Upload
trannhan
View
219
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Industria României: situația actuală
1
Dr. Vassil Kirov
Industria României: situația actuală.
Analiză SWOT Proiectul “Consolidarea rolului organizațiilor sindicale din industrie în Europa de Sud-Est în
stabilirea agendei politicilor industriale în lumina obiectivelor strategiei Europa 2020”,
VS/2015/0238
Versiune revizuită
Martie 2017
Industria României: situația actuală
2
Cuprins
Cuprins ................................................................................................................................................ 2
Context ................................................................................................................................................ 3
1. Introducere: evoluțiile economice și politice care definesc contextul .................................................. 3
2. Industria României: tendințe de dezvoltare ...................................................................................... 5
3. Resurse umane și competențe .............................................................................................................. 17
4. Politica industrială a României ..................................................... 23Politicile industriale în România
23
5. SWOT – Industria în ansamblu ...................................................................................................... 29
Bibliografie ........................................................................................................................................ 32
Anexe ........................................................................................................................................................ 34
Industria României: situația actuală
3
Context
Prezenta analiză este efectuată în cadrul proiectului “Consolidarea rolului organizațiilor
sindicale din industrie în Europa de Sud-Est în stabilirea agendei politicilor industriale în lumina
obiectivelor strategiei Europa 2020” (VS/2015/0238). Raportul urmează abordarea
metodologică discutată cu coordonatorul proiectului și aprobată de acesta. Informațiile colectate
au la bază cercetarea documentară privind politicile naționale și europene și documente de
specialitate (sursele sunt prezentate în lista bibliografică1) și interviurile și discuțiile de grup
2
(lista respondenților este inclusă în Anexă)3
organizate în 2016 cu reprezentanți ai confederațiilor
sindicale din industrie din România. Această versiune a raportului a fost revizuită pe baza
comentariilor formulate de către participanţii la atelierul de lucru desfăşurat la Bucureşti
între 19-20 ianuarie 20174 Această analiză SWOT pentru România va fundamenta
recomandările privind politicile industriale și planurile de acțiune ale organizațiilor sindicale,
vizate în cadrul proiectului.
Prezentul raport este structurat după cum urmează: după o scurtă prezentare a contextului
economic și politic al țării, este discutată dezvoltarea industrială. Cea de-a treia secțiune se
concentrează asupra resurselor umane, condițiilor de lucru și dialogului social. A patra secțiune
pune în discuție politica industrială și principalele instrumente mobilizate. În baza analizei, cea
de-a cincea secțiune prezintă analiza SWOT5.
1. Introducere: evoluțiile economice și politice care definesc contextul
România a aderat la Uniunea Europeană (UE) la data de 1 ianuarie 2007, împreună cu Bulgaria,
dar încă se numără printre cele mai sărace state membre ale Uniunii. Cu toate acestea,
apartenența la UE a asigurat accesul la o piață vastă și a transmis un semnal pozitiv
investitorilor străini. Din această perspectivă, calitatea de stat membru al UE este considerată
o oportunitate pentru industria țării.
Economia României, asemenea tuturor economiiilor din Europa de Sud-Est, a cunoscut
schimbări majore după 1989. Deceniul ’90 a fost caracterizat de instabilitate politică (schimbări
ale guvernelor și orientărilor politice), dificultăți economice și sociale (dezindustrializare, rată
mare a șomajului, sărăcie). După recesiunea inițială care a urmat transformărilor, România a
cunoscut o perioadă de creștere continuă robustă (în special în intervalul cuprins între sfârșitul
deceniului 1990 și criza financiară și economică care a debutat în 2008-2009, realizând o
1 Documentele existente sunt analizate critic, fiind evidențiată perspectiva organizațiilor sindicale. Rezultatele
unora dintre lucrările citate trebuie examinate cu anumite rezerve; cu toate acestea, pot oferi indicații utile, de
exemplu în ceea ce privește inovarea etc. 2
Doresc să mulțumesc tuturor respondenților pentru timpul acordat și pentru feedback-ul valoros pe care l-au
transmis. Mulțumesc în mod special dlui Gabriel Stanescu, SN Petrom Energie, și organizației sindicale pe care
o reprezintă, pentru ajutorul asigurat în organizarea interviurilor șidiscuțiilor de grup din România. 3
Interviurile au fost efectuate conform unor indicații comune, transmise în avans respondenților. 4
Aş dori să mulţumesc d-nelor Corrina Zierold, Anne-Marie Mureau şi tuturor participanţilor români pentru
comentariile şi sugestiile lor utile
5 Analiza SWOT este o metodă analitică utilizată pentru a identifica și categoriza factorii interni (punctele forte și
punctele slabe) și externi (oportunitățile și amenințările) semnificativi care definesc o anumită entitate, precum o
organizație, un teritoriu, o regiune, o națiune sau un oraș.
Industria României: situația actuală
4
creștere a PIB-ului de peste 8% în unii ani – de exemplu, în anul 2006 (Fig. 1 și evoluția
principalilor indicatori economici, prezentată în Anexă). După recesiunea considerabilă provocată
de criză, România și-a reluat creșterea începând cu 2012 și înregistrând performanțe bune,
comparativ cu statele membre ale UE (creștere de 3,8% în 2015).
Anii de tranziţie în România au fost caracterizaţi din punct de vedere politic de perioade de
stabilitate însoţite de un număr de momente de instabilitate. De la accederea în UE, s-au succedat
mai multe guverne. În anul 2015, prim-ministrul social-democrat Victor Ponta a demisionat, iar
ţară a fost administrată de un guvern de tehnocraţi. De la începutul anului 2017, social-democraţii
s-au întors la putere, însă în luna februarie au avut loc manifestaţii de amploare împotriva
încercărilor guvernului de a „îndulci” prevederile legislaţiei anti-corupţie.
Stabilitatea macroeconomică (vezi datele din Tabelul 1 al Anexei) și politica fiscală relativ
previzibilă cu niveluri scăzute ale impozitelor6
din ultimii 15 ani se numără printre punctele
forte ale dezvoltării industriei în România.
Figura 1 Rata anuală de creștere a PIB-ului în România
Sursa: http://www.tradingeconomics.com/romania/gdp-growth-annual
În general, politica economică a țării începând cu finalul deceniului ’90 a fost influențată de
agenda de orientare neoliberală. Odată cu începutul crizei, în 2008-2009, au fost aplicate
măsuri de austeritate. În acest context, intervenția guvernamentală în domeniile relevante
pentru dezvoltarea industrială, precum cercetare-dezvoltare, educație și formare profesională
etc. a fost limitată, iar dialogul social a fost supus atacurilor (vezi detalii în secțiunea 4).
În ciuda faptului că a demonstrat un nivel substanțial de convergență în perioada 2000-2007,
chiar înainte de aderarea la UE, coincizând cu perioada expansiunii economice dinaintea crizei7,
România încă are cel de-al doilea cel mai scăzut PIB /cap de locuitor din UE (vezi Fig. 2). De
fapt, pe parcursul deceniului ’90 s-a produs o „de-convergență” și, deși convergența către media
6 În condiţiile în care în deceniul ’90 impozitul pe profitul societăţilor comerciale era relativ mare, numeroase
state din regiune au apelat la impozitul forfetar, inclusiv România, care a introdus impozitul unic de 16% în
2005. 7 Vezi Drahokoupil și Galgoczi, 2014.
Industria României: situația actuală
5
UE a continuat după 2007, ritmul acesteia și-a pierdut din avânt. Cu toate acestea, conform
celor mai recente date disponibile (vezi Fig. 2), creșterea PIB/cap de locuitor în România
pentru deceniul 2006 – 2015 a fost semnificativă și comparabilă cu performanța Poloniei și
Slovaciei.
Figura 2 PIB pe cap de locuitor la prețurile actuale ale pieței, 2005 și 2015 (UE-28 = 100; în
baza SPC pe cap de locuitor)
Sursa: Eurostat, 20168
Explicația pentru performanța economică controversată a României este parțial legată de
punctele slabe ale mediului instituțional în ansamblul său, de percepția privind practicile de
corupție larg răspândite (de exemplu, România ocupă locul 46 din 168 de țări, conform Indicelui
de percepție a corupției 20159
(în ciuda luptei susținute anticorupție din ultimii ani), de
economia informală persistentă10
, estimată la aproape o treime din PIB (30,2%) etc. Aceste
fenomene reprezintă puncte slabe pentru dezvoltarea industrială.
8 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/File:GDP_per_capita_at_current_market_prices,_2005_and_2015_(EU-
28_%3D_100;_based_on_PPS_per_inhabitant)_YB16.png#file 9
http://www.transparency.org/cpi2015#results-table 10
http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/industrial-relations-dictionary/undeclared-work;
http://eprints.whiterose.ac.uk/89108/7/Williams%20-%20Out%20of%20the%20shadows.pdf
(1) 2015: provizoriu (2) 2014 în loc de 2015 (3) 2013 în loc de 2015
Industria României: situația actuală
6
2. Industria României: tendințe de dezvoltare
Bazele industriei românești au fost puse cu precădere în perioada 1945 – 1989, chiar dacă
unele ramuri, precum industria petrolieră, au o istorie mult mai îndelungată. În timpul
perioadei socialiste, România s-a concentrat asupra dezvoltării industriilor grele (metalurgie,
oțelărie, industria chimică etc.), cu dezvoltarea în paralel a industriei ușoare (industria
alimentară, textilă etc.). România și-a dezvoltat sectorul industrial în conformitate cu
COMECON.
Caseta 1- Dezindustrializarea
În cursul tranziției către o economie de piață, România a trecut printr-un proces de
dezindustrializare masivă. Numeroase industrii majore din România au dispărut sau au cunoscut
o reducere drastică, inclusiv sectoare care presupun o înaltă tehnologie precum industria
nucleară, calculatoare, electronică, inginerie electrică, optică, industria chimică,
farmaceutică, militară. Declinul a fost, de asemenea, vizibil în sectoare ale bunurilor de
consum, precum industria textilă și cea alimentară (din exportator net de produse alimentare,
România s-a transformat în importator net de alimente crude și procesate).
Rata ocupării forței de muncă s-a înjumătățit în industrie și s-a triplat în domeniul serviciilor
(comerț, turism, servicii de mentenanță și reparații pentru consumatorii casnici etc.). Rezultatul
a fost bidimensional: pe de o parte, productivitatea a scăzut la nivel național sub nivelul anilor
’80; pe de altă parte, competențele forței de muncă s-au deteriorat, numărul muncitorilor
necalificați și al celor cu calificări inferioare depășindu-l pe cel al muncitorilor calificați sau
înalt calificați. Regiunile monoindustriale au fost cel mai puternic afectate, confruntându-se cu
niveluri înalte ale șomajului și migrației, în principal ca urmare a colapsului sau privatizării
marilor complexe industriale. Investițiile au intrat în declin, exporturile au scăzut brusc, rata
șomajului a atins cote fără precedent, și toți acești factori au marcat sectorul industrial,
considerat sursa de bază a competitivității economice.
Sursa: analiză furnizată de S.N. PETROM ENERGIE ROMANIA și U.F.S. ATLAS ROMANIA
Petrom pentru scopurile proiectului.
