DALE KETCHAM

Inim` de piatr`

ALCRIS

Capitolul 1

Era o nea[teptat` explozie de activitate în afarabiroului Stephaniei. Situarea în centrul luxosuluimotel din New Hampshire, îi d`dea un acces imediatla toate fazele opera]iei. Prin u[a deschis`, Stephnieavea o vedere par]ial` a biroului din fa]`, de larecep]ie, care îi oferea o impresie despre oaspe]ii careveneau [i plecau. La cap`tul cel`lalt al holului se afladepartamentul de între]inere. Biroul din fa]a celui pecare-l avea ea apar]inea fratelui ei, Perry Hall,managerul motelului [i [eful ei.

Când doamna Adamson, [efa de sal` de la restau-rant, trecu gr`bit` prin fa]a u[ii Stephaniei, curiozi-tatea ei crescu dintr-o dat`. Ceva neobi[nuit se întâm-pla. De[i lucra în motelul White Boar de numai treiluni de zile, Stephanie sim]ea tempoul accelerat alpulsului motelului, o tensionat` agita]ie a lucr`torilor.

Registrul cu bilan]ul neterminat fu uitat pe biroulei în timp ce ea trecu creionul prin p`rul castaniucare-i acoperea urechea [i se ridic` de pe scaun.

5

Contabilitatea ar fi fost, invariabil, ultimul departa-ment care afla ceva, dac` ea ar fi l`sat rutina s`-[iurmeze cursul normal. De[i Perry era fratele ei, ea nualesese s` stea comod pe scaun [i s` a[tepte s` fieinformat`. Fusese izolat` de curentul vie]ii mult preamul]i ani pentru a l`sa ca asta s` continue acum, cândea se al`turase din nou acestui tumult.

Ajuns` în hol, arunc` o privire c`tre biroul din fa]`.Ochii ei alba[tri observar` expresiile de agita]ie gr`bit`de pe fe]ele perechii, de obicei de un calm imper-turbabil, care se ocupa de registrele de la recep]ie. Eraîntr-adev`r rar ca sosirea unui personaj important s`creeze o astfel de agita]ie. Pe de alt` parte, toatecamerele erau deja închiriate, fiind ocupate de vizita-torii prezen]i, care veniser` s` admire splendoareatoamnei în mun]ii White, [i fuseser` f`cute rezerv`ripentru toat` perioada sezonului de iarn`, pân` înprim`var`.

Nedumerit` de cauza necunoscut` a tuturor aces-tor turbulen]e de neîn]eles, Stephanie se juca absent`cu medalionul reprezentând un scarabeu, suspendatde un lan] de aur [i cuib`rit în valea dintre sânii ei. Ou[oar` încruntare r`m`sese în expresia ei în timp cef`cea câ]iva pa[i , îndreptându-se c`tre biroul frateluiei. U[a era deschis`, [i ea se opri în cadrul u[ii,nedorind s` întrerup` convorbirea fratelui ei cu doam-na Adamson.

– S` pui o sticl` la ghea]` chiar acum, o instruia elpe femeia care nota cu sârguin]` pe pedul pe care-lavea în mân`, tot ceea ce i se spunea.

6

Perry, de asemenea, consulta hârtiile din fa]a lui, [inu ridicase privirile pentru a o vedea pe Stephanie înu[`. P`rul lui [aten era ciufilit, ca [i când [i-ar fi trecutdegetele prin el de mai multe ori.

– Aranjeaz` o tav` cu mai multe tipuri de brânze-turi [i fructe proaspete [i vino cu ea la mine. Ar fi bines` verifici depozitul de vinuri [i s` te asiguri c` avemîn stoc o gam` ampl` din vinurile lui preferate.Alerteaz` tot personalul. Îi vreau în picioare, dac` el sehot`r`[te s` cineze la restaurant în seara asta. Nuvreau s`... Flori! se întrerupse Perry pentru a exclama.Aproape uitasem de blestematele de flori.

Ap`s` pe un buton pentru a o chema pe secretara lui. În câteva secunde, tân`ra fat` ap`ru. P`rea palid` [i neli-

ni[tit`, mult mai timid` decât de obicei. În ciuda tinere]ii ei,Connie York era foarte îndemânatec` [i competent`.

– Da, domnule Hall?Întrebarea fusese pus` ca r`spuns la chemarea lui,

mica ei fa]`, încadrat` de p`rul negru, fiind tensionat`de nelini[te.

El î[i ridic` privirea [i lu` cuno[tin]` de prezen]aStephaniei în biroul lui, pe care n-o observase pân` atunci.

– Sun` la flor`rie. Dac` nu pot s` ne livreze unbuchet de trandafiri în urm`toarele nou`zeci deminute, vreau s` te duci s`-l iei.

– Da, domnule. Capul ei se înclin` într-o încuviin]are rapid`, dar

nu f`cu nici o mi[care pentru a îndeplini ordinul. Perry, care era de obicei extraordinar de r`bd`tor

cu secretara sa, îi trimise acum o privire iritat`.

7

– Ar trebui s` te duci s` le iei, în loc s` stai aici,Connie. Haide, la treab`!

– {tiu, dar...Ea se foi nesigur`. – Ce este? întreb` el scurt. Nu am timp sa te

conving acum, Connie. Privirea Stephaniei se opri surprins` pe fa]a

fratelui ei. Cu [ase ani mai mare decât ea, el întâlneafoarte rar situa]ii stresante care s`-l zguduie. Fusesepentru ea mai mult decât fratele ei mai mare; fuseseidolul ei pentru o perioad` de timp atât de lung`,încât nici nu-[i mai amintea exact cât durase. Via]a nufusese u[oar` pentru el... [i nici pentru ea. Mama lormurise când Stephanie avea numai patru ani. Perryjucase rolul de mam` pentru ea, asigurându-i mân-carea [i având grij` de cas` în timp ce tat`l lor lucramulte ore, pricepându-se s` lucreze numai ca instruc-tor de schi [i barman.

Cu cinci ani în urm`, când Stephanie avea [apte-sprezece ani, p`rea c` toat` lumea va fi a ei. Perryob]inuse o burs` pentru a urma cursuri de drept la oprestigioas` universitate, iar Stephanie fusese accep-tat` de un proeminent colegiu. Apoi, un accidentneobi[nuit la schi îl l`sase pe tat`l ei paralizat, iarPerry fusese nevoit s` renun]e la bursa lui pentru aocupa postul de asistent manager la acest motel, întimp ce Stephanie st`tea acas` pentru a avea grij` detat`l lor. O pneumonie îl doborâse pe tat`l lor cupatru luni în urm`. În multe feluri, moartea lui fuseseo binecuvântare – atât pentru el, cât [i pentru ei doi.

8

Stephanie nu se obi[nuise înc` cu eliberarea deresponsabilitatea care-i maturizase pe amândoi de-alungul anilor în care fuseser` depriva]i de pl`ceriletinere]ii. Cursurile serale de contabilitate pe care leurmase în vederea supliment`rii veniturilor lor prin]inerea contabilit`]ii pentru câteva firme mici, îid`duser` experien]a necesar` pentru a ocupa postul decontabil de la motel, când predecesorul ei se retr`sesecu câteva morm`ituri despre nepotism, din cauza fap-tului c` fratele ei devenise manager în ultimul an.

Ei îi pl`cea s` lucreze la motel, s` fie înconjurat` deoameni [i s` fac` diferite lucruri. Mai mult decât orice,îi pl`cea s` lucreze cu fratele ei. Ea îi respecta compe-ten]a într-o pozi]ie ale c`rei sarcini se întindeau pe ogam` foarte larg` [i erau extrem de variate. Perryp`rea c` întotdeauna are controlul total, fie c` aplanaun conflict ap`rut în buc`t`ria restaurantului, fie c`organiza personalul. Din aceast` cauz`, Stephanie erasurprins` de atitudinea lui aspr` din acest moment.Nu-i st`tea în caracter.

– Numai c`... M` întrebam... murmur` Conniedespre motivul ezit`rii ei.

– Nu am toat` ziua la dispozi]ie. Te rog s` treci lasubiect, ordon` Perry.

– Este vorba de întâlnirea pe care o ave]i, începusecretara lui, intimidat`.

– }i-am spus s` le anulezi pe toate. – Da, dar...Perry p`rea c` num`r` în gând pân` la zece, în efor-

tul de a-[i controla comportamentul.

9

– Dar ce, Connie? întreb` el cu un calm for]at. – Trebuia s` vorbi]i la masa de prânz în dup`-amiaza

asta, se gr`bi ea s` explice. Discursul este trecut în agend`de dou` luni. S-ar putea s` pun` pe altcineva în locul dum-neavoastr`, dac` vor observa o întârziere atât de mare.

Perry gemu. – Ast`zi este?– Da, domnule.Nelini[tea tortura expresia lui Connie. – Ce ar trebui s` fac?– S` faci? Nu po]i s` faci nimic, oft` el. Va trebui s` iau

parte la mas`, dar anuleaz` orice altceva, [i ia florile alea.– Da, domnule. Încuviin]ând dând din cap, fata disp`ru în biroul

al`turat. Reîntorcându-[i aten]ia asupra femeii din fa]a

biroului lui, Perry î[i trecu, înc` o dat`, o mân` prinp`r, zburlindu-l mai tare.

– {tii care este procedura de rutin`, doamn`Adamson. Am încredere c` te vei descurca cu toate.

Î[i arunc` o privire pe ceasul de la mân`, [i, caurmare, doamna Adamson se retrase.

Stephanie f`cu un pas într-o parte pentru ca femeias` poat` ie[i pe u[a deschis`. Din conversa]iile pe carele auzise, avea o idee general` despre ce se întâmpla.Cu excep]ia apartamentului particular, întregul motelera ocupat. [i apartamentul era rezervat exclusiv pen-tru proprietarul motelului sau oaspe]ii lui personali.Înainte ca ea s` aib` ocazia de a întreba a cui sosireeste a[teptat`, Perry i se adres`:

10

– Oricare ar fi problema ta, Stephanie, va trebui s`a[tep]i – în afar` de cazul în care cineva a fugit cu regis-trele. În cazul `sta, nu vreau s` [tiu nimic urm`toareletrei zile, declar` el, cl`tinând obosit din cap.

– Nu am nici o problem`, îl asigur` ea. Numaiîncerc s`-mi imaginez ce se întâmpl`. Cine va sosi?Locul `sta este cuprins de un urlet t`cut, dac` poateexista a[a ceva.

Oftând, Perry se a[ez` [i se l`s` pe spate în scaun.Ochii lui, de acela[i albastru ca ai ei, cercetau feluldelicat în care ea ar`ta, îmbr`cat` în pulover alb [ifust` verde închis. Un zâmbet slab îi ap`ru pe buzecând privirea i se întoarse la fa]a ei, încadrat` delicatde p`rul [aten.

– Brock face înc` una din vizitele sale inopinate. Mi-atelefonat acum o or`, s`-mi spun` c` va fi aici la ora dou`,în aceast` dup`-amiaz`. Vine de la Boston, îi explic` el lafel de tensionat ca [i ridurile ce-i br`zdau fa]a.

– Aha! Acum în]eleg de ce toat` lumea tresare la celmai mic sunet. Marele om, în persoan`, vine s`-[iinspecteze proprietatea.

– Este u[or pentru tine s` glume[ti cu asta. Canfieldse a[teapt` la tot ce e mai bine [i eu sunt cel care tre-buie s` explice de ce nu este a[a, dac` va fi cazul.

Perry \[i b`tu cu degetele în cre[tetul capului. – Nu [tiu de ce î]i faci atâtea griji. Stephanie merse pân` în spatele scaunului lui [i

începu s`-i maseze mu[chii încorda]i dintre gât [i umeri.– Nu uita c` eu am ]inut contabilitatea în ultimele

trei luni. {tiu cât de bine merge motelul. Brock

11

Canfield nu poate avea nici un repro[ relativ la muncata sau la felul în care conduci motelul.

– Am f`cut treab` bun`, admise el, relaxându-sesub masajul mâinilor ei. Dac` vom continua a[a petoat` perioada sezonului de iarn`, vom avea cel maibun an care a existat vreodat`.

– Asta dovede[te punctul meu de vedere, nu-i a[a?ra]ion` ea.

– Punctul t`u de vedere va fi demonstrat numaiatunci când va fi confirmat de fapte, îi reaminti el. Înacela[i timp, Brock va judeca [i în func]ie de ce a v`zutîn aceast` c`l`torie.

– El nu va avea nici o obiec]ie. Stephanie era sigur` de asta. Serviciile de la motel

erau exemplare. Chiar [i oaspe]ii cel mai greu demul]umit, aveau foarte pu]in de bomb`nit.

– {tii c` asta va fi prima mea ocazie de a-l întâlni peacest Brock Canfield? realiz` ea. Tu cât ai lucrat aici?Cinci ani? To]i vorbesc despre el de parc` ar fiDumnezeu. În func]ie de sexul lor, tremur` sau seînfioar` când îi aud numele.

Ea râse.– L-am auzit descris când ca un [ogun, când ca un

b`rbat grozav de atr`g`tor. Acum voi putea s`descop`r singur` cine este cu adev`rat Brock Canfield!

– Este amândou`, plus înc` alte câteva lucruri. Fratele ei lu` una din mâinile care treceau pe

umerii lui [i o trase pe Stephanie în jurul scaunului.Privind-o într-un anumit fel, el o studie câtevasecunde.

12

– Trebuie s`-mi ]in discursul la acea mas`, astfelîncât va trebui s` te împuternicesc s` m` înlocuie[ti încazul în care nu m` întorc pân` la sosirea domnuluiBrock.

