Modulul : ngrijiri la domiciliu

Gatu Irina NicoletaSeria 2015Grupa 5.1.1Modulul : ngrijiri la domiciliu NGRIJIREA PACIENTULUI VRSTNIC CU INCONTINET URINAR LA DOMICILIU

Gatu Irina NicoletaSeria 2015Grupa 5.1.1

MODULUL: NGRIJIRI LA DOMICILIU

NGRIJIREA PACIENTULUI VRSTNIC CU INCONTINET URINAR LA DOMICILIU

Incontinena urinar este o tulburare funcional a aparatului urinar ntlnit frecvent la vrstnici. Alturi de demen i de imobilizare, incontinena urinar reprezint o cauz major de instituionalizare. Tratat fie n spital fie la domiciliu, incontinena urinar a vrstnicului este un fenomen n cretere care necesit costuri ridicate pentru echipamentele utilizate, tratamentul eventualelor complicaii ca i pentru personalul de ngrijire.Pentru c are un impact major asupra calitii vieii femeii, incontinena urinar, netratat o perioad ndelungat, poate generaapariia depresiei.Mirosul dezagreabil, folosirea absorbantelor, precum i limitarea capacitii de relaii sociale, au efecte asupra dispoziiei, tonusului psihic, nsoindu-se uneori de grade variabile ale depresiei.Studiile epidemiologice au demonstrat faptul c exist o rat mai mare de apariie a incontinenei urinare la persoanele care au un tabagism cronic din cauza eforturilor de tuse constante care foreaz Incontinenta cu imperiozitate mictional este pierderea de urin care apare concomitent cu senzaia puternic i greu de stapnit de a urina. Se nsotete de miciunea frecvent i cu cantiti reduse de urina i apare n procente egale la brbti i femei.Urinarea noapteaeste un simptom frecvent care afecteaz somnul pacientului i care de asemenea predispune la accidente, caderi, etc. O urinare pe noapte este considerata normala. Cauzele urinarii nocturne sunt mai ales circulatorii, cardiace si legate de medicamentele cu care se trateaza aceste afectiuni. Mai rar este de vine vezica si inca si mai rar prostata.In tratarea acestor simptome medicul trebuie sa identifice impreuna cu pacienta/pacientul obiectivele tratamentului. Acestea ar trebui sa fie controlul imperiozitatii, disparitia episoadelor de incontinenta (cind exista) si rarirea frecventei mictiunilor. Lamurirea pacientului ca obiectivul este ameliorarea treptatava aduce complianta necesarasi va evita esecul.Odata diagnosticul de incontinenta urinara de efort stabilit pacientei adresate unui centru de reeducare vezico pelvina i se va propune un program individual, adaptat situatiei locale a muschilor perineali, dar si necesitatilor si efortului fizic pe care il depune zi de zi. Trei luni acestea sunt efectuate sub control medical. La sfirsitul acestei perioade se apreciaza imbunatatirea in conditia pacientei si eventual se stabileste un program de exercitii pe care pacienta sa il efectueze singura acasa.Primul pas in imbunatatirea conditiei pacientelor cu incontinenta urinara ar trebui sa fie educatia sanitara. Informarea reprezinta primul pas pentru cresterea calitatii vietii pacientelor. Cunoasterea faptului ca exista solutii de ameliorare si chiar vindecare, ca acestea nu se rezuma la operatii chirurgicale va indrepta pacientele spre alegerea solutiei convenabile.Aceste metode de tratament, reeducarea mictiunii si a perineului, stimularile electrice, medicamentele cu efect asupra vezicii urinare reprezinta solutii de tratament si pentru pacientii neurologici cu tulburari urinare.Dementa Alzheimer este o tulburare cognitiva ce are o crestere exponentiala, care se dubleaza la fiecare 5 ani, acesti pacienti prezentind incontinenta urinara in procent de 53%. Pacientii cu boala Parkinson, Scleroza Multipla, accident vascular cerebral, diabet zaharat beneficiaza deasemenea de aceste metode de terapie a tulburarilor urinare, in cazul lor cauza fiind una neurologica.Stimularea electrica este utila la toate pacientele la care tonusul muscular al perineului este redus. Prin stimulare