Ca și în Bulgaria, etapa de privatizări masive din România a început mai târziu decât în Europa
Centrală, iar procesul a fost unul lung și dureros. Modificările preferințelor politice au condus
la prevalența unor mecanisme de privatizare variate (întâi prioritizarea investitorilor locali prin
privatizare în masă sau cumpărarea acțiunilor de către angajați și conducere - MEBO, apoi,
după sfârșitul deceniului ’90 – investiții străine directe, vezi caseta 2 pentru informații
suplimentare). Ca și în Bulgaria, varietatea metodelor de privatizare a condus la implicarea
unei multitudini de actori (investitori străini, investitori locali, fonduri de privatizare în masă,
MEBO) în procesul de restructurare post-privatizare11
. Restructurarea post-privatizare a fost
mai mult sau mai puțin finalizată de câțiva ani pentru majoritatea activităților economice
analizate în prezentul raport. Cu toate acestea, se preconizează anumite restructurări
suplimentare în industria energetică, printre altele, conform discuțiilor din timpul interviurilor.
11 Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, vezi Banca Mondială, 2006.
Industria României: situația actuală
7
Faptul că privatizarea și restructurarea post-privatizare au fost finalizate constituie unul dintre
punctele forte ale industriei românești, conform reprezentanților sindicali intervievați
Schimbări structurale și producția industrială
Industria din România a cunoscut schimbări structurale semnificative pe tot parcursul perioadei
de după 1989. La începutul deceniului ’90, multe regiuni industriale erau deja grav afectate de
valuri de restructurare masivă. Închiderea industriilor grele a avut consecințe dezastruoase, în
special pentru regiunile monoindustriale dominate de o singură întreprindere de mari proporții.
În ultimii 26-27 de ani, toate sectoarele economice au fost supuse unor schimbări majore.
Caseta 2 Cronologia procesului de restructurare
1990-1992 – colapsul producției și dezintegrarea parțială a structurilor economiei planificate;
primele elemente ale transformării (comerțul exterior și liberalizarea prețurilor, desființarea
cooperativelor agricole), afectate de o scădere majoră a PIB-ului (1992 = 71% față de valoarea
din 1989), de inflație (210% în 1992) și de șomaj (8,4% în 1992);
1993-1996 – redresare parțială în cadrul unui mix de reforme prudente, treptate, cu o anumită
revitalizare a structurilor economice centralizate; investiții străine limitate; privatizare care a
favorizat investitorii naționali (privatizare în masă sau contra bonuri patrimoniale, MEBO etc.),
și evitarea restructurării majore; subvenții acordate diferitelor întreprinderi prin credite de la
bănci de stat;
1997-1999 – a doua mare recesiune, din cauza deciziilor politice de a extinde liberalizarea
economiei, de a restructura mari părți ale acesteia și de a închide companiile care generau
deficit; o scădere substanțială a capacității de producție (capacitatea de producție industrială a
scăzut cu peste 20%), care, conjugată cu influențele negative ale crizei financiare asiatice și
rusești din 1997-1998, a agravat această recesiune; privatizarea mai multor întreprinderi mari
cu investiții străine directe strategice.
Sursa: Dăianu și Murgescu12
Date recente furnizate de Eurostat (vezi Tabelul 4 al Anexei) sugerează că industria din
România are un rol relativ stabil în valoarea adăugată brută (VAB) pentru perioada 2006 – 2015
(respectiv 28,2% și 26,4%), mai mare decât media UE 28 (20,1% și 19,2%) și comparabilă
cu unele economii cu bune performanțe ale Europei Centrale – de exemplu, Republica Cehă
(31,0% și 32,1%). Fig. 3 de mai jos evidențiază și faptul că România se numără printre primele
state membre ale UE în ceea ce privește contribuția industriei la valoarea adăugată și ocuparea
forței de muncă în cadrul UE.
12
Daniel Dăianu și Bogdan Murgescu, “Which Way Goes Romanian Capitalism?” --Making a Case for Reforms,
Inclusive Institutions and a Better Functioning European Union. http://library.fes.de/pdf-files/id- moe/10068.pdf
Industria României: situația actuală
8
Figura 3 Importanța relativă a industriei prelucrătoare (CAEN secțiunea C), 2013 (¹) (% din
valoarea adăugată și ocuparea forței de muncă în totalul întreprinderilor nefinanciare)
Sursa: Eurostat, 201613
Cele mai mari ramuri industriale în ceea ce privește contribuția la valoarea adăugată brută (VAB)
în 2012 (vezi Fig. 4) sunt industria alimentară, a băuturilor și a tutunului; industria auto și
trasporturi; industria textilă, articole de îmbrăcăminte și accesorii etc. (Anexa 3 cuprinde date
suplimentare privind ramurile industriale.)
13 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/File:Figure_2_Relative_importance_of_manufacturing_(NACE_Section_C),_2013_(%C2%
9)_(%25_share_of_value_added_and_employment_in_the_non-financial_business_economy_total).png
(1) Datele pentru Irlanda și Malta nu sunt disponibile. Sursa: Eurostat (online data code: sbs_na_ind_r2)
Ocuparea forței de muncă Valoare adăugată
Industria României: situația actuală
9
Figura 4 Sectoarele industriei prelucrătoare (VAB la prețuri de bază) - România
Sursa: Eurostat14
În România, ocuparea forței de muncă în industrie a scăzut semnificativ în perioada post-
comunistă. Industria, în ansamblu, a cunoscut o tendință de declin relativ în ocuparea forței de
muncă, cu 11% locuri de muncă pierdute între 2000 - 2010. În industrie s-au pierdut
aproximativ 230.000 de locuri de muncă, scăderile cele mai mari înregistrându-se în industria
extractivă (-48%) și în industria prelucrătoare (-11,8%). Datele care compară 2010 și 2008
indică faptul că declinul cel mai pronunțat a fost raportat în domeniul alimentării cu apă și
electricitate (-38%), urmat de industria prelucrătoare (-13%) și de industria extractivă (-10%).
În ceea ce privește industria, situația a fost foarte dinamică, ca o consecință a schimbărilor
survenite. România, împreună cu Bulgaria, a cunoscut cele mai profunde schimbări ale
structurii industriei în perioada tranziției (comparativ cu alte economii foste socialiste), însă
diferențele față de structura medie la nivelul UE rămân mari. Slaba performanță a industriilor
înseamnă că ponderea segmentelor inferioare ale lanțului de producție este mult mai mare. În
plus, în România proporția produselor care necesită un volum important de forță de muncă și
de resurse în cadrul exporturilor este semnificativ mai mare, în timp ce proporția produselor
care necesită un înalt nivel tehnologic și al competențelor în cadrul exporturilor este mai mic
decât media UE.
Cu toate acestea, România și Bulgaria sunt cele două state care au realizat o creștere
semnificativă a productivității muncii în ultimii ani. Se constată o creștere semnificativă la
nivelul unităților mijlocii de producție tehnologică și o creștere la nivelul industriei cu înalt nivel
tehnologic (Tabelul 9). Aceasta sugerează că procesul modificărilor structurale din cadrul
industriei prelucrătoare în sensul sporirii contribuției sectoarelor cu eficiență crescută se
poate realiza numai cu creșterea avantajelor comparative ale acestor subsectoare economice –
prin utilizarea unui model de dezvoltare care permite creșterea competitivității exporturilor în
aceste sectoare.
14 La adresa http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/6752/attachments/1/translations
Metale Lemn, hârtie și tipărire Altele Produse alimentare, băuturi și tutun Autovehicule și transport Electronice, electrice și mașini Textile, articole de îmbrăcământe și pielărie Produse chimice, farmaceutice, petrol, minerale și cauciuc
Industria României: situația actuală
10
Conform interviurilor și analizei efectuate de organizațiile sindicale din România15
, după criză
(după sfârșitul anului 2012), România și-a reluat creșterea economică, parțial datorită
expansiunii capacității de producție industrială și parțial datorită creșterii cererii la nivel
intern, în urma măsurilor de ajutor puse în aplicare de guverne, începând cu 2012. Analiza
sectoarelor industriale la nivel individual indică faptul că nu toate au avut aceeași reacție față de
factorii perturbatori generați de criză (contracția cererii, reducerea exporturilor, scăderea
investițiilor străine etc.).
În baza reacției față de recesiune, se pot identifica trei grupuri majore ale sectoarelor
industriale:
activități industriale care se confruntă cu probleme generale, care nu pot fi puse exclusiv
pe seama recesiunii – industria ușoară, industria textilă, extracția țițeiului și a gazelor
naturale;
activități industriale afectate de criză – metalurgie, industria autovehiculelor;
activități industriale neafectate de criză – industria alimentară, a băuturilor și tutunului.
Dificultățile cu care s-au confruntat industriile din primul grup în 2008 și la începutul anului
2009 au avut numai parțial legătură cu criza. Chiar și înainte de criză, aceste sectoare se
confruntaseră cu probleme, cauzate în special de procesele îndelungate de restructurare. De
exemplu, extracția țițeiului și a gazelor naturale s-a confruntat cu contracții succesive ale
capacității de producție după 2001 (4-5% pe an, în medie).
Majoritatea sectoarelor industriei românești care aparțin celui de-al doilea grup au fost afectate
în mod special de recesiune (colapsul sau contracția piețelor internaționale, limitarea creditării
acordate de băncile comerciale ca urmare a reglementărilor prudențiale impuse de Banca
Națională a României; declinul industriei construcțiilor, care a atras un colaps al ramurilor
industriale conexe; propagarea efectelor negative la nivelul sectoarelor conexe în plan orizontal
– de exemplu, contracția industriei autovehiculelor a avut impact asupra lanțului valoric al
sectorului prelucrării cauciucului, mașinilor, aparatelor și echipamentelor electrice,
metalurgiei etc. Printre sectoarele cel mai puternic afectate se numără industria metalurgică
(o contracție a capacității de producție de 49,9% comparativ cu primele cinci luni ale anului
2008), alte produse obținute din minerale nemetalice (materiale de construcții), cu un nivel al
producției cu 31,4% mai mic decât în primele 5 luni ale anului 2008, și industria autovehiculelor,
care a înregistrat o scădere de 12,7% față de primele 5 luni ale anului 2008 (industria
cauciucului și a maselor plastice, conectată orizontal cu industria autovehiculelor, a înregistrat
o scădere de 16,6% pentru aceeași perioadă de referință).
Cu toate acestea, alte industrii nu au fost afectate de criză, chiar s-au extins. Industria
alimentară, de exemplu, a înregistrat o creștere de la an la an de 9% la sfârșitul lui 2009. O
situație similară s-a raportat pentru industria băuturilor și a tutunului.
15 Analiză furnizată de S.N. PETROM ENERGIE ROMANIA și U.F.S. ATLAS ROMANIA Petrom pentru scopurile
proiectului.
Industria României: situația actuală
11
Internaționalizarea, intrarea în GVC și exporturile
Pe parcursul tranziției post-comuniste, dezvoltarea economică a României a depins masiv de
piețele externe și de investițiile străine.