– Eu?Stephanie se încrunt`, surprins`. – Cineva trebuie s`-i întind` mâna pentru a-i ura

bun-venit. Connie practic înlemne[te de câte ori elprive[te spre ea, îi explic` Perry, f`când o grimas`ironic`. {i Vic este acas` [i doarme, dup` ce a fost deserviciu toat` noaptea, ad`ug` el, referindu-se lacel`lalt manager din tura de noapte. Nu m` pot gândila altcineva. Te deranjeaz`?

– Bineîn]eles c` nu. Ce altceva a[ avea de f`cut, înafar` de a-i strânge mâna?

În ciuda încuviin]`rii ei, pe Stephanie o treceaufiori de nelini[te din cauza unora din cele mai formi-dabile descrieri f`cute proprietarului motelului, pecare le auzise pân` atunci.

– S`-l conduci în apartamentul lui [i s` te asiguri c`totul este în regul`. Connie va aduce florile, iar doam-na Adamson va pune o sticl` de [ampanie la ghea]`,al`turi de brânzeturi [i fructe. În general, cred c` vaavea tot ce-[i dore[te.

– Sun` destul de simplu, spuse ea dând din umeri. – Fii atent`, Stephanie, o avertiz` fratele ei,

devenind dintr-o dat` serios. Ea era nedumerit` de avertisment. – Nu sunt genul care s` spun` ceva ce l-ar putea

ofensa.

13

Ea nu era tipul de om vorb`re]. De multe ori fusesefoarte plin` de tact, capabil` s`-[i ]in` gura, în ciudaprovoc`rilor.

– {tiu asta. El înl`tur` aceast` posibilitate cu o scurt` fluturare

a mâinii. – Încercam s`-]i spun c` va trebui s` r`mâi netul-

burat` lâng` Brock Canfield. El trece pe lâng` femei înacela[i fel în care un juc`tor trece pe lâng` un pachetde c`r]i. Este bogat, arat` bine, într-un fel, [i poatefplosi atât puterea de convingere cât [i for]a. Î]i spunc` asta poate fi o combina]ie irezistibil`.

– Am auzit câteva pove[ti despre el, admise Stephanie. – Nu mi-ar pl`cea s` te v`d legat` de el, pentru c`

[tiu c` ]i-ar aduce numai durere. Sincer, Steph, nuîncerc s` joc rolul unui frate mai mare cu mân` defier.

Perry p`rea s`-[i zâmbeasc` sie[i. – Dar [tiu c` va fi nevoie s`-[i arunce doar o sin-

gur` dat` privirile spre tine [i îi vor veni idei. Tu nu aiatât de mult` experien]` cu b`rba]ii, mai ales cu cei degenul `sta.

– Cu sau f`r` experien]`, cred c` voi putea aveagrij` de mine îns`mi.

Stefanie nu se gândise pân` atunci c` Perry î[i f`ceagriji pentru ea. De fapt, îi pl`cea ideea c` lui îi p`sa deea [i încerca s-o protejeze. Un zâmbet i se ivi încol]urile gurii.

– De asta nu l-ai adus niciodat` acas` la cin`, cândeu î]i sugeram asta, în timpul celorlalte vizite ale lui?

14

– Par]ial, admise fratele ei. Dar mai mult din cauz`c` Brock nu este genul care s` m`nânce preparatef`cute în cas`. El este stilat [i [lefuit, ca un diamant carea fost t`iat dintr-o piatr` perfect`, dur [i insensibil.

– {i diamantele nu stau la o mas` a[ezat` cu tacâ-muri obi[nuite, concluzion` Stephanie, în]elegând.

– Ceva de genul acesta, încuviin]` Perry. Acum,afar` cu tine, ordon` el pe un ton nelini[tit. Trebuies`-mi fac notele pentru discursul de la prânz.

Ea porni c`tre u[` [i ezit` pu]in înainte de a odeschide.

– Când te vei întoarce – în cazul în care Brockîntreab`?

– Între unu [i jum`tate [i dou`. – Poate c` va întârzia, suger` ea, [i ie[i pe u[`. Patruzeci de minute mai târziu, Perry î[i strecura

capul prin u[a întredeschis` a biroului ei pentru a oîn[tiin]a c` el pleac`.

– Ai grij` de Brock, dac` ajunge înainte de a m`întoarce eu, îi reaminti el, f`r` a fi necesar s` o fac`.

– Voi avea, îi promise ea. Succes! El îi f`cu semn cu mâna [i ie[i. Câteva minute mai

târziu, ea î[i închidea biroul pentru a merge la mas`.Nu prea avea poft` de mâncare, astfel încât alese osalat` [i ciuguli din ea aproape dou`zeci de minuteînainte de a renun]a. Câteva minute înainte de oraunu, ob]inu cheia apartamentului particular de laMary care st`tea la biroul de la recep]ie, [i îl verific`pentru a fi sugur` c` totul va fi în regul` la sosirea luiBrock Canfield.

15

Stephanie nu mai avusese ocazia s` intre în aparta-mentul particular pân` atunci. Acesta consta dintr-ocamer` de zi spa]ioas`, un dormitor la fel de mare careavea un pat de dimensiuni rege[ti, [i o baie enorm`.Stephanie examin` apartamentul cu o curiozitatenedisimulat`.

Ferestrele duble, încadrate în bronz, ofereau ovedere larg` a Mun]ilor Albi, acoperi]i cu rugina [iaurul culorilor toamnei. Lumina soarelui se strecuraprin geam [i l`sa o urm` de aur pe pardoseala alb` deceramic` italian`, cu un model floral. Nu era nimic încamera de zi care s` aminteasc` de New England, cuexcep]ia scenei din fa]a ferestrelor.

Mobila includea un fotoliu de piele alb` [i o cana-pea dubl`. Dou` canapele mici , acoperite cu bumbachaitian încadrau m`su]a alb`, de cafea.

Stephanie observ` buchetul de trandafiri cu coadalung`, a[ezat pe m`su]a de cafea. Aranjamentul aveaun aer oriental, ramurile desfrunzite ie[ind de sub flo-rile ro[ii ca sângele. O sticl` de [ampanie era pus` laghea]` într-o frapier` de argint. Un platou cu brânze-turi [i un atr`g`tor bol cu fructe proaspete eraua[ezate pe mas`.

– Stephanie! [opti Mary din u[`. El tocmai a opritîn fa]`. Acum, Ben s-a dus s`-i ia bagajele. {i esteînso]it de o femeie.

Ini]ial, Stephanie zâmbi când femeia îi transmiseinforma]iile într-o [oapt` atât de frenetic`. Cine ar fiputut auzi? {i de ce ar fi contat? Dar ultima propozi]ieîi [terse zâmbetul de pe fa]`. Prea târziu î[i aminti c`,

16

odat`, demult, Perry îi men]ionase c` Brock Canfieldî[i ia adesea cu el prietena de moment.

Dar care era procedura? Femeia st`tea în aparta-mentul lui? Dar nu era alt` variant`, nu? Nu mai existanici o alt` camer` liber` în tot motelul. Stephanie eraacum atacat` de aceea[i incertitudine de care suferiseMary mai devreme, [i avea nevoie de cineva care s`-iconfirme concluziile.

– Perry a fost informat c` domnul Canfield aducecu el un oaspete? o întreb` ea pe recep]ioner`.

– Nu mi-a spus nimic despre asta, replic` Mary, cuun semn negativ din cap.

– Domnul Canfield nu s-ar a[tepta ca noi... s` avemo camer` separat` pentru ea, nu-i a[a?

Nu mai era nevoie de nimic altceva pentru ro[uldin obrajii ei. Mama-natur` f`cu o treab` excelent`,aducând culoare în obrajii Stephaniei.

– Vreau s` spun c` el nu ne-a avertizat în nici un fel. – Am seriose dubii c` el ar dori ca ea s` aib` o

camer` separat`. Vocea lui Mary era [i uscat`, [i sugestiv` în acela[i

timp. Arunc` o privirea de-a lungul holului [i apoi[opti repede:

– Intr` acum pe u[a holului!Stephanie trase adânc aer în piept pentru a-[i calma

nervii care, dintr-o dat`, începuser` s` tresar` [i î[i ]inupumnii în gând. Fii calm`, rece [i controleaz`-te, î[ispuse ea [i începu s` str`bat` holul, îndreptându-sespre noul venit. De ce trebuia s` fie atât de nervoas`?Brock Canfield era numai un b`rbat.

17

Capitolul 2

Numai un b`rbat. Stephanie revizui instantaneuaceast` afirma]ie în momentul în care-l z`ri pe b`r-batul înalt, cu p`r întunecat, aflat în hol. Zvelt [i viril,degaja în întregime masculinitate. Contururile fe]eisale fuseser` cizelate într-un produs final al prototi-pului masculin. Un pardesiu scump îi îmbr`ca umeriilargi [i era strâns în talie pentru a contura [oldurile\nguste, înainte de a coborî, acoperind lungimeacoapselor [i a se opri sub genunchi. P`rul lui închis laculoare contrasta cu e[arfa alb` de m`tase care-iînconjura gâtul.

Înc` un minut, Stephanie se gândi c` hainele ele-gantului b`rbat acopereau un trup care era de aseme-nea superb contruit [i cu musculatura proeminent`.Descrierea lui Perry devenea acum foarte clar` – undiamant dur, finisat. Brock Canfield era în întregimea[a, în întregime b`rbat.

Stephanie sim]i puterea înfrico[`toare a atrac]ieilui când p`[i în fa]a tejghelei de la recep]ie pentru a-l

18

întâmpina. Senza]ia deveni [i mai intens` când eaajunse sub observa]ia ochilor lui de un gri metalic.Luminozitatea lor era irezistibil`, în contrast cuîntunecimea p`rului.

Privirea lui f`cu o evaluare global` a dot`rilor eifeminine, în timp ce ea ajungea la jum`tatea holului.Studiul s`u dovedea un interes masculin atât dedeschis, încât ea ar fi fost ofensat` dac` ar fi venit dinpartea oric`rui alt b`rbat. Dar, oricât de adânc s-ar ficercetat, ea nu descoperi nici un sentiment deindignare. Aproape ceva exact opus se întâmpl`.Pulsul i se acceler` la excitarea interioar` pe care ogenerase privirea lui.

C`utând s`-[i reg`seasc` echilibrul, Stephanie î[imut` aten]ia asupra blondei care st`tea ag`]at` debra]ul lui. Avea un aer superficial de stil [i sofisticare.Dar, sub asta, Stephanie observ` puloverul de ca[mircu un num`r mai mic. Lâna fin` era întins` pentru apune în eviden]` rotunjimile pline ale sânilor fetei. Lafel se întâmpla [i cu materialul de o nuan]` mai închis`de albastru a pantalonilor care se for]au s`-i cuprind`[oldurile [i coapsele.

Brock Canfield p`rea s` apreciez` aceste rezultatesexy ale alurii ei, dar Stephanie se gândi c` era dez-gust`tor. Apoi se întreb` dac` era o femeie de strad`.Nu avu timp s` decid` asta, c`ci ajunsese deja în punc-tul în care trebuia s` vorbeasc`.

– Bun`, domnule Canfield. Sunt Stephanie Hall, seprezent` ea [i îi întinse mâna. Sper c` a]i avut oc`l`torie pl`cut`.

19

– Una lipsit` de evenimente. Strângerea mâinii lui era ferm`, c`ldura ei p`rând

s` se împr`[tie în sus prin bra]ul Stephaniei,cuprinzându-i tot corpul. Privirea lui era a]intit`asupra ei într-o vie curiozitate.

– Stephanie Hall, repet` el numele ei, vocea luiplin` dând o nuan]` aparte sunetului numelui pecare-l rostea. Nu [tiam c` Perry s-a c`s`torit. Când s-aîntâmplat asta?

– Perry nu s-a c`s`torit, replic` ea u[or surprins`,apoi încerc` s` explice. Cel pu]in, nu cu mine. Vreaus` spun c` el nu s-a c`s`torit cu nimeni.

Ea rec`p`t` controlul asupra gurii care vorbea sin-gur`, [i continu`.

– Sunt sora lui. – Ah, da. El p`ru c` face un pas înapoi, c` se retrage într-un

fel, cu toate c` nu f`cu nici o mi[care, cu excep]ia fap-tului c`-i eliber` mâna.

– Îmi amintesc acum c` el a men]ionat c` are o sor`mai mic`. Nu [tiu de ce, am avut întotdeauna impresiac` e[ti mult mai tân`r`.

Stephanie decise c` era mai bine dac` nu comentaasta.

– Îmi pare r`u, Perry nu este aici pentru a v`întâmpina, dar trebuie s` ]in` un discurs la masa deprânz la club. Va fi înapoi într-o or`.

– Bine. Încuviin]area lui era indiferent`. Blonda se apropie

mai mult de el, ca pentru a-i reaminti de prezen]a ei.

20

El îi arunc` o privire amuzat` [i tolerant` în acela[itimp, îns` Stephanie nu descoperi nici un strop deafec]iune în ea.

– Helen, a[ vrea s` ]i-o prezint pe Stephanie Hall,fratele ei conduce acest motel pentru mine. Ea esteHelen Collins.

Dar, în mod deliberat, omise s` specifice rela]iablondei cu el. Ce ar fi trebuit s` spun`? C` era metre-sa lui actual`, actuala iubit`? Stephanie nu [tia sigurcum ar fi reac]ionat la o asemenea franche]e. Lucireadin ochii lui o f`cea s` suspecteze c` Brock Canfieldghicise asta. Ei nu-i pl`cea gândul c` el ar fi putut s`g`seasc` amuzant` ideea ei, [i în acela[i timp s-og`seasc` amuzant` pe ea.