electrica muschii sunt adusi la o situatie mai buna, situatie in care pacienta poate incepe singura sa faca exercitii. Rezultatele stimularii electrice pot fi imbunaite prin exerciii cu conuri vaginale, de diverse greutati, efectuate de pacienta acasa.Fiecare pacienta are un program individual, adaptat situatiei locale a muschilor perineali, dar si necesitatilor si efortului fizic pe care il depune zi de zi. Antrenamentul va porni poate la fel pentru o secretara si o politista, dar va dura diferit si exercitiile vor avea o intensitate si complexitate diferita, deoarece activitatea fizicain cele douaprofesii este diferita.Stabilirea programului se face de catre medicul specialist urolog/ginecolog, dupa o discutie cu pacienta care sa evidentieze conditiile de munca si de recreere a acesteia, conditiile in care pierde urina, felul in care urineaza.La pacientele cu patologie neurologica asociata sau la cele operate anterior pentru incontinenta urinara probele urodinamice sunt necesare pentru stabilirea unui diagnostic corect.Rezultatele acestor programe de tratament depind mult de cooperarea pacientei si de cooperarea dintre specialistii implicati in tratamentul incontinentei urinare.Primul pas in imbunatatirea conditiei pacientelor cu incontinenta urinara ar trebui sa fie educatia sanitara. Informarea reprezinta primul pas pentru cresterea calitatii vietii pacientelor. Cunoasterea faptului ca exista solutii de ameliorare si chiar vindecare, ca acestea nu se rezumala operatii chirurgicale va indrepta pacientele spre alegerea solutiei convenabile.Odat cu naintarea n vrst, aparatul genital sufer o involuie progresiv care determin o slbire a structurilor aponevrotice care afecteaz i aparatul sfincterian al vezicii urinare. Riscurile neprezentrii la medic sunt legate de scderea calitii vieii, apariia infeciilor, iritaiilor, inflamaiei sau a pruritului local.Ingrijirea bolnavilor cu incontine urinar in mediul familial, la domiciliu, ridica o serie de probleme in fata personalului de specialitate, care trebuie rezolvate in colaborare cu familia. Apartinatorii nu poseda de cele mai multe ori cunostintele necesare pentru ingrijirea bolanvilor; din acest motiv aplicarea tehnicilor de specialitate revine asistentului medical din cadrul echipei de ingjiri la domiciliu. Intrucat el nu poate fi prezent tot timpul langa pacientul ingrijit la domiciliu va instrui unul din apartinatorii bolnavului asupra tehnicilor elementare de ingrijire generala (spalarea bolnavului, schimbarea patului, administrarea medicamentelor, aplicarea compreselor, pregatirea alimentelor, alimentatia acestuia etc.). Conducerea, controlul si indrumarea activitatii de ingrrijire a bolnavului ramas la domiciliu dupa indicatiile medicului coordonator raman insa in sarcina asistentului medical.Ingrijirea bolnavului la domiciliu trebuie condusa dupa aceleasi principii ca si ingrijirea bolanvilor in spital. Mediul familial nu intruneste insa conditiile favorabile existente in institutiile sanitare. Transformarea mediului familial in vederea crearii conditiilor optime de ingrijire a bolnavului in limita posibilitatilor, fara a perturba prea mult viata de familie este sarcina cea mai importanta a asistentului medical care ingrijeste bolnavii la domiciliu. Capacitatea de convingere, alaturi de cunostinte profesionale temeinice, trebuie sa-i fie de multe ori adevarate arme de lupta contra unor conceptii retrograde, invechite si individuale ale apartinatorilor in problema ingrijirii bolnavului. Ingrijirea bolnavilor la domiciliu necesita cunostinte profesionale mult mai temeinice si o experienta profunda, pentru ca asistenta sa se poata adapta in orice conditii, cu mijlace cat mai rudimentare la ceea ce este esential pentru a juta medicul la stabilirea diagnosticului si apicarea corecta a tratamentului.

Ingrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici cu incontine urinar alegerea unui model de ingrijire adecvat: modelul de autoingrijire Orem, modelul Roper bazat pe dependenta \ independenta activitatilor vietii in diferite etape; evaluarea gradului de dependenta; evaluarea resurselor umane si materiale; verificarea si respectarea recomandarii medicale; planificarea ingrijirilor si stabilirea orarului impreuna cu bolnavul, familia, respectand recomandarea medicala; executarea interventiilor autonome si delegate in conformitate cu legislatia in vigoare; aplicarea protocoalelor de ingrijire; instruirea si implicarea familiei in ingrijire si supraveghere; explicarea nevoilor muribundului; evidenta activitatii si transmiterea informatiilor semnificative; evaluarea rezultatelor ingrijirilor; raportarea periodica a rezultatelor si reajustarea planului de ingrijiri

Aplicarea corecta a tratamentului prescris necesita o stransa colaborare intre medicul de familie, asistentul medical si apartinatori, iar in centrul acestei colaborari trebuie sa fie asistentul medical. Intrucat vizita lui nu coincide cu vizita medicului, el trebuie sa se intalneasc zilnic cu acesta pentru a-i comunica observatiile culese, a-i raporta modul de executare a prescrptiilor si a prelua niole indicatii de tratament. O parte din acestea le executa personal, a alta parte le transmite apartinatorilor. Dispozitiile date acestora relativ la ingrijirea bolanvilor, la orarul de administrare amedicamentelor, indicatiile de regim dietetic, schimbarea pozitiei bolnavului, colectarea urinii se vor nota in fisa de ingrjire individualizata a pacientului asistat la domiciliu.Asistentul medical va avea grija ca medicamentele bolnavului sa fie tinute la loc inaccesibil copiilor din casa si sa puna din anumite categorii de medicamente la dispozitia bolnavului o doza unica. Pe pungile de medicamente se va nota vizibil numele medicamentului, doza precum si orele exact e de administrare. Asistentul medical trebuie sa controleze modul cum au fost administrate medicamentele, numarand tabletele sau prafurile, intreband la nevoie si bolnavul asupra orelor cand le-a primit.In vederea usurarii evidentei medicatiei pentru bolnavi si controlul pentru asistentul medical, se pot utiliza cutii compartimentale, pe care asistentul le va umple zilnic, eventual spatamanal, notand pe fiecare compartiment ziua si ora cand trebuie admninistrat continutul compartimentelor.Instrumentarul si materialele, necesare ingrijirii la domiciliu trebuie sa fie asigurate de asistentul medical. Asistentul medical trebuie sa aiba cele necesare intotdeauna la indemana. Asistentul medical isi va asigura pentru perioada cat lucreaza la domiciliul bolnavului un loc corespunzator unde sa si pregateasca materialele necesare pentru aplicarea tratamentului, pe care il va acoperi cu un camp steril. Conditiile de sterilitate perfecta trebuiesc asigurate in orice imprejurare, indiferent de mediul in care ele trebuie aplicate.Igiena corporala- se adreseaza rufariei de corp, tegumentului si mucoaselor bolnavului.Rufaria trebuie confectionata dintr-un material moale, care sa nu irite pielea, sa nu fie prea stramta, sa nu-1 jeneze pe bolnav in nici un fel. Ea trebuie sa fie in permanenta foarte curata, urmand sa fie schimbata cat mai des.Tegumentul bolnavuluivafi intretinut intr-o stare de perfecta curatenie. Orice bolnav trebuie spalat zilnic pe toata suprafata corpului cu apa si sapun, si atunci cand este necesar chiar de mai multe ori pe zi, pentru a evita formarea escarelor de decubit.In functie de starea generala a bolnavului, asistenta medicala va efectua toaleta acestuia pe portiuni, respectand intimitatea acestuia si masurile de igiena sau daca pacientul este independent, il va educa pe acesta sa efectueze toaleta generala, in salile de baie/dus