2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

• FRUMOASà LECÞIA lui NicolaeManolescu, intitulatã „Cronica literarãºi dãunãtorii ei“ (din numãrul 37 alRomâniei literare), despre ce anumeeste ºi cum anume trebuie sã fie scrisã

o cronicã literarã. Vorba aceea: criticul ºi-a spus pãsul ºi ºi-a salvatsufletul. Nu existã însã pericolul sã fie ºi ascultat. La fel de frumoasãsau ºi mai frumoasã scrisoarea sa publicã, adresatã lui Eugen Simion(România literarã, numãrul 39): un mesaj între academicieni, petema, urgentã, a neprimirii în ultimii ani în Academia Românã ascriitorilor români, în favoarea lingviºtilor. Îmi amintesc douãanchete relativ recente fãcute de reviste bucureºtene pe tema asta.ªi, deoarece Academia rãmîne pentru scriitori închisã, probabil cãtrebuie înfiinþatã o altã academie, strict literarã.

• SECOLUL 21 a realizat o ediþie compactã, numerele 1-6 din 2012,despre ªcoala sociologicã a lui Dimitrie Gusti. Iar urmãtoarea apariþiea revistei va fi, sîntem anunþaþi, pe aceeaºi temã. Numãrul este ºifrumos, ºi important. Se deschide cu un splendid studiu al SandeiGolopenþia despre ªcoala sociologicã a lui Gusti, pe care o carac-terizeazã, iar apoi îi face istoricul pe generaþii de sociologi. M-amîntrebat, citind învãþatul studiu, unde ar intra anchetele profeso-rului Ion Aluaº, fãcute cu studenþii, în anii 1980, în diferite satetransilvãnene – dar la întrebarea asta pot rãspunde sociologii clu-jeni. Un foarte interesant studiu al Theodorei-Eliza Vãcãrescu aratãrolul intelectualelor în cercetãrile monografice, mai precis, felul cumfemeile, într-o epocã misoginã, au fost þinute departe de rolurilecentrale în echipele de sociologi; studiul „Femeile înlãturate...“ armerita continuat pînã la situaþia din zilele noastre. L-am citit ºi peRostás Zoltán, cãruia cultura româneascã îi datoreazã volumele dia-logale despre ªcoala lui Gusti. În sfîrºit, un eseu nervos al lui MichelDeguy, „Distrugerea Parisului“ (traducere de Alina Ledeanu), ne-adat ideea de-a-l adopta pentru a semnala distrugerea Clujului: nutrebuie sã schimbãm decît numele oraºului, în rest totul, dar totul,este exact. Un Secol 21 care meritã felicitãrile noastre. (S. B.)

• REVISTA NAGYVILÁG este o publicaþie lunarã din Ungaria care pre-zintã creaþii literare ºi relateazã despre evenimente literare ale lumiicontemporane. Transpunerea operelor în limba maghiarã este fãcutãde eminenþi traducãtori. Numãrul 6 pe anul 2012 al revistei estededicat în întregime lui Emil Cioran. Numãrul tematic a fost alcã-tuit de reputatul românist al Universitãþii ELTE, profesorul FarkasJenø, cu colaborarea traducãtorilor Horváth Andor, Fázsy Anikó,Ádám Péter, Balázs Imre József, Jeney Éva ºi Németi Rudolf. Înpaginile revistei, alãturi de douã texte ale lui Cioran, sunt prezenþi,prin texte scrise sau traduse în limba maghiarã, iluºtri cercetãtori aivieþii ºi operei marelui scriitor ºi filosof: Patrice Bollon, LiviusCiocârlie, Michel Deguy, Farkas Jenø, Fejtø Ferenc, Illyés Gyula,Sorin Lavric, Jacques Le Rider, Dan C. Mihãilescu, Horia-RomanPatapievici, Marta Petreu, Stelian Tãnase, Nicolae Turcan, CornelUngureanu, Ciprian Vãlcan, Ion Vartic, Zalán Tibor. (E. F.)

�

ALEXANDRU GEORGE

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriito-rilor Bucureºti anunþã cu profundã durere încetarea din

viaþã a scriitorului ALEXANDRU GEORGE, la 28 septembrie2012. Alexandru George (numele real: George-AlexandruGeorgescu) s-a nãscut la 6 aprilie 1930 în Bucureºti ºi a fost unstrãlucit prozator ºi eseist, un eminent traducãtor din limbafrancezã, istoric ºi critic literar. Dupã terminarea studiilor licea-le, la Liceul „Mihai Viteazul“ din Bucureºti, s-a înscris în 1949la Facultatea de Filologie, de unde a fost exmatriculat în 1950din motive politice. A lucrat ca muncitor necalificat ºi desena-tor tehnic, apoi ca bibliotecar la Biblioteca Academiei, ulteriordedicîndu-se exclusiv scrisului. A debutat tîrziu în presa lite-rarã, la 39 de ani, în 1969, cu povestirea Nocturnã, în Lucea-fãrul, iar editorial abia la 40 de ani, în 1970, cu volumul de po-vestiri Simple întâmplãri cu sensul la urmã ºi cu eseul MareleAlpha, consacrat operei argheziene. A colaborat asiduu la nume-roase reviste din þarã. Alexandru George a publicat un numãrimpresionant de volume de povestiri ºi eseuri, de criticã literarãºi publicisticã. A realizat ediþii critice ºi antologii de literaturãromânã ºi strãinã. A scris pãtrunzãtoare volume consacrate unorclasici precum I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, E. Lovinescuºi Tudor Arghezi. Romanul sãu Oameni ºi umbre, glasuri, tãceri,considerat de autor fundamental, sintetizeazã opera sa în prozã.Alexandru George a îngrijit ediþii critice, mai importantã fiindcea de Opere a lui E. Lovinescu. A tradus din Voltaire, AnatoleFrance, Émile Zola, fraþii Goncourt, Rémy de Gourmont, JeanStarobinski, Jean-Pierre Richard, Salvatore Battaglia, P. VanTieghem. Opera complexã, variatã, constituind un izvor deinformaþii ºi o lecturã încîntãtoare, va rãmîne, ca ºi omul demare moralitate care a scris-o, în memoria confraþilor ºi citito-rilor. Prin dispariþia lui Alexandru George, literatura românãsuferã o gravã, ireparabilã pierdere.

CONSTANTIN ÞOIU

S-A NÃSCUT la 19 iulie 1923, la Urziceni. A absolvit Facultateade Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Bucureºti în 1946.

A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã,precum ºi la revistele Luceafãrul, Gazeta literarã, România lite-rarã ºi la Radioteleviziunea Românã.

Între anii 1981 ºi 1990 a fost secretar al AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti ºi vicepreºedinte al Uniunii Scriitorilordin România.

A debutat în presa culturalã, în 1958, la Gazeta literarã,iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pãdure.

Opera sa, de valoare excepþionalã, cuprinde: Moartea înpãdure (roman); Duminica muþilor (nuvele); Galeria cu viþãsãlbaticã (roman) (reeditãri în 1979, 1984, 1999, 2011; înfrancezã, L’Exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiarã,Vadszølølugas, Editura Europa Könyvkiadó, 1980; romanul amai fost tradus în limbile englezã, germanã ºi polonã);Însoþitorul (roman) (reeditãri în 1989, 2004); Obligado (roman)(reeditare în 1997); Cãderea în lume (roman) (reeditare în1994); Barbarius (roman); Istorisirile Signorei Sisi (roman),Destinul cuvintelor (publicisticã); Alte pretexte (eseuri); Caftaneºi cafteli: Prepeleac doi, trei; Morbus diaboli; Rãvaºe din Kamceatka:Prepeleac cinci; Memorii din când în când, vol. I-II; Trompetedupã-amiaza; Memorii din când în când, vol. I, II, III; Memoriiîntârziate; Memorii, vol. V: Vederi din Prepeleac.

A fost distins cu premii literare importante, acordate deUniunea Scriitorilor din România ºi de Academia Românã.

�

In memoriam

Unica responsabilitate a revistei Apostrofeste de a gãzdui opiniile, oricît de diverse,

ale colaboratorilor noºtri. Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text

aparþine, în exclusivitate, autorului.APOSTROF

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 3

Dos

ar:

CER

CU

LLI

TERA

RD

ELA

SIBI

U–

I. N

EGO

IÞES

CU

(p. 13-21)

4 • APOSTROF

N ÃSCUT LA 13 sep-tembrie 1923, la

Vaideiu (jud. Mureº),decedat la 29 martie1997, la Bucureºti, Ioa-nichie Olteanu e unadintre figurile importan-te ale Cercului Literar dela Sibiu, dar ºi ale litera-turii române postbelice.Poet, traducãtor, gazetar, editor, IoanichieOlteanu a fost un animator cultural de suc-ces, un intelectual echilibrat, cu simþul va-lorii ºi cu un fond etic inalterabil. Faptul cãprimul volum de versuri semnat de Ioani-chie Olteanu apare postum (Turnul ºi altepoeme, Cluj: Editura Eikon, 2012), sub în-grijirea competentã a lui Ioan Milea, þinede intemperiile istoriei ºi ale fiinþei aflate„sub vremi“, cum spune cronicarul. Poezii-le, caracterizate de „jocul între real ºi halu-cinaþie“ (I. Negoiþescu), sunt grupate înpatru tipuri (tradiþionalist-romantice, bala-dele propriu-zise, meditative, poemele cuîncãrcãturã ideologicã ºi cele proletcultiste,acestea din urmã aºezate la Addenda). Deo intensã frumuseþe lãuntricã sunt poemeprecum Pumn de pãmânt, Când vine toam-na, Desen pe bancã, Nocturnã, Idilã, Baladaînecaþilor, Poveste de Crãciun, Vânt de primã-varã, Descântec la o moarã de apã º.a. ªtefanAug. Doinaº caracterizeazã, în cuvinte so-bre ºi plastice, prezenþa lui Ioanichie Oltea-nu: „Serios, discret, modest, cu o rezervãde þãran ardelean înþelept, el distona un picîn cercul nostru foarte gãlãgios. Era untânãr «închis», în jurul lui plutea un uºoraer de mister“. Vãrul lui Ioanichie Olteanu,poetul Ion Horea, îl caracteriza, într-o poe-zie, ca fiind „poet ºi cãrturar/ Parcã schim-bat la faþã, hieratic ºi umbros“. În prefaþavolumului (Redescoperirea unui poet), IoanMilea observã cã existã, alãturi de cãrþileapãrute la timpul ºi locul lor, ºi aºa-numi-tele „cãrþi posibile“, „neapãrute la timpullor, rãmase în manuscrise sau risipite înpublicaþii periodice ºi niciodatã culese deacolo pentru a fi aºezate, protector, subpavãza unor coperte“. Aprecierile poezieilui Ioanichie Olteanu de cãtre unii criticiprecum I. Negoiþescu, Cornel Regman sauNicolae Balotã sunt bine decupate de auto-rul ediþiei, care constatã, la rândul lui, cãsursa profundã a acestor versuri e tocmaivitalismul, chiar dacã poate fi sesizat ºi undezacord „dintre eu ºi lume“, un fel de rup-turã „infernalã“ între „lirism ºi «lucidita-tea muºcãtoare»“. „Conºtiinþa eºecului“ (I.Negoiþescu) îºi arogã linii de forþã tensio-

nate în a doua etapã de creaþie a lui Ioani-chie Olteanu, fãcându-se simþite ºi ecouri-le unui fel de „naufragiu metafizic“, „însoþitde un întunecat sentiment al damnãrii, iarcel care-l trãieºte face figura unui poète mau-dit, melancolizat de contrastul abrupt din-tre lume ºi propriile-i aspiraþii“ (IoanMilea). Volumul cuprinde, alãturi de pre-faþã, ºi o Notã asupra ediþiei, un necesarTabel cronologic, un grupaj de poeme repre-zentative ºi un set de repere critice, urma-te de o Bibliografie cuprinzãtoare. Cartea seîncheie cu câteva pagini evocatoare semna-te de Ion Horea (o confesiune nostalgicã,Mentorul meu literar, ºi trei poeme).

Fãrã îndoialã cã, în ansamblul poezieipromovate de reprezentanþii Cercului Li-terar de la Sibiu, Ioanichie Olteanu ocupãun loc aparte, distinct, chiar dacã poetul afost, în general, mai degrabã ignorat de cri-tica literarã. Baladele lui Ioanichie Olteanu(cele mai cunoscute sunt Balada înecaþi-lor, Balada soþului înºelat ºi Pãþania teologu-lui cu arborele) se disting de cele ale luiªtefan Aug. Doinaº, Radu Stanca sau Do-minic Stanca. Poetul valorificã resurseleumorului negru, ale unei fantezii controla-te de raþiune, în care grotescul ºi carnava-lescul se întretaie cu unele accente ale poe-ziei cotidianului de mai târziu. În Baladasoþului înºelat se regãsesc accente arghezie-ne din Flori de mucigai, în valorificarea re-surselor cuvântului plastic, viu, concret.Atmosfera poeticã nu exclude înscenarealudicã ºi insertul narativ cu iz carnavalesc,încadrate în versuri eliptice, de o sugestivãpregnanþã a detaliului revelator. Între viziu-nea idilicã a soþului ºi statura moral-psiho-logicã a soþiei se deschide o prãpastie. Suntdouã lumi ce îºi disputã întâietatea, douãmentalitãþi ºi douã viziuni opuse: una a cal-mului, a cãminului aºezat, a reculegerii te-restre în faþa valorilor burgheze, cealaltã,a soþiei, desprinsã de planul terestru, tân-jind dupã mistere ºi reflexe ale necunoscu-tului de dincolo de fenomenalitatea lumii.Femeia are, în aceastã baladã, o alurã devrajã, de alienare ºi de miraj oniric. Ea estrãina care tulburã simþurile bãrbatului,trãind jumãtate în lumea prozaicã, jumãta-te într-o realitate iluzorie, într-un perime-tru al fanteziei mântuitoare. Pe de altãparte, femeia are, în acest fel, o staturã exis-tenþialã marcatã de un instinct bovaric, princare universul familiar e învestit cu reflexeale negativitãþii, care se cer depãºite, trans-figurate, prin detentã vizionarã spre altce-va, spre un spaþiu compensatoriu, mira-culos ºi benefic, în cazul nostru iubirea:„Înþeleptelor mele cuvinte/ ea zâmbea catrezitã din vis,/urmãrind poate absentã înminte/ nu ºtiu ce tainã, pierdut paradis./ Înochii ei mari strãlucea o luminã/ atât deciudatã, atât de strãinã...“ O altã poeziesemnificativã a lui Ioanichie Olteanu e

Balada înecaþilor. Poem al morþii ºi al resu-recþiei, al extincþiei dizolvante în univer-sul acvatic ºi al comuniunii cu eternitatea,Balada înecaþilor figureazã un decor în caredefinitorii sunt, la început, imaginile dez-membrãrii, ale risipirii ºi pierderii în imen-sitatea fluidã. Atmosfera dominantã e unade teatralitate macabrã, de carnavalesc cuinervaþii livreºti, de recul sugestiv într-ununivers delirant, cu formele ºi culorile încontinuã metamorfozã, ca într-un vis în ca-re obiectele seamãnã ºi nu seamãnã cu celereale, integrându-se într-o sintaxã a imagi-narului cu totul insolitã: „Aºa pânã cândîntr-o zi de pe un vapor mare/ am fost arun-caþi ºapte în mare, –/ trebuia sã se recurgãla acest mijloc/ fiindcã nu mai era de mân-care./Disperaþi, valurile am despicat,/ darprobabil cã pânã la fund am sucombat./ Nuºtiu cât a trecut de la acest accident –/ cândne-am revenit ne descompuneam lent;/ câ-teva celule le împrumutasem ca hranã/ lavecini: niºte peºti luminoºi ºi o actiniebãlanã./ Acum cu membrele în risipire/stãm aici în mare fericire/ ºi nu ºtiu de ce(cel puþin mie) nu-mi pare deloc straniu/cã mi-a pãtruns apã în craniu/ ºi cã mi sezãreºte prin carnea strãvezie un femur/extrem de alb ºi pur./ Luna ne mai viziteazãºi aci înaltã ºi goalã,/ dar mai mult ca o pre-simþire domoalã,/ cu chipul ei tot aºa deciudat ºi livid/ irizat prin imperiul lichid“.Reculul în neant e însoþit de o stare de con-fort, de beatitudine chiar, de camuflare înadâncuri, în aºteptarea judecãþii celei de peurmã, când corporalitatea va fi de tot pãrã-sitã, iar sufletele înecaþilor se vor contopicu înaltul: „Altfel o ducem bine. Aici putre-zim în tãcere/ cu peºtii morþi, cu algele cenu mai au putere/ sã se înalþe sus cãtre cer/sã vâneze vreo corabie sau barem vreun co-rãbier [...]. Aºteptãm însã toþi/ ºapte ºi câþior mai fi pe departe, mateloþi,/ aventurietc., o noapte mai supremã decât toatenopþile supreme/ când trâmbiþele cereºti orsã ne cheme;/ atunci ne-om aduna atomiiîmprãºtiaþi în mare/ trãind clipe de grea frã-mântare/ ºi ne vom ridica balansându-nelin/ sã spargem suprafaþa tãrâmului marin./Vom ieºi înalþi ºi goi pe valuri/ ºi vom plutihalucinaþi spre maluri [...]“

Prin poemele sale, recuperate cu pro-fesionalism de Ioan Milea, Ioanichie Oltea-nu se dovedeºte un demn reprezentant alorientãrii poetice generate de Cercul Lite-rar de la Sibiu, prin recursul la specia lite-rarã a baladei, prin þinuta spectacularã aviziunii lirice, prin imagistica de o tulburã-toare concreteþe ºi, nu în ultimul rând, prinrafinamentul robust al versului, marcatdeopotrivã de suavitate ºi de materialitategrea, de mimetism ºi de transfigurare. În-delung aºteptatã, cartea Turnul ºi alte poemeface dreptate unui poet de intensã vibraþieºi nobilã discreþie. �

IOANICHIE OLTEANU,în volum

Iulian Boldea

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 5

rugãciunea bunului terorist

oare chiar ºtii ce e dragostea ori sunt palavre ca tratamentul placebo,ajutã dacã crezi, de aia-þi zic cã eºti bun,nu-þi vine sã-þi daipalme, capuri în zid în orice secundã,tipule, ºefule? mai cã-mi stã pe limbã sã-þi arunccã eºti un terorist tembelce-ºi urmeazã planul cu sânge rece.sângele copilului împuºcatse scurge în rigolã, feþiþa mâncatã de foame o sã fie mâncatã ºi de muºte,iar la nasul tãu se ajunge cu principii-lumânãri aprinse, scuteºte-mã,aº vrea ca mâine sã uitãm, sã renaºti mãcar într-o minciunã frumoasã,oare rugãciunile te pot schimbadumnezeule,hai încearcã?!

rugãciunea cheiþei

de ce mã arunci sã mãperpelesc pânã unde speranþa fileazã ca un bec,bãtrâne?mãrturisesc ºi public cã m-ai ajutat,aºa am simþit adesea, nãdãjduiesc cã nu o sã mã abandonezi.sunt recunoscãtor, foarte,nu te înþeleg însã, scuze, ºi abþinerea mi-e strãinã –de ce sprijinul seamãnã cuinvitaþia cuiva de a-i mânca bucatele „fiindcã oricum se stricã“,chiar te bucurã sã ne întorci umilinþa precum o cheiþã în spate?mulþumesc, oricum.vorbim ºi mâine în rugi despletite,doamne, amin.

rugãciunea grãtarului

am coborât din pod grãtarul, îl curãþ cu un ºmirghel de ruginã, ungbarele cu o bucatã de slãninã, carnea deporc e alãturi, cu mujdeiul de usturoi, cu tacâmurile, cu sarea ºi piperul,hai bãtrâne cu unbraþ de lemne ºi un chibrit, ziar pentru foc am, unde s-a pomenitziarist fãrã ziare?,relax ºi priveºte dacã nu vrei sã îmbuci din fripturã, îþi pun la pachet

– zãu, nu þi-e foame?,n-o sã cer nimic azi, îþi ofer, te-ai lehãmisit de doleanþe?, nu?,ºezi,doamne, jarul e potrivit, nu cred cã reziºti la miros, mãnâncã, nici isus n-a fost,sã nu-mi spui cã eºti vegetarian

rugãciunea neruºinatã

o sã mã cataloghezi de neruºinat, ºefu’, dãun bip sã-þi povestesc pe larg ce ºi cum,da, sunt,dar îþi mulþumesc cã m-ai schimbat, doamne,

ce am câºtigat, timid fiind, când escrocii mi se hlizeau în faþã,ºi parcã tot eu mã simþeam vinovat cã am scris despre potlogãriile lor, cã eram modest, nu mimam modestia,când încãlzeam fetele cu vorbe ºi alþiile futeau rodate?mersi pentru minte,ai lucrat la fix, ºefu’, la mare artã, lasã duma despre cuviinþã,atenþie cã te judeci pe tine

rugãciune cu deschidere la facebook

genuflexiuni, nu mi-a scris, am verificat mailurile,ºtii la cine mã refer, prietene,nu te superi cã þi-am zis astfel?,dragostea începe sã mã doarãca buzele când cânþi la trompetã dupã ani de pauzã,ce aschimodie de comparaþie ºi-a deschis glasul... zâmbesc, aº fuma,transpiraþia e o centurã de siguranþã,120, de ajuns, îmi tremurã genunchii, sunt conºtient cã-s penibil ºi care-i treaba?,gata o sticlã cu apã,foc la þigarã,doamne, scoate patetismul din mine,alt bou la altã poartã nouã cu deschidere la facebook

cât m-am sãturat

capseazã, respirã ºi fugi,eroii oficiali dospesc de e-uri!viaþa e un cur cât o zi de post,aºtept sã se spulbere odatãºandramaua, sã întreprindã ceva unul tãcut prea de demult, precum doctorul care i-a extras din ochiunui indian un vierme de 13 cm,cât m-am sãturat sã aºteptfãrã îndoialã ºi milã

ceasul

a fost pe tãcute,s-a întins pe spate, capacul, ºi gata,l-au afundat, popa avea de mers la pescuit,a þinut-o ca la desenele animate, repede pe foarte repede.cumva a reapãrut lada goalã,s-a întins altul, miticã tebecistul,ºi blonda de la operã,popa era nervos,ºi iar pe altul au pus acelaºi capac,„lasã cã peºtimea poate sã aºtepte, padre,o sloboade ãla de infileteazã ºuruburile,dacã i-a apucat pe toþi,cum trage la peºti, trage ºi la murit“au refolosit sicriul pânã au obosit ºi au scris„inventar“ pe gard,ºi s-au cinstit cu o pãlincã,ºi parcã mi-a trecut febra când a sunat ceasul

�

Poeme deALEXANDRU PETRIA

6 • APOSTROF

PETREªTII

sau despre intimitate

M AI ÎNTÂI, e de spuscã, graþie Ioanei

Bot ºi colaboratorilor sãiapropiaþi, arhiva IoanaEm. Petrescu-Liviu Pe-trescu (dar ºi D. Popo-vici), aflatã în patrimo-niul Bibliotecii Judeþene„Octavian Goga“ Cluj,este gestionatã cu acri-bie ºi dãruire, din ea ivindu-se deocamdatãseria de autor Ioana Em. Petrescu (Moder-nism/postmodernism: O ipotezã, 2002; Studiide literaturã românã ºi comparatã, 2005; IonBarbu ºi poetica postmodernismului, 2007;Studii eminesciene, 2008; Studii despre IonBudai-Deleanu, 2011). E reconfortant sã ºtiicã astfel de bune atitudini faþã de moºte-nirea culturalã existã încã pe lume. Apa-re acum Corespondenþa intimã Ioana Em. Petrescu – Liviu Petrescu (1961-1978), ediþieîngrijitã ºi studiu introductiv de MirelaTomoiagã, prefaþã de Ioana Bot (Cluj-Na-poca: Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2012, 396 p.;carte însoþitã de un CD-Rom cu textul inte-gral). „Acest volum – spune Ioana Bot înprefaþã – vine sã completeze în chip insolitprofilul unui intelectual prea puþin cunoscutîn timpul vieþii ºi devenit, în deceniile scur-se de la moartea sa, un nume de succes al«vulgatei eminescologice», cu tot ce pre-supune omagiant, dar ºi reductiv o aseme-nea ipostazã. Totodatã, cartea deschidedrum unei alte serii de autor pe care o do-rim realizatã pe baza materialelor aceluiaºifond arhivistic: cea consacratã scrierilor luiLiviu Petrescu, care îºi aºteaptã, încã, edi-torul-coordonator al unui proiect restitutiv.“

Înainte de a vorbi despre cartea cea no-uã, sã mai spun cã nu mã numãr printre ceiînfioraþi, de pildã, de apariþia corespon-denþei Eminescu-Veronica Micle. Cred într-omãcar minimã privacy, chiar ºi în cazul celormai mari vedete ale culturii universale. Cuatât mai mult în cazul corespondenþei inti-me (numele ei mãrturiseºte deja intenþiaascunderii de ochii lumii!). Ea se scrie, celmai adesea, sub imperiul îndrãgostirii, efecttemporal ºi temporar, þinând de discursulîndrãgostit ºi mincinos fãrã voie pe care îlimprimã cristalizarea crengii de Salzburgstendhaliene oricãrei întâlniri sub semnul luiEros sau Cupidon. Ce se spune atunci întrecei doi are nevoie de singurãtatea izolatã aalcovului. Nici la apariþia Jurnalului nu amexultat (Jurnal 1959-1990, 2004, ediþie în-grijitã de Rozalia Borcilã ºi Elena Neagoe,postfaþã de Carmen Muºat). Incomplet ºifoarte intim, acesta e de citit neapãrat cir-cumstanþializat, altminteri cazi în vulgari-tate opacã. Caietul al treilea începe în 1959.

Ioana are 18 ani. În 1952, îi murise tatãl.Ioana Popovici se aflã singurã (singurãtateae atât de des invocatã, încât nu se poate sãnu vezi în paginile jurnalului o „descãrca-re“, excesivã anume, menitã sã-i dea un rost)sub povara unei responsabilitãþi pe carepuþini ºi-ar fi luat-o: aceea de a fi fiica meri-tatã de tatãl ei, dar ºi de a nu profita leneºde numele pe care el ºi-l clãdise („Un privi-legiu – un scurt privilegiu – au însemnatanii copilãriei, când am pãtruns, condusã detatãl meu, în spaþiul marii culturi. Privilegiulacesta mi-a fost retras foarte devreme. Mi-arãmas sentimentul datoriei...“, mãrturiseaîntr-un interviu). Liviu Petrescu e „ales“ nudoar dintr-o iubire adolescentinã ºi încãr-catã, poate, de lecturi de romane franþu-zeºti, ci ºi fiindcã, sobru ºi inteligent, arputea sã þinã locul tatãlui pierdut. Cu el,poate clãdi un nume care sã fie egal celui altatãlui. Boala se instaleazã când ea are doar20 de ani. Tot mai gravã, o va obliga lasfâºietoare disimulãri. Deocamdatã, îºi des-carcã sufletul în pagini de un patetism ado-lescentin firesc: „Aºadar, aceastã viaþã caree pentru mine totul, chiar dacã e pentru cei-lalþi nimic, trebuie sã mi-o fac cât maicomodã. Deci: atâta cât e, sã fie! E treabamea s-o utilizez la maximum, sã storc dinea tot ce se poate stoarce. ªi înainte ca ac-tuala-mi formã sã devinã nimic, sã-i smulgvieþii, trãirii, tot ce-mi poate da. A te faceutil altora, a-þi da o întrebuinþare e singurulmod de a-þi uita inutilitatea pe planul uni-versalului“.