– Pot s` v` ar`t apartamentul?Sugestia ei protocolar` suna la fel de rigid` [i

defensiv` pe cât se sim]ea [i ea. – Cred c` ar fi o idee excelent`. Gura lui se curb` într-un zâmbet incert. Privirea ei se fix` pe gura lui. Ferma pereche de

buze b`rb`te[ti p`rea s` sugereze experien]a, cu linialor puternic` [i bine conturat`. CuriozitateaStephaniei crescu violent, întrebându-se cât deexperte erau acele buze.

For]ându-[i apari]ia unui zâmbet pe buze, ea ser`suci [i se îndrept` spre recep]ie pentru a ob]inecheia de la Mary. Femeia strecur` dou` chei înpalma ei. Cu coada ochiului, Stephanie observ` cumBen se lupt` cu bagajele [i [tiu c` el îi va urma înapartament.

21

Când ea se al`tur` lui Brock Canfield [i înso]itoareilui, cuplul deja pornise în direc]ia holului care duceala apartamentul particular. Stephanie ar fi preferat s`-idea, pur [i simplu, cheile b`rbatului, din moment ce,evident, el [tia drumul, dar î[i reaminti instruc]iuniledate de Perry – s`-l conduc` în apartament [i s` seasigure c` are tot ce-[i dore[te.

– Lucrezi aici, domni[oar` Hall? Sau numai îl aju]ipe fratele t`u când este plecat?

Întrebarea venea de la Helen Collins, tonul pe carefusese spus` fiind deosebit de acid.

– Lucrez aici, replic` ea calm [i încerc` s` nu laseinstinctiva sa antipatie fa]` de blond` s` devin` evident`.

– În ce calitate?Sprâncenele lui se arcuiser` în direc]ia ei, din nou

m`surând-o din cap pân`-n picioare, dar la un nivelintelectual de data asta.

– Am grij` de registrele contabile.R`spunsul ei era rece, cerut de nesiguran]a c`

Brock Canfield nu [tia sau poate uitase acest fapt. – Deci tu e[ti motivul pentru care rapoartele

lunare au devenit, pe nea[teptate, inteligibile înultimele câteva luni, concluzion` el.

Ceva din remarca lui era u[or tachinator. Stephaniefu scutit` de replic`, deoarece ajunseser` la aparta-ment. Ea descuie u[a [i îi invit` imediat în`untru,ner`bd`toare s`-[i duc` sarcinile pân` la cap`t [i s`-[irecapete echilibrul sim]urilor puternic zguduite.

– Este ame]itor, Brock! exclam` Helen, tr`dândfaptul c` aceasta era prima sa vizit` în apartament.

22

Ea d`du drumul bra]ului lui când v`zu trandafiriide pe m`su]a de cafea.

– {i trandafiri! Sunt magnifici! {tii c` sunt florilemele favorite!

Se aplec` pentru a inhala parfumul uneia din flori,iar Stephanie se îngrijor` pentru cus`turile pantalonilorblondei, întrebându-se dac` vor rezista tensiunii.

– Este [i o sticl` de [ampanie pus` la ghea]`, mur-mur` Stephanie [i f`cu un mic gest cu mâna în direc]iafrapierei de argint.

Ochii gri ai lui Brock Canfield îi studiar` fa]a, cuprivirea lor r`ut`cioas` [i amuzat`, ca [i când el ar fisim]it disconfortul ei. Nu avu nimic de spus pentru acomenta informa]ia primit`, pân` când Helen descoperisticla de [ampanie, câteva secunde mai târziu.

– Dragul meu, te-ai gândit la toate, declar` ea [iscoase sticla afar` din ghea]`.

O înf`[ur` în [ervet [i i-o aduse. – Deschide-o, Brock. În timp ce el î[i scotea pardesiul, Stephanie g`si

momentul pentru a-[i face ie[irea.– Dac` nu mai este nimic altceva, domnule

Canfield... începu ea. – Nu pleca înc`, domni[oar` Hall. Ordinul lui scurt opri pasul înapoi pe care

Stephanie avea de gând s`-l fac` pentru a-[i începeretragerea. Dar el nu oferise o alt` explica]ie, decâtsimpla comand` ca ea s` r`mân` acolo.

R`mase lâng` ei în t`cere, încercând s` par` atât decalm` [i relaxat` pe cât îi permiteau nervii ei întin[i la

23

maxim, în timp ce el î[i a[eza pardesiul [i e[arfa pescaunul tapi]at cu piele alb`. Un minut mai târziu, hainade la costumul pe care-l purta se al`tur` acestora. Apoi,el desf`cu expert dopul de la sticla cu [ampanie [iumplu cele dou` pahare pe care Helen le ]inea în mân`.

– Te-ar deranja dac` ni te-ai al`tura, domni[oar`Hall? întreb` el. Mai sunt pahare în bar.

– Nu, mul]umesc, refuz` ea cu o polite]e rigid`.Trebuie s` lucrez în aceast` dup`-amiaz`.

– Un pahar cu [ampanie ar influen]a abilit`]ile tale?o tachin` el, dar puse la loc sticla în frapier`, f`r` s`-[irepete invita]ia.

Se auzi un cioc`nit în u[`. Pentru c` Stephanie seafla cel mai aproape, r`spunse. Era Ben care aduceabagajele. Brock îi f`cu semn s` intre în camer`.

– Pune-le în dormitor, îi indic` Helen, apoi îl urm`pentru a supraveghea.

– Cred c` ve]i g`si c` totul este în ordine, domnuleCanfield, încerc` din nou Stephanie s`-[i fac` ie[irea.Am verificat apartamentul eu îns`mi, înainte desosirea dumneavoastr`.

– Sunt sigur de asta, încuviin]` el. Oportunitatea ei fu pierdut` o secund` mai târziu,

când Ben ie[ea din dormitor. Stephanie fu foarte sur-prins` când Brock îi d`du acestuia un bac[i[ pentru c` i-aadus bagajele. |n fond, el era proprietarul motelului, ast-fel încât n-ar fi fost necesar s-o fac`. Ben îi mul]umi [i ie[i.

– Aici sunt dou` chei, domnule Canfield. Stephanie travers` jum`tate din partea din fa]` a

camerei pentru a i le înmâna.

24

El nu f`cu imediat un gest pentru a le lua. În loc s`fac` asta, el a[ez` paharul de [ampanie pe o m`su]`alb`. Albul c`m`[ii sale îi scotea în eviden]` muscu-latura torsului suplu, f`r` a exagera îns`. El ar`ta agil[i suplu ca un animal s`lbatic în c`utarea pr`zii.

F`r` haina de la costum, p`rea mult mai neoficial [imai abordabil. Pulsul ei instabil revela pericolul unuiastfel de gând, în timp ce trecea cheile în mâna pe careel o întinsese. Lucirile din ochii lui gri p`reau c` ridi-culizeaz` încercarea ei de a evita contactul fizic.

Când Helen Collins ap`ru în dormitor, privirea eise opri asupra Stephaniei. El nu a[tept` ca blonda s`vorbeasc`, ci îi d`du câteva instruc]iuni:

– Despacheteaz` valizele, Helen, [i f`-te comod`.Eu voi fi ocupat toat` dup`-amiaza.

El era politicos, dar ferm, când îi spuneaînso]itoarei sale s` dispar`, descotorosindu-se deprezen]a ei pân` când va avea timp s` se joace cujuc`ria pe care o adusese cu el. Stephanie privicum blonda bine f`cut` î[i reprim` izbucnirea deresentiment pentru a zâmbi [i a-i trimite un s`rutdin vârful buzelor înainte de a închide u[a de ladormitor.

– Nu e[ti de acord cu acest aranjament, nu-i a[a?Amuzamentul se tr`da încet în întrebarea lui. Stephanie se munci s`-[i transforme expresia pe

care o avea, în una de indiferen]`. – Nu-mi permit s` fac judec`]i asupra afacerilor tale

personale, domnule Canfield. Nu au nici o leg`tur` cumine.

25

– Vorbe[ti cu adev`rata discre]ie pe care trebuie s-o aib`un angajat fa]` de indiscretul s`u [ef, îi ridiculiz` el replica.

Când el f`cu absent un pas mai aproape de ea,Stephanie trebui s`-[i disciplineze picioarele pentru anu se muta înapoi, în efortul de a p`stra o distan]`sigur` fa]` de el. Nervii ei sfâr[ir` prin a se încorda lamaximum din cauza for]ei sexuale a atrac]iei lui, la oatât de mic` distan]`. O senza]ie despre care n-ar fiputut spune c` era nepl`cut`, f`cu s`-i sune o întreag`serie de clopote de alarm` în cap.

– Ar mai fi [i altceva, domnule Canfield?Ea se uit` preocupat` la ceas, ca [i când ar fi fost în

întârziere. – Chiar trebuie s` m` întorc la birou, complet` gr`bit`.Pentru o lung` secund` el îi sus]inu privirea. Apoi,

privirea lui alunec` în jos, în timp ce el se întorcea [iî[i strecura cheile în buzunar.

– Probabil c` trebuie s` fii acolo. El ridic` paharul cu [ampanie. Luând încuviin]area lui ca permisiune s` plece,

Stephanie se îndrept` spre u[`. U[urarea se r`spândiprin trupul ei, tensiunea se risipi.

Mai avea numai cinci pa[i pân` la u[`, când BrockCanfield o opri cu o întrebare.

– Te-a avertizat fratele t`u în leg`tur` cu mine?

– Poftim?Se sim]ea încol]it`, capturat` ca un [oricel maroniu

care aproape sc`pase, înainte ca o pereche de gheares`-l for]eze s` se întoarc` în gura plin` de pericole. Un

26

zâmbet pref`cut, viclean, era imprimat pe buzele luipline, masculine.

– Perry este foarte con[tiincios în toate. Din acestmotiv i-am [i dat postul de manager, afirm` Brock [i î[il`s` ochii s` cerceteze chipul ei prelung. Cu siguran]` ]i-aspus c` eu m`nânc fetele tinere ca tine la micul dejun.

El sorbi o gur` de [ampanie [i îi d`du Stephanieiimpresia c` tocmai bea esen]a trupului ei.

Stephanie î[i drese vocea convulsiv, aproape osecund`, înainte de a putea rosti un r`spuns.

– De fapt, cred c` Perry mi-a spus c` treci pe lâng`femei ca un juc`tor pe lâng` un pachet de c`r]i de joc.

Ea îi r`spunsese cu o franche]e la fel cu a lui, dartremura \n sinea ei.

– Foarte nimerit spus. Privirea lui se ridic`, plin` de ironie.– Pentru c`, în general, le arunc dup` o foarte

scurt` folosin]` – uneori pentru nici un alt motivdecât c` vreau ceva nou.

El mai lu` o gur` de [ampanie [i o privi calm pestemarginea paharului de cristal.

– Dup` to]i ace[ti ani în care te-a ]inut ascuns`,fratele t`u [i-a asumat un risc destul de maretrimi]ându-te în acest loc. De ce a f`cut-o? Se pre-supune c` tu ar trebui s`-mi oferi distrac]ie, astfel încâteu m` confrunt acum cu o problem` neprev`zut`.

– Nu exist` nici o problem`. Totul decurge lini[tit.Ea neg` sugestia lui, f`cându-se c` nu în]elege. – Perry mi-a cerut s` te întâlnesc pentru c` nu mai

era altcineva disponibil. Managerul de noapte este

27

acas` [i doarme, iar secretara lui Perry este... terorizat`de tine. Astfel, am r`mas numai eu pentru a reprezen-ta conducerea, altfel n-ai fi avut parte de protocol.Ceea ce nu ar fi fost posibil.

– Da, are un suflet timid. Numele ei este Connie,nu-i a[a?

Brock Canfield zâmbi r`ut`cios [i o întreb` miratpe Stephanie.

– Crezi c` îi este fric` de sex?– Este o fire timid`, o ap`r` Stephanie pe secretara

fratelui ei [i lupt` cu c`ldura care încerca s`-i colorezeobrajii.

Când ajunse lâng` ea, Brock nu se opri, ci trecu deea. Stephanie îl auzi a[ezând paharul pe mas` [i întor-cându-se.

– Perry trebuie s`-]i fi spus c` dac` vei avea oleg`tur` intim` cu mine, eu te voi r`ni.

Schimbarea lui constant` de la întreb`ri directe,personale, la unele neutre o dezorienta. Stephanieîncerc` s` se adapteze acestei schimb`ri bru[te de tac-tic`. El se învârti încet prin camer`, pentru a se oprilâng` ea. Capul ei se \ntorse f`r` grab` pentru a-lcuprinde în centrul privirii. El nu p`rea s` a[tepte unr`spuns, iar ea nu-i d`du nici unul.

– Este adev`rat, continu` el. Cunosc genul t`u. Tum`nânci friptur` duminica, în timp ce eu iau unChateaubriand. Eu locuiesc în apartamente de hotel,tu î]i dore[ti o cas` cu patru dormitoare.

El întinse mâna, ridic` scarabeul de aur de la gâtulei [i îl studie. Mâna lui nu lu` contact cu trupul ei, dar

28

senza]ia r`m`sese, oricum. Când el îl a[ez` la loc, vâr-furile degetelor lui o atinser`, trecând în jos, f`cândmu[chii stomacului ei s` se \ncordeze.

– Tu vrei un copil, un b`iat sau o fat` c`reia s`-i fiimam`, dar eu nu-mi doresc mo[tenitori. Este vremeaca numele Canfield s` moar`.

Privirea lui se opri asupra sânilor ei. Respira]ia eiu[oar` îi f`cea s` se mi[te sub ]es`tura fin` a puloveru-lui.

– Mai mult decât atât, tu e[ti genul de femeie carevrea s`-[i îngrijeasc` singur` copiii.

Stephanie nu contrazise nici una din afirma]iile lui.Nu ar fi putut, pentru c` [tia c` exist` un fragment deadev`r în fiecare din ele. T`cerea ei era impus` maiales de con[tiin]a faptului c` era sedus`.