ale salonului.Va insista asupra regiunilor inghinale pe care le va pudra apoi cu talc, pentru a evita aparitia eczemelor si iritatiilor pielii.Unghiile si parul vor fi curatate regulat, avand in vedere faptul ca la acest nivel stagneaza un mare numar de agenti patogeni, iar bolnavul cu dizabilitati motorii se poate accidenta in cadrul crizelor de agitatie.Efectuarea toaletei are efecte benefice asupra circulatiei cutanate, pe care o stimuleaza, favorizeaza mobilizarea anticorpilor formati de celulele reticuloendoteliale din tesutul celular subcutanat, are efect relaxant si sedativ asupra organismuluiCamera pacientuluiTemperatura optima a camerei sa fie de 20-220C, pacientii cu afectiuni neurologice necesitand o temperatura constanta. Camera trebuie aerisit ori de cate ori este necesar, avandu-se grija ca bolnavii sa fie protejati de curentii de aer rece.ncaperea in care sta bolnavul trebuie sa fie spatioasa, curata si bine aerisita. In saloanele de bolnavi nu trebuiesa fie mai mult de patru paturi, iar distanta intre ele sa fie de minimum un metru. Curatenia se va efectua zilnic: dimineata si dupa-amiaza. Curatenia de dimineata se va incepe imediat dupa terminarea toaletei bolnavilor.Mobilierul sa fie cat mai simplu pentru a facilita executarea curateniei si pentru a nu retine praful. Curatenia se va face exclusiv cu aspiratoare si carpe umede pentru a evita ridicarea prafului si a nu antrena inhalarea germenilor existenti.Paturile trebuie sa fie deplasabile pe roti, rabatabile, prevazute cu rezemator mobil la care treimea cefalica a somierei poate fi ridicata in pozitie oblica de 450, necesara pentru a asigura confortabilitatea in pozitie semisezanda, in scopul favorizarii respiratiei.Salteaua optima este cea din burete sau cauciuc umplut cu apa, pentru a preveni escarele de decubit la bolnavii imobilizati. Pernele, in numar de doua, una mai mica si alta mai mare pentru a asigura bolnavului o pozitie comoda. Patura trebuie sa fie confectionata din lana moale. Lenjeria trebuie sa fie alba, din bumbac, cu cat mai putine cusaturi.Patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul unde isi petrece majoritatea timpului si i se asigura ingrijirile necesare. De aceea toate aceste accesorii au atat rolul de a proteja bolnavul impotriva umiditatii, frigului si impotriva producerii leziuniloe tegumentare (escare), cat si de a usura munca asistentei medicale.Alimentatia constituie substratul vital in ingrijirea bolnavului, constituind un obiectiv important de realizat pentru asistenta medicala, alimentatia mentinand energia organismului. Aportul alimentar trebuie sa tina cont de nevoile organismului, diferentiat in functie de varsta, starea de sanatate sau boala, precum si de munca (efortul) depusa.Pe langaadministrarea tratamentuluiasistenta medicala are rolul de amonitoriza functiilevitale: respiratia, tensiunea arteriala, temperatura, pulsul, diureza si scaunul.Sesizeaza aparitia unor modificari patologice, modificari de culoare a tegumentelor, eruptii cutanate, edeme si transpiratii.Asistentul medical trebuie sa aiba o atitudine demna la domiciliul bolnavului. El trebuie sa castige increderea familiei si nu trebuie sa dea niciodata impresia ca este grabit. Activitatea asistentului medical este multilaterala si in functie nu numai de bolnavi, dar si de conditiile in care va gasi bolnavul. Munca asistentului este mai usoara daca este asteptat de membru familiei si devine mult mai grea, daca gaseste bolnavul singur, fara apartinatori.Pacient in varsta de 72 ani, diagnosticata cu diabet zaharat tip II, hipertensiune arterial, insuficient cardiac, sindrom nefrotic prezint urmtoarele semen si simptome: incontinen urinar si de materii fecale, valori crescute ale glicemiei si lichidelor, tulburari de deglutitie, insomnia, apetit alimentar diminuat, purtator de sonda urinar.