Dacã Jurnalul – spuneam la apariþia lui– va fi citit dupã lectura cãrþilor ei ºi ºtiindcâte ceva despre destinul deloc trandafiriual Ioanei, cititorul va afla amãnunte menitesã umple personalizat mici spaþii goale.Altminteri, rãsfoit grãbit ºi cu perspectivãde paparazzo dâmboviþean, va pãrea încã oprivire picantã în dormitorul unor „obiec-te“ de cult ardelean.

Volumul de corespondenþã, publicatacum (prea curând, cred eu) din raþiuni deistorie ºi, mai ales, arheologie literarã, cereaceeaºi circumspecþie. Scrisorile schimbatede cei doi conþin o mare cantitate de mate-rial de interes al clipei strict personale. Abiaîn al doilea rând afli câte ceva despre lec-turi, proiecte literare, stãri ºi atitudini de-pãºind cercul (totuºi) strâmt al relaþiei lorintime, aºa încât sã rotunjeºti ceea ce ºtiideja din cãrþile lor.

Într-un fel, corespondenþa argumentea-zã ceea ce se cunoºtea deja. De curând, Mihaela Ursa, interesatã de mãrcile interio-ritãþii, o spunea încã o datã: la Ioana Em.Petrescu, „în ciuda ºtiinþificitãþii – suveraneîn textul critic –, scrisul este mereu condi-þionat de prezenþa (dezvãluitã sau doarascunsã a) unei «feþe din adânc»“. Obiecti-vitatea sa criticã depinde de anumite „rit-muri ale sângelui“, de o anumitã „confi-guraþie interioarã, profund subiectivã“. LaLiviu Petrescu, „reproºul de dezimplicareauctorialã“ adus cãrþii Poetica postmodernis-

mului confundã – crede M. Ursa – metodacu neutralitatea criticã. Totuºi, asumându-ºiriscul de a descoperi „faþa din adânc“ în scri-sul lui Liviu Petrescu, Mihaela Ursa înce-pe prin a constata cã „nu are metafore indi-viduale“. Ei bine, scrisorile dezvãluie, ºi ele,o tânãrã Ioanã vibrantã ºi caldã ºi un Liviucalculat ºi pedant, cu o maturitate aproapebãtrânicioasã a atitudinii. Cu doar ºase animai mare ca noi, studenþii balici ai anului1965, asistentul de la Literaturã universalãimpunea printr-o þinutã academicã atentlucratã. Îi urmãream fascinaþi nu doar de-monstraþiile subtile pe romane de Dosto-ievski ori Faulkner, ci ºi gestul concentratcu care împingea, cu arãtãtorul, ochelarii larãdãcina nasului, haina impecabilã, cãmaºascrobitã, cravata. Vorbea foarte strâns ºimereu sobru. În ciuda pedanteriei sale demult cunoscute, iatã un amãnunt care m-aºocat: nu doar cã toate scrisorile, bileþeleleºi ilustratele au fost pãstrate în arhiva fami-liei, dar s-a întâmplat acelaºi lucru cu cior-nele (douã, trei, patru!) scrisorilor trimisede Liviu Petrescu de la unitatea unde îºisatisfãcea stagiul militar. Marea preþuitoa-re de arhivã care sunt a fost pusã în încurcã-turã ºi a refuzat sã interpreteze întâmplarea.

Mirela Tomoiagã semneazã un studiuintroductiv consistent. Corpusul de cores-pondenþã i se pare important „din punct devedere istoric, documentar, dar ºi psiho-social, pentru cã el reflectã mentalitatea adoi români intelectuali din secolul al XX-lea,care cãlãtoresc în þarã ºi în strãinãtate, carese formeazã în aceastã perioadã ca tineri cer-cetãtori (asistenþi universitari la Catedrelede literaturã românã, respectiv de literaturãcomparatã, ale Facultãþii de Filologie dinCluj)“. Are dreptate sã identifice apariþia, întextul scrisorilor, a unor eboºe ale scrierilorlor de mai târziu, a unor detalii care deschidspre atmosfera epocii: ce cãrþi se puteaucumpãra ºi citi, ce reviste, care era atmosferade la Facultatea de Filologie etc. Iatã un sin-gur fragment dintr-o scrisoare a Ioanei,proaspãtã asistentã universitarã, pe care îldecupez în loc de ispitire la lecturã, în ciudareticenþei mele de fond: „… Curticeanu m-adecepþionat. Se va face la seminar criticapânã la 1900. «Critica» începând cu Eus-tatievici! Ce pãrere ai? Grozav de comozipot fi oamenii. «Mai ales paºoptiºtii, tov[a-rãºa] Popovici (scârbosul ignorã cã sîntmãritatã), mai ales paºoptiºtii». ªi, expli-cativ: «Heliade». Bun. Ar fi ºi asta ceva.Adicã formarea spiritului critic. Numai cã,în loc sã-l intereseze concepþiile critice, serezumã comod la începuturile mult cunos-cute deja ale preocupãrilor de teorie literarã.ªi, de dragul lui Eustatievici, îi sacrificãmpe Iorga, Trivale etc. etc. Mergem, cumin-te, pânã la Ibrãileanu. Curs special de cri-ticã literarã. Apoi, alt bucluc. Sînt treigrupe. Ca sã ne fie mai uºor, ca sã avem maimult timp pentru pregãtire ºi sã nu ne exte-nuãm, Jean ºi cu mine va trebui sã împãr-þim seminariile: unul þie, unul mie, adicão sãptãmânã el, una eu. Ce pãrere ai? Pe mi-ne nu mã entuziasmeazã ideea. Deºi, recu-nosc cã e mai comod aºa. Dar aº fi vrutgrupa mea, cu care lucrez eu, pe care-i con-duc aºa cum vreau pe o linie de gândire“.

Lectura Corespondenþei va fi una de fora-re în balastul intim, pentru a identifica ast-fel de filoane cu adevãrat însemnate pen-tru portretul lor de cãrturari.

�

Irina Petraº

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 7

O autobiografie mascatã

A REMARCAT CINEVA cãodatã cu trecerea anilor,

motivaþia existenþialã a scri-sului lui Dan C. Mihãilescua sporit exponenþial în pon-dere, trimiþând în penum-brã alte implicaþii, eventualstrict exegetice sau erudite?Criticul a trecut între timpcel puþin o datã pe la marginea vieþii ºi expe-rienþa limitei a lãsat urmãri durabile, dar para-doxale în subconºtientul sãu, fiindcã nu a datvolute ale fricii sau prudenþe toropitoare, de-cantate din autoconservare, ci s-a materializatîntr-un exces vital ºi o jubilaþie excepþionale,pline cu miez ºi cu o mustoasã „senescenþã“de om dispus sã fie altruist ºi sã dea sfaturibogate comilitonilor din jur, exprimatã nu nu-mai de texte, ci ºi de neliniºtea calculat-levan-tinã a apariþiilor sale publice. Ele fac din DanC. Mihãilescu un histrion de substanþã ºi demare calibru, pentru care „îndrãcirea“ zemoa-sã, senzorializarea savuroasã a scrisului con-stituie în mod vizibil o exorcizare spectacularãa anxietãþii care-l macinã, pâlpâind ameninþã-tor în fundal. Cum poþi lupta împotriva spai-mei de a-þi pierde viaþa decât dându-i mereughes, sporindu-i versatil virtuþile, energeti-zând-o la nesfârºit, elogiindu-i miresmele con-crete ºi savoarea, îngrãmãdind senzaþii unapeste alta, ºi imagini aºijderea, pentru a amânaextincþia? N-am întâlnit la niciun critic românrecent – oameni de birou, de regulã – o atât deapetisantã iubire de viaþã ca aceea pe care odisemineazã contaminant Omul care aduce car-tea. E de meditat pe marginea ei, mãcar pen-tru faptul cã e singularã. Dan C. nu vitu-pereazã în presa politicã, nu suferã pentrucauze false ºi nu are partizanate pãguboase,convertite în vitriolãri ºi frustrare. Dimpotrivã,e plenar sub toate aspectele, împlinit, expan-siv, realizat ºi lipsit de fisurã. Exaspereazã fiind-cã e aºa, dar nu loveºte sub centurã, nu scrieinsidii ºi nu se lanseazã în perfidii. Caz rar,pe la noi, într-o culturã a sufletelor ulcerate...

„Campania de neobiografism“, la care s-aangajat Dan C. Mihãilescu, prin cãrþi succesi-ve despre Eminescu, Cioran ºi I. L. Caragiale,are toate atributele exorcismului reconvertit înorgoliu: criticul pândeºte peste tot excesul, sebucurã când cineva nesocoteºte limitele ºi jubi-leazã la orice nemãsurã. Trãieºte, programatic,împotriva vremii sale, deºi îi ºtie slãbiciunile ºie pregãtit ca nimeni altul sã le oblojeascã.Încercând sã reconstituie epistema timpului încare a scris autorul Scrisorii pierdute (în I. L.Caragiale ºi caligrafia plãcerii: Despre eul dinscrisori, Bucureºti: Ed. Humanitas, 2012), oidentificã la nivelul energiei debordante desfârºit de secol XIX, de care vorbeºte ºi dioni-siacul lui Nietzsche: „Uitãm, adeseori, cã, lacumpãna veacurilor XIX-XX, înainte ºi puþindupã «anii nebuni», totul se trãia incandes-cent, infinit mai patetic ºi angajant decât îndezabuzata noastrã postmodernitate, fiindcalificat ca atare: excentric, delirant, exorbi-tant, isteric...“ Scrisorile lui Caragiale îi aparca fiind „diabolice“, „urzicate“, aºa cum a fostºi autorul lor, împãrþit, sub aspect psihologic,între frustrarea de a nu fi admis la masa pres-tigiilor ºi orgoliul de a se rãzbuna pe soartãironizându-i vitriolant protagoniºtii. „E lim-pede – scrie Dan C. Mihãilescu într-un sub-til eseu de «mateinizare» psihologicã a lui I.L. Caragiale – cã a urmãrit toatã viaþa succe-sul, cã a jinduit mereu «un loc», fie ºi cel dinurmã, la masa «boierilor ºi ciocoilor», ºi cã rit-

mica respingere concertatã i-a alterat forþacreativã, i-a turbat reacþiile ºi i-a otrãvit relaþii-le“, ducând în cele din urmã la surprinzãtorulexil berlinez, pe care toatã lumea încearcã sã-lexplice de atunci, nereuºind decât în micãmãsurã. Artistic, era o incompatibilitate;uman doar o incongruenþã, aceasta fiind di-mensiunea pe care încearcã sã o explice cartea,prin sugestia implicitã a unui model în esenþãstoic, asumat de un om care cautã în senectu-te liniºtea de care nu a dispus – nu numaifiindcã n-o gãsea în jur, ci fiindcã o zgândã-rea, o bulversa el însuºi la tot pasul – atuncicând se afla în puterea vârstei.

Sub aspect metodologic, asumarea psiho-logicului ca perspectivã analiticã privilegiatãpresupune din partea autorului atât un pari-cid intelectual tandru, în urma cãruia este sa-crificat estetocentrismul lui Nicolae Manolescu(argumentul se gãseºte la p. 43-44!), cât ºi odespãrþire de „textocentrismul“ criticii noastrede pânã la 1989, unde – ºtim cu toþii – multese puteau gândi, dar puþine se puteau aºternepe hârtie, exemplul cel mai frapant fiind scan-dalul cu iz politic declanºat de apariþia Mariitrãncãneli a lui Mircea Iorgulescu. Lucrarefoarte corect documentatã, cartea lui Dan C.Mihãilescu investigheazã scrupulos tot ce s-ascris esenþial în domeniu, de la enormitãþileideologizate ale anilor ’50 la volumele esenþia-le ale exegezei mai noi (I. Vartic, Marta Pe-treu, Bogdan Bãdulescu, Gelu Negrea), salu-tarã fiind, în excursul diacronic al autorului,reconsiderarea exponenþialã a cãrþii din 1983a lui Florin Manolescu, Caragiale ºi Caragiale:Jocuri cu mai multe strategii, autorul bucureº-tean fiind ºi autorul medalionului critic I. L.Caragiale din DSR-ul redactat de Mircea Zaciu,Marian Papahagi ºi Aurel Sasu.

De altfel, evoluþia exegezei caragialiene dedupã 1989 marcheazã ºi recuperarea unor am-prente profunde (psihanalizã, mitocriticã, reli-gie sau ideologie social-politicã, filosofie),pe care critica de pânã la Revoluþie le-a igno-rat sau le-a voalat, nu din neºtiinþã, ci din pru-denþã. Se constatã, pe ansamblu, un proces de„abisalizare“ a lui Caragiale (sugerat ºi de DanC. Mihãilescu la p. 118-119, în nota de sub-sol), ºi nu numai pe relaþia cu Mateiu, ci îneconomia întregii biografii, „încununatã“ cuorgolioasa ºi paradoxala mutare la Berlin, in-terpretarea ei cea mai subtilã – de înstrãinareactivã de sine ºi de operã, echivalentã cu o au-tomortificare voluntarã – fiind datã de MartaPetreu. Bogdan Bãdulescu (Caragiale în Ori-ent-Express) e un excelent câºtig al exegezei,Dan C. Mihãilescu îi ºi acordã creditul super-lativ care i se cuvine, deºi unele dintre afir-maþiile sale sunt suprainterpretãri decantatedin entuziasm. Actualizãrile sunt însã necon-cludente, fiindcã nu sunt susþinute de argu-mente suficiente; de pildã, tresari atunci cândDan C. Mihãilescu scrie cã I. L. Caragiale afost un „sceptic postmodern avant la lettre“, dar„postmodernizarea“ e o vorbã niþel aruncatãîn vânt aici, mai substanþialã fiind, în acestsens, Fatalitatea ironicã a lui Mircea A. Dia-conu (tot 2012), în care se vorbeºte de un I.L. Caragiale voluntar fragmentar ºi descentratîn textele pe care le scrie, conºtient de con-strucþia unor fragilitãþi de suprafaþã, lipsite desintaxã internã ºi de întemeiere profundã, on-tologicã. În privinþa „scepticismului“, eu aºmerge mai degrabã pe stoicism, înþeles ca pro-gram autoeducativ personal ºi construcþie desine. Ca „înþelepþire“, cum sugereazã Dan C.Mihãilescu, referindu-se la scrisorile lui Cara-giale, înþelese, pe ansamblu, ca exorcism caligra-fic, ca un „ceremonial de purificare a fiinþei“.

Poate greºeºc, dar vãd în textura discretã,de adâncime a cãrþii lui Dan C. Mihãilescu ºio întoarcere la fervorile intelectuale ale tine-reþii noastre, decantate în mare mãsurã dintematism. Pentru Dan C., mãsura unei vieþi e

datã de plãcerea pe care ea o poate genera, încare se „imerseazã“. „Pentru mine – scrie el lafinalul eseului introductiv al volumului –, scri-sorile lui Caragiale, mai ales cele din epoca ber-linezã, constituie cea mai strãlucitoare ºi maicaptivantã caligrafie a plãcerii din literaturaromânã. Nicãieri în corespondenþa autorilornoºtri nu mai existã atâta epicureism ferventalintat, atâta sfântã vitalitate a senescenþei, aºao poftã de boierie senzorialã, de tihnã, col-portaj ºi taclale, de cuminþenie ºi drãcãrie, deînþelepciune ºi ghiduºie totodatã. Pe scurt:atâta spectacol de sine!“ Putem întoarce tex-tul ºi pentru a-l descoperi pe Dan C. Mihãi-lescu, într-un rãsfãþ de ingenuã oglindire? Eaproape obligatoriu...

Doar în subsidiar, cartea îºi propune sãajungã „în vârful muntelui, la peºtera minu-nilor, adicã la corespondenþa caragialianã dinanii berlinezi“ (p. 121), pentru a savura ungest paradoxal, atipic ºi ilogic, ºi pentru a-lînþelege. În realitate, exilul berlinez al luiCaragiale reprezintã serenitatea finalã, punc-tul de ajungere al unui stoic, adicã – sugerea-zã foarte subtil Dan C. Mihãilescu –, nu unhedonism civilizat spontan, acceptat ca atare,savurat cu suspiciune – întrucât ea contrave-nea imaginii de sine pe care o întreþinea Cara-giale –, ci o plãcere calculatã, creatã precis,matematic, ca-ntr-un joc farmaceutic complet,în care esenþele sunt în aºa fel combinate, încâtsã cauzeze plãcerea cea mai adâncã. „Mon-struozitatea“ lui Caragiale, denunþatã zgomo-tos ºi de Eminescu („om de rând cu fizono-mie de spion, îngãlbenind de o scârboasãinvidie ºi de scârboase pofte“ – e drept, la mij-loc era nurlia Veronica...), e una rece, aritme-tic dozatã, cu detaºare. „Fiecare carte poºtalãa lui Caragiale – noteazã ªerban Cioculescu,citat la p. 73 – e un mic giuvaer de scris ordo-nat, egal, rotund, parcã trasat cu o infinit deli-catã peniþã rondã, dar mai probabil obþinut cupeniþa subþire ºi ascuþitã, întoarsã spre stânga.Grafia face bucuria profanilor prin armonia ºifrumuseþea ei; grafologii vor fi distingândstãpânire de sine, calcul, artificiu.“

... care, între noi sã fie vorba, e foarte de-parte de lumea miticilor, se distanþeazã prinautonegare controlatã de toatã dezordineaumanã care forfoteºte în texte. Pentru a o înþe-lege, Dan C. Mihãilescu recurge la analogiacu un alt mare exilat, Voltaire: „nu mai am altspectacol – scria acesta tot din Prusia – decâtcel al prostiilor din scumpa mea patrie“.Luându-ºi „familia ºi tãrãbuþele“ pentru a letransfera într-o capitalã niþel mai ordonatãdecât Bucureºtiul, Caragiale dobândeºte sere-nitatea mult râvnitã („existenþa liricã“, aºa cumel o numeºte) prin distanþare de lumea pe careo lasã în urmã, prin negare de sine, adicã in-trare în autoutopie. Sarcasmul lui vine dinexactitate, este o formã a acesteia. Nenea Iancuare fobia rolurilor stereotipizante, e un alt para-dox al vieþii sale agitate aici: România e o þarãfãrã substanþã, retardatã, istericã ºi nervoasã,în care toatã lumea se grãbeºte sã decadã în-tr-un rol, numai cã unii o fac mai repede, iaralþii mai târziu, alienarea fiind aceeaºi, chiardacã poartã numele de patriotism.

Satirizând mecanizarea socialã sau roboti-zarea („am sau n-am treabã...“ etc.: sindromulFarfuridi), Caragiale fuge de ele ca dracul demaºina de ºtanþat capete. Cât timp stã laBucureºti, o face prin operã, devenind sarcas-tic demiurgul transcendent al „miticilor“ pecare îi pune în miºcare. Se liniºteºte la Berlin:e adevãrat, devine „mai calm ºi înþelegãtor,dispus sã accepte, cu un amuzament superior,firea omeneascã ºi metehnele ei“ – aºa cumscrie Florin Faifer, citat la p. 125 – , dar e pen-tru prima oarã autentic, mulþumit de efortulde autentificare pe care ºi l-a asumat prinieºirea din teatrul derizoriu numit România...

�

ªtefan Borbély

8 • APOSTROF

PUÞINE AU fost contribuþiile cu adevãratesenþiale la interpretarea direcþiilor ma-

jore ale transformãrilor contemporane ºi înspecial ale fenomenului totalitar de extremãstângã. În acest sens, cred cã nu exagerezspunând cã volumul Noua dezordine mon-dialã, datorat lui Kenneth Jowitt (vreme dedecenii profesor de ºtiinþe politice la Univer-sitatea California din Berkeley, în prezentsenior fellow la Hoover Institution din PaloAlto), este o asemenea lucrare deschizãtoarede drumuri. În mod normal, pentru publi-cul românesc, numele lui Jowitt nu ar maiavea nevoie de prezentãri speciale, întrucâtavem de-a face cu unul dintre cei mai rafi-naþi cunoscãtori ºi analiºti ai fenomenuluicomunist (ºi nu numai) românesc în con-vulsionatul secol douãzeci. Din pãcate, autrebuit sã treacã douãzeci de ani ca aceastãcarte fundamentalã pentru înþelegerea leni-nismului ºi a moºtenirii sale sã fie tradusã înlimba românã. Cu sprijinul Institutului deInvestigare a Crimelor Comunismului ºiMemoria Exilului Românesc ºi datoritãentuziasmului Editurii Curtea Veche, ambucuria de a include volumul lui Jowitt întitlurile publicate în colecþia „Constelaþii“.Mulþumiri speciale doamnei Doina Jela,redactoarea de carte, ºi lui Bogdan CristianIacob, coordonatorul ºtiinþific al volumului.

Pentru început, voi schiþa o sumarã bi-bliografie a contribuþiilor lui Ken Jowitt.La începutul anilor ’70, dupã un stagiu decercetare ºi documentare în România, Jo-witt publicã un volum spectaculos din per-spectiva darului conceptualizãrii ºi a capa-citãþii de a surprinde nuanþele cele maiezoterice ale discursului comunist: Revolu-tionary Breakthroughs and National Develop-ment: The Case of Romania, 1944–1965(University of California Press, 1971).Meritul cãrþii era cã aºeza discuþia despreschimbãrile din România în registrul teo-riei dezvoltãrii, dependenþei ºi modernizã-rii, vãzând în tendinþele autonomiste alecomuniºtilor români un element de cãuta-re ºi chiar de consolidare a unei atât de pro-blematice legitimitãþi. Mai târziu, sub coor-donarea lui Jowitt ºi incluzând notabilecontribuþii ale profesorilor Keith Hitchinsºi Virgil Nemoianu, avea sã aparã un vo-lum colectiv consacrat marilor dezbateriinterbelice din România privind probleme-le construcþiei instituþionale ºi ale polemi-cii dintre direcþiile tradiþionaliste ºi cele libe-raliste. În acelaºi timp, Jowitt a desfãºurat ofebrilã activitate teoreticã, publicând în prin-cipalele reviste academice studii pe temamobilizãrii ºi participãrii, a culturii politicea leninismului, interpretat drept impersona-

lism charismatic, a neotradiþionalismului brej-nevist, a societãþii parazitare ºi a corupþieiordinii comuniste în anii ’70 ºi ’80.

Subtitlul Noii dezordini mondiale indicãîn mod clar intenþia demersului analitic allui Kenneth Jowitt: extincþia leninistã.Pentru el, marile seisme simbolizate de anulrevoluþionar 1989 fac parte dintr-o mutaþiegeneticã, dintr-un proces echivalent cu ceeace în paleogenezã s-ar numi extincþia înmasã a unei specii (de pildã, aceea a dino-zaurilor). Dar acest fenomen care priveºtesfãrâmarea unei întregi civilizaþii, cu ordi-nea sa valoricã ºi instituþionalã, cu cutu-mele ºi ritmurile sale, cu noþiunea ei speci-ficã despre timpul social, nu se deruleazãfãrã a lãsa în urmã vestigii dintre cele maidiverse. Meritul cãrþii lui Jowitt este cã res-pinge tentaþia atât de facilã a unui trium-falism occidentalist. Spre deosebire deFrancis Fukuyama, de exemplu, sau întrea-ga cohortã de tranzitologi, Jowitt de la în-ceput nu a fost convins cã umanitatea aajuns, de o manierã marxistã sau hegelianã,la acel prag al reconcilierii cu sine în figu-ra democraþiei liberale. El a diagnosticatexemplar faptul cã o lume fãrã leninism nuera neapãrat ºi una a pãcii eterne.

Interpretarea propusã de Jowitt pen-tru prãbuºirea comunismului este deopo-

KEN JOWITT, secolul lui LENIN ºi noua

dezordine mondialãVladimir Tismãneanu

Sub lupa memoriei

MIERCURI, 10 octombrie 2012, la ora 18, galeria clujeanã Danel a gãzduit verni-sajul expoziþiei Culorile Mediteranei de Liviu Vlad. Evenimentul marcheazã ieºirea

în public, pentru prima oarã, a coloristului ºi acuarelistului, expoziþiile anterioare aleartistului fiind dedicate desenului ºi neexploatând decât cu mare parcimonie posibilitãþilecromatice. Preocupat de luminozitate ºi de transparenþa aerului, Liviu Vlad gãseºte înaºezãrile citadine ale Sudului european – Italia ºi Franþa sunt destinaþiile alese – prilejulde a contempla ºi studia diafanul. Având grija acurateþei figurative, dar lãsându-se cu plã-cere confiscat, deopotrivã, de jocurile grafice ale impresionismului ºi postimpresio-nismului, Liviu Vlad înainteazã netulburat pe o cale proprie, mai puþin atent la etiche-te decât la un parcurs menit sã developeze obsesii ºi continuitãþi care îi conferã un profilde neconfundat. El ºtie, de aceea, sã evite cu dezinvolturã cliºeistica veneþianã, scoþândtoposul de sub marca decadentã pe care, din secolul al XVIII-lea încoace, artiºtii i-au con-fecþionat-o. Cetatea din lagunã devine astfel, la Liviu Vlad, prilej de etalare exuberantãîn plin soare, paradã ludicã a faþadelor puternic colorate din Burano, luminã purã, abiaîntretãiatã de câteva griuri, la amiazã… O reuºitã ºi o generoasã invitaþie la regândireacaldã ºi optimistã a lumii, expoziþia Culorile Mediteranei îºi aºteaptã, vreme de o lunã,vizitatorii.

�

AMALIA LUMEI

Veneþia în acuarelã

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 9

trivã originalã ºi incitantã. Pentru el, regi-murile leniniste erau definite de primatulprincipiului luptei de clasã, deci de o orga-nizare belicoasã ºi dictatorialã, de pretenþiaomniscienþei din partea grupului hegemo-nic ºi de monopolul puterii exercitat departidul comunist, ca unic depozitar alautoritãþii publice. Sfera vieþii private eraastfel asfixiatã de un imperialism ideologicexercitat inflexibil de o elitã autodesemnatãdrept purtãtoare de cuvânt a necesitãþii isto-rice. Aceastã arhitecturã a fost zguduitã dintemelii de acþiunile liderilor reformiºti, dela Hruºciov la Gorbaciov. Pe acesta din ur-mã, Jowitt îl considerã, într-un remarcabileseu, drept un continuator al menºevismu-lui, în sensul cã a îndrãznit sã punã subsemnul întrebãrii dogmele considerate in-failibile în organizaþia de tip leninist. În ac-cepþia lui Jowitt, cauzele ultime ºi funda-mentale ale dezagregãrii ordinii leniniste au fost: dezavuarea de cãtre Hruºciov a rãz-boiului de clasã ºi proclamarea doctrineinonleniniste a „statului întregului popor“;neotradiþionalizarea, sub Brejnev, a culturiipolitice sovietice, prin dispariþia elementu-lui mesianic din ideologie ºi instaurareaunei venalitãþi fãrã precedent în rândurileunei tot mai corupte clase politice; epopeeaSolidaritãþii în Polonia ºi apariþia unei clasenaþional-revoluþionare, precum ºi relativi-zarea de cãtre Gorbaciov a partidului abso-lutist lãsat moºtenire de Lenin. Pe lângãaceste patru cauze „totale“, Jowitt numeºteºi un numãr de cauze „parþiale“, între careîncheierea conflictului cu China ºi reori-entarea elitei sovietice spre insolubilele probleme interne; efectul descurajant alIniþiativei de Apãrare Strategicã a preºedin-telui Reagan ºi, mai ales, conºtientizareaimpasului economic ºi, în special, tehnolo-gic al Uniunii Sovietice ºi al aliaþilor ei.