Brock Canfield rostise toate motivele pentru care oleg`tur` cu el nu ar fi durat, în acela[i timp insistânds-o fac` s` cedeze, oricum, dorin]ei lui. Ea nu puturidica nici o singur` obiec]ie când el îi spusese toateacestea. Era înnebunitor cât de neajutorat` se sim]ea.

Când el se mi[c` pentru a se a[eza în fa]a ei, numaio distan]` de o palm` separa trupurile lor, iar ea eracon[tient` de b`rb`]ia lui. La nivelul ochilor ei se aflauumerii lui largi, [i ea î[i ridic` b`rbia pentru a studiatr`s`turile lui masculine, întunecimea p`rului [i argin-tul viu din ochii lui. El î[i trecu mâinile prin p`rul ei,încadrându-i fa]a.

– Tu vrei un b`rbat în bra]ele c`ruia s` te cuib`re[tiîn pat [i care s`-]i înc`lzeasc` picioarele reci, spuse el.Iar eu vreau s` m` bucur de trupul unei femei, apoi s`

29

dorm singur în partea mea de pat. Noi suntem ca apa[i uleiul. Combina]ia nu se poate realiza niciodat`.

Privirea lui se opri pe buzele ei. B`t`ile inimii ei seaccelerar` [i î[i p`strar` acel ritm ridicat, dar ea reu[is` controleze mi[carea în jos a genelor [i s`-[i p`strezeochii larg deschi[i, evitând o invita]ie t`cut`. BrockCanfield nu avea îns` nevoie de nici o invita]ie. Nerviiei se tensionar` când gura lui se aplec` peste a ei cu ochinuitoare lips` de grab`.

Cu o insisten]` încetinit`, el atinse [i gust` curbadelicat` a buzelor ei, neîncercând s` elimine distan]adintre ei. Stephanie nu se relax`, dar nici nu rezist`s`rutului explorator. Cu propriul lor acord, buzele eise împreunar` cu ale lui pentru o frac]iune desecund`, dup` care el sfâr[i acel dulce contact, trecân-du-[i gura peste obrazul ei.

– Ai un gust delicios.Vocea lui avea un ton tandru, în ciuda asprimii. – Poate te voi p`stra pentru desert.Un s`rut u[or dezmierd` pielea sensibil` de lâng`

urechea ei, înainte ca el s`-[i ridice capul pentru a oprivi cu ochii s`i gri.

– Dac` ai fi de[teapt`, mi-ai da o palm`, Stephanie.– Sunt mai de[teapt` decât atât, domnule Canfield. Ea era surprins` ca mai avea înc` voce – [i c`

aceast` voce era atât de ferm`. – Nu am de gând s` m` lupt cu tine – sau s` fac

orice altceva ]i-ar m`ri interesul pentru vân`toare. Un zâmbet de admira]ie cuprinse fa]a lui, tem-

perând virilitatea cople[itoare a tr`s`turilor lui bron-

30

zate. Inima Stephaniei se opri pentru o secund`,împietrit` de farmecul acelui zâmbet. El î[i retrasemâinile din p`rul ei [i se îndep`rt` de ea pentru a-[irecupera paharul de [ampanie.

– Acum chiar m` intrigi, Stephanie, murmur` el [ilu` o gur` de [ampanie.

– Crede-m`, nu asta a fost inten]ia mea. Vocea ei era agitat`. – Nu? întreb` Brock, coborându-[i sprâncenele

întunecate [i încruntându-se.– Nu. Dar ea nu putu sus]ine privirea, astfel încât î[i feri

ochii, ridicându-[i b`rbia pu]in mai sus. Telefonul sun` [i Brock se îndep`rt`, ordonându-i

peste um`r:– R`spunde. Stephanie ezit`, apoi f`cu un pas înainte pentru a

ridica receptorul alb.– Da? Apartamentul domnului Canfield.– Stephanie?La telefon era fratele ei. P`rea surprins de faptul c`

ea îi r`spunsese.– Connie mi-a spus c` domnul Canfield a sosit acum

cincizeci de minute. De ce e[ti înc` acolo? Sunt probleme?– Nu, eu tocmai plecam. Era bucuroas` c` vocea \i suna normal [i nu tr`da

nimic din înc`rc`tura emo]ional` pe care ea o sim]ea. – Domnul Canfield este chiar aici. Vrei s` vorbe[ti cu el?– Da, d`-mi-l, te rog, accept` Perry sugestia ei,

pu]in dus pe gânduri.

31

Ea îi întinse receptorul lui Brock. – Este Perry. El se apropie [i lu` receptorul din mâna ei, f`r` s`

încerce s-o ating`. Mâna lui acoperi partea cu micro-fon.

– E p`cat c` trebuie s` amân`m discu]ia noastr`,chiar când devenise mai interesant`.

Ea refuz` s` mu[te din momeal`.– Sper c` î]i va face pl`cere [ederea la noi, spuse

ea, ca [i cum s-ar fi adresat unui oaspete oarecare almotelului, [i nu proprietarului.

În timp ce ea se r`sucea pentru a se îndrepta c`treu[`, vocea lui o urm`ri.

– Asta r`mâne de v`zut, Stephanie.Remarca lui avea în ea promisiunea faptului c`

discu]ia lor va fi reluat` mai târziu. Acea parte dinStephanie care nu era guvernat` de bunul sim], abiaa[tepta s` se întâmple asta.

Dup` ce p`[i pe hol, Stephanie se întoarse pejum`tate pentru a închide u[a în urma ei. Privirea ei fuatras` de b`rbatul atletic de la telefon, dar el dejauitase de ea. Capul lui întunecat era înclinat datorit`concentr`rii, în timp ce asculta ceea ce îi spuneaPerry.F`r` s` fac` nici un zgomot, ea închise u[a [i merseu[or pe holul acoperit de covoare.

Când ajunse în biroul ei, închise u[a. Era unmecanism de ap`rare pentru a se feri de privirile luiBrock Canfield. Se opri un timp destul de lung în fa]aoglinzii pentru a-[i aranja p`rul pe care mâinile lui îlderanjaser`, apoi lu` registrul [i începu s` lucreze.

32

Deodat`, auzi vocile lui Perry [i Brock pe hol, înfa]a biroului ei. Incon[tient, î[i ]inu r`suflarea, dar einu se oprir`. Ea b`nui c` fratele ei l-a luat pe Brock s`fac` o scurt` trecere în revist` a activit`]ilor ce sedesf`[urau în motel. P`rea logic, de[i Brock era pro-babil familiarizat cu tot ceea ce se petrecea acolo.

Mai târziu în acea dup`-amiaz`, Perry cioc`ni la u[aei [i intr`.

– Stephanie, ai cumva acele proiecte de costuripentru renovarea piscinei [i transformarea ei în saun`[i club de exerci]ii fizice?

Privirea \i rico[` de pe fa]a fratelui ei pentru a seopri pe lucirea mascat` din ochii gri ai lui Brock. Unpulover gri închis luase locul cravatei, gulerul alb alc`m`[ii sale r`sfrângându-se peste pulover. }inutaneprotocolar` nu-i diminua aerul de autoritate mas-culin` care \i venea ca o a doua piele.

– Am o copie. Ea î[i lu` privirile de la Brock pentru a deschide o

parte a biroului. – Cred c` l-am v`zut pe al t`u acas`. – Ai dreptate, î[i aminti Perry. Este în bibliotec ,̀ pe birou.El lu` portofoliul pe care Stephanie i-l întinsese [i

i-l d`du lui Brock. – A[a cum po]i vedea la pagina doi, costul echipa-

mentului este sub valoarea estimat` anterior.Principalul obstacol îl constituie ridicarea pere]ilor.

El desf`[ur` planul-schi]` pe biroul Stephanieipentru a-i ar`ta lui Brock unde ap`ruser` dificult`]i înrenovarea piscinei.

33

Stephanie se l`s` pe spate în scaun, neputând s`lucreze în timp ce cei doi b`rba]i discutau problema.Inactivitatea îi d`du suficient` libertate pentru a-l stu-dia pe Brock Canfield. Stând de cealalt` parte abiroului ei, el asculta atent explica]iile lui Perry [idiferitele lui propuneri.

Pozi]ia în care st`tea aducea materialul pan-talonilor lui aproape de coapse [i mu[chii se conturausub el. Ei îi pl`ceau liniile drepte, puternice ale pro-filului lui, vibranta moliciune a p`rului lui [aten-închis[i constitu]ia zvelt`, cu musculatura bine dezvoltat`.

Ceea ce o îngrijora pe ea era sex-appeal-ul luiintrinsec, ce nu st`tea în faptul c` ar`ta bine. El eraatr`g`tor într-un fel greu de descris, era chiar mai multdecât atât. Ea nu îl putea privi f`r` s` fie con[tient` c`este b`rbat.

Când î[i întoarse din nou privirile spre Brock, el seuita la ea cu un zâmbet în adâncimile ochilor lui gri,de parc` ar fi [tiut la ce se gândea ea [i hot`rârea pecare tocmai o luase. De[i era imposibil. Dar ea nici nurespir` pân` când el nu-[i return` aten]ia asupraportofoliului verde.

– Las`-m` s`-]i fac o sugestie, Perry, spuse el. Voi studiaaceste planuri [i proiectele de cost [i vom discuta despreasta disear`. Tu [i sora ta sunte]i invita]ii mei la cin`.

El se îndrept`, privirile lui aproape mângâind-o peStephanie, în timp ce începea s` ruleze planurile.

– }i-ai f`cut alte planuri pentru cin`?Întrebarea venea cu întârziere [i era adresat`

fratelui ei, nu Stephaniei.

34

– Sunt liber în seara asta, dar nu pot vorbi înnumele surorii mele.

Era un avertisment mut în privirea pe care Perry i-oaruncase ei, avertisment care spunea c` el va sus]ineorice scuz` pe care ea o va g`si.

– Tu vei veni pentru a avea grij` de cifre, nu-i a[a?preciz` Brock

Declara]ia lui era deghizat` sub forma uneiîntreb`ri, în timp ce Brock o studia cu siguran]a unuicunosc`tor.

– Tu [i Helen pute]i sta de vorb` cât timp eu [iPerry vom discuta despre afaceri.

– Putem s` amân`m discu]ia [i pân` mâinediminea]`, suger` Perry.

– Afacerile înaintea pl`cerilor, insist` Brock,aruncând o privire în direc]ia fratelui ei, înainte s` seuite fix în ochii ei. Ne putem întâlni la ora opt înrestaurant? A[a vei avea suficient timp ca s` mergiacas` s` te schimbi.

– La opt va fi foarte bine, încuviin]` Stephanie. Perry îi arunc` o privire care-i spunea c` [i-a pier-

dut min]ile – dar asta era exact ceea ce se întâmplase.Nu conta cât de prostesc sau cât de lipsit de sens p`reatotul. Exagerase prea mult în leg`tura ei cu BrockCanfield [i nu avea absolut nici o [ans` în a seconvinge pe sine c` rela]ia lor nu avea nici un viitor.

Dar ea nu era guvernat` de logic`. O for]` mult maiputernic` îi conducea ac]iunile.

35

Capitolul 3

– }i-a f`cut vreo propunere?Perry îi acoperi umerii cu jacheta, mâinile sale

oprindu-se pentru un moment. – Bineîn]eles. La înjur`tura lui înfundat`, Stephanie izbucni în

râs. – Asta n-ar trebui s` fie o surpriz` pentru tine. Doar

tu m-ai avertizat c` a[a va face. Râsul îi mic[or` tensiunea ce cuprinsese nervii ei

solicita]i la maximum. Cina la restaurant era un lux pecare ei foarte rar [i-l puteau permite. Erau [i mai rarecazurile în care cei cu care se întâlnea ocazional o invi-tau la cin`. Din acest motiv, din p`cate, garderoba eiera s`rac` în rochii de sear`.

Liniile simple ale unei rochii ruginii o determina-ser` pe Stephanie s` se gândeasc` c` ar fi cea maipotrivit` pentru acea sear`. La ea, ad`ugase o bro[`plat` de aur [i dou` lan]uri de aur care se împleteau

36

cu colierul pe care-l purta la gât. Încercase s`-[i fac`alegerea considerând elegan]a ca opus` dezgoliriitrupului.

Din fericire, Perry nu ajunsese acas` decât în urm`cu dou`zeci de minute, astfel încât el nu [tia cât demult agonizase ea, întrebându-se cu ce s` se îmbrace.El abia avusese timp s` fac` un du[ [i s` se schimbeîntr-un alt costum. P`rul lui [aten înc` mai lucea dincauza du[ului. Ea îl putea sim]i privind-o cu îngrijo-rare fr`]easc`.

– Ce s-a întâmplat, Stephanie? întreb` el cu maipu]in` furie.

R`sucindu-se cu fa]a spre el, ea se pref`cu preocu-pat` s`-i aranjeze cravata.

– Nu am le[inat la picioarele lui, dac` asta te îngri-joreaz`, glumi ea.

– Po]i s` fii serioas`? insist` Perry, jucând con[tiin-cios rolul fratelui mai mare, plin de în]elepciune. Tepot asigura c` Brock nu prive[te lucrurile atât de u[or.

– Probabil c` nu, accept` Stephanie, temperându-sepu]in.

– Ascult`, dac` vrei s` te r`zgânde[ti, te voi scuzaeu. Unul dintre prietenii t`i te-a luat cu ma[ina înweekend, sau ceva de genul `sta, suger` el.

– {i s` încep s` preg`tesc ceva de mâncare, cândpot cina în ora[? Nu, mul]umesc.

Ea scutur` din cap într-un refuz categoric. – Pe de alt` parte, vei fi [i tu acolo ca s` m`

supraveghezi. Ca s` nu mai men]ionez faptul c` pri-etena lui va fi [i ea cu noi.