Investiţiile străine directe (ISD) sunt considerate un instrument puternic al modernizării
industriei pentru Europa de Sud-Est. Investițiile străine în România au început să crească masiv
la sfârșitul deceniului ’90. Deși stocul ISD nu este foarte mare (comparativ cu alte țări ECE –
vezi Fig. 5), ISD joacă un rol semnificativ în reindustrializare, similar celui observat în grupul
de la Vișegrad16
.
Figura 5 Stocul investițiilor străine directe în țări selectate, 1995-2011, exprimat în % din PIB
Sursa: UNCTAD, 201217
Evoluția investițiilor străine directe în economia românească a cunoscut fluctuații majore în
perioada post-comunistă:
2003-2006 – o creștere a volumului investițiilor străine ca urmare a restructurării și
privatizării industriei (industria petrolieră și petrochimică, construcțiilor de mașini,
metalurgică); investițiile străine au crescut aproape de cinci ori, de la 1,94 miliarde
EUR în 2003 la 9,05 miliarde EUR în 2006;
2007-2008 – investițiile străine continuă să crească, ajungând la 9,49 miliarde EUR;
după 2009 – ca o consecință a crizei economice, investițiile străine au scăzut dramatic
la 2,22 miliarde EUR.
Printre cei mai mari investitori din România se numără Renault Group (cu 2,3 miliarde EUR
și 17 000 angajați), Continental (cu 2 miliarde EUR și 16 000 angajați), Procter & Gamble,
Daimler AG și Microsoft18
.
16 Polonia, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia.
17 Drahokoupil și Galgoczi, 2014
18 http://investromania.gov.ro/web/business-in-romania/success-stories/
Industria României: situația actuală
12
Figura 6 Volumul ISD în funcție de sectorul de activitate
Sursa: Banca Națională a României citată de Comisia Europeană19
Investițiile complet noi în industria prelucrătoare constituie un indicator cheie pentru noile
investiții care contribuie la procesul de reindustrializare și care pot crea potențial de creștere și
performanță a exporturilor. România are un nivel mediu al ponderii industriei prelucrătoare în ceea
ce privește investițiile complet noi în ECE (sub nivelul Europei Centrale, dar mai bun decât al
Bulgariei), după cum indică Figura 7. În ultimii câțiva ani, investițiile complet noi au fost
semnificative în unele ramuri ale industriei prelucrătoare, de exemplu, industria de componente
auto. Conform agenției de stat InvestRomania, sectoarele strategice pentru investiții străine sunt:
TIC, industria constructoare de autovehicule, industria aerospațială, agricultură, industrii și
industrii creative20
.
Pe scurt, nivelul mare al investițulor străine directe (ISD) reprezintă în mod evident unul
dintre punctele forte ale industriei românești, structura ISD sprijinind procesul de modernizare
și reindustrializare.
19 Comisia Europeană (2016) Raport de țară România 2016, inclusiv o evaluare aprofundată a prevenirii și
corectării dezechilibrelor macroeconomice, http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_romania_en.pdf 20
http://investromania.gov.ro/web/about-us/
Altele TIC Hoteluri și restaurante Comerț Servicii administrative Total ISD Sursa: Banca Națională a României
Transporturi Finanțe și asigurări Construcții și imobiliare Agricultură Industrie
Industria României: situația actuală
13
Figura 7 Ponderea industriei prelucrătoare în proiectele complet noi
Sursa: wiiw, 201321
Exporturile României au crescut21
, atingând un total de
52,5 și 54,5 miliarde EUR în 2014 și
2015 (creștere anuală de 4%). Aproape trei pătrimi din exporturile României sunt destinate
statelor UE23
. Principalele exporturi ale țării în 2014 au constat în mașini și echipamente de
transport, urmate de alte produse ale industriei prelucrătoare (Fig. 8). Mai concret, principalele
produse neagricole exportate în 2015 sunt: piese de schimb pentru autovehicule – 4 951
milioane USD, conductori electrici – 3 648 milioane USD, autovehicule pentru transportul
persoanelor - 3 233 milioane USD, uleiuri petroliere, altele decât țiței –2 022 și scaune și
componente ale acestora –1 524 milioane USD (OMC24
).
21 Op. cit.
22 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/images/b/b2/International_trade%2C_2014%E2%80%9315_YB16.png 23
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/8/8d/Intra_and_extra_EU- 28_trade%2C_2015_%28imports_plus_exports%2C_%25_share_of_total_trade%29_YB16.png 24
http://stat.wto.org/CountryProfile/WSDBCountryPFView.aspx?Language=S&Country=RO
Industria României: situația actuală
14
Figura 8 Structura exporturilor României (ianuarie 2014)
Sursa: INSSE25
După cum se poate observa în Fig. 9, anumite sectoare, precum cel al articolelor de
îmbrăcăminte, au adus contribuțiile cele mai semnificative la exporturi la sfârșitul deceniului
’90 și începutul deceniului 2000, însă în ultimii ani, ponderea acestora a scăzut la aproximativ
5% din totalul exporturilor.
Figura 9 Exporturi articole de îmbrăcăminte în total exporturilor României (în %)
Sursa: INSSE în Tripa, Oana și Cuc26
25 Comunicat de presă nr. 63 din 12 martie 2014, comerțul internațional de bunuri în ianuarie 2014 – date
estimate 26
Industria Textila, ISSN 1222–5347, 5/2016
Total exporturi FOB Materii prime și materiale Produse chimice și produse conexe Mașini și echipamente de transport Alte produse manufacturate Produse alimentare, băuturi și tutun Combustibili, lubrifianți etc.
Industria României: situația actuală
15
Pe scurt, exporturile în creștere ale țării constituie cu certitudine unul dintre punctele forte ale
industriei românești; cu toate acestea, structura exporturilor sugerează puncte slabe în ceea ce
privește ponderea încă importantă a materiilor prime și materialelor și cea redusă a produselor
cu valoare adăugată.
Inovarea
Inovarea este identificată ca fiind una dintre provocările principale pentru industria românească
și, la nivel extins, pentru economia țării. Nivelul insuficient de inovare al companiilor românești
este subliniat în documentul „România: Strategia națională pentru competitivitate 2014 - 2020”
ca fiind o provocare esenţială intitulată „competitivitate redusă și un sistem slab de cercetare și
inovare”.
Există surse diferite care indică provocările legate de inovare ale țării. Conform Raportului asupra
competitivității globale, în 2015-2016 România ocupă locul 5427
(din 140 de țări) în ceea ce
privește indicele competitivității globale, și locul 84 în ceea ce privește inovarea și complexitatea.
Conform Innovation Union Scoreboard (Tabloul de bord al „Uniunii inovării”), România
înregistrează unul dintre nivelurile cele mai scăzute în materie din UE2728
. În ultima ediţie
publicată a acestui tablou de bord privind inovarea în anul 2016, România și Bulgaria sunt cele
două state din grupul „inovatorilor modești” și, în general, rezultatele acestora în ultimii ani
variază (vezi Fig. 10), nefiind convergente cu media UE.
Figura 10. Inovatori modești – Bulgaria și România
Sursa: Tabloul de bord european privind inovarea 2016 (Indexul inovării)
Investițiile în cercetare-dezvoltare sunt considerate esențiale pentru capacitatea inovatoare a țării.
Conform Strategiei Europa 2020, ținta națională pentru România este 2,0 % din PIB investiți
în cercetare-dezvoltare (în timp ce ținta europeană este 3% din PIB investiți în cercetare-
dezvoltare)29
. Ultimele date disponibile arată că România este încă departe de atingerea acestei
ținte (0,38% în 2014 comparativ cu 0,45% în 2010).
27
http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2015-2016/competitiveness-rankings/ 28
Comisia Europeană, 2013-b 29
http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-your-country/romania/progress-towards-2020-
targets/index_en.htm
Industria României: situația actuală
16
Eficiența energetică
România este cea de-a patra țară în ceea ce privește economiile cu cel mai mare nivel al
consumului de energie din UE (cu o intensitate energetică ce depășește dublul mediei europene)
(vezi Fig. 11). Acest aspect se datorează în principal volumului industriei prelucrătoare în
ansamblul economiei și ponderii mari a industriilor care necesită un consum mare de energie.
Prin urmare, sunt necesare măsuri eficace, în special în aceste industrii.
Figura 11 Intensitatea energetică a economiei, 2004 și 2014 (kg echivalent petrol per 1 000
EUR din PIB)
Sursa: Eurostat30
30 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/File:Energy_intensity_of_the_economy,_2004_and_2014_(kg_of_oil_equivalent_per_1_00
0_EUR_of_GDP)_YB16.png
(1) 2014: provizoriu (2) 2014: estimare (3) 2004: datele nu sunt disponibile Sursa: Eurostat (online data code: tsdec360)
Industria României: situația actuală
17
România a depus eforturi semnificative pentru a atinge țintele UE 2020 în ceea ce privește
energia din surse regenerabile (ținta națională fiind de 24 % din totalul consumului de energie
din surse regenerabile până în 2020, mai mare decât cea europeană și deja atinsă)31
.
***
Pentru a rezuma această secțiune, România are un număr de avantaje, însă performanța sa în
domeniul industriei este încă scăzută, iar țara este plasată în grupul țărilor cu „competitivitate
modestă, dar în curs de îmbunătățire”, alături de majoritatea țărilor Europei Centrale și de Est,
în cadrul documentului din 2014 intitulat „Raport privind competitivitatea statelor membre:
reindustrializarea Europei”32
.
3. Resurse umane și competențe
Dezvoltarea resurselor umane și dobândirea competențelor în domeniu sunt esențiale pentru
dezvoltarea industriei și în mod special relevante din punctul de vedere al organizațiilor sindicale33
.
Secțiunile de mai jos analizează situația din România în ceea ce privește evoluția demografică,
competențele, condițiile de salarizare și muncă și dialogul social.
Schimbări demografice
România este grav afectată de evoluția demografică33
. Ca urmare a emigrației și creșterii
negative, populația României a scăzut pe parcursul anilor de tranziție, inclusiv populația de
vârstă activă, și există dezechilibre demografice importante, în funcție de grupurile de vârstă.
Diferite previziuni demografice recente35
cuprind scenarii mai curând negative privind evoluția
demografică din România: proiecțiile Eurostat pentru perioada 2010-2060 afirmă că populația
va scădea cu aproape 19% (unul dintre cele mai puternice declinuri), iar ponderea populației
peste 65 de ani va atinge 35%.
Astfel, criza demografică constituie o componentă a punctelor slabe ale industriei românești
în ceea ce privește oferta de forță de muncă și competențe. Această tendință negativă este în
mod special vizibilă în anumite regiuni ale țării. Mai mult, populația în curs de îmbătrânire
este un element de presiune pentru sistemul asigurărilor sociale.
Competențe
În mod tradițional, industria și economia românească au beneficiat de resurse umane bine
instruite și calificate. Majoritatea indicatorilor confirmă această concluzie.