Totodatã, Jowitt trateazã în chip con-vingãtor aceastã tensiune dintre orientãrilecivice ºi cele etnice, arãtând cã în fostelestate dominate de regimuri leniniste a exis-tat, mai ales în primul deceniu postcomu-nist, prea puþin sprijin religios ºi culturalpentru comportamentul tolerant ºi bazat peautoîncrederea individualã. Problema estecã o astfel de orientare intrã în competiþiecu grupuri antiseculare, anticivice, etno-centrice, ostile valorilor liberale ºi princi-piului autonomiei civice, manifestate ade-seori în formele numite de Jowitt ale„miºcãrilor de furie“ (movements of rage).Rãspunsul lui la aceste tulburãtoare dilemea fost cât se poate de direct ºi, cred eu, rea-list. ªansa Europei de Est era sã nu fieabandonatã de Vestul continentului, ci,dimpotrivã, sã fie adoptatã. El a anticipatfaptul cã nu separarea sau izolarea Europeide Est era calea spre calmarea tensiunilorsus-menþionate. Europenizarea fostuluilagãr socialist a fost soluþia pentru evitareacontinuei „balcanizãri“ a lui, cu sângeroa-se conflicte locale ºi regionale. Pe bunãdreptate, Jowitt a afirmat cã accederea þãri-lor foste comuniste la Uniunea Europeanãºi NATO a reprezentat cel mai bun lucru cares-a întâmplat Europei Centrale ºi de Est înultimii 400 de ani.

Kenneth Jowitt a fost printre puþiniipolitologi care au înþeles atracþia spre leni-nism ca fiind direct legatã de apariþia unui„partid de avangardã“, ca substitut pentrutermenii de referinþã tradiþional charisma-tici, de tip religios, mai cu seamã în tim-puri de crizã moralã ºi culturalã:

Leninismul ºi nazismul au fost, fiecare închip diferit, încercãri perverse de a menþi-ne ºi restaura o viaþã ºi un etos eroice înopoziþie cu un sistem liberal burghez indi-vidualist […] Principiul definitoriu al leni-nismului este de a face ceea ce este ilogic,deci de a face impersonalul charismatic. Înmod tipic, charisma este asociatã cu un sfântori un cavaler, cu un atribut personal, iarceea ce Lenin a realizat este remarcabil. El afãcut exact ceea ce a anunþat cã va face: acreat un partid de tip nou. A fãcut partidulcharismatic. Oamenii au murit pentru par-tid. (The Individual, Charisma, and theLeninist Extinction: A Conversation with KenJowitt, Berkeley, Institute of InternationalStudies, 2000)

Secolul XX a fost în fapt secolul lui Lenin – maimult decât acela, sã spunem, al lui Stalin sauHitler, deºi în termeni de catastrofe umani-tare, evident, acþiunile acestora au atinsdimensiuni monstruos-paroxistice care l-arfi oripilat, probabil, pe întemeietorul bol-ºevismului, altminteri, el însuºi, departe dea fi ezitat sã recurgã la arma terorii în masã.Tocmai de aceea, postcomunismul trebuieconceput ca o continuã luptã pentru de-pãºirea a ceea ce s-ar putea numi „reziduu-rile leninismului“ – un termen pe care l-ampropus cândva, elaborând pe marginea con-ceptului lui Ken Jowitt de „Leninist legacy“(moºtenirea leninismului), deci o constelaþiecivilizaþionalã care include profunde emoþii,sentimente, nostalgii, loialitãþi, ataºamente,fobii, aspiraþii colectiviste, precum ºi atracþiespre paternalism oligarhic ºi chiar corpo-ratism.

Dispariþia, din punct de vedere ideolo-gic, a formaþiunilor de tip leninist a lãsat înurmã un vacuum care a fost ulterior aco-perit de forme sincretice, avându-ºi rãdã-cinile în moºtenirea epocii comuniste ºi acelei precomuniste: naþionalismul, liberalis-mul, socialismul democratic, conservatoris-mul, populismul, neoleninismul ºi chiarmai mult sau mai puþin actualizatul fas-cism. O manifestare a acestei moºteniri estefluiditatea angajamentelor ºi afilierilor po-litice care provoacã grava fragmentare asocietãþilor postcomuniste. Mai mult decâtatât, în noua (dez)ordine est-europeanã dedupã leninism, instituþii independente, pre-cum mass-media ºi structurile economieide piaþã, nu sunt îndeajuns de consolidate,ele neavând capacitatea de a contracaraameninþarea noilor experimente de tipautoritar sau patrimonialist, care alimen-teazã profunde sentimente egalitarist-popu-liste. Vulnerabilitatea partidelor politice dinregiune este determinatã, în primul rând,de criza generalã a valorilor ºi a autoritãþii.Nu existã un „liant social“, iar formaþiu-nile politice actuale au eºuat în crearea unuiconsens necesar pentru a genera patriotis-mul constituþional sau identitãþi postcon-venþionale, pentru a folosi termenul luiJürgen Habermas. În schimb, în rândulpopulaþiei predominã sentimentul de a fifost trãdaþi de cãtre politicieni ºi persistãdezorientarea în raport cu circumscriereaclarã a identitãþilor individuale. Pentru a-lparafraza pe regretatul gânditor politic RalfDahrendorf, în Europa Centralã ºi de Estcetãþenii sunt în continuare în cãutarea sen-sului propriei existenþe.

Scris cu veritabil har al conceptualizãrii– sã nu uitãm cã Jowitt a fost cel care a lan-sat cu ani în urmã formula „familializãriisocialismului“, referindu-se la regimul di-nastic din România –, refuzând jargonul

abscons al unui academism steril, volumullui Ken Jowitt este o lecturã indispensabilãpentru toþi cei care nu sunt nepãsãtori lasoarta milioanelor de oameni din zonanumitã cândva blocul sovietic (a se vedealucrarea clasicã pe subiect a lui ZbigniewBrzezinski). Noua dezordine mondialã repre-zintã sinteza analizelor întreprinse vremede decenii ale unuia dintre cei mai impor-tanþi politologi contemporani, o remarca-bilã colecþie a reflecþiilor lui Jowitt, atât depertinente ºi profunde, pe tema ascensiuniiºi a decãderii leninismului.

TEXTUL DE mai sus este prefaþa mea lavolumul lui Ken Jowitt apãrut recent la

Editura Curtea Veche, în traducerea sem-natã de Carmen Botoºaru. Prefaþa reia ºidezvoltã idei din recenzia-eseu la cartea luiJowitt publicatã în 1993 în revista Society,condusã de regretatul Irving Louis Horo-witz. Volumul lui Jowitt a apãrut la Uni-versity of California Press în 1992. Pe co-perta a patra se gãsesc cuvintele lui RobertC. Tucker, eminentul filosof politic, marxo-log ºi sovietolog: „Aceastã carte prezintã opãtrunzãtoare interpretare a partidului-statleninist drept o civilizaþie ideologicã apã-rutã în secolul XX, care a asumat diverseforme în spaþiu ºi timp, iar acum trece înistorie“.

Împreunã cu doi foºti doctoranzi ai luiKen Jowitt, profesorii Marc Howard(Georgetown University) ºi Rudra Sil(University of Pennsylvania), am coordo-nat în 2006, la University of WashingtonPress, un volum în onoarea celui care ne-afost ºi ne rãmâne mentor ºi sursã continuãde inspiraþie. Între autori, Gail Kligman,Katherine Verdery, Daniel Chirot, BarbaraGeddes, Stephen Hanson, Grigore Pop-Ele-ches, Stephen Holmes, Tomek Grabowski,Veljko Vujacic. Eseul meu, „Lenin’s Cen-tury“, exploreazã, între altele, diferenþele deinterpretare a leninismului dintre Jowitt ºiŽižek, deci între o abordare neoweberianãºi una neolukácsianã. Intitulatã World Orderafter Leninism, lucrarea a apãrut în ro-mâneºte tot în colecþia „Constelaþii“ de laCurtea Veche. În aceeaºi colecþie a apãrutanul trecut cartea fundamentalã a luiRobert C. Tucker, Filosofie ºi mit la KarlMarx.

Sã amintesc cã Jowitt a scris introdu-cerea la volumul Letters from Freedom deAdam Michnik, apãrut tot la University ofCalifornia Press. Recomand, de asemenea,eseul sãu „Stalinist Revolutionary Break-throughs in Eastern Europe“, in VladimirTismãneanu, ed., Stalinism Revisited: TheEstablishment of Communist Regimes in East-Central Europe, Central European Univer-sity Press, 2009, p. 17-24.

Mã leagã de Ken Jowitt o intensã ºi sta-tornicã prietenie. Primii care mi-au vorbitdespre el au fost Alexandru Ivasiuc ºi TitaChiper. Mi-au spus cã este o personalitateintelectualã fascinantã. Aveau perfectã drep-tate. De o pãtrunzãtoare, aº spune scân-teietoare, luciditate, scrierile lui Jowitt suntlecturi obligatorii pentru toþi cei care vorsã înþeleagã natura ºi dinamica bolºevismu-lui ca experiment politic, social, economic,antropologic ºi ideologic, matricea sa insti-tuþionalã ºi simbolicã.

�

10 • APOSTROF

Î N LEGÃTURÃ cu volumul al doilea dinArta de a fi pãgubaº: Oameni ºi javre, Bu-

cureºti: Editura Biblioteca Bucureºtilor,2010, 560 de pagini, autorul însuºi nemãrturiseºte în „Cuvânt-înainte“ desprecaracterul subiectiv al confesiunilor de viaþãpuse în relaþie cu capriciile memoriei. Ge-neza acestei „arte a pãgubaºului“ stã subsemnul unui timp de dinainte de naºtereaideologiei. Confesiunea devine atât o me-todã de a transcrie fragmente de viaþã, frân-turi de discuþii, cât ºi oglindã a memoriei.Simpla cãutare în propriile amintiri echi-valeazã cu imboldul de a umple „arhivelememoriei“, pentru a ºterge sincopele saufaptele decodate eronat dupã momentulproducerii lor, când memorialistul se aºazãla masa de scris: „ca ºi în cazul primuluivolum, fac precizarea cã, având ca substratnoianul amintirilor de demult, majoritateapaginilor alãturate poartã girul realitãþii, celpuþin în privinþa cadrului istoriografic ºitopografic“ (p. 13). Unele capitole, înschimb – „Din jurnalul fiului risipitor“,„Remember“, „Destine“ ºi „La porþile Ori-entului“ – sunt marcate de concurenþa din-tre realitate ºi tendinþa de a ficþionaliza.Istoricitatea evenimentelor este coroboratãcu tensiunea generatã de diverse întâmplãrinarate, ce iradiazã la tot pasul din dialo-guri, din descrieri ample ori din monolo-guri.

Naraþiunea savuroasã restituie imaginidin epoca lui Carol al II-lea, care întregesco frescã unitarã despre viaþa regalitãþii, darºi despre dinamica relaþiilor dintre oameniide rând ºi capriciile societãþii. În legãturãcu nevoia de instrucþie a marelui-voievodde Alba Iulia, sfatul lui Nicolae Iorga datregelui se referea la pregãtirea unei clasespeciale, „cu elevi proveniþi din toate stra-turile societãþii româneºti“ (p. 18) (discuþierelatatã de Barbu Theodorescu, unul din-tre secretarii lui Iorga ºi ºef de cabinet laConsiliul de Miniºtri pentru o vreme). Darimaginea lui Mihai, moºtenitorul tronului,este mai degrabã una zburdalnicã ºi copilã-roasã: „pentru mai toþi, suveranul rãmãseseacelaºi copil frumos, cu al cãrui chip bu-cãlat ne obiºnuiserãm de pe vremea mone-zilor gãlbui de cinci lei sau alb-cenuºii demai târziu, cu valoare ridicatã de 100, oride argint, de 200, cu inscripþia «Mihai I,Regele Românilor»“ (p. 19). Bucuria de apovesti dã seama de o jovialitate care elec-trizeazã, dar care diferã totuºi de micropo-vestirile din Târgul Moºilor sub aspectul im-plicãrii. Dacã în volumul întâi primaucopilãria ºi vâltoarea tinereþii, în Oameniºi javre, anii maturitãþii fac deliciul acestorpagini-jurnal-confesiune. Era cunoscutã înepocã pasiunea lui Mihai pentru maºini, pecare le asambla chiar el, le demonta dupãbunul-plac, vrând apoi sã le încerce pe ºose-lele naþionale: „pe suveran aveam sã-l vãd

de aproape prin 1947, într-o vacanþã petre-cutã la Predeal, fulgerând ªoseaua Naþio-nalã cu o maºinã deloc arãtoasã, dar dotatãcu un motor straºnic, ce obliga escorta sã-ºitragã sufletul, în încercarea de a nu pierdeurma stãpânului. Adevãratã cursã de auto-mobile“ (p. 20-21). Ritmul istorisirii sestabileºte în funcþie de dispoziþia memo-rialistului de a da curs unor întâmplãri pecare nu le putem regãsi în manuale de isto-rie, ci doar în cronici ori în consemnãri rãzleþe. Istoria poate fi falsificatã uºor, darasemenea texte memorialistice reuºesc sãschimbe perspectiva anchilozantã asupratimpului.

Anii ideologiei comuniste se scurg subsemnul unei potenþiale salvãri. Numai cã înacest moment de aºteptare se naºte

o lume laºã, timoratã de ce se poate întâm-pla fiecãruia, o masã amorfã, fãrã o picãturãde solidaritate, care sã þinã seama de cre-dinþele tale, de ce-ai fãcut ºi spre ce nãzu-ieºti, nu de „pãcatele“ neamului din care tetragi. Oricât de pãguboasã ar fi fost, sufla-rea de la marginea urbei – mã feresc sã-i zicmahala, fiind în realitate o haltã dintre sat ºioraº – rãmânea infinit mai bunã ºi maidreaptã. (p. 108)

Se iscã un hiat între lumea tradiþional-ha-botnicã a satului ºi lumea deºãnþatã a ora-ºului, marcat de posibilitatea suprapuneriicelor douã realitãþi în „mãrgininea“ unuispaþiu întrucâtva protector, care-ºi salveazãanonimatul prin renunþarea la identitate.Bolboroseala este o reacþie a încurcãrii lim-bilor ºi a valorilor, ca într-un turn Babelautohton. De aceea, se transformã în „duº-man de clasã“ oricine nu respectã practici-le, ierahia ºi ideologia comunistã. NiculaeGheran îºi pãstreazã condiþia de observator

bonom, care vede de la distanþã tabloul în-treg, face predicþii ºi comparaþii, pentru arelata apoi cu vervã ceea ce a trãit. Timpultrãirii întrece timpul mãrturisirii, forþân-du-l sã selecteze ceea ce e demn de povestitsau de amendat: „nu voi pregeta sã fiu alã-turi de ultimul pãgubaº, care, peste oricepoliticã ºi ideologie, n-a fãcut ºi nu facecompromisuri cu sine“ (p. 111). Dintr-unanumit punct de vedere, „pãgubaºul“ estecel care pierde la tot pasul, indiferent cât arieºi la zarurile sorþii, pentru cã existã unechilibru universal, o suitã de rituri de tre-cere dintr-o lume în alta, care marcheazã,totodatã, iniþierea:

nu s-a schimbat nimic, bãiete, ºi n-o sã seschimbe vreodatã. Timpurile sunt aceleaºide când lumea: te naºti plângând, trãieºticondamnat la moarte, fãrã sã ºtii ziua exe-cuþiei. E ºi singura lege dreaptã, de care nuscapã nimeni. În rest, omul cãlãtoreºte: vineºi pleacã, zboarã sau se târãºte, umblã înco-lo ºi-ncoace, ca apoi sã se despartã de toþi ºide toate, fãrã sã mai plângã precum la nãsca-re. (p. 298)

Doctrina ºi continua ei prefacere înseamnão schimbare de macaz. În acest sens, defi-niþia comunismului ne apare ca un „spec-tacol de marionete cu pãpuºari rãmaºi pânãazi în umbrã“ (p. 117). La urma urmei,torþionarii rãmân, indiferent de numele pecare îl poartã. Condiþia de fantoºã este ceacare murdãreºte conºtiinþa vie a memoria-listului, care nu poate accepta nicio clipãdezertarea de la direcþia propriei voci inte-rioare.

O parte semnificativã a volumului defaþã o constituie agitaþia din spaþiul edito-rial, descrisã cu pasiune de un cunoscãtoral domeniului, dar care se pãstreazã echi-distant faþã de evenimente. Tonul mucalital memorialistului se desprinde din per-spectiva unitarã asupra întregului: se impli-cã atât cât sã dea veridicitate relatãrii. În1956, când a preluat conducerea Edituriide Stat pentru Literaturã ºi Artã, Petru Du-mitriu avea 32 de ani. Va fi înlocuit în scur-tã vreme cu Ion Bãnuþã, elogiat la instala-re de Mihai Beniuc ca „poetul revoluþionarde la Griviþa“, chemat „sã punã capãt ten-dinþelor cosmopolite ºi liberaliste din acti-vitatea de pânã atunci“ (p. 462), dar carepicase ca „Agamiþã Dandanache, în plinãcampanie electoralã, când jocurile pãreaufãcute“ (p. 475). Numai cã Bãnuþã se do-vedeºte „omul potrivit la locul potrivit“, se-cundat de profesorul universitar AlexandruBalaci, „transferat de la Radio pe scara dindos, în urma unei emisiuni ce deranjaseAmbasada URSS“, de filosoful Mihai ªora,„recuperat hoþeºte din Franþa, dupã ce sestabilise acolo cu întreaga familie ºi debu-tase la Editura Gallimard cu o carte deantropologie metafizicã (deloc actualã în

Arta memorialistuluiDespre curaj, amintire ºi bucuria de a povesti

O carte în dezbatere

Irina Georgescu

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 11

peisajul ideologic democrat-popular)“, ºide farmacista Ilca Melinescu, „cândva fe-meia numãrul 2, dupã Ana Pauker, în ierar-hia de partid“ (p. 479). Pentru o vreme,noua lume editorialã va fi guvernatã de „unitalienist, un filosof ºi-o farmacistã, în aº-teptarea unui lãcãtuº care sã-i împace îndirijarea literaturii române, dupã demiterealui Petru Dumitriu“ (p. 479-480).

Situarea oarecum perifericã, la margi-nea unor bãtãlii fãþiºe, îi asigurã editoruluiliniºtea redactãrii, posibilitatea de a depã-na poveºti din tinereþe, „pãlãvrãgealã în în-tâmpinarea Epocii de Aur“ (p. 556), aºacum afirmã cu modestie în „Epilog“. Cu-rajul de a spune uneori adevãruri dureroasedevine sinonim cu încercarea memorialis-tului de a se detaºa de evenimente, pentrucã în acel spaþiu intim al reflecþiilor, al bu-curiilor precare ºi al panicilor, amintirilepot fi recuperate asemenea cliºeelor foto-grafice lãsate sã se scuture în cameraobscurã.

„Î NDÃRÃTUL CORTINEI“ surprinde me-tafora observatorului atent, cãruia îi

este dat sã gãseascã în cochilia amintirilortâlcuri latente, care înregistreazã cu minu-þiozitate detalii din alte vremuri; observa-torul se poate înºela, poate apela la exerciþiide admiraþie ºi de stil, se poate dedubla,poate chiar mãrturisi strâmb. Nu este vorbanicidecum de o confuzie între biografie ºificþiune, cât mai ales de curajul de a reînviafrânturi de discuþii, episoade ale unei vieþice se recreeazã pe mãsurã ce este scrisã. Na-ratorul împrumutã din fronda cronicarului– „urban“, rafinat, conºtient de bogãþia„materialului“ descris, care este viaþa însãºi– ºi din luciditatea ºi antrenamentul con-tinuu al acrobatului pentru care o singurãclipã de neatenþie este sinonimã cu propriulsfârºit.

Arta de a fi pãgubaº – compusã din exce-lenta radiografie despre Târgul Moºilor, na-raþiunile spumoase, eclectice, aproape baro-ce din Oameni ºi javre – este continuatã deîncercarea de a restitui, cronologic, piese-le unui puzzle – întâmplãri, voci polifoni-ce, atitudini surprinzãtoare, mici rãutãþi ºitrivialitãþi – care surprind un spirit viu,atent, senin ºi, mai mult decât orice, împã-cat cu sine însuºi. Cel de-al treilea volum altrilogiei „pãgubaºului“, Îndãrãtul cortinei(Bucureºti: Biblioteca Bucureºtilor, 2012,604 pagini), surprinde limpezimea unormicronaraþiuni înseriate care oferã, de alt-fel, coerenþã ºi unitate. Autorul însuºi mãr-turiseºte: „pãrãsind Epoca de Aur ºi intrândîn Epoca de Arginþi, actualei trilogii i s-arcuveni un adaus: Bordel nou cu dame vechi,justificând titlul pãgubaºului care, dupã ces-a rãtãcit o viaþã întreagã într-o pãdure sãl-baticã, se întoarce în lumea de unde a ple-cat“ (p. 9). Lumea „dindãrãtul cortinei“este supusã unor restructurãri la toate nive-lele, realizate de inºi care tatoneazã spaþiulpropriilor libertãþi, dar mai ales, al con-strângerilor ºi al parti pris-urilor. Ne esteînfãþiºatã o naturã conflictualã, scindatã deracilele unei construcþii ideologice care acondus, de altfel, fãrã drept de apel, la fãrâ-miþarea treptatã a blocului sovietic, printulburarea climatului politic, cu toate încer-cãrile de pãstrare a unui statu-quo. Anii1964-1965 constituie puntea între „lumeade dinainte“ (decesul lui Gheorghe Gheor-ghiu-Dej ºi spargerea monolitului puterii

în facþiuni diverse) ºi „lumea de acum“ (ilu-zia dezgheþului cultural, prin continuareainiþiativelor luate de rãposat), astfel încât„venise sorocul schimbãrilor, de sus pânãjos, începând cu cele din vârful piramidei“(p. 11).

Restructurarea Ministerului Culturii,dupã moartea lui Dej, a avut ca efecte nudoar redistribuirea atribuþiilor, sub formãpiramidalã, de sus în jos, ci ºi crearea unuiComitet de Stat pentru Culturã ºi Artã,„format din numeroase personalitãþi lite-rar-artistice, cu un birou coordonator dincare fãceau parte conducãtorii uniunilor decreaþie ºi preºedinþii consiliilor domeniale– arte plastice, aºezãminte culturale, edi-turi, muzicã, rãspândirea ºtiinþei ºi culturii,precum ºi teatre –, organisme alcãtuite larândul lor din scriitori, fruntaºi ai vieþiiºtiinþifice, compozitori, dirijori, pictori,sculptori, regizori, actori, cântãreþi, instru-mentiºti º.a.“ (p. 12). O ierarhie aproapeliberalã, devenitã în curând una de tip vasa-lic, necesarã pentru a menþine controlul.Peste o vreme, deranjat de extinderea unorlibertãþi generate de o atare politicã cultu-ralã, „Ceauºescu va schimba caracterul ob-ºtesc al instituþiei, desemnând-o ca orga-nism de partid ºi de stat. Înlocuire de rãuaugur, care a limitat drepturile creatorilorîn coordonarea acþiunilor de pânã atunci“(ibidem).

La fiecare paginã, memorialistul pre-zintã într-un limbaj savuros secvenþe ine-dite din Epoca de Aur, de la diverse butadeale unor personaje-cheie pânã la proiectepropagandistice, menite sã concureze cuiniþiativele occidentale în materie de edita-re, adesea absurde. Sunt descrise întâlnirisau anecdote care au marcat o schimbare înviaþa culturalã sau în evoluþia spiritualã aeroului, cum sunt Eugen Schileru, prefaþa-tor la Scenografia româneascã, ce „a deschisºirul unor fabuloase studii ºi incursiuni înistoria artei universale“ (p. 33), SimionMehedinþi, cãruia „nu i s-a iertat defel cãºapte luni a fost ministru al Cultelor ºi In-strucþiunii Publice în guvernul Marghi-loman“ (p. 65), ori „tovarãºa ministru“Constanþa Crãciun, care, „pe un atare terenminat, era o uºã la care se putea bate“ (p.71). De altfel, susþine Niculae Gheran, „es-te de domeniul evidenþei cã reluarea creaþi-ei originale a poetului [Tudor Arghezi] –întrerupte în 1947 cu mult hulitele 101poeme – s-a petrecut sub mandatul Constan-þei Crãciun, atentã la propunerile lui Ale-xandru Balaci, când era redactor la Editurade Stat pentru Literaturã ºi Artã“ (p. 72).Tot ministresa a intervenit, constatã memo-rialistul, ºi în cazul liceanului Florin Piersic,respins la Conservator din cauza dosaru-lui „necorespunzãtor“ (p. 73).

Tensiunea scrierii contrasteazã cu „abe-raþia unui sistem certat cu ierarhia adevã-ratelor valori“ (p. 64). Controlul direcþieitipãriturilor, controlul exercitat de editoriasupra manuscriselor, autocenzura excesivãa autorilor înºiºi, care ajungea pânã la muti-larea cãrþii, erau prerogativele unui demerseditorial avariat: „într-un sistem excesiv decentralizat, cu responsabilitãþi difuze, o de-plinã libertate a creaþiei este de neconce-put“ (p. 70-71). Ocupaþia de editor, supu-sã vicisitudinilor ºi compromisurilor, esteconcuratã de noile meºteºuguri legate decarte. Editorii devin instanþele a cãror ocu-paþie este esenþialã pentru universul cãrþii.