37

Gândul acesta îi l`s` un gust amar în gur`. Seîndrept` spre u[a din fa]`.

– Mai avem numai zece minute pentru a ajunge lamotel.

– Am uitat de fata pe care a adus-o cu el. Perry o urm` afar` din cas`, îndreptându-se c`tre

camioneta parcat` în fa]`. Expresia lui era încruntat`când \i deschise Stephaniei u[a ma[inii.

– E[ti atras` de el, Stephanie?– Nu a[ fi normal` dac` n-ar fi a[a, admise ea. Nu

ar`ta atât de îngrijorat, Perry. Este mult mai bine c` eu[tiu [i admit acest lucru, decât s` vin` peste mine [i s`m` loveasc` totul dintr-o dat`, într-o zi când ar fi preatârziu pentru a mai face ceva.

– Presupun c` exist` o logic` în tot ce spui. – Încearc` s` nu-]i faci prea multe griji pentru

mine, Perry, spuse ea. [tiu c` ]i-ar pl`cea s` lup]i înlocul meu în toate b`t`liile, dar sunt [i unele pe caretrebuie s` le înfrunt singur`.

– Sunt excesiv de protector, admise el. Dar adevenit un obicei s` am grij` de tine. Îmi este greu s`îmi amitesc c` e[ti deja matur`.

– {tiu asta. {i Stephanie chiar în]elegea. Ea nu avea nici un

resentiment fa]` de îngrijorarea pe care Perry o afi[a,pentru c` [tia c` inten]iile lui erau cele mai bune.

** *

38

Dup` ce farfuriile au fost luate de pe mas`, chel-nerul aduse lista pentru desert [i îl l`s` pe mas`.

– Tu nu iei nimic, Brock? protest` Helen când to]icomandaser` ceva, cu excep]ia lui.

– Nu. El o privi cu un zâmbet lini[tit, care r`mase pe fa]a

lui când î[i roti privirea în jurul mesei. – Voi lua desertul mai târziu.Privirea lui se opri o frac]iune de secund` asupra

Stephaniei. Reac]ia ei fu instantanee [i vie, reamintindu-[i c` el

men]ionase c` o p`streaz` pentru desert. Sim]ea o flu-turare s`lbatic` în stomac în timp ce-[i cobora privirilec`tre bolul cu salat` de fructe din fa]a ei.

– Sala se închide la ora zece, domnule Canfield,remarc` Stephanie. Dac` dori]i un desert, poate c` artrebui s` îl lua]i acum.

– Acum?Gura lui se destinse într-un zâmbet în timp ce o

privea [i repeta acea provocare.– A[ prefera mai târziu. Dac` se va întâmpla s` fie

dup` ora zece, [i dorin]a va fi la fel de mare, voi puteas` deschid u[a frigiderului.

– Dac` dore[ti, pot araja s` fie trimis` o selec]ie depreparate în apartament, suger` Perry [i Stephanieaproape se înec` cu o cirea[`.

– Ai putea?Era o abunden]` de în]elesuri nerostite în r`spun-

sul scurt al lui Brock. – Voi încerca s`-mi amintesc asta, complet` el.

39

Chelnerul de afla lâng` el, cu un vas de argint cu cafea.– Da, neagr`, te rog.Când terminaser` cafeaua [i desertul, se stabilise c`

Perry putea contacta arhitectul pentru a aranja o întâl-nire pentru duminic` diminea]a. Brock f`cuseschimb`rile pe care le dorise în planuri, înainte de a-[ida aprobarea final`. Stephanie [tia sentiment de satis-fac]ie pe care-l avea fratele ei pentru c` Brock accep-tase ideea lui, [i era mândr` de el.

– Încep s` am sentimentul c` talentul t`u nu estepe deplin folosit în acest motel, remarc` Brock, studi-indu-l pe Perry cu o privire ascu]it`. Asta era ambi]iata? S` conduci un loc ca acesta?

Perry ezit`, aruncându-i Stephaniei o privire scurt`.Nesiguran]a lui era evident`.

– Nu a[ putea spune c` este singura mea ambi]ie, darg`sesc activitatea aici provocatoare, întotdeauna diferit`.

– ~sta este un r`spuns diplomatic. Acum, care esteadev`rul? insist` Brock.

– Acesta este adev`rul, râse Perry, dar nesincer. – Adev`rul este, domnule Canfield, c` Perry întot-

deauna [i-a dorit s` fie avocat, interveni Stephanie,ignorând privirea t`cut` pe care fratele ei i-o trimisese.

– Ce te-a oprit? Am v`zut rezultatele pe care le-aiavut la colegiu.

– Tata a avut un accident de schi. Era nevoie demine acas`, explic` simplu fratele ei [i imediatschimb` subiectul. Cea mai mare parte din prognozelemeteo pentru iarn` anun]` mult` z`pad`. Se pare c`vom avea cel mai bun sezon de schi din ultimii ani.

40

– Rezerv`rile care au fost f`cute arat` asta, îlsus]inu Stephanie, acesta fiind felul ei de a-[i cereiertare pentru c` adusese în discu]ie faptul c` el fusesenevoit s` abandoneze facultatea. Toate locurile suntocupate pân` în martie.

– Am observat.– Scuza]i-m`! Cuvintele fuseser` spuse de Helen pe un ton stri-

dent, în timp ce-[i împingea scaunul în spate pentru ase ridica de la mas`.

– Merg la toalet` pentru a-mi împrosp`ta rujul. Brock îi prinse mâna. – Ne vom întâlni în bar. Nu întârzia mult. Privirea sup`rat` fu imediat înlocuit` de un zâmbet

str`lucitor. – Nu voi întârzia, promise blonda [i se

îndep`rt` gr`bit` cu o provocatoare leg`nare a[oldurilor.

– Ar trebui s` mergem acas`, îi murmur` Stephaniefratelui ei.

– Da, este târziu, încuviin]` el, cu o privire la ceas. – Nu r`mâne]i s` be]i ceva cu noi? insist` Brock. Nu

am toastat înc` pentru noul nostru plan. Ai avut o ideeexcelent`, Perry, s` utilizezi o cl`dire existent` pentrusaun`, mai ales în condi]iile în care este [i nefolosit`.Asta va cre[te oferta noastr` pentru clien]i [i va ducela crelterea profiturilor.

– Sper [i eu. Din nou, fa]a lui Brock fu cuprins` de un zâmbet

larg, fermec`tor.

41

– Ce spune]i de un pahar? Veni]i cu noi?Dup` ce f`cu un schimb de priviri cu Stephanie,

Perry încuviin]`. – Numai unul. Nu vrem s` intervenim în nici un fel

în planurile voastre pentru seara asta. – Numai unul, încuviin]` Brock. Era lâng` scaunul ei când Stephanie se ridic`.

Mâna lui p`rea s`-[i croiasc` drum spre talia ei pen-tru a o conduce spre u[a batant` ce ducea spre bar.Atingerea lui era u[or posesiv`, impersonal`, îns`plin` de c`ldur`. Ea putea sim]i vârfurile degetelorlui prin materialul rochiei. Senza]ia p`rea s-omarcheze, s-o însemneze cu fierul ro[u, ca fiind pro-prietatea lui.

Barul era aglomerat, a[a cum se întâmpla în gene-ral la sfâr[it de s`pt`mân`. În perioada din afarasezonului, motelul avea seri de discotec` numai înweekend. Iarna, când Muntele Alb era plin de schiori,ei aveau grupuri amatoare de dans, [apte nop]i pes`pt`mân`.

Brock descoperi un separeu liber într-un col]îndep`rtat al înc`perii. În timp ce comandau un rândde b`uturi, Helen sosi. Ea ignor` invita]ia lui Brock dea li se al`tura, [i îl trase pe ringul de dans. Stephanieprivi cum blonda devine o vr`jitoare aprins`, fasci-nant` care-[i ]esea plasa în jurul lui Brock [i [tiu c` eaniciodat` nu ar putea aplica o astfel de tactic`.

– Vrei s` dansezi? suger` Perry. Stephanie fu tentat` s` refuze, dar o privire c`tre

lucirea provocatoare din ochii lui o f`cu s` realizeze

42

cât de apatic` devenise într-un interval de câtevaminute. Un zâmbet timid, stânjenit i se a[ez` pe buzeîn timp ce d`dea din cap, acceptând invita]ia lui.

O dat` ajuns` pe ringul de dans, muzica o f`curepede s`-i simt` ritmul optimist. Concentrarea lapa[ii de dans îi distrase aten]ia de la Brock [i Helen.De asemenea, [tia c` ea [i Perry dansau bine împre-un`, pa[ii lor potrivindu-se întotdeauna, el fiind celcare o înv`]ase cum s` se mi[te în ritmul muzicii.

Când melodia se termin`, ea avea r`suflarea t`iat`[i râdea în hohote.

– Te sim]i mai bine?Perry zâmbi în timp ce o conducea în afara ringului

de dans. – Mult mai bine, încuviin]` ea, aruncând o privire

peste um`r pentru a-i zâmbi. Mul]umesc!Luminile fur` diminuate, r`mânând aprinse numai

câteva reflectoare albastre. Ochii Stephaniei nu se aco-modar` imediat la schimbarea de intensitate a luminii[i trebui s` se opreasc` pu]in pentru a evita s` seloveasc` de vreo mas` sau vreun scaun aflat în semiîn-tunericul din înc`pere.

Îi z`ri pe Brock [i Helen care mergeau paralel cu ei.El se aplec` pentru a-i murmura ceva blondei care nup`rea prea mul]umit` de vorbele lui. Apoi el o l`s` peHelen s`-[i fac` drum înapoi c`tre mas` [i travers` salapentru a o intercepta pe Stephanie.

– Nu vei avea nici o obiec]ie dac` voi dansa cu sorata înainte s` pleca]i, nu-i a[a, Perry? întreb` Brock, de[iStephanie nu [tia de ce.

43

El deja îi luase bra]ul pentru a o conduce înapoi peringul de dans.

Era sigur` c` Perry i-a r`spuns, dar nu auzise cespusese. Aproape imediat ce ajunser` într-o zon`liber`, Brock o lu` în bra]e. De obicei erau multecupluri pe ring la melodiile lente astfel încât era maimult o chestiune de evitat pe al]ii decât de dansat. Eifur` curând prin[i în centrul grupului.

El îi prinse privirile, în timp ce mâna lui alunecaîncet în sus pe spatele ei pentru a o aduce maiaproape. Stephanie î[i sim]ea inima b`tând puternic,gata s`-i sar` din piept, în timp ce alunecau \n ritmulmuzicii. Într-un târziu, ea deveni con[tient` de zidulsolid al pieptului lui, de abdomenul lui plat [i piciorullui care p`trundea periodic între ale ei.

Când el îi eliber` mâna pentru a o sprijini peum`rul lui, Brock p`rea c` renun]` la orice preten]iede a dansa. Ambele lui bra]e erau în jurul ei, degetelelui tremurau în timp ce treceau peste umerii ei, pestespate [i talie, mângâind-o încet [i apropiind-o de el.

Stephanie respira cu greu. Se întâmpla ceea ce î[idorise toat` seara, îns` nu se putea relaxa. Se sim]eaca un copil c`ruia i s-a dat o gigantic` acadea, dar îieste fric` s` se bucure prea mult de ea pentru c` [tiac` îi va fi luat` oricum.

B`rbia lui se sprijinea pe tâmpla ei, respira]ia lui îiîmpr`[tia p`rul. Un strig`t mut de surprins` încântarese f`cu auzit în`untrul ei când el î[i întoarse gura spreea, cercetându-i coada ochiului [i linia delicat` aobrazului.

44

– M-a[ putea desf`ta, gustând din dulcele desert.G`sindu-i urechea, el împr`[tie p`rul [aten, delicat

ca m`tasea, ce o acoperea pentru a-[i l`sa buzeleumede s` dezmierde lobul, punându-i echilibrul înpericol.

În secunda urm`toare ea era pe cale s` se topeasc`precum o bucat` de zah`r în gura lui.

– Deja o faci, spuse ea.Cuvintele ei se auzeau într-o [oapt` abia murmu-

rat`.– Este adev`rat?Gura lui se apleca peste pielea catifelat` a obrajilor ei.Tot ceea ce ea avea de f`cut era s` ridice capul pen-

tru ca Brock s`-i g`seasc` buzele, dar ea î[i coborîb`rbia pu]in mai jos. Ochii ei erau închi[i de atingereau[oar` a buzelor lui peste pleoapele ei.

– Orice membr` al sexului opus te-ar satisface cânde[ti cuprins de-o stare amoroas`, insist` ea, pentru c`[tia c` este adev`rat.

Brock insista atât asupra ei pentru c` ea era cevanou, nu pentru c` el se gândea c` era special`. Acestaera motivul pentru care ea îl în[tiin]` f`r` p`rere der`u:

– Ai un apetit atât de s`n`tos, încât trebuie s`-]i ieiîntotdeauna înso]itoarele de noapte cu tine.

– Dar tu e[ti singura din bra]ele mele. De ce nu m`satisfaci? o provoc` el.

În secunda urm`toare, era imobilizat` de atingereagurii lui pe col]ul buzelor ei. Când se \ntoarse pu]in

45

pentru a avea parte de tot întregul, to]i cei care seaflau în jurul lor îi disp`rur` din minte. Era un s`rutdevorator, puternic [i rug`tor, care se sfâr[i la câtevasecunde dup` ce începuse. Nu p`rea s-o ajute faptulc` avea ambele picioare pe podea. Discre]ia fusesedat` la o parte atât de u[or.

– Procedezi a[a cu toate femeile? Faci dragoste cuele pe ringul de dans? Mai întâi Helen, acum eu!

Ea g`sise puterea de a-l ironiza, de[i vocea \i erapu]in cam tremurat`.