31
http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-your-country/romania/progress-towards-2020-
targets/index_en.htm 32
http://ec.europa.eu/growth/industry/competitiveness/reports/ms-competitiveness-report_en 33
Inclusiv ETUC, IndustryAll 34
Vezi Vasile, V. http://www.ier.hit-u.ac.jp/pie/stage1/Japanese/seminar/workshop040220/Vasile.pdf 35
Eurostat, Comunicat, 80/2011 - 8 iunie 2011, proiecții privind populația 2010-2060
Industria României: situația actuală
18
Rata de absolvire a învățământului secundar și terțiar a crescut în rândul românilor în ultimul
deceniu (Eurostat). Strategia Europa 2020 se concentrează asupra competențelor. Una dintre
țintele stabilite pentru România prevede ca cel puțin 26,7% dintre persoanele în vârstă de 30-
34 de ani să fi absolvit o formă de învățământ terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6) în 2020 (ținta
europeană este de 40%). În 2015, cu 25,6%, România nu este departe de atingerea țintei.
Figura 12 Populația în vârstă de 30–34 de ani care a absolvit o formă de învățământ terțiar
(ISCED 5–8), în funcție de țară, 2015
Sursa: Eurostat36
Însă, dacă nivelul competențelor generale este ridicat, există informații privind existența unui
deficit de competențe specifice. Industrial Performance Scoreboard (Tabloul de bord al
performanțelor industriale) al Comisiei Europene sugerează că, în 2011, ponderea angajaților
cu înalte calificări în industria prelucrătoare din România era mai mică decât media UE 27
de 20%. Acest aspect este evidențiat de numeroase studii și analize care concluzionează că mai
multe sectoare economice ale țării se confruntă cu un deficit de forță de muncă calificată37
. Deși
au existat demersuri de corectare a acestei situații – introducerea recentă a învățământului
profesional în sistem dual și inițative concrete ale partenerilor sociali – situația este încă
problematică.38
Un raport recent al Consiliului (2016, p. 5) afirmă că: „rata de absolvire a
36 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/images/8/82/Population_aged_30%E2%80%9334_with_tertiary_educational_attainment_%28ISCED _5%E2%80%938%29%2C_by_country%2C_2015_%28%C2%B9%29%2C_%25.png 37
http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/romania-mismatch-priority-occupations 38
https://search.oecd.org/countries/romania/ASkillsBeyondSchoolCommentaryOnRomania.pdf
(1) În cazurile în care ținta națională a fost stabilită ca interval între două valori posibile, a fost luat în considerare nivelul cel mai scăzut. Marea Britanie nu a stabilit o țintă specifică în cadrul Strategiei Europa 2020. (2) Ținta națională pentru Luxemburg este 66%.
Ținta Strategiei Europa 2020
Industria României: situația actuală
19
învățământului terțiar este în creștere, însă calitatea și relevanța pentru piața muncii ale
învățământului superior sunt limitate. Participarea adulților la procesul de educație foarte
redusă”39
.
Pe scurt, nivelul educațional al forței de muncă este în creștere (oportunitate), însă există încă
sectoare și profesii în care se manifestă un deficit al forței de muncă calificate, iar acesta
constituie un punct slab și o potențială amenințare pentru industria românească (de exemplu,
unii investitori și-ar putea schimba deciziile din cauza deficitului de personal calificat).
Salarizarea și condițiile de muncă
România ocupă locul doi în ceea ce privește costurile cele mai scăzute cu forța de muncă din
UE (figura 12). Remunerația angajaților (care include salariul brut și contribuțiile la asigurările
sociale plătite de angajatori) din România este mult mai mică faţă de media UE.
Figura 13 Remunerația anuală pe angajat în UE 27, Croația și Norvegia, 2010 (mii euro)
Sursa: baza de date Ameco40
Competitivitatea costurilor în funcție de remunerație ar putea reprezenta un punct forte al
economiei, pe termen scurt. Cu toate acestea, pe termen mediu și lung, remunerațiile ar trebui
să crească (și au și crescut în ultimii ani). Nivelurile scăzute ale remunerațiilor (în termeni
comparativi și reali) reprezintă o provocare semnificativă pentru organizațiile sindicale din
România. După cum indică Tabelul 1, remunerațiile în industrie sunt similare remunerației
medii la nivel național.
39
http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/csr2016_romania_en.pdf 40
Drahokoupil și Galgoczi, 2014
Industria României: situația actuală
20
Cu toate acestea, există diferențe semnificative la nivelul activităților industriale, iar remunerațiile
în anumite ramuri ale industriei ușoare (de exemplu, articole vestimentare) sunt foarte mici.
Tabelul 1 Câștigul salarial nominal mediu net lunar, pe activități
ale economiei naționale
Lei/angajat
Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 2)
Total
Agricultură, silvicultură şi pescuit
Industrie
Industrie extractivă
Industrie prelucrătoare
Industria României: situația actuală
20
Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat
Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare
Construcţii
Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor
Transport şi depozitare
Hoteluri şi restaurante
Informaţii şi comunicaţii
Intermedieri financiare şi asigurări
Tranzacţii imobiliare
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice
Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport
Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public 2
Învăţământ
Sănătate şi asistenţă socială
Activităţi de spectacole, culturale şi recreative
Alte activităţi de servicii
1) Date provizorii, exclusiv câştigurile realizate de salariaţii din unităţile economice cu mai
puţin de 4 salariaţi.
2) Exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul
Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii etc.).
Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă (anii 2011, 2012 şi 2013); Cercetarea
statistică lunară asupra câştigurilor salariale (anul 2014).
Sursa: INSSE41
41 http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in_figures_2015.pdf
Industria României: situația actuală
21
În cele din urmă, România a fost indicată ca fiind una dintre țările cu diferențe salariale majore
între întreprinderi și între angajați (vezi Fig. 14-OIM, 2016)
Figura 14 - Inegalitatea salarială între angajați și între întreprinderi prin compararea P90/P10
și P100/P10, state europene selectate, 2010
(A) Primii 10% comparați cu ultimii 10% P90/P10, angajaţi P90/P10 întreprinderi
Sursa: OIM42
Condițiile de lucru în România s-au îmbunătățit cu sigutranță pe parcursul ultimilor ani, însă
situația rămâne riscantă în mai multe sectoare economice. Percepția publică generală este
aceea potrivit căreia condițiile de lucru se deteriorează: 64% dintre români declară că
condițiile lor de lucru sunt proaste și 55% declară că acestea s-au deteriorat pe parcursul
ultimilor cinci ani, conform unui sondaj de tip Eurobarometru recent43
. Numărul accidentelor
de muncă, conform statisticilor naționale, este în scădere44
.
Constatările celei de-a V-a serii a Sondajelor europene privind condițiile de muncă (EWCS) din
anul 201045
confirmă faptul că țările din Europa de Est sunt dominate în principal de locuri de
muncă slab echilibrate și de calitate scăzută (vezi Eurofound 2010, p. 51). Prin urmare, locurile
de muncă în aceste țări sunt în principal unele de calitate inferioară, în timp ce procentajul
locurilor de muncă bune este foarte scăzut46.
Exemple ale diferitelor elemente ale calității muncii
ilustrează această tendință.
42 OIM (2016) Global Wage Report 2016/17 (Raportul global privind salariile 2016/17)
Inegalitatea salariilor la locul de muncă, http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---dcomm/---
p ub l /d ocument s /p ub l ica t io n /wcms_ 5 37 846 .pd f 43
http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_398_fact_ro_en.pdf
44 http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin%20statistic/2011/conditii%20de%20m
u n c a % 2 0 % 2 0 a n u l % 2 0 % 2 0 2 0 1 1 . p d f
45 Rezultatele celui de-al VI-lea val EWCS, desfășurate în anul 2015, vor deveni disponibile în curând.
46 Vezi de asemenea: Convergence and Divergence of Job Quality in Europe from 1995 to 2010 (Convergențe și
divergențe în calitatea locurilor de muncă în Europa între 1995 și 2010. Un raport bazat pe Sondajul european privind
condițiile de muncă) A report based on the European Working Conditions Survey, EUROFOUND,
http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1521en.pdf)Convergence
/Divergence Report
Industria României: situația actuală
22
Cu toate acestea nivelul de disponibilitate al locurilor de muncă este cel mai scăzut în rândul
țărilor aflate în tranziție. În ceea ce privește cerințele de natură cognitivă (definite ca fiind
categoria de cerinţe la locul de muncă cu influenţă în principal asupra proceselor mentale
implicate în procesarea informaţiilor – de exemplu, dificultatea muncii), aceste ţări stau mai
bine numai prin raportare la modelul sudic european (SE). Riscurile de mediu sunt mai ridicate
în cadrul CEEC, cerințele fizice (categoria de locuri de muncă ale căror cerinţe sunt asociate în
principal cu sistemul musculoscheletal) sunt și ele foarte ridicate, după țările din Europa de
Sud-Est. Numai în câteva domenii situația este mai bună, prin comparație cu alte regiuni ale
Europeni, mai exact din punctul de vedere al intensificării muncii - aceasta este cea mai scăzută
în cadrul țărilor aflate în tranziție din toate modelele analizate.
Cu câteva excepții, salariile din industria românească sunt scăzute, prin comparație cu toate
celelalte țări ale UE, iar condițiile de lucru sunt în continuare problematice. Rezultatele recente
din 2015 ale EWCS confirmă această tendinţă şi în cazul României, unde 52% din totalul
locurilor de muncă sunte considerate ca fiind de „calitate scăzută”.47
Dialogul social
Conform Eurofound, Legea dialogului social nr. 62/2011 a desființat negocierea colectivă a
contractului de muncă la nivel național în România. Pe lângă acest lucru, această lege a
modificat şi gradul de reprezentativitate necesară unei organizaţii sindiciale pentru a putea
negocia un contract colectiv: la ora actuală, acesta trebuie să aibă 50%+1 membri în fiecare
întreprindere în care urmează să fie încheiat acordul colectiv, spre deosebire de prevederea
anterioară, care solicita doar o treime. Legislaţia muncii a fost modificată sub presiunea
Fondului Monetar Internaţional şi a mediului de afaceri, iar noua lege a fost adoptată prin
procedură de urgenţă. Ca urmare a acestor modificări, în unităţile industriale unde nu există
reprezentare sindicală, tratativele sunt duse de către aşa-numiţii reprezentanţi ai angajaţilor care
nu au deloc sau au prea puţină experienţă de negociere. Noua lege a avut darul de a slăbi
considerabil puterea sindicatelor şi a făcut ca pentru sindicate să fie foarte dificil să influenţeze
şi să contribuie la conturarea unei agende de politici industriale48. Noua legislație a înlocuit
negocierea colectivă la nivel de remură cu negocierea colectivă sectorială și negocierea
colectivă descentralizată prin creșterea importanței contractelor colective la nivel de companie.
În 2011-2013, singurele negocieri colective s-au desfășurat la nivel de companie, însă nu este
obligatorie încheierea unui contract colectiv ca urmare a acestui proces de negociere. În noile
condiții, liderii sindicali intervievați subliniază dificultățile cu care se confruntă. Există estimări
diferite ale gradului de acoperire a procesului de negociere (în jur de 30 – 35%49).