Editorii de ieri ºi de azi ºi-au lãsat ampren-ta asupra cãrþilor tipãrite, modificând nive-lul de receptare, educând în timp gustulpublicului: „în perioadele de glorie ale cul-turii româneºti, marii editori n-aveau ºcoa-lã; pe Eminescu ºi pe alþi junimiºti i-au editat fraþii ªaraga, familie ieºeanã cu pre-decesori ºi urmaºi întinºi pe trei generaþiide legãtori de cãrþi, tipografi, librari ºi anti-cari. Cine mai ºtie azi de Aizig ºi, mai ales,de Elias ªaraga? [...] Dar de Leon Alcalaycine-ºi mai aminteºte?“ (p. 219). Figurileunor editori importanþi au marcat hartapublicaþiilor româneºti: Emil Ocneanu dela Editura Socec, Alexandru Rosetti, editormemorabil la Fundaþiile Regale, iar maiînainte la Cultura Naþionalã, Ion Simiones-cu, preºedintele Consiliului de adminis-traþie de la Cartea Româneascã. În ceea ce-l priveºte pe Niculae Gheran, activitateade editor ºi de redactor de carte, exersatãde-a lungul timpului, se probeazã în publi-carea operei lui Liviu Rebreanu, îngreu-natã, de altfel, de precauþiile nevrotice alecenzurii, care „a fost de acord sã renunþe lamulte ciupituri din vechile reeditãri, nu ºila sintagma: Rãpirea Basarabiei, titlul pie-sei în care doamna Herdelea ºi-o aminteºteîn carte c-ar fi jucat în tinereþe. Le spuncã n-am mandat de la Rebreanu sã-i tundtextele ºi opresc ediþia de Opere. De undeiniþial publicasem trei volume cu NicolaeLiu într-un an, de doi ani þin hora în loc.Pânã când ºi ªora încercase sã mã îndu-plece, susþinând întemeiat cã o carte nu stãîn douã cuvinte. E adevãrat, numai cã nuvreau sã creez un precedent. Azi admit sã-mi taie douã cuvinte, iar mâine mi se vacere sã elimin un întreg alineat“ (p. 500).„Învãluirea cenzurii, gripatã la auzul unornume sau expresii tabu“ (p. 531), a fãcutposibilã publicarea manuscriselor lui D.Vatamaniuc ºi ale lui Alexandru Zub oricitarea lui Nichifor Crainic (pseudonim în-locuit cu numele adevãrat, Ion Dobre), alui Radu Gyr (înlocuit cu Radu Deme-trescu).

„Pãgubaºul“ memorialist câºtigã în sim-patie, derivatã dintr-o efervescenþã a narã-rii, a deliciilor verbale, a stilului personalde reprezentare a situaþiilor diverse, fãrã sãse teamã de potenþiale repercusiuni sau depolemici. De aceea, Îndãrãtul cortinei se do-vedeºte, asemenea celorlalte douã volumecare compun trilogia Arta de a fi pãgubaº –Târgul Moºilor ºi Oameni ºi javre –, o lec-turã personalã, extrem de necesarã, a uneiepoci devenite deja istorie.

�

12 • APOSTROF

A VEM PE masã al treilea tom din seriaArta de a fi pãgubaº de Niculae Gheran,

care îmbogãþeºte galeria de portrete dinvolumele Sertar (2004), Cu Liviu Rebreanuºi nu numai (2007) ºi mai ales din Oameniºi javre (2010). Însemnãrile memorialisti-ce, ºi de astã datã, sunt precumpãnitor dindomeniul culturii ºi artei ºi, în acelaºi timp,se constituie ca o autobiografie profesio-nalã: director la Editura Meridiane, secre-tar la Consiliul de Stat pentru Culturã ºiArtã, apoi la Consiliul Editurilor ºi Difu-zarea Cãrþii, redactor ºi ºef de redacþie laEditura Enciclopedicã ºi, nu în cele din ur-mã, autor al monumentalei ediþii critice Li-viu Rebreanu. Din aceastã poziþie, NiculaeGheran a putut sã observe din interiorulsistemului evenimente ºi oameni, redactoriºi activiºti de partid, primii devenind celmai adesea nume cunoscute, ceilalþi, „din-dãrãtul cortinei“, daþi, din pãcate, prea re-pede uitãrii, nemaiºtiind aproape nimeni deei, azi, câþi mai trãiesc, ajunºi prosperi oa-meni de afaceri care o fac pe nevinovaþii.Totuºi existau ºi excepþii, îºi aminteºte Ni-culae Gheran, ca ministrul Constantin Pris-nea, un om de treabã, care intervenise laGheorghiu-Dej spre a-l ajuta pe marelegeograf Simion Mehedinþi, dat afarã dinpropria locuinþã, ºi, fapt cu deosebire im-portant, Constanþa Crãciun, ministrul cul-turii, „o doamnã“ „de o remarcabilã dis-tincþie intelectualã“, care a fost receptivã lasolicitarea Profesorului Alexandru Balaci,redactor ºef la ESPLA, pentru a-l repune îndrepturi pe Tudor Arghezi. Profesorul deitalianã îi fusese coleg de facultate ºi o sal-vase în timpul studenþiei din mâna unorbãtãuºi legionari.

Un alt eveniment a fost aprobarea ple-cãrii lui Mihai ªora, pe atunci ºef de redac-þie la aceeaºi editurã, fost bursier ºi rezidentîn Franþa din 1939 pânã în 1948, cu o ex-poziþie de carte la Paris. Bineînþeles cã auînceput obiºnuitele suspiciuni ºi întrebãriledacã rãmâne sau nu rãmâne. Omul care agarantat pentru el cã se va întoarce a fostAlexandru Balaci. ªi s-a întors. Plecat cubani puþini ºi chiar de Crãciun, ªora a avutsucces datoritã lui Eugen Ionescu, naºulsãu, care l-a gãzduit ºi i-a facilitat reluarealegãturilor cu editorii parizieni, trasformân-du-ºi biroul într-un stand al cãrþilor româ-neºti, recomandate spre publicare. AutorulRinocerilor a organizat un cocteil în cinsteaeditorului român, unde fostul patron dela Gallimard i-ar fi adresat urmãtoarele cu-vinte, cu un subtil tâlc politic, reproduse deNiculae Gheran, fireºte, dupã relatãrile luiªora: „Pe Michel Sora îl cunosc de mult ºi-lpreþuiesc cum se cuvine. Când lucram îm-preunã, mi-a cerut sã-l învoiesc câteva zilesã-ºi vadã tatãl ºi, precum muºchetarii luiDumas, s-a întors dupã douãzeci de ani.Rãmân deschis ºi acum la propunerile sale,cu o singurã condiþie: sã-i aparþinã lui, nici-decum altora“.

„Dindãrãtul cortinei“, Alexandru Balacine apare într-un binemeritat fotoliu de orchestrã:

Era fiinþa cea mai puþin convenþionalã, rasat,excelând în politeþe, extrem de atent cu toatepersoanele din jur, n-ai fi bãnuit o clipã dince mediu provine (tatãl, plutonier, mama ne-ºtiutoare de carte). Avea un simþ al dreptãþiiºi al încrederii în oamenii pe care îi cunoºtea,de care m-am bucurat ºi eu într-un momentcând „tovarãºa“ de la „cadre“ voia sã mã con-cedieze din postul de redactor la ESPLA dincauza dosarului „dalmaþian“. Datoritã luiAlexandru Balaci, care a garantat pentrumine, am rãmas în serviciu încã doi ani, pânãcând au venit marile epurãri din 1958.

Ceea ce pune în relief înzestrarea de memo-rialist a lui Niculae Gheran sunt mai alesportretele, ca acela abia amintit ºi ale altorpersonalitãþi întâlnite în epocã. Parcã ºi maibine conturat este al Profesorului Alexan-dru Piru. Avea renumele de „gurã rea“, despirit malign (v. Capitolul Bârfã ºi nu prea),dar nu o datã spunea adevãrul, având harulpovestirii. Fusese dat afarã în 1948 din pos-tul de asistent al lui G. Cãlinescu ºi, dupãani buni, când se „recalificase“, printre alte-le, ca topometru, revenise la facultate. Erafoarte acid faþã de noii colegi, Savin Bratu,Mitu Grosu, Vicu Mândra, cel care îl ata-case în mod ignobil pe G. Cãlinescu, ceeace a contribuit la îndepãrtarea Profesoruluide la catedrã. Din acest motiv, plutea înjurul sãu acuza de xenofobie. AlexandruPiru le reproºa acestor colegi profesiileanterioare (I. Vitner, stomatolog), studii-le neterminate, „într-un cuvânt, incompe-tenþa, susþinând cã nu poate avea pentru eipreþuirea intelectualã pe care o purta unuiGaster, Byck sau Vianu“.

Pagini savuroase consacrã memorialistulboemei literare ºi artistice, care frecventacârciumile Grãdiniþa, Podgoria, Katanga,Casa Scriitorilor. E aici multã anecdoticã,sunt evocate pãþanii, uneori pline de haz,ale celor care cochetau cu nemurirea. Peacest fond se profileazã portretul psihological lui Fãnuº Neagu, în care distingem, cumobservã Niculae Gheran, pe de o parte,fineþea sufleteascã, pe de alta, rectitudinea,

lipsa de ezitare în a rosti într-un limbajfrust, cu orice risc, adevãrul, de a protestacontra regimului, gest foarte rar, excepþio-nal, pe atunci. Mai mereu sub aburii vinu-lui, Fãnuº Neagu avea curajul sã-i înfruntepublic, chiar în ºedinþe, pe activiºtii de par-tid, când vorbeau, neosteniþi ºi plicticoºi,despre „succesele“ socialismului „multilate-ral dezvoltat“: „Ce se ºtie, dom’le? Spune-mid-ta o uzinã, o fabricã, o prãvãlie, unde lu-crurile merg bine, un atelier de croitorie, ocofetãrie sau cârciumã ºi al dracului sã fiudacã nu scriu despre ea. Ce mã iei pe minecu procente?“

Funcþionariatul editorial nu l-a împie-dicat pe Niculae Gheran sã se consacre cer-cetãrilor de istorie literarã, angajându-se, cuo adevãratã pasiune, la elaborarea ediþiei cri-tice a operei lui Liviu Rebreanu, preocupa-re permanentã, zeci de ani, ca sã nu spunpentru tot restul vieþii. Datoritã cunoaºteriidin interior a funcþionãrii sistemului ºi uneivoinþe îndârjite, el a reuºit sã realizeze oediþie cu un text integral, fãrã sã fie desfi-guratã de atât de frecventele ºi descurajan-tele „croºete“.

Niculae Gheran a lucrat multã vreme laEditura Enciclopedicã, unde se publicau in-strumentele de lucru (biografii, bibliografii,dicþionare). Aºa i-a cunoscut pe cei mai im-portanþi colaboratori, precum istoricul ie-ºean Alexandru Zub, abia întors din închi-soare, ºi care debuta spectaculos editorial cumonografiile Kogãlniceanu, Xenopol, Pârvan,ºi pe Mircea Zaciu, criticul ºi istoricul lite-rar eminent, pe atunci coordonatorul Dicþio-narului scriitorilor români, dicþionar care, ne-fiind pe placul autoritãþilor ºi al multorconfraþi, a fost împiedicat sã aparã înainte de1989 ºi sã-i fie trimis zaþul la topit. De aici,dezabuzarea, dezgustul autorului faþã de spi-ritul ignar ºi de o mentalitate anticulturalã.Mircea Zaciu, constatã ºi memorialistul, eraun occidental: „Nãscut mai aproape de Vie-na ºi mai departe de Istanbul, se simþea bineîn hainele sobrietãþii sale, alimentate de unorgoliu nemãsurat, rareori îngãduindu-ºisã glumeascã. De altfel, ºi când râdea, o fã-cea cu bãrbia în piept, ruºinându-se parcã deîndrãzneala lui“. Portretele lor, ca ºi ale ace-lor amintiþi mai înainte, ºi nu sunt singure-le, se detaºeazã ca figuri luminoase, memo-rabile, situându-se la polul opus personajelorcenuºii, nu o datã malefice, aflate îndãrãtulcortinei, despre care Niculae Gheran vorbeºteîn deplinã cunoºtinþã de cauzã.

�

Îndãrãtul cortineiAl. Sãndulescu

D O S A R

D O S A R Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 13

CERCUL LITERAR DE LA SIBIU – I. NEGOIÞESCU

Publicãm câteva scrisori inedite ale lui I. Negoiþescu cãtre Farkas Jenø, din volumul Farkas Jenø,Cvadratura Cercului Literar: În dialog cu patru cerchiºti: I. Negoiþescu, ªtefan Aug. Doinaº, Nicolae Balotã,

Cornel Regman, cu o prefaþã de Marta Petreu, volum în curs de apariþie la Editura Palamart din Budapesta.Scrisorile prezintã interes nu numai pentru biografia lui I. Negoiþescu,

ci ºi pentru problemele de filiaþie ideologicã ale Cercului Literar de la Sibiu.Revista Apostrof îi mulþumeºte lui Farkas Jenø pentru aceste documente.

C U OCAZIA primei mele vizite la Paris, înanul 1985, Monica Lovinescu a avut

generozitatea sã-mi ofere cartea dumneaeide cronici literare1 cu urmãtoarea dedicaþie:„Domnului Farkas Jenø, pentru a controladacã literatura românã vãzutã de aici sea-mãnã cu cea privitã de la... Budapesta“.2

Existã oare perspective diferite ale lite-raturii române privite de la Paris, Budapes-ta, Berlin, Padova, Praga sau Sofia? Rãs-punsul este categoric: da. Este suficient sãamintim, în cazul Budapestei, activitateaTipografiei de la Buda (cu sute de cãrþi ro-mâneºti redactate, tipãrite ºi difuzate înteritoriile locuite de români, timp de maimulte decenii la începutul sec. al XIX-lea),prezenþa la Buda a „cenzorilor“ SamuilMicu, Gheorghe ªincai, Petru Maior, valoa-rea de excepþie a ªcolii Ardelene, cel maiimportant curent de idei din epoca respec-tivã. Sau, mai tîrziu, rolul de întemeietorde instituþii româneºti la Budapesta ºi Bu-cureºti al lui Alexandru Roman, senator înParlamentul Ungariei, membru fondator alAcademiei Române, ºef al Catedrei de lim-ba ºi literatura românã de la Universitatea„Pázmány Péter“ din Budapesta, catedrãcare va împlini în curînd 150 de ani de laîntemeiere. De asemenea, alþi profesori derenume ai Catedrei de românã de la Buda-pesta (Gheorghe Alexici, Gáldi László, Car-lo Tagliavini, Domokos Sámuel, Pálffy En-dre) au fost autori ai unor importantegramatici, studii de istoria literaturii ºi aculturii româneºti. Ei au colaborat la toateenciclopediile sau lexicoanele editate la Bu-dapesta, au fost traducãtori însemnaþi (Ale-xici, Gáldi, Domokos) din literatura româ-nã, folcloriºti (Alexici ºi Domokos), aupublicat monografii notabile (Alexici3,Gáldi4, Domokos5 ºi Pálffy6). Reviste româ-

neºti precum Familia lui Iosif Vulcan, maiapoi Concordia ºi Federaþiunea ale lui Ale-xandru Roman, editate la Budapesta, aureflectat literatura ºi preocupãrile români-lor din Ungaria ºi Transilvania. Luceafãrul,revista condusã de Octavian Goga, îºi pro-punea sã fie oglinda „tuturor frãmîntãri-lor vieþii româneºti“. O serie de alte ziare,

reviste mai mult sau mai puþin efemere, or-ganizaþii cu caracter social sau politic, orga-nizaþii studenþeºti cu sediul la Pesta sauBuda au întregit peisajul cultural românescdin capitala ungarã. A fost deci o perioadãcînd Budapesta a devenit unul dintre cen-trele însemnate ale culturii româneºti. En-

Argument

• I. Negoiþescu. Foto: Radu

Farkas Jenø

1. Monica Lovinescu, Unde scurte: Jurnal indi-rect, Madrid: Limite, 1978.

2. Cu prietenie Monica Lovinescu, iunie1985.

3. Dr. G. Alexici, Geschichte der rumänischenLiteratur, Leipzig: C. F. Amelangs Verlag,1909.

4. Ladislau Gáldi, Stilul poetic al lui Eminescu,Bucureºti: Editura Academiei, 1964; idem,Introducere în istoria versului românesc,Bucureºti: Minerva, 1971.

5. Domokos Sámuel, Octavian Goga, a költøés mðfordító, Bukarest: Kriterion, 1971.

6. Pálffy Endre, A román irodalom története,Budapest: Gondolat, 1961.

�

D O S A R14 • APOSTROF

ciclopediile Pallas (în 18 volume, apãruteîntre 1893 ºi 1900) ºi Révai (în 20 de volu-me, apãrute între 1910 ºi 1935) cuprindapoi mii de articole despre cultura ºi civili-zaþia româneascã. Iar enciclopedia literatu-rii universale – Világirodalmi Lexikon (1970-1996, în 18 volume) – cuprinde 500 dearticole dedicate scriitorilor români; volu-mul suplimentar (al 19-lea) prezintã în plus80 de scriitori de limba românã. Iatã doarcîteva argumente pentru a susþine ideeaexistenþei unei „perspective budapestane“asupra literaturii române.

Titlul prezentului volum, CvadraturaCercului Literar (dat la sugestia doamneiMarta Petreu), nu este un joc al hazardu-lui, deoarece trimite la Cercul Literar ºi,concomitent, la ciclul de poeme al lui ªte-fan Aug. Doinaº (Cvadratura Cercului),compoziþie de riguroasã geometrie, cu for-me într-o permanentã miºcare-revenire(„niciunde-pretutindeni-altul vine“), suge-rînd intransigenþã ºi severitate. Sibiu, acelgenius loci, a jucat, fãrã îndoialã, un rol de-terminant în formarea unei spiritualitãþi,asumatã chiar de la început de „cerchiºti“atît în domeniul baladei, dramei, prozei, cîtºi în cel al criticii literare. „Urbanitatea“(Doinaº), „cosmpolitismul“ (Negoiþescu),„transilvanismul“, „spiritul gospodãresc“(Balotã), „Mitteleuropa“, „ro- tunditatea“(Regman), iatã elementele componente aleacestei spiritualitãþi moºtenite în parte dela ªcoala Ardeleanã, iar mai tîrziu preluatãde „echinoxiºti“ (scriitorii grupaþi în jurulrevistei Echinox).

Î NCÃ DIN anii studenþiei mele de la Bucu-reºti am avut ºansa sã-i cunosc pe cei

patru „cerchiºti“ prin Cornel Regman, acãrui soþie îmi este veriºoarã dinspre mamã.(A fost acesta efectul unui transilvanismgermano-maghiaro-român destul de frec-vent întîlnit mai demult, ce implica, desi-gur, cunoaºterea celor trei culturi ºi limbi.)Cu cei patru membri ai Cercului – I. Ne-goiþescu, ªtefan Aug. Doinaº, Cornel Reg-man, Nicolae Balotã – m-am întîlnit în maimulte rînduri ºi la Budapesta, ceea ce seobservã ºi din corespondenþa publicatã învolumul de faþã, în facsimil ºi în transcrie-re (în capitolul Anexe). În Ungaria, poe-mele lui ªtefan Aug. Doinaº au fost tradu-se încã din 1969, iar Nicolae Balotã esteprezent în spaþiul cultural maghiar din1979, cu volumul sãu Lupta cu absurdul,iar dupã 1990 i s-au tradus în maghiarã în-cã douã volume.7 I. Negoiþescu ºi CornelRegman, mai ales cel din urmã, au cola-borat substanþial la Enciclopedia literaturiiuniversale, amintitã mai sus, al cãrei cola-borator principal am fost pentru ultimeleºapte tomuri. Iar interviurile de faþã au apã-rut în reviste româneºti ºi, în traducere, înreviste din Ungaria, apoi toate sub formãde volum de interviuri în limba maghiarã.8

Chiar dupã douã decenii, interviurile defaþã prezintã un real interes pentru istorialiterarã. Primul, realizat în 1990, cu I. Ne-goiþescu ºi ªtefan Aug. Doinaº, pare a fi

oglinda unei „întîlniri istorice“, pentru cãcei doi fondatori ai miºcãrii au dezbãtutaici chestiunea participãrii membrilor Cer-cului Literar la viaþa politicã ºi socialã aþãrii, dupã schimbãrile intervenite în 1990.Se ºtie cã singurul dintre membri care, peurmã, a intrat activ în politicã a fost Doi-naº. Diferenþele dintre cei doi, mai ales înprivinþa problemelor extrem de acute aleconvieþuirii româno-maghiare de dupã„schimbarea de regim“, au ieºit la ivealã de-alungul dialogului lor. Convorbirea din 4martie 1990 a avut loc cu douã sãptãmîniînainte de evenimentele din Tîrgu-Mureº.Cunoaºtem cu toþii consecinþele acestora,cu prelungire pînã în zilele noastre, ºi im-plicaþiile lor politice. Jurnalul literar dinBucureºti a publicat interviul la rubrica„Dialoguri esenþiale“. Valoarea de istorieliterarã a replicilor celor doi prieteni esteevidentã: I. Negoiþescu stabileºte clar locullui Doinaº în cadrul literelor româneºti,modernitatea ºi caracterul romantic-barocfiind specifice poeziei lui Doinaº. Iar scri-sorile, documentele inserate în text vizeazão mai bunã înþelegere a relaþiilor dintremembrii Cercului, pe de o parte, iar pe dealta, legãturile mele cu dînºii, ceea ce, sper,a conferit acestor discuþii un ton convivial,prietenesc, dar în acelaºi timp profunzimeºi un înalt profesionalism. Scrisoarea lui I.Negoiþescu (din 26 octombrie 1989) refe-ritoare la relaþia tinerilor „cerchiºti“ cu Lu-cian Blaga, din anii sibieni, este revelatoa-re, în sensul cã maestrul a fost „invitat“ laactivitãþile Cercului, iar „colaborarea celordouã influenþe [E. Lovinescu – L. Blaga]s-a dovedit fericitã“. Încã în iulie 1989, pecînd Negoiþescu era interzis în România,în revista Hitel din Budapesta a apãrut arti-colul sãu Unirea de la 1918 – vãzutã azi (întraducerea subsemnatului). În volumul defaþã am publicat, de asemenea, în facsimilcuvîntul-manuscris despre maghiari al luiI. Negoiþescu, rostit la Radio Europa Li-berã, unul dintre textele cele mai deschiseºi mai sincere scrise vreodatã de un scriitorromân despre aceastã problemã.

Î N ACEEAªI atmosferã continuã, dupãcinci ani, convorbirea cu istoricul ºi te-

oreticianul literar Nicolae Balotã, mare

cunoscãtor al literaturii maghiare, prezentcu trei volume în bibliotecile din Ungaria.Volumul Scriitori maghiari din Transilvania(1981) – „o datorie sentimentalã“9, dupãcum spune însuºi autorul – a fost apreciatla justa sa valoare numai dupã trei dece-nii, odatã cu traducerea lui în limba ma-ghiarã în anul 2007. Citind cele douã volu-me ale Caietului albastru, îmi dau seama cãîn anul 1996, la data interviului nostru dela Epinay-sur-Seine, autorul lucra la monu-mentalul sãu jurnal scris sub formã de ro-man. De pildã, informaþiile despre familie,scena cu prezentarea în închisoare a piese-lor lui Ionescu de cãtre Nicolae Steinhardt,analizele despre Meister Eckhart ºi Cioran,reflecþiile despre „transilvanism“, „ardele-nism“, „spiritul german“ se gãsesc în con-vorbirea de faþã sub o formã mai spontanã,cîteodatã amplificatã (Steinhardt „jucînd“în închisoare piesele lui Ionescu). Afirma-þiile autorului despre „transilvanism“ în ge-neral ºi, în special, despre literatura românãtransilvanã anunþau cercetãrile profesoru-lui Cornel Ungureanu pe tema „geogra-fiilor literare“. Trebuie sã menþionãm, deasemenea, publicarea unui interviu cu Nicolae Balotã, realizat direct în limbamaghiarã, apãrut în 1997 într-un cotidian.10

I NTERVIUL CU Cornel Regman a fost rea-lizat în 1999, în urma unei prietenii de

patru decenii. Relaþiile mele mai strînse cufamilia Regman au început în anii de stu-denþie, la Bucureºti (1968-1972), ºi aucontinuat în timpul ºederii mele la Bucu-

�

• Dedicaþii din 1971 ºi martie 1991

7. Nicolae Balotã, Abszurd irodalom, trad. Zir-kuli Péter, Budapest: Gondolat, 1979; idem,A láthatatlan képe, trad. Vallasek Júlia, Cluj:Koinónia, 2000; idem, Romániai magyarírók (1920-1980), trad. Vallasek Júlia, Tîrgu-Mureº: Mentor, 2007.

8. Farkas Jenø, XIII+I párbeszéd a magyar-román kapcsolatokról, Budapest: Palamart,2003.

9. Iatã un fragment din Preambulul volumuluiScriitori maghiari din Transilvania: „Literaturamaghiarã din România, repet, nu ne poate fistrãinã. Predecesorii noºtri, cãrturari români,au înþeles-o mai demult. Abia împliniserã zeceani dupã unirea Transilvaniei cu Þara Româ-neascã ºi, în 1930, apãrea cartea unui tînãrcercetãtor român, închinatã unor «Aspecte dinliteratura maghiarã ardeleanã». Aceastã carte,a lui Ion Chinezu, nobilã figurã de condeier,a constituit pentru mine, ºi ea, un îndemn [...]Esenþialã este în cunoaºterea unei literaturi oastfel de deschidere“.

10.Nicolae Balotã erdélyisége: Egy román írómagyar nyelvð vallomása, Magyar Nemzet,4 ianuarie 1997.

D O S A R

reºti pînã în anii 1982, când m-am stabilitîn Ungaria, ºi bineînþeles mai departe. Cor-nel ºi Zorina m-au luat deseori la CasaScriitorilor sã cunosc lumea literarã dinBucureºti. Fiind student, mai tîrziu redac-tor la o revistã, am avut ocazia sã iau con-tact cu grupul „cerchiºtilor“ ºi sã am accesla volumele lor, la discuþiile în jurul apa-riþiei acestora. Numai pentru a ilustra „spi-ritul epocii“: prin 1974, Securitatea dinBucureºti a încercat sã mã racoleze pentrua face „scurte însemnãri“ despre maghiariidin capitalã, în schimbul unei „cariere rapi-de“, al „unui apartament ºi salariu ca lu-mea“, al unor „burse în strãinãtate“. Pro-babil, ar fi urmat sã raportez ºi despre C.Regman ºi prietenii sãi. Însã am reuºit sãrefuz cu ajutorul gazdei mele, pentru cã,din fericire, l-am meditat pe bãiatul sãu.

Dupã cum au afirmat mai mulþi comen-tatori, interviul de faþã este unul „testamen-tar“. Jurnalul literar din Bucureºti l-a publi-cat cu titlul Cornel Regman despre criticã ºinu numai – ultimul interviu11, pe urmã afost inclus în volumul Ultime explorãri cri-tice.12 Din corespondenþa noastrã reies mi-gala ºi profunzimea cu care autorul a lucratla acest interviu. Asemenea lui I. Negoiþes-cu, Aug. Doinaº, N. Balotã, ºi C. Regmanstabileºte clar locul lui Blaga în istoria Cer-cului, poziþia faþã de spiritul „gospodãresc“în activitatea scriitoriceascã a ardeleanului.Cu un orgoliu sãnãtos, C. Regman afirmãdespre Cercul Literar de la Sibiu: „Sîntemprima grupare pe poziþii consecvent esteti-ce apãrutã în Transilvania ºi – pentru epocarespectivã, anii rãzboiului ºi imediat dupã– cea mai importantã, nu numai numeri-ceºte“. Formularea este definitivã în acestultim interviu al autorului! Convorbirea,dupã cum spune ºi ªtefãniþã Regman,aduce precizãri definitorii în privinþa auto-ritãþii criticului, a apãrãrii cronicii literareca misiune, cu formulãri memorabile, cuacel gust specific al jocului ºi al ironiei reg-maniene. Din cele mai mãrunte scrieri,„cronichete“ nu lipseºte niciodatã „notajocularã“, fiind „unul din stimulentele“ careîl împing pe autor spre actualitate. Unelefraze din interviu, ca „În maliþie trebuiesã fii onest ºi… scrupulos“ sau „în calitatede critic am descoperit mai degrabã non-ta-lente sub masca meritului“, par a fi aforis-me din cele „vesele ºi triste“. Cu o since-ritate dezarmantã, C. Regman vorbeºtedespre cenzurã ºi autocenzurã, ca „frînã agraiului ºi gîndirii“, despre „rezistenþa princulturã“, consideratã de critic „refuzul ali-nierii“, despre propriile scãderi în aºa-nu-mitul „obsedant deceniu“, pentru cã nu escriitor „angajat“ care sã nu fie „obsedat“de ceea ce a putut sã scrie în acei ani... –spune autorul.