Capul ei era înc` l`sat pe spate, dându-i posibili-tatea de a-l privi în ochi. Lumina slab` din înc`peref`cuse s` i se dilate pupilele negre, l`sând numai uninel sub]ire argintiu în jurul lor. Ochii lui zâmbeau, cuo satisfac]ie interioar` [i o suprem` încredere, sigu-ran]` în abilitatea lui de a o seduce.

Stephanie presupunea c` era transparent`.Mândria ei fusese r`nit` de faptul c` fusese atât deu[or de cucerit pentru el. Dar se n`scuse înc` vreofemeie care s`-i poat` nega pentru mult timp atrac]ia?

– Te-am cucerit, în ciuda acelei expresii reci, artifi-ciale, deliberat construit` pe care o afi[ezi, spuseBrock.

Rece? Expresie construit`? A ei? P`rea imposibil.Mâinile lui se mi[car` pentru a-i mângâia gâtul,oprindu-se când ajunser` în punctul în care i se puteasim]i pulsul, puls pe care ea îl putea sim]i [i îl puteaauzi lovind puternic în vârfurile degetelor lui.

– Pulsul t`u este în cre[tere. Crezi c` are vreoleg`tur` cu mine?

46

Luându-i degetele, el le duse c`tre gâtul lui [i leap`s` pe vena care pulsa. Ea sim]i b`t`ile s`lbatice, nucu mult diferite de ritmul nebunesc în care b`teainima ei. Îl tulburase? Ori era numai dorin]` [i atât? Sesim]ea mult mai în siguran]` cu haina lui sub degeteleei, decât cu c`ldura vital` a pielii lui.

– Ai mâinile reci, murmur` el. P`rea imposibil, când ea se sim]ea fierbinte peste

tot. Când încerc` s`-[i elibereze degetele din strân-soarea lui, el le strânse mai tare. Ridic` mâna ei spregur` [i, senzual, \i s`rut` centrul palmei.

– Te doresc, Stephanie, spuse el în timp ceultimele note ale melodiei se stingeau [i curcubeul delumini revenea.

Dintr-o dat` un murmur de voci întrerupse intimi-tatea momentului. Stephanie nu trebui s` g`seasc` unr`spuns, pentru c` dansatorii existen]i pe ring îi for]aus` se dea la o parte. El îi p`stra mâna în a lui în timpce ea l`sa mul]imea s-o conduc` afar` de pe ring.

Fixându-[i privirea asupra lui Perry, ea î[i croi drumprintre mese. Înainte s` ajung` la masa lor, f`cu omi[care scurt` pentru a-[i elibera mâna din strân-soarea lui Brock. El îi d`du drumul f`r` proteste. Eanu încerc` s` întâlneasc` privirea pe care fratele el i-oaruncase când se strecurase pe locul liber de lâng` el.Se uit` peste mas` la Helen, a c`rei expresie plictisit`[i ner`bd`toare spunea totul.

– Sper c` ai terminat de îndeplinit toate obliga]iilepentru aceast` sear`, Brock, vocifer` Helen nervoas`de a fi l`sat` singur` atât de mult timp în acea sear`.

47

– Nu mai comenta, Helen. În timp ce se a[eza, el î[i strecura bra]ul prin

spatele blondei [i î[i ridic` paharul. – Te-am avertizat c` aceasta va fi o c`l`torie de afaceri.Era o aluzie u[oar`, o lam` de cu]it înf`[urat` în

tone de catifea. Dincolo de tonul glasului lui, privirea lui era fixat`

în ochii Stephaniei. Aceasta citi mesajul lui denemul]umire [i dorin]`, acoperite cu r`bdare. Ea sorbidin b`utura ei, dar ghea]a care se topise o diluase [i ol`sase fad` [i f`r` nici un gust. Puse paharul jos [i seaplec` înainte pentru a-l privi pe fratele ei.

– Se face târziu, Perry. Ar trebui s` mergem. {tiind c` va fi de acord, ea se ridic` [i se d`du într-o

parte pentru ca el s` poat` ie[i. – Ne vedem diminea]`, Brock. El d`du mâna cu Brock, care, de asemenea, se ridi-

case în picioare. – A fost o pl`cere s` v` întâlnesc, domni[oar`

Collins, spuse Stephanie c`tre blond`, nep`sându-i c`acea fraz` pe care o rostise era numai din polite]e.

Singurul r`spuns al lui Helen fu o privire indife-rent`. Apoi, Stephaniei se adres` lui Brock:

– Pleci duminic`, nu-i a[a? – Da, dup`-amiaz` târziu, încuviin]` el cu o u[oar`

înclinare a capului. – M` îndoiesc c` ne vom mai vedea înainte de a

pleca, a[a c` î]i urez c`l`torie pl`cut`!Ea îi întinse mâna. Brock i-o re]inu într– a lui, ast-

fel încât ea nu putu s` [i-o retrag`.

48

– Nu lucrezi mâine?– Nu. Con[tient` c` Perry era lâng` ea, Stephanie îi

arunc` o privire, zâmbindu-i larg. – Am un [ef extraordinar. Îmi d` liber în weekend-uri,

astfel încât pot s`-i sp`l rufele [i s` fac curat prin cas`. Brock îi eliber` mâna absent [i zâmbi spre fratele

ei.– Noapte bun`. Ne întâlnim mâine diminea]` în

jurul orei opt. Înainte ca ei s` fac` un pas pentru a se îndrepta

spre ie[ire, Brock era a[ezat [i î[i concentrase toat`aten]ia asupra lui Helen care era, dintr-o dat`, plin` dezâmbet. Stephanie încerca disperat` s` nu-[iaminteasc` faptul c`, numai cu câteva minute maidevreme, el o ]inuse în bra]e. Acum altcineva era pecale s`-l satisfac`. Ea nu f`cuse o treab` foarte bun`convingându-se c` era singura femeie norocoas` careavea parte de farmecul lui.

Se oprir` la garderob` pentru a lua jachetaStephaniei [i pardesiul lui Perry. Amândoi erau t`cu]iîn timp ce se îndep`rtau în noaptea rece de toamn`,îndreptându-se c`tre ma[in`.

Singurul lucru care fu rostit în timpul drumuluispre cas` era remarca lui Perry:

– Sper c` [tii ce faci, Stephanie. – {i eu, oftase ea.

49

Capitolul 4

Vasele murdare de la micul dejun erau a[ezate închiuvet`. Stephanie se opri lâng` mas` pentru a beaultima sorbitur` de cafea din cea[ca ei. Privi automatpe fereatra de deasupra chiuvetei, admirând colinelece purtau blazonul ro[u [i auriu al toamnei.

În spatele vechii case, un fir de ap` izvora învolbu-rat din coasta muntelui, completând peisajul cu unromantic pod de piatr` ce-l traversa. Lemnele pentrufoc erau t`iate [i stivuite lâng` u[a din spate a casei –combustibil pentru iarna friguroas` din New England.

Oftând, se întoarse de la frumuse]ea dimine]iisenine de toamn` [i î[i a[ez` cea[ca peste celelaltevase. Le va sp`la mai târziu. Acum avea nevoie de ap`fierbinte pentru prima tran[` de haine.

Veranda din spate era în acela[i timp [i sp`l`torie;un sp`l`tor [i un usc`tor fuseser` a[ezate într-un col].Micul spa]iu de pe podea era plin de co[uri [i gr`mezide haine murdare pe care Stephanie le preg`tise,

50

separându-le dup` culori, înghesuindu-le pe cele albedirect în ma[ina de sp`lat.

Era o zi suficient de pl`cut`, astfel încât ea putea s`aga]e rufele pe sârm` ca s` se usuce. Pe de alt` parte,hainele întotdeauna aveau un miros mult maiproasp`t dac` le usca în felul `sta.

Î[i ridic` mânecile vechii c`m`[i gri pân` pestecoate. Era c`ma[a despre care Perry spunea c` era cucâteva numere mai mare decât ar fi trebuit, dar eraconfortabil` pentru lucru [i nu avea nici o importan]`dac` s`reau stropi pe ea. Jeans-ii ei alba[tri erau toci]i[i decolora]i de numeroase sp`l`ri [i îi strângeaucoapsele [i [oldurile, dar materialul era moale [i semula ca o a doua piele.

P`rul îl avea strâns într-o coad` scurt`, ridicol`,prins` cu o bucat` de material albastru. Nu se obosises` se machieze. Din moment ce avea de sp`lat rufele,de [ters praful de pe mobil` [i de cur`]at podelele, nuera nici o [ans` s` plece undeva. Pe de alt` parte, sin-gura persoan` care ar fi putut veni la ea sâmb`t`diminea]a era doamna Hammermill care-i aducea ou`proaspete pentru toat` s`ptâmâna.

Când se auzi un cioc`nit în u[a din fa]`, Stephanienu ezit` în leg`tur` cu cine putea fi.

– Intr`! strig` ea [i continu` s` separe hainele. La sunetul u[ii deschise [i apoi închise, ad`ug`:– Sunt în buc`t`rie, doamn` Hammermill – ceea ce

era suficient pentru a putea fi localizat`. Po]i s` a[eziou`le pe dulap. Dac` ai mai multe decât de obicei, levoi lua pe toate. Perry mi-a spus c` ar vrea o pr`jitur`.

51

M` gândeam c` voi încerca s`-mi fac timp s`-ipreg`tesc una în dup`-amiaza asta.

Se auzi o mi[care în u[a verandei, dar Stephanie nuridic` privirile. Era ocupat` cu examinarea unei c`m`[ialbe pe care o avea în mân`, pe care Perry reu[ise s-op`teze în fa]` cu cerneal`.

– Nu [tii ce ar trebui s` folosesc pentru a scoate pataasta de pe c`ma[a lui Perry, nu? spuse ea încruntat`. Amîncercat aproape orice, de la o sp`lare la alta, [i...

Când privi în sus, îl v`zu pe Brock stând cu um`rulsprijinit de tocul u[ii [i cu bra]ele încruci[ate pe piept.Înghe]` când îl v`zu.

– Brock!– Încearc` s` folose[ti fixativ. Secretara mea are

mare încredere în el, suger` el cu o urm` de amuza-ment r`ut`cios în vocea glumea]`.

Pantalonii lui erau maro [i aceea[i nuan]` o avea [ipuloverul cu capul unui cal desenat pe piept.

Privirea ei zbur` de la el la ceasul cu pendul` de peperetele buc`t`riei. Mai erau câteva minute pân` laopt [i jum`tate.

– Ce faci aici? întreb` ea nedumerit`, înc`cercetând c`ma[a [i stând în fa]a mormanului dehaine. Credeam c` este...

– Doamna care aduce ou`? Da, [tiu asta.El termin` propozi]ia în locul ei [i î[i desf`cu

bra]ele, îndreptându-se. – R s̀punsul la întrebarea ta este evident. Am venit s̀ te v`d.– Da, dar... se presupunea c` te întâlne[ti cu Perry

în diminea]a asta, spuse Stephanie cu un vag protest.

52

– M-am întâlnit... pentru câteva minute. Ai de gând s`vii aici? Sau trebuie s` înot prin toate hainele astea pentrua ajunge la tine, o provoc` el, ironizând-o în acela[i timp.

Stephanie l`s` c`ma[a lâng` ma[ina de sp`lat.F`când asta, deveni con[tient` de felul în care ar`ta.Privirea ei alunec` în jos peste c`ma[a plin` de pete [ijean[ii decolora]i. Sim]i lipsa de machiaj, chiar [i arujului de buze.

– Ar fi trebuit s` telefonezi înainte de a veni aici. Ridicându-[i mâna c`tre p`rul prins la spate, ea

p`[i peste mormanul de haine ce-i bloca accesul c`treu[` [i c`tre Brock.

– Dac` a[ fi f`cut-o, nu a[ fi avut [ansa s` asist laaceast` scen` casnic`.

Brock se întinse pentru a-i apuca mâna [i o traseîn bra]ele sale, ]intuindu-i mâinile la spate în timp ceîi studia chipul.

– {i tu [tii de altfel c` în echipamentul `sta semenicu o feti]` foarte sexy.

Nu era chiar complimentul pe care ea îl a[tepta dela Brock, îns` î[i întoarse capul pentru a l`sa s` sea[eze pe obrazul ei s`rutul lui, apoi î[i f`cu loc s` intreîn buc`t`rie. Podeaua p`rea c` alunec` [i fuge de subpicioarele ei, dar î[i d`du seama c` era vorba doar degenunchii care începuser` s`-i tremure.

– Nu vreau s` sem`n cu o feti]`, declar` ea ridicându-[imâinile [i încercând s`-[i dezlege e[arfa care îi ]inea p`rul.

Dar o legase bine [i strâns iar nodul se înc`p`]ânas` r`mân` nedesf`cut la încerc`rile degetelor ei nesi-gure [i tremurânde.

53

Când îl sim]i pe Brock c` încearc` s`-[i fac` loc pelâng` ea, voi s` se dea la o parte, dar el îi puse o mân`pe um`r o strânse puternic [i, fixând-o acolo, nu o l`s`s` fac` nici o mi[care.

– Nu te mi[ca, îi ordon` el, iar Stephanie st`tulini[tit` în timp ce el încerc` s`-i deznoade e[arfa.

Atunci când e[arfa fu dezlegat`, el o întoarse peStephanie [i îi aranj` p`rul trecându-[i degetele prin el.

– Acum ar`]i doar sexy. E[ti fericit` a[a? o întreb`el, o umbr` lene[` trecându-i prin ochii cenu[ii.

Dar nu mai a[tept` r`spunsul, î[i aplec` u[or capulpentru a îi acoperi buzele cu s`rutul lui moale,m`t`sos. Buzele ei se deschiser` u[or în timp cetrupul i se curb` în îmbr`]i[area strâns` a bra]elor lui.Stephanie î[i înfipse degetele în lâna puloverului luiBrock, c`utând un punct de sprijin, ceva de care s` seaga]e în adâncimea ame]itoare a s`rutului lui. Ea fuexpus` unei întregi serii de noi emo]ii, nemaiîncercatepân` atunci, care o f`ceau s` se lipeasc` tot mai strânsde el, în dorin]a tremur`toare ce o cuprinse. El sesmulse din s`rutul p`tima[, eliberându-i buzele [i,pornind încet peste obraz, îi cuprinse în atingereabuzelor lui obrazul, urechea.

– Tu chiar ai crezut c` n-o s` m` mai vezi înainte s`plec? spuse el pe un ton oarecum aspru.

– Nu mai sunt sigur` dac` am crezut sau nu,admise ea ]inând ochii închi[i în timp ce mângâierilelui coborau spre umeri.

– Unde î]i sunt p`rin]ii? Pe cine altcineva a[tep]i pelâng` femeia ...?

54

– P`rin]ii mei sunt mor]i. [opti ea, mirându-se c` elnu [tia acest lucru. Nu este decât doamnaHammermill. {i ea vine de obicei în jurul orei nou`,nu înainte.

Sim]ea [i auzea în acela[i timp respira]ia regulat` alui Brock, înainte ca acesta s`-[i ridice capul [i s`-izâmbeasc` direct.

– Pentru orice eventualitate, de ce nu-mi prepariun mic dejun? Nu m-am ostenit s` m`nânc înainte dea veni încoace. M-am gândit c` vei pleca lacump`r`turi \n diminea]a asta [i mi-a fost team` c` nute voi mai g`si acas`.

Nedându-[i seama cât de îndr`znea]` a fost ros-tind cele de mai devreme, Stephanie se decise s` numai continue pe aceea[i linie. Prin urmare, easpuse:

– Vrei ni[te [unc` [i ni[te ou`?– Ceea ce vreau eu nu se poate s` am acum.Mâinile lui coborâr` încet, tr`gând-o sugestiv c`tre

el, presând-o tot mai mult de trupul s`u, înainte dea-i da drumul [i de a se îndep`rta.

– Ou` [i [unc` este numai bine.– Cum vrei s` fie ou`le? \ntreb` ea, îndreptându-se

spre frigider, bucuroas` c` avea ceva de f`cut.Scoase pachetul în care se afla [unca [i lu` ultimele

dou` ou`.– {unca bine f`cut`, crocant`, iar ou`le mediu f`cute.Arunc` o privire pe furi[ în rafturile congelatorului

dup` o cutie de suc de portocale.– Suc?

55

– Nu mul]umesc, spuse Brock, venind lâng` ea [iurm`rind-o cum feliaz` [unca [i o pune în tigaie.

Când [unca începu s` sfârâie în tigaie, ea seîndrept` c`tre dulap, aflat în partea cealalt` a lui,ocolindu-l, [i se a[ez`. Privi ne\ncrez`toare la masa dinbuc`t`rie apoi la el.

– Nu ]i-ar pl`cea s` m`nânci în camera de zi?suger` ea.

Se putea citi pe chipul lui r`spunsul, care era înegal` m`sur` sursa unei tulbur`ri, dar în acela[i timpîi d`dea foarte mult` încredere, siguran]`.

Stephanie zâmbea în timp ce aranja farfuria [i tacâ-murile pe fa]a de mas` cu p`tr`]ele de pe masa dinbuc`t`rie. Se îndrept` înapoi c`tre aragaz, pentru aîntoarce [unca.

– Când ai luat ultima dat` micul dejun în buc`t`riacuiva? întreb` ea curioas`, privindu-l lung, p`strându-[iprivirile a]intite asupra lui.

– Probabil c` atunci când eram copil, spuse el întimp ce Stephanie îl urm`rea din priviri. Ai talent debuc`tar?

– Nu tot atât de mult ca Perry, dar el are [i mult maimult` practic` decât mine.

{unca începu s` se rumeneasc` astfel încât ea con-tinu` s-o \ntoarc` în tigaie.

Brock se a[ez` în spatele ei, mâinile luiîncepur` s`-i mângâie încet [i cu tandre]e liniileumerilor ei, în timp ce, cu degetele ajunse aproapede gât, începu s` o ating` tandru, urm`rindu-iformele fine.

56

– De ce el are mai mult` practic`? \ntreb` el într-odoar` nefiind într-adev`r interesat de subiect.

– Mama a murit când eu aveam numai patru ani.De atunci tata a trebuit s` aib` dou` servicii pentru ane putea cre[te, iar Perry a g`tit [i a avut grij` de mine.

Lui Stephanie îi era foarte greu s` se concentreze lace avea de f`cut, având în vedere mângâierile lui.Reu[i îns` s` se descurce [i s` salveze [unca înainte caaceasta s` se ard` [i, luând-o de pe foc, o puse al`turipentru a se scurge pe un prosop de hârtie.

– Cu ce se ocupa tat`l t`u?– Se autointitula instructor de schi, dar în mod

normal î[i câ[tiga existen]a ca barman [i ca t`ietor delemne de foc... asta pân` la accident.

Ea sparse ou`le [i le l`s` s` cad` în untura încins`de la [unc`.

– Accidentul care l-a determinat pe fratele t`u s` selase de avocatur`, ghici Brock.

– Da, dup` acel accident la schi a devenit infirm,spuse ea privind peste um`r [i o încrunt`tur`curioas`, ciudat`, îi br`zd` fruntea. Perry lucreaz`pentru tine de mai bine de cinci ani. Desigur [tii asta.

– Nu, nu [tiam. De altfel nu m` obosesc s` aflulucruri despre via]a personal` a angaja]ilor mei, cuexcep]ia cazurilor în care acestea le-ar afecta munca. {ide altfel n-a existat nici un motiv care s` afectezemunca fratelui t`u, spuse [i, cu o mi[care indiferent`a umerilor, se îndep`rt` pu]in.

– Dar cu siguran]` te intereseaz` anumite aspecte alepreg`tirii lor [i ale vie]ii lor personale, insist` Stephanie.

57

– Doar calific`rile pentru fiecare post în parte cuspecificul fiec`ruia. Atâta timp cât ob]in rezultatele pecare le doresc, nu m` intereseaz` absolut deloc cinesau ce sunt ca indivizi în particular.

O cut` ap`ru în jurul gurii lui, dar aceasta nu erarezultatul unui zâmbet.

– Te gânde[ti c` este o atitudine lipsit` deîn]elegere, dur`, nu-i a[a? continu` el.

– Da, a[a este.– Motelul White Boar reprezint`, ca pondere a

afacerii Canfield Enterprises, doar o jum`tate de pro-cent din totalul profiturilor. Poate c` în felul acesta î]ivei putea imagina cam câ]i Perry Hall lucreaz` pentrumine [i nu am practic cum s` m` implic în via]a per-sonal` a angaja]ilor mei, iar dac` a[ face-o, a[ pierdeperspectiva de ansamblu [i deci responsabilit`]ile pecare le am [i care decurg de aici. În mod normal ar tre-bui s` vând motelul.

– {i de ce nu o faci? Ea putea s` în]eleag` care era logica argumenta]iei

lui, dar, cu toate acestea, în sinea ei, nu putu s` nu-[ireaminteasc` previzibila lui lips` de sentimente. Ou`leerau gata, astfel c` ea se îndrept` cu tigaia spre mas`,unde le a[ez` pe farfurie cu ajutorul unei spatule delemn.

– Din motive personale, r`spunse Brock.Stephanie nici nu s-ar fi gândit c` îi va spune care

ar putea fi aceste motive, dar se în[elase. El continu`:– P`rin]ii mei [i-au petrecut luna de miere la White

Boar, atunci când au fugit ca s` se poat` c`s`tori. Tata

58

i l-a cump`rat mamei la a [asea aniversare a c`s`torieilor. El a fost acela care a decretat c` lunile de mierevor fi una din specialit`]ile de la Canfield.

– Nu m` mir c` nu vrei s`-l vinzi. Un zâmbet cald r`s`ri pe chipul ei atunci când se

întoarse spre el s`-l priveasc`, fiind mi[cat` de aceast`nea[teptat` expunere de sentimente pe care el oafi[ase.

– {ase luni dup` ce l-a cump`rat, ei au început unproces de divor], destul de urât, care a durat aproapedoi ani. Mama s-a rec`s`torit dup` acesta de mai multeori. În schimb tata, mai în]elept, s-a consolat cu unlung [ir de amante.

Brock privi cum zâmbetul ei se stinge de pechip, în timp ce-i vorbe[te, nu f`r` o oarecaresatisfac]ie.

– El... el mai tr`ie[te? întreb` Stephanie, întorcân-du-[i privirea [i trecând pe lâng` el.

– Da. S-a retras undeva în sudul Fran]ei. Cred c` înmomentul de fa]`, iubita lui este un fotomodel decirca dou`zeci de ani.

Brock o urm` înspre mas`. – Desigur, el o consider` a fi protejata lui, spuse el.– Cafea? Dup` ce aranj` farfuria pe mas`, ea î[i c`ut` ime-

diat o scuz` pentru a face orice altceva decât de a stapur [i simplu la mas` cu el.

– Neagr` [i f`r` zah`r.Stephanie plec` de lâng` mas` în timp ce el tocmai

se a[eza s` m`nânce.

59

– Nu cred c` ai avut o copil`rie prea fericit`.– Asta depinde de felul în care define[ti tu o

copil`rie fericit`. Bunicul meu m-a crescut, chiar înainteca divor]ul p`rin]ilor mei s` înceap`. Ei erau mereuîntr-un fel de vacan]` permanent`, petrecându-[i timpulprin cine [tie ce col], mai mult sau mai pu]in exotic, allumii. Divor]ul lor n-a avut cine [tie ce impact asupramea. De cele mai multe ori eram plecat la [coal` saudac` nu, eram împreun` cu bunicul meu. Din ziua încare m-am n`scut, am fost destinat de a m` lega total decompanie, iar dup` ce bunicul a murit, în urm` cu câ]ivaani, a fost exact activitatea c`reia m-am dedicat total.

Stephanie turn` cafeaua în dou` ce[ti cu caremerse apoi spre mas`.

– {i deci ultima oar` când ai mâncat în buc`t`riacuiva, a fost în aceea a bunicului t`u?

– Ar fi fost tare greu, râse scurt Brock. Bunicul î[i luamesele întotdeauna la birou, asta dac` nu erau în planîntâlniri de afaceri. Nu, am petrecut o s`pt`mân` la unuldintre colegii mei de clas`. Acolo am mâncat în buc`t`rie.

– Atunci de ce nu vinzi motelul? îl întreb`Stephanie cu jum`tate de gur`, fiindu-i team` s` aud`r`spunsul. Este evident c` nu reprezint` ceva de carete-ai legat sentimental.

Brock întârzie cu r`spunsul, dar pe chipul lui nu seputea vedea nici o urm` de ezitare.

– Îmi reaminte[te de fiecare dat` c` rela]iile intimenu dureaz` în mod necesar la nesfâr[it, iar acest fapteste independent de cât de puternice, de intense, para fi la suprafa]`.

60

– Vii aici la han în medie de patru ori pe an. {idup` câte [tiu, niciodat` nu vii cu aceea[i femeie adoua oar`. Acesta este motivul pentru care...

Dar aceast` întrebare nu cerea nici un r`spuns,pentru c` provoc` imediat apari]ia alteia pe buzeleStephaniei:

– De ce ai venit în diminea]a asta, când Helen s-areîntors în apartament?

– Pentru c` nu mai voiam s` stau împreun` cu ea.Voiam s` fiu cu tine.

Asprimea vorbelor lui se topi, dizolvându-se încetîntr-o not` de c`ldur`.

– Î]i este teribil de greu încercând s` m` în]elegi,nu-i a[a? Helen-ele din toat` lumea asta vin [i pleac`din via]a mea tot timpul. Am apetitul sexual al oric`ruib`rbat normal. Nu exist` nici o preten]ie, de nici unadin p`r]i, astfel încât nu exist` nici un alt motiv pentrua fi împreun` decât acela fizic, sau sexual, dac` a[apreferi. Ea în]elege regulile de baz` [i le urmeaz`, maiexact nici un fel de implicare, de angajare, de pre-ten]ie asupra mea sau a timpului meu. În schimb, euo tratez cu repect [i curtoazie. [i nu inten]ionez acums` te [ochez sau s` te impresionez. Vreau doar s` pre-cizez \mprejur`rile care determin` stilul meu de via]`.

Stephanie încerc` s` fie indiferent`, dar ceea cespuse era impregnat de un ton foarte rece.

– Sunt sigur` c` po]i s` justifici absolut orice.Aplecându-se înainte în scaun, Brock întinse mâna

[i o prinse ferm de bra]. Intensitatea privirii lui eraîn]ep`toare.

61

– Ceea ce n-am reu[it îns` s`-]i clarific ]ie,Stephanie, este s` te fac s` în]elegi cât îmi este de greus` am o rela]ie, acea rela]ie pe care tu ai privi-o ca nor-mal`, cu o femeie. Nu am timp pentru a face curte.

Un mu[chi de pe fa]a lui începu s` tremure. – Mâine plec la New York. Probabil când voi ajunge

voi primi un telefon care m` va face s` plec pe Coastade Vest. Voi sta acolo probabil o lun`, sau poate chiardou`. Sau voi sta o zi [i apoi voi pleca imediat laZurich – de]in lan]uri hoteliere în zeci de localit`]i.Ast`zi sunt cu tine, dar pân` când te voi putearevedea, pot s` treac` mai bine de [ase luni. Cum a[putea s` construiesc o rela]ie s`n`toas` în acestecondi]ii? Cum a[ putea s`-i cer unei femei s` m`a[tepte, în condi]iile în care eu nu voi fi capabil s`-ispun când ne vom mai putea revedea?

