Imposibil capitolul 4 - Andru

8/14/2019 Imposibil capitolul 4 - Andru

1/72

ImposibilFanf ic

by AndruDragostea indelung rabd; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiete, nu se

laud, nu se trufete. Dragostea nu se poart cu necuviin, nu caut ale sale, nu se aprindede mnie, nu gndete rul. Dragostea nu cade niciodat.

(Epistola I catre Corinteni a Sfantului Pavel, Capitolul 13, Versetele

4, 5, 8)


2/72

Pr e f a t a

T e-ai gandit vreodata cum este sa iubesti?M ul ti mi-au pus aceasta intrebare. M ai al es cei ca mine, cei cu inimil einghetate. R aspundeam f ara sa ma gandesc. Pe atunci, consideram ca tot

ce se spune despre dr agoste este un f el de roman siropos, o ex agerare.Pana acum.Am tresarit, auzind sunetul usor al pasilor. Se apropiau. Cu

miscari incete si cu ochi de un carmin inghetat, se apropiau usor, asa cumse ap ropia moar tea mea. Stiam ca asa avea sa se intamp l e. Stiam caaveam sa mor din momentul in care am vazut-o, dar nu am sovait.Ceasul batu de sapte ori, sunetele grel e atarnand in vazduhul intunecat.Am inchis ochii.

Rezumat: Edward este un puternic si respectat membru Volturi, specializat in spionaj si

infiltrare, datorita darului sau de a citi minti. Dar cand Aro il trimite impreuna cu Jasper,

Emmet si Jane intr-o misiune care le implica pe fetele umane Rosalie si Alice Cullen si Isabella

Swan, lucrurile se complica. Vor reusi Bella si Edward sa fie impreuna? Sa reuseasca

imposibilul?

Capitolul 1 - Nici sa nu te gandesti


3/72

E.PDV.Tavanul are 673 de crapaturi.

Mi-am plimbat din nou privirea pe srmanul tavan care nu

prezenta nimic nou, delectandu-m din greu cu plictiseala. Apoi m-am

rasucit pe partea cealalta, oftand, cu mainile sub cap, ceea ce cauzacateva scartaituri patului cam vechi, dar care imi placea. Eram singurulvampir din palat care avea un pat, ceea ce, recunosc, ma face un ciudat.Pur si simplu, dupa o zi obositoare, imi placea sa ma trantesc pe pat sisa ma odihnesc, daca nu pot dormi.

Dar astazi nu fusese o zi chiar atat de obositoare. Numai doi-treivampiri vagabonzi si un singur vampir talentat convins sa intre inclanul nostru, clanul Volturilor.

Cateodata ma intreb cum am ajuns aici, un fel de ministru sauvicerege al Volturilor. Nu gasesc un raspuns care sa ma multumeasca.Ca toate raspunsurile, nu?Dar de aici gandurile imi aluneca pe un drum periculos. La povesteamea, care nu trezeste decat alte intrebari fara raspuns.Imi aduc aminte foarte putine din viata mea umana, scurta, sfarsita ladoar 17 ani. Muream de febra spaniola intr-un spital din anul 1918, iarunul de-ai nostri m-a transformat, dar apoi a plecat. M-a lasat singur,fara nicio cunostinta despre lumea noua din care faceam acum parte.

Totusi, in fata ochilor parca imi sclipesc si acum niste ochi aurii, sub unpar blond... Un vegetarian care muscase un om. Si se controlase! Amscuturat din cap, deviam de la subiect.Peste catva timp mi-am dat seama ca aveam un talent. Si unul foarteutil, deoarece cand m-am intalnit cu Aro, care are o abilitate similara cua mea, mi-a propus imediat sa ma alatur lor. Atunci nu prea stiam nimicdespre ei. Cu timpul, am invatat ca tot ce conta eram noi. Nu trebuia salasam pe nimeni sa puna in pericol existenta noastra, a vampirilor.Recunosc ca nu este vorba doar de asta. Ne place sa fim puternici, iar cu

atata incredere si control in maini este greu sa ramai cinstit. Eu stiuasta cel mai bine, care aud si cel mai insignificant lucru care le treceprin cap... Acesta este un motiv pentru care sunt un fel de... hmmm...Print al Volturilor, ca sa spun asa. Ei se tem de mine, stiind faptul ca euas putea sa dezvalui toate secretele, si-mi considera puterea preafolositoare ca sa ma distruga. Cu ajutorul lui Alec si Jane, n-ar fi greu.Dar cand Aro incepuse sa ma iubeasca ca pe un fiu, respectul lorcrescuse.

Si aici iar gandirea mea analitica nu se impaca cu inima.


4/72

Nu stiu de ce nu pot sa-i intorc sentimentele lui Aro. Pur si simplu, nu-mi place de el. Imi aminteste de un sarpe cu clopotei.Nu l-am mai lasat de mult timp sa-mi afle gndurile prin contact fizic,deoarece mi-e frica de ce va descoperi. In rest, Aro era simpatic.

Incercam sa ma port cu prietenie si iubire fata de el, si se pare camergea din moment ce Aro parea chiar incantat.Poate am devenit un mincinos foarte bun in ultimii aproape 100 de ani.De fiecare data cand ma uit din ansamblu la viata mea, pare perfecta.Un membru onorific al Volturilor, bogat, iubit...Dar nu degeaba am spus pare. Nu este perfecta. Intotdeauna am unsentiment ciudat, de gol, ca si cum ceva imi lipseste, ceva vital. Nu pot fifericit, cum ar trebui sa fiu. Atunci imi inabus melancolia inapoi in inimainghetata si incep sa-mi enumar toate...

- Edward!N-am raspuns.

- Edward, stiu ca esti acolo, deschide!Am ignorat ciocaniturile mai departe, la fel cum faceam si cu gandurilepersoanei respective.

- Eddie, daca nu raspunzi acum, sa stii ca Volvo-ul tau frumos s-arputea sa explodeze, si ma intreb cum ti-ar pica asta la inima!

- Nu te atinge de masina mea! Si nu-mi mai spune Eddie! am maraitenervat, ridicandu-ma incet din pat si descuind usa.Emmet arata ca intotdeauna, cu un zambet mare si prostesc pe fata.Niciodata nu ma simt ca un intrus in gandurile lui. El nu gandesteniciodata ceva care nu poate fi spus cu voce tare.

- Stii, multumesc totusi ca nu ai spart usa. Chiar nu aveam chef sainstalez una noua, i-am spus pe jumatate in gluma pe jumatate inserios, in timp ce se strecura inauntru.

Puterea lui Emmet nu era una speciala. Nu avea o abilitate psihica, cipur si simplu o forta fizica iesita din comun, cu care sunt sigur ca usamea ar fi fost aschii. El si Felix imparteau puterea asta, dar ca si mine,Emmet nu il prea place pe nici unul din Volturi. Se ferea de Aro, dar pemine nu ma putea evita. Fusesem surprins ca cineva o ura pe Jane atatde tare, dar m-am imprietenit cu el si chiar ne simteam bine impreuna,desi Emmet este un mare... prost.Intotdeauna cand ma gandesc la el, mintea imi aluneca si spre felul incare a fost transformat. Pe Emmet il gasise un vampir necunoscut, in

padure, pe moarte din cauza unui urs. Il muscase si fugise. Semana atat


5/72

de bine cu povestea mea, cat si situatia si reactia salvatorului. Aveamciudatul sentiment ca era unul si acelasi.

- Hei! Eddie! Trezeste-te!Am tresarit si am incercat sa ma focalizez pe prezent.

- Emmet, nu-mi mai spune Eddie!Nickname-ul asta tampit chiar ma calca pe nervi.

- Ok, dar fii si tu atent! Vrei sa iesim putin seara asta? spuse elsmecher, facandu-mi cu ochiul.

Iesitul insemna vanat la Emmet. Dar chiar nu aveam chef acum. Inultimii ani, vanam tot mai rar. Nu suportam sa vad imaginile din minteavictimei, sa-i aud gandurile uimite... Simteam ca-mi pierd, incet-incet,umanitatea. Si nu voiam asta. Imi doream sa fiu om cu toata puterea,

ceea ce presupun ca ma ridica la gradul de extra-ciudatenie. Totivampirii pe care ii cunosc se cred superiori oamenilor, dar eu nu. Noi nuavem suflete. Nu avem sansa de a ajunge intr-o alta viata dupa... moartesau ce om fi facand noi, ci suntem condamnati la un etern regret.Cateodata ma simt furios impotriva misteriosului meu salvator. De cenu m-a lasat sa mor atunci cand trebuia?

- Um, nu cred ca am chef in seara asta,Emmie, i-am spus incercandsa par ca regret, dar accentuand pe Emmie.

Emmet se ridica de pe pat, cu o expresie intre dezamagire si enervare.Nu va fi usor. Am oftat in ant icipatie.

- Vine si Jasper, spuse el, incercand sa fie calm. Tu niciodata nu vii.Sunt destul de sigur ca n-ai mai vanat de 2 luni! Ce naiba seintampla cu tine?! Si nu-mi mai spune Emmie!!

Am pufnit. Macar acum vedea cum ma simt eu cand sunt chemat cunickname-ul ala tampit.Dar... Doua luni?

Ei, nici chiar asa...- Ai nevoie de energie. Si Aro, Caius si Marcus sunt ingrijorati din

cauza ta. Vino sau jur ca am sa-ti bag sangele cu forta pe gat! Aisa ajungi atat de slabit incat...

- Bine, bine, vin! i-am spus tare, intrerupandu-l plictisit dindiscursul lui care se lungea mai mult decat de obicei.

Pana la urma, aveam nevoie de putin vanat, nu? Un singur om, un

criminal. Toti ma numeau in joaca Criminalul de criminali.

Cred ca este al treilea lucru care ma face o ciudatenie. Stiu sa macontrolez la mirosul oamenilor, ma si antrenasem special pentru asta,


6/72

ceea ce ma facea un fel de spion al clanului. Eram trimis sa ma amestecprintre oameni si sa aflu ce mi se spunea. Desigur ca aveam un mareavantaj prin micul meu mare dar.Dar nu asta ma face ciudatenia. Ma rog, este unul din motive, dar faptul

ca omor numai oameni care nu merita sa traiasca si care, daca suntlasati in viata, omoara alti oameni, ma deosebeste de ceilalti. Ei nuinteleg de ce fac asta.Este doar din cauza ca, pur si simplu, parca crima se transforma intr-unact de caritate cand scapi lumea de un ticalos.In rest, oamenii... sunt niste fiinte interesante, dar foarte previzibile. Intoti anii acestia am auzit totul despre ei si mai mult decat atat. Totisuperficiali si...

-Edward! Atunci... haide, spuse Emmet si ma trase repede dupa el,inainte sa ma razgandesc.

In sfarsit mai iese si el... La naiba, ma ingrijoreaza rau pustiul asta. Jasper

mai merge, desi am impresia ca il cam urmeaza pe nebunul asta, dar Eddie

este un ciudat. Dar un ciudat simpatic, de altfel, gandea Emmet.

- Emmet, mersi, dar nici macar in ganduri sa nu-mi spui Eddie! i-am zis nervos in timp ce pasii nostri repezi rasunau pe coridoarelede marmura.

-Scuze, pustiule, dar gandurile nu mi le poti controla. ranji eltrantind usa grea si privind in toate partile.

- Transformarea in vampir nu ti-a imbunatatit atentia, spuse o voceamuzata de sub un copac.

- Jasper!Jasper se ridica de pe banca si se duse langa Emmet. Nu am putut sa nuobserv contrastul dintre ei. Emmet era inalt, muschiulos si masiv, cu unpar cret si negru, iar Jasper era inalt si subtire, cu un par blond de ca de

miere. Dar nu numai ca aparente erau opusi, ci si la caractere. Emmetera indraznet, glumet si galagios iar Jasper era precaut, timid, si foarteperceptiv. Banuiesc ca aceasta calitate i-a dat puterea care o are acum,abilitatea de a simti si a manipula sentimentele celor din jur. Iarpovestea lui, de asemenea, era ciudat de asemanatoare cu a noastra. Nuputeam scapa de prostescul sentiment ca vampirul blond care incercasesa-l ajute nu era altul decat salvatorul meu si al lui Emmet.

- Hei, Edward.... spuse el putin surprins ca iesisem din carapace,cum spunea Emmet.

- Da, stiu, am raspuns strambandu-ma la exclamatia gandita.