ProblemaObiective Interventii autonome si delegateEvaluare

Modificarea valorilor glicemie si enzimelor hepaticeMentinerea valorilor glicemiei si functiei hepatice in limite normale Monitorizarea glicemiei zilnic si a functiei hepatice o data/ luna. Alimentarea pacientei s fie hipoglucidic Administrarea medicatiei prescrise de medic: antidiabetice, hepatoprotectoare Educarea familiei cu privire la alimentatia pacientului si importanta mentinerii glicemiei in limite nrmale Monitorizarea functiilor vitale

Bilant pozitiv: Pacientul prezint zilnic glicemie intre 100-125 mg/dlBilant negativ: Pacientul prezint oscilatii mari ale glicemiei de la o zi la alta. Aplicarea interventiilor cat mai frecvent. Verificarea administrarii medicatiei si a regimului alimentar

4

NevoiaProblemeObiectiveInterventii autonome si delegateEvaluare

Nevoia de a respira si a avea o buna circulatieAlterarea circulatiei Alterarea respiratieiPacienta s prezinte o circulatie si o respiratie corespunztoare in limite normale Se supravegheaz functiile vitale Se comunica cu pacientaul Se administreaz medicaia prescris de medicPacienta prezint o circulatie si o respiratie in limite normale

Se asigur un climat corespunztor Asigurm o pozitie corespunztoare Invata pacienta: s faca exercitii de respiratie profunde, sa tueasc si s indeparteze secretiile Se administreaz medicaia prescris de medicPacienta prezint normal

Alterarea nevoii de a se mica i a avea o bun postur Asigurarea unei micri i posturi corespunztoare

Asigur meninerea integritii tegumentelor si a activitilor articulare

Ajutarea pacientei n continuarea recuperrii indicate de kinetoterapeut: urmareste ca pacienta sa execute bine programul de exercitii Schimba poziia pacientului la fiecare 2 ore Maseaza regiunile predispose la escare, pudreaza cu talc Efectueaza exercitii passive la fiecare 2 ore Invata pacienta care este postura adecvata si cum sa efectueze exercitii musculae active Se administreaz medicaia prescris de medicDiminuarea dificitului de deplasare de a se ridica, a se aseza, a merge cu 10%.

Integritatea tegumentelor nu este alterat.

Alterarea nutritieiDificultate in a se alimenta si hidrataPacienta trebuie alimentat si hidratat corespunzator Ajutam pacientul sa se hidrateze si alimenteze corespunztor Educm familia i pacienta cu privire la alimentaie Administrm medicatia prescrise de medic Comunicam cu pacientul Pacienta este alimentat dup un regim corespunztor Regim special cu lichide cantitati mici si desPacientul are o alimentatie corespunzatoare,

Alterarea nevoii de a elimina prin constipatia cronicaPacienta s prezinte o eliminare corespunztoare Se comunica cu pacienta Asiguram un climat corespunzator Administram medicatia prescrisa de medic Asiguram un regim special La recomandarea medicului facem o clisma evacuatoare Asiguram educarea pacienteiPacienta are un tranzit normal

Dificultate in mentine temperatura in limite normalePacienta trebuie s aib o temperatur n limite normale Supraveghem i msur temperatur Aerisirea camera Administram medicatia prescris de medic: antitermice Rugm pacienta s consume lichide Se supravegheaza pacienta in caz de complicaii Asiguram o igien corespunzatoare: se schimba lenjeria patului i ajutm pacienta s se aib o lenjerie curat i uscat.Pacienta prezint o temperatur n limite normale

Deficultate n a se odihni si a dormiPacienta trebuie s aib un somn normal, s fie odihnit i s prezinte o stare de bine Asiguram confort pacientei Se comunic cu pacienta Se aeriseste camera Se trag draperii pentru a crea senzatia de noapte Se administreaz somnifere la indicatia medicului Se aeaza pacienta intr-o pozitie corespunzatoare Rugam pacienta s consume ceai caldut sau laptePacientul are un somn linistit , nu mai este anxior