Imposibil capitolul 5 - Andru

8/14/2019 Imposibil capitolul 5 - Andru

1/96

Imposibil

Fanfic

by Andru

Dragostea indelung rabd; dragostea este binevoitoare, dragostea nu

pizmuiete, nu se laud, nu se trufete. Dragostea nu se poart cu

necuviin, nu caut ale sale, nu se aprinde de mnie, nu gndete rul.

Dragostea nu cade niciodat.

(Epistola I catre Corinteni a Sfantului

Pavel, Capitolul 13, Versetele 4, 5, 8)


2/96

Prefata

Te-ai gandit vreodata cum este sa iubesti?Multi mi-au pus aceasta intrebare. Mai ales cei ca

mine, cei cu inimile inghetate. Raspundeam fara sama gandesc. Pe atunci, consideram ca tot ce sespune despre dragoste este un fel de romansiropos, o exagerare.

Pana acum.Am tresarit, auzind sunetul usor al pasilor. Se

apropiau. Cu miscari incete si cu ochi de un carmininghetat, se apropiau usor, asa cum se apropia

moartea mea. Stiam ca asa avea sa se intample.Stiam ca aveam sa mor din momentul in care amvazut-o, dar nu am sovait.Ceasul batu de sapte ori, sunetele grele atarnandin vazduhul intunecat.Am inchis ochii.

Rezumat: Edward este un puternic si respectat membru Volturi,

specializat in spionaj si infiltrare, datorita darului sau de a citi minti. Darcand Aro il trimite impreuna cu Jasper, Emmet si Jane intr-o misiune care leimplica pe fetele umane Rosalie si Alice Cullen si Isabella Swan, lucrurile secomplica. Vor reusi Bella si Edward sa fie impreuna? Sa reuseascaimposibilul?


3/96

Capitolul 1 - Nici sa nu te gandesti

E.PDV.Tavanul are 673 de crapaturi.Mi-am plimbat din nou privirea pe srmanul tavan

care nu prezenta nimic nou, delectandu-m din greu cuplictiseala. Apoi m-am rasucit pe partea cealalta, oftand,cu mainile sub cap, ceea ce cauza cateva scartaituripatului cam vechi, dar care imi placea. Eram singurulvampir din palat care avea un pat, ceea ce, recunosc, ma

face un ciudat. Pur si simplu, dupa o zi obositoare, imiplacea sa ma trantesc pe pat si sa ma odihnesc, daca nupot dormi.

Dar astazi nu fusese o zi chiar atat de obositoare.Numai doi-trei vampiri vagabonzi si un singur vampirtalentat convins sa intre in clanul nostru, clanul Volturilor.

Cateodata ma intreb cum am ajuns aici, un fel deministru sau vicerege al Volturilor. Nu gasesc un raspuns

care sa ma multumeasca. Ca toate raspunsurile, nu?Dar de aici gandurile imi aluneca pe un drum periculos.La povestea mea, care nu trezeste decat alte intrebarifara raspuns.Imi aduc aminte foarte putine din viata mea umana,scurta, sfarsita la doar 17 ani. Muream de febra spaniolaintr-un spital din anul 1918, iar unul de-ai nostri m-atransformat, dar apoi a plecat. M-a lasat singur, fara niciocunostinta despre lumea noua din care faceam acumparte. Totusi, in fata ochilor parca imi sclipesc si acumniste ochi aurii, sub un par blond... Un vegetarian caremuscase un om. Si se controlase! Am scuturat din cap,deviam de la subiect.Peste catva timp mi-am dat seama ca aveam un talent. Siunul foarte util, deoarece cand m-am intalnit cu Aro, careare o abilitate similara cu a mea, mi-a propus imediat sama alatur lor. Atunci nu prea stiam nimic despre ei. Cu

timpul, am invatat ca tot ce conta eram noi. Nu trebuia sa


4/96

lasam pe nimeni sa puna in pericol existenta noastra, avampirilor.Recunosc ca nu este vorba doar de asta. Ne place sa fimputernici, iar cu atata incredere si control in maini este

greu sa ramai cinstit. Eu stiu asta cel mai bine, care audsi cel mai insignificant lucru care le trece prin cap...Acesta este un motiv pentru care sunt un fel de...hmmm... Print al Volturilor, ca sa spun asa. Ei se tem demine, stiind faptul ca eu as putea sa dezvalui toatesecretele, si-mi considera puterea prea folositoare ca sama distruga. Cu ajutorul lui Alec si Jane, n-ar fi greu. Darcand Aro incepuse sa ma iubeasca ca pe un fiu, respectul

lor crescuse.Si aici iar gandirea mea analitica nu se impaca cu inima.Nu stiu de ce nu pot sa-i intorc sentimentele lui Aro. Pur sisimplu, nu-mi place de el. Imi aminteste de un sarpe cuclopotei.Nu l-am mai lasat de mult timp sa-mi afle gndurile prin

contact fizic, deoarece mi-e frica de ce va descoperi. Inrest, Aro era simpatic. Incercam sa ma port cu prietenie si

iubire fata de el, si se pare ca mergea din moment ce Aroparea chiar incantat.Poate am devenit un mincinos foarte bun in ultimiiaproape 100 de ani.De fiecare data cand ma uit din ansamblu la viata mea,pare perfecta. Un membru onorific al Volturilor, bogat,iubit...Dar nu degeaba am spus pare. Nu este perfecta.Intotdeauna am un sentiment ciudat, de gol, ca si cumceva imi lipseste, ceva vital. Nu pot fi fericit, cum artrebui sa fiu. Atunci imi inabus melancolia inapoi in inimainghetata si incep sa-mi enumar toate...

- Edward!N-am raspuns.

- Edward, stiu ca esti acolo, deschide!Am ignorat ciocaniturile mai departe, la fel cum faceam sicu gandurile persoanei respective.


5/96

- Eddie, daca nu raspunzi acum, sa stii ca Volvo-ul taufrumos s-ar putea sa explodeze, si ma intreb cum ti-ar pica asta la inima!

- Nu te atinge de masina mea! Si nu-mi mai spune

Eddie! am marait enervat, ridicandu-ma incet din patsi descuind usa.

Emmet arata ca intotdeauna, cu un zambet mare siprostesc pe fata. Niciodata nu ma simt ca un intrus ingandurile lui. El nu gandeste niciodata ceva care nu poatefi spus cu voce tare.

- Stii, multumesc totusi ca nu ai spart usa. Chiar nuaveam chef sa instalez una noua, i-am spus pe

jumatate in gluma pe jumatate in serios, in timp cese strecura inauntru.

Puterea lui Emmet nu era una speciala. Nu avea oabilitate psihica, ci pur si simplu o forta fizica iesita dincomun, cu care sunt sigur ca usa mea ar fi fost aschii. Elsi Felix imparteau puterea asta, dar ca si mine, Emmet nuil prea place pe nici unul din Volturi. Se ferea de Aro, darpe mine nu ma putea evita. Fusesem surprins ca cineva o

ura pe Jane atat de tare, dar m-am imprietenit cu el sichiar ne simteam bine impreuna, desi Emmet este unmare... prost.Intotdeauna cand ma gandesc la el, mintea imi aluneca sispre felul in care a fost transformat. Pe Emmet il gasiseun vampir necunoscut, in padure, pe moarte din cauzaunui urs. Il muscase si fugise. Semana atat de bine cupovestea mea, cat si situatia si reactia salvatorului.Aveam ciudatul sentiment ca era unul si acelasi.

- Hei! Eddie! Trezeste-te!Am tresarit si am incercat sa ma focalizez pe prezent.

- Emmet, nu-mi mai spune Eddie!Nickname-ul asta tampit chiar ma calca pe nervi.

- Ok, dar fii si tu atent! Vrei sa iesim putin seara asta?spuse el smecher, facandu-mi cu ochiul.

Iesitul insemna vanat la Emmet. Dar chiar nu aveam chefacum. In ultimii ani, vanam tot mai rar. Nu suportam sa

vad imaginile din mintea victimei, sa-i aud gandurile


6/96

uimite... Simteam ca-mi pierd, incet-incet, umanitatea. Sinu voiam asta. Imi doream sa fiu om cu toata puterea,ceea ce presupun ca ma ridica la gradul de extra-ciudatenie. Toti vampirii pe care ii cunosc se cred

superiori oamenilor, dar eu nu. Noi nu avem suflete. Nuavem sansa de a ajunge intr-o alta viata dupa... moartesau ce om fi facand noi, ci suntem condamnati la un eternregret.Cateodata ma simt furios impotriva misteriosului meusalvator. De ce nu m-a lasat sa mor atunci cand trebuia?

- Um, nu cred ca am chef in seara asta, Emmie, i-amspus incercand sa par ca regret, dar accentuand pe

Emmie.Emmet se ridica de pe pat, cu o expresie intredezamagire si enervare.Nu va fi usor. Am oftat in anticipatie.

- Vine si Jasper, spuse el, incercand sa fie calm. Tuniciodata nu vii. Sunt destul de sigur ca n-ai maivanat de 2 luni! Ce naiba se intampla cu tine?! Si nu-mi mai spune Emmie!!

Am pufnit. Macar acum vedea cum ma simt eu cand suntchemat cu nickname-ul ala tampit.Dar... Doua luni?Ei, nici chiar asa...

- Ai nevoie de energie. Si Aro, Caius si Marcus suntingrijorati din cauza ta. Vino sau jur ca am sa-ti bagsangele cu forta pe gat! Ai sa ajungi atat de slabitincat...

- Bine, bine, vin! i-am spus tare, intrerupandu-l plictisitdin discursul lui care se lungea mai mult decat deobicei.

Pana la urma, aveam nevoie de putin vanat, nu? Unsingur om, un criminal. Toti ma numeau in joacaCriminalul de criminali.Cred ca este al treilea lucru care ma face o ciudatenie.Stiu sa ma controlez la mirosul oamenilor, ma siantrenasem special pentru asta, ceea ce ma facea un fel

de spion al clanului. Eram trimis sa ma amestec printre


7/96

oameni si sa aflu ce mi se spunea. Desigur ca aveam unmare avantaj prin micul meu mare dar.Dar nu asta ma face ciudatenia. Ma rog, este unul dinmotive, dar faptul ca omor numai oameni care nu merita

sa traiasca si care, daca sunt lasati in viata, omoara altioameni, ma deosebeste de ceilalti. Ei nu inteleg de ce facasta.Este doar din cauza ca, pur si simplu, parca crima setransforma intr-un act de caritate cand scapi lumea de unticalos.In rest, oamenii... sunt niste fiinte interesante, dar foarteprevizibile. In toti anii acestia am auzit totul despre ei si

mai mult decat atat. Toti superficiali si...- Edward! Atunci... haide, spuse Emmet si ma trase

repede dupa el, inainte sa ma razgandesc.In sfarsit mai iese si el... La naiba, ma ingrijoreaza rau

pustiul asta. Jasper mai merge, desi am impresia ca ilcam urmeaza pe nebunul asta, dar Eddie este un ciudat.Dar un ciudat simpatic, de altfel, gandea Emmet.

- Emmet, mersi, dar nici macar in ganduri sa nu-mi

spui Eddie! i-am zis nervos in timp ce pasii nostrirepezi rasunau pe coridoarele de marmura.- Scuze, pustiule, dar gandurile nu mi le poti controla.

ranji el trantind usa grea si privind in toate partile.- Transformarea in vampir nu ti-a imbunatatit atentia,

spuse o voce amuzata de sub un copac.- Jasper!

Jasper se ridica de pe banca si se duse langa Emmet. Nuam putut sa nu observ contrastul dintre ei. Emmet erainalt, muschiulos si masiv, cu un par cret si negru, iar

Jasper era inalt si subtire, cu un par blond de ca demiere. Dar nu numai ca aparente erau opusi, ci si lacaractere. Emmet era indraznet, glumet si galagios iar

Jasper era precaut, timid, si foarte perceptiv. Banuiesc caaceasta calitate i-a dat puterea care o are acum,abilitatea de a simti si a manipula sentimentele celor din

jur. Iar povestea lui, de asemenea, era ciudat de

asemanatoare cu a noastra. Nu puteam scapa de


8/96

prostescul sentiment ca vampirul blond care incercase sa-l ajute nu era altul decat salvatorul meu si al lui Emmet.

- Hei, Edward.... spuse el putin surprins ca iesisem dincarapace, cum spunea Emmet.

- Da, stiu, am raspuns strambandu-ma la exclamatiagandita.

- Deci, unde mergem? intreba Emmet nerabdator.- Hmm, eu ma duc prin cartierele rau-famate, stiti voi

de ce... am raspuns si m-am indreptat cu vitezanormala pe o strada laturalnica.