7/72

- Deci, unde mergem? intreba Emmet nerabdator.- Hmm, eu ma duc prin cartierele rau-famate, stiti voi de ce... am

raspuns si m-am indreptat cu viteza normala pe o strada

laturalnica.- Stai ca vin si eu! spuse Jasper si ajunse intr-o secunda langa mine.- Eu ma gandeam sa caut un barosan (traducere: un grasan

suculent), dar n-am chef sa stau singur, se stramba si Emmet siaparu langa mine, ranjind ca intotdeauna.

Am oftat incet in tacerea care se asternuse, exceptand gandurile lor,desigur, pe care incercam sa le blochez. Iarasi ma bantuia sentimentulacela ciudat ca nimic nu avea nici un rost. Ma simteam straniu de

singur, de parca traiam intr-o lume paralela cu a celorlalti, o lume incare locuiam numai eu.

- V-ati gandit vreodata la dragoste? intreba brusc Jasper, facandu-ma sa tresar.

I-am scanat gandurile, curios sa aflu ce l-a determinat sa puna aceastaintrebare destul de delicata.

As vrea sa simt si eu asta, dar nu din partea altora. Cand am trecut pe langa

cuplul de langa salcie, emanau atata fericire si dragoste...Ah.

Simtise dragostea dintre doi oameni. Am prins si o imagine cu cei doi,din amintirile lui.

- Recunosc ca da, spuse Emmet dupa o secunda de gandire. Dar nunumai sex, ceea ce cred oamenii ca inseamna, ci dragosteadevarata. Nu am intalnit pe nimeni pana acum care...

Emmet tacu, lasand propozitia in aer. Pe strada intunecata, cuvintelepluteau greu in aer, lasandu-ne pe toti usor surprinsi ca Emmet chiar...putea sa fie serios.

- De parca tu nu crezi la fel ca ei, il tachina Jasper dupa un moment.Emmet ii trase un ghiont, strambandu-se.Cateodata chiar sunt curios sa aflu, cum este... Dar toate fetele pe care le-am

intalnit pana acum sunt atat de... snoabe. Le pasa doar de haine si de corpul

lor, gandea Emmet mai departe, cu dezamagire.Sunt total de-acord cu tine, Emmet. Gandurile femelelor vampiri pecare le intalnisem, incluzand si fetele umane, erau atat de superficiale sinu le interesa ceva profund sau cu adevarat frumos, ci doar aventuri de

o noapte.


8/72

Dar am deschis gura sa vorbesc si eu, deoarece Emmet si Jasper mapriveau intrebator.

- Nu stiu, nu m-am gandit prea mult la asta, am recunoscut, voceamea sunand ciudat in noaptea instelata. Cu siguranta as vrea sa

am pe cineva dar... Emmet, sa stii ca aveai dreptate mai devreme.Oricum, este aiurea sa-i auzi gandurile, ea s-ar supara. Ca inromanele alea siropoase. Am impresia ca dragostea este unsentiment supra-estimat.

- Nu cred, murmura Jasper. Sentimentul era atat de intens... Eu magandesc deseori la asta. As vrea sa-l simt eu, pe propria... inima,rase el la sfarsit.

Toti trei mergeam incet pe strazile intunecoase, si ii auzeam gandind la

fel ca mine, si anume ca, nu stiu din ce motiv, aceasta discutie avea sa fieuna pe care nu aveam s-o uitam.Mi-am ridicat privirea in sus, la stele, si am oftat.Bataile a doua inimi, una din ele accelarata si doua minti se auzeau dedupa colt.

Ha! Cum tremura! Uite-o. De parca.... se auzeau gandurile unui barbatnecunoscut, pline de satisfactie si anticipatie.

N u! De ce am luat-o pe aici? Mi s-a mai spus ca nu e in siguranta. Dar

trebuia sa ajung acasa, si asta era o scurtatura. Iar acum... sunt moarta!Am tresarit la gandurile disperate ale fetei care era atacata de monstrulcare nu era cu nimic mai bun decat mine. M-am simtit mai bine candmi-am dat seama ca macar aveam s-o salvez pe fata fara aparare.Sa inceapa spectacolul. Edward, esti primul, se auzira gandurile lui Emmet.Am dat coltul si m-am apropiat de cei doi. Barbatul o inghesuia pe fatasperiata intr-un colt in momentul in care mi-am pus mana pe umarul luisi l-am smuls de langa ea. El zbura prin aer pe niste cutii, iar fata maprivi cu ochii ei albastri mariti de soc. Era draguta.

OMG! Are ceva putere in el... Si este atat de dragut. Cred ca are sa-l batamar. Poate vom fi prieteni. N u stiu, dar numarul...Ok. Nu mai este draguta.

- Fugi, i-am spus incruntat.Reactia ei speriata nu ma dezamagi.

- Pleaca, am marait din nou.Ea se misca in sfarsit, culegandu-si poseta de jos. Iar in ciuda furiei sifricii inst inctive care ii umpleau gandurile, murmura in t imp ce disparea

pe strada principala:- Multumesc.


9/72

Max se ridica in sfarsit de pe cutiile de unde il aruncasem, si incepu saurle injuraturi pe care nu le auzi decat pe la parcarile de camioane. Serepezi cu pumnul ridicat, dar Jasper il prinse din spate si il tranti jos.Cine sunt astia? Puterea asta este... inumana. Si ce vor sa-mi faca! La naiba,

ma sperie cum se uita la mine, ca la o cina...M-am crispat la vederea ochilor mei negri in gandurile lui, iar Jasperscoase un marait usor. I-am ascultat gandurile indurerate de frica pecare o simtea victima.Jasper indura ceva mai rau decat mine. El simtea durerea, groaza, fricaoamenilor pe care ii vana, ceea ce il innebunea. Eu ramaneam doar cugandurile, si nu ma plang.Emmet nu prea avea probleme. Il ridica pe om in sus si se aplecadeasupra gatului lui...M-am simtit rau cand gandurile se intrerupsera, cand inima nu-i maibatu. Dintr-un motiv pe care nu-l intelegeam, ma simteam enervant detrist. Vinovat.Si ca sa-mi inec gandurile, m-am lasat prada simturilor, si am devenitceea ce incercam cu disperare sa neg, ceva de care imi era frica.Am devenit un vampir insetat de sange.

***

In timp ce alergam pe strazile pustii ale Volterrei, alaturi de Emmet si

Jasper, inabusind viovatia care ma calca pe nervi, telefonul imi vibra inbuzunar. Ne-am oprit, iar eu am scos telefonul din buzunar sub privirilelor curioase.

- Aro, am spus incet.Nu-i de bine, frate, gandi Emmet.Sper ca n-am dat de belea. Jasper se ingrijora si el.Soneria incepea sa ma enerveze, asa ca am apasat pe buton si am dustelefonul la ureche.

- Edward! Unde sunteti? comanda vocea melodioasa a lui Aro, darde data asta, amabilitatea lui obisnuita inlocuita cu reflexii demanie.

- Am iesit putin in oras.- Sper ca n-ati vanat. Stii ca este interzis...- Stiu Aro. Ma crezi in stare de neascultare? Stii cat te respect...am

spus mieros. Pur si simplu ne plictiseam in palat, asa ca i-am luatpe Jasper si Emmet la o plimbare.


10/72

- Tocmai acum v-ati dus toti trei, mormai el. Ei bine, am nevoie saveniti in momentul asta acasa. Am o misiune importanta sa vadau, mai spuse el si inchise.

Oftand, am inchis si eu, si am indesat telefonul inapoi in jacheta.

- Eh, nu este chiar atat de interzis. Doar tu esti... Seful nr. 2, nu?!Daca tu ai facut-o... murmura Emmet.

- Nu te ingrijora Emmet. Voi sa stati cat mai departe de el. Sa nu vaatinga, priceput? Stiti ca Aro, cand am intrat in clan, a promis canu ne va citi gandurile decat cu acordul nostru, iar dupa cate stiueu, se tine de cuvant, i-am linistit in timp ce ne reluam goana.

- Ma intreb ce misiune este, spuse si Jasper deschizand usa grea.- Nu stiu. Probabil alta chestie de spionaj, am spus dand din umeriplictisit.- Dar vrea sa ne trimita pe toti trei! zise Emmet ridicand o

sparnceana in timp ce ne puneam mantiile.

- Cu atat mai bine, am replicat in soapta.Ne apropiam de biroul sau resedinta lui Aro. Ne-am facut niste mutreserioase si am intrat, cu privirile in pamant.

- Ce voiai sa ne comunici, stapane? am intrebat pe un ton usorinteresat, pe cand le scanam ingrijorat gandurile.

Oh doamne. Plictiseala are sa ma omoare intr-o zi, daca este posibil...Marcus, te inteleg mai mult decat poti crede.

Este chiar periculos, cred. T rebuie distrusi toti. Dar nu suntem siguri daca stie,

in memoria vampirului vagabond de astaz i nu parea ca fata sa

constientizeze.... Aro inca intorcea problema pe toate fetele.Cateodata Aro ma enerveaza. Imediat ce a vazut un om langa cativa vampiri

imediat ei sunt implicati. Ma indoiam ca lui Aro ii va place in mod

deosebit acest comentariu al lui Caius cand il va atinge pentru a-i aflagandurile.

- Oh. Buna Edward, Jasper, Emmet, spuse Aro ridicandu-si chipuldin cartile de pe masa bogat sculptata. Va trimt intr-o misiune deverificare. In amintirile unui vampir nomad, cel de astazi, am gasitmai multe amintiri cu partenerii Cullen, Esme si Carlisle,impreuna, in aceeasi casa, cu trei fete umane. Ele nu pareausperiate, dar suspectam ca ele stiu ceva. Vreau ca voi trei si Janesa mergeti acolo si sa rezolvati aceasta problema.

L a naiba, la naiba, la naiba! Nu vreau sa ma duc cu Jane. O urasc!


11/72

Emmet striga cu atata intensitate in gandurile sale de ma miram ca nuse auzea in tot palatul.Of, nu cu Jane, te rog. Chiar nu imi place de ea, Jasper avea ganduri maiputin violente, daca pot sa spun asa.

Si oricum, recunosc ca sunt de partea lui Emmet.La naiba, la naiba, la naiba!Nu-mi place deloc de Jane. Este invidioasa deoarece i-am luat locul defavorita a lui Aro. Ea avea o abilitate foarte puternica, putea sa te faca sasimti durere, la propriu, un fel de antiteza a talentului lui Alec,geamanul ei, care iti taia toate simturile. Dar, desigur, era doar o iluziea mintii. Si sincer, talentul i se potrivea, asa cum era ea, mica de staturasi cu ochii aceia cruzi.Jane isi facu aparitia din spatele lui Marcus, zambind usor.Dar era doar de fatada.

N u-mi place de astia trei deloc. Mai ales de ciudatul de Edward. Ma indoiesc

ca voi putea sa lucrez cum trebuie cu ei. Dar macar, poate am sa pot sa-l fac pe

Edward sa regrete anumite lucruri cu o anumita putere de-a mea...

- Desigur, stapane, am raspuns toti patru in cor.I-am aruncat lui Jane o privire nu chiar prietenoasa.

- De ce te uiti asa, Edward? intreba Aro, interesat.-

Jane spera anumite lucruri care nu cred ca au sa ma faca sa masimt bine, am spus, buzele curbandumi-se intr-un zambet siret.

- Vai, Jane draga! Sa nu faci asa ceva, te rog! Stii cat il stimez peEdward. Sper sa va intelegeti.

Vocea lui Aro era plina de candoare si surpriza. Era ciudat sa-i auzigandur ile. Desi pare ca se preface, Aro este pe jumatate sincer cand facepe candidul si bunul Aro. Doar ca viclenia a luat controlul asupraimpulselor care se puteau considera, ma rog, stiti voi, benefice pentruoameni.Jane dadu din cap, fulgerandu-ma cu o privire furioasa in timp ceincerca sa-si controleze gandurile.

- Locatia este Forks. Veti pleca peste 2 ore, la ora 6 dimineata.Povestea oficiala este ca parintii vostri sunt plecati si ati fosttrimisi sa locuiti in casa unui unchi mort. Va inscrieti la liceu sifaceti tot posibilul sa va apropiati de Rosalie si Alice Cullen, cat side Bella Swan, spuse Caius pe un ton de parca citea stirile.

- Nu sunt in relatii de rudenie? am intrebat, ascunzandu-misurpriza.


12/72

- Nu. Esme si Carlisle Cullen le-au adoptat pe fetele umane orfaneRosalie si Alice la o varsta frageda, dar fara sa anunte pe nimenisau sa le transforme. Ne este teama ca ele stiu despre naturaparintilor lor, iar aceasta inseamna ca sunt o amenintare si trebuie

ori t ransformate, ori eliminate. Bella Swan este o prietena de-a lorfoarte intima, aproape ca o fiica, dar care are parintii ei si nu aputut fi adoptata. Trebuie sa va dati seama daca ele stiu. In cazulunui raspuns pozitiv, ne sunati iar noi va vom da instructiuni incontinuare. Daca nu stiu, de asemenea, ne sunati iar noi vom facece credem de cuviinta, termina Marcus cu un oftat plictisit.

