

GUNIVAS, Chișinău, 2007.

h;p://de.wikipedia.org/wiki/Theobald_Hock, accesat la 03.01.2017

h;ps://ro.wikipedia.org/wiki/John_Merbecke, accesat 30. 05. 2017.


94

https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Merbecke,

Documents

Impactul muzicii protestante asupra Reformei The Impact of ...jurnalteologic.ro/sites/all/files/volumes/16a/4 Cristian Caraman - Impactul muzicii... · evoluţie în istoria Bisericii