Cornel Regman a colaborat substanþialla elaborarea articolelor din Enciclopedialiteraturii universale în 19 volume, publi-catã între anii 1970 ºi 1996, sub auspicii-le Academiei de ªtiinþe din Ungaria. În ca-litate de colaborator principal ºi responsabilpentru literatura românã (de la volumul11, deci din 1989), am reuºit sã obþin cola-borarea mai multor critici români (CornelRegman, I. Negoiþescu, Al. Sãndulescu,Cornel Ungureanu. Ioan Moldovan ºi al-

þii). C. Regman a scris în jur de optzeci dearticole-dicþionar. Începînd cu volumul 14(1993), el a prezentat scriitori ca StelianTãnase, Constantin Þoiu, Gheorghe Tomo-zei, Daniel Turcea, Eugen Uricaru, NicolaeVelea, Vasile Voiculescu, Tudor Vianu,Dragoº Vrânceanu, Mircea Zaciu, MihaiZamfir, Duiliu Zamfirescu, George MihailZamfirescu, iar în volumul-anexã a con-tribuit esenþial la înlãturarea lacunelor volu-melor anterioare, din care au lipsit scriitoriºi curente importante din literatura româ-nã. A prezentat pe larg reviste, ca de pildãViaþa româneascã (vol. 16).

Corespondenþa noastrã reflectã profun-zimea cu care autorul a elaborat aceste arti-cole, mai ales în lipsa unor informaþii nece-sare, pe care le-a cules cu trudã din diversebiblioteci. Totodatã, scurtele caracterizãricaustice à la Regman sunt ºi azi savuroaseºi pline de umor (vezi scrisoarea din 21 iu-nie 1995). Sã nu uitãm cã pe vreme aceeanu exista un dicþionar actualizat al litera-turii române, iar prin 1995-1996, acest Le-xicon al literaturii universale din Budapestaa fost dicþionarul cel mai complet, pentrumoment, al literaturii române.

În 31 mai 1999, când C. Regman a luatPremiul Uniunii Scriitorilor pentru OperaOmnia, a amintit, printre altele, cã acestearticole de dicþionar fac parte din opera luide critic literar, afirmînd cu hazul lui cunos-

cut: „prin Lexiconul literaturii universale amreuºit sã bag mai mult de o sutã de scriitoriromâni în NATO“, în sensul cã pe atunciUngaria fãcea parte din aceastã organi-zaþie.13

În activitatea mea de profesor de litera-turã românã la Catedra de limba ºi litera-turã românã a Universitãþii din Budapestam-am folosit cu randament maxim de volu-mele membrilor Cercului Literar: de eseu-rile lui I. Negoiþescu ºi ªtefan Aug. Doinaºpentru poezie, de cele ale lui Nicoale Balotãpentru prozã, pentru Tudor Arghezi, pen-tru Urmuz, de cele ale lui C. Regman pen-tru literatura românã contemporanã, în ansamblu, pentru Ion Creangã sau IonAgârbiceanu.

Aceastã „Cvadraturã a Cercului Lite-rar“, reconstituitã acum, face parte nu nu-mai din tinereþea mea, ci ºi din viaþa meade adult.

�

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 15

11. Vezi Jurnalul literar, nr. 9-12, mai-iunie2000, p. 1 ºi 30.

12. Cornel Regman, Am apãrat cronica lirerarã,gen de tradiþie la noi…, in Ultime explorãricritice, Bucureºti: Atlas, 2000.

• Farkas Jenø

13. Vezi articolul nostru despre Cornel Reg-man: Aki román írókat vitt a NATO-ba, Ma-gyar Nemzet, 22 decembrie 1999.

16 • APOSTROF D O S A R

[1]

München, 21.02.[19]89Dragã Jenø1, îþi mulþumesc pentru fotocopia2 care în-tr-adevãr mi-a fãcut plãcere. Eu întotdeau-na i-am iubit pe unguri ºi, cînd eram înþarã, am regretat mereu cã n-am observatvreo simpatie a scriitorilor maghiari faþã demine, atunci cînd repetatele mele manife-stãri în apãrarea libertãþii (ce mereu mi-auadus persecuþii din partea staliniºtilor) arfi trebuit sã ne apropie: prin viu grai, tot-deauna am îndrãznit sã afirm cã ungurii dinRomânia sunt mai asupriþi decît româniiºi eram sincer revoltat de mãsurile de dez-naþionalizare luate de autoritãþi. Apreciereacare mi se aratã în lexiconul de la Budapestamã onoreazã. Dacã în România nu cred sãmai merg vreodatã în vizitã (nici nu simtvreun dor: poate doar la Cluj, la mormîn-tul pãrinþilor mei), în schimb þara din est pecare aº dori cel mai mult sã o vizitez esteUngaria, unde mã voi duce cu drag. Tot-deauna am crezut cã românii ar avea cel maimult de profitat dintr-o adevãratã priete-nie cu maghiarii, care sunt mai europenidecît ei, mai pãtrunºi de mentalitatea occi-dentalã. Românii n-ar trebui niciodatã sãuite cã maghiarii au contribuit atît de multºi decisiv la civilizaþia ardeleneascã. Deci nunumai prietenie faþã de unguri, ci ºi respect.Îndatã ce voi obþine cetãþenia germanã, voicãlãtori în Ungaria, unde doresc sã confe-renþiez pe acest subiect.

Bineînþeles cã aº fi încîntat ca textul meudespre 1 decembrie3 sã fie cunoscut în Un-garia (pentru români a fost transmis prinradio).

Iatã ºi datele pe care mi le ceri:Trãiesc în Germania de Vest din anul

1980; din 1984, în München.Între 1981-1983 am fost profesor

(Gastprofessor) de literaturã românã laUniversitatea din Münster.

Începînd din 1983 pînã azi, fac de douãori pe lunã cronicã literarã la BBC (secþiaromânã).

Între 1986-[19]87 am condus revistaCurentul literar.

Din 1988, conduc revista Dialog (caie-tul de literaturã).

La editura Wissenschaftliche Buchgesell-schaft din Darmstadt, urmeazã sã-mi aparão Istorie a literaturii române.

Te îmbrãþiºez nego

1. Scrisoarea ni se pare importantã pentru pre-cizarea unor date din biografia autorului,menþionate deseori eronat în diverse pu-blicaþii.

2. Este vorba de fotocopia articolului din En-ciclopedia literaturii universale, menþionat lanota 2 de la scrisoarea [2].

3. În iulie 1989, în revista budapestanã Hitel aapãrut, în traducerea lui Farkas Jenø, artico-lul lui I. Negoiþescu Unirea de la 1918 –vãzutã astãzi.

[2]München, 1 aprilie 1989

Dragã Jenø, azi am primit poºtala ta ºi mã grãbesc sã-þirãspund, cãci mîine dimineaþã plec în Israel,de unde mã întorc la München în ziua de16 aprilie. Îþi mulþumesc pentru traducereaarticolului meu1 ºi aºtept cu nerãbdare sã-lvãd publicat în Ungaria, unde – prinVilágirodalmi Lexikon – m-am bucurat deo atît de bunã primire.2 Îmi închipui cã prinlibertãþile cele mari, europene, pe care voi lecâºtigaþi cu o rapiditate ºi cu o forþã deneînfrînt, voi trãiþi în Ungaria un adevãratdelir revoluþionar, de astã datã fãrã sînge.Nenorocita Românie e încã pierdutã unde-va prin Asia ºi Africa... Ceea ce se întîm-plã în Ungaria se explicã prin marea tradiþieeuropeanã a ungurilor, tocmai ceea ceromânii nu au. Întrucît Ungaria a încetat sãfie o þarã comunistã poliþistã, cred cã potface o vizitã la Budapesta. În vara sau toam-na asta, poate mã reped cu un prieten cumaºina – el merge des acolo*. Mã îm-piedecã numai lucrul la Istoria lit[eraturii]române, cãci la anul pe vremea asta vreau sãfie în tipografie cu versiunea originalãromâneascã. Traducerea germanã a Istorieia început de curînd. Þi-am trimis oare revis-ta Agora, care apare în America (scoasã deDorin Tudoran)? – au apãrut pînã acum 3numere. Numãrul 3 din Dialog apare în maiºi þi-l trimit.

Cu dragnego

p.s. dar cînd vii tu la München?

*. legile nu mã opresc a cãlãtori în Ungaria, darnu garanteazã siguranþa mea acolo (adicã înþãrile comuniste).

1. Este vorba de articolele despre Radu ºiDominic Stanca semnate de I. Negoiþescucare au apãrut în Világirodalmi Lexikon, vol.13, Budapest: Akadémiai Kiadó, 1992, p.512-513.

2. Vezi Negoiþescu, Ion, in Világirodalmi Le-xikon, vol. 9, 1984, p. 140-141.

[3]

München, 19 iulie 1989

Dragã Jenø, am primit revista Hitel1 ºi îþimulþumesc. Din pãcate cãrþi în limba ro-mânã interesante nu prea sunt. Îþi voi tri-mite însã ultimul roman al lui Paul Goma,publicat ca supliment la „Dialog“. CarteaDurandin-Tomescu2 e superficialã ºi chiarinexactã, mai ales total insuficientã. Ur-meazã sã aparã aici, în limba francezã, încursul verii, o carte despre Ionesco ca autorromân – o vei primi. ªtefãniþã e plecat înBrazilia.

Numai bune!nego

1. Revista bilunarã Hitel, a opoziþiei politice dinUngaria, fondatã în 1988 la Budapesta, apublicat în 1989, nr. 14, traducerea articolu-lui lui I. Negoiþescu Unirea de la 1918 –vãzutã astãzi (sub titlul Erdély és Románia egye-sðlése – mai szemmel), publicatã iniþial înDialog (nov.-dec. 1988).

2. Vezi lucrarea Catherine Durandin & DespinaTomescu, La Roumanie de Ceauºescu, Paris:Guy Epaud, 1988.

[4]München, 26 oct. 1989Dragã Jenø1, chestia cu Cercul literar stã aºa: mulþi din-tre noi (R. Stanca. Doinaº, Balotã, eu ºialþii) ne-am înscris la Filozofie nu pentrucã am fi avut vreo vocaþie filozoficã deose-bitã, ci numai din cauza prestigiului ex-traordinar (fascinaþie!) al lui Blaga.

Am învãþat cu toþii de la el sã ne deschi-dem orizontul estetic prin culturã filozoficãvie. În acest sens, influenþa lui a fost mare– dar prin cãrþile lui, nu prin prezenþa luiprofesoralã propriu-zisã. Nici unul din noinu i-a devenit discipol filozofic. Îl admiramºi ca mare poet, dar nici unul n-a devenitpoet blagian. Curioasã treabã! Poate dincauzã cã eram prea independenþi. Deºinumai eu am avut o mai îndelungatã legã-turã cu Lovinescu, din punct de vedere lite-rar el ne-a fost adevãratul maestru. Cenaclulnostru literar a început sã funcþioneze dupãce am adresat lui Lovinescu preacunoscu-tul manifest. La acest cenaclu, Blaga a par-ticipat frecvent, dar în calitate de invitat.

De fapt, colaborarea celor douã in-fluenþe s-a dovedit fericitã.

Cu dragnego

1. Iatã cîteva precizãri importante referitoare laistoria Cercului Literar, mai ales la relaþia cer-chiºtilor cu profesorul lor, Lucian Blaga, carea participat doar în calitate de invitat la acti-vitãþile cerchiºtilor, care nu au devenit „disci-poli“ ai Maestrului. E. Lovinescu a fostadevãratul mentor al spiritualitãþii Cercului,însã „colaborarea“ celor douã influenþe, dupãI. Negoiþescu, „s-a dovedit fericitã“!

Epistolar Toate scrisorile lui I. Negoiþescu se aflã în arhiva personalã a lui Farkas Jenø.

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 17D O S A R

[5]

München, 13 sept. 1990

Dragã Jenø,te rog publicã, fãrã sã-þi faci probleme,interviurile cu Doinaº ºi cu mine.

În ce mã priveºte, eu am dat încã treiinterviuri importante, cu atitudini extremde decisiv prieteneºti faþã de maghiari, dincare ar putea chiar reieºi cã îi preþuiesc maimult decît pe români (ceea ce este ºi adevã-rat): cel de la revista Vatra din Tg. Mureºcred cã a ºi apãrut (nu are nimic de a facecu ordinara afacere „Vatra româneascã“), iarcelelalte douã vor apare cît de curînd, laBucureºti. Îþi voi trimite fotocopii îndatã cevoi primi revistele.

Articolul tãu despre Eminescu n-a supã-rat pe nimeni (te rog sã crezi cã existã totuºimai mulþi români inteligenþi decît îþi închi-

pui). Dacã pleci la Bucureºti, poate îþi voida ºi eu cîteva nume interesante.

Te îmbrãþiºezNego

[6]

München, 20 mai 1991Dragã Jenø, regret din suflet cã nu mai potîntreprinde cãlãtorii la Budapesta: în trecutmi-a asigurat ºi drumul ºi hotelul drãguþulde Þuþu1, care s-a mutat – dupã cum ºtii –la Bucureºti. Eu sunt mult prea sãrac pen-tru cãlãtorii. Am o locuinþã confortabilã ºinu mor de foame: asta e tot. Am auzit cã înþarã, publicaþiile maghiare mã citeazã caargument pentru cauza lor. În curînd îþi tri-mit noul numãr din Dialog-ul literar, în caream douã texte foarte importante în aceas-tã privinþã (douã interviuri ce le-am dat în

anul acesta ºi nu ºtiu dacã au ºi apãrut înRomânia). Primesc scrisori, tot din þarã,în care cetãþeni revoltaþi încearcã sã mã„lãmureascã“ cum stã chestia cu ungurii...

Nu peste mult vei primi ºi Istoria lite-raturii2, deja tipãritã dar încã nedifuzatã,la editura Minerva. Cea în limba germanã,abia la toamnã. Cu drag nego

1. Þuþu – medic stomatolog din München, vãrcu Negoiþescu.

2. I. Negoiþescu, Istoria literaturii române, Bu-cureºti: Editura Minerva, 1991.

18 • APOSTROF D O S A R

Î NTR-O SINGURÃ problemã atacatã demine în vremea din urmã prin radio sau

prin interviuri publicatã în þarã, am avut deîntîmpinat de acolo reacþii epistolare: înproblema raporturilor noastre cu conlocui-torii noºtri maghiari. Scrisorile primite dinpartea unor ardeleni care pãreau îndureraþide neînþelegerea mea în aceastã privinþã ºicãutau sã mã lãmureascã. Dar în ce constalãmurirea? Pe de o parte în invocarea tre-cutului istoric, adicã a suferinþelor înduratede românii ardeleni în secolele trecute, pînãla unirea din 1918, din partea ungurilor stã-pînitori; pe de altã parte în relatarea unorconflicte etnice din realitatea imediatã ºi înrefuzul de a accepta pretenþiile maghiari-lor ardeleni în chestiunea drepturilor lornaþionale, sociale ºi culturale, pretenþii soco-tite exagerate. Prin mamã sunt eu însumiardelean ºi am o conºtiinþã ardeleanã fiindcãîn Ardeal m-am nãscut ºi m-am format ºimã simt ºi azi profund ataºat de civilizaþia

Ardealului, prin secole realizatã, o civilizaþiecare þine de Europa Centralã ºi la care ºi-auadus contribuþia ungurii ºi saºii. Noi, româ-nii, am moºtenit aceastã civilizaþie, iar înperioada dintre cele douã rãzboaie mondialene-am strãduit sã o continuãm – cu real suc-ces –, bazîndu-ne, cum e ºi firesc, de ase-meni pe propriile noastre tradiþii etnice ºiculturale. Deºi m-am nãscut într-o familieortodoxã, eu am preþuit, în domeniul tra-diþiei spirituale transilvane, mai ales unireacu Roma, din 1700, care a produs, prin re-zultatele ei intelectuale, o adevãratã mutaþieîn cultura întregului popor român. Valoareamoralã a bisericii greco-catolice ne-a reve-lat-o mai ales martirajul ei, soarta vitejilorei ierarhi chinuiþi ºi omorîþi în temniþelecomuniste. Trecutul de suferinþã istoricã ºide luptã al românilor ardeleni îl cunoºteamºi din familie: bunicul meu, preot ortodox,fusese memorandist ºi, în lupta lui, detes-tase atît de mult pe unguri, încît refuzase

sã le înveþe limba, limba statului al cãruicetãþean era. Tatãl bunicii mele, care stu-diase la Nãsãud ºi la Blaj, a fost împiede-cat sã facã o carierã administrativã corespun-zãtoare aspiraþiilor lui, deoarece refuzasesã-ºi maghiarizeze numele. Totuºi n-amcrescut într-o atmosferã ºovinã. Nici pãrinþiimei, nici bunicii mei nu mi-au prezentattrecutul decît ca documentare istoricã, ºi nuca otrãvit îndreptar sufletesc. Ei nu priveauînapoi, ci înainte, spre viitor; un viitor încare, sub altã zodie, româneascã acum,Transilvania rãmînea aceeaºi patrie comunãa românilor, maghiarilor, saºilor ºi evreilorce o locuiau. Bineînþeles, cînd iredentismulmaghiar, întreþinut de guvernanþii de la Bu-dapesta, s-a înteþit, primejduind evidentgraniþele þãrii ºi marea unire sub semnulcãreia eu venisem pe lume, l-am respins ºil-am combãtut, dar vedeam inamicul adevã-rat în afara României, ºi nu înãuntrul ei. Numi se pãrea monstruos faptul cã ungurii dinArdeal, foºtii stãpînitori, purtau încã în su-flet nostalgia trecutului de dominaþie ºi glo-rie naþionalã. Încercam sã-i înþeleg, sã mãsituez în locul lor, în lumea visurilor lorrupte de realitate. Nu i-am urît. Aveam co-legi maghiari cu care eram bun prieten, fãrãsã fi discutat vreodatã împreunã dureroase-le, spinoasele probleme ce puteau sã ne ºtir-beascã sentimentele comune. Ne-am revã-zut cu drag la Cluj, dupã întoarcerea noastrãacolo. Am întemeiat noi prietenii maghia-re, de o deosebitã importanþã spiritualãpentru mine. Prin natura mea un cosmo-polit (deci un autentic ardelean), mi-amconsolidat ºi lãrgit astfel cosmopolitismul.Plecarea saºilor din Ardeal, pe care am în-vãþat sã-i cunosc mai bine în anii studenþiei,în refugiul de la Sibiu, mi-a sfîºiat inima,o resimt ca pe o mare tragedie naþionalã.Mã gîndesc cu inima strînsã la frumoaseleoraºe ºi sate sãseºti pãrãsite de locuitorii loratît de vrednici, de europeneºte civilizaþi, ºiîmi vine sã plîng. Dacã ºi ungurii ar pãrãsiaceste meleaguri, Ardealul n-ar mai fi, ºichiar în calitatea mea de român m-aº simþifrustrat, vãduvit, diminuat. Dupã cum, caistoric al literaturii române, eu ºtiu preabine ce au însemnat evreii în literatura noas-trã modernã, cîte ºi ce importante figuri ne-au dat ei, ce impulsuri creatoare au im-primat ei etniei noastre. Fãrã evreii români,literatura noastrã se îndreaptã spre viitor cumai puþine scîntei în focul ei creator. Pu-blicaþii ca România Mare, organizaþii demasã ca Vatra Româneascã, încurajate diver-sionist de conducãtorii actuali ai þãrii, tri-butari mentalitãþii ceauºiste, constituie, prinantisemitismul ºi ºovinismul lor, o ruºinenaþionalã ºi o primejdie groaznicã pentrusufletul românesc, îndemnat de condeie cri-minale la urã ºi intoleranþã. Aceste formaþiiretrograde ºi iresponsabile reprezintã încer-cãri disperate de a ne împiedeca sã înaintãmspre democraþie ºi sã ne integrãm în Euro-pa, acea Europã din care comunismul ºiceauºismul ne-au rupt. Eu nu cred cã ungu-rii cer astãzi în principiu mai mult decît ceeace le-au oferit românii în 1918, la Alba

Maghiarii1

Iulia. Oricum, noi, ca majoritari în Ardeal,bazaþi chiar pe aceastã majoritate absolutãcare ne garanteazã stãpînirea asupra pro-vinciei de la nord de Carpaþi, trebuie sã necomportãm faþã de conlocuitorii noºtri cuacea generozitate ce se impune întotdeaunamajoritãþii faþã de minoritate. Minoritãþileau totdeauna nevoie sã fie protejate, susþi-nute în efortul lor de a-ºi pãstra fiinþa naþio-nalã. Atitudinea noastrã faþã de unguriiardeleni trebuie sã porneascã de la senti-mentul de respect pentru trecutul lor, atît încadru strict ardelenesc, cît ºi în cadrul mailarg al apartenenþei lor la poporul maghiarîn integralitatea lui, cu rolul sãu importantde-a lungul veacurilor, în istoria europeanã.Cu o voinþã istoricã pe care se cuvine sã opreþuim, ei s-au integrat în Europa cu o miede ani în urmã, iar în istoria contemporanãºi-au arãtat capacitatea prin revoluþia lor ex-

traordinarã din 1956, în care toate popoa-rele oprimate de comunism ºi-au pus atun-ci atîta nãdejde ºi care a început sã deschidãochii intelectualitãþii occidentale asupra na-turii veritabile a comunismului. Prietenia cuUngaria vecinã, bazatã pe convieþuireanoastrã cu ungurii din Ardeal, ne-ar finumai ºi numai de folos: ce lucru minunatcã atîþia maghiari din elita socialã ºi cultu-ralã budapestanã, originari din Transilvania,vorbesc limba românã ºi cunosc culturanoastrã! Iatã o realitate tipic europeanã, pecare noi o datorãm Ardealului multinaþio-nal, realitate pe care trebuie sã o cultivãmcu toatã atenþia cuvenitã. Dacã limbaromânã vorbitã de sute de mii de germanidin Transilvania, stabiliþi în ultimele dece-nii pe meleagurile Republicii Federale, emenitã sã devinã nu peste mult o uitatãpoveste a trecutului, ca ºi româna încã atît

de rãspînditã în Israel, sã nu facem greºealade a neglija ultima noastrã largã punte devie comunicare universalã. Sã trecem pesteincidente cu caracter prea local, oricît dedescurajante ar fi ele pe moment, ºi sã pri-vim lucrurile mai de sus, de la nivelul con-tinentului acestuia atît de promiþãtor ºi atîtde plin de valori care constituie mîndriaumanitãþii.

�

1. Textul este de o semnificaþie majorã pentruînþelegerea poziþiei lui I. Negoiþescu faþã deunguri, de mult contestatã de compatrioþi(vezi scrisoarea din 20 mai 1991). Iniþial tex-tul a fãcut parte dintr-un interviu dat de I. Ne-goiþescu, din care a fost omisã partea în chesti-une. Autorul a citit-o la Radio Europa Liberã înemisiunea din 24 august 1991. (F. J.)

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 19D O S A R

• I. Negoiþescu

20 • APOSTROF D O S A R

N ÃSCUÞI ÎNTRE 1919 ºi 1926, cerchiºtiisînt cu toþii de vîrsta pãrinþilor mei,

deci generaþia alor mei, aºa cã în 1976,cînd mi-am început eu studiile la Univer-sitatea din Cluj, oricare dintre ei ar fi putut,teoretic vorbind, sã-mi fie profesor. Nici-unul nu mi-a fost.

Deºi unii dintre ei îºi începuserã, în anii1940, cariera ca preparatori sau asistenþi launiversitatea clujeanã – Radu Stanca, I. D.Sîrbu ºi Ovidiu Drimba au fost asistenþiai lui Blaga, Eugen Todoran a fost asisten-tul lui D. Popovici, Nicolae Balotã a fostpreparator la Psihologie –, niciunul nu afost pãstrat în universitate. Dimpotrivã,socialismul real în curs de instalare i-a mã-turat afarã cu repeziciune, împreunã cu uniidintre profesorii lor, cu Blaga, de pildã. În1976, cînd mi-am început eu studiile, func-þionau în sistemul de învãþãmînt superiornumai Eta Boeriu, la Conservatorul dinCluj, Eugen Todoran, la Universitatea dinTimiºoara, ºi Ovidiu Drimba, la Bucureºti.Radu Stanca murise de 14 ani. Ceilalþi cer-chiºti erau risipiþi prin þarã – nu neapãratîn posturi proaste, cãci redactori la revistesau edituri, funcþionari la Uniune etc. –,dar niciunul la Universitatea din Cluj ºi, cuexcepþia Etei Boeriu, niciunul în Cluj. Cãciîntre timp, dupã strãlucitorul moment alafirmãrii prin Manifestul Cercului literar(mai 1943) ºi prin Revista Cercului literar(1945), unii dintre ei trecuserã prin închi-sorile politice ale României, Cercul Literarfusese spulberat în patru vînturi, iar cer-chiºtii rãmãseserã fãrã niciun cuvînt de spusºi în privinþa Almei Mater din care ieºiserã– ºi care, aflatã sub vremi, s-a dovedit a finu o mater, ci o maºterã –, ºi în privinþaculturii româneºti.

Format din Radu Stanca, I. Negoiþescu,Victor Iancu, Ion D. Sîrbu, Eta Boeriu,Henri Jacquier, ªtefan Aug. Doinaº, Nico-lae Balotã, Cornel Regman, Eugen Todo-ran, Radu Enescu, Viorica Guy-Marica,Deliu Petroiu, Ovidiu Cotruº, IoanichieOlteanu, Wolf von Aichelburg, ArthurDan, Ovidiu Drimba, Ion Oanã, Al. Cucu,Ilie Balea, Dominic Stanca, Cercul Literareste cea dintîi strãlucitã rodire de grup aUniversitãþii din Cluj. El este produsul uni-versitãþii clujene, refugiate, dupã cedareaArdealului (1940), în „cetatea umbrelor“,cum numea Radu Stanca Sibiul. Ideologicvorbind, prin alegerea lui E. Lovinescudrept model inspirator, cerchiºtii sînt adoua generaþie postlovinescianã, dupã cumsubliniazã, chiar în interviul din acest vo-lum, Cornel Regman; prin invocarea mo-delului Maiorescu, ei sînt a patra generaþiepostmaiorescianã, învestitã ca atare de E.Lovinescu atît prin scrisori private, cît ºiprin „Rãspunsul…“ public pe care mare-le critic li l-a dat. Totodatã, Cercul Liter areprezentat prima generaþie postblagianã,ieºitã din seminariile lui Blaga, pe de o par-

te, iar pe de altã parte din cenaclul Cercu-lui, la care filosoful „mut ca o lebãdã“ erainvitat anume pentru cã tãcerea sa inducea,printr-un „magnetism“ similar celui goe-thean, inteligenþa creatoare a cenacliºtilor.