- Duceti-va sa impachetati. Va rog sa treceti pe la mine inainte de apleca, zise Aro dulce si ne facu cu mana.

Toti patru am mers tacuti pe coridoarele de piatra, in pas normal. Janeinca nu se impacase cu gandul ca urma sa vina cu noi trei, si imi adresatot felul de insulte, enervata de darul meu stupid,Jasper si Emmet se gandeau ca va fi o aventura interesanta.Eu nu prea eram de acord. Uram sa fac liceul, din nou si din nou, iaracum, trebuia sa incerc sa ma apropii de niste...Am tremurat la gandul de niste fete vopsite si machiate cu un strat de10 cm care radeau si si susoteau in timp ce eu faceam pe prostul.Ne-am despartit fiecare la camerele noastre, tot fara niciun cuvant.La vederea camerei pe care aveam s-o parasesc in curand, ma apuca unfel de tristete. Nu voiam sa plec.Era o camera simpla, cu multe carti si CD-uri de muzica. Cu un pian siun pat... de care avea sa-mi fie dor.Oftand, mi-am aruncat fara sa ma uit prea bine hainele in valiza, si amingramadit si CD-urile si cateva carti in alta. Am mai adaugat Ipod-ul sicateva obiecte personale si...Ta-daa! am terminat. In 10 minute.

M-am trantit pe pat, si l-am lasat pe Debussy sa-mi umple cele 2 ore deplictiseala care ma asteptau ca bratele deschise.

***

Cand in sfarsit am deschis ochii, evadand din vraja muzicii, si m-amuitat la ceas...

- La naiba!Era ora 6 si un sfert dimineata! Trebuia sa fiu acolo acum 15 minute!Mi-am aruncat mantia neagra peste hainele de pe mine (noroc ca aveampantofii pusi) si mi-am tras valizele, izbind incet usa cu piciorul.Se pare ca toti ma urasc.


13/72

Usa era incuiata. Am tras un picior usii de se deschise cu un pocnetputernic. Noroc ca s-a stricat numai broasca. Si eu care il criticam peEmmet de violenta excesiva.Intr-o secunda am ajuns in biroul lui Aro. Jasper si Emmet ma privira

usurati, iar Jane surase aroganta.Si te mai crezi asa destept?M-am strambat.

- Iarta-ma stapane. Ascultam muzica si nu am obervat cat de repedetrece timpul, am spus facand o mutra spasita.

Aro ma privea putin rece.

- Sper ca este ultima data, spuse el.Oricum, nu era suparat chiar asa de tare. Cateodata este util sa citesti

gandur i. Stii intotdeauna ce sa faci sau sa spui.- Cu siguranta, stapane, am raspuns.- Poftim cheile de la casa din Forks. Plecati cu avionul la 6:45. Aici

aveti acte de care aveti nevoie, spuse Aro impaciuitor de la biroullui si intinzandu-mi un plic plin de hartii.

- Multumim, am raspuns in cor.- Va doresc un voiaj placut, spusera in cor la randul lor Marcus,

Caius si Aro.

- Sa ne vedem cu bine, spuse Jane.O sa-mi fie dor de Edward. Un tanar atat de... Of, Edward, oricat de

folositoare este puterea ta, trebuie sa recunosc ca este enervanta cateodata,gandi Aro zambind mental in timp ce ieseam din sala grandioasa.Of, Eddie, ahhhh, vreau sa spun Edward, se balbai Emmet in gand candimi vazu privirea ucigatoare, ai ajuns exact la timp. Marcus incepea sa aibao expresie nu prea favorabila pentru tine.

Edward, ai ajuns la timp. Incepea sa-mi fie frica ca nu vei mai prinde

avionul, gandi Jasper amuzat.Sper ca macar sunt niste fete dragute. Macar sa am cu cine vorbi. L a ce s-a

gandit Aro cand m-a trimis in misiune cu trei baieti?!Jane inca nu se impacase cu situatia. Nu ne vorbi deloc nici in masina,nici in avion. Emmet si Jasper pariau in fata TV-ului dinauntru, la careera un meci, ceva ce ma lasa rece, iar Jane citea langa mine.Stiam ca Jasper nu statea excelent cu auto-controlul, dar cum fuseseantrenat destul de bine nu parea sa aiba probleme cu mirosul oamenilor

de pe scaune. Emmet era cam in aceeasi situatie. Eu sunt mandru


14/72

cateodata, recunosc, de a avea aceasta capacitate de auto-control mairidicata.Asta se datora si pentru ca, la inceput, ma hranisem cu sange deanimale. Dar dupa ce am intrat in clanul Volturilor, nu a mai fost

necesar, iar cum vanam rar si numai oameni rai...Pe cine pacalesc. Inca ma simt vinovat de toate mortile pe care le-ampricinuit. Dar nu-mi dau seama cu exactitate de ce. Este natura mea safac asta. Fac asta de aproape 90 de ani. Atunci, de ce trebuia sa fiuciudatul cu mustrari de constiinta?!Oftand, mi-am pus castile la urechi si m-am cufundat in melodii deParamore, care imi exprimau sentimentele din acest moment foartebine.Jane se foia langa mine, enervata de ghinionul pe care il avea. La feleram si eu, sincer. De ce s-a nimerit ea cu mine si Jasper si Emmet?Nu-i corect.Dar cand in sfarsit am ajuns in Washington, am incercat cu disperare sablochez toate gandurile fetelor din aeroport. Mi-am luat bagajele repedesi am tulit-o inainte, lasandu-i pe Jasper si Emmet razand.Afara ne astepta o masina. Trebuie sa recunosc, Aro este un organizatorimpecabil. Ne-am urcat in masina, eu langa soferul morocanos, si amlasat plictiseala si dorinta somnului sa ma cuprinda.

Dar am deschis ochii chiar cand intram in Forks. Nu stiam nimic despreacest oras, asa ca toti patru l-am studiat cu uimire... si incantare.Era ploios si verde. Ploua si ploua, si iar ploua. Fara pic de soare. Un loc

perfect pentru vampiri. Carlisle si Esme Cullen au gusturi foarte utile.Dar era putin ciudat, atat de verde si tacut, atat de diferit de Italia, incare trebuia sa stam in palat mai tot timpul daca nu voiam sa le damoamenilor un atac de cord la vederea unor oameni stralucitori mergandpe strada. Am chicotit putin gandindu-ma la reactia lor.Masina opri in fata unei case incapatoare si frumoase, cu ferestre mari.

Am coborat toti si i-am multumit soferului, care ne raspunse cu altecateva mormaituri. Si cand te gandesti ca motivul starii lui proaste eradin cauza ca sotia lui nu-i facuse cafeaua cum trebuie in dimineata asta...

- Wow, scoase Jane in sfarsit un cuvant.- Dublu wow, spuse Jasper, privind in jur.- Triplu wow, spuse Emmet razand.- Cvartuplu wow, am spus si eu, examinand ciudatul oras verde.- Ce-ai spus? intreba Emmet uimit.


15/72

- Cvartuplu, inseamna de patru ori, am spus dandu-mi ochii pestecap si descuind usa casei.

Am pasit toti inauntru, cercetand cu privirea sufrageria larga simobilata cu stil.

- E super, spuse Jane.- Dap, fu de acord Emmet.- Hai sa ne vedem camerele, am propus eu.

Dadura tacuti din cap si am urcat scarile. Erau patru usi aliniate in fatanoastra.

Aro este un geniu, gandi Jane cand deschise prima usa si dadu peste ocamera in care domina culoare bej si auriu, in stilul blanii de tigru.

- Ai dreptate, i-am spus.Ea se uita urat, dar nu rezista mult si navali in camera, deschizanddulapurile si indesand haine din greu.Oftand, am deschis a doua usa.

- Asta cu siguranta este camera mea, striga Emmet vesel si sari pecanapeaua rosie, mare si flexibila.

Camera avea si un TV foarte mare, jocuri video, aparate de gimnastica,culori tipatoare... ce mai, visul lui Emmet devenit realitate.L-am lasat sa sara ca un copil mic prin camera si ne-am indreptat spre atreia usa. Jasper o deschise si am privit curiosi inauntru.Pe pereti era o culoare frumoasa de albastru, pe birou un calculator, ocanapea in culori pale...

- Definitiv camera mea, pufni Jasper si isi tari bagajele inauntru.Oftand pentru a mia oara in aceeasi zi, am deschis ultima usa, cameramea.Aro chiareste un geniu.Peretii erau albi, de care atarnau picturi din natura, foarte frumoase. Un

sistem audiu hiper-mega-extra-super, doua birouri, unul cu calculator,rafturi multe pentru CD-uri, un pian... si un pat.Mai ca-mi venea sa sar in sus ca Emmet.Mi-am aruncat rapid hainele in dulapul mic (stia el ca nu am haine asade multe), am scos teancurile de CD-uri din valiza si le-am asezatfrumos pe rafturi, mi-am pus lucrurile prin sertare si...Logic, m-am prabusit in pat.Dar n-aveam sa stau acolo pentru mult timp.

- EDDIEE!!Emmet dadu buzna la mine in camera, fericit ca un copil de Craciun.


16/72

- Este super tare la mine! La tine...Se intrerupse uitandu-se in jur.Wow.

-Este exact pe gustul tau, traduse el afirmatia din ganduri.

- Stiu, imi place la nebunie, am zambit eu de pe pat, incercand saignor un anumit nickname....

Vorba lui Jane, wow din nou. Are si pat?! Edward este serios deranjat.

- Nu sunt, m-am aparat facand pe suparatul.- Hei baieti, aparu si Jasper zambitor, asezandu-se pe canapea. Pur

si simplu imi ador camera. Aro a facut o treaba super cu aranjatul,trebuie sa-i multumim.

- Dap, spuse Emmet, privind pe geamul larg spre padurea verde sifrumoasa.

Si ca sa nu ramanem incompleti, pe usa aparu si Jane. Era atat descunda in comparatie cu Emmet.

- Wow, e tare si la tine, Edward, comenta ea amabila.Amabila? Ce-a patit Jane?Sper ca surpriza nu mi se citeste pe fata.

- Nu stiam ca tu canti la pian, adauga ea zarind pianul din colt.- Ohoho, striga Emmet, razand zgomotos. Neaparat trebuie sa-l

asculti. Canta incredibil, si isi scrie propriile compozitii!Oh, Emmet am sa te omor....Usor, frate, ma avertiza el prin ganduri, nu te uita asa la mine. Ce am facut?Asta fu ultima picatura.

- Ce ai facut??! Asta intrebi? Pai, sa vedem, imi spui Eddie, daibuzna la mine in camera si ii spui lui Jane... am marait la el,nervos.

Jasper incepu sa rada, trimitandu-mi valuri de calm.T e enervezi atat de usor, gandi el.

- O sa trebuiasca sa-mi canti intr-o zi, facu Jane senina, ignorandmica mea iesire. Acum trebuie sa ne pregatim pentru scoala, cucarti si caiete etc, spuse ea, parand bucuroasa in legatura cu asta.

- N-am niciun chef, ofta Jasper.- Nu mai spun de mine, facu Emmet cu ochii lui rosiatici plini de

groaza la gandul de cumparaturi.

- Poate mai tarziu? am intrebat eu dornic.


17/72

- Lenesilor, se stramba ea. Ma voi duce eu si voi cumpara si pentruvoi.

- Multumiiiim, am spus noi in cor.Jane disparu si peste cateva secunde i-am auzit masina pornind.M-am intors spre cei doi.

- Serios, ce s-a intamplat cu ea? am intrebat ironic.- Putina simpatie nu strica, zambi Jasper. Am facut-o sa se poarte

mai... frumos.Emmet rase.

- Tare! Oricum n-as vrea sa traiesc cu o scorpie sub acelasi acoperis.Folositoare putere empatia asta.

- Ok, eu cred ca ma duc sa ma bucur de niste jocuri video super,spuse Emmet si se ridica de pe pat.

Poate nu e chiar asa de ciudat. Pana la urma, am sa-mi iau si eu un pat.

- Bravo, Emmet! am inceput eu sa rad.El doar isi dadu ochii peste cap.Cititor enervant de minti, gandi el sarcastic in timp ce fugea la el incamera.

- Cred ca ma duc si eu, spuse Jasper privind in jos, ma asteapta omultime de carti.