47 Eurofound (2016), Sixth European Working Conditions Survey – Overview report, Publications Office of the
European Union, Luxembourg, p. 131.
(https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1634en.pdf) 48 Vezi detalii în Chivu L, Ciutacu C, Dimitriu R şi Ticlea T (2013) The Impact of Legislative Reforms on
Industrial Relations in Romania (Impactul reformelor legislative asupra relaţiilor industrial în România). Raport
pentru OIM. Budapesta 49 http://www.worker-participation.eu/National-Industrial-Relations/Countries/Romania/Trade-Unions
Industria României: situația actuală
23
Caseta 3 – Sindicatele în industria românească
După căderea regimului comunist, UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România)
s-a dezemembrat în mai multe federații sectoriale. Organizații sindicale aflate în competiție
unele cu celelalte au fost înființate în majoritatea domeniilor și chiar în majoritatea
companiilor de dimensiuni mari. Principala consecință a reprezentat-o slăbirea organizațiilor
sindicale. Rivalitățile au fost adesea încurajate de către autoritățile guvernamentale și/sau
angajatori.
Privatizarea a condus la disoluția și la pierderea relevanței și a puterii de negociere a
sindicatelor în cadrul companiilor, precum și la nivel de federație și de confederație.
Angajatorii, atât cei locali, cât și cei străini, și-au arătat ostilitatea față de organizațiile
sindicale și le-au subminat rolul și influența pe cât de mult posibil, până la disoluția acestora.
În același timp, organizațiile patronale și-au întărit poziția. Cea mai influentă dintre acestea
este Consiliul Investitorilor Străini, o asociație de angajatori/manageri din industria
privatizată cu ajutorul capitalului străin (în principal european).
Organizațiile și federațiile sindicale au rămas prezente - chiar dacă nu la fel de puternice - în
sectorul public și în companiile în care statul deține în continuare participații (inclusiv și acolo
unde este acționar minoritar). Activitățile industriale în care organizațiile sindicale continuă să
joace un rol semnificativ: (i) industria extractivă (extragerea de petrol, gaze, cărbune, minereuri
feroase și neferoase); (ii) energie: generarea de curent electric, transportul de gaze; (iii)
transporturi: feroviare (servicii publice), transport aerian; (iv) metalurgie; (v) industria
constructoare de mașini - în principal în cadrul Renault Dacia Pitești, datorită tradiției și
contractului de privatizare; de fapt, există puţine organizații sindicale în industria producătoare
de componente pentru autovehicule (fabrica Draxelmaier în Piteşti; Euro APS/Faurecia în
Mioveni; fabricile Leoni în Bistriţa şi Piteşti; fabrica Michelin în Zalău; fabrica Valeo în
Piteşti).
Confederațiile sindicale reprezentative la nivel național:
Blocul Naţional Sindical
CNS „Cartel Alfa”
CNSLR Frăţia
Confederaţia Sindicală Naţională Meridian
Confederaţia Sindicatelor Democratice din România
Sursa: analiza Petrom
Industria României: situația actuală
24
4. Politicile industriale în România
Actorii interesați, inclusiv autoritățile guvernamentale, mediul de afaceri și instituțiile de
cercetare trebuie să identifice mecanisme eficace pentru a conveni asupra priorităților, pentru
a coordona politicile necesare și pentru a acționa în domeniul educației, sprijinirii inovării și
în domeniul priorităților de cercetare pentru a redirecționa economia înspre activități cu o
valoare adăugată mai mare. 50
După abandonarea abordării planificate, la începutul anilor 1990, în România, ca și în alte țări
din Sud-Estul Europei, exista o convingere larg răspândită potrivit căreia mâna invizibilă a
pieții este suficientă pentru a rezolva toate problemele. Timp de câțiva ani, industria a fost
considerată de mulți dintre factorii de decizie ca fiind o povară pentru economie51
. În această
perioadă, factorii interesați s-au concentrat pe privatizare, ca și cum schimbarea formei de
proprietate ar aduce în mod automat dezvoltare economică și socială.
Integrarea europeană a țării a stimulat interesul în domeniul planificării, inclusiv în domeniul
industriei. În paralele cu diferitele strategii naționale de dezvoltare, au fost adoptate programele
operaționale pentru fondurile UE. Cele mai relevante pentru dezvoltarea industrială sunt, cu
siguranță, cele referitoare la competitivitate.
50
http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/6723/attachments/1/translations 51
Această perioadă a fost caracterizată ca fiind una de „deficit de perspectivă strategică” (Zhelev, 2014).
Industria României: situația actuală
25
Figura 15. Regiunile României, în funcție de nivelul lor de dezvoltare
Categoriile de regiuni pentru FEDR, FSE şi FEADR 2014-2020
- Regiuni mai puţin dezvoltate (PIB/cap de locuitor sub 75% din media UE-27)
- Regiuni mai dezvoltate (PIB/cap de locuitor mai mare sau egal cu 90% din media UE-27)
Sursa: Comisia Europeană52
Așa cum se poate constata din Fig. 15, toate regiunile țării, cu excepția capitalei București, fac
parte din categoria regiunilor celor mai puțin dezvoltate, având un PIB de sub 75% din media
UE.
Principalele ținte pentru fondurile UE sunt prezentate în Fig. 16 de mai jos.
Cu toate că măsurile aferente fondurilor structurale ale UE din programele operaționale
concrete sunt cu siguranță benefice pentru dezvoltarea sectoarelor economice, acoperite de
organizațiile afiliate IndustryAll și EFFAT din România, trebuie recunoscut faptul că
resursele acestor sunt limitate. În timp ce utilizarea fondurilor reprezintă o oportunitate,
întârzierea în absorbția acestora poate deveni o amenințare serioasă 53
.
52 http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/what/investment-policy/esif-country-
f a c t s h e e t / e s i _ f u n d s _ c o u n t r y _ f a c t s h e e t
_ r o _ e n . p d f 53
http://www.romania-insider.com/romania-zero-eu-fund-absorption-2014-2020-allocation/
Industria României: situația actuală
26
Figura 16 Țintele pentru fondurile UE în România
Fondurile de investiţii structurale europene în România
Turism: cu 45.000 mai mulţi vizitatori pe an
Incluziune socială: încă 400.000 de gospodării cu acces la internet în bandă largă la viteză de
minimum 30 Mbps
500.000 persoane care să beneficieze de servicii de sănătate îmbunătăţite
Agricultură şi dezvoltare rurală: peste 29.000 de noi locuri de muncă create în zonele rurale
Ajutor pentru peste 9000 de tineri fermieri şi dezvoltarea a 30.000 de mici ferme
Investiţii realizate în aproximativ 4000 de ferme viabile în vederea îmbunătăţirii
competitivităţii
Formare profesională oferită pentru peste 180.000 fermieri şi pentru micro-întreprinderile şi
întreprinderile mici din zonele rurale
Peste 2.500.000 de persoane care să beneficieze de îmbunătăţirea condiţiilor de trai în zonele
rurale prin intermediul investiţiilor în infrastructura rurală şi servicii de bază
Peste 10% din totalul terenului agricol gestionat de către fermieri care îşi asumă angajamente
de sprijinire a biodiversităţii şi/sau protecţia mediului
9367 tineri fermieri sprijiniţi
10% din totalul terenului agricol urmează să sprijine biodiversitatea şi/sau amenajarea
teritorială
Întreprinderi: 3,2 miliarde EUR investite în competitivitatea întreprinderilor venind în
Industria României: situația actuală
27
sprijinul a aproximativ 3000 companii
1300 firme care primesc sprijin prin intermediul instrumentelor financiare
Mediu şi energie
Reciclarea deşeurilor îmbunătăţită cu 940.000 tone pe an
170.000 persoane care beneficiază de măsuri de protecţie în faţa inundaţiilor
Un număr suplimentar de 3.300.000 persoane deservite de surse de apă îmbunătăţite
O scădere anuală a emisiilor de gaze de seră echivalentă cu 342.542 tone de CO2
Cercetare şi inovare
270 de întreprinderi sprijinite în vederea introducerii de noi produse pe piaţă
437 de noi cercetători angajaţi cu normă întreagă de lucru
Transport şi infrastructură
Reconstrucţia sau reabilitarea a 390 km de căi ferate şi 389 de km noi de şosele
Construcţia sau renovarea a 74.000 mp de clădiri publice sau cu utilizare comercială
Sursa: Comisia Europeană54
Pe parcursul ultimilor ani, a avut loc totodată o schimbare treptată în modul de înțelegere a
rolului industriei și a nevoii de reindustrializare/renaștere a industriei. Au fost adoptate câteva
documente strategice la nivel național (însă unele au fost întârziate)55.
Strategia națională pentru competitivitate a României 2014-2020 identifică o serie de provocări
strategice (Tabelul 2):
54http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/what/investment-policy/esif-country-
f a c t s h e e t / e s i _ f u n d s _ c o u n t r y _ f a c t s h e e
t _ r o _ e n . p d f 55
Conform Comisiei Europene, cu toate că producția reprezintă o proporție mai mare din valoarea adăugată totală
din România prin comparație cu toate celelalte state membre, țării i-a lipsit o strategie pentru industria producătoare
încă din anul 2009. În 2013, guvernul a început să lucreze la un document de politici industriale și la o strategie
pentru competitivitate. Aceste eforturi au fost întârziate, însă, parțial datorită lipsei de continuitate politică și de
resurse
Industria României: situația actuală
28
Tabelul 2 Dificultăți de dezvoltare și priorități de finanțare pentru România - 2014-2020
Dificultăţi de dezvoltare pentru perioada 2014-
2020
Priorităţi de finanţare
Competitivitate scăzută şi un sistem slab de cercetare
şi inovare
Promovarea competitivităţii economice şi dezvoltării
locale
Subdezvoltarea dotărilor în infrastructură Dezvoltarea unie infrastructuri moderne pentru
creştere economică şi locuri de muncă
Participare scăzută pe piaţa muncii:
- Blocaje în sistemul de educaţie şi formare
profesională
- Participare scăzută pe piaţa muncii
- Populaţie care trăieşte cu risc de sărăcie sau
excluziune socială
- Tineri care nu beneficiază de un loc de muncă, nu
sunt cuprinşi într-o formă de educaţie sau formare
profesională, nu participă la piaţa muncii
Îmbunătăţirea capitalului uman printr-un grad mai
înalt de ocupare a forţei de muncă, o mai bună
incluziune socială şi politici educaţionale
Utilizare ineficientă a resurselor Optimizarea utilizării şi protejarea resurselor şi
bunurilor naturale
Slabă administrare şi guvernanţă publică Modernizarea şi întărirea administraţiei naţionale şi a
sistemului judiciar
Sursa: Strategia națională pentru competitivitate a României 2014-2020
Strategia stabilește în mod clar mai multe obiective relevante pentru industrie: de exemplu,
revitalizarea industrială prin intermediul specializării inteligente și transformării cunoașterii
într-o sursă de îmbunătățire competitivă; redefinirea politicilor industriale prin intermediul
orientării către inovare și întărirea funcționării mecanismului de piață; integrarea rețelelor
industriale în lanțul valoric industrial, etc. Sunt vizate diferite instrumente pentru consultarea
factorilor interesați, însă reprezentanții angajaților nu sunt menționați în mod explicit.