– Este într-adev`r lipsit de orice speran]`, nu? Vocea ei, blocat` de emo]ie, r`sun` înfundat.El îi eliber` mâna st`pânindu-[i abil iritarea. Se opri o

clip` înainte a continua s` m`nânce restul micului dejun.– Uneori uit c` a[a este, dar motelul îmi rea-

minte[te de fiecare dat` cum stau lucrurile... [i asta înfiecare lun` când îi v`d numele pe rapoartele pe carele primesc.

– Din cauza asta spuneai c` nu vrei s` ai nici unmo[tenitor [i c` numele de Canfield ar trebui s` sesting`?

– Absolut nimeni n-ar trebui s` poarte o astfel deresponsabilitate [i ar trebui s` [i-o asume doar în cazulîn care [i-o dore[te, declar` el.

62

– Tu... tu ai putea s` vinzi? suger` Stephanie, ezitând.– Pentru asta am fost preg`tit, asta [tiu cel mai bine

s` fac. Pe buzele lui r`s`ri o jum`tate de zâmbet. – M` îndoiesc c` a[ putea s` te fac s` în]elegi asta,

continu` el. Nu-mi voi schimba în nici un fel via]a,chiar dac` am de ales [i alt` variant`.

Î[i sterse gura cu un [erve]el. – A fost un mic dejun foarte bun. Mai este cafea?– Da desigur. Lipsit` de vlag` Stephanie se ridic` s`-i ia cea[ca.

Dup` toate cele ce i le spusese, ea încerca în conti-nuare s`-[i imagineze cum [i unde ar putea ea s` î[ifac` loc în via]a lui.

Brock [i-a dat cu siguran]` seama de confuzia careo cuprinsese, pe care o tr`da privirea ei pierdut`, [ise întinse pentru a o opri atunci când trecu pe lâng`scaunul lui, bra]ul lui a[ezându-se tandru pe mânaei.

– Când g`sesc ceva ce într-adev`r \mi doresc, m`întind [i-l iau, Stephanie, pentru c` în mod sigur nu vamai fi acolo unde este atunci când m` voi întoarce.Tr`iesc greu [i într-un ritm rapid – la fel este [i iubireamea. {i dac` uit s`-]i spun c` e[ti superb` sau c` ochiit`i au culoarea cerului de diminea]`, este pentru c` num` gândesc la asta. Nu vreau s` irosesc un timp preapre]ios pentru mine.

– Da, eu...R`spunsul ei fu întrerupt de o b`taie în u[a de la

intrare. O surprinse, pân` când î[i d`du seama cine era.

63

– Este doamna Hammermill, [opti ea.– Doamna Ou, spuse Brock, l`sându-[i mâinile s`

cad`, eliberând-o pe Stephanie pentru a putea merges` deschid` u[a.

Punând cana lui pe mas`, ea se îndrept` c`treliving.

– Da, imediat, doamn` Hammermill! spusepentru ca apoi s` deschid` u[a, l`sând vederii încadrul ei o femeie scund` cu o p`l`rie clindric`,neagr`. Dou` duzini de ou` se leg`nau în mânaei.

– Îmi pare r`u c` am întârziat, dar domnu’ aregrip` [i a trebuit s` fac eu toate treburile.

– Sper c` se va face bine curând, murmur`Stephanie, [i se îndrept` spre buc`t`rie urmat` defemeie.

Doamna Hammermill se opri atunci când detect` oprezen]` masculin` str`in` în buc`t`rie, uitându-sesuspicios la el. Stephanie f`cu repede prezent`rile.Instantaneu doamna Hammermill fu toat` numai unzâmbet.

– Poate c` a]i putea s` vorbi]i cu Perry s` m` lase s`aprovizionez cu ou` restaurantul. Chiar dac` ar trebuis` mai cump`r ni[te...

– O s`-i vorbesc despre asta, o asigur` Brock.Luând banii pentru ou` din borcanul de pe dulap,

Stephanie se întoarse în buc`t`rie, unde îi pl`ti femeiipe care o gr`bi cu tact spre ie[ire. Deja regreta c` l-aprezentat pe Brock, dar bârfele care s-ar fi purtat prinora[ ar fi fost cu siguran]` mai rele.

64

Dup` ce a condus-o pe femeie afar` din cas`,Stephanie se întoarse în buc`t`rie.

– Îmi pare r`u c` doamna Hammermill a încercats` te conving` [i s` ob]in` aprovizionarea cu ou` arestaurantului de la motel, îi spuse cu un zâmbetstrâmb. Ceea ce vrea ea de fapt este ca Perry s`-ifinan]eze extinderea, astfel încât s`-[i poat` cump`ramai multe cuiburi [i mai multe clo[ti, ceea ce ar însem-na s`-[i construiasc` un nou ad`post pentru g`ini.Este minunat` [i te po]i baza pe ea, dar nu cred c` aivrea s` intri în comer]ul cu ou`.

Se opri lâng` mas` unde începu s` adune vasele pecare le puse apoi în chiuvet` pentru a le sp`la maitârziu.

– Ai dreptate, nu m` intereseaz` absolut deloc afa-cerile cu g`ini – [i nici cele legate de vase. De fapt...Brock îi lu` mâna [i o trase în poala lui pe scaun, defapt acum nu am în minte decât o singur` fuzionare.Aceea cu tine.

Dezechilibrat` de mi[care, Stephanie era depen-dent` de sprijinul ferm al bra]elor lui. Sim]i cum,brusc, pulsul îi cre[te, percepând sunetul respira]ieilui, aproape ca un geam`t. Î[i trecu mâinile dup` gâtullui, îmbr`]i[ându-l, degetele ei c`utând cu ardoarevibra]ia moale a p`rului lui negru.

S`rutul care urm` fu senzual, gurile [i buzele lor seunir` într-un s`rut plin de pl`cerea descopeririiceluilalt. Bucuria înceat`, grea care o cuprinse peStephanie, îi alung` toate gândurile. În leag`nulpoalei lui, Stephanie sim]i întip`rirea arz`toare a

65

pulpelor lui aflate dedesubtul ei, abdomenul lui plat [imu[chii încorda]i ai pieptului [i umerilor lui. Atât desenzual, atât de viril! O aprinsese atât de mult, încâtsim]urile ei o luar` razna.

În timp ce o s`ruta, buzele lui Brock explorar`gura [i obrajii ei, s`ruturile sale atingându-i zonelesensibile de lâng` ureche [i de pe gât, înfl`c`rândr`spunsul intens al trupului ei. Excitat` des`rut`rile lui, ea fu stimulat` mai mult decoborârea lui înceat` [i, atingându-i cu buzeleobrazul [i gâtul, c`ut` moliciunea atingerii luiBrock, sim]ind aroma puternic` de after-shave [i fuimpresionat` pl`cut de ea. Era o experien]` cutotul nou` libertatea de a explora [i de a fi explo-rat`.

Mâinile lui grijulii devenir` ner`bd`toare, încur-cându-se în c`ma[a larg`, sub]ire [i plin` de falduripe care Stephanie o purta. Atunci când reu[i s`-idezveleasc` talia, Stephanie fu surprins` de gestullui. Carnea ei se \nfior` imediat pentru ca apoi s` setopeasc` la atingerea lui tandr`.

Îns` pe m`sur` ce degetele lui se apropiar` dedeschiz`toarea sutienului ei ra]iunea [i-a revenit îndrepturi pentru o clip`. S-a l`sat purtat` de val, f`r`s` [tie ceea ce ea voia cu adev`rat. Se trase de lâng`el, împingându-se cu mâinile în pieptul lui pentru ase elibera [i a putea respira, [i pentru a-[i puteaaduna gândurile.

– Stephanie, vocea lui era o rug`minte [i oporunc` în acela[i timp.

66

O s`rut` încet pe um`rul dezgolit.– Nu. Ea îi r`spunse cu o voce înfundat`, r`sucindu-se [i

ridicându-se din poala lui, f`când câ]iva pa[i rapizi [iîndep`rtându-se de scaunul lui, în timp ce î[i trasec`ma[a peste piept [i peste coapse.

– De prima dat` de când te-am v`zut, continu` ea,am [tiut c` trebuie s` r`mân cu amândou` picioarelepe p`mânt, iar dac` nu, cu siguran]` c` tu ai putea s`m` dobori. {i asta la propriu.

Stephanie începu s` râd` zgomotos, încercând s`fac` totul s` par` o glum`, chiar dac` [tia c` esteadev`rul gol-golu].

– Te vreau, te doresc, Stephanie. }i-am mai spusasta [i noaptea trecut`, îi reaminti Brock, iar Stephaniemerse c`tre masa de lucru din buc`t`rie, stând cuspatele c`tre el [i încercând s` scape de sub atrac]iavocii lui excitante. [i oricum acum este cu mult maiadev`rat decât atunci.

La sunetul scaunului, ea î[i d`du seama c` el s-aridicat în picioare, [i se prinse cu mâna de margineamesei sim]ind nevoia s` se sprijine de ceva.

– Toate astea se întâmpl` mult prea repede pentrumine, încerc` ea s` îi explice, [i s` nu î[i tr`deze dis-perarea care o cuprinsese. Tu nu în]elegi, Brock, eunu pot s` m` port a[a, nu pot s` tratez sexul a[a cumîl tratezi tu, superficial.

– Cât de multe [tii tu despre sex, Stephanie? Când îi vorbi ea [tiu c` el se afl` chiar în spatele ei,

iar tonul vocii lui era plin de r`bdare [i încredere.

67

Încheieturile de la degetele ei se albir`, atât de tarestrângea marginea mesei în efortul pe care-l f`cea de anu se întoarce spre el. Pentru c` dac` ar fi f`cut-o, [tiac` ar fi fost pierdut` în fa]a lui.

Pentru a contracara siguran]a lui ea îi r`spunsedefensiv` [i t`ioas` în acela[i timp.

– Sunt sigur` c` nu [tiu atât de multe câte [ti]idumneavoastr`, domnule Canfield.

– Domnule Canfield? Vocea lui era periculos de joas`. Degetele lui o apu-

car` de umeri [i o for]ar` s` se întoarc`. Ea era rigid`,în]epenit` în strânsoarea lui, dar nu-i putu rezista. Înapropierea [i sub aten]ia privirilor ochilor lui gri, ea î[il`s` repede capul pe spate.

– Hei, ce-i asta? continu` el.– Sexul este pentru tine doar o atingere pur

fizic`, la fel ca [i s`rutul. Pentru mine nu înseamn`acela[i lucru [i nu-l tratez cu u[urin]a cu care îltratezi tu, se ap`r` ea, îns` plin` de ezitare [i nesi-guran]`.

El îi studie o bun` bucat` de timp expresia chipu-lui, pân` când ea sim]i din nou cum se încinge, cumse înfierbânt`.

– Stephanie, tu e[ti virgin`? \ntreb` el, p`rând c` seîndoie[te pu]in de acurate]ea concluziei sale.

Capul ei se aplec`, cu b`rbia în piept.– Ar trebui s` îmi cer iertare pentru lipsa mea de

experien]`? În \ntrebarea ei se sim]ea pu]in` mânie, pu]in`

durere.

68

– Câ]i ani ai? Degetele lui se înfipser` în carnea umerilor ei.– Dou`zeci [i doi, r`spunse ea rigid.– Doamne, unde ai fost în toat` perioada asta a

vie]ii tale, într-o mân`stire? spuse Brock neîncrez`tor[i pus pe glume nes`rate. O virgin` de dou`zeci [i doide ani care r`sare uite a[a, cum ai pocni din degete.

Remarca lui o indign`.– Accidentul de la schi al tat`lui meu l-a l`sat

aproape paralizat, a trebuit s`-l hr`nesc, s`-l îmb`iez,s`-l îmbrac, s`-i citesc, s` fac totul pentru el timp decinci ani. T`ticu’ nu [i-a plâns niciodat` de mil`, îns`obi[nuia s` m` certe pentru c` nu ie[eam din cas` [inu m` duceam s` m` distrez. Perry avea grij` de el defiecare dat` când era acas`, dar niciodat` n-ar fi avutde unde s` [tie când ar fi putut ap`rea o urgen]` [i arfi trebuit s` mearg` imediat la motel.

Stephanie era furioas` [i nu-[i dorea s` se tem-pereze.

– Dar cine s-ar fi putut lega de mine, care aveam untat` bolnav acas`? {i nici nu ne-am putut permitenciodat` s` angaj`m pe cineva care s` aib` grij` de eltot timpul. Nu vreau s` m` plâng de ace[ti cinci ani.Nu regret nici o clip` din ei, pentru c` m-au adus maiaprope de tata decât am fost vreodat`. A[a c` î]i po]ibate joc de mine cât vrei...

El îi acoperi buzele cu dou` degete pentru a o opridin tirad`. Chipul s`u deveni dintr-o dat` t`ios [i sobru.

– Nu îmi bat joc de tine. El îi urm`ri cu degetele conturul buzelor [i fu

69

absorbit de conturul lor perfect. Furia ei disp`ru ca [icum nici n-ar fi existat.

– Este extrem de pu]in probabil s` întâlne[ti o firepasionat` ca a ta, spuse el, la o persoan` care nu af`cut nimic pân` acum. Dar asta nu schimb` nimic.

Privirea lui se ridic` pentru a o întâlni pe ei.Sclipirile argintii întunecate a ochilor lui o ame]ir`.

– O s` încerc în continuare s` ajung în pat cu tine.{tiind c` voi fi primul, acest lucru te transform` într-unpremiu pe care sunt cu atât mai hot`rât s`-l câ[tig.

Brock o strânse în bra]e încet, f`r` s` se gr`beasc`,[i, arcuindu-i spatele, o ]intui cu coapsele de mas