- Nici o problema, am raspuns.Si asa am ramas singur cu dragul meu pian.M-am asezat in fata lui, plimbandu-mi usor mainile pe clape. Era perfectacordat. Am inceput un cantec cu o tema familiara, plictiseala.Si in timp ce melodia se precipita, ma gandeam tot mai mult la misiune,la fetele pe care trebuie sa le verificam. Nu stiu de ce, dar aveam unsentiment bun in legatura cu toata tarasenia.

Dar am oftat cand m-am gandit la chinurile ce ma asteptau maine.Liceul.Dar nu numai liceul, ci prima zi de liceu.Maine va fi o zi lunga.


18/72

Capitolul 2 Mia cantante

- Oh, haide odata Edward. Pune-ti lentilele alea de contact mairepede, vom intarzia, se auzi vocea ascutita a lui Jane de la intrare.

-Imediat, am raspuns absent.

M-am uitat din nou in oglinda, privindu-mi imaginea completa.Culoarea de verde a lentilelor de contact era asemanatoare cu culoareaochilor mei umani, caci o cautasem incapatanat prin toate nuantele deverde de la magazin, si cand ma uitam in oglinda, vedeam ceea ce ar fitrebuit sa fiu. Exceptand paloarea de creta si frumusetea inumana. Pesub lentilele si negarea propriei naturi, eram tot un monstru. Am ridicatincet mana si am pus-o pe sticla rece, in loc de a o sparge, un impulsciudat si prostesc...

Dar am pufnit la vederea parului meu de o culoare ciudata de bronz,care orice ii faceam, statea ciufulit ca o capita de fan.Un junghi de durere ma strafulgera brusc, si am scapat un geamat.

- Jane, te spun lui Aro! m-am plans in timp ce imi luam rucsacul sima indreptam spre usa.

- Da, bebelusul mic ma spune lui taticu , facu ea razand.- Hai Edward, spuse Emmet.

Puteam sa spun ca era destul de nerabdator sa le intalneasca pe tintele

noastre. Desi Emmet este un profesionist, cateodata lasa sentimenteleproprii sa altereze importanta unei misiuni.Am mormait pe sub barba in timp ce ma asezam in scaunul soferului dinVolvo-ul meu argintiu, si porneam motorul. Ca de obicei, am depasitlimita vitezei in timp ce conduceam spre Iadul Forks. Intr-un oras atatde mic nici nu aveam nevoie de harta ca sa gasesc liceul. Si privit dinansamblu, asa verde si cetos, totusi este un oras frumos.Am parcat langa o camioneta Chevy rosie, batrana de cand lumea. Am

pufnit la o asemenea masina. De fapt, cam toate masinile din parcareerau de genul. A mea iesea in evidenta, dar nu aveam de gand sa renuntla masina mea pentru asta. Ma intreb ce reactie vor avea la Jeepul luiEmmet si Audi-ul lui Jane.Imediat ce am iesit din Volvo, toate privirile se focalizara pe noi, dar eunu le-am intors si am cercetat liceul. O colectie de case asortate, dincaramizi de culoare castanie, acoperita de copaci. In caz de expunere,riscul nu e mare si se poate iesi usor...Jasper imi trase un ghiont. Mi-am amintit ca eram extraterestri pentru

o zi. Bun lucru ca nu vanasem prea mult, iar ochii ne erau usor rosii, si


19/72

nu se observau de dupa lentile. Daca erau rosii complet, ar fi distruslentilele in trei ore.M-am pregatit pentru ce urma, luand o gura de aer si...Ce dragut este cel cu ochii verz i!!

Mama cat este de frumos. Trebuie neaparat sa-i dau numarul meu.Ce ochi albastri are blondul!

Cel blond este si el dragut, dar nu l-as compara cu roscatul...Roscatul? Va rog! Nu ma jigniti!Wow, cred ca cel masiv este campion de box sau ceva de genul...

Roscatul ma face sa ma topesc..., facu o fata scunda si cu un par salbatic.Sper ca o sa ma prezinte cineva la toti Cel brunet este muschiulooos. Il ador.

E atat de sweet...

Fata cu par blond-castaniu pare foarte draguta. Am sa vreau sa maimprietenesc cu ea.

Cred ca ala il bate pe Mike in 2 secunde, gandea un baiat de langa unFord ruginit.Cea cu ochii negri ma da pe spate.

Fetele sunt proaste, mie nu mi se pare ca sunt draguti, sunt prea... perfecti. Cu

siguranta au facut operatii estetice..., gandea un baiat cu o fata ca debebelus ce se parea sa fie Mike cel invidiat.Am pufnit. Cate explicatii puteau gasi oamenii ca sa se simta mai bine.

Sper sa aiba vreo ora cu mine...Am alungat toata vorbaria prosteasca din capul meu, inainte casuperficialitatea si prostia sa ma innebuneasca. Am grabit pasul spresecretariat, lasandu-i pe Jasper si Emmet sa se amuze din nou de uramea fata de atentie excesiva.In sfarsit, am intrat in camera mica si calda. Mirosul femeii plutea inaer, facandu-l pe Jasper sa se incordeze usor, si am vazut cum gandurileii alunecau spre lucruri cam neplacute pentru secretara. I-am tras unghiont.

- Scuze, murmura el rusinat.Ura cand t rebuia sa fie dadacit.

- Buna ziua, spuse Jane amabila. Noi suntem Jane, Emmet, Jasper siEdward. Suntem elevii noi aici.

Trebuie sa-i multumesc lui Aro ca a trecut actele pe numele meu, desieu fiind seful misiunii, este putin logic.Ochii mici si caprui ai femeii ne privira pe rand, marindu-se.

Doamne, sunt atat de frumosi. Decupati din Weekly. Mai ales Edward. Dar

este prea tanar, revino-ti!


20/72

Aproape mi-am dat ochii peste cap.

- Oh, salut, copii. Eu sunt Doamna Cope. Sper ca va place aici.Poftiti orarele voastre si 4 harti ca sa va puteti orienta. Si aici suntformularele pe care trebuie sa mi le predati la sfarsitul zilei dupa

ce fiecare profesor le semneaza, spuse ea in timp ce ii inmana luiJane o multime de hartii.

Ne sublinie pe harta traseul, spuse cateva scurtaturi, iar la sfarsit ne urao zi buna la liceul Forks.De parca eu as putea avea o zi buna intr-un liceu.Dupa ce am iesit din secretariat, sunt sigur ca nu mai aveau mult siprivirile ne gaureau, iar ochii posesorilor cadeau din orbite, de atatholbat. Cat de t ipic oraselor mici ca Forks.

- Hei, tu ce ai acum? intreba Emmet dupa ce isi studie orarul.- Um, Engleza, am spus dupa ce mi l-am verificat si eu.

Te rog sa nu aiba si Jane, te rog sa nu aiba si Jane, te rog sa nu aiba siJane....

- Ce coincidenta! Asta am si eu, zambi Emmet, in timp ce mie imivenea sa-i sar de gat.

- Se pare ca trebuie sa va duceti in cladirea numarul 3, spuse Janedandu-mi o harta din cele patru.

- Mersi Jane. La revedere! i-am salutat pe cei doi care aveauTrigonometria impreuna.

Am chicotit usor. Jane si Jasper au ora impreuna. Daca Jasper nu ar fiavut abilitatea lui extrem de utila, nu cred ca ar supravietui.

- Pa, spuse Jasper facand o mutra de martir.Dupa ce ei se indepartara, Emmet si eu am inceput sa radem.

- Trebuie neaparat sa aflam cu a decurs ora lor impreuna, spuseEmmet printre chicote.

- Da, dar ai vazut ce fata a avut Jasper?Razand veseli, ne-am indreptat spre cladirea nr. 3, ignorand toategandurile si privirile. Dar pe sub veselia debordanta, recunosc ca si euma simteam nerabdator sa intalnesc obiectivele misiunii.Cand am intrat in clasa, la toti elevii le pica gura deschisa. Gandurilefetelor erau dejaprea posesive, si ma miram cum de nu isi frang gaturileca sa ne vada din banca din spate, in care ne dusesem dupa ce iidadusem formularul Domnului Mason, fara alte prostii despre

prezentari.


21/72

Lista de lecturi nu este grea deloc. Desi pun pariu ca Emmet imi va cereo copie a rezumatelor.

- Edward!-

Da, am raspuns pe un ton prea jos pentru urechile umane.- Ca un prieten bun ce-mi esti, imi vei imprumuta si mie

rezumatele, nu? spuse Emmet facand o mutra de catelus.Imi scapa un chicotit. Emmet este atat de previzibil.

- Mai vedem, i-am soptit deschizand cartile din care nu aveam saaflu nimic nou.

In timp ce profesorul palavragea despre importanta lecturii, Emmet maimplora sa accept prin ganduri, si alte metode, mai putin pasnice,

folosite de obicei in wrestling. Dar nu m-am dat batut si m-amincapatanat mai departe in raspunsul negativ.Cand in sfarsit se suna, am tasnit amandoi din banca, cu viteza umana,desigur, inainte sa ne atace toata clasa.Cand am iesit afara, ploua. Emmet deschise umbrela, renuntand lacicaleala, iar eu m-am uitat pe orar.

- Spaniola, am oftat.- Trigonometrie, ofta si el la randul lui.- Ne vedem mai tarziu atunci, i-am spus si am impartit formularelesi hartile.- Pa, spuse el si o lua in alta directie.

M-am uitat din nou pe harta si am luat-o spre dreapta, pregatindu-made plictiseala. Stiam Spaniola la perfectie, iar in mintea mea deja seridica optiunea chiulitului.Ei, nu chiar din prima zi, Edward!

- Hei, salut, esti unul din elevii noi, nu? se auzi vocea unui baiatzambitor de langa mine.

- Da. Eu sunt Edward Masen, am spus politicos, strangandu-imana.

Sunt destul de sigur ca multa lume merge in spatele nostru doar ca saauda conversatia.

- Mike, spuse el. Imi pare bine sa te cunosc.N u-mi pare chiar asa de bine. Ce naiba vad fetele la el si ceilalti? Sunt ciudat

de... perfecti. Acum serios, chirurgie estetica?! Dar popularitatea merita

sacrificii, cred.


22/72

Gandurile ii erau o totala antiteza fata de purtarea si cuvintele luiprietenoase. Iar faptul ca vorbea cu mine doar ca sa se bucure depopularitatea nedorita care o aveam nu ma facea sa-l plac mai mult.

- Deci, ce ora ai acum? intreba el mai departe.- Spaniola.- Oh, pacat, eu am Engleza. Dar Jessica are Spaniola, ea ar putea sa-

ti mai arate locurile pe aici.In timp ce Mike vorbea, fata aceea scunda si cu un par salbatic aparudin spatele nostru cu un zambet urias.

- Salut, sunt Jessica, spuse ea intinzand mana.- Edward, am raspuns rece, o reactie la gandurile ei.- Hmm, eu am Istorie, spuse Mike, jucand parere de rau. Este in

partea cealalta, sper ca ne vedem mai tarziu, continua el zambitorsi se indrepta in alta directie, facandu-ne cu mana.

- Pa, am spus si eu, enervat de toata mascarada.- Deci, de unde v-ati mutat? incepu Jessica vanatoarea.- Um... din Chicago, am raspuns, privind stropii de ploaie starnind

cercuri in baltile de pe asfalt, si contand pe inspiratia de moment.

-Da? Ce tare, facu ea, subtil dandu-mi o invitatie sa continui.

- Parintii nostri sunt plecati in strainatate si pana cand se intorc,locuim aici in casa unui unchi care a murit, am explicat plictisit.

Ea dadu din cap.Doamne, are niste ochi atat de frumosi... Si un par. O sa-i fiu recunoscatoarelui Mike o mie de ani ca m-a prezentat. Edward nu....Am blocat palavrageala fara sens inainte sa innebunesc de tot. Dar dinfericire pentru mine, am ajuns in sfarsit in clasa, unde ea isi lua loculobisnuit si incepu sa chicoteasca langa o alta fata care nu parea sa-i deaatentie. M-am prezentat in fata tuturor elevilor (te urasc Doamna Goff!)si m-am dus in spatele clasei, din nou povestea cu holbatul repetandu-se.Cam asa trecura si Trigonometria si Sportul. Cred ca am facutcunostinta cu jumatate din scoala, si nu mai aveam mult si imi venea s-oiau la fuga de atata vorbarie si trivialitate. La modul serios,innebuneam. Si ma indoiesc ca este bine sa innebunesti un vampir. Maiales fetele... Cred ca am refuzat cateva duzini de intalniri. Voiam liniste!

De ce nu ma lasau in pace? Discretia si izolarea sunt importante intr-omisiune, nu?


23/72


24/72

A treia, desi statea jos, se vedea ca este mica de statura. Avea un parlung si usor buclat, de culoarea mahonului, ce ii incadra chipul in formade inima luminat de doi ochi mari caprui. Isi tinea mainile incrucisate infata, si privea pe geam.

Ma uimi cat de fragila si mica parea, si cat de maturi pareau ochii eimari. Pielea ei era aproape translucida. Nu parea sa-i acorde destulaprotectie pentru lumea inconjuratoare.

- Mda, si cum spuneam, m-a dezamagit sa... trancanea Jessica.- Cine sunt ele? intreba Jasper brusc.

Toti se intoarsera si se holbara la cele trei fete.

- Oh, blonda este Rosalie Cullen, cea mica si bruneta este AliceCullen, iar cealalta este Bella Swan. Sunt cam ciudate, se stramba

Jessica, suparata de intrerupere.Alice, facu Jasper. Rosalie i se potriveste de minune. Nu-mi vine sa cred ca se aude inima sirespiratia ei de la masa aceea. Edward, asculta, poti sa-mi faci o favoare si sa

afli ce gandeste blonda?, gandi Emmet.Dar nu eram atent la el in acel moment.Ceea ce ma mira pe mine era faptul ca nu se hlizeau, nu chicoteau, nuradeau si nu erau machiate aproape deloc, plus ca aveau niste haine

simple dar elegante. Asta definitiv era ceva care mie imi atrage atentia.Dar am revenit la realitate, si i-am adus si pe altii.Le-am tras doua ghionturi lui Jasper si Emmet.Ma privira intrebator, neraspunzand intrebarii lui Mike.

- Hei, ce-ati patit? am mormai incet printre dinti. Ele sunt motivulpentru care am venit aici. Misiunea, va amintit i?

Aaah, am uitat. Ce bine. Macar o sa am sansa sa ma apropii de ea... gandeaEmmet visator.Cu atat mai bine. Suntem obligati sa le cunoastem. Este ciudat ca un om mi-a

captat interesul asa deodata.... gandea si Jasper privind-o pe cea mica,Alice.

Este enervant. Entuziasmul lor este atat de previz ibil. Ca si cum i-ai arata

unui copil o jucarie stralucitoare. Recunosc, toti trei sunt super draguti, dar

asta nu este un motiv sa salivezi asa in public. Hmmm...blondul cu ochi

albastri pare sa fie foarte sensibil. Si e foarte frumos. Ups, se uita la noi....Nu cred ca am sa-i spun lui Jasper gandurile lui Alice. L-ar fi distras dela obiectiv, si ca sa-l las pe expertul spion Edward deoparte, mi-era si

putin simpatica. Ca persoana, nu in alte sensuri.


25/72

Sper ca nu mi s-a deranjat parul. Nou-venitii sunt foarte frumosi, si as vrea

sa ma imprietensc cu fata. Si nu mai fi snoaba Rosalie, recunoaste ca cel masiv

si cu parul cret este exact pe gustul tau. Este chiar dragut. La naiba, se uita

incoace. Admir tavanul, eu nu ma uit la el...

Imi veni sa rad. Rosalie era amuzanta, dar n-am sa-i spun lui Emmetnimic, din acelasi motive. Am ascultat cu atentie sa aflu si gandurileBellei Swan. Cealalta tinta.Dar n-am auzit nicio soapta.Ce ciudat. Fata s-a mutat?M-am uitat in directia ei, nelinistit. Statea chiar acolo unde statea siinainte, si desi ochii ei caprui, clari, reflectau plictiseala si un fel denervozitate, nu puteam sa aud nimic. Doar liniste.Tulburarea crestea. Era ceva in neregula cu mine? Ma simteam la fel caintotdeauna. Am ascultat mai concentrat, iar toate vocile pe care leblocasem incepura sa-mi urle in cap. Sute de voci, care nu vorbeau decatde noi.

- Hei, Bella, nu te mai holba asa la nou-veniti, se auzi voceaamuzata a lui Rosalie.

Pastrandu-mi privirea pe perete, am privit expresia fetei prin gandurilelui Rosalie Cullen.Se uita la mine cu ochii ei mari, intrebatori. Reactiile i se citeau usor pe

fata, admiratie, surprindere, si acum jena, ca a fost prinsa uitandu-se laun strain. Un roz apetisant ii colora obrajii in timp ce privea in jos.

- Dar si tu o faci, se auzi voce moale si calda, care suna ca unclopotel, dar stiam ca era din cauza ca ascultam eu cu prea mareatentie.

Atunci mi-am pierdut orice speranta. De obicei, gandurile oameniloraveau acelasi ton cu vocea lor fizica. Dar glasul acesta clar nu eraniciuna din vocile care rasunau in capul meu.

Am privit-o in ochii adanci si m-am concentrat si mai tare. Era ceva cenu mai facusem niciodata, sa ma straduiesc sa aud pe cineva. Era unlucru natural, nu trebuia sa ma fortez.Din nou, absolut nimic.Ea se uita in jos, cu obrajii impurpurati. Incepusem sa ma obisnuiesc cu

ecourile setei, excesul de venin sifanteziilecare urmau... Noroc ca Jaspernu se uita. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum i-ar fi afectat controlulprecar aceasta abundenta de sange.

- Cel numit Edward se holbeaza la tine, chicoti Alice, dandu-i uncot.


26/72

Eu inca incercam sa aud ceva, orice. Mi-am privit expresia pringandurile lui Alice. Era frustrata, nelinistita.Eram frustrat din cauza ca nu le auzeam. Eram nelinistit deoarececredeam ca ceva se intampla cu mine.

- Si Jasper se uita la tine, murmura ea.Hmm. Trebuie sa-i atentionez ca nu trebuie sa se lase distrasi cand suntintr-o misiune. Eu am un motiv foarte adevarat sa ma uit la ele, celputin.

- Stiu, chicoti Alice. Si-mi convine. Nu crezi ca este dragut?- Ba da, spuse Bella.- Emmet este si el foarte frumos. Si muschiulos, facu Rosalie.

Se pare ca toti ne stiu numele de acum. Uite cum se duse pe apasambetei anonimatul pe care contasem...

- Bella? Tu ce crezi? Care e mai frumos?Am acordat o importanta care ma uimea raspunsului ei.

- Umm... cred ca... toti trei, zise Bella incet, jucandu-se nervoasa cufermoarul jachetei.

- Nu, spune-ti preferatul, sau il spun eu, o tachina Alice.- Bine, bine. Mie imi place de Edward, se stramba ea, rosind.

Emotiile care ma dominau in acel moment ma surprinsera. Ma simteambine, ciudat de satisfacut. Deoarece, daca este s-o luam asa, si mie imiplacea de ea din cele trei.Cum?Imi placea? Este prea mult spus, ma interesa. Dupa ce mi-am linistitego-ul, m-am concentrat mai departe pe ea, dar linistea continua.

Deci...? intreba Emmet in gand.Mi-am luat privirea de pe fata, simtindu-ma usurat. Nu-mi placea sacontinui sa esuez. Si nu voiam sa dezvolt vreun interes pentru gandurileei, doar pentru ca erau ascunse fata de mine. Cand am sa le descifrez, siam sa gasesc o cale sa fac asta, vor fi la fel de meschine si banale ca alecelorlalti. Nu merita efortul, decat pentru a verifica ceea ce cereamisiunea.Am dat din umeri.Ce inseamna datul din umeri?!

- Inseamna ca nu vreau sa-ti spun, i-am raspuns pe un ton foarte jossi repede.

De ce?


27/72

- Este ceva ciudat in legatura cu ele, am spus visator, in aceeasimaniera.

Mie-mi spui?! Alice pare sa fie o harababura de emotii. De parca ar sti cum

sa-mi blocheze puterea, pufni Jasper mental.

L asa ca avem destul timp sa le cunoastem, gandi Emmet si se concentra peconversatia cu Mike.

- Lasa ca avem destul timp sa le cunoastem, am repetat eu laurechea lui Jasper.

Da... facu el melancolic si incerca sa fie atent la Tyler.Mi-am pironit privirea in tava cu mancare neatinsa si mi-am concentratauzul din nou, incapatanat in a realiza ca nu puteam auzi nimic. Masimteam usor umilit din aceasta cauza, recunosc. Am esuat lamentabil

din nou si fara sa ma gandesc prea mult, mi-am ridicat ochii dinmancarea care avea pentru mine un gust atat de dezagreabil.Privirea imi cazu din nou pe perechea aceea de ochi umani mari siciocolatii, plini de intrebari. Isi pastra ochii in sus doar pentru osecunda, ca apoi sa-i lase in jos, spre mainile ei delicate care strangeauun mar. Un roz pal ii colora obrajii.M-am uitat si eu in jos, usor tulburat. Eram enervat pe mine insumi de fapt, foarte enervat ca acordam atata atentie unui om, exceptandfaptul ca era unul din obiectivele misiunii.Dar un om caruia nu-i puteam auzi gandurile este ceva, totusi. Trebuiesa existe un motiv pentru care nu o puteam auzi pe aceasta Bella Swan.Aro va fi foarte contrariat de aceasta descoperire. Sunt destul de sigurca nici el nu ar putea sa-i citeasca mintea daca ar atinge-o.Si mai era un motiv intemeiat pentru care ma ingrijoram. Din ceauzisem pana acum, nu s-ar parea ca ele stiu de existenta vampirilor.Daca ar fi stiut, nu ne-ar mai fi catalogat drept draguti, iar cusiguranta ar fi observat asemanarile cu parintii lor adoptivi, ca paloarea,

cearcanele, frumusetea... Ochii ieseau din topic, dar oricine se poategandi la lentile de contact. Rosalie si Alice, nu sunt, prin urmare, oproblema. Dar Bella, desi sansele erau cam 30%, poate stia. Probabil deaceea este atat de nervoasa si nelinistita.Dar fata asta care nu se remarca din ceilalti prea tare imi captaseinteresul intr-un nivel ingrijorator. Sper sa nu fie la fel si in cazulcolegilor mei.

N u-mi pot permite sa fiu interesat, gandea Jasper, neglijand cearta despremasini care o incepuse Eric.Este o misiune, iar noi suntem Volturi. T otusi,

am sa insist ca Alice sa-mi fie data mie spre abordare.


28/72

Rosalie este super-frumoasa. Sexy... Dar este om, ce naiba, Emmet? Adauga si

misiunea, cireasa de pe tort. Ma rog, ma interesau puicute si inainte, recunosc...

Dar tot am sa vreau sa-mi fie plasata mie, ca tinta. Dar daca pana si Eddie se

holbeaza... Emmet incerca si el sa se concentreze pe scopul la care

fusesem trimisi. Oricum, se pare ca eram exemplu. M-am enervat iarasi.Trebuie sa fiu mai atent.Par toate de treaba. Un pic diferite, recunosc... dar cred ca vor fi usor demanipulat. Vom termina aceasta misiune in mai putin de o luna. De abea

astept sa ma intorc in Italia, mi-e dor de Alec. Si cu siguranta, bufonii astia

trei nu ma fac sa ma simt bine. Desi Jessica pare sa fie cam prea usoara si

prea moarta dupa baieti, macar nu ma... Jane discuta cu grupul de fete, darin acelasi timp tragea cu ochiul spre obiectivele noastre.Deci, daca ei doi le vor pe Rosalie si Alice ca sarcini, mie nu-mi ramanedecat Bella Swan, si nu ma supar. Poate asa voi reusi sa-i aflu secretele.Nu ca as vrea... nu ca ar fi ceva care sa merite atentia...Nervos, am ascultat putin conversatia sa vad despre ce este vorba.

- Mda, este diferit, spunea Jane.- Mai racoros, rase Emmet.- Dar mie imi place, adauga Jasper. Oricum, parintii nostri vin peste

vreo doua luni. Nu vom sta mult aici.

Isi formau acoperirea in caz de urgenta.- Da, m-am bagat si eu. Sunt plecati in Venezuela cu firma lor. Ei

sunt profesori universitari, oameni de stiinta si au plecat pentruniste plante ciudate. O fac destul de des, ne-am obisnuit.

Toti ma privira usor surprinsi.

- Wow, spuse Lauren. Trebuie sa fie greu sa ai profesori ca parinti,nu?

De ce ai spus ca sunt profesori?! ma apostrofa mental Emmet.

- Da, zise Jane amuzata. Ne puneau la tot felul de exercitii si teme...De aceea este bine pe de-o parte ca mai pleaca. Ne facem si noi decap.

Dadura din cap intelegatori... desi compatimitori este cuvantul maipotrivit. Este ciudat cum adolescentii din zilele de azi urasc cititul siscoala. Personal, imi place sa citesc, si consider invatatura cevaindispensabil.

- Si... spuse Jessica, tu ai prieten, Jane?- Nu, rase ea. Si nici nu cred ca voi avea.


29/72

Eu stiam prea bine de ce, dar nu intelegeam de ce Jane era trista inlegatura cu asta. Probabil voia sa-si gaseasca perechea si totusi, nimeninu venea. Cred ca o inteleg, totusi.

- Dar tu, Edward? mieuna Lauren. Ai prietena?- Am, si o iubesc foarte mult, am spus cu un aer visator.

Lasa ca n-o sa mai fie asa de-acum inainte. Nu ai intalnit tu in viata ta o

tipa mai buna ca mine, sunt sigura. Lauren nu parea sa aiba probleme custima de sine. Ba chiar se supra-estima. Am intalnit destule fete umanemult mai dragute decat ea. De exemplu, Bella Swan... o fata cusiguranta mai draguta si mai matura, sunt sigur.Am oftat incet. Iar imi scapasem gandurile de sub control la fata aceea.Chiar ma straduiam sa nu ma gandesc la ea, dar ma domina o

curiozitate inexplicabila in legatura cu intreaga ei fiinta.- Credeam ca relatiile de la distanta nu prea merg, facu Jessica, cu

aceleasi ganduri ca Lauren si Maya, si Carmen...Cat de tipic.

- La noi merg, am spus si voiam sa continui, dar pauza de pranz seterminase.

Ne-am ridicat toti de pe scaune, ducand tavile cu mancare neatinsa.Sper sa nu le trezim suspiciuni...

- Mi se pare mie, sau ciudatele alea va atrasesera atentia? intrebaLauren, venin umplandu-i vocea.

- Da, noi suntem aici, se stramba si Jessica.- Sunt foarte dragute, spuse Emmet indraznet, ignorand toate

privirile ascutite ca niste sabii care oricum nu i-ar fi facut niciunrau.

Daca privirile ar putea ucide imi trecu rapid prin minte. Se potriveaperfect.

Bella pare atat de snoaba! Domnisoara in pericol, da, sigur. E o proastaneindemanatica, nu inteleg de ce Mike se streseaza atata cu ea...Jessica se pare ca nu o prea agrea pe Bella Swan.

Rosalie ma calca pe nervi. Mda, Miss Perfectiune, as vrea sa te anunt ca...Lauren nu avea ganduri mai dragute.Cata superficialitate. Am scuturat usor din cap, scarbit.

- Mda, facu Mike visator si primi o privire furioasa de la toata gascade fete innebunite dupa el.


30/72

N-a fost de ajuns ciudatul impuls de a o apara pe Bella de gandurile releale Jessicai, dar acum si aceasta... ciudata enervare la posesivitatea luiMike. Serios, ce se intampla cu mine?

- Hei, Jane, eu si Lauren avem Sport, tu? intreba Jessica schimbandsubiectul. Macar atata lucru a dus-o capul.

De parca nu stia deja ca Jane are si ea acelasi lucru. Cat urasc ipocriziilede genul acesta.

- La fel, raspunse Jane.Sport, la naiba. Am sa ma plictisesc de moooarte, gandi ea.

- Ce tare! Atunci... Edward, Jasper, Emmet, ne vedem mai tarziu,spusera Lauren si Jessica si toata sleahta lor feminina.

-Pa, spuse Jane rece.In timp ce se indepartau in alta directie, eu nu aveam niciun regret.

Chiar ma bucuram, desi poate nu este corect fata de un coleg de breasla,ca sa spun asa.Si dupa alte scuze si exprimari de parere de rau ca au Geografia siGeometria, Mike si gasca lui enervanta plecara. Nici nu-si inchipuiau cefavoare imi faceau. Cat de enervanti pot fi niste oameni. Dar nu ma mir.Hei, vorbim despre adolescenti!

E timpul misiunii, gandi Emmet smecher.

- Eu o iau pe Rosalie, spuse el cu voce tare.- Alice. Volturii in actiune, glumi si Jasper.

Nu avea sens sa spun si eu pe cine. Se intelegea, si nu ma plang dedestinul care mi-o harazise spre abordare.

- Ce aveti acum? am intrerupt eu momentul de veselie.Strica-chef, gandi Emmet iritat.Era timpul sa trecem la treaba. Jasper si Emmet sunt atat de usordistrasi de alte lucruri. Presupun ca este un lucru bun ca eu sunt atat

de... dedicat. Dar ce altceva poti face cand te plictisesti de moarte, inaproape un secol, decat sa-ti faci un hobby? Ma rog, nu era ceea ce secheama un hobby. Pentru Aro era un hobby sa rupa vampiri vagabonzisi sa colecteze cat mai multi vampiri talentati. Pentru mine, era doarceva cu care imi ocupam timpul.

- Arta, oftara amandoi.N iciodata n-am fost prea bun la desen, gandi Emmet cu o strambatura.Dar sper ca profesoara sa fie amabila... sau o fac eu.

- Biologie, am oftat la randul meu. Dar ai grija cu pro...


31/72

- Ne vedem mai tarziu, zise Emmet, ignorandu-ma.Sper sa aiba si Rosalie...

M-as bucura daca Alice ar avea si ea Arta. Oricum, trebuie sa mi-o apropii.N oroc de misiune,gandi si Jasper visator, in timp ce se indepartau.Am scos harta si am studiat-o distras. Incepeam sa ma descurc de acum.Deci, dreapta... M-am indreptat spre Sala de Biologie, ciocanind usor inmanerul umbrelei. Ploua zdravan de acum. Imi place ploaia, dar trebuiesa ma prefac normal.Am pufnit. Normal... Cum spuneam, sunt o multime de lucruri care madenota drept o ciudatenie, chiar si printre cei ca mine. Voi reusivreodata sa ma integrez?Am intrat in clasa, inca cufundat in ganduri, nebagand in seama

chicotele si privirile. Dupa ce mi-am atarnat haina in cuier, m-am dusdirect la Domnul Banner, care imi semna formularul fara altemaruntisuri ca prezentarea. Cred ca ne vom intelege.Dupa ce mi-l returna, se uita intrebator prin clasa dupa un loc liber, dareu il gasisem demult.O banca din mijloc, la care statea singura Bella Swan.Auzeam tot ce gandeau, cel mai neinsemnat lucru care le trecea princap. Dar nimic de la ea, cu ochii ei inselator de comunicativi.Inca eram nervos din acest motiv. Trebuie sa existe neaparat o exceptie

de la orice?Dar oricum, am noroc. Un semestru intreg langa ea era oportunitateaperfecta de abordare a tintei mele. Si de aflare a gandurilor ei, dar astaeste alta mancare de peste...

- Ah, am un loc chiar langa Domnisoara Swan, aici, spuse Dl.Banner, indicandu-mi scaunul liber de langa ea.

Acum, ochii ei mari erau concentrati in a-si strange cartile pantru a faceloc pentru ale mele. Am patruns prin culoarul dintre banci, ignorand

gandurile fetelor pline de invidie fata de Bella, asezandu-ma langa ea.Am luat o gura de aer, cu intentia inceperii unei conversatii.Dar n-am spus nimic.Mirosul ei ma izbi cu o forta inimaginabila, ma izbi cu putere. Nuexistau cuvinte pentru a descrie violenta acelui moment.Atunci nu mai eram Edward, membru Volturi sau spion.Eram un vampir iar ea avea cel mai delicios sange pe care l-am mirositvreodata int r-un secol.

Nu credeam ca asemenea parfum exist. Daca as fi stiut, as fi trecut prin

iad si inapoi pentru el.


32/72

Setea mi-a ars gatul ca focul. Muschii mi se contractara, iar gura mi seumplu de venin. Simteam caldura sangelui ei iradiind pe pielea mea destanca... Dar nu trecuse decat o clipa.

Reflexia din ochii ei speriati, chipul unui monstru oc monstrul care

urma sa ucida 20 de oameni numai pentru unul.Din nou, impulsul acela ciudat de a sparge oglinda, de a fugi de mineinsumi ma cuprinse si pentru o secunda, capul mi se limpezi. Numai osecunda am realizat ce atrocitate urma sa comit, doar pentru ea. Nuputeam sa fac asta cu martori. Monstrul fusese de acord, stiind ca aveasa o aiba. Aveam sa-i omor pe toti si apoi pe ea. Daca noi suntem inmijloc... intr-o secunda omor un rand, si daca ii iau repede, in 5 secundei-as omori pe toti martorii. Dar este timp destul ca ea sa vada, sa-si deaseama ca va urma. Ar avea timp sa tipe?Cineva inchise un caiet, trimitand un val de aer normal, fara miros pefata mea. Ceata densa din creierul meu se limpezi putin, lasandu-ma sarationez.Ce fac? Ce planuiesc sa fac?Vreau sa omor 19 oameni, doar pentru fata asta?Mirosul ma inconjura din nou, aproape impingandu-ma de pe scaun.Nu.

Monstrul url.

Nu.O ora. Sa rezist o ora. Sa ies din clasa asta plina de victime care puteausa nu fie victime. Sa-i salvez pe ei si pe mine de monstrul care lupta sase dezlantuie.Mi-am incordat pumnii de puteau sparge si granit, si am oprit respiratiadin plamani. Tot ce puteam face.Usurarea fu instantanee. Dar amintirea aromei aceleia inca imi staruiain nari, si puteam simti gustul pe limba...Nici asa nu voi rezista mult. Dar trebuie...

Si ca sa-mi distrag atentia, am gasit fisuri planului. Bine, bine, iiomoram pe toti, dar ce explicatie dadeam? A venit lupul si i-a papat? Iarcum de eu as fi singurul supravietuitor? Probabil m-ar scoate suspect decrima sau ceva de genul, ceea ce eram.Setea imi ardea gatul cu flacarile unui iad abominabil, iar veninul imiumplea gura. Fantezii cu mine sarind la ea, la gatul ei, si simtindsangele cald curgand... imi rasareau in minte, acompaniate de urletelemonstrului, care tot ce voia era ea.

Am privit-o din nou, cu ura.Ura. Da, ura.


33/72

Stiu cat de copilaros suna, dar in acel moment, ura era tot ce ma tineape scaunul acela. O uram din toata puterea pe fata-copila de langa mine,ii uram puterea inconstienta asupra mea, o uram ca ma puteatransforma in cosmarul de care si eu ma temeam.

Stiam ca ura mea era nedreapta si ca de fapt ma uram pe mine insumi,dar macar imi ajuta in rezistarea fata de mirosul sangelui ei oribil detentant.Cine este ea? Eu sunt un Volturi. Cine este ea sa ma faca sa renunt? Dece este omul asta innebunitor aici? Demon in Iadul meu personal?!O perdea de par matasos ii ascundea fata, dar rosul inchis care ii coloraobrajii printre suvitele de par imi confirma ipoteza ca remarcaseprivirea mea plina de ura si detestare.Ceata din creierul meu crescu, iar flacarile aproape imi smulsera gatulde la locul lui, la vederea pulsului ritmic al sangelui prin venele in carecurgea un lichid atat de delicios.Nu!Asa am rezistat o ora, imaginandu-mi metode de a o atrage. Numergeam mai departe, deoarece sunt sigur ca as fi omorat-o in acelmoment. Nu m-am miscat cu un centimetru din pozitia mea incordata,cu scaunul orientat cat mai departe de ea.Dar in sfarsit se auzi soneria clopotelului.

Trebuia sa plec. Sa fug, asta trebuia.Dar am stat pe loc.Nu mai eram eu. Monstrul preluase controlul. Totul scapase de subcontrol.

- Salut! Sunt Edward Masen, unul din elevii noi. Tu esti Bella, nu?Se opri socata din stransul cartilor si se uita in sus la mine. Ochii i seingustara milimetric.

- D-da, sovai Bella cu raspunsul.- Ce ai acum? continua monstrul vanatoarea.- Um, sport, raspunse ea, inca surprinsa de ciudata mea schimbare

de reactii.

- Ce coincidenta! Asta am si eu. Ai putea sa-mi arati drumul? amzambit eu.

- Desigur, spuse ea, bataile inimii luandui-o razna.Am speriat-o?


34/72

Curiozitatea fata de gandurile ei nu era nici a mia parte din dorinta carema mistuia acum, nici cea mai mica parte din setea pentru sangele eiinnebunitor.Ea dadu din cap. Am urmat-o afara. Nu mai ploua macar, dar mirosul

imi plutea in minte, dominandu-ma. Stiam ca nu faceam ceva bine, catratatul acela cu javrele Quileute despre care imi spusese Jane azidimineata o interzicea, ca era un obiectiv de misiune, ca nu merita asaceva... Dar reflexia din oglinda nu se sparsese. Omul incercase, dar farasucces. Acum montrul iesise si pusese stapanire pe omul cu care isiimpartea existenta.

- Oups, mi-am uitat echipamentul in masina. Vii cu mine? Esteaproape, am spus cam repezit, deoarece nu mai aveam aer pentru

alta replica.Ea dadu din cap si ma urma.Din fericire, imi parcasem Volvo-ul in capatul parcarii, de unde seintindea o portiune de padure. Doua pelerine de ploaie indreptandu-sein directia gresita nu alerteaza pe nimeni.Elevii se rareau in timp ce traversam parcarea, iar in momentul in caream ajuns la masina mea, nu mai era nimeni. Incetinisem pasul specialpentru asta.Monstrul zambi in anticipatie.

Fara martori.Am pasit in fata ei, obligand-o sa se intoarca, cu spatele lipit de masina.

- Ce... incepu ea, dar tacu, speriata de-a binelea.Mi-am pus mainile de o parte si de alta a capului ei, si am inhalat incet,gustand fiecare particula din focul care ma mistuia, si care urma incurand sa fie potolit. Montrul jubila in timp ce ma aplecam spre ea,dorinta de sange pulsand prin mine cum pulsa sangele ei delicios prinvenele ce in curand vor fi secatuite...

Capitolul 3 O pauz i face surpr inztor de mult bine, cred

- Bella? Ce naiba faci? Te-am cautat peste tot!Vocea lui Alice patrunse cu greu prin ceata ce ma izola de lume,inchizandu-ma in Iad.Dar eram atat de aproape de Rai... Caci desi stiam ca nu era decat unRai al Iadului, desi stiam ca din toate punctele de vedere nu era permissa o fac, monstrului nu-i pasa nici cat negru sub unghie.


35/72

Ce... naiba... faci...?Ce...Am tresarit.

faci...?

Capul imi zvacni in sus. Mainile din jurul ei imi cazura inerte pe langacorp, si m-am dat un pas inapoi.Ce... faci?Vocea lui Alice imi starnea ecouri in minte, dar apoi se schimba invocea Bellei.Ce faci?In sfarsit, am constientizat.Ingrozit, mi-am ridicat privirea in sus, la ea. Incremenise cu spatele lipitde masina, mainile fiindu-i inclestate in pumni. Ochii ii inghetasera intr-o expresie socata, iar buza inferioara care era putin mai mare decatcealalta ii tremura aproape de neobservat.O ura imensa ma acapara, o ura si o repulsie furioasa fata de monstrul

care aproape o omorase ma devorau, in timp ce citeam in ochii ei deciocolata. Un impuls de a-mi trage suturi sau, mai bine, palme aproapecastiga.Ce naiba faceam?Raspunsul este simplu si clar, chiar si pentru un imbecil ca mine. Voiam

s-o omor. Voiam sa-i beau sangele. Si inca o voiam cu o putere deneimaginat. Impotriva pozitiei mele, misiunii, urii fata de mine insumi,auto-control... aproape o ucisesem.

- Eu... am spus confuz, in timp ce ceata densa imi aburea vederea,iar flacarile izbucneau mai puternic din cauza mirosului ei pe careil inhalasem pentru a vorbi.

- Hei! Ce se intampla aici? striga Alice, traversand in fuga parcarea.Perfect. Un martor extrem de neplacut si de neadecvat. O tinta. Un alt

obstacol in calea mostrului... Mana imi zvacni in sus pentru a o impingepe Alice, martorul, in masina, zdrobind-o, dar m-am oprit la jumatateagestului. Un urlet de agonie ma surprinse. Eram sa cred ca este Bella,dar am realizat ca era totul in mintea mea. Urletul era de regret sidisperare. Era racnetul monstrului care pierdea lupta impotriva omului.Ceata se risipi, si desi setea inca imi ardea gatul cu aceeasi intensitate cainainte, priveam lucrurile intr-o alta lumina acum. Cititul gandurilorimi era de mare folos in situatii de acest gen. Stiind banuielile sipresupunerile persoanei respective, puteam sa ma orientez in a spune ce


36/72

era necesar pentru a... corecta lucrurile. Dar in cazul ei, nu aveam niciun indiciu. Iar curiozitatea aproape imi egala setea in aceasta privinta.Dar daca ma gandesc bine, cea mai plauzibila explicatie ar fi tentativaunui sarut. Ce fustangiu ma face...

Decat... Mi-am imaginat momentul.Hei, scuze pentru mai devreme, doar ca eram cat pe-aci sa te omor si sa-ti beau

sangele. Sunt un vampir, stii, iar sangele tau miroase super.Aproape am pufnit.Dar in spatele umorului trecator, ura, vinovatia, enervarea, frustrarea,parerea de rau formau un amestec foarte consistent de sentimente,capabil sa-mi scoata inima din piept, sau sa ma rupa in bucati. Deoarece

ma simteam atat de rau, de josnic, ca intentionasem sa atac o creaturaatat de lipsita de aparare. Si singura exceptie la darul meu calcator penervi, ca s-o citez pe Jane.

- Bella! Ce-i cu tine? o scutura Alice pe fata inca inerta.Ochii lui Alice se ingustara cand ma privi.

- Tu ce faci aici? Ce naiba se intampla? Vorbiti!Iarasi am avut acel sentiment ciudat... presimtirile acelea care, in mod ciudat,

se adeveresc. Ceva de rau s-ar fi intamplat daca nu veneam, cred. Dar ce?

Parea ca vrea s-o sarute dar avea o mutra de parca avea de gand s-o

manance... gandi Alice holbandu-se speriata la mine. Chiar esteperceptiva, dar ma mira chestia cu premonitiile... Si nici nu imi placeafaptul ca singura explicatie, tentativa de sarut, va fi aflata de toasascoala, in special fetele.Flacarile inca ma chinuiau, dorinta era inca acolo, dar dintr-un motiv pecare nu il stiam, am simtit ca nu am sa-i fac rau niciodata. La fel cum nuputeam sa-i mai suport privirea socata, speriata, furioasa si daca nu aminnebunit de tot... un fir de nisip de regret?!

- Edward! Pe unde naiba ai umblat? Nu te-am gasit nicaieri!Vocea lui Jasper imi intrerupse reflexiile. Alice se intoarse spre el, sigandurile incepura sa-i zboare departe. Ce bine ca a venit si i-a distrasatentia.Bella expira zgomotos. Nu trecuse un minut de cand venise Alice, iaracum, deschisese gura sa spuna ceva, ceva care sunt sigur ca ma va facesa ma urasc pe mine insumi mai mult decat orice persoana care a traitvreodata. Reflexia mea din oglinda, de azi dimineata, imi trecu in fataochilor, si din nou, ea starni regretul ca nu eram ca ei...


37/72

Dar asta nu ma lasa cu alta optiune decat sa ma umilesc pe mine insumi,sau pe Volturul din mine si sa o iau la goana tragandu-l pe Jasper, cu oviteza cat de umana puteam in acel moment critic.

- Edward! gafai el, cand am ajuns in spatele Salii de Sport, departede privirile tuturor. Ce se intampla?

Ochii ei de ciocolata lichida imi pluteau in fata ochilor, si setea coexistaacum cu acel puternic sentiment de vinovatie, pe care il aveam dupavreo vanatoare.

- Ce se intampla? repeta Jasper manios, scuturandu-ma de-miclantanira dintii.

Am ezitat o secunda inainte sa raspund. Uram sa-mi arat slabiciunea infata altora. In ce pozitie jenanta ma pune pe mine, seful misiunii si un

Volturi respectat, faptul ca nu ma puteam controla in fata sangelui uneisimple fete...

- Mia cantante... am murmurat.- Ce?- Mia cantante. Cantareata mea. Sangele fetei acelea canta pentru

mine. Ma atrage ingrozitor. De abea m-am putut controla in fataclasei pline de elevi... Si acum, daca nu veneai, sunt destul de sigurca ar fi iesit un mare dezastru, am spus convulsiv, trecand peste

partea in care planuisem sa omor 20 de oameni.Ce exemplu as fi dat. Si eu care ii criticam pe ei pentru probleme deauto-control...Ii lua aproape un minut sa proceseze cuvintele mele repezi.

- Wow.Am dat din cap, obosit. Ma simteam de parca carasem 5 000 de mamutiin spate. Si 200 de dinozauri, daca tot vorbim de animale preistorice.

Doamne, Edward este o harababura de emotii negative. Nu-mi vine sa cred.

Este un ghinion groaznic. T inta de misiune, interdictia ce ne-o da tratatul alaenervant... s-a nimerit sa-i fie cantareata. Desi ma simt mai bine, totusi.

Edward nu este chiar atat de superior precum se crede. Si mandru, am salvat-

o pe Bella... Si probabil pe Alice... Brr, l-as fi facut bucati pe Edward daca arfi omorat-o. Oricum, ora mea de Arta cu Alice a decurs foarte bine. Ce noroc

am avut. Ea a fost atat de amabila. Chiar mi-a spus ca am talent! Iar

Edward nici nu m-a lasat sa-i spun salut acum. Nu...Jasper trecuse deja la contemplarea micii zane, asa ca i-am lasatgandurile balta. Era mai rau decat credeam. Se simtea mandru sisatisfacut. Nu pare ceva de mirare, dar cunoscandu-l pe Jasper... Iar


38/72

daca Jasper are o asemenea reactie, Emmet va fi un cataclism pe douapicioare.

- Stiu, am raspuns in sfarsit.-

Nu cred ca... mai ramai la scoala, nu? intreba el, trezit din reverie.- Logic ca nu, am pufnit incet si am cautat in raza de citire o minte

din care se vedea toata parcarea.Dar m-am strambat. De ce trebuie sa fiu atat de ghinionist si sa-lnimeresc pe Mike? Si ca ghinionul sa fie complet, se gandea la Bella.Ce avea Bella? Am incercat sa vorbesc cu ea, dar mi-a taiat-o scurt si a plecat.

Arata foarte... ravasita. Ce i s-a intamplat? Furioasa, chiar...Bella era suparata pe mine, si pe buna dreptate. Ce inceput bun deabordare a unei tinte. Dar la vederea ei in amintirile lui, setea isi

reimprospata flacarile si am scapat un marait. Jasper ma privi ingrijorat,calmandu-ma. Si lasand chestiunile dureroase deoparte, macar aflasemca Bella nu mai era in parcare. Am pornit amandoi tacuti spre masinamea, eu tinandu-mi respiratia, deoarece mirosul ei trebuie sa fie foarteconcentrat pe langa Volvo. Jasper se aseza in scaunul soferului, iar eum-am instalat langa el. In timp ce motorul pornea, am apasat pebutonul care deschidea geamul din partea mea. In timp ce o ceata verdese defila in fata ochilor mei, aerul curat de ploaie imi venea in valuri pe

fata. Cu fiecare respiratie, ceata pricinuita de parfumul acela innebunitorse evapora, si desi doar amintirea imi punea gatul pe foc, era mult maibine. Rationam mai clar.Trebuie sa-l rog pe Jasper sa nu le spuna partea in care m-a salvat. Mafacea sa ma simt ca o domnisoara in pericol. Sau ca Lois Lane.

- Edward, Bella ce a crezut despre toata treaba? intreba Jasperbrusc, spargand linistea din masina.

Am ezitat din nou. Alta confesie care ma costa umilire. Am oftat dingreu. Asta cu siguranta a fost cea mai rea zi din existenta mea. Inafarade ziua in care Aro a crezut ca m-am indragostit de Jane.

- Nu stiu, am raspuns simplu.- Cum adica nu stii??- Nu-i pot auzi gandurile, am explicat rusinat si enervat pe ea ca era

o exceptie.

Wow. Ce tare. Edward si-a gasit naul.M-am strambat.

- Dar de ce? dadu glas Jasper intrebarii celei mai importante.


39/72

- Nu stiu, am raspuns, devenind mai frustrat cu fiecare litera dinacele doua cuvinte care ma puneau pe jarul curiozitatii.

El ma simti si im trimise valuri de calm. N u trebuie sa-ti fie rusine. Fiecare isi are momentele lui... Dar chiar sunt

curios ce rectie vor avea Jane si Emmet...Nu reusi sa termina gandul, deoarece l-am intrerupt precipitat.

- Jasper, poti sa le spui despre faptul ca este cantareata mea, si canu-i pot auzi gandurile, iar parca vad zambetul malefic al lui Jane,am completat ultima parte in gand, dar nu le spune ca eram atatde aproape si daca nu erai tu omoram doua tinte si stii ca...

Am lasat fraza in aer. Se intelegea ce ar fi urmat.

- Bine, nu te mai ingrijora, promit ca trec peste partea aia, zambi el.Si judecand dupa gandurile lui, era sincer. Desi parea sa-mi poarte ousoara pica pe faptul ca aproape o ucisesem si pe Alice. Hmmm... fataasta il intereseaza mult mai mult decat ar fi necesar pentru misiune.Uite cine vorbeste, m-am apostrofat ironic.

- Mersi, i-am spus recunoscator, in timp ce el parca Volvo-ul pealee.

Am deschis portiera si am iesit odata cu el. Iata ca totusi am chiulit inprima mea zi de scoala, dar din total alte motive. Amintirea mirosului

imi arse iarasi gatul cu setea necrutatoare, dar care era sub controlacum.In timp ce intram in casa, i-am spus:

- Jazz, cred ca este mai bine sa tinem toata treaba cu Bella intre noi.- Dar Aro ar trebui anuntat...- Stiu, l-am intrerupt plictisit. Dar nu trebuie sa stie neaparat. Nu

scrie nicaieri sa-i raportam lui despre problemele noastrepersonale. Tot ce-ti cer este sa fii discret. Stii ca Jane ma uraste si

nu ar tace din gura... Desi, daca ma gandesc bine, ar putea fi opersoana draguta daca ar vrea.

- Despre ce sa fie discret? Ce-i cu Bella? Si de ce sa tac eu din gura?Vorbind de lup. Vocea lui Jane se auzi de la intrare, iar in urmatorulmoment, aparu in sufrageria spatioasa, urmata de Emmet.

- Hei! De ce ati plecat fara sa ne anuntati? V-am cautat si apoi ne-am gandit ca ati chiulit, spuse el, asa ca am venit sa va luaminapoi. Jane era chiar enervata, chicoti Emmet mai departe.

Am oftat.


40/72

- Nici sa nu te gandesti sa nu-mi spui, ma avertiza Jane, sau, fara sa-ti dai seama cum, ai sa ajungi pe podea zvarcolindu-te de durere.

Plictisit si, recunosc, usor speriat, l-am lasat pe Jasper sa explice.Cateodata imi doresc sa am puterea lui Jane, ca s-o fac sa plateasca

pentru toate junghiurile pe care mi le-a cauzat in ultimii 80 de ani.

- Bella este cantareata lui Edward. S-a controlat exceptional astazisi nu a omorat-o, dar a fost pe aproape. Ah, si este singuraexceptie la puterea lui. Nu-i poate auzi gandurile, termina elnonsalant.

Se tinuse de cuvant si tinuse in secret marea mea scapare. I-am aruncato privire recunoscatoare.Tacere. Emmet si Jane ramasesera cu gurile cascate. Definitiv, nu se

asteptau la asa ceva.Wow. Saracul Edward. Macar acum vede si el cum este cu mirosurile. Dar nu

ma pot opri sa nu o invidiez pe fata aia. Ce face ca sa nu-i intre in minte? Esteatat de tare. Ce as vrea sa nu-mi poata auzi gandurile si mie, ca sa putem

avea un meci de wrestling corect...Era distrugerea vietii mele iar el se gandea la wrestling. Mi-am datochii peste cap. Tipic Emmet.

Ha. Edward si-a gasit naul, dar ar fi fost mai bine daca si-l gasea mai

departe de potaile Quileute si nu in obiectivul unei misiuni. Ce ghinion. Si el

care se credea destept. Dar daca nu-i poate auzi gandurile... oare puterea mea

merge? A lui Aro functioneaza pe Bella? T rebuie sa-l sun, sa vorbesc cu el...

- Nu, Jane, am icnit speriat, vazand ca se cauta prin buzunare dupatelefon, dar si un ciudat impuls la imaginea Bellei zvarcolindu-sede durere sub privirea lui Jane.

Ea privi in sus, provocatoare.Opreste-ma daca poti, gandi ea.

-Jane, sa discutam ca fiintele rationale. Te rog sa nu suni sau saanunti pe nimeni despre asta. In Jasper si Emmet am incredere zambete dar tu...

Am inghitit in sec. Jane este atat de dificila. Sper ca am abordat-o subtilsi cum trebuie. Nu accept un refuz.

- Stiu ca nu m-ai placut niciodata, si asta a fost o vreme reciproc,dar acum te rog frumos sa nu anunti pe nimeni. Nu incalci nicioregula doar.

- De ce as face asta pentru tine? pufni ea.- Nu stiu, am spus mohorat. Este doar ca... nu am alta alegere.


41/72

Jane se aseza inapoi pe canapea, ganditoare. Am ascultat cu atentie.Cand am intrat a spus ca as putea fi draguta daca as vrea, si a spus ca m-a

urat pentru o vreme... presupun ca Edward nu este chiar asa de rau si afurisit precum pare. Este adevarat, nu as incalca nicio regula, iar daca as anunta

numai ar complica lucrurile. Oricum, el arata atat de trist... absent. Poatechiar l-a zguduit experienta asta. Poate ii pare rau. Ce-am patit?? T ocmaiam gandit ca Edward nu este chiar asa de rau? Serios, am o problema.

- Bine, ofta ea in sfarsit.- Multumesc, i-am spus recunoscator, zambind.

Raspunse si ea cu un zambet micut, dar tot este ceva.

- Dar... ce vei face? Vei merge maine la scoala? Crezi ca vei reusi?intreba Emmet, in secret bucuros ca putea sa ma dadaceasca si elpe mine, nu numai invers.

Numai amintirea mirosului declansa un iad in gatul meu. Nu-mi puteamimagina ce as face daca l-as simti din nou.

- Hmm... cred ca ar fi bine sa iei o pauza, spuse Jane incet. Sa-tirecapeti controlul. Sa te refaci.

- Este o idee foarte buna, i-am zis incantat. Am sa plec pentrucateva zile. Voi vedeti ce poveste inventati.

Emmet si Jasper inca erau surprinsi, cand am urcat scarile intr-ofractiune de secunda si am aruncat un teanc de haine in valiza din carede-abea despachetasem. Se pare ca sunt blestemat sa umblu pe drumuri.Am indesat si telefonul si Ipod-ul... si gata. Este o parte buna in a fivampir, din acest punct de vedere. Nu ai nevoie de pachete mari sinefolositoare pline de mancare. Am inchis nerabdator valiza si amzburat inapoi in sufragerie.Jane statea pe canapea cu un geamantan alaturi, si cu o privire senina inochii ei acoperiti de lentile de contact negre, culoarea fostilor ei ochi

umani.- Hmm, si tu unde pleci? am intrebat-o.

Te rog sa nu fie ceea ce cred eu....

- Vin cu tine, spuse ea, dandu-si ochii peste cap. Nu este evident?- Nu, nu este deloc, am spus enervat. Ce ti-a venit?- Nu esti la fel de afurisit precum pari, de altfel... si cum ma

plictisesc, m-am gandit ca mi-ar face bine un mic voiaj.

-Dar eu vreau sa fiu singur, am explicat, accentuand fiecare cuvant.


42/72

- Nu ai alta optiune, se stramba ea. Decat daca vrei sa ma enervez sisa-mi folosesc o anumita abilitate, care trezeste un anumitsentiment, nu prea placut.

Jane ma exaspereaza. Credeam ca ma uraste, si cand colo ea se ofera sa

ma intovaraseasca, singuri, intr-o calatorie de cateva zile serioase. Daracum, sentimentul este reciproc. O urasc pe Jane, sau ii urasc talentul,dar presupun ca sunt unul si acelasi.

- Bine, am oftat lung.O sa te distrezi, frate, gandi Emmet ironic.

N u ma lasa cu nebunul asta!!! se planse Jasper disperat.Am zambit, amuzat.

- Deci, presupun ca ne vedem mai tarziu.... peste vreo saptamana,cred, am spus si i-am imbratisat pe amandoi.

- Da... facu Emmet visator. O sa-mi fie dor de tine.- Va purtati de parca plec pe alta planeta, mi-am dat eu ochii peste

cap. Va fi bine, voi va veti descurca in misiune.

- Drum bun, ne ura si Jasper.Am iesit din casa, asteptand sa-si ia si Jane ramas-bun. In sfarsit, iesiratoti, iar Jane se urca in scaunul soferului din micul ei Audi. M-am asezat

si eu langa ea, iar in timp ce Jane conducea afara de pe alee, le-am facutprietenilor mei cu mana. Urma sa-mi fie dor de prostul de Emmet si deintelegatorul Jasper. Dar acum nu este timpul sa ma gandesc la asta.Am probleme mult mai mari pe cap.Cum ar fi, misiunea. Cea mai mare problema.Daca ma luam dupa gandurile si reactiile lui Alice si Rosalie Cullen, elenu aflasera nimic despre existenta secreta a vampirilor.Iar aici se incurca treaba. Daca fata, adica, Bella, nu ar fi o exceptie dela puterea mea, totul ar fi fost perfect. L-as fi sunat pe Aro, si as fi

continuat cu rutina vietii mele plictisitoare. Dar nu-i puteam citi minteaacestei fete, un lucru ce complica al naibii lucrurile.Corect ar fi sa-l anunt pe Aro ca nu-i pot auzi gandurile Bellei Swan. Si

sa-i spun si de faptul ca ea este cantareata mea.Atunci de ce nu o faceam?Lui Jasper si Emmet nu le spusesem nimic de gandurile lui Rosalie siAlice, dar oricum aflasera parerea lor despre ei. Ii rugasem pe totisa tina totul secret, ceea ce, recunosc, este cam neregulamental.Raspunsul era clar si simplu. Gandirea mea analitica incepea sa maenerveze. Sau, mai bine zis, auto-analiza nu-mi era favorabila.


43/72

Voiam s-o cunosc, sa descopar persoana ascunsa in spatele tacerii. Masimteam vinovat si enervat ca las un om sa altereze o misiune, dardecizia parca se luase de la sine. Impotriva setei si dorintei de sangele eicare o simteam si acum, in ciuda faptului ca este un obiectiv de misiune,

impotriva puternicei mele conceptii de corectitudine, in special de candsunt un Volturi, iar ultimul, dar nu cel din urma... ca sunt un Volturi,voiam sa mint si sa raman.Iar m-am enervat pe mine insumi. Nu puteam lasa un om sa mainfluenteze atat de tare, chiar daca este inconst ient . Nu era... sanatos.La fel de patetic ca marea curiozitatea fata de gandurile ei ascunse.La naiba. Ce fac dupa ce ma intorc? Ma prefac ca nimic nu se intampla?Imi pun prietenii si pe mine insumi in pericol doar pentru o fata?Ma simteam ciudat de confuz. Stiam ca este un moment cheie, cadepindea viata mea de hotararea pe care aveam s-o iau.Si n-am sovait. Da, aveam sa mint si aveam sa continui totul ca si cumnimic nu s-ar fi intamplat. Oricum, Emmet si Jasper pareau interesati deRosalie si Alice Cullen, asa ca, prin hotararea mea, le faceam si un mic...serviciu.Am oftat din greu. Decizia asta era atat de usor de respectat. Dar nu lafel de usor cum va fi sa ma controlez... Numai amintirea acelui mirosdeclansa flacarile ce imi ardeau gatul, si nu cred ca m-as putea abtine

daca ea ar fi langa mine.Si de asemenea, as trai o eternitate intr-un iad de regret dupa, incluzandsanctiunile primite pentru a rupe un tratat si pentru a omori tinta uneimisiuni. Cate obstacole. Este aproape imposibil ca lumea mea si a ei sase intersecteze.Iar din multitudinea de ganduri, vinovatia isi cerea tributul acum, si totla ce ma puteam gandi era: Cum am putut... cum de... adica, daca nu ar fifost Jasper... dar... omoram 2 oameni, tinte de misiune?Un singur om pret pentru sangele ei, nu 19 ca la inceput. Alice, obiectiv

de misiune. Am un ghinion inspaimantator. Iar daca nu ar fi fostJasper... As fi omorat-o pe Bella Swan si as fi dus-o in padure, unde i-asfi baut si ultima picatura de sange.Monstrul maraia si se zbatea de frustrare, de sete, de regret ca era atatde aproape, pe cand eu muream, la figurat, de nervi.In mine, in orice vampir, coexistau doua fiinte.Omul si monstrul.Noaptea si Ziua.Albul si Negrul.


44/72

Nu stiu inca

Documents

Imposibil capitolul 4 - Andru