- Stai ca vin si eu! spuse Jasper si ajunse intr-osecunda langa mine.

- Eu ma gandeam sa caut un barosan (traducere: ungrasan suculent), dar n-am chef sa stau singur, sestramba si Emmet si aparu langa mine, ranjind caintotdeauna.

Am oftat incet in tacerea care se asternuse, exceptandgandurile lor, desigur, pe care incercam sa le blochez.Iarasi ma bantuia sentimentul acela ciudat ca nimic nuavea nici un rost. Ma simteam straniu de singur, de parca

traiam intr-o lume paralela cu a celorlalti, o lume in carelocuiam numai eu.- V-ati gandit vreodata la dragoste? intreba brusc

Jasper, facandu-ma sa tresar.I-am scanat gandurile, curios sa aflu ce l-a determinat sapuna aceasta intrebare destul de delicata.

As vrea sa simt si eu asta, dar nu din partea altora. Candam trecut pe langa cuplul de langa salcie, emanau atatafericire si dragoste...Ah.Simtise dragostea dintre doi oameni. Am prins si oimagine cu cei doi, din amintirile lui.

- Recunosc ca da, spuse Emmet dupa o secunda degandire. Dar nu numai sex, ceea ce cred oamenii cainseamna, ci dragoste adevarata. Nu am intalnit penimeni pana acum care...


9/96

Emmet tacu, lasand propozitia in aer. Pe stradaintunecata, cuvintele pluteau greu in aer, lasandu-ne petoti usor surprinsi ca Emmet chiar... putea sa fie serios.

- De parca tu nu crezi la fel ca ei, il tachina Jasper

dupa un moment.Emmet ii trase un ghiont, strambandu-se.Cateodata chiar sunt curios sa aflu, cum este... Dar toatefetele pe care le-am intalnit pana acum sunt atat de...snoabe. Le pasa doar de haine si de corpul lor, gandeaEmmet mai departe, cu dezamagire.Sunt total de-acord cu tine, Emmet. Gandurile femelelorvampiri pe care le intalnisem, incluzand si fetele umane,

erau atat de superficiale si nu le interesa ceva profundsau cu adevarat frumos, ci doar aventuri de o noapte.Dar am deschis gura sa vorbesc si eu, deoarece Emmet si

Jasper ma priveau intrebator.- Nu stiu, nu m-am gandit prea mult la asta, am

recunoscut, vocea mea sunand ciudat in noapteainstelata. Cu siguranta as vrea sa am pe cineva dar...Emmet, sa stii ca aveai dreptate mai devreme.

Oricum, este aiurea sa-i auzi gandurile, ea s-arsupara. Ca in romanele alea siropoase. Am impresiaca dragostea este un sentiment supra-estimat.

- Nu cred, murmura Jasper. Sentimentul era atat deintens... Eu ma gandesc deseori la asta. As vrea sa-lsimt eu, pe propria... inima, rase el la sfarsit.

Toti trei mergeam incet pe strazile intunecoase, si iiauzeam gandind la fel ca mine, si anume ca, nu stiu dince motiv, aceasta discutie avea sa fie una pe care nuaveam s-o uitam.Mi-am ridicat privirea in sus, la stele, si am oftat.Bataile a doua inimi, una din ele accelarata si doua mintise auzeau de dupa colt.Ha! Cum tremura! Uite-o. De parca.... se auzeaugandurile unui barbat necunoscut, pline de satisfactie sianticipatie.


10/96

Nu! De ce am luat-o pe aici? Mi s-a mai spus ca nu e insiguranta. Dar trebuia sa ajung acasa, si asta era oscurtatura. Iar acum... sunt moarta!Am tresarit la gandurile disperate ale fetei care era

atacata de monstrul care nu era cu nimic mai bun decatmine. M-am simtit mai bine cand mi-am dat seama camacar aveam s-o salvez pe fata fara aparare.Sa inceapa spectacolul. Edward, esti primul, se auziragandurile lui Emmet.Am dat coltul si m-am apropiat de cei doi. Barbatul oinghesuia pe fata speriata intr-un colt in momentul in caremi-am pus mana pe umarul lui si l-am smuls de langa ea.

El zbura prin aer pe niste cutii, iar fata ma privi cu ochii eialbastri mariti de soc. Era draguta.OMG! Are ceva putere in el... Si este atat de dragut. Credca are sa-l bata mar. Poate vom fi prieteni. Nu stiu, darnumarul...Ok. Nu mai este draguta.

- Fugi, i-am spus incruntat.Reactia ei speriata nu ma dezamagi.

- Pleaca, am marait din nou.Ea se misca in sfarsit, culegandu-si poseta de jos. Iar inciuda furiei si fricii instinctive care ii umpleau gandurile,murmura in timp ce disparea pe strada principala:

- Multumesc.Max se ridica in sfarsit de pe cutiile de unde il aruncasem,si incepu sa urle injuraturi pe care nu le auzi decat pe laparcarile de camioane. Se repezi cu pumnul ridicat, dar

Jasper il prinse din spate si il tranti jos.Cine sunt astia? Puterea asta este... inumana. Si ce vorsa-mi faca! La naiba, ma sperie cum se uita la mine, ca lao cina...M-am crispat la vederea ochilor mei negri in gandurile lui,iar Jasper scoase un marait usor. I-am ascultat gandurileindurerate de frica pe care o simtea victima.

Jasper indura ceva mai rau decat mine. El simtea durerea,groaza, frica oamenilor pe care ii vana, ceea ce il


11/96

innebunea. Eu ramaneam doar cu gandurile, si nu maplang.Emmet nu prea avea probleme. Il ridica pe om in sus si seapleca deasupra gatului lui...

M-am simtit rau cand gandurile se intrerupsera, candinima nu-i mai batu. Dintr-un motiv pe care nu-lintelegeam, ma simteam enervant de trist. Vinovat.Si ca sa-mi inec gandurile, m-am lasat prada simturilor, siam devenit ceea ce incercam cu disperare sa neg, cevade care imi era frica.Am devenit un vampir insetat de sange. ***

In timp ce alergam pe strazile pustii ale Volterrei, alaturide Emmet si Jasper, inabusind viovatia care ma calca penervi, telefonul imi vibra in buzunar. Ne-am oprit, iar euam scos telefonul din buzunar sub privirile lor curioase.

- Aro, am spus incet.Nu-i de bine, frate, gandi Emmet.Sper ca n-am dat de belea.Jasper se ingrijora si el.Soneria incepea sa ma enerveze, asa ca am apasat pe

buton si am dus telefonul la ureche.- Edward! Unde sunteti? comanda vocea melodioasa a

lui Aro, dar de data asta, amabilitatea lui obisnuitainlocuita cu reflexii de manie.

- Am iesit putin in oras.- Sper ca n-ati vanat. Stii ca este interzis...- Stiu Aro. Ma crezi in stare de neascultare? Stii cat te

respect...am spus mieros. Pur si simplu ne plictiseamin palat, asa ca i-am luat pe Jasper si Emmet la oplimbare.

- Tocmai acum v-ati dus toti trei, mormai el. Ei bine,am nevoie sa veniti in momentul asta acasa. Am omisiune importanta sa va dau, mai spuse el siinchise.

Oftand, am inchis si eu, si am indesat telefonul inapoi injacheta.

- Eh, nu este chiar atat de interzis. Doar tu esti... Seful

nr. 2, nu?! Daca tu ai facut-o... murmura Emmet.


12/96

- Nu te ingrijora Emmet. Voi sa stati cat mai departede el. Sa nu va atinga, priceput? Stiti ca Aro, candam intrat in clan, a promis ca nu ne va citi ganduriledecat cu acordul nostru, iar dupa cate stiu eu, se tine

de cuvant, i-am linistit in timp ce ne reluam goana.- Ma intreb ce misiune este, spuse si Jasper

deschizand usa grea.- Nu stiu. Probabil alta chestie de spionaj, am spus

dand din umeri plictisit.- Dar vrea sa ne trimita pe toti trei! zise Emmet

ridicand o sparnceana in timp ce ne puneammantiile.

- Cu atat mai bine, am replicat in soapta.Ne apropiam de biroul sau resedinta lui Aro. Ne-am facutniste mutre serioase si am intrat, cu privirile in pamant.

- Ce voiai sa ne comunici, stapane? am intrebat pe unton usor interesat, pe cand le scanam ingrijoratgandurile.

Oh doamne. Plictiseala are sa ma omoare intr-o zi, dacaeste posibil...

Marcus, te inteleg mai mult decat poti crede.Este chiar periculos, cred. Trebuie distrusi toti. Dar nusuntem siguri daca stie, in memoria vampirului vagabondde astazi nu parea ca fata sa constientizeze.... Aro incaintorcea problema pe toate fetele.Cateodata Aro ma enerveaza. Imediat ce a vazut un omlanga cativa vampiri imediat ei sunt implicati. Ma indoiamca lui Aro ii va place in mod deosebit acest comentariu allui Caius cand il va atinge pentru a-i afla gandurile.

- Oh. Buna Edward, Jasper, Emmet, spuse Aroridicandu-si chipul din cartile de pe masa bogatsculptata. Va trimt intr-o misiune de verificare. Inamintirile unui vampir nomad, cel de astazi, am gasitmai multe amintiri cu partenerii Cullen, Esme siCarlisle, impreuna, in aceeasi casa, cu trei feteumane. Ele nu pareau speriate, dar suspectam ca elestiu ceva. Vreau ca voi trei si Jane sa mergeti acolo si

sa rezolvati aceasta problema.


13/96

La naiba, la naiba, la naiba! Nu vreau sa ma duc cu Jane.O urasc!Emmet striga cu atata intensitate in gandurile sale de mamiram ca nu se auzea in tot palatul.

Of, nu cu Jane, te rog. Chiar nu imi place de ea, Jasperavea ganduri mai putin violente, daca pot sa spun asa.Si oricum, recunosc ca sunt de partea lui Emmet.La naiba, la naiba, la naiba!Nu-mi place deloc de Jane. Este invidioasa deoarece i-amluat locul de favorita a lui Aro. Ea avea o abilitate foarteputernica, putea sa te faca sa simti durere, la propriu, unfel de antiteza a talentului lui Alec, geamanul ei, care iti

taia toate simturile. Dar, desigur, era doar o iluzie amintii. Si sincer, talentul i se potrivea, asa cum era ea,mica de statura si cu ochii aceia cruzi.

Jane isi facu aparitia din spatele lui Marcus, zambind usor.Dar era doar de fatada.Nu-mi place de astia trei deloc. Mai ales de ciudatul deEdward. Ma indoiesc ca voi putea sa lucrez cum trebuiecu ei. Dar macar, poate am sa pot sa-l fac pe Edward sa

regrete anumite lucruri cu o anumita putere de-a mea...- Desigur, stapane, am raspuns toti patru in cor.

I-am aruncat lui Jane o privire nu chiar prietenoasa.- De ce te uiti asa, Edward? intreba Aro, interesat.- Jane spera anumite lucruri care nu cred ca au sa ma

faca sa ma simt bine, am spus, buzele curbandumi-se intr-un zambet siret.

- Vai, Jane draga! Sa nu faci asa ceva, te rog! Stii cat ilstimez pe Edward. Sper sa va intelegeti.

Vocea lui Aro era plina de candoare si surpriza. Era ciudatsa-i auzi gandurile. Desi pare ca se preface, Aro este pe

jumatate sincer cand face pe candidul si bunul Aro. Doarca viclenia a luat controlul asupra impulselor care seputeau considera, ma rog, stiti voi, benefice pentruoameni.

Jane dadu din cap, fulgerandu-ma cu o privire furioasa intimp ce incerca sa-si controleze gandurile.


14/96

- Locatia este Forks. Veti pleca peste 2 ore, la ora 6dimineata. Povestea oficiala este ca parintii vostrisunt plecati si ati fost trimisi sa locuiti in casa unuiunchi mort. Va inscrieti la liceu si faceti tot posibilul

sa va apropiati de Rosalie si Alice Cullen, cat si deBella Swan, spuse Caius pe un ton de parca citeastirile.

- Nu sunt in relatii de rudenie? am intrebat,ascunzandu-mi surpriza.

- Nu. Esme si Carlisle Cullen le-au adoptat pe feteleumane orfane Rosalie si Alice la o varsta frageda, darfara sa anunte pe nimeni sau sa le transforme. Ne

este teama ca ele stiu despre natura parintilor lor, iaraceasta inseamna ca sunt o amenintare si trebuie oritransformate, ori eliminate. Bella Swan este oprietena de-a lor foarte intima, aproape ca o fiica,dar care are parintii ei si nu a putut fi adoptata.

