Importanța credinței și a educației religioase

Încă de la începuturile existenței umane, așa cum o știm astăzi, omul a simțit nevoia de a crea o punte cu o lume ancestrală, în care existența paradisiacă era posibilă și în care toate neplăcerile cotidiene ale vieții erau date uitării. Astfel, s-a ajuns la crearea unor credințe și culte religioase care propăvăduiau pacea si respectarea unor legi nescrise de conviețuire a oamenilor.

Consider că, principalul factor care a stat la baza religiei a fost destinul implacabil al omului supus efemerității și încercarea necontenită de eternizare a sufletului, prin ,,viața de apoi”. Importanța credinței a fost pronunțată, în special, în vremurile de mult apuse, prin crearea unor norme sociale respectate de credincioși, iar importanța educației religioase dăinuie până în prezent, ajuntând la însușirea unor seturi de valori morale necesare pentru implicarea activă în societatea în care trăim.

Mai întâi, credința într-o forță supranaturala, într-o divinitate atotputernică ce îi pedepsește pe ,,păcătoși”, a contribuit substanțial la crearea unor norme sociale precum și a unor principii respectate cu strictețe de credincioși, fapt ce a dus la îmbunătățirea condițiilor de viață. Drept exemplu, se poate aminti Legea mozaica sau ,,Tora” scrisă de Moise acum circa 3.200 de ani. Așa cum este scris în Exod 24:3-9 ,,Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele Domnului și toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: Vom face tot ce a zis Domnul”. Dacă Domnul i-a zis lui Moise ce să conțină Legea mozaică sau nu, este discutabil, cert este, însă, că vreme îndelungată Decalogul, Cartea Legământului cu regulile civile și religioase și Legile ceremoniale au constituit piatră de hotar între ce trebuia sa facă un om credincios și ce nu.

Apoi, se poate afirma ca opinia este fundamentată și de valorile morale impuse dintotdeauna de creștinism. Pe tot parcursul Bibliei, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament, se pot regăsi seturi de valori fundamentale pe care orice om ar trebui să le dețină. Printre aceste valori se regăsesc: iubirea (,,Să iubesti pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți” Luca 10,27), dreptatea, binele, onestitatea. Din păcate odată cu trecerea timpului se accentuează o desacralizare a acestor valori, ajungându-se tot mai des la fapte amorale și imorale, care constituie păcate capitale în credința creștină.

Încheind, chiar dacă existența lui Dumnezeu poate fi pusă sub semnul întrebării, indubitabil este faptul că atât credința, cât si educația religioasă au condus la stabilirea unei oridini și a unor norme ce trebuiau respectate, precum si unor valori imperios necesare vieții, dovedindu-și astfel importanța și utilitatea de-a lungul secolelor.