Strategia de specializare inteligentă a României
56 stabilește mai multe domenii de interes
strategic (vezi caseta). Obiectivul clar al lanțului valoric și îmbunătățirii tehnologice cu
siguranță se poate inspira din clasificarea ramurilor industriale ale României, în înalte, medii
(vezi Fig. 10) sau scăzute, în funcție de nivelul lor tehnologic. Chiar dacă pe parcursul ultimilor
ani a existat o creștere pozitivă a tehnologiei producției industriale de nivel înalt și mediu spre
înalt, rata de recuperare a decalajelor este mai scăzută față de multe țări CEEA (Tabelul 9 din
Anexă).
56
http://s3platform.jrc.ec.europa.eu/documents/20182/89935/Web_DUBLIN_Romania_background_19June2014.p
d f / e 9 8 a 3 f 9 4 - 3 2 7 f - 4 e e 4 - b 1 b 7 -
6 1 f 5 1 8 3 e d 7 e d
Industria României: situația actuală
29
Caseta 4 – Domenii de specializare inteligentă57
Domeniile de specializare inteligentă sunt domeniile în care se preconizează un interes sporit
pentru investiții din partea industriei în domeniul cercetării-dezvoltării și inovării:
Biochimie,
Tehnologia informațiilor și comunicațiilor, spațiu și securitate,
energie, mediu, schimbări climatice,
Eco-nano-tehnologii și materiale avansate.
Domeniile de prioritate publică sunt cele de competența generală a statului și necesită un sprijin
substanțial din partea acestuia:
Sănătate
Patrimoniu și identitate culturală
Tehnologii noi și aflate în curs de dezvoltare.
Rolul partenerilor sociali din România în formularea politicilor industriale are o tradiție
îndelungată, însă se confruntă și cu provocări multiple. Conform unui studiu recent Eurofound,
„Inițiativele de politici industriale sunt adesea asumate în mod unilateral de către guvern, însă
alte forme pot include partenerii sociali în configurații diferite, inclusiv: inițiative bipartite ( o
abordare comună din partea partnerilor sociali): inițiative tripartite (partenerii sociali în
tandem cu autoritățile publice); inițiative de tipul tripartite + (cei trei factori interesați în
combinație uneori cu alți jucători din partea societății civile, cum ar fi ONG-urile, centre de
cercetare sau figuri publice calificate); inițiative de tipul parteneriatului public-privat (un
partener social și autoritățile publice); și inițiativele unilaterale din partea unui singur partener
social”.
Tabelul 3 sugerează că rolul și implicarea partenerilor sociali este limitată în majoritatea
instrumentelor legate de politici industriale la diferitele niveluri de guvernanță. Acest lucru este
confirmat de respondenții intervievați.
57 http://gov.ro/en/government/cabinet-meeting/the-national-research-development-and-innovation-plan-iii-
for- 2015-2020-approved-by-the-government
Industria României: situația actuală
28
Tabelul 3 Implicarea partenerilor sociali în instrumentele/intervențiile la diferite niveluri
guvernamentale în politicile industriale (3 = un grad înalt de implicare, 2 = implicare într-o
oarecare măsură, 1 = grad scăzut de implicare, 0 = nu există implicare)
Instrumente de politici:
La nivel
național
La nivel
regional
La
nivel
local Programe de investiții publice:
infrastructură 1 3 3
construcții 0 2 3
reabilitarea clădirilor 0 0 3
Programe de inovare 3 2 2
Sprijin pentru
cercetare-
dezvoltare
3 2 2
Promovarea clustere-lor 0 0 0
Promovarea
exporturilor
3 3 0
Internaționalizarea IMM-urilor 0 0 0
Îmbunătățirea accesului la finanțare:
împrumuturi 3 0 0
programe de garantare a împrumuturilor 3 0 0
finanțarea capitalurilor de risc 3 0 0
Politici de achiziții publice 3 3 3
Politici fiscale și în domeniul
accizelor
3 3 3
Adaptarea bazei de competențe 0 0 0
Subvenții pentru restructurarea/salvarea companiilor
aflate în situații de criză
3
0
0
Planuri sociale în cazul restructurărilor.
Calificare/recalificare
3
3
3
Stimulente pentru investiții 3 0 0
Eficiența energetică/modificarea surselor
energetice
3 3 3
Securitatea surselor energetice 3 3 3
Accesul la materie primă 3 2 2
Prețurile energiei și materiilor prime 3 3 3
Sursa: Eurofund58
55
http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/comparative-information/national-
c o n t r i b u t i o n s / r o m a n i a / r o m a n i a - r o l e -
o f - s o c i a l - d i a l o g u e - i n - i n d u s t r i a l -
p o l i c i e s
Industria României: situația actuală
29
Punctele tari Punctele slabe
Stabilitatea macroeconomică
Politici fiscale relativ previzibile și
favorabile
Privatizarea și restructurarea finalizate în
majoritatea sectoarelor industriale (cu puțin
excepții cum ar fi sectorul energetic)
Industria grea și ușoară existentă
Penetrare mare a investițiilor străine directe
(ISD) în mai multe sectoare industriale
cheie, ISD sprijină procesul de modernizare
și reindustrializare
Creșterea producției Producția ca principal factor de creștere a
exporturilor (totalizând 75% din totalul
exporturilor)
Un procent înalt din populație cu educație
superioară sau medie
Resurse naturale și de climă disponibile
pentru agricultură și turism
Practici de corupție și un sistem judiciar
ineficace
Criză demografică și populație în curs de
îmbătrânire Ponderea exporturilor în Bulgaria este mai
scăzută față de media CEE
În ceea ce privește ponderea sectoarelor
complexe în exporturi, România încă prezintă
valori scăzute în rândul țărilor CEEC.
Cea mai mare intensitate energetică a PIB-
ului propriu din UE
Producția industrială este îngreunată de
productivitatea scăzută și de lipsa
competitivităţii.
Productivitatea per lucrător este printre cele
mai scăzute din UE
România se plasează, din perspectiva inovării,
printre ultimele țări ale UE
Tehnologii depășite în multe companii
industriale
Necorelări între sistemul de educaţie și
nevoile de competenţe ale pieței muncii
Însă, în timp ce implicarea partenerilor sociali este, în general, relativ ridicată, conform
autorilor raportului, reprezentanții organizațiilor sindicale intervievate și-au exprimat o
atitudine mai puțin optimistă, în sensul în care chiar dacă sunt consultați, guvernul și
administrația nu țin cont de opinia acestora. Cu toate acestea, există un număr de practici
pozitive în anumite ramuri (metal, metalurgie - vezi exemplele în Anexa 3)
5. SWOT - Industria în ansamblu
Această secțiune rezumă punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările pentru
România.
Industria României: situația actuală
30
Competitivitatea costurilor (printre cele mai
scăzute costuri cu forța de muncă din UE) –
pe termen scurt
Pondere în continuă creștere a producției
industriale tehnologice de nivel înalt și
mediu-înalt
Dezvoltarea cluster-elor industriale
Dezvoltarea surselor de energie tradiționale
și regenerabile
Parteneriat social solid în mai multe sectoare
ale industriei
Politici de producție a energiei dezechilibrate Capacitate scăzută de anticipare pentru
abordarea restructurării în majoritatea
ramurilor economice
Infrastructură subdezvoltată
O proporţie importantă a economiei „gri”
Lipsa unor contracte colective încheiate la
nivel naţional şi sectorial
Absorbţie limitată a fondurilor UE
Economie cu grad înalt de utilizare a
energiei
Modernizarea unui număr limitat de
companii, în principal multinaţionale şi
vulnerabilitatea economiei
Exportarea profiturilor de către
multinaţionale
Dorinţa de emigrare a tinerilor români
Oportunități Amenințări
Calitatea de membru la UE oferă acces la
piața unică și are, de asemenea, un
important efect de a semnala investitorilor
existența unor garanții juridice esențiale.
Absorbția de fonduri UE
Îmbunătățirea infrastructurii
ISD, în special în sectoare economice cu
valoare adăugată mare
Dezvoltarea TIC
Turismul ca factor de creștere
Criza și încetinirea economică la nivel
global/european
Dificultăți create finanțelor publice din
cauza îmbătrânirii (securitate socială)
Lipsa de specialiști bine pregătiți
Competiție globală în continuă creștere
Nerespectarea cerințelor de mediu
Instabilitate politică
Industria României: situația actuală
31
Bio-agricultură
Resurse naturale (inclusiv
petrol)
Sistem judiciar nereformat
Lipsa de răspuns din partea pieței muncii la
formarea și învățământul profesional
Mediul de afaceri se îmbunătățește încet
Industria României: situația actuală
32
Bibliografie
CEDEFOP (2016) Skills Panorama. Romania: Mismatch priority occupations. (România:
neconcordanțe în ocupațiile prioritare.)
Necorelări între sistemul de educaţie și nevoile de competenţe ale pieței muncii
http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/romania-mismatch-priority-
occupations (ultima accesare la data de 2 decembrie 2016)
Chivu L, Ciutacu C, Dimitriu R and Ticlea T (2013) The Impact of Legislative Reforms on
Industrial Relations in Romania (Impactul reformelor legislative asupra relaţiilor industrial în
România). Raport pentru OIM. Budapesta
Dăianu, D. și Murgescu, B. (2013) “Which Way Goes Romanian Capitalism?” --Making a Case
for Reforms, Inclusive Institutions and a Better Functioning European Union. (Capitalismul
românesc, încotro? - un argument pentru reforme, instituții incluzive și o Uniune Europeană care
să funcționeze mai bine) http://library.fes.de/pdf-files/id-moe/10068.pdf (ultima accesare la data
de 30 noiembrie 2016)
Drahokoupil, J. și Galgoczi, B. (2014) Renaissance of the industry in Bulgaria. ETUI Report.
(Renașterea industriei în Bulgaria. Raportul ETUI)
Comisia Europeană (2016), Council Recommendation on the 2016 national reform
programme of Romania and delivering a Council opinion on the 2016 convergence
programme of Romania on Romania (Recomandarea Consiliului pe marginea programului
național de reformă al României și prezentarea opiniei Consiliului pe marginea programului
de convergență al României),
http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/csr2016_romania_en.pdf (ultima accesare la data
de 2 decembrie 2016)
Comisia Europeană (2014) Communication from the Commission to the European Parliament,
the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions:
For a European industrial renaissance. (Comunicare a Comisiei către Parlamentul European,
Consiliul, Comitetul Economic și Social european și Comitetul Regiunilor: pentru o renaștere
industrială europeană) Bruxelles: Comisia Europeană.
Comisia Europeană (2014) European Innovation Scoreboard (Tabloul de bord al inovării la
nivel european), http://ec.europa.eu/growth/industry/innovation/facts-figures/scoreboards_fr
(ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)
Comisia Europeană (2014) Member States Competitiveness Report 2014 Romania (Raportul
privind competitivitatea statelor membre pentru anulș 2014)
http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/6752/attachments/1/translations (ultima accesare la
data de 30 noiembrie 2016)
Comisia Europeană (2014) Flash Eurobarometer.