Cu ascendenþa maiorescianã ºi lovines-cianã conºtient asumatã, cu influenþa luiBlaga inconºtient dar adînc asimilatã – in-clusiv în textul Manifestului –, cu un pro-gram universalist, antisãmãnãtorist ºi anti-tradiþionalist, Cercul Literar reprezintã, cred,cea mai importantã miºcare cultural-ideo-logicã nãscutã la noi dupã generaþia ’27.

Ce-au vrut cerchiºtii? Cu o rãdãcinã înLovinescu ºi Maiorescu ºi cu alta în Blaga,ei au încercat sã rãspundã la aceeaºi între-bare, Noi pe ce cale evoluãm?, care a torturatintelectualitatea româneascã din secolul alXVIII-lea ºi pînã astãzi. Iatã cum sunã, înManifestul Cercului literar, variaþiunea cer-chistã pe aceastã temã datã: „Problema, in-tratã în discuþii aprinse ºi purtate cu am-ploarea ce dã mãsura însãºi a crizei, e aceeaa sensului în care trebuie îndreptatã tînãranoastrã culturã, nevoitã de împrejurãrileistorice sã treacã peste veacurile de evoluþieale culturilor apusene ºi sã-ºi cucereascãîn cea mai mare grabã nivelul la care cali-tãþile rasei o îndreptãþesc“. Iar prin soluþie:„Pentru noi, literatura românã nu înseamnãun fenomen închis, petrecut într-o þãrmu-rire autarhicã, nu o contribuþie pitoreascãla etnografia europeanã, ci o ramurã tînãrãa spiritualitãþii continentale“, cerchiºtii îºideclarã deschiderea sincronistã ºi aspiraþiauniversalistã spre Europa.

Practic, cerchiºtii au visat acelaºi vis pecare l-au avut ºi generaþiile anterioare deintelectuali români: crearea unei culturi ca-re sã ne plaseze pe cerul înstelat al univer-salitãþii. De la ªcoala Ardeleanã pînã astãzi,intelighenþia româneascã intratã în contactcu Europa a fãcut ºi face eforturi sisifice sãtransforme realitatea româneascã dupã chi-pul ºi asemãnarea Occidentului; totul cuscopul, dublu, de a asigura civilizaþiei ro-mâneºti structura similarã celei din Vest ºi,totodatã, de a spune lumii europene undemn „Sîntem ºi noi aici!“ din punct devedere cultural. Dar în aceastã zonã geo-grafico-politicã, ce face cîte o grupare cul-turalã româneascã sau o generaþie desface,fãrã întîrziere, istoria. Ceea ce s-a fãcut cuîncepere de la ªcoala Ardeleanã pînã la alDoilea Rãzboi Mondial – smulgerea Prin-cipatelor de sub influenþa rãsãriteanã ºiorientarea tuturor provinciilor, apoi a Ro-mâniei, înspre Vest – a fost distrus într-oclipitã dupã al Doilea Rãzboi, prin înþele-gerile dintre marile puteri, care ne-au pla-sat, printr-o trãsãturã de creion, în zona deinfluenþã rãsãriteanã, a Uniunii Sovietice.Iar dupã 1990, intelighenþia româneascãa luat-o de la început.

Privind lucrurile pe termen lung, cer-chiºtii sînt ºi ei o verigã de lanþ în aceastã

lungã strãdanie, nu lipsitã de dureri ºi deumilinþe, de a convinge Europa cã noi sîn-tem, cultural vorbind, de-ai ei ºi de-a trans-forma realitatea româneascã dupã chipulºi asemãnarea Occidentului – chiar dacãuneori ºi cu pãstrarea unor trãsãturi ale pro-priului fond românesc, dacã o mai fi exis-tînd vreunul. Programul Cercului (1943)afirmã preocuparea pentru cultura naþio-nalã, creatã sub zodie criticã ºi sincronizatãcontemporaneitãþii. Ca proclamaþie esteticãantisãmãnãtoristã ºi antitradiþionalistã, Ma-nifestul Cercului se situeazã pe linia Maio-rescu ºi Lovinescu, a autonomiei esteti-cului.

În Manifest, autoritatea lui Maiorescu ºiLovinescu este asumatã direct ºi orgolios.

Numele lui Blaga lipseºte însã – iar prindiatriba contra inspirãrii din literatura po-pularã, Manifestul pare îndreptat de-a drep-tul contra acestuia.

Nu este, totuºi; scris de I. Negoiþescu,dar cu ºtiinþa ºi la îndemnul lui Radu Stan-ca, Manifestul foloseºte argumente ce potfi uºor recunoscute drept blagiene. De pil-dã, pledoaria de la început, cum cã poeziapopularã, „deºi creaþie minorã“, reprezintã„un izvor cert pentru marile posibilitãþi vii-toare, menite sã depãºeascã acele forme pri-mordiale, pînã la completa detaºare a tipa-relor culte. Exemplele istorice ne aratã cã oculturã majorã începe acolo unde formelecolective ºi nediferenþiate sunt înlocuite cuo creaþie eliberatã din magma comunã ºistrict individualã a personalitãþii“, este în-temeiatã pe o idee clar blagianã; cãci tînã-rul Negoiþescu reproduce pur ºi simpluînvãþãtura lui Blaga (învãþãturã „predatã“inclusiv regelui, cu ocazia intrãrii în Acade-mia Românã) despre matricea stilisticã po-pularã fãgãduitoare a unei matrici stilisti-ce majore ºi de autor. Iar la scurtã vremedupã publicarea Manifestului – pentru cã,dupã cum spune Regman în preþiosul sãuinterviu cu Farkas Jenø, între tinerii cer-chiºti ºi „îndrumãtorul nostru“, adicã Bla-ga, a apãrut totuºi „o oarecare distanþare“în urma publicãrii Manifestului – RaduStanca, personalitatea cu cea mai mareautoritate în rîndul cerchiºtilor, a avut pre-vederea de a-i omagia pe Blaga ºi Lovines-cu simultan. Astfel, într-un eseu importantde-al sãu, intitulat De la stilul istoric la sti-lul filosofic, publicat în vara anului 1943, elscrie cã „dacã am vrea sã fixãm cîteva numecu deosebitã contribuþie pentru accelerareaacestei treceri [de la stilul istoric la cel filo-sofic], am reþine în primul rînd numele luiLucian Blaga ºi E. Lovinescu, care, pe pla-nuri diferite, au vestit luminos noul zbor alspiritului românesc“.

Cerchiºtii au pledat, în 1943, adicã înplin rãzboi mondial, pentru valoarea este-ticã, disociind-o: de valoarea general-cul-turalã, pe de o parte; de valoarea politicã,pe de altã parte; de valoarea etnicã ºi de

Cerchiºtii sau profesorii pe care i-am ratat

Marta Petreu

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 21D O S A R

cea eticã, pe deasupra. Nu au avut totuºi oesteticã puristã. Radu Stanca, un teoreti-cian pe cît de precoce pe atîta de strãlu-cit, a formulat memorabil crezul sãu es-tetic, ce va deveni al întregului Cerc:„Exclusivitatea esteticã nu duce la capodo-perã“, scrie el în Resurecþia baladei, pledîndpentru o operã care poartã în ea o com-plexitate axiologicã cît mai bogatã. Înperioada istoricã urmãtoare, aspiraþiile es-tetice ale cerchiºtilor au fost, fireºte, con-trazise brutal de ideologia ºi practica socia-lismului real proaspãt instalat. „Factoruluman“, adicã invidia confraþilor mai puþintalentaþi ºi mai puþin cultivaþi, a desãvîrºitceea ce nu sãvîrºea ideologia oficialã: cer-

chiºtii au devenit niºte marginali. Abia adoua mare creaþie a Universitãþii din Cluj,ºi anume Echinox-ul ºi echinoxiºtii, a maireparat cîte ceva, continuînd, în condiþii nuuºoare, ceva din spiritul cerchismului, allovinescianismului ºi al maiorescianismu-lui. Mie, aºa cum am mãrturisit repetat,mi-ar fi plãcut sã-i am pe cerchiºti dreptprofesori.

Prieten apropiat al cerchiºtilor, FarkasJenø are meritul de a-i fi provocat pe I.Negoiþescu, ªtefan Aug. Doinaº, NicolaeBalotã ºi Cornel Regman sã se dezvãluieîncã o datã. Cele trei interviuri, douã oca-zionale, în sensul goethean al termenului,unul, acela cu Regman, premeditat ºi mai

elaborat, poartã amprenta singularitãþii fie-cãrui cerchist. Aºa cã farmecul interviuriloreste concurat de importanta lor valoare do-cumentarã. Este frumos cã le avem ºi cãprin ele ne putem apropia de cei pe care îisimþim asemenea ºi ni-i alegem, într-o în-dreptãþitã recuperare, drept familia noastrãspiritualã.

�

21 iulie 2012, Cluj

• De la stînga la dreapta, în picioare: I. Negoiþescu, Al. Cucu, Radu Stanca. Jos: Eugen Todoran.

22 • APOSTROF

Hristos a înviat!Sãnãtate, pace ºi iubire!

11 aprilie 2010Bucureºti

Draga mea Letiþia [Ilea],Apãruse recenzia din Rom.[ânia] lit.[erarã] ºi peste câteva zile am primit ºi cartea ta „Blues pentru cai verzi“. Mã bucur sã o am

ºi s-o citesc, la rând ºi pe sãrite, un volum extraordinar, exemplar, sobru, modern ºi dureros, cuvântul tãu înainte, citatul dinMariana Marin, citatul ales din Andrei Zanca,

Am vãzut creerul auriu la raftul de poezie, mulþumesc pentru dedicaþie, vin la locul ales sã-mi primesc cafeaua promisã, dupãcitire ºi recitire.

ªtii cã te iubesc, Letiþia, chinurile tale ºi-ale mele, înþelese, exprimate, scrise ºi suferite, în izvor bogat depresiv geamãn, tristeþeata, cuminþenia ta, lacrimile tale în singurãtate, tatãl tãu lângã ceilalþi care þi s-au dus, antrenamentele cu fiecare pe un peron denoapte, fotografii ºi cãrþi sub steaua polarã.

Te îmbrãþiºez cu iubire ºi cu respect colegial, cu setea din suflet, ºi eu, de pe locul meu se vede înþelepciunea ta între capcane…Cu drag, Constanþa

CONSTANÞA

BUZEA

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 23

Hybris liric

EVANGHELIA DUPÃ Ioan(21, 11) istoriseºte arã-

tarea lui Iisus la marea Ti-beriadei, a treia în faþa uce-nicilor sãi dupã ce înviasedin morþi, când SimonPetru „s-a suit în barcã ºia tras nãvodul la mal, plincu peºti mari, o sutã cinci-zeci ºi trei“. Cu o reve-renþã ludicã faþã de acest verset ales dreptmotto al versurilor sale, Cristian Bãdiliþãadunã 153 poeme vechi ºi noi în Jucaþi-vã maides cu focul, antologie alcãtuitã ºi prefaþatãde Alex. ªtefãnescu ºi cu un studiu intro-ductiv semnat de Emanuela Ilie, apãrutã în2012 la Editura Grinta din Cluj-Napoca,fascinant periplu prin palimpsestul unui eudeopotrivã senin ºi decomplexat, grav ºipios, ironic ºi acid, exuberant ºi rafinat.

Decantându-ºi ludic propria interiorita-te, poetul orchestreazã spectacolul identi-tar al relaþiilor sale cu lumea prin gesturi ºihabitudini transplantate în scenarii supra-realiste ºi imprevizibile (cum este cel dinUcis din dragoste), ce-i construieºte pas cupas diferenþa ºi izolarea orgolioasã faþã deaceastã lume, esenþiale atât savantului, câtºi poetului Cristian Bãdiliþã. În lentila aces-tei regrupãri intime, ni se propune o caus-ticã perspectivã asupra realitãþilor, realizateprin multiple autoipostazieri, ludic de-senate în toate nuanþele posibile ale iubi-rii – de la cea plebee, exprimatã prin ro-manþe, la cea spiritualã, infuzatã de culturasavantului –, populate cu îngeri diafani saugroteºti ºi traversatã de fantasme de cãlã-torie, în care gãrile ºi trenurile potenþeazãdeseori gratuitatea existenþei, discret ºi cuumor sugeratã în Sonet chagallian. Reflexuldirect al acestei obsesii cãlãtoare rãmâneînsã calitatea de „navetist din naºtere spremoarte“ (Balada zilei de joi), de entitate ce-ºitransformã compensatoriu experienþele ºitrãirile în cuvânt scris (Un fel de mãrtu-risire).

Oglinditã în grila lumii pragmatice, gra-tuitatea marcheazã asumat ºi travaliul ver-sificatorului: „Tu ai vrea copii, iar eu sonete[...] Vrei soluþii trainice, concrete,/ Eu, dincontrã, nu ofer nimic [...] ªi din când încând, la vremuri grele,/ Scot câte-un volumde poezele...“ (Samizdat). În O bibliotecãfragedã de nuc, extensia acutã a acestei gra-tuitãþi devine apanajul savantului, captivîntr-o contrapuncticã fantasmã a bibliote-cii fãrã cãrþi. Deseori, lumea virtualului re-fuz capãtã contururi autohtone, concentrat

ºi cu umor izolate în þesãtura poematicãdin Sonet moldav, produs al unei acceptãritandru-ironice: „Mã-ntorc în fiecare an înNordul bun/ Cu fete sãnãtoase ºi biserici [...]Aici, în fine, pot gãsi mãrar/ ªi telemea,ºi mici, ºi Topârceanu,/ Chiar dacã peisajule bizar/ Chiar dacã e bizar ºi cetãþeanu’“.Acceptarea defineºte pânã la un punct ºimitralianta istorie ideologicã filtratã perso-nal din Zeii („Clasa muncitoare./ Conceptmistic./ Mysterium tremendum...“), dar nuºi crudul tablou clinic al faunei (post)revo-luþionare din Adolescenþii („Cu revoluþiitandre la televizor. [...] Avortonii aceluidecembrie fãrã identitate./ Exilaþi în vagi-nul patriei subterane [...] Ei vor desãvârºiruina începutã în preistoria postistoriei“).

La apogeu, retragerea din lume înseam-nã fervoare creatoare, solitudine absolutã ºirenaºtere cu inflexiuni mitologizante, per-spectivã contemplatã cu o pasionalã încrân-cenare în Sonet la Argeº: „Vine o vremecând ai vrea sã scrii/ Doar pentru pãsãri,pietre ºi copaci/ Poeme mâzgãlite pe cutii/De biscuiþi, o vreme când te-mpaci/ Cutine însuþi ºi te cerþi cu lumea/ Pe care aiiubit-o-n fel ºi chip./ Atunci, mon cher, seva-ntâmpla minunea/ ªi vei renaºte, orb,precum Oedip,/ Pre(a)vãzãtor în cele din-lãuntru/ Cu o secure fragedã la ºold,/ Veirâde-n barbã de ce-ai fost ºi, hâtru,/ Vei dadin pinteni calului imbold./ Vine o vremecând ai vrea sã fii/ Mai singur ca un avvã înpustii“.

Retras strategic în sine atunci când iro-nia muºcãtoare nu anihileazã malignitateaexterioarã a lumii, poetul exerseazã (pseu-do)arhetipal Creaþia în Stare de graþie peteritoriul naþional, unde lumea ºi alteritateagenereazã impulsul regresiv ºi negator:„atunci mi-e dor sã fiu ca la-nceput:/ ungol inert, un vid, o parantezã/ o infinitãpseudo-Genezã/ prin care toate nu s-au maifãcut“. Complementaritatea fragilã a crea-þiei ºi destrucþiei guverneazã nu numai ges-turile retractile ºi virtual asociale, ci ºi ima-ginarul încorporat secundar în masa liricã,prins de pildã în povestea visului din Sonetsacrificial.

La extrem, negaþia echivaleazã cu moar-tea, partenerã antropomorfizatã în banche-tul thanatic din Balconul: „Urcã, sorã moar-te, treci ºi pe la mine/ Te aºtept cu fragã,must ºi calvados...“ Congenitalã metaforicpoeþilor în Fruntea cu solzi albaºtri, moar-tea intrã autodestructiv în economia unuiApocalips de buzunar, savuroasã fantezie un-de sugestiile literare ºi mitologice conflu-eazã cu efervescenþa eului liric ºi cu virtuþileeliberatoare ale jocului: „Cardinal într-unsinod valpurgic [...] Sora moarte tot mã vasurprinde/ cu apocalipsul în flagrant,/ fãrãvin curat, fãrã merinde, între cãrþi ºi moaºteemigrant [...] ºi-amândoi pe pârtie de lut/vom aluneca spre pol, departe,/ unde tim-pul n-are început/ ºi nici nu-i nãscutã, soramoarte“. Dubletul acestui scenariu poate ficoregrafia contrariilor din Epitaf, concen-tratã ecuaþie identitarã ce reflectã întreagaconcepþie a poetului despre creaþie, moar-te ºi existenþã: „Dintr-o viaþã fãrã viaþã/într-o moarte fãrã moarte/ trec cu rânjet depaiaþã/ voi muri când mã voi naºte/ ºi-oiturna din cranii sparte/ vin pe propriile-mimoaºte“. Dar, la fel de bine, ecoul liricpoate fi soteriologia logosului din Cuvintelealungã moartea.

Vizibilã încã din Duminica lui Arcimbol-do, volumul din 2004, incursiunea rescrip-

tivã în literaturã ºi pasiunea recompuneriielementelor ei într-un registru propriu im-plicã un sofisticat joc intelectual ºi face par-te din aceeaºi complexã construcþie a sineluica ºi singurãtatea cultivatã în confruntareacu manifestãrile dezagregante, groteºti sauindezirabile ale lumii, omise uneori în este-tismul trãirilor eului, acid sancþionate alte-ori în percutante segmente versificate ceamintesc de articolele autorului. Izul fami-liar al prozodiei din S-a dus amorul ºi nu-mipare rãu („S-a dus amorul – ºi nu-mi parerãu – / ca trenul mut pe linia feratã...“),Pe un peron de garã slutã („Pe un peron degarã slutã/ încã te-aºtept chiar de nu vii,/vor fi trecut trenuri o sutã/ dar toate tris-te ºi pustii“) sau Upaniºadã („ºi deasupra –candelabre/ clipocind în raza lunii,/ plânsºi rugãciuni macabre/ cu miroznã de petu-nii“) reclamã acelaºi impuls intertextual caºi mai complexele jocuri postmoderne dinScrisorile apocrife ale lui Archibald de laCruz.

Anunþat de ubicua prezenþã a îngerilorîn imaginarul sãu liric, potenþat de obse-sia creaþiei ºi a nimicului, un alt palier alidentitãþii poetului Cristian Bãdiliþã îºi ex-trage enegiile din cultura patristicã ºi dintr-osubtil mãrturisitã credinþã în Dumnezeu.La fel de necesar ca ºi propria sa fiinþã înBalada zilei de vine („Mi-e dor de Tine,cum mi-e dor de mine“) sau referinþã ve-terotestamentarã descrisã arghezian ºi func-þionalã ca suprainstanþã pe o logicã re-gresivã (Epifania), El nuanþeazã infinitmizantropia romanticã afiºatã în multe din-tre jocurile identitare ale poetului. Sugeratãjucãuº în E-mail, divinitatea încapsulea-zã speranþele salvatoare, pe când, în Sonetpatristic, se converteºte în grava instanþã deapel a unui eu creator provocat de valenþe-le nimicului, mai cu seamã de cele genezi-ce: „Nimic sunt, Doamne, însã, mereu mãconsolez/ Spunându-mi cã nimicu-i «mate-ria» din care/ Tu poþi sã naºti – cu artã, cucap, cu chichirez –/ Chiar viaþa reprodusãîn mii de exemplare“. Logica creaþiei abnihilo se extinde în perimetrul poetic, aces-ta fiind învestit cu puterea de a-l recrea peCreator, apoi relativizat prin generalizareaexemplarã a sacrificiului christic în fiecarefiinþã creatoare. Confirmarea vine dintr-orafinatã artã poeticã (Vitraliu): „Poeziacreºte din nimic/ trandafir crucificat pe-otâmplã/ ºlefuitã-n somn de zeu calic/ poe-zia-i tot ce nu se-ntâmplã“.

„Poezia e duºmanul de moarte al eco-nomiei, s-ar putea pune chiar cã e risipa,excesul, nepãsarea prin excelenþã“ – scriepoetul în Dedicaþii insolemne, ludicã reflecþieasupra mecanismului poetic ºi a relaþiei salecontrariat-necesare cu autoritatea criticã, ce„dã buzna în hala de peºte“, în capturaliricã. Încercând sã nu „dãm buzna“ în lu-mea poeziei lui Cristian Bãdiliþã, recoman-dabil ar fi sã ne bucurãm de excesul, seninã-tatea ºi jocul decomplexat din acest volum,de privirea inocentã, de suprafaþã, în spa-tele cãreia se întrezãresc profunzimile graveale unei fiinþe filosofice ce filtreazã o inten-sitate existenþialã transcrisã de fiecare poemdin Jucaþi-vã mai des cu focul. 153 poemevechi ºi noi, de fiecare realizare a hybrisuluidin poemul omonim: „Jucaþi-vã mai des cufocul/ ºi mai puþin romantic./ Ardeþi tot ce-ide ars/ fãrã cruþare, fãrã milã...“

�

Constantina Raveca Buleu

24 • APOSTROF

Tema singurãtãþii

CU FEMEILE insomnia-cului (Bucureºti: Ed.

Cartea Româneascã, 2012,190 p.), Radu Þuculescutrece la un nou exerciþiude virtuozitate. El scrie, înfine, o carte paganinianã,unde naraþiunea este inter-pretatã pe o singurã coar-dã: cea a solitudinii, me-lancoliei ºi bluesului. Aproape cã nu maitrebuia sã adaug al treilea element, el rezul-tând cu necesitate din primele douã. Exer-ciþiul nu este la îndemâna oricui ºi nu estede ajuns sã fii un intim nãrãvit al muziciipentru a-l izbuti. Ca sã îl poþi face trebuiesã te poþi îndepãrta suficient de reþetarulconsacrat al prozei pentru a socoti cuvin-tele, frazele ºi secvenþele ca elementele uneipartituri, ca o compoziþie muzicalã. Acelaºilucru se poate spune ºi în legãturã cu ele-mentele de conþinut din care se plãmãdeºteun text în prozã. Ca sã îþi iasã, trebuie capersonajele, întâmplãrile, decorurile sã de-vinã, la rândul lor, notele unei ºtime.

S-a glosat în fel ºi chip pe aceastã temã,mai cu seamã dupã ce Thomas Mann ascris – explicând ulterior în jurnalul de crea-þie anexat romanului – Doctor Faustus. Încâmpul teoriei literare, chestiunea „muzi-calitãþii“ prozastice a pus-o ºi a tratat-o ma-gistral (în legãturã cu F. M. Dostoievski)Mihail Bahtin, vorbind despre „romanulpolifonic“.

Radu Þuculescu nu face însã polifonieaici. El nu alterneazã vocile ºi nu le împle-teºte simfonic. Cu toate acestea, Femeile in-somniacului se cuvine înþeles ca o creaþie ro-manescã de o muzicalitate indiscutabilã.Ceea ce conteazã mai mult decât secvenþe-le din care autorul alcãtuieºte fragmentelebiografice despre Septimius Ilarie (poateun nume care vine de la septimã ºi de lailar, semnificând împreunã, cine ºtie, deri-zoriul, rizibilul) sunt fluxul ritmic, tonul,reluãrile de motive ºi permanenþa temei,subliniatã de anumite prezenþe (poetul„mut“, Giuseppe etc.), de fundalul muzicalde referinþã (interpreþi, compozitori ºi titluride referinþã din muzica americanã a sec.al XX-lea se succed în atmosfera restauran-tului numit Acvariu). Un sarcasm ºi o du-ioºie subliminale subîntind existenþa unuijurnalist înzestrat dar neambiþios, trãitor învremuri de suspiciune – sugestie prezentãºi în porecla atribuitã restaurantului, Acva-riul unde se adunã „peºti“ umani de tot so-iul, care de care mai coloraþi, sub transpa-renþa simbolicã unde ochiul ubicuu al

regimului poate vedea totul, supravegheatotul… –, împãcat cu propria, prudentã,nedezvãluitã în cauzele ei, solitudine.

Structura romanului e liniarã, fãrã di-gresiuni. Din acest punct de vedere, el paremai degrabã o povestire înºiruitã pe aþãcu economie ºi maximã simplitate, deºi cusincope. Episoadele din copilãrie nu dezvã-luie sursele unor eventuale complexe, cãciromanul nu este psihologic ºi nu vizeazãsondãri în inconºtientul protagonistului.Nimic balzacian în derulãrile vieþii lui Sep-timius Ilarie, realismul lui Þuculescu fiindaici atât de decantat, încât nici mãcar ten-taþia unei simbolizãri îngroºate nu îi poatefi reproºatã. Existã mereu un surâs în colþulgurii de Cheshire Cat a naratorului, ºi el sereferã la abordarea polemicã a poveºtii înraport cu aºteptãrile cititorului la exempla-ritate. Nimic înalt semnificativ, simbolic,nimic eroic, tragic ori comic în chip hotãrâtîn mica odisee a ratãrii lui Septimius. Celcare aºteaptã ceva de felul acesta aºteaptãdegeaba. Va fi întâmpinat mai curând decâteva episoade amoroase, provizorii ºi efe-mere, evocate flu, ºi de repetitivele discuþiiale personajului central cu amicii lui dinAcvariu. Un soi de „poianã a lui Iocan“,adicã? Niºte dezbateri intelectuale cu oideaþie abundentã? Chiar dacã încep prin apãrea aºa, acestea sunt doar schiþele simple,deºi sofisticate, ale unor schimburi de ideiîn care, îndeobºte, mai mulþi tac ºi gesti-culeazã decât vorbesc.

Peste toate pluteºte ºi umbra unor pre-zenþe dispãrute între timp, pe care lumeaculturalã clujeanã ºi le aminteºte cu mareprecizie, dar care lasã acum loc sosiilor lorliterare, uºor caricate – iarãºi, cu tandreþe–, conturând imaginea unei boeme civili-zate, a unei intimitãþi reale, dezvoltate deli-cat într-o atmosferã densã de singurãtateinterioarã ºi de întristare. Senzaþia este cãautorul a decis sã cedeze, în fine, legãturi-lor secrete create prin lecturã ºi, desigur,prin experienþe de viaþã compatibile, cu Ja-roslav Hašek ºi, mai ales, cu Bohumil Hra-bal. Mica trãncãnealã mai mult sau mai pu-þin perifericã, ce face din temele mari tememici ºi din cele mici tot teme mici, precumîn discuþia despre Soljeniþân ori în finalulcu mimi amintindu-l pe Hamlet („to be ornot to be“), când survine pe tapet proble-matica morþii – în fundal cântând, nu în-tâmplãtor, Jim Morrison – are ceva dinamabila dezabuzare din toate discuþiilebahice ale grupului, stingându-se în pro-misiunea unor… clãtite.