Trebuie sa va dati seama daca ele stiu. In cazul unuiraspuns pozitiv, ne sunati iar noi va vom dainstructiuni in continuare. Daca nu stiu, de

asemenea, ne sunati iar noi vom face ce credem decuviinta, termina Marcus cu un oftat plictisit.- Duceti-va sa impachetati. Va rog sa treceti pe la mine

inainte de a pleca, zise Aro dulce si ne facu cu mana.Toti patru am mers tacuti pe coridoarele de piatra, in pasnormal. Jane inca nu se impacase cu gandul ca urma savina cu noi trei, si imi adresa tot felul de insulte, enervatade darul meu stupid,

Jasper si Emmet se gandeau ca va fi o aventurainteresanta.Eu nu prea eram de acord. Uram sa fac liceul, din nou sidin nou, iar acum, trebuia sa incerc sa ma apropii deniste...Am tremurat la gandul de niste fete vopsite si machiatecu un strat de 10 cm care radeau si si susoteau in timp ceeu faceam pe prostul.Ne-am despartit fiecare la camerele noastre, tot fara

niciun cuvant.


15/96

La vederea camerei pe care aveam s-o parasesc incurand, ma apuca un fel de tristete. Nu voiam sa plec.Era o camera simpla, cu multe carti si CD-uri de muzica.Cu un pian si un pat... de care avea sa-mi fie dor.

Oftand, mi-am aruncat fara sa ma uit prea bine hainele invaliza, si am ingramadit si CD-urile si cateva carti in alta.Am mai adaugat Ipod-ul si cateva obiecte personale si...

Ta-daa! am terminat. In 10 minute.M-am trantit pe pat, si l-am lasat pe Debussy sa-mi umplecele 2 ore de plictiseala care ma asteptau ca brateledeschise. ***

Cand in sfarsit am deschis ochii, evadand din vrajamuzicii, si m-am uitat la ceas...

- La naiba!Era ora 6 si un sfert dimineata! Trebuia sa fiu acolo acum15 minute!Mi-am aruncat mantia neagra peste hainele de pe mine(noroc ca aveam pantofii pusi) si mi-am tras valizele,izbind incet usa cu piciorul.

Se pare ca toti ma urasc.Usa era incuiata. Am tras un picior usii de se deschise cuun pocnet puternic. Noroc ca s-a stricat numai broasca. Sieu care il criticam pe Emmet de violenta excesiva.Intr-o secunda am ajuns in biroul lui Aro. Jasper si Emmetma privira usurati, iar Jane surase aroganta.Si te mai crezi asa destept?M-am strambat.

- Iarta-ma stapane. Ascultam muzica si nu am obervatcat de repede trece timpul, am spus facand o mutraspasita.

Aro ma privea putin rece.- Sper ca este ultima data, spuse el.

Oricum, nu era suparat chiar asa de tare. Cateodata esteutil sa citesti ganduri. Stii intotdeauna ce sa faci sau saspui.

- Cu siguranta, stapane, am raspuns.


16/96

- Poftim cheile de la casa din Forks. Plecati cu avionulla 6:45. Aici aveti acte de care aveti nevoie, spuseAro impaciuitor de la biroul lui si intinzandu-mi unplic plin de hartii.

- Multumim, am raspuns in cor.- Va doresc un voiaj placut, spusera in cor la randul lor

Marcus, Caius si Aro.- Sa ne vedem cu bine, spuse Jane.

O sa-mi fie dor de Edward. Un tanar atat de... Of, Edward,oricat de folositoare este puterea ta, trebuie sa recunoscca este enervanta cateodata, gandi Aro zambind mentalin timp ce ieseam din sala grandioasa.

Of, Eddie, ahhhh, vreau sa spun Edward, se balbai Emmetin gand cand imi vazu privirea ucigatoare, ai ajuns exactla timp. Marcus incepea sa aiba o expresie nu preafavorabila pentru tine.Edward, ai ajuns la timp. Incepea sa-mi fie frica ca nu veimai prinde avionul, gandi Jasper amuzat.Sper ca macar sunt niste fete dragute. Macar sa am cucine vorbi. La ce s-a gandit Aro cand m-a trimis in

misiune cu trei baieti?!Jane inca nu se impacase cu situatia. Nu ne vorbi delocnici in masina, nici in avion. Emmet si Jasper pariau infata TV-ului dinauntru, la care era un meci, ceva ce malasa rece, iar Jane citea langa mine.Stiam ca Jasper nu statea excelent cu auto-controlul, darcum fusese antrenat destul de bine nu parea sa aibaprobleme cu mirosul oamenilor de pe scaune. Emmet eracam in aceeasi situatie. Eu sunt mandru cateodata,recunosc, de a avea aceasta capacitate de auto-controlmai ridicata.Asta se datora si pentru ca, la inceput, ma hranisem cusange de animale. Dar dupa ce am intrat in clanulVolturilor, nu a mai fost necesar, iar cum vanam rar sinumai oameni rai...Pe cine pacalesc. Inca ma simt vinovat de toate mortilepe care le-am pricinuit. Dar nu-mi dau seama cu

exactitate de ce. Este natura mea sa fac asta. Fac asta de


17/96

aproape 90 de ani. Atunci, de ce trebuia sa fiu ciudatul cumustrari de constiinta?!Oftand, mi-am pus castile la urechi si m-am cufundat inmelodii de Paramore, care imi exprimau sentimentele din

acest moment foarte bine.Jane se foia langa mine, enervata de ghinionul pe care ilavea. La fel eram si eu, sincer. De ce s-a nimerit ea cumine si Jasper si Emmet?Nu-i corect.Dar cand in sfarsit am ajuns in Washington, am incercatcu disperare sa blochez toate gandurile fetelor dinaeroport. Mi-am luat bagajele repede si am tulit-o inainte,

lasandu-i pe Jasper si Emmet razand.Afara ne astepta o masina. Trebuie sa recunosc, Aro esteun organizator impecabil. Ne-am urcat in masina, eulanga soferul morocanos, si am lasat plictiseala si dorintasomnului sa ma cuprinda.Dar am deschis ochii chiar cand intram in Forks. Nu stiamnimic despre acest oras, asa ca toti patru l-am studiat cuuimire... si incantare.

Era ploios si verde. Ploua si ploua, si iar ploua. Fara pic desoare. Un loc perfect pentru vampiri. Carlisle si EsmeCullen au gusturi foarte utile.Dar era putin ciudat, atat de verde si tacut, atat de diferitde Italia, in care trebuia sa stam in palat mai tot timpuldaca nu voiam sa le dam oamenilor un atac de cord lavederea unor oameni stralucitori mergand pe strada. Amchicotit putin gandindu-ma la reactia lor.Masina opri in fata unei case incapatoare si frumoase, cuferestre mari.Am coborat toti si i-am multumit soferului, care neraspunse cu alte cateva mormaituri. Si cand te gandestica motivul starii lui proaste era din cauza ca sotia lui nu-ifacuse cafeaua cum trebuie in dimineata asta...

- Wow, scoase Jane in sfarsit un cuvant.- Dublu wow, spuse Jasper, privind in jur.- Triplu wow, spuse Emmet razand.


18/96

- Cvartuplu wow, am spus si eu, examinand ciudatuloras verde.

- Ce-ai spus? intreba Emmet uimit.- Cvartuplu, inseamna de patru ori, am spus dandu-mi

ochii peste cap si descuind usa casei.Am pasit toti inauntru, cercetand cu privirea sufragerialarga si mobilata cu stil.

- E super, spuse Jane.- Dap, fu de acord Emmet.- Hai sa ne vedem camerele, am propus eu.

Dadura tacuti din cap si am urcat scarile. Erau patru usialiniate in fata noastra.

Aro este un geniu, gandi Jane cand deschise prima usa sidadu peste o camera in care domina culoare bej si auriu,in stilul blanii de tigru.

- Ai dreptate, i-am spus.Ea se uita urat, dar nu rezista mult si navali in camera,deschizand dulapurile si indesand haine din greu.Oftand, am deschis a doua usa.

- Asta cu siguranta este camera mea, striga Emmet

vesel si sari pe canapeaua rosie, mare si flexibila.Camera avea si un TV foarte mare, jocuri video, aparatede gimnastica, culori tipatoare... ce mai, visul lui Emmetdevenit realitate.L-am lasat sa sara ca un copil mic prin camera si ne-amindreptat spre a treia usa. Jasper o deschise si am privitcuriosi inauntru.Pe pereti era o culoare frumoasa de albastru, pe birou uncalculator, o canapea in culori pale...

- Definitiv camera mea, pufni Jasper si isi tari bagajeleinauntru.

Oftand pentru a mia oara in aceeasi zi, am deschis ultimausa, camera mea.Aro chiareste un geniu.Peretii erau albi, de care atarnau picturi din natura, foartefrumoase. Un sistem audiu hiper-mega-extra-super, douabirouri, unul cu calculator, rafturi multe pentru CD-uri, un

pian... si un pat.


19/96

Mai ca-mi venea sa sar in sus ca Emmet.Mi-am aruncat rapid hainele in dulapul mic (stia el ca nuam haine asa de multe), am scos teancurile de CD-uri dinvaliza si le-am asezat frumos pe rafturi, mi-am pus

lucrurile prin sertare si...Logic, m-am prabusit in pat.Dar n-aveam sa stau acolo pentru mult timp.

- EDDIEE!!Emmet dadu buzna la mine in camera, fericit ca un copilde Craciun.

- Este super tare la mine! La tine...Se intrerupse uitandu-se in jur.

Wow.- Este exact pe gustul tau, traduse el afirmatia din

ganduri.- Stiu, imi place la nebunie, am zambit eu de pe pat,

incercand sa ignor un anumit nickname....Vorba lui Jane, wow din nou. Are si pat?! Edward esteserios deranjat.

- Nu sunt, m-am aparat facand pe suparatul.

- Hei baieti, aparu si Jasper zambitor, asezandu-se pecanapea. Pur si simplu imi ador camera. Aro a facut otreaba super cu aranjatul, trebuie sa-i multumim.

- Dap, spuse Emmet, privind pe geamul larg sprepadurea verde si frumoasa.

Si ca sa nu ramanem incompleti, pe usa aparu si Jane. Eraatat de scunda in comparatie cu Emmet.

- Wow, e tare si la tine, Edward, comenta ea amabila.Amabila? Ce-a patit Jane?Sper ca surpriza nu mi se citeste pe fata.

- Nu stiam ca tu canti la pian, adauga ea zarind pianuldin colt.

- Ohoho, striga Emmet, razand zgomotos. Neaparattrebuie sa-l asculti. Canta incredibil, si isi scriepropriile compozitii!

Oh, Emmet am sa te omor....Usor, frate, ma avertiza el prin ganduri, nu te uita asa la

mine. Ce am facut?


20/96

Asta fu ultima picatura.- Ce ai facut??! Asta intrebi? Pai, sa vedem, imi spui

Eddie, dai buzna la mine in camera si ii spui luiJane... am marait la el, nervos.

Jasper incepu sa rada, trimitandu-mi valuri de calm.Te enervezi atat de usor, gandi el.

- O sa trebuiasca sa-mi canti intr-o zi, facu Jane senina,ignorand mica mea iesire. Acum trebuie sa nepregatim pentru scoala, cu carti si caiete etc, spuseea, parand bucuroasa in legatura cu asta.

- N-am niciun chef, ofta Jasper.- Nu mai spun de mine, facu Emmet cu ochii lui

rosiatici plini de groaza la gandul de cumparaturi.- Poate mai tarziu? am intrebat eu dornic.- Lenesilor, se stramba ea. Ma voi duce eu si voi

cumpara si pentru voi.- Multumiiiim, am spus noi in cor.

Jane disparu si peste cateva secunde i-am auzit masinapornind.M-am intors spre cei doi.

- Serios, ce s-a intamplat cu ea? am intrebat ironic.- Putina simpatie nu strica, zambi Jasper. Am facut-o

sa se poarte mai... frumos.Emmet rase.

- Tare! Oricum n-as vrea sa traiesc cu o scorpie subacelasi acoperis.

Folositoare putere empatia asta.- Ok, eu cred ca ma duc sa ma bucur de niste jocuri

video super, spuse Emmet si se ridica de pe pat.Poate nu e chiar asa de ciudat. Pana la urma, am sa-miiau si eu un pat.

- Bravo, Emmet! am inceput eu sa rad.El doar isi dadu ochii peste cap.Cititor enervant de minti, gandi el sarcastic in timp cefugea la el in camera.