Industria României: situația actuală
33
http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_398_fact_ro_en.pdf (ultima accesare la data de 30
noiembrie 2016)
Comisia Europeană (2016) Progress towards 2020 targets (Progresul înregistrat în direcția
țintelor propuse pentru 2020)
http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-your-country/romania/progress-towards- 2020-
targets/index_en.htm (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)
Eurofound (2015), Convergence and divergence of job quality in Europe 1995–2010
(Convergențe și divergențe în calitatea locurilor de muncă din Europa), Publications Office of
the European Union, Luxemburg
http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1521e
n.pdf (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)
Eurofound (2015) Romania: Working life country profile (România: profil de țară pentru viața
profesională)
http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/comparative-information/national-
contributions/romania/romania-working-life-country-profile (ultima accesare la data de 30
noiembrie 2016)
Eurofound (2014) Romania: Role of social dialogue in industrial policies (Rolul dialogului
social în politicile industriale)
http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/comparative-information/national-
contributions/romania/romania-role-of-social-dialogue-in-industrial-policies (ultima accesare
la data de 30 noiembrie 2016)
Eurofound (2016), Sixth European Working Conditions Survey – Overview report (Cel de-al
şaselea chestionar european privind condiţiile de muncă), Publications Office of the European
Union, Luxembourg
Eurostat, diverse publicații (vezi notele de subsol)
OIM (2016) Global Wage Report 2016/17 Wage inequality in the workplace (Raportul global
privind salariile 2016/17 - Inegalitatea salariilor la locul de muncă),
http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---dcomm/---
publ/documents/publication/wcms_537846.pdf (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)
INSSE (2014) Comunicat de presă Nr. 63 din 12 martie, 2014, Comerțul internațional de bunuri
în luna ianuarie 2014 – date estimate, București
Musset, P. OECD (2014) Reviews of Vocational Education and Training - a A skills Skills
beyond school School commentary Commentary on romaniaRomania. (competențe
Competențe dincolo de școală, comentariu privind româniaRomânia). OECD,
https://search.oecd.org/countries/romania/ASkillsBeyondSchoolCommentaryOnRomania.pdf
(ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)
Strategia națională pentru competitivitate a României 2014-2020
Transparency International (2016) Corruption Perceptions Index 2015 (Indexul de percepție al
Industria României: situația actuală
34
corupției), http://www.transparency.org/cpi2015#results-table (ultima accesare la data de 30
noiembrie 2016)
UNCTAD (2012)Trade Development Report, 2012, (Raport privind dezvoltarea comerțului)
http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/tdr2012_en.pdf (ultima accesare la data de 30 noiembrie
2016)
Vasile, V. (2004) Demographic Changes and Labour Market in Romania, Report (Raport
privind schimbările demografice și piața de muncă din România) http://www.ier.hit-
u.ac.jp/pie/stage1/Japanese/seminar/workshop040220/Vasile.pdf (ultima accesare la data de 30
noiembrie 2016)
Williams, C.C. (2013). Out of the shadows: a classification of economies by the size and character
of their informal sector. (Ieșind din umbră: o clasificare a economiilor în funcție de dimensiunea
și caracterul segmentului lor gri) Work, Employment & Society, 28 (5), 735–753.
Forumul economic mondial (2016) Global Competitiveness Index (GCI) (Indexul
competitivității globale)http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2015-
2016/competitiveness- rankings/ (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)
Industria României: situația actuală
35
Anexe
Anexa 1 Date statistice Tabelul 4 Creșterea reală a PIB-ului
Media 2005-2015
(1) pe baza volumelor corelate
(2) media 2005-2014 în locul celei dintre 2005-2015
(3) Această denumire nu afectează poziţia privind statutul acestei entităţi şi corespunde Rezoluţiei
Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite UNCSR 1244 şi Opiniei Curţii Internaţionale de
Justiţie cu privire la Declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo
Sursa: Eurostat59
59 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
e x p l a i n e d / i m a g e s / 1 / 1 3 / R e a l _ G D P _ g r o w t h % 2 C _ 2 0 0 5 % E 2 % 8 0
% 9 3 2 0 1 5 _ % 2 8 % C 2 % B 9 % 2 9 _ % 2 8 % 2 5 _ c h a n g e _
c o m p a r e d _ w i t h _ t h e _ p r e v i o u s _ y e a r % 3 B _ % 2 5 _ p e r _ a n n u m % 2 9
_ Y B 1 6 . p n g
Industria României: situația actuală
36
Tabelul 5 Indicatori cheie economici, financiari și sociali
PIB real (raportat an la an)
Consumul privat (raportat an la an)
Consumul public (raportat an la an)
Formarea capitalului brut fix (raportat an la an)
Exporturile de bunuri şi servicii (raportat an la an)
Importurile de bunuri şi servicii (raportat an la an)
Decalajul din punctul de vedere al ieşirilor
Potenţialul de creştere (raportat an la an)
Contribuţia la creşterea PIB:
Cererea internă (raportat an la an)
Stocuri (raportat an la an)
Exporturi nete (raportat an la an)
Contribuţii la creştere potenţială a PIB:
Total muncă (ore) (raportat an la an)
Acumularea de capitaluri (raportat an la an)
Totalul reprezentat de factorul productivitate (raportat an la an)
Balanţa curentă de cont (% din PIB), balanţa de plăţi
Industria României: situația actuală
37
Balanţa comercială (% din PIB), balanţa de plăţi
Termeni de comerţ al bunurilor şi serviciilor (raportat an la an)
Balanţa contului de capital (% din PIB)
Poziţia de investiţii nete internaţionale (% din PIB)
Datoria externă netă valorificabilă (% din PIB)
Datoria externă brută valorificabilă (% din PIB)
Performanţa exporturilor prin raportare la ţările avansate (% de schimbare înregistrată la 5 ani)
Cota de piaţă a exporturilor, bunuri şi servicii (raportat an la an)
Fluxurile nete de investiţii străine directe (% din PIB)
Rata de economisire a gospodăriilor (economisiri nete exprimate ca procent din venitul net
disponibil)
Fluxul de credite private (consolidat, % din PIB)
Sectorul privat al datoriilor, consolidat (% din PIB)
- din care datorii ale gospodăriilor, consolidate (% din PIB)
- din care datorii nefinanciare la nivel corporatist, consolidate (% din PIB)
Sursa: Comisia Europeană, Raport de țară pentru România 2016
Tabelul 6 Evoluția anuală a producției industriale în țările UE-28 2001-2014
Industria României: situația actuală
38
Tabelul 7 Valoarea brută adăugată la prețurile de bază, 2005 și 2015 (% pondere din
valoarea brută totală adăugată).
(1) Include, de asemenea, activităţi ale gospodăriilor şi organizaţiilor şi organismelor extra-
teritoriale
(2) Servicii industriale şi profesionale, ştiinţifice, tehnice, administrative şi de sprijin, împărţire
pe serii
(3) 2014 în locul anului 2015
(4) Această denumire nu afectează poziţia privind statutul acestei entităţi şi corespunde
Rezoluţiei Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite UNCSR 1244 şi Opiniei Curţii
Internaţionale de Justiţie cu privire la Declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo
Sursa: Eurostat60
60
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
e x p l a i n e d / i m a g e s / 5 / 5 d / G r o s s _ v a l u e _ a d d e d _ a t _ b a s i c _ p r i c e s
% 2 C _ 2 0 0 5 _ a n d _ 2 0 1 5 _ % 2 8 % 2 5 _ s h a r e _ o f _ t o t a l _ g r o
s s _ v a l u e _ a d d e d % 2 9 _ Y B 1 6 . p n g
Industria României: situația actuală
39
Tabelul 8 Locurile de muncă în industrie (ani selectați)
Populaţia ocupată în funcţie de activităţile principale ale economiei naţionale
Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 2)
Mii persoane
Total
Agricultură, silvicultură şi pescuit
Industrie
Industrie extractivă
Industrie prelucrătoare
Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat
Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare
Construcţii
Industria României: situația actuală
40
Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor
Transport şi depozitare
Hoteluri şi restaurante
Informaţii şi comunicaţii
Intermedieri financiare şi asigurări
Tranzacţii imobiliare
Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice
Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport
Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public
Învăţământ
Sănătate şi asistenţă socială
Activităţi de spectacole, culturale şi recreative
Alte activităţi ale economiei naţionale
Notă: Seria de date a fost recalculată în funcţie de populaţia rezidentă având în vedere criteriul
reşedinţei obişnuite.
1) Date provizorii. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).
Sursa: INSSE61
61 http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in_figures_2015.pdf
Industria României: situația actuală
41
Tabelul 9 Numărul de persoane angajate în funcție de dimensiunea întreprinderii,
producție
Total (mii) IMM-uri Micro Mici Medii Mari
(% din total)
: - date indisponibile
Sursa: Eurostat, 201662
62 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
e x p l a i n e d / i m a g e s / 3 / 3 8 / T a b l e _ 6 a _ N u m b e r _ o f _ p e r s o n s _ e m p l o
y e d _ b y _ e n t e r p r i s e _ s i z e _ c l a s s % 2 C _ m a n u f a c t u r i n g
_%28NACE_Section_C%29%2C_2013.png
Industria României: situația actuală
42
Tabelul 10 Producția industrială în funcție de nivelul tehnologic, rate medii anuale de
creștere (%) 2005-2011, ajustate la ziua de lucru
Nivelul tehnologic
Înalt Mediu- Mediu- Scăzut
Înalt scăzut
Sursa:Eurostat63
63 http://ec.europa.eu/eurostat/documents/3433488/5585612/KS-SF-13-001-EN.PDF/f68ec994-79d3-43f2-a7a9-
7 8 7 b 7 3 fd fe 7 e
Industria României: situația actuală
40
Figura 17 - Intensitatea folosirii energiei în economie - Consumul brut național de energie
în funcție de PIB (volume corelate - anul de referință 2005) - echivalent kilogram petrol la
1000 euro - 2002, 2012
Sursa: Eurostat
Tabelul 11 Productivitatea reală a forței de muncă
(1) pe baza volumelor corelate, index 2010 = 100
(2) 2011, defalcare pe serii
(3) per oră lucrată, 2010, defalcare pe serii
(4) 2010: defalcare pe serii
(5) 2012: defalcare pe serii.
Sursa: Eurostat64
64 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
e x p l a i n e d / i n d e x . p h p / F i l e : R e a l _ l a b o u r _ p r o d u c t i v i t y , _ 2 0 0 5 ,
_ 2 0 1 0 _ a n d _ 2 0 1 5 _ ( % C 2 % B 9 ) _ Y B 1 6 . p n g
Industria României: situația actuală
41
Anexa 2 Lista de interviuri desfășurate
Numele: Federația sindicală Data
1. Gabriel Stănescu SN Petrom Energie Mai 2016
2. Arpat Suba FLSI Metal Mai 2016
3. Gheorghe Șora FNS Solidaritatea Metal Mai 2016
4. Doru Lascu Confpeltex Mai 2016
5. Aurariu Nicolae FS Hidroelectrica Mai 2016
6. Dan Năstase UNICONF Mai 2016
7. Gheorghe Miloiu FS Gaz Mai 2016
8. Cătălin Musoi FS Gaz Mai 2016
9. Dănuț Onica FSS Metarom Mai 2016
10. Bezman Gheorghe FSS Metarom Mai 2016
Industria României: situația actuală
42
Anexa 3 Elemente specifice la nivel regional și sectorial 65
Chiar dacă analiza detaliată a sectoarelor și activităților economice în care funcționează federații
sindicale, membre ale IndustryAll și EFFAT în România depășește sfera de acţiunea a acestui
raport și este bine documentată în alte surse, câteva caracteristici esențiale sunt prezentate mai
jos.