De fapt, Þuculescu reia, într-un stil pro-priu de mare virtuozitate tocmai pentru cãeste… transparent, de mare simplitate,tematica ratãrii pe care în cultura noastrã alansat-o ºi a reprezentat-o la o mare cotãEmil Cioran. Toþi aceºti intelectuali pro-

vinciali – reporteri, poeþi, oameni de o anu-mitã facturã, cu bune lecturi – sunt conºti-enþi cã viaþa lor se scurge monoton ºi fãrãsperanþã într-o lume de un derizoriu totuºitandru ºi, cumva, adevãrat. Ei nu se revoltãnicio clipã, lucrurile sunt aºa cum pot sau,poate, cum trebuie sã fie, nimic nu esteepic – în sens calitativ –, evadãrile, saltulpeste zãgazuri, rãsturnarea par atât de im-posibile încât nici nu se pune problema lor.Sistemul a învins, iar arma acestor oamenisensibili ºi speciali, pentru care SeptimiusIlarie rãmâne prototipul, este blândeþea,cordialitatea, bonomia, precum în scenaunde securiºtii veniþi sã percheziþionezeapartamentul devin prietenii flataþi de pri-mire ai proprietarului.

Mãiestria lui Radu Þuculescu este preamare pentru a ceda îndelung cliºeizatei evo-cãri a anilor de dictaturã ideologicã ºi dedominaþie a Securitãþii ºi Partidului Unicîn nota frustratã ºi vindicativã a altor au-tori. El schiþeazã impresionist, din tuºevaporoase, o lume a falsei candori, în carespiritul suprapus ratãrii existenþiale – nuneapãrat ºi sociale – ia forma amenitãþii, aunei lumini crepusculare, blajine, ce în-conjoarã fiinþele care exprimã acelaºi tip deexperienþã sacrificialã. E ºi o umbrã de aercristic acolo, aºa cum se întâmplã mereucând cineva iese zâmbind în faþa tãvãlugu-lui cotidian, a sistemului. Dar cel mai im-portant pare sã fie faptul cã istoria dinFemeile insomniacului se spune muzical. Aisentimentul cã, în spaþiul camerei proprii,asculþi, noaptea târziu, un cvartet de jazzunde, dupã tema comunã, instrumentele auluat-o razna, bolborosindu-ºi, perfect libe-re – dar, tot atunci, ºi constrânse de legileacestui fel de a trãi muzica –, propriul par-curs, disparat, însã complementar…

Nu cred cã am citit un roman mai rafi-nat în zvelteþea ºi simplitatea lui decât aces-ta din producþia – deloc sporadicã ori timi-dã – a lui Radu Þuculescu. În fond, aceastãcarte muzicalã este un imn închinat Clu-jului tinereþii ºi maturitãþii scriitorului,câtorva dintre prietenii lui, vieþii care curge,iremediabil, într-un acompaniament impre-vizibil de bas, cinele ºi saxofon…

�

Ovidiu Pecican

Cãrþi primite la redacþie

• Volumul I, Balade ºi idile. Notã asupra ediþiei de OlimpiaPop. Ediþie criticã de Petru Poantã. Cluj-Napoca: Eikon,2009.• Volumul II, Fire de tort. Notã asupra ediþiei de OlimpiaPop. Ediþie criticã de Petru Poantã. Cluj-Napoca: Eikon,2011.

• Volumul III, Ziarul unui pierde-varã; Cîntece de vitejie.Ediþie îngrijitã de Petru Poantã. Notã asupra ediþiei deOlimpia Pop. Cluj-Napoca: Eikon, 2010. • Volumul IV, Scrieri în prozã. Ediþie criticã ºi prefaþã dePetru Poantã. Cuvânt însoþitor de Oliv Mircea. Cluj-Napoca:Eikon, 2011.

GEORGE COªBUC

Opere

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 25

Evoluþia pe repede înainte

OAMENII AU încercat me-reu sã afle rostul lor

trecãtor în nesfârºitul uni-vers ºi pe mica planetã pecare existã ºi sã îºi expliceceea ce li se întâmplã fã-când adesea apel la mito-logie, religie ºi superstiþie.Astfel, noi ne-am gândi,probabil, la Adam ºi Evadacã am fi întrebaþi cu privire la origineanoastrã îndepãrtatã. Sumerienii s-ar gândila Marduk ºi Ghilgameº, pe greci i-ar purtagândul spre Zeus ºi olimpieni, iar pe nor-dici – spre Walhalla. Totuºi, pentru a cãpã-ta o explicaþie raþionalã a prezentului ºi aevoluþiei noastre, trebuie sã mergem spre„fundaþia“ geneticã a lumii vii, cãci ea estecea care ne diferenþiazã de celelalte fiinþe ºidã caracterul distinctiv al omului.

Metafora unui râu care compune ADN-ul a tot ce miºcã pe Pãmânt strãbate aproa-pe întreaga carte. În acest râu uriaº, carecurge spre nesfârºit ºi se divide continuu,sunt aproximativ 30 de milioane de „fire“de apã corespunzând ADN-ului tuturor spe-ciilor. Fiind doar 1% din vieþuitoarele careau trãit vreodatã pe planeta noastrã, elesunt sortite dispariþiei ºi se adapteazã uimi-tor mediului in care trãiesc, fiind angrena-te într-o adevãratã cursã a evoluþiei. Acestrâu de ADN curge prin timp, nu prin spa-þiu, în viziunea lui Richard Dawkins, deta-liat în cartea Un râu pornit din Eden: Codulgenetic, calculatorul ºi evoluþia speciilor, Bu-cureºti: Humanitas, 2007.

Genele care ne dau trãsãturile specificenu sunt influenþate de corpurile pe care le„croiesc“, ci trec prin ele ºi îºi continuã dru-mul prin timp, neclintite în misiunea lorasemenea unui curent puternic al apelorcare poartã unele vase spre destinaþie, darle rãstoarnã pe cele care nu pot face faþãforþei lui. Natura este guvernatã de legi ca-re nu þin neapãrat seama de moralitate. Eadoar existã ºi, printr-un cod imuabil înscrisîn datele ei, ºtie cumva cã trebuie sã meargãmai departe, chiar ºi dacã mâine am asistala extincþia civilizaþiei inteligente care popu-leazã Terra. Într-o etapã a evoluþiei lor, întrecut, toate formele de viaþã ar fi fost multmai aproape una de alta. Acest „râu“ esteunul al informaþiei genetice ce trece de la ogeneraþie la alta ºi îºi croieºte drumul pe cãineîncercate, abãtându-se de la fluxul prin-cipal. În acest adevãrat ocean de informaþiegeneticã nu supravieþuiesc toate genele, celereuºite având cele mai mari ºanse de a trecela generaþia urmãtoare, care acþioneazã caun „filtru“ pentru urmãtoarele. Astfel, totce este nesãnãtos este înlãturat de-a lungula mii de generaþii succesive, cele mai bunegene asigurându-ºi continuitatea.

Speciile au fost despãrþite de numeroºifactori, printre care se gãseºte ºi cel geo-grafic. Din acest „râu“ primordial s-ar firamificat ulterior milioane de alte „râuri“,fiecare cu trãsãturile lui particulare, dar pu-tând fi identificate într-un trunchi comunîndepãrtat. Richard Dawkins merge pe ipo-teza descendenþei tuturor oamenilor de petãrâmul african, dar, foarte interesant, din-

tr-o mamã comunã tuturor, o „Eva africanã“(sau „mitocondrialã“), ºi nu una biblicã,aºa cum am fi tentaþi sã credem. Spre deo-sebire de ADN-ul nostru obiºnuit, cel mito-condrial provine doar de la mamã ºi rãmâ-ne neschimbat, „filiaþia“ putând fi urmãritãclar. Astfel, în anii 1980, mai mulþi specia-liºti din Berkeley, California, au pus la caleun studiu al ADN-ului mitocondrial prove-nind de la 135 de femei în viaþã, proveninddin toatã lumea. Mergând pe urma acesteiinformaþii genetice materne neinfluenþatede-a lungul timpului, specialiºtii au ajunsla concluzia cã toþi suntem fiii ºi fiicele aces-tei „mame“ negroide de acum aproximativ200.000 de ani. O altã informaþie intere-santã oferitã de astfel de studii este aceeacã ne înrudim unul cu celãlalt mai multdecât am putea sã ne imaginãm vreodatã.Atunci când cineva spune cã este descen-dent al unei familii regale, acea persoanã nueste departe de adevãr, oricât de mare i-arfi orgoliul rangului nobiliar. De fapt, toþioamenii pot spune cã se înrudesc cu oreginã, cãci toþi au pornit din acelaºi „râuprimordial“ de ADN din care s-au despãrþitalte milioane de ADN-uri. Douã persoanecare cãlãtoresc dimineaþa în autobuz ºi staupe scaune alãturate nu se cunosc ºi nici nubãnuiesc probabilitatea de a se înrudi.Mergând pe acelaºi raþionament, este totatât de posibil ca eu sã fiu vãr cu soþia meaºi cã nu trebuie sã merg prea departe înascendenþa mea pânã voi întâlni o joncþiu-ne cu spiþa ei, ne asigurã autorul.

Cartea naºte întrebãri, dar risipeºte ºimistere. Richard Dawkins, unul dintre bio-logii contemporani de frunte, provoacã ci-titorul prin abordarea unor teme comunede reflecþie privitoare la lume ºi trãsãturileei pe care tindem sã le trecem cu vederea,dar care ascund mecanisme sofisticate deevoluþie. Un râu pornit din Eden poate fiprivitã ºi ca o variantã mai accesibilã a uneicãrþi mai vechi a lui Dawkins, The SelfishGene [Gena egoistã], în care autorul puneîn centrul evoluþiei vieþii ADN-ul.

Biologul britanic, un om de ºtiinþã cu oviziune ateistã asupra lumii, nu crede în-tr-un Creator care ar fi dãruit brusc fiecãreispecii calitãþile necesare supravieþuiriiîntr-un anumit mediu. El refuzã lumii mi-nunea de a fi fost creatã ºi încearcã sã expli-ce evoluþia ADN-ului în termeni laici. Aºacum crede cã nu Dumnezeu stã neapãrat înspatele tragediilor inexplicabile la care estesupusã omenirea. Toate aratã cã trãim în-tr-un univers al forþelor fizice oarbe, cãnatura nu þine cont de reguli ºi de morali-tate, ci doar de perpetuarea geneticã ºi deperfecþionarea în vederea adaptãrii ºi supra-vieþuirii. Cu alte cuvinte, suntem în mij-locul unui univers al indiferenþei, fãrã a ºticu certitudine nimic în legãturã cu viitorul.

Putem doar analiza ceea ce ne oferã naturaºi de a ne dezvolta mecanismele necesare deapãrare. ADN-ului nu îi pasã de nimic, eldoar existã, iar noi „dansãm“ dupã muzi-ca lui.

Toate luptele date de organisme, con-ºtient sau nu, au menirea de a conserva câtmai bine informaþia geneticã ºi a asigurasupravieþuirea speciei lor. Un bun exemplueste dezvoltarea ochiului, pentru a cãruievoluþie a fost nevoie de mai puþin de ju-mãtate de milion de ani pânã la dobândi-rea acuitãþii de percepþie actuale, el dez-voltându-se din regiuni fotosensibile alepielii. Omul este asemenea unui programinformatic programat încã de la începutsã moarã ºi sã se perpetueze. În codul pro-gramului pe care îl încorporãm nu inter-vine un „Programator“, acest „software“uman având darul de a se autoregla, dar ºide a supravieþui unor „viruºi“ care încearcãsã îi afecteze funcþionarea.

Dincolo de ceea ce s-a întâmplat pe Pã-mânt, viaþa în alte galaxii este puþin pro-babilã, dar oamenii trimit mesaje spre ni-cãieri, reprezentãri iconice pe care o altãcivilizaþie sã le poatã descifra. Aceasta esteideea centralã a capitolului Bomba replica-þiei. Dupã cum aratã autorul, ipoteticeleforme de viaþã din univers nu ar fi pututdepãºi anumite „praguri“ ale evoluþiei. Da-cã o altã civilizaþie ar descoperi vreodatãplãcuþa pe care noi am trimis-o în spaþiu labordul misiunii Voyager, în 1977, aceastadescriind geneza planetei noastre într-unlimbaj universal inteligibil care îi aparþineastronomului american Carl Sagan, ei nevor considera mai evoluaþi decât o civili-zaþie primitivã, având, probabil, aceeaºi ati-tudine pe care o avem noi astãzi faþã de mi-nunile Antichitãþii. Raportându-ne la ocivilizaþie extraterestrã, rezultatul evoluþieiumane nu ar mai pãrea atât de spectaculos.Este puþin probabil ca o plãcuþã cu douãpersonaje goale, dar cu mâinile ridicate însemn de pace, trimisã de noi în cosmos, sãpoatã fi vreodatã primitã ºi cititã de o altãformã de viaþã de la care, în ciuda evoluþieinoastre tehnologice, nu am primit nici celmai mic indiciu.

Richard Dawkins, un om de ºtiinþã carenu are revelaþia credinþei privind minuneaunei flori ºi nici nu o pierde, asemenea luiDarwin, contemplând o viespe, deruleazãîntreaga evoluþie ºi selecþie a organisme-lor folosind o terminologie accesibilã oricã-rui tip de cititor care vrea sã lumineze uria-ºa tainã a existenþei noastre aici.

�

Mirel Anghel

Volumul este „un splendid ghid sentimental al Clujuluietern“. Textele „pline de muzicalitate ºi sentimentalism“ale lui Adrian Grãnescu, completate de grafica luiCristian Cheºuþ, oferã o incursiune originalã în istoriamai veche ºi mai nouã a urbei, prin situaþii, evenimenteºi imaginea apropiaþilor. Sunt evocãri care converg spreun gând principal: „Doamne, fã ca oraºul meu sã fie-nveci iubit de toþi fiii sãi...“

ADRIAN GRÃNESCU, Porþile oraºului meu. O carte tran-spusã integral în imagini de Cristian Cheºuþ. Prefaþã deMircea Petean. Cluj-Napoca: Tribuna, 2012.

26 • APOSTROF

OSURSÃ INTERESANTÃ de documentaredespre curtea regelui Matia se gãseºte

în cartea umanistului Marzio Galeotto(1427-1490), o scriere despre vorbele ºifaptele marelui rege al epocii renascentiste.1

Cu rezerva cã cele relatate de Galeotto suntvalabile pentru obiceiurile din curtea regalãºi cu sublinierea faptului cã nu avem infor-maþii despre mãsura în care obiceiurile dela curtea regalã erau imitate în gospodãriilenobililor sau ale burgheziei, meritã evoca-te câteva dintre informaþiile din aceastãlucrare.

Putem afla, de exemplu, cã era servitã oextraordinarã varietate de carne: de la carnede gâscã, raþã, clapon, fazan, potârniche,graur, la carne de viþel, de porc, de mistreþºi pânã la tot feluri de peºti, fiecare fel demâncare fiind servit cu altfel de sos. So-surile variau în funcþie de carnea folositã ºierau diferit condimentate, în special cuºofran, cuiºoare, scorþiºoarã, piper ºi ghim-bir. Existau sosuri aut merguntur ºi aut con-

diuntur, adicã sosuri mai subþiri ºi altelemai dense.

Obiceiul era ca în timpul mesei oame-nii sã se aºeze în jurul unor mese dreptun-ghiulare – „obicei rãmas încã de la romani“,nota umanistul Galeotto. Toþi mâncau dinaceleaºi oale ºi nu foloseau furculiþe, „cumeste obiceiul în Italia de peste râul Pad“.Fiecare persoanã de la masa regelui avea obucatã de pâine (Quisque enim mensam antese paniceam habens), scotea carnea din oalacomunã cu degetele, o îmbucãtãþea ºi ºi-ovâra în gurã tot cu degetele. Bucata depâine, numitã în relatarea lui Galeottomensa panicea, se poate traduce direct prinmasa de pâine, expresie ce se referã la aceabucatã sau felie de pâine pe care oameniidin epocã o þineau în mânã, în faþa lor, casuport al bucãþii de carne, având rolul dea opri scurgerea sosului.

Potrivit lui Galeotto, aceste obiceiurifãceau ca servirea mesei sã se termine dese-ori cu pãtarea hainelor, participanþii la ospe-þe neputând evita murdãrirea prin scurgereasosurilor. Din cauzã cã îºi bãgau degetele însosuri, toþi aveau degetele ºi unghiile îngãl-benite din cauza ºofranului. În timpul ospe-þelor erau purtate discuþii serioase, alteorise glumea sau chiar se cânta. Din acest motiv,la ospeþe erau prezenþi muzicanþi ºi lãutari,

care cântau îndeosebi fapte de arme ºi foar-te rar cântece de dragoste.

În alt loc aflãm cã postul era respectatcu stricteþe; vinerea nu se mânca deloc car-ne ºi nici caº, brânzã de oaie ºi ouã. Res-pectând posturile, se consuma mult peºte,cu atât mai mult cu cât râurile din þarã eraufoarte bogate în peºti. „Râul Tibiscus, saualtfel spus Tisa, nu este foarte lat, mai de-grabã-i adânc, fiind atât de plin cu peºti,încât oamenii de acolo spun cã albia râu-lui este plinã numai pe douã treimi cu apã,o treime fiind peºti. Dar asta este doar ovorbã a þãranilor“, recunoºtea în finalMarzio Galeotto. Mai încolo afirma cãpeste tot existau râuri ºi lacuri ce posedaudin belºug peºti, astfel încât nãvodul,oricând ar fi fost aruncat, nu rãmâneaniciodatã gol. Dintre peºti, cei mai îndrã-giþi au fost mihalþul ºi ºtiuca (în limba ori-ginalã lupos, adicã peºtele-lup), care dese-ori atingea ºi lungimea unui om. RegeluiMatia îi plãcea ºi þiparul.

Antonio Bonfini, un alt cronicar al re-gelui Matia, a notat faptul cã, odatã cusosirea în Ungaria a reginei Beatrice, a fostschimbat „modul de viaþã ºi starea umilãa bucãtãriei de la curtea regalã“2, iar bucã-tãria italianã a fost împãmântenitã acolounde „înainte vreme regele Matia fãcea os-peþe straºnice cu prietenii“.

În textele unor autori din secolul al XV-lea s-au pãstrat detalii despre cultura meseiregelui Matia. Într-o relatare scrisã de am-basadorii pricipelui elector de Rin, PeterEschenloer ºi Hans Seybold, gãsim descri-sã nunta regelui Matia cu regina Beatrice3,care a avut loc în decembrie 1476. În aceas-tã relatare sunt amintite bogãþiile curþiiregelui ºi obiceiurile de la festinurile rega-le. Preiau din relatãrile acestor ambasadoridetaliile evenimentelor. Masa de la înco-ronarea reginei Beatrice a avut loc la Szé-kesfehérvar, reºedinþa reginei, pe 12 decem-brie 1476, într-o clãdire cu o salã mare,boltitã, iar festinul de la nuntã a avut loc înpalatul regal de la Buda în 17 decembrie1476.

Ceremonia servirii mesei a fost asemã-nãtoare la cele douã festinuri. La masa re-

Despre mâncãruri ºi ospeþela curtea regelui MATIA

Lukács József

1. Martius Galeot könyve Mátyás király jeles, bölcs éselmés mondásai és tetteirøl [Cartea lui MartiusGaleotto despre faptele însemnate ºi vorbele înþe-lepte ºi spirituale ale regelui Matia], in KazinczyGábor, Mátyás király: Kortársai tanúsága szerint[Regele Matia în mãrturiile contemporanilorsãi], Pest: Ráth Mór, 1863, p. 1-72.

2. Antonio Bonfini, Rerum ungaricarum deca-des, Francofurti, 1581, p. 631 (Postquam au-tem regina venerat, mensas, et vivendi modumexcoluit, fastidita domorum humilitate...).

3. Mátyás király menyegzøje, 1476: A pfalzi vá-lasztófejedelem követeinek hivatalos jenentése sze-rint [Nunta regelui Matia din 1476 în relata-rea ambasadorului principelui elector de Rin],in Kazinczy Gábor, p. 115-137. Régi utazásokMagyarországon és a Balkán-félszigeten. 1054-1717 [Vechi cãlãtorii în Ungaria ºi în Pen-insula Balcanicã], red. Szamota István, Buda-pest, 1891, p. 105-108.

Secretele Oraºului-Comoarã

�

• Banchet regal. Ilustraþie: Jean Fouquet, Grandes Chroniques de France, 1460. Paris, Bibliothèque Nationale,Département des manuscrits, Français 2813, f. 473v.

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 27

Sub formã de gheaþã

Apa în sine nu m-a interesat niciodatã. Pãrea prea vidã, cu toate cãputea sã ascundã nenumãrate secrete. Mult mai interesantã era întimpul iernii, sub formã de gheaþã. Rezervoarele mari de apã, chiarºi lacurile, mai ales cele de munte, dispãreau iarna sub stratul gheþiiºi al zãpezii. În faþa mea la fel dispãrea ºi viaþa, stârnitã de apã.Deoarece mi s-a zis cã în lac s-a înecat ursul, prea greu ca sã sepoatã þine chiar ºi pe acele gheþuri late, mã opream pe mal înaºteptare.

Mãcar cea mai micã atenþie

Un timp nu am vorbit deloc. Aveam temei sã cred cã de acum seva auzi glasul inimii mele, dar domnea o tãcere surdã. Priveamfemei frumoase cum intrau ºi ieºeau, fãrã sã-mi acorde mãcar ceamai micã atenþie. Nu ºtiu sã estimez dacã am fost eu cel despãrþitde ele sau ele de mine. Inima mutã doar exista, încãpãtoare ca obisericã, legatã de mine cu neputinþa de a se desprinde.

În afarã de picãturile de rouã

Însã aurul nu exista cu adevãrat. Am fost învãþat sã caut aurul înzilele însorite, printre frunzele cãzute toamna timpuriu. Eramconvins cã frunzele ridicate de vânt îºi pierd polenul auriu care sedepune pe firele de iarbã. În afarã de picãturile de rouã nu gãseamacolo nimic ce ar putea fi aur. Apoi stãteam în tufiº la pârâu, iarpãdurea îmi rãspundea cu foºnetul sãu tãcut.

Paloarea nisipului

În timpul cãlãtoriei mele prin deºert, singurul obiect care îmiatrãgea atenþia era un glob de sticlã cu diagonalã de câþiva metriaflându-se la o anumitã distanþã de mine.

Interiorul globului era o patã neagrã, de departe nu reuºeam sãîntrezãresc ce înfãþiºa. Globul aluneca pe dune de nisip palid,absolut fãrã foºnet, ºi atunci aveai impresia cã pluteºte în aer. Sticlascînteia orbitor, justificând paloarea nisipului. Nu, sticla trebuia sãfie sticlã, altfel ar trebui sã susþinem cã viaþa nu este viaþã.

Suprafeþe aspre

Clãdirea era compusã numai ºi numai din scãri. În ciuda tuturorîncercãrilor, nu am reuºit sã gãsesc înãuntru nimic altceva, pestetot doar trepte, urmând una dupã cealaltã, cu suprafeþe aspre. Deºistarea ºi aranjamentul lor permiteau drumeþii destul de lungi,niciodatã nu garantau întoarcerea, nici mãcar întoarcerea la loculde unde s-a pornit. Era greu de constatat dacã te apropiau de þintãsau dimpotrivã: impresia de a fi tot mai aproape de punctul deieºire cu fiecare metru parcurs te însoþea mereu.

�

Din volumul Niejasne istnienia [Existenþe neclare] (Sopot: Biblioteka „Toposu“, 2009)

Traducere din limba polonezã de MATYLDA SOKOL

JAKUB KORNHAUSER

Existenþe neclare

gelui, acoperitã de trei covoare de mãtasecu canafuri, pe care erau brodate blazoaneleregelui ºi ale reginei, s-au aºezat, alãturi deperechea regalã, oaspeþii de cel mai înaltrang. Alãturi de masa regelui, în salã aufost opt mese pentru alþi oaspeþi, printrecare mama regelui, palatinul, episcopii þãrii,doamnele din suita reginei, marii dregãtoriai curþii regale, ambasadori.

Servirea mesei a urmat un anumit ri-tual, care a subliniat legãturile de vasalita-te dintre aristocraþi ºi suverani. Mâncãrurilece urmau sã fie puse pe masa regelui aufost aduse de o procesiune de aristocraþidin Ungaria, conduºi de fiul regelui Cehieiºi ducele de Silezia. Fiul regelui din Nea-pole – fratele reginei – a fost servit de patruaristocraþi germani ºi de unul ceh; amba-sadorul Veneþiei ºi ducele de Bavaria au fostserviþi de câte patru aristocraþi maghiari.Toþi cei care asistau la servirea mesei „auavut rangul de conte, baron sau cavaler deprestigiu“, precizeazã cronicarul.

Sala mare a palatului regal de la Buda,unde a avut loc ospãþul, existã în zilele noas-tre datoritã lucrãrilor de restaurare efec-tuate dupã al Doilea Rãzboi Mondial. Din

rãmãºiþele parþial îngropate ºi parþial încor-porate în alte ziduri, a putut fi refãcutã, în-tr-o formã foarte apropiatã de cea originalã,sala din secolul al XV-lea. Bolta goticã aacestei sãli este rezematã pe un stâlp aflat înmijloc. Aceastã salã a fost imitatã la o scarãmai micã la Cluj: construitã în a doua partea secolului al XV-lea, sala de mese, altfel spusrefectoriul mãnãstirii dominicane (azi fran-ciscane), prezintã asemãnãri izbitoare cusala mare a palatului regal de la Buda.

Potrivit relatãrii ambasadorului, în salãs-au aflat nouã mese, cea a regelui ºi încãopt mese, unde stãteau invitaþii acestuia.Fiecare masã avea un bufet pe care erauaºezate mâncãrurile ºi bãuturile. În mijlo-cul sãlii, în jurul stâlpului de piatrã, s-a aflatun suport piramidal în opt trepte, pe careau fost aºezate 560 de vase: cupe, potire,oale ºi alte vase de aur ºi de argint. Pe nive-lul cel mai de jos al suportului au fost aºe-zate douã vase, de fapt douã lavoare deargint, descrise ca fiind doi inorogi. Desprefolosirea acestora nu s-au pãstrat detalii. Afost amintit doar cã, la terminarea mesei,„regele ºi regina s-au spãlat pe mâini ºi s-au ridicat de la masã“.

Pe bolta sãlii era fixat un butoi de argint„cu nenumãrate þevi ºi robinete“, de undeerau alimentate cu vin mesele din salã.Printre mese, pe podea, a fost aºezatã ofântânã artezianã din argint, iar în jurulfântânii cinci coºuri de pâine, tot din argint.

Fiecare dintre cele opt mese ale invi-taþilor a avut ca anexã câte un bufet cu pre-parate servite în vase din metale preþioa-se, astfel cã ambasadorii au numãrat în salã,în total, 980 de vase.