- Cred ca ma duc si eu, spuse Jasper privind in jos, maasteapta o multime de carti.

- Nici o problema, am raspuns.


21/96

Si asa am ramas singur cu dragul meu pian.M-am asezat in fata lui, plimbandu-mi usor mainile peclape. Era perfect acordat. Am inceput un cantec cu otema familiara, plictiseala.

Si in timp ce melodia se precipita, ma gandeam tot maimult la misiune, la fetele pe care trebuie sa le verificam.Nu stiu de ce, dar aveam un sentiment bun in legatura cutoata tarasenia.Dar am oftat cand m-am gandit la chinurile ce maasteptau maine.Liceul.Dar nu numai liceul, ci prima zi de liceu.

Maine va fi o zi lunga.

Capitolul 2 Mia cantante

- Oh, haide odata Edward. Pune-ti lentilele alea decontact mai repede, vom intarzia, se auzi voceaascutita a lui Jane de la intrare.

- Imediat, am raspuns absent.M-am uitat din nou in oglinda, privindu-mi imagineacompleta.Culoarea de verde a lentilelor de contact eraasemanatoare cu culoarea ochilor mei umani, caci ocautasem incapatanat prin toate nuantele de verde de lamagazin, si cand ma uitam in oglinda, vedeam ceea cear fi trebuit sa fiu. Exceptand paloarea de creta sifrumusetea inumana. Pe sub lentilele si negarea proprieinaturi, eram tot un monstru. Am ridicat incet mana si ampus-o pe sticla rece, in loc de a o sparge, un impuls ciudatsi prostesc...Dar am pufnit la vederea parului meu de o culoareciudata de bronz, care orice ii faceam, statea ciufulit ca o

capita de fan.


22/96

Un junghi de durere ma strafulgera brusc, si am scapatun geamat.

- Jane, te spun lui Aro! m-am plans in timp ce imi luamrucsacul si ma indreptam spre usa.

- Da, bebelusul mic ma spune lui taticu , facu earazand.

- Hai Edward, spuse Emmet.Puteam sa spun ca era destul de nerabdator sa leintalneasca pe tintele noastre. Desi Emmet este unprofesionist, cateodata lasa sentimentele proprii saaltereze importanta unei misiuni.Am mormait pe sub barba in timp ce ma asezam in

scaunul soferului din Volvo-ul meu argintiu, si porneammotorul. Ca de obicei, am depasit limita vitezei in timp ceconduceam spre Iadul Forks. Intr-un oras atat de mic nicinu aveam nevoie de harta ca sa gasesc liceul. Si privit dinansamblu, asa verde si cetos, totusi este un oras frumos.Am parcat langa o camioneta Chevy rosie, batrana decand lumea. Am pufnit la o asemenea masina. De fapt,cam toate masinile din parcare erau de genul. A mea

iesea in evidenta, dar nu aveam de gand sa renunt lamasina mea pentru asta. Ma intreb ce reactie vor avea laJeepul lui Emmet si Audi-ul lui Jane.Imediat ce am iesit din Volvo, toate privirile se focalizarape noi, dar eu nu le-am intors si am cercetat liceul. Ocolectie de case asortate, din caramizi de culoarecastanie, acoperita de copaci. In caz de expunere, risculnu e mare si se poate iesi usor...

Jasper imi trase un ghiont. Mi-am amintit ca eramextraterestri pentru o zi. Bun lucru ca nu vanasem preamult, iar ochii ne erau usor rosii, si nu se observau dedupa lentile. Daca erau rosii complet, ar fi distrus lentilelein trei ore.M-am pregatit pentru ce urma, luand o gura de aer si...Ce dragut este cel cu ochii verzi!!Mama cat este de frumos. Trebuie neaparat sa-i daunumarul meu.

Ce ochi albastri are blondul!


23/96

Cel blond este si el dragut, dar nu l-as compara curoscatul...Roscatul? Va rog! Nu ma jigniti!Wow, cred ca cel masiv este campion de box sau ceva

de genul... Roscatul ma face sa ma topesc..., facu o fata scunda sicu un par salbatic.Sper ca o sa ma prezinte cineva la toti Cel brunet estemuschiulooos. Il ador. E atat de sweet...Fata cu par blond-castaniu pare foarte draguta. Am savreau sa ma imprietenesc cu ea.Cred ca ala il bate pe Mike in 2 secunde, gandea un

baiat de langa un Ford ruginit.Cea cu ochii negri ma da pe spate.Fetele sunt proaste, mie nu mi se pare ca sunt draguti,sunt prea... perfecti. Cu siguranta au facut operatiiestetice..., gandea un baiat cu o fata ca de bebelus ce separea sa fie Mike cel invidiat.Am pufnit. Cate explicatii puteau gasi oamenii ca sa sesimta mai bine.

Sper sa aiba vreo ora cu mine...Am alungat toata vorbaria prosteasca din capul meu,inainte ca superficialitatea si prostia sa ma innebuneasca.Am grabit pasul spre secretariat, lasandu-i pe Jasper siEmmet sa se amuze din nou de ura mea fata de atentieexcesiva.In sfarsit, am intrat in camera mica si calda. Mirosulfemeii plutea in aer, facandu-l pe Jasper sa se incordezeusor, si am vazut cum gandurile ii alunecau spre lucruricam neplacute pentru secretara. I-am tras un ghiont.

- Scuze, murmura el rusinat.Ura cand trebuia sa fie dadacit.

- Buna ziua, spuse Jane amabila. Noi suntem Jane,Emmet, Jasper si Edward. Suntem elevii noi aici.

Trebuie sa-i multumesc lui Aro ca a trecut actele penumele meu, desi eu fiind seful misiunii, este putin logic.Ochii mici si caprui ai femeii ne privira pe rand, marindu-

se.


24/96

Doamne, sunt atat de frumosi. Decupati din Weekly. Maiales Edward. Dar este prea tanar, revino-ti!Aproape mi-am dat ochii peste cap.

- Oh, salut, copii. Eu sunt Doamna Cope. Sper ca va

place aici. Poftiti orarele voastre si 4 harti ca sa vaputeti orienta. Si aici sunt formularele pe care trebuiesa mi le predati la sfarsitul zilei dupa ce fiecareprofesor le semneaza, spuse ea in timp ce ii inmanalui Jane o multime de hartii.

Ne sublinie pe harta traseul, spuse cateva scurtaturi, iarla sfarsit ne ura o zi buna la liceul Forks.De parca eu as putea avea o zi buna intr-un liceu.

Dupa ce am iesit din secretariat, sunt sigur ca nu maiaveau mult si privirile ne gaureau, iar ochii posesorilorcadeau din orbite, de atat holbat. Cat de tipic oraselormici ca Forks.

- Hei, tu ce ai acum? intreba Emmet dupa ce isi studieorarul.

- Um, Engleza, am spus dupa ce mi l-am verificat sieu.

Te rog sa nu aiba si Jane, te rog sa nu aiba si Jane, te rogsa nu aiba si Jane....- Ce coincidenta! Asta am si eu, zambi Emmet, in timp

ce mie imi venea sa-i sar de gat.- Se pare ca trebuie sa va duceti in cladirea numarul 3,

spuse Jane dandu-mi o harta din cele patru.- Mersi Jane. La revedere! i-am salutat pe cei doi care

aveau Trigonometria impreuna.Am chicotit usor. Jane si Jasper au ora impreuna. Daca

Jasper nu ar fi avut abilitatea lui extrem de utila, nu credca ar supravietui.

- Pa, spuse Jasper facand o mutra de martir.Dupa ce ei se indepartara, Emmet si eu am inceput saradem.

- Trebuie neaparat sa aflam cu a decurs ora lorimpreuna, spuse Emmet printre chicote.

- Da, dar ai vazut ce fata a avut Jasper?


25/96

Razand veseli, ne-am indreptat spre cladirea nr. 3,ignorand toate gandurile si privirile. Dar pe sub veseliadebordanta, recunosc ca si eu ma simteam nerabdator saintalnesc obiectivele misiunii.

Cand am intrat in clasa, la toti elevii le pica guradeschisa. Gandurile fetelor erau dejaprea posesive, si mamiram cum de nu isi frang gaturile ca sa ne vada dinbanca din spate, in care ne dusesem dupa ce ii dadusemformularul Domnului Mason, fara alte prostii despreprezentari.Lista de lecturi nu este grea deloc. Desi pun pariu caEmmet imi va cere o copie a rezumatelor.

- Edward!- Da, am raspuns pe un ton prea jos pentru urechile

umane.- Ca un prieten bun ce-mi esti, imi vei imprumuta si

mie rezumatele, nu? spuse Emmet facand o mutrade catelus.

Imi scapa un chicotit. Emmet este atat de previzibil.- Mai vedem, i-am soptit deschizand cartile din care nu

aveam sa aflu nimic nou.In timp ce profesorul palavragea despre importantalecturii, Emmet ma implora sa accept prin ganduri, si altemetode, mai putin pasnice, folosite de obicei in wrestling.Dar nu m-am dat batut si m-am incapatanat mai departein raspunsul negativ.Cand in sfarsit se suna, am tasnit amandoi din banca, cuviteza umana, desigur, inainte sa ne atace toata clasa.Cand am iesit afara, ploua. Emmet deschise umbrela,renuntand la cicaleala, iar eu m-am uitat pe orar.

- Spaniola, am oftat.- Trigonometrie, ofta si el la randul lui.- Ne vedem mai tarziu atunci, i-am spus si am impartit

formularele si hartile.- Pa, spuse el si o lua in alta directie.

M-am uitat din nou pe harta si am luat-o spre dreapta,pregatindu-ma de plictiseala. Stiam Spaniola la perfectie,

iar in mintea mea deja se ridica optiunea chiulitului.


26/96

Ei, nu chiar din prima zi, Edward!- Hei, salut, esti unul din elevii noi, nu? se auzi vocea

unui baiat zambitor de langa mine.- Da. Eu sunt Edward Masen, am spus politicos,

strangandu-i mana.Sunt destul de sigur ca multa lume merge in spatelenostru doar ca sa auda conversatia.

- Mike, spuse el. Imi pare bine sa te cunosc.Nu-mi pare chiar asa de bine. Ce naiba vad fetele la el siceilalti? Sunt ciudat de... perfecti. Acum serios, chirurgieestetica?! Dar popularitatea merita sacrificii, cred.Gandurile ii erau o totala antiteza fata de purtarea si

cuvintele lui prietenoase. Iar faptul ca vorbea cu minedoar ca sa se bucure de popularitatea nedorita care oaveam nu ma facea sa-l plac mai mult.

- Deci, ce ora ai acum? intreba el mai departe.- Spaniola.- Oh, pacat, eu am Engleza. Dar Jessica are Spaniola,

ea ar putea sa-ti mai arate locurile pe aici.In timp ce Mike vorbea, fata aceea scunda si cu un par

salbatic aparu din spatele nostru cu un zambet urias.- Salut, sunt Jessica, spuse ea intinzand mana.- Edward, am raspuns rece, o reactie la gandurile ei.- Hmm, eu am Istorie, spuse Mike, jucand parere de

rau. Este in partea cealalta, sper ca ne vedem maitarziu, continua el zambitor si se indrepta in altadirectie, facandu-ne cu mana.

- Pa, am spus si eu, enervat de toata mascarada.- Deci, de unde v-ati mutat? incepu Jessica

vanatoarea.- Um... din Chicago, am raspuns, privind stropii de

ploaie starnind cercuri in baltile de pe asfalt, sicontand pe inspiratia de moment.

- Da? Ce tare, facu ea, subtil dandu-mi o invitatie sacontinui.

- Parintii nostri sunt plecati in strainatate si pana candse intorc, locuim aici in casa unui unchi care a murit,

am explicat plictisit.


27/96

Ea dadu din cap.Doamne, are niste ochi atat de frumosi... Si un par. O sa-ifiu recunoscatoare lui Mike o mie de ani ca m-a

prezentat. Edward nu....

Am blocat palavrageala fara sens inainte sa innebunescde tot. Dar din fericire pentru mine, am ajuns in sfarsit inclasa, unde ea isi lua locul obisnuit si incepu sachicoteasca langa o alta fata care nu parea sa-i deaatentie. M-am prezentat in fata tuturor elevilor (te urascDoamna Goff!) si m-am dus in spatele clasei, din noupovestea cu holbatul repetandu-se.Cam asa trecura si Trigonometria si Sportul. Cred ca am

facut cunostinta cu jumatate din scoala, si nu mai aveammult si imi venea s-o iau la fuga de atata vorbarie sitrivialitate. La modul serios, innebuneam. Si ma indoiescca este bine sa innebunesti un vampir. Mai ales fetele...Cred ca am refuzat cateva duzini de intalniri. Voiamliniste! De ce nu ma lasau in pace? Discretia si izolareasunt importante intr-o misiune, nu?Cand in sfarsit m-am intalnit cu Jasper, Emmet si Jane

eram epuizat. Ei nu pareau sa fi avut probleme cuatentia. Desigur, ei nu vedeau fanteziile populatieifeminine la vederea noastra, ca mine. De fapt, lor chiar leplacuse. Cand imi vazura mutra, incepura din nou sarada.

Jasper isi folosi abilitatea si ma calma, ceva de careaveam nevoie. Ce m-as face fara Jasper.Cand am intrat in cantina, era plin. Dupa ce ne-am luatputina mancare care urma sa se intoarca neatinsa, ne-amasezat la o masa izolata. Eu i-am obligat s-o faca, cacichiar ma saturasem de toate privirile si gandurile sisusotelile...Incet Edward, gandi Jasper.Dar logic ca ghinionul meu a trebuit sa fie complet, si lamasa se asezara Mike, Taylor, Eric si inca un grup de fetecare chicoteau si se foiau de parca aveau serpi subscaune. Emmet, Jane, si Jasper incepura sa discute, si

desi aveau cateva probleme cu mirosul, se lasara prinsi in


28/96


29/96

parea sa-i acorde destula protectie pentru lumeainconjuratoare.

- Mda, si cum spuneam, m-a dezamagit sa...trancanea Jessica.

- Cine sunt ele? intreba Jasper brusc.Toti se intoarsera si se holbara la cele trei fete.

- Oh, blonda este Rosalie Cullen, cea mica si brunetaeste Alice Cullen, iar cealalta este Bella Swan. Suntcam ciudate, se stramba Jessica, suparata deintrerupere.

Alice, facu Jasper.Rosalie i se potriveste de minune. Nu-mi vine sa cred ca

se aude inima si respiratia ei de la masa aceea. Edward,asculta, poti sa-mi faci o favoare si sa afli ce gandesteblonda?, gandi Emmet.Dar nu eram atent la el in acel moment.Ceea ce ma mira pe mine era faptul ca nu se hlizeau, nuchicoteau, nu radeau si nu erau machiate aproape deloc,plus ca aveau niste haine simple dar elegante. Astadefinitiv era ceva care mie imi atrage atentia. Dar am

revenit la realitate, si i-am adus si pe altii.Le-am tras doua ghionturi lui Jasper si Emmet.Ma privira intrebator, neraspunzand intrebarii lui Mike.

- Hei, ce-ati patit? am mormai incet printre dinti. Elesunt motivul pentru care am venit aici. Misiunea, vaamintiti?

Aaah, am uitat. Ce bine. Macar o sa am sansa sa maapropii de ea... gandea Emmet visator.Cu atat mai bine. Suntem obligati sa le cunoastem. Esteciudat ca un om mi-a captat interesul asa deodata....gandea si Jasper privind-o pe cea mica, Alice.Este enervant. Entuziasmul lor este atat de previzibil. Casi cum i-ai arata unui copil o jucarie stralucitoare.Recunosc, toti trei sunt super draguti, dar asta nu este unmotiv sa salivezi asa in public. Hmmm...blondul cu ochialbastri pare sa fie foarte sensibil. Si e foarte frumos.Ups, se uita la noi....


30/96

Nu cred ca am sa-i spun lui Jasper gandurile lui Alice. L-arfi distras de la obiectiv, si ca sa-l las pe expertul spionEdward deoparte, mi-era si putin simpatica. Ca persoana,nu in alte sensuri.

Sper ca nu mi s-a deranjat parul. Nou-venitii sunt foartefrumosi, si as vrea sa ma imprietensc cu fata. Si nu mai fisnoaba Rosalie, recunoaste ca cel masiv si cu parul creteste exact pe gustul tau. Este chiar dragut. La naiba, seuita incoace. Admir tavanul, eu nu ma uit la el...Imi veni sa rad. Rosalie era amuzanta, dar n-am sa-i spunlui Emmet nimic, din acelasi motive. Am ascultat cuatentie sa aflu si gandurile Bellei Swan. Cealalta tinta.

Dar n-am auzit nicio soapta.Ce ciudat. Fata s-a mutat?M-am uitat in directia ei, nelinistit. Statea chiar acolounde statea si inainte, si desi ochii ei caprui, clari,reflectau plictiseala si un fel de nervozitate, nu puteam saaud nimic. Doar liniste.

Tulburarea crestea. Era ceva in neregula cu mine? Masimteam la fel ca intotdeauna. Am ascultat mai

concentrat, iar toate vocile pe care le blocasem incepurasa-mi urle in cap. Sute de voci, care nu vorbeau decat denoi.

- Hei, Bella, nu te mai holba asa la nou-veniti, se auzivocea amuzata a lui Rosalie.

Pastrandu-mi privirea pe perete, am privit expresia feteiprin gandurile lui Rosalie Cullen.Se uita la mine cu ochii ei mari, intrebatori. Reactiile i seciteau usor pe fata, admiratie, surprindere, si acum jena,ca a fost prinsa uitandu-se la un strain. Un roz apetisant iicolora obrajii in timp ce privea in jos.

- Dar si tu o faci, se auzi voce moale si calda, caresuna ca un clopotel, dar stiam ca era din cauza caascultam eu cu prea mare atentie.

Atunci mi-am pierdut orice speranta. De obicei, gandurileoamenilor aveau acelasi ton cu vocea lor fizica. Dar glasulacesta clar nu era niciuna din vocile care rasunau in capul

meu.


31/96

Am privit-o in ochii adanci si m-am concentrat si mai tare.Era ceva ce nu mai facusem niciodata, sa ma straduiescsa aud pe cineva. Era un lucru natural, nu trebuia sama fortez.

Din nou, absolut nimic.Ea se uita in jos, cu obrajii impurpurati. Incepusem sa maobisnuiesc cu ecourile setei, excesul de venin si fanteziilecare urmau... Noroc ca Jasper nu se uita. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum i-ar fi afectat controlul precar aceastaabundenta de sange.

- Cel numit Edward se holbeaza la tine, chicoti Alice,dandu-i un cot.

Eu inca incercam sa aud ceva, orice. Mi-am privit expresiaprin gandurile lui Alice. Era frustrata, nelinistita.Eram frustrat din cauza ca nu le auzeam. Eram nelinistitdeoarece credeam ca ceva se intampla cu mine.

- Si Jasper se uita la tine, murmura ea.Hmm. Trebuie sa-i atentionez ca nu trebuie sa se lasedistrasi cand sunt intr-o misiune. Eu am un motiv foarteadevarat sa ma uit la ele, cel putin.

- Stiu, chicoti Alice. Si-mi convine. Nu crezi ca estedragut?- Ba da, spuse Bella.- Emmet este si el foarte frumos. Si muschiulos, facu

Rosalie.Se pare ca toti ne stiu numele de acum. Uite cum se dusepe apa sambetei anonimatul pe care contasem...

- Bella? Tu ce crezi? Care e mai frumos?Am acordat o importanta care ma uimea raspunsului ei.

- Umm... cred ca... toti trei, zise Bella incet, jucandu-senervoasa cu fermoarul jachetei.

- Nu, spune-ti preferatul, sau il spun eu, o tachinaAlice.

- Bine, bine. Mie imi place de Edward, se stramba ea,rosind.

Emotiile care ma dominau in acel moment masurprinsera. Ma simteam bine, ciudat de satisfacut.


32/96

Deoarece, daca este s-o luam asa, si mie imi placea de eadin cele trei.Cum?Imi placea? Este prea mult spus, ma interesa. Dupa ce

mi-am linistit ego-ul, m-am concentrat mai departe pe ea,dar linistea continua.Deci...? intreba Emmet in gand.Mi-am luat privirea de pe fata, simtindu-ma usurat. Nu-miplacea sa continui sa esuez. Si nu voiam sa dezvolt vreuninteres pentru gandurile ei, doar pentru ca erau ascunsefata de mine. Cand am sa le descifrez, si am sa gasesc ocale sa fac asta, vor fi la fel de meschine si banale ca ale

celorlalti. Nu merita efortul, decat pentru a verifica ceeace cerea misiunea.Am dat din umeri.Ce inseamna datul din umeri?!

- Inseamna ca nu vreau sa-ti spun, i-am raspuns pe unton foarte jos si repede.

De ce?- Este ceva ciudat in legatura cu ele, am spus visator,

in aceeasi maniera.Mie-mi spui?! Alice pare sa fie o harababura de emotii. Deparca ar sti cum sa-mi blocheze puterea, pufni Jaspermental.Lasa ca avem destul timp sa le cunoastem, gandi Emmetsi se concentra pe conversatia cu Mike.

- Lasa ca avem destul timp sa le cunoastem, amrepetat eu la urechea lui Jasper.

Da... facu el melancolic si incerca sa fie atent la Tyler.Mi-am pironit privirea in tava cu mancare neatinsa si mi-am concentrat auzul din nou, incapatanat in a realizaca nu puteam auzi nimic. Ma simteam usor umilit dinaceasta cauza, recunosc. Am esuat lamentabil din nou sifara sa ma gandesc prea mult, mi-am ridicat ochii dinmancarea care avea pentru mine un gust atat dedezagreabil.Privirea imi cazu din nou pe perechea aceea de ochi

umani mari si ciocolatii, plini de intrebari. Isi pastra ochii


33/96

in sus doar pentru o secunda, ca apoi sa-i lase in jos, spremainile ei delicate care strangeau un mar. Un roz pal iicolora obrajii.M-am uitat si eu in jos, usor tulburat. Eram enervat pe

mine insumi de fapt, foarte enervat ca acordam atataatentie unui om, exceptand faptul ca era unul dinobiectivele misiunii.Dar un om caruia nu-i puteam auzi gandurile este ceva,totusi. Trebuie sa existe un motiv pentru care nu oputeam auzi pe aceasta Bella Swan. Aro va fi foartecontrariat de aceasta descoperire. Sunt destul de sigur canici el nu ar putea sa-i citeasca mintea daca ar atinge-o.

Si mai era un motiv intemeiat pentru care ma ingrijoram.Din ce auzisem pana acum, nu s-ar parea ca ele stiu deexistenta vampirilor. Daca ar fi stiut, nu ne-ar mai ficatalogat drept draguti, iar cu siguranta ar fi observatasemanarile cu parintii lor adoptivi, ca paloarea,cearcanele, frumusetea... Ochii ieseau din topic, daroricine se poate gandi la lentile de contact. Rosalie siAlice, nu sunt, prin urmare, o problema. Dar Bella, desi

sansele erau cam 30%, poate stia. Probabil de aceea esteatat de nervoasa si nelinistita.Dar fata asta care nu se remarca din ceilalti prea tare imicaptase interesul intr-un nivel ingrijorator. Sper sa nu fiela fel si in cazul colegilor mei.Nu-mi pot permite sa fiu interesat, gandea Jasper,neglijand cearta despre masini care o incepuse Eric. Esteo misiune, iar noi suntem Volturi. Totusi, am sa insist ca

Alice sa-mi fie data mie spre abordare.Rosalie este super-frumoasa. Sexy... Dar este om, cenaiba, Emmet? Adauga si misiunea, cireasa de pe tort.Ma rog, ma interesau puicute si inainte, recunosc... Dartot am sa vreau sa-mi fie plasata mie, ca tinta. Dar daca

pana si Eddie se holbeaza... Emmet incerca si el sa seconcentreze pe scopul la care fusesem trimisi. Oricum, separe ca eram exemplu. M-am enervat iarasi. Trebuie sa fiumai atent.


34/96

Par toate de treaba. Un pic diferite, recunosc... dar credca vor fi usor de manipulat. Vom termina aceasta misiunein mai putin de o luna. De abea astept sa ma intorc inItalia, mi-e dor de Alec. Si cu siguranta, bufonii astia trei

nu ma fac sa ma simt bine. Desi Jessica pare sa fie camprea usoara si prea moarta dupa baieti, macar nu ma...Jane discuta cu grupul de fete, dar in acelasi timp trageacu ochiul spre obiectivele noastre.Deci, daca ei doi le vor pe Rosalie si Alice ca sarcini, mienu-mi ramane decat Bella Swan, si nu ma supar. Poateasa voi reusi sa-i aflu secretele. Nu ca as vrea... nu ca arfi ceva care sa merite atentia...

Nervos, am ascultat putin conversatia sa vad despre ceeste vorba.

- Mda, este diferit, spunea Jane.- Mai racoros, rase Emmet.- Dar mie imi place, adauga Jasper. Oricum, parintii

nostri vin peste vreo doua luni. Nu vom sta mult aici.Isi formau acoperirea in caz de urgenta.

- Da, m-am bagat si eu. Sunt plecati in Venezuela cu

firma lor. Ei sunt profesori universitari, oameni destiinta si au plecat pentru niste plante ciudate. O facdestul de des, ne-am obisnuit.

Toti ma privira usor surprinsi.- Wow, spuse Lauren. Trebuie sa fie greu sa ai

profesori ca parinti, nu?De ce ai spus ca sunt profesori?! ma apostrofa mentalEmmet.

- Da, zise Jane amuzata. Ne puneau la tot felul deexercitii si teme... De aceea este bine pe de-o parteca mai pleaca. Ne facem si noi de cap.

Dadura din cap intelegatori... desi compatimitori estecuvantul mai potrivit. Este ciudat cum adolescentii dinzilele de azi urasc cititul si scoala. Personal, imi place sacitesc, si consider invatatura ceva indispensabil.

- Si... spuse Jessica, tu ai prieten, Jane?- Nu, rase ea. Si nici nu cred ca voi avea.


35/96

Eu stiam prea bine de ce, dar nu intelegeam de ce Janeera trista in legatura cu asta. Probabil voia sa-si gaseascaperechea si totusi, nimeni nu venea. Cred ca o inteleg,totusi.

- Dar tu, Edward? mieuna Lauren. Ai prietena?- Am, si o iubesc foarte mult, am spus cu un aer

visator.Lasa ca n-o sa mai fie asa de-acum inainte. Nu ai intalnittu in viata ta o tipa mai buna ca mine, sunt sigura. Laurennu parea sa aiba probleme cu stima de sine. Ba chiar sesupra-estima. Am intalnit destule fete umane mult maidragute decat ea. De exemplu, Bella Swan... o fata cu

siguranta mai draguta si mai matura, sunt sigur.Am oftat incet. Iar imi scapasem gandurile de sub controlla fata aceea. Chiar ma straduiam sa nu ma gandesc laea, dar ma domina o curiozitate inexplicabila in legaturacu intreaga ei fiinta.

- Credeam ca relatiile de la distanta nu prea merg,facu Jessica, cu aceleasi ganduri ca Lauren si Maya,si Carmen...

Cat de tipic.- La noi merg, am spus si voiam sa continui, dar pauza

de pranz se terminase.Ne-am ridicat toti de pe scaune, ducand tavile cumancare neatinsa. Sper sa nu le trezim suspiciuni...

- Mi se pare mie, sau ciudatele alea va atraseseraatentia? intreba Lauren, venin umplandu-i vocea.

- Da, noi suntem aici, se stramba si Jessica.- Sunt foarte dragute, spuse Emmet indraznet,

ignorand toate privirile ascutite ca niste sabii careoricum nu i-ar fi facut niciun rau.

Daca privirile ar putea ucide imi trecu rapid prin minte.Se potrivea perfect.Bella pare atat de snoaba! Domnisoara in pericol, da,sigur. E o proasta neindemanatica, nu inteleg de ce Mikese streseaza atata cu ea...

Jessica se pare ca nu o prea agrea pe Bella Swan.


36/96

Rosalie ma calca pe nervi. Mda, Miss Perfectiune, as vreasa te anunt ca... Lauren nu avea ganduri mai dragute.Cata superficialitate. Am scuturat usor din cap, scarbit.

- Mda, facu Mike visator si primi o privire furioasa de la

toata gasca de fete innebunite dupa el.N-a fost de ajuns ciudatul impuls de a o apara pe Bella degandurile rele ale Jessicai, dar acum si aceasta... ciudataenervare la posesivitatea lui Mike. Serios, ce se intamplacu mine?

- Hei, Jane, eu si Lauren avem Sport, tu? intrebaJessica schimband subiectul. Macar atata lucru a dus-o capul.

De parca nu stia deja ca Jane are si ea acelasi lucru. Caturasc ipocriziile de genul acesta.

- La fel, raspunse Jane.Sport, la naiba. Am sa ma plictisesc de moooarte, gandiea.

- Ce tare! Atunci... Edward, Jasper, Emmet, ne vedemmai tarziu, spusera Lauren si Jessica si toata sleahtalor feminina.

- Pa, spuse Jane rece.In timp ce se indepartau in alta directie, eu nu aveamniciun regret. Chiar ma bucuram, desi poate nu estecorect fata de un coleg de breasla, ca sa spun asa.Si dupa alte scuze si exprimari de parere de rau ca auGeografia si Geometria, Mike si gasca lui enervantaplecara. Nici nu-si inchipuiau ce favoare imi faceau. Catde enervanti pot fi niste oameni. Dar nu ma mir. Hei,vorbim despre adolescenti!E timpul misiunii, gandi Emmet smecher.

- Eu o iau pe Rosalie, spuse el cu voce tare.- Alice. Volturii in actiune, glumi si Jasper.

Nu avea sens sa spun si eu pe cine. Se intelegea, si numa plang de destinul care mi-o harazise spre abordare.

- Ce aveti acum? am intrerupt eu momentul deveselie.

Strica-chef, gandi Emmet iritat.


37/96

Era timpul sa trecem la treaba. Jasper si Emmet sunt atatde usor distrasi de alte lucruri. Presupun ca este un lucrubun ca eu sunt atat de... dedicat. Dar ce altceva poti facecand te plictisesti de moarte, in aproape un secol, decat

sa-ti faci un hobby? Ma rog, nu era ceea ce se cheama unhobby. Pentru Aro era un hobby sa rupa vampirivagabonzi si sa colecteze cat mai multi vampiri talentati.Pentru mine, era doar ceva cu care imi ocupam timpul.

- Arta, oftara amandoi.Niciodata n-am fost prea bun la desen, gandi Emmet cu ostrambatura. Dar sper ca profesoara sa fie amabila... sauo fac eu.

- Biologie, am oftat la randul meu. Dar ai grija cu pro...- Ne vedem mai tarziu, zise Emmet, ignorandu-ma.

Sper sa aiba si Rosalie...M-as bucura daca Alice ar avea si ea Arta. Oricum,trebuie sa mi-o apropii. Noroc de misiune, gandi si Jaspervisator, in timp ce se indepartau.Am scos harta si am studiat-o distras. Incepeam sa madescurc de acum. Deci, dreapta... M-am indreptat spre

Sala de Biologie, ciocanind usor in manerul umbrelei.Ploua zdravan de acum. Imi place ploaia, dar trebuie sama prefac normal.Am pufnit. Normal... Cum spuneam, sunt o multime delucruri care ma denota drept o ciudatenie, chiar si printrecei ca mine. Voi reusi vreodata sa ma integrez?Am intrat in clasa, inca cufundat in ganduri, nebagand inseama chicotele si privirile. Dupa ce mi-am atarnat hainain cuier, m-am dus direct la Domnul Banner, care imisemna formularul fara alte maruntisuri ca prezentarea.Cred ca ne vom intelege.Dupa ce mi-l returna, se uita intrebator prin clasa dupa unloc liber, dar eu il gasisem demult.O banca din mijloc, la care statea singura Bella Swan.Auzeam tot ce gandeau, cel mai neinsemnat lucru care letrecea prin cap. Dar nimic de la ea, cu ochii ei inselatorde comunicativi.


38/96

Inca eram nervos din acest motiv. Trebuie sa existeneaparat o exceptie de la orice?Dar oricum, am noroc. Un semestru intreg langa ea eraoportunitatea perfecta de abordare a tintei mele. Si de

aflare a gandurilor ei, dar asta este alta mancare depeste...

- Ah, am un loc chiar langa Domnisoara Swan, aici,spuse Dl. Banner, indicandu-mi scaunul liber delanga ea.

Acum, ochii ei mari erau concentrati in a-si strange cartilepantru a face loc pentru ale mele. Am patruns princuloarul dintre banci, ignorand gandurile fetelor pline de

invidie fata de Bella, asezandu-ma langa ea. Am luat ogura de aer, cu intentia inceperii unei conversatii.Dar n-am spus nimic.Mirosul ei ma izbi cu o forta inimaginabila, ma izbi cuputere. Nu existau cuvinte pentru a descrie violentaacelui moment.Atunci nu mai eram Edward, membru Volturi sau spion.Eram un vampir iar ea avea cel mai delicios sange pe

care l-am mirosit vreodata intr-un secol.Nu credeam ca asemenea parfum exist. Daca as fi stiut,as fi trecut prin iad si inapoi pentru el.Setea mi-a ars gatul ca focul. Muschii mi se contractara,iar gura mi se umplu de venin. Simteam caldura sangeluiei iradiind pe pielea mea de stanca... Dar nu trecusedecat o clipa.Reflexia din ochii ei speriati, chipul unui monstru ocmonstrul care urma sa ucida 20 de oameni numai pentruunul.Din nou, impulsul acela ciudat de a sparge oglinda, de afugi de mine insumi ma cuprinse si pentru o secunda,capul mi se limpezi. Numai o secunda am realizat ceatrocitate urma sa comit, doar pentru ea. Nu puteam safac asta cu martori. Monstrul fusese de acord, stiind caavea sa o aiba. Aveam sa-i omor pe toti si apoi pe ea.Daca noi suntem in mijloc... intr-o secunda omor un rand,

si daca ii iau repede, in 5 secunde i-as omori pe toti


39/96

martorii. Dar este timp destul ca ea sa vada, sa-si deaseama ca va urma. Ar avea timp sa tipe?Cineva inchise un caiet, trimitand un val de aer normal,fara miros pe fata mea. Ceata densa din creierul meu se

limpezi putin, lasandu-ma sa rationez.Ce fac? Ce planuiesc sa fac?Vreau sa omor 19 oameni, doar pentru fata asta?Mirosul ma inconjura din nou, aproape impingandu-ma depe scaun.Nu.Monstrul url.Nu.

O ora. Sa rezist o ora. Sa ies din clasa asta plina devictime care puteau sa nu fie victime. Sa-i salvez pe ei sipe mine de monstrul care lupta sa se dezlantuie.Mi-am incordat pumnii de puteau sparge si granit, si amoprit respiratia din plamani. Tot ce puteam face.Usurarea fu instantanee. Dar amintirea aromei aceleiainca imi staruia in nari, si puteam simti gustul pe limba...Nici asa nu voi rezista mult. Dar trebuie...

Si ca sa-mi distrag atentia, am gasit fisuri planului. Bine,bine, ii omoram pe toti, dar ce explicatie dadeam? A venitlupul si i-a papat? Iar cum de eu as fi singurulsupravietuitor? Probabil m-ar scoate suspect de crima sauceva de genul, ceea ce eram.Setea imi ardea gatul cu flacarile unui iad abominabil, iarveninul imi umplea gura. Fantezii cu mine sarind la ea, lagatul ei, si simtind sangele cald curgand... imi rasareau inminte, acompaniate de urletele monstrului, care tot cevoia era ea.Am privit-o din nou, cu ura.Ura. Da, ura.Stiu cat de copilaros suna, dar in acel moment, ura eratot ce ma tinea pe scaunul acela. O uram din toataputerea pe fata-copila de langa mine, ii uram putereainconstienta asupra mea, o uram ca ma putea transformain cosmarul de care si eu ma temeam.


40/96

Stiam ca ura mea era nedreapta si ca de fapt ma uram pemine insumi, dar macar imi ajuta in rezistarea fata demirosul sangelui ei oribil de tentant.Cine este ea? Eu sunt un Volturi. Cine este ea sa ma faca

sa renunt? De ce este omul asta innebunitor aici? Demonin Iadul meu personal?!O perdea de par matasos ii ascundea fata, dar rosulinchis care ii colora obrajii printre suvitele de par imiconfirma ipoteza ca remarcase privirea mea plina de urasi detestare.Ceata din creierul meu crescu, iar flacarile aproape imismulsera gatul de la locul lui, la vederea pulsului ritmic al

sangelui prin venele in care curgea un lichid atat dedelicios.Nu!Asa am rezistat o ora, imaginandu-mi metode de a oatrage. Nu mergeam mai departe, deoarece sunt sigur caas fi omorat-o in acel moment. Nu m-am miscat cu uncentimetru din pozitia mea incordata, cu scaunul orientatcat mai departe de ea.

Dar in sfarsit se auzi soneria clopotelului.Trebuia sa plec. Sa fug, asta trebuia.Dar am stat pe loc.Nu mai eram eu. Monstrul preluase controlul. Totulscapase de sub control.

- Salut! Sunt Edward Masen, unul din elevii noi. Tu estiBella, nu?

Se opri socata din stransul cartilor si se uita in sus lamine. Ochii i se ingustara milimetric.

- D-da, sovai Bella cu raspunsul.- Ce ai acum? continua monstrul vanatoarea.- Um, sport, raspunse ea, inca surprinsa de ciudata

mea schimbare de reactii.- Ce coincidenta! Asta am si eu. Ai putea sa-mi arati

drumul? am zambit eu.- Desigur, spuse ea, bataile inimii luandui-o razna.

Am speriat-o?


41/96

Curiozitatea fata de gandurile ei nu era nici a mia partedin dorinta care ma mistuia acum, nici cea mai micaparte din setea pentru sangele ei innebunitor.Ea dadu din cap. Am urmat-o afara. Nu mai ploua macar,

dar mirosul imi plutea in minte, dominandu-ma. Stiam canu faceam ceva bine, ca tratatul acela cu javrele Quileutedespre care imi spusese Jane azi dimineata o interzicea,ca era un obiectiv de misiune, ca nu merita asa ceva...Dar reflexia din oglinda nu se sparsese. Omul incercase,dar fara succes. Acum montrul iesise si pusese stapanirepe omul cu care isi impartea existenta.

- Oups, mi-am uitat echipamentul in masina. Vii cu

mine? Este aproape, am spus cam repezit, deoarecenu mai aveam aer pentru alta replica.

Ea dadu din cap si ma urma.Din fericire, imi parcasem Volvo-ul in capatul parcarii, deunde se intindea o portiune de padure. Doua pelerine deploaie indreptandu-se in directia gresita nu alerteaza penimeni.Elevii se rareau in timp ce traversam parcarea, iar in

momentul in care am ajuns la masina mea, nu mai eranimeni. Incetinisem pasul special pentru asta.Monstrul zambi in anticipatie.Fara martori.Am pasit in fata ei, obligand-o sa se intoarca, cu spatelelipit de masina.

- Ce... incepu ea, dar tacu, speriata de-a binelea.Mi-am pus mainile de o parte si de alta a capului ei, si aminhalat incet, gustand fiecare particula din focul care mamistuia, si care urma in curand sa fie potolit. Montrul

jubila in timp ce ma aplecam spre ea, dorinta de sangepulsand prin mine cum pulsa sangele ei delicios prinvenele ce in curand vor fi secatuite...

Capitolul 3 O pauz i face surprinztor de mult bine, cred

- Bella? Ce naiba faci? Te-am cautat peste tot!


42/96

Vocea lui Alice patrunse cu greu prin ceata ce ma izola delume, inchizandu-ma in Iad.Dar eram atat de aproape de Rai... Caci desi stiam ca nuera decat un Rai al Iadului, desi stiam ca din toate

punctele de vedere nu era permis sa o fac, monstrului nu-i pasa nici cat negru sub unghie.Ce... naiba... faci...?Ce...Am tresarit.faci...?Capul imi zvacni in sus. Mainile din jurul ei imi cazurainerte pe langa corp, si m-am dat un pas inapoi.

Ce... faci?Vocea lui Alice imi starnea ecouri in minte, dar apoi seschimba in vocea Bellei.Ce faci?In sfarsit, am constientizat.Ingrozit, mi-am ridicat privirea in sus, la ea. Incremenisecu spatele lipit de masina, mainile fiindu-i inclestate inpumni. Ochii ii inghetasera intr-o expresie socata, iar

buza inferioara care era putin mai mare decat cealalta iitremura aproape de neobservat.O ura imensa ma acapara, o ura si o repulsie furioasa fatade monstrul care aproape o omorase ma devorau, in timpce citeam in ochii ei de ciocolata. Un impuls de a-mi tragesuturi sau, mai bine, palme aproape castiga.Ce naiba faceam?Raspunsul este simplu si clar, chiar si pentru un imbecilca mine. Voiam s-o omor. Voiam sa-i beau sangele. Si incao voiam cu o putere de neimaginat. Impotriva pozitieimele, misiunii, urii fata de mine insumi, auto-control...aproape o ucisesem.

- Eu... am spus confuz, in timp ce ceata densa imiaburea vederea, iar flacarile izbucneau mai puternicdin cauza mirosului ei pe care il inhalasem pentru avorbi.

- Hei! Ce se intampla aici? striga Alice, traversand in

fuga parcarea.


43/96

Perfect. Un martor extrem de neplacut si de neadecvat. Otinta. Un alt obstacol in calea mostrului... Mana imi zvacniin sus pentru a o impinge pe Alice, martorul, in masina,zdrobind-o, dar m-am oprit la jumatatea gestului. Un urlet

de agonie ma surprinse. Eram sa cred ca este Bella, daram realizat ca era totul in mintea mea. Urletul era deregret si disperare. Era racnetul monstrului care pierdealupta impotriva omului. Ceata se risipi, si desi setea incaimi ardea gatul cu aceeasi intensitate ca inainte, priveamlucrurile intr-o alta lumina acum. Cititul gandurilor imi erade mare folos in situatii de acest gen. Stiind banuielile sipresupunerile persoanei respective, puteam sa ma

orientez in a spune ce era necesar pentru a... corectalucrurile. Dar in cazul ei, nu aveam nici un indiciu. Iarcuriozitatea aproape imi egala setea in aceasta privinta.Dar daca ma gandesc bine, cea mai plauzibila explicatiear fi tentativa unui sarut. Ce fustangiu ma face...Decat... Mi-am imaginat momentul.Hei, scuze pentru mai devreme, doar ca eram cat pe-acisa te omor si sa-ti beau sangele. Sunt un vampir, stii, iar

sangele tau miroase super.Aproape am pufnit.Dar in spatele umorului trecator, ura, vinovatia,enervarea, frustrarea, parerea de rau formau un amestecfoarte consistent de sentimente, capabil sa-mi scoatainima din piept, sau sa ma rupa in bucati. Deoarece masimteam atat de rau, de josnic, ca intentionasem sa ataco creatura atat de lipsita de aparare. Si singura exceptiela darul meu calcator pe nervi, ca s-o citez pe Jane.

- Bella! Ce-i cu tine? o scutura Alice pe fata incainerta.

Ochii lui Alice se ingustara cand ma privi.- Tu ce faci aici? Ce naiba se intampla? Vorbiti!

Iarasi am avut acel sentiment ciudat... presimtirile aceleacare, in mod ciudat, se adeveresc. Ceva de rau s-ar fiintamplat daca nu veneam, cred. Dar ce? Parea ca vreas-o sarute dar avea o mutra de parca avea de gand s-o

manance... gandi Alice holbandu-se speriata la mine.


44/96

Chiar este perceptiva, dar ma mira chestia cupremonitiile... Si nici nu imi placea faptul ca singuraexplicatie, tentativa de sarut, va fi aflata de toasascoala, in special fetele.

Flacarile inca ma chinuiau, dorinta era inca acolo, dardintr-un motiv pe care nu il stiam, am simtit ca nu am sa-ifac rau niciodata. La fel cum nu puteam sa-i mai suportprivirea socata, speriata, furioasa si daca nu am innebunitde tot... un fir de nisip de regret?!

- Edward! Pe unde naiba ai umblat? Nu te-am gasitnicaieri!

Vocea lui Jasper imi intrerupse reflexiile. Alice se intoarse

spre el, si gandurile incepura sa-i zboare departe. Ce bineca a venit si i-a distras atentia.Bella expira zgomotos. Nu trecuse un minut de candvenise Alice, iar acum, deschisese gura sa spuna ceva,ceva care sunt sigur ca ma va face sa ma urasc pe mineinsumi mai mult decat orice persoana care a traitvreodata. Reflexia mea din oglinda, de azi dimineata, imitrecu in fata ochilor, si din nou, ea starni regretul ca nu

eram ca ei...Dar asta nu ma lasa cu alta optiune decat sa ma umilescpe mine insumi, sau pe Volturul din mine si sa o iau lagoana tragandu-l pe Jasper, cu o viteza cat de umanaputeam in acel moment critic.

- Edward! gafai el, cand am ajuns in spatele Salii deSport, departe de privirile tuturor. Ce se intampla?

Ochii ei de ciocolata lichida imi pluteau in fata ochilor, sisetea coexista acum cu acel puternic sentiment devinovatie, pe care il aveam dupa vreo vanatoare.

- Ce se intampla? repeta Jasper manios, scuturandu-ma de-mi clantanira dintii.

Am ezitat o secunda inainte sa raspund. Uram sa-mi aratslabiciunea in fata altora. In ce pozitie jenanta ma punepe mine, seful misiunii si un Volturi respectat, faptul ca numa puteam controla in fata sangelui unei simple fete...

- Mia cantante... am murmurat.- Ce?


45/96

- Mia cantante. Cantareata mea. Sangele fetei aceleacanta pentru mine. Ma atrage ingrozitor. De abea m-am putut controla in fata clasei pline de elevi... Siacum, daca nu veneai, sunt destul de sigur ca ar fi

iesit un mare dezastru, am spus convulsiv, trecandpeste partea in care planuisem sa omor 20 deoameni.

Ce exemplu as fi dat. Si eu care ii criticam pe ei pentruprobleme de auto-control...Ii lua aproape un minut sa proceseze cuvintele melerepezi.

- Wow.

Am dat din cap, obosit. Ma simteam de parca carasem 5000 de mamuti in spate. Si 200 de dinozauri, daca totvorbim de animale preistorice.Doamne, Edward este o harababura de emotii negative.Nu-mi vine sa cred. Este un ghinion groaznic. Tinta demisiune, interdictia ce ne-o da tratatul ala enervant... s-animerit sa-i fie cantareata. Desi ma simt mai bine,totusi. Edward nu este chiar atat de superior precum se

crede. Si mandru, am salvat-o pe Bella... Si probabil pe Alice... Brr, l-as fi facut bucati pe Edward daca ar fiomorat-o. Oricum, ora mea de Arta cu Alice a decursfoarte bine. Ce noroc am avut. Ea a fost atat de amabila.Chiar mi-a spus ca am talent! Iar Edward nici nu m-alasat sa-i spun salut acum. Nu...

Jasper trecuse deja la contemplarea micii zane, asa ca i-am lasat gandurile balta. Era mai rau decat credeam. Sesimtea mandru si satisfacut. Nu pare ceva de mirare, darcunoscandu-l pe Jasper... Iar daca Jasper are o asemeneareactie, Emmet va fi un cataclism pe doua picioare.

- Stiu, am raspuns in sfarsit.- Nu cred ca... mai ramai la scoala, nu? intreba el,

trezit din reverie.- Logic ca nu, am pufnit incet si am cautat in raza de

citire o minte din care se vedea toata parcarea.


46/96

Dar m-am strambat. De ce trebuie sa fiu atat deghinionist si sa-l nimeresc pe Mike? Si ca ghinionul sa fiecomplet, se gandea la Bella.Ce avea Bella? Am incercat sa vorbesc cu ea, dar mi-a

taiat-o scurt si a plecat. Arata foarte... ravasita. Ce i s-aintamplat? Furioasa, chiar...Bella era suparata pe mine, si pe buna dreptate. Ceinceput bun de abordare a unei tinte. Dar la vederea ei inamintirile lui, setea isi reimprospata flacarile si am scapatun marait. Jasper ma privi ingrijorat, calmandu-ma. Silasand chestiunile dureroase deoparte, macar aflasem caBella nu mai era in parcare. Am pornit amandoi tacuti

spre masina mea, eu tinandu-mi respiratia, deoarecemirosul ei trebuie sa fie foarte concentrat pe langa Volvo.

Jasper se aseza in scaunul soferului, iar eu m-am instalatlanga el. In timp ce motorul pornea, am apasat pebutonul care deschidea geamul din partea mea. In timpce o ceata verde se defila in fata ochilor mei, aerul curatde ploaie imi venea in valuri pe fata. Cu fiecare respiratie,ceata pricinuita de parfumul acela innebunitor se

evapora, si desi doar amintirea imi punea gatul pe foc,era mult mai bine. Rationam mai clar.Trebuie sa-l rog pe Jasper sa nu le spuna partea in care m-a salvat. Ma facea sa ma simt ca o domnisoara in pericol.Sau ca Lois Lane.

- Edward, Bella ce a crezut despre toata treaba?intreba Jasper brusc, spargand linistea din masina.

Am ezitat din nou. Alta confesie care ma costa umilire.Am oftat din greu. Asta cu siguranta a fost cea mai rea zidin existenta mea. Inafara de ziua in care Aro a crezut cam-am indragostit de Jane.

- Nu stiu, am raspuns simplu.- Cum adica nu stii??- Nu-i pot auzi gandurile, am explicat rusinat si

enervat pe ea ca era o exceptie.Wow. Ce tare. Edward si-a gasit naul.M-am strambat.


47/96

- Dar de ce? dadu glas Jasper intrebarii celei maiimportante.

- Nu stiu, am raspuns, devenind mai frustrat cu fiecarelitera din acele doua cuvinte care ma puneau pe jarul

curiozitatii.El ma simti si im trimise valuri de calm.Nu trebuie sa-ti fie rusine. Fiecare isi are momentele lui...Dar chiar sunt curios ce rectie vor avea Jane si Emmet...Nu reusi sa termina gandul, deoarece l-am intreruptprecipitat.

- Jasper, poti sa le spui despre faptul ca estecantareata mea, si ca nu-i pot auzi gandurile, iar

parca vad zambetul malefic al lui Jane, am completatultima parte in gand, dar nu le spune ca eram atatde aproape si daca nu erai tu omoram doua tinte sistii ca...

Am lasat fraza in aer. Se intelegea ce ar fi urmat.- Bine, nu te mai ingrijora, promit ca trec peste partea

aia, zambi el.Si judecand dupa gandurile lui, era sincer. Desi parea sa-

mi poarte o usoara pica pe faptul ca aproape o ucisesemsi pe Alice. Hmmm... fata asta il intereseaza mult maimult decat ar fi necesar pentru misiune.Uite cine vorbeste, m-am apostrofat ironic.

- Mersi, i-am spus recunoscator, in timp ce el parcaVolvo-ul pe alee.

Am deschis portiera si am iesit odata cu el. Iata ca totusiam chiulit in prima mea zi de scoala, dar din total altemotive. Amintirea mirosului imi arse iarasi gatul cu seteanecrutatoare, dar care era sub control acum.In timp ce intram in casa, i-am spus:

- Jazz, cred ca este mai bine sa tinem toata treaba cuBella intre noi.

- Dar Aro ar trebui anuntat...- Stiu, l-am intrerupt plictisit. Dar nu trebuie sa stie

neaparat. Nu scrie nicaieri sa-i raportam lui despreproblemele noastre personale. Tot ce-ti cer este sa fii

discret. Stii ca Jane ma uraste si nu ar tace din gura...


48/96

Desi, daca ma gandesc bine, ar putea fi o persoanadraguta daca ar vrea.

- Despre ce sa fie discret? Ce-i cu Bella? Si de ce satac eu din gura?

Vorbind de lup. Vocea lui Jane se auzi de la intrare, iar inurmatorul moment, aparu in sufrageria spatioasa, urmatade Emmet.

- Hei! De ce ati plecat fara sa ne anuntati? V-amcautat si apoi ne-am gandit ca ati chiulit, spuse el,asa ca am venit sa va luam inapoi. Jane era chiarenervata, chicoti Emmet mai departe.

Am oftat.

- Nici sa nu te gandesti sa nu-mi spui, ma avertizaJane, sau, fara sa-ti dai seama cum, ai sa ajungi pepodea zvarcolindu-te de durere.

Plictisit si, recunosc, usor speriat, l-am lasat pe Jasper saexplice. Cateodata imi doresc sa am puterea lui Jane, cas-o fac sa plateasca pentru toate junghiurile pe care mile-a cauzat in ultimii 80 de ani.

- Bella este cantareata lui Edward. S-a controlat

exceptional astazi si nu a omorat-o, dar a fost peaproape. Ah, si este singura exceptie la puterea lui.Nu-i poate auzi gandurile, termina el nonsalant.

Se tinuse de cuvant si tinuse in secret marea meascapare. I-am aruncat o privire recunoscatoare.

Tacere. Emmet si Jane ramasesera cu gurile cascate.Definitiv, nu se asteptau la asa ceva.Wow. Saracul Edward. Macar acum vede si el cum este cumirosurile. Dar nu ma pot opri sa nu o invidiez pe fataaia. Ce face ca sa nu-i intre in minte? Este atat de tare.Ce as vrea sa nu-mi poata auzi gandurile si mie, ca sa

putem avea un meci de wrestling corect...Era distrugerea vietii mele iar el se gandea la wrestling.Mi-am dat ochii peste cap. Tipic Emmet.Ha. Edward si-a gasit naul, dar ar fi fost mai bine daca si-l gasea mai departe de potaile Quileute si nu in obiectivulunei misiuni. Ce ghinion. Si el care se credea destept. Dar

daca nu-i poate auzi gandurile... oare puterea mea


49/96

merge? A lui Aro functioneaza pe Bella? Trebuie sa-l sun,sa vorbesc cu el...

- Nu, Jane, am icnit speriat, vazand ca se cauta prinbuzunare dupa telefon, dar si un ciudat impuls la

imaginea Bellei zvarcolindu-se de durere sub privirealui Jane.

Ea privi in sus, provocatoare.Opreste-ma daca poti, gandi ea.

- Jane, sa discutam ca fiintele rationale. Te rog sa nusuni sau sa anunti pe nimeni despre asta. In Jasper siEmmet am incredere zambete dar tu...

Am inghitit in sec. Jane este atat de dificila. Sper ca am

abordat-o subtil si cum trebuie. Nu accept un refuz.- Stiu ca nu m-ai placut niciodata, si asta a fost o

vreme reciproc, dar acum te rog frumos sa nu anuntipe nimeni. Nu incalci nicio regula doar.

- De ce as face asta pentru tine? pufni ea.- Nu stiu, am spus mohorat. Este doar ca... nu am alta

alegere.Jane se aseza inapoi pe canapea, ganditoare. Am ascultat

cu atentie.Cand am intrat a spus ca as putea fi draguta daca asvrea, si a spus ca m-a urat pentru o vreme... presupun caEdward nu este chiar asa de rau si afurisit precum pare.Este adevarat, nu as incalca nicio regula, iar daca asanunta numai ar complica lucrurile. Oricum, el arata atatde trist... absent. Poate chiar l-a zguduit experienta asta.Poate ii pare rau. Ce-am patit?? Tocmai am gandit caEdward nu este chiar asa de rau? Serios, am o problema.

- Bine, ofta ea in sfarsit.- Multumesc, i-am spus recunoscator, zambind.

Raspunse si ea cu un zambet micut, dar tot este ceva.- Dar... ce vei face? Vei merge maine la scoala? Crezi

ca vei reusi? intreba Emmet, in secret bucuros caputea sa ma dadaceasca si el pe mine, nu numaiinvers.

Numai amintirea mirosului declansa un iad in gatul meu.

Nu-mi puteam imagina ce as face daca l-as simti din nou.


50/96

- Hmm... cred ca ar fi bine sa iei o pauza, spuse Janeincet. Sa-ti recapeti controlul. Sa te refaci.

- Este o idee foarte buna, i-am zis incantat. Am sa plecpentru cateva zile. Voi vedeti ce poveste inventati.

Emmet si Jasper inca erau surprinsi, cand am urcat scarileintr-o fractiune de secunda si am aruncat un teanc dehaine in valiza din care de-abea despachetasem. Se pareca sunt blestemat sa umblu pe drumuri. Am indesat sitelefonul si Ipod-ul... si gata. Este o parte buna in a fivampir, din acest punct de vedere. Nu ai nevoie depachete mari si nefolositoare pline de mancare. Am inchisnerabdator valiza si am zburat inapoi in sufragerie.

Jane statea pe canapea cu un geamantan alaturi, si cu oprivire senina in ochii ei acoperiti de lentile de contactnegre, culoarea fostilor ei ochi umani.

- Hmm, si tu unde pleci? am intrebat-o.Te rog sa nu fie ceea ce cred eu....

- Vin cu tine, spuse ea, dandu-si ochii peste cap. Nueste evident?

- Nu, nu este deloc, am spus enervat. Ce ti-a venit?

- Nu esti la fel de afurisit precum pari, de altfel... sicum ma plictisesc, m-am gandit ca mi-ar face bineun mic voiaj.

- Dar eu vreau sa fiu singur, am explicat, accentuandfiecare cuvant.

- Nu ai alta optiune, se stramba ea. Decat daca vrei sama enervez si sa-mi folosesc o anumita abilitate,care trezeste un anumit sentiment, nu prea placut.

Jane ma exaspereaza. Credeam ca ma uraste, si candcolo ea se ofera sa ma intovaraseasca, singuri, intr-ocalatorie de cateva zile serioase. Dar acum, sentimentuleste reciproc. O urasc pe Jane, sau ii urasc talentul, darpresupun ca sunt unul si acelasi.

- Bine, am oftat lung.O sa te distrezi, frate, gandi Emmet ironic.Nu ma lasa cu nebunul asta!!! se planse Jasper disperat.Am zambit, amuzat.


51/96

- Deci, presupun ca ne vedem mai tarziu.... peste vreosaptamana, cred, am spus si i-am imbratisat peamandoi.

- Da... facu Emmet visator. O sa-mi fie dor de tine.- Va purtati de parca plec pe alta planeta, mi-am dat

eu ochii peste cap. Va fi bine, voi va veti descurca inmisiune.

- Drum bun, ne ura si Jasper.Am iesit din casa, asteptand sa-si ia si Jane ramas-bun. Insfarsit, iesira toti, iar Jane se urca in scaunul soferului dinmicul ei Audi. M-am asezat si eu langa ea, iar in timp ce

Jane conducea afara de pe alee, le-am facut prietenilor

mei cu mana. Urma sa-mi fie dor de prostul de Emmet side intelegatorul Jasper. Dar acum nu este timpul sa magandesc la asta.Am probleme mult mai mari pe cap.Cum ar fi, misiunea. Cea mai mare problema.Daca ma luam dupa gandurile si reactiile lui Alice siRosalie Cullen, ele nu aflasera nimic despre existentasecreta a vampirilor.

Iar aici se incurca treaba. Daca fata, adica, Bella, nu ar fio exceptie de la puterea mea, totul ar fi fost perfect. L-asfi sunat pe Aro, si as fi continuat cu rutina vietii meleplictisitoare. Dar nu-i puteam citi mintea acestei fete, unlucru ce complica al naibii lucrurile.Corect ar fi sa-l anunt pe Aro ca nu-i pot auzi gandurileBellei Swan. Si sa-i spun si de faptul ca ea estecantareata mea.Atunci de ce nu o faceam?Lui Jasper si Emmet nu le spusesem nimic de gandurile luiRosalie si Alice, dar oricum aflasera parerea lor despre ei.Ii rugasem pe toti

sa tina totul secret, ceea ce, recunosc, este camneregulamental.Raspunsul era clar si simplu. Gandirea mea analiticaincepea sa ma enerveze. Sau, mai bine zis, auto-analizanu-mi era favorabila.


52/96

Voiam s-o cunosc, sa descopar persoana ascunsa inspatele tacerii. Ma simteam vinovat si enervat ca las unom sa altereze o misiune, dar decizia parca se luase de lasine. Impotriva setei si dorintei de sangele ei care o

simteam si acum, in ciuda faptului ca este un obiectiv demisiune, impotriva puternicei mele conceptii decorectitudine, in special de cand sunt un Volturi, iarultimul, dar nu cel din urma... ca sunt un Volturi, voiam samint si sa raman.Iar m-am enervat pe mine insumi. Nu puteam lasa un omsa ma influenteze atat de tare, chiar daca esteinconstient. Nu era... sanatos.

La fel de patetic ca marea curiozitatea fata de gandurileei ascunse.La naiba. Ce fac dupa ce ma intorc? Ma prefac ca nimicnu se intampla? Imi pun prietenii si pe mine insumi inpericol doar pentru o fata?Ma simteam ciudat de confuz. Stiam ca este un momentcheie, ca depindea viata mea de hotararea pe careaveam s-o iau.

Si n-am sovait. Da, aveam sa mint si aveam sa continuitotul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Oricum, Emmetsi Jasper pareau interesati de Rosalie si Alice Cullen, asaca, prin hotararea mea, le faceam si un mic... serviciu.Am oftat din greu. Decizia asta era atat de usor derespectat. Dar nu la fel de usor cum va fi sa macontrolez... Numai amintirea acelui miros declansaflacarile ce imi ardeau gatul, si nu cred ca m-as puteaabtine daca ea ar fi langa mine.Si de asemenea, as trai o eternitate intr-un iad de regretdupa, incluzand sanctiunile primite pentru a rupe untratat si pentru a omori tin

Documents

Imposibil capitolul 5 - Andru