Dezvoltarea industrială Dialogul social
Sectorul prelucrării de metale
Industria se confruntă cu deficit de
lucrători; vârsta medie este foarte
ridicată în unele companii. Există, însă,
și locuri de muncă care pregătesc foarte
rapid noii lucrători . La ora actuală, după
ani de zile în care industria a fost
considerată ca fiind una fărăr viitor,
atitudinile se schimbă. Lucrătorii
vârstnici nu sunt folosiți suficient pentru
a-i învăța pe tinerii ucenici.
Problema este că aceste companii nu au
angajat și nu au mai investit în oameni o
perioadă lungă de timp, așa încât s-au
putut pierde capital uman și competențe.
Investitorii străini creează multe dintre
noile locuri de muncă, șomajul în
România este scăzut, însă aceste locuri
de muncă nu sunt bine plătite.
Unii dintre managerii străini împrumută
rapid obiceiurile managerilor și
angajatorilor locali.
Există unele clustere și zone care se
dezvoltă bine - de exemplu, București,
Transilvania.
Unele dintre măsurile de atragere a
investitorilor au doar un efect temporar;
companiile mai pot rămâne câțiva ani
după care pleacă.
Densitatea organizațiilor sindicale scade
comparativ cu situația de acum 5-6 ani.
Negocierea colectivă devine cu adevărat dificilă în aceste noi condiții. Există sucursale ale corporațiilor multi-
naționale care au un comportament anti-
sindical.
Sindicatele nu pot pătrunde în interiorul
companiilor multinaționale pentru a
sindicaliza lucrătorii.
Există, totuși, unele companii care au un
comportament social mai responsabil,
care tolerează sindicatele.
Sunt în curs de desfășurare unele
discuții cu privire la fuziunea
federațiilor.
Au loc consultări tripartite în legătură cu
schimbările legislative iar sindicatele
participă la acestea. Cu toate acestea,
sindicatele nu participă la dezbaterile
reale legate de viitorul industriei.
Va fi utilă lansarea unor astfel de
dezbateri în compania factorilor de
decizie privind politicile și a
angajatorilor.
Organizațiilor sindicale le lipsesc
resursele, experții, au probleme de
finanțare.
65 Această parte a materialului va fi completată ulterior cu informații relevante după întâlnirea care va avea loc în luna
ianuarie 2017 la București.
Industria României: situația actuală
43
Industria
ușoară -
Textile și
îmbrăcăminte
piele
Nu există un punct tare asociat acestei
industrii, conform organizațiilor
sindicale, însă există mai multe puncte
slabe.
Creșterea salariului minim se poate
dovedi problematică pentru
competitivitatea acestui sector.
Între 80% și 95% din industrie
furnizează servicii de forță de muncă
intensivă pentru mărcile străine.
Angajatorul transferă presiunea pentru costuri scăzute asupra forței de muncă.
Mărcile nu vor să își asume creșteri de
preț care ar putea conduce la creșteri
salariale.
Sectorul se confruntă cu lipsa de
personal calificat din cauza salariilor
scăzute.
Forța de muncă îmbătrânește, fiind în
principal în jurul vârstei de 50+.
Industria României: situația actuală
66 Russu, C. (2013) http://www.upg-bulletin-se.ro/archive/2013-4/3.Russu.pdf
43
De fapt, nu există exemple pozitive din
România, însă respondenții au oferit
exemple bune din Bulgaria, o companie
care oferă 455 EUR.
Nu există o politică industrială. Conform analizelor existente
66, aceste
sectoare se confruntă cu o puternică
competiție internațională, în timp ce
producția și exporturile sunt în scădere.
Cu toate acestea are în continuare o
contribuție mare la exporturi și reprezintă
o tradiție puternică de producție
industrială. Aceste sectoare pot avea un
viitor, însă au nevoie de specializări
adiționale.
Sectorul
energetic Punctul tare îl poate reprezenta natura
României: deoarece în sectorul energetic
și cu precădere cel hidroenergetic, natura
României are potențialul de a produce
curent electric folosind cursurile de apă și
acesta a fost puternic utilizat. Există
oportunități de acoperire a nevoilor
interne.
Parte a companiilor au un bun potențial
însă sunt prost administrate.
Sectorul energetic se confruntă cu o lipsă de strategie.
Dacă România avea manageri și
factori de decizie privind politicile
inteligenți, România ar putea deveni
un lider de piață în regiune.
Industria României: situația actuală
66 Russu, C. (2013) http://www.upg-bulletin-se.ro/archive/2013-4/3.Russu.pdf
44
Sectorul
petrol și gaze
Consumul de gaze în România este în
scădere, datorită scăderii activității industriale.
Țara este deja independentă de furnizarea
de gaz rusesc.
Există rezerve de gaz în Marea Neagră și
acestea vor fi exploatate.
Companiile producătoare de gaz au fost
modernizate. Pe parcursul ultimului
deceniu au avut loc restrângeri mari de
personal. Rezultatul procesului de
modernizare a constat în faptul că la ora
actuală companiile sunt mai puternice,
lucrează conform standardelor europene.
Există o creștere clară a siguranței în
sistemul de distribuție.
Cele mai mari companii din domeniu sunt
listate la bursă și înregistrează profituri.
Printre punctele slabe trebuie adăugat
faptul că lucrătorii din sector
îmbătrânesc. Ramura economică se
confruntă cu o lipsă de școli ÎPT
specializate. În plus, părinții nu își doresc
ca proprii lor copii să lucreze în acest
sector industrial.
Datorită procesului de restructurare și
modernizare, sindicatele și-au pierdut
10.000 membri pe parcursul ultimului
deceniu.
România se confruntă cu un vid
legislativ în relațiile industriale pentru că
nu mai există un contract colectiv de
muncă. Pe lîngă aceste aspecte, în multe
sectoare economice nu există contracte
la nivel de ramură. În sectorul energetic,
sindicatele au încercat să încheie acord
de ramură, toate sindicatele au fost unite,
cu toate acestea angajatorii au refuzat să
participe la orice formă de negocieri. Nu
există o prevedere în legislație care să îi oblige să participe la negocieri. Din
această perspectivă, ar fi de apreciat
unele forme de sprijin din partea
federațiilor europene.
Industria României: situația actuală
44
Sindicatele au evocat discuții recente cu
angajatorii, de exemplu, cu mari
investitori, legate de reactivarea școlilor
profesionale.
Sectorul metalurgiei
În acest sector, sindicatele nu au identificat
nici un punct tare asociat industriei. La ora
actuală, aproximativ 35.000 de angajați lucrează în sector, adică de patru ori mai
puțini față de situația de acum câțiva ani.
Acesta este rezultatul procesului de
privatizare, a faptului că guvernele nu au
avut o viziune pentru acest sector
economic și că au putut fi oferite în trecut
ajutoare de stat, deoarece regulile UE nu
mai permit ajutorul de stat. Pe lîngă
acestea, tehnologiile utilizate sunt
depășite.
În sectorul metalurgic, există o competiție
puternică din partea Chinei, Turciei și
Ucrainei. Dacă China primește statutul de
economie liberă de piață, acest lucru va
avea consecințe dezastruoase pentru
metalurgie.
Angajatorii nu investesc în industria
metalurgică. Deoarece la nivelul UE s-a
luat decizia ca Europa să funcționeze
drept consumator, și nu producător de
oțel, iar numărul angajaților este în
scădere.
Organizațiile sindicale își exprimă
nemulțumirea în legătură cu
amendamentele din legislația muncii și
a dialogului social care i-au transformat
în „sclavi în propria lor țară”.
Acestea evaluează pozitiv faptul că pot
utiliza directivele europene privind
informarea și consultarea cu
reprezentanții angajaților.
Conform respondenților, în 2011,
experimentul anti-sindical al lui
Thatcher a fost aplicat organizațiilor
sindicale din sud-estul Europei.
Au loc întâlniri între organizațiile
sindicale și sucursale ale companiilor
multi-naționale cu privire la diverse
probleme legate de politicile industriale.
Acestea sunt puternice din punct de
vedere financiar, iar problemele sociale
ridicate de către sindicate sunt în mare
măsură rezolvate direct de către
conducere, cu toate acestea, se ocupă de
astfel de probleme numai dacă există
prevederi legale în acest sens.
Industria României: situația actuală
45
Aspecte generale
Gradul de emigrare este ridicat, tinerii nu
sunt dispuși să lucreze pentru salarii
mici, în multe companii industriale
există un ritm alert de înlocuire a
personalului.
Cu toate acestea, multora dintre angajați le
este frică să își piardă locul de muncă și se
declară dispuși să lucreze pentru salarii
mici.
Sindicatele trebuie să facă
compromisuri, așa cum au făcut-o și în
alte domenii (de exemplu, standardele
de protecție a mediului), în caz contrar,
unele dintre companii ar falimenta.
La nivel de ramură, organizațiile sindicale
au probleme în a-și obține statutul de
sindicate reprezentative. Angajatorii nu
sunt interesați, în unele cazuri, să fie
reprezentativi. Așa încât, în acest caz,
sindicatele nu au partener.
Contractele colective de muncă se
încheie în principal la nivel de
companie.
Există unele dezbateri la nivel sectorial, în
cadrul consiliilor sectoriale, de exemplu,
în legătură cu formarea, școlile
profesionale etc. Însă problema principală
este legată de salariile scăzute.
La nivel național, sindicatele sunt
consultate, însă nu există o viziune pe
termen lung, așa încât este dificil pentru
acestea să influențeze autoritățile
guvernamentale.
Impresia respondenților este că un mic
procent din totalul discuțiilor și
dezbaterilor avute conduc la rezultate
concrete.
În unele sectoare, sindicatele au
contribuit la redactarea de „documente
teoretice”, fără nici o valoare imediată.
Sindicatele sunt de acord asupra faptului că singurul lucru care poate forța politicienii pe plan local este reprezentat
Industria României: situația actuală
46
de acțiunile la nivelul UE.
Companiilor multi-naționale le este frică în primul rând de mass-media din statele occidentale.
Unele documente strategice, cum ar fi
Noua strategie energetică a României,
au implicat mulți experți, însă
organizațiile sindicale nu au fost
consultate.
Există consultări în cadrul cărora
versiunea preliminară a documentelor
este încărcată pe site-urile web ale
ministerelor respective iar termenul
limită pentru prezentarea de opinii estre
foarte scurt, de exemplu, 10 zile.