Descrierile preparatelor nu s-au pãstrat.Ambasadorul a amintit cã la festinul de laîncoronare au fost pregãtite 24 de feluri demâncare, dar – din cauza timpului scurtrãmas pentru servirea mesei – au fost ofe-rite doar 12. La masa de la nunta regalã aufost servite „12 feluri de mâncare, dintrecele mai alese“.

Meritã sã fie nuanþat termenul de „felde mâncare“. Potrivit unui cercetãtor deprestigiu al istoriei alimentaþiei, GundelKároly, prin „un fel de mâncare“ se înþele-geau mai multe preparate servite în acelaºitimp pe masã.

�

�

28 • APOSTROF

În drum spre Indii

ULTIMA PREMIERÃ de la Studioul Eupho-rion al Teatrului Naþional din Cluj, a

treia dintr-un grupaj de cinci cuprinse în-tr-un proiect teatral al dramaturgilor cluje-ni contemporani, Cluj 05 Teatru, a fostDrumul spre Indii de Ovidiu Pecican ºi Ale-xandru Pecican. Cei doi autori, nãscuþi ºicrescuþi în Arad, au poposit la Cluj de foar-te tineri. Ovidiu pentru a-ºi întregi fiinþa ºiimpulsul spre istorie, iar Alexandru pentrua-ºi împlini abilitãþile ludice, urmînd cursu-rile de regie ale Facultãþii de Teatru de launiversitatea clujeanã. Jucãuºi, cameleonici,cu o extraordinarã mobilitate interioarã,ei sînt mereu în lume. O lume caragialianã,din perspectiva trãirii în mijlocul oameni-lor, în dorinþa nestãvilitã de a stabili mereucontacte, relaþii, schimburi ideatice. Ovidiuºi Alexandru, veri primari (ºi nu fraþi, cummultã lume crede, ceea ce nici nu e preadeparte, de fapt, de adevãr, relaþia dintre eidepãºind cu mult „gradul doi“), neliniºtiþiºi implicaþi în viaþa urbei prin însuºi par-cursul existenþei lor, au imaginat mai mul-te piese de teatru, reunite în volumul Ar-ta rugii (2007), precum ºi un roman SF,Razzar, apãrut în 1998.

Drumul spre Indii, scris în 1984 ºi cu-prins în volumul de teatru Arta rugii(2007, premiat de filiala clujeanã a UniuniiScriitorilor), iese la public abia acum. Prin-tr-o „licenþã regizoralã“, Vadas László aoptat pentru plasarea acþiunii într-un ospi-ciu, unde medicul psihiatru ne introduce înbucãtãria internã a vindecãrii bolnavilor.Asistãm astfel la o ºedinþã de psihodramãîn care boierii din ospiciu se vor mobiliza,cel puþin la nivel ideatic, în pregãtirea uneicãlãtorii spre India, unde îi aºteaptã comorinenumãrate, mirodenii scumpe, mãtãsurisomptuoase. Drumul lor, presãrat cu ima-gini fastuoase proiectate pe un ecran – totatîtea imaginaþiuni ale minþii lor –, estemenit a-i readuce într-o stare de sãnãtate,zdruncinatã, poate, de prea multele ºi varia-tele probleme din viaþa de dincolo de zidu-rile ospiciului. Preumblîndu-se printre bo-ieri, Vodã musteºte de idei: pentru a plecaîn cãlãtorie, va construi propria flotã; baniivor fi adunaþi din biruri; poporul va trebuisã ducã în spinare aceste taxe în urma cãro-ra „flotila“ va fi încropitã. Un alt gînd ge-nial al aceluiaºi Vodã constã în a împînzi„Evropa“ cu copiii româncelor plecate în„pelerinaje“ vestice. ªi-atunci „Evropa anoastrã fi-va“. Se va vorbi româneºte pestetot, se va institui un adevãrat imperiu. Tex-tul abundã de trimiteri, de o satirã violentã,la viaþa politicã actualã. Flota pe care þara,cu mari sacrificii, o pune pe picioare va fivândutã însã de nimeni altul decât de Vo-dã. Schimbînd finalul piesei pecicaniene –

în care cãlãtorii atingeau pãmântul Indiei,gãsind acolo, spre marea lor uimire, niºte„aschimodii“, „slãbãnogi ºi schilozi“, „maiflãmânzi ca ai noºtri“, ºi care, spre uluireaboierilor, „glãsuiesc pre limba noastrã“, fra-þii veniþi de peste mãri ºi þãri liniºtindu-ºi„compatrioþii“: „Fraþilor, am venit cu gân-duri bune! Noi suntem fraþii voºtri din Ev-ropa turcului. Vã aducem fericirea ca sãtrãiþi bine!“ –, opþiunea regizorului se în-dreaptã spre rãmînerea/reîntoarcerea în captivitate.

Psihodrama este pusã la cale de Doctor– Andrei Brãdean (Istoricul-grãmãtic înacelaºi timp). Boierii, maleabili, se trans-formã de la un moment la altul, din supuºiidocili în figurile ameninþãtoare, ofensive laadresa unui domnitor incapabil sã mai con-ducã destinele „þãriºoarei noastre“. Actriþeledevenite comisul Iacob – Elena Ivanca,boierul Hîncul – Ileana Negru ºi boierulIordache – Patricia Brad-Boaru reuºesc sã-ºiindividualizeze personajele printr-un comicsavuros presãrat cu ticuri nervoase. În in-terpretarea Elenei Ivanca, Iacob comisul areobsesia maniacalã de a culege mereu scamede peste tot, cu o figurã de supus umil ºicare, speriat de „ieºirea la rampã“, aºteaptãcu nerãbdare sã-ºi termine replica pentru ase ascunde în spatele unor ochelari imenºi.Ileana Negru face din boierul Hîncul unprostãnac hîtru, care mereu închide unochi, ca pentru a nu mai vedea atîtea ne-dreptãþi fãcute de un Vodã despotic. Vis-tiernicul Iordache al Patriciei Brad-Boaruare ochi imenºi, ieºiþi aproape din orbite despaimã din cauzã de vistierie, care e ca

„hornul cuptorului… Bate vîntul, doamne.Bate vîntul“. Leonard Viziteu (Mitropo-litul) conferã personajului doza de slugãr-nicie, dublatã de viclenie, pe care acesta ocere. Vodã, în interpretarea lui EmanuelPetran, trece cu nonºalanþã nedisimulatã de la starea de euforie, provocatã de ideilegenialoide, la melancolica aducere-amintea unei copilãrii fericite, ajungînd la zbate-rea neputincioasã a omului neîmpãcat cutrecutul, care nu mai poate fi schimbat înniciun chip ºi care îi declanºeazã adevãratacrizã existenþialã. Pilon al întregii poveºti,Emanuel Petran-Vodã þine cîrma goeleteiîn fabuloasa cãlãtorie spre Indii.

Cronica mãreaþã pe care Vodã a porun-cit sã fie scrisã, întru preamãrirea faptelorlui de vitejie ºi propãºire a poporului pen-tru care, de fapt, nutreºte un imens dispreþ,eºueazã între zidurile ospiciului. „V-am luatpãmânturile ºi n-aþi zis nimic. V-am închisºcolile pentru pruncii voºtri ºi n-aþi zisnimic. V-am luat pîinile ºi aþi mulþãmit. V-am cãlcat în copitele calului ca pe niºtezdrenþe ºi voi mi-aþi pupat mîinile. V-amscuipat în faþã ºi v-am izgonit în lume. Aþiluat calea bejeniei, prin strãini, ºi acolo îmislãviþi numele… Puah!“, trãieºte voievodulmomentul deºteptãrii la cruda realitate aspitalului. Ori, poate, a spaþiului concen-traþionar în care pânã ºi cel ce asupreºteeste nefericit? Fiecare spectator va rãspun-de dupã cum simte cã ar fi mai adecvat.

�

Nora D. Colþea

• Imagine din spectacol. Foto: Nicu Cherciu

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 29

Repetabila Românie ºi trecutul niciodatã

încheiat

PIESA DRUMUL spre Indii a avut de curândpremiera în Studioul Euphorion al

Teatrului Naþional „Lucian Blaga“ din Cluj,ca parte a programului Cluj 05 Teatru alAsociaþiei Jad, care aduce în faþa publiculuimai mulþi autori clujeni în viaþã. Autorii,Ovidiu Pecican ºi Alexandru Pecican,împreunã cu regizorul Vadas László, aducîn faþa spectatorilor, într-o cheie tragi-comicã, unele dintre temele existenþiale,devenite laitmotive, ale României noastrede ieri, de azi ºi dintotdeauna. Tocmai dinacest motiv piesa, scrisã în 1984, despreevenimente care au avut loc cu sute de aniîn urmã, se dezvãluie spectatorilor dreptpiesa în desfãºurare chiar azi la jurnalele deºtiri televizate ori radiofonice. Mereu Ro-mânia a fost o þarã frumoasã ºi încã bogatã,din care o mânã de oameni furau cu nesaþtot ce prindeau ºi ce puteau (caii, aurul,grânele). Realismul simplist este, în Dru-mul spre Indii, înlocuit de o perspectivã falsistoricã, de fapt parabolicã, asupra scena-riilor politice arhetipale care surprind altãrealitate, mai adâncã, decât cea perceptibilãimediat. Impactul emoþional este puternic,atât în zona exploatãrii umoristice a subiec-tului – un voievod recent înscãunat de turciîn Moldova cautã calea cea mai la îndemâ-nã de a rezolva problemele locului –, cât ºiîn cea dramaticã, unde încadrarea subiec-tului într-o ramã (punerea în scenã a uneipsihodrame de cãtre un terapeut dintr-unstabiliment de sãnãtate mentalã) capteazãºi solicitã reacþii empatice imediate. Actorii– Emanuel Petran (Vodã), Elena Ivanca(comisul Iacob), Ileana Negru (vorniculHâncul), Patricia Brad-Boaru (vistierniculIordache), Leonard Viziteu (Mitropolitul)ºi Andrei Brãdean (istoricul/doctorul) –reuºesc sã treacã, într-un timp-record ºiconvingãtor, de la starea de pacienþi taraþi,în gura cãrora replicile se descompun ca înteatrul absurdului, dezvãluind mecanica ºirutina limbajului, la statutul de suporþiumani ai protagonistului angajat în auto-descoperirea originilor traumatice ale stã-rii sale. Iluminarea personalã, stârnitã dereactualizarea unei amintiri dureroase, rea-duce personajul în planul realitãþii zgudui-toare, precipitând o decizie pe mãsurã:respingerea ºi refugiul definitiv în tãrâmulfantasmatic al decompensãrii psihice. Osoluþie „neagrã“ ºi, în acelaºi timp, elibera-toare, cãtre care viziunea sumbrã a regizo-rului conduce aproape matematic. Prim-

planului ocupat de actori îi corespundemereu un fundal plin când de cliºeele cine-matografice celebre ale istoriei imaginateîn termenii celei de a ºaptea arte (SergiuNicolaescu rãmâne brandul pentru acest tipde eroizare naþionalã), când de cele ale uneinaturi minunate, încã virgine, despre careînsã ºtim cu certitudine astãzi cã este devas-tatã metodic de o exploatare nesãbuitã, darpermanentã. Între istorie, ecologie ºi psiho-logie, piesa confiscã atenþia ºi acapareazã

sufleteºte vreme de circa o orã un publicredus, prin dimensiunile sãlii, la intimita-tea cu actorii, producând catharsisul aºtep-tat, dar ºi alimentând cu interogaþii acuteasistenþa. Plin de nerv, parodic shakespea-rian, Emanuel Petran oferã prilejul unuicontrast puternic grupului de boieri, în carefiecare voce, cea infantil-vicleanã a IleneiNegru, cea grijuliu-maniacalã a EleneiIvanca, cea pulsional-crispatã a PatricieiBrad-Boaru ºi, mai ales, cea umil-manipu-lativã a lui Leonard Viziteu, se confundãîntr-un cor de cvasimarionete politice,aproape o parodie vizibilã a corului din tra-gediile antice. Vizibil printr-un alt tip decontrast, cel dintre absurd ºi firesc, este rai-sonneur-ul Andrei Brãdean, doctorul careasigurã contactul pacienþilor lui cu realita-tea, dar care eºueazã, în demersul lui, nudintr-o vinã proprie, ci fiindcã realitatea…nu îl confirmã în bunele lui intenþii.

Drumul spre Indii este o reîntoarcere lateatrul clasic (popular), în toatã rotunjimealui, teatrul pentru marele public (nu doarpentru specialiºti), culmea, prin utilizareacâtorva procedee consacrate de avangarde-le secolului al XX-lea (de la Pirandello ºiBrecht la Piscator ºi Beckett). Textul pri-lejuieºte un spectacol care, în acelaºi regis-tru de accesibilitate ca ºi spectacolul Insulaal Adei Milea, este potrivit unui teatru care,prin însuºi statutul lui, este ºi se cuvine sãfie naþional, adresându-se atât esteþilor, câtºi unui public mai divers ºi mai mare.

�

Diana Damian

• Imagine din spectacol. Foto: Nicu Cherciu

• Emanuel Petran. Foto: Nicu Cherciu

Cãrþi primite la redacþie

• Flaviu GeorgePredescu, Chezãºiepentru libertate,Cluj-Napoca: DaciaXXI, 2012.

• Mirel Anghel,Viaþa lui TudorArghezi, Bucureºti: ProUniversitaria, 2012.

• AlexandruMãrchidan, Exil în inimã, Piteºti:Alean, 2012.

• Petre Rãu, Edenîn cãdere, Galaþi:InfoRapArt, 2012.

30 • APOSTROF

1. Despre paranoia din punctde vedere existenþial

PARANOIA ESTE o formã alteratã a solipsis-mului. Sunt posibile cel puþin douã forme

de paranoia: fie descoperi cã eºti singurulexistent real într-o lume în care toþi ceilalþisunt simulãri, fie realizezi cã eºti o simulareîntr-o lume realã. Prima formã a fost înteme-iatã de Philip K. Dick în nenumãrate roma-ne, expresia ei clasicã fiind exploratã în TimeOut of Joint. A doua formã a fost expusã deregizorii James Mangold ºi M. Night Shya-malan în Identity ºi Sixth Sense. Ne vom referiîn continuare la prima ilustrare a conceptuluide paranoia, pentru cã cele douã variante îºicorespund reciproc.

Paranoia, „altã cunoaºtere“, mai exact „cu-noaºtere alternativã“, este capabilã sã alterezeviziunea asupra lumii prin modificarea per-cepþiei. Dacã experienþa consumului de sub-stanþe halucinogene este orientatã cãtre cãu-tarea necondiþionatã a plãcerii în vedereadeschiderii lumii ca rai, paranoia nu poate fiînþeleasã în absenþa intensificãrii absolute adurerii (care izoleazã mai acut decât angoasa),relevând lumea ca iad. Dacã angoasa te scoatedin circuitul lui das Man, la fel ca boala, carete teleporteazã din „cercul strâmt“ al rutineizilnice, paranoia, ca transformare a percepþiei,ca excurs în subrealitate, este o cãlãtorie îninfern. Pe lângã izolarea extremã, paranoiamai aduce ºi despicarea Dasein-ului de In-der-Welt-Sein, mai simplu spus, separarea dintresine ºi lume. Nu numai cã individul este trans-portat din lumea aceasta, Dasein-ului îi estetãiatã legãtura dintre el ºi sine însuºi. PierzândIn-der-Welt-Sein-ul ºi Mit-Sein-ul, asemeneaasceþilor din deºert, care sunt totuºi legaþi delumea abandonatã prin firele resentimentu-lui ºi nostalgiei, Dasein-ul se pierde pe sine.

„Lumea nu existã, doar eu exist. Eu suntzeul în jurul cãruia se roteºte lumea. Nici eunu mai exist…“ Pentru a ilustra separarea din-tre sine ºi sine putem face apel la autoritatealui Eminescu: „Pe inima-mi pustie zadarnicmâna-mi þiu,/ Ea bate ca ºi cariul încet în-tr-un sicriu./ ªi când gândesc la viaþa-mi, îmipare cã ea curã/ Încet repovestitã de o strãinãgurã,/ Ca ºi când n-ar fi viaþa-mi, ca ºi cândn-aº fi fost./ Cine-i acel ce-mi spune povesteape de rost/ De-mi þin la el urechea – ºi râd decâte-ascult/ Ca de dureri strãine? … Parc-ammurit de mult“.1

În paranoia lipseºte legãtura dintre indi-vid ºi lume („sunt contrareprezentarea lumii“)ºi liantul dintre sine ºi sine („un ocean desmoalã mã divide“). Teritoriul descoperit îninima lumii, în golul fiinþei, este iadul înþelesca stare mentalã. Dupã cum îi aratã etimo-

logia, paranoia este o formã de cunoaºtere.De cunoaºtere a lumii ascunse, a subrealitãþii,a fondului întunecat al existenþei, a evidenþeicã iadul este imanent, aici ºi acum. Dacã an-goasa morþii ne ajutã sã transgresãm inauten-ticitatea (condiþia omenesc preaomeneascã aDasein-ului), paranoia ne scoate din lume ºidin noi înºine, spãrgând unitatea inerentã aexistentului ( „I am not what I am“2 [Iago],„myself am Hell“3 [Lucifer]), relevând demo-nicul, mai precis caracteristica fundamentalãa damnaþiunii (eterna reîntoarcere a plevei, amizeriei, a insuficienþei).

Suferinþa trece dincolo de sine, ajungândla un vanishing point, în care nu mai existãnici lumea, nici Dasein-ul, care au implodat,lãsând în urmã o umbrã care schimonoseºtesemnalmentele existentului. Mai poþi sã tenumeºti om dacã pierzi In-der-Welt-Sein-ul ºiMit-Sein-ul? Imposibil! Atunci ce nume exis-tã pentru cel care, dupã ce a renunþat la lumeºi alteritate, s-a pierdut pe sine însuºi? Para-noicul face parte din specia extraterestrã, careºi-a fãcut sãlaºul în iad ºi cuibul în abis.

2. Paranoia ºi ambiguitate

DACÃ AM concepe ambiguitatea ca iluzie4,am avea un conflict între aparenþã ºi apa-

renþa esenþei. S-a pierdut reperul esenþei, în-cât discuþia se rezumã la distincþia dintre si-mularea α ºi simularea β. Ambiguitatea sereduce la un joc de reflexii: soarele nu mailumineazã decât în peºterã, fiind o imitaþie pecalculator a soarelui prim. De la ambiguita-tea ca iluzie, trecem la ambiguitatea ca para-noia: „totul este falsificat, totul – regizat“.Dacã interpretãm aceastã idee auditiv, gãsimdescrierea sa în Cadavre în vid de A. E. Ba-consky: „În biserica goalã predicã fãrã în-cetare un glas înregistrat pe o bandã de mag-netofon“.5 Caracteristica ambiguitãþii esteprivirea obturatã, neclarã. Vezi de fapt o trans-misiune care simuleazã realitatea.

Realitatea poate fi observatã din cel puþintrei unghiuri:

a) suprarealitatea (ezotericã, obscurã, vã-zutã cu „ochiul inimii“);

b) „realitatea“ (exotericã, banalã, obser-vatã cu ochiul fizic);

c) subrealitatea (pararealitatea distorsio-natã a ambiguitãþii, vãzutã cu ochii unui spi-rit maladiv).

Apelând la o psihanalizã drasticã, putemspune cã ambiguitatea este o isterie provocatãde pierderea irevocabilã a esenþei. Toate celetrei componente ale inautenticitãþii deplângpierderea esenþei, a originii, a rãdãcinii, a luiarché, constituindu-se ca modalitãþi de gestio-nare a absenþei principiului fondator. De alt-fel, cum sã ne descurcãm într-o lume în carecorespondentul esenþei este aparenþa ei? Fle-cãreala „închide“, „omite […] sã revinã […]

la temei“, este „dezrãdãcinatã“.6 Dasein-ul subcuriozitate „se dezrãdãcineazã“.7 Ambiguita-tea, ca iluzie, ca paranoia ºi privire neclarã,osânditã la o subrealitate distorsionatã, falsi-ficã. Nu mai putem fi originari, când noul αtrimite la noul β (care trimite la γ, etc.) (cu-riozitatea8), nici atunci când plutim în lipsade temei, orice deschidere devenind deschi-dere-închidere (flecãreala), nici atunci cândnu suntem în stare sã discernem între luminaoriginii ºi ceea ce este împrumutat, reciclat,derivat (ambiguitatea). Flecãreala este dez-rãdãcinare prin îndepãrtarea de temei ºi prindezaproprierea „esenþei“. Curiozitatea estedez-rãdãcinare prin explorarea compulsivã anoului. Din punct de vedere teologic, putemîntemeia curiozitatea ca împrãºtiere: absenþaunui centru de greutate, absenþa unei direcþii,absenþa unor comandamente interioare. Cu-riozitatea aminteºte de comportamentul unuisclav eliberat, incapabil sã asculte de sineînsuºi, al unui sclav menit sã-ºi schimbe stãpâ-nul. Nu se observã cã procesul înlocuirii nou-lui cu noul nu aduce nimic nou. Greisch pos-tuleazã o distincþie între mirare ºi curiozitate.9

Putem înþelege aceastã distincþie nu numaiprin diferenþa dintre o imobilitate contempla-tivã ºi o dispersie lipsitã de sens. Mirarea faceo breºã în ordinea prestabilitã, aruncând oluminã nouã asupra obiectului contemplat.Prin mirare avem acces la sursã: vezi obiec-tul în originaritatea sa, aºa cum nu l-ai maivãzut niciodatã. Mirarea este de fapt un soi deprivire fundamentalã, în timp ce curiozitateaeste o privire oarbã, care nu înregistreazãnimic: vezi obiectul falsificat (pentru cã nu teuiþi cu adevãrat la el), apoi te preocupi cusimulãrile sale succesive.Ambiguitatea estedez-rãdãcinare prin falsificarea distincþiei din-tre sursã ºi derivaþie ori dez-rãdãcinare prin-tr-o percepþie falsificatã asupra sursei. (Cinea fost primul? Creatorul sau creatura? Am-biguitatea vede doar umbra unei creaturi ca-pabile sã-ºi cloneze creatorul.) Ambiguitateatrebuie conceputã ca distorsionare a privirii(mai general, a percepþiei). Nu mai existã oprimã privire, ci doar o privire târzie, progra-matã sã nu vadã „ce este ascuns“ (suprarealita-tea ezotericã), sã nu vadã „ceea ce este“ (reali-tatea ca atare), sã vadã doar pararealitatea,falsul ca real („ce nu este“ drept „ceea ce este“)ºi realul ca fals („ce este“ prin „ce nu este“).Dacã ambiguitatea este modalitatea de a explo-ra inautenticitatea, prin ce mijloc avem accesla autenticitate? Clipele în care percepem ful-gerãtor esenþa existenþei, în care ne sincronizãmconºtiinþa la adevãrul personal, în care facemsaltul cãtre o regiune de cele mai multe ori aco-peritã, obnubilatã sau de-a dreptul falsificatã,momentele extatice de trezire þin de o ilumi-nare subitã, probabil metafilozoficã, greu deredat într-un discurs riguros. Este însã evidentcã acele momente vor fi schimonosite de-a lun-gul imersiunii în cotidianitate de jocul ambi-guitãþii, care va face tot posibilul pentru a arun-ca cu noroi pe o pretinsã relevare a existenþei.Atunci când trãieºti toatã viaþa cãzut în inau-tenticitate, autenticitatea þi se va dezvãlui ine-vitabil tot ca inautenticitate.

�

Paranoiaªtefan Bolea

1. Mihai Eminescu, Melancolie, in Opere alese, vol.1, ediþie îngrijitã de Perpessicius, Bucureºti:Editura pentru Literaturã, 1964, p. 76.

2. William Shakespeare, Othello, Wordsworth:Ware, 1992, p. 5.

3. John Milton, Paradise Lost, ed. James Prende-ville, Paris: Baudry’s European Library, 1850,p. 106.

4. Jean Greisch, Ontologie et temporalité: Esquissed’une interpretation intégrale de Sein und Zeit,Paris: PUF, 1994, p. 224.

5. A. E. Baconsky, Aleluia, in Cadavre în vid, Bu-cureºti: Editura pentru Literaturã, 1969.

6. Martin Heidegger, Fiinþã ºi timp, traducere deGabriel Liiceanu ºi Cãtãlin Cioabã, Bucureºti:Editura Humanitas, 2003, p. 231.

7. Ibidem, p. 235.8. Curiozitatea rãspunde la întrebarea: „noul s-a

învechit?“ cu „Nu ºi noul «nou»“!9. Greisch, p. 222.

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Revista revistelor 2

• IN MEMORIAM

Alexandru George 2Constantin Þoiu 2

• PUNCTE DE REPER

Ioanichie Olteanu, în volum Iulian Boldea 4

• POEME

Alexandru Petria 5

• CRONICA LITERARÃ

Petreºtii sau despre intimitate Irina Petraº 6O autobiografie mascatã ªtefan Borbély 7

• SUB LUPA MEMORIEI

Ken Jowitt, secolul lui Lenin ºi noua dezordine mondialã Vladimir Tismãneanu 8

• O CARTE ÎN DEZBATERE

Arta memorialistului Irina Georgescu 10Îndãrãtul cortinei Al. Sãndulescu 12

• DOSAR: CERCUL LITERAR DE LA SIBIU – I. NEGOIÞESCU

Argument Farkas Jenø 13Epistolar I. Negoiþescu 16

Maghiarii I. Negoiþescu 18Cerchiºtii sau profesorii pe care i-am ratat Marta Petreu 20

• ARHIVA ’A’Constanþa Buzea 22• CU OCHIUL LIBER

Hybris liric Constantina Raveca Buleu 23

Þuculescu’s Blues Band Ovidiu Pecican 24Evoluþia pe repede înainte Mirel Anghel 25

• SECRETELE ORAºULUI-COMOARÃ

Despre mâncãruri ºi ospeþe la curtea regelui Matia Lukács József 26

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Existenþe neclare Jakub Kornhauser 27(traducere de Matylda Sokoł)

• CRONICA TEATRALÃ

În drum spre Indii Nora D. Colþea 28Repetabila Românie ºi trecutul niciodatã încheiat Diana Damian 29

• OSPÃÞUL FILOSOFILOR

Paranoia ªtefan Bolea 30

Circulara Uniunii Scriitorilor din

România

Conform prevederilorStatutului, Uniunea Scriito-rilor din România nu esteresponsabilã pentru politicaeditorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul mate-rialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþicontravaloarea abonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, codpoºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe SociétéGénérale, Sucursala Cluj.

Preþul abonamentului, pentru persoanefizice ºi biblioteci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtalede expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii dinstrãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxelepoºtale de expediere par avion.

Datele necesare pentru viramentul acestuiabonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe SociétéGénérale, Sucursala Cluj, Bd. 21Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 De-

cembrie 1918, bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu,

Calea Victoriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Uni-

versitãþii, nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã,

nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“,

Bd. Republicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan

cel Mare, nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea

lui Traian, nr. 147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãl-

cescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cio-

ran“, str. Florimund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“,

str. Lucian Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTIONdin Cluj

• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).

• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping

Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Anul XXIII, nr. 10 (269), 2012 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU

(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEF

VIRGIL LEON

AMALIA LUMEI

IRINA PETRAª

Tehnoredactare:

FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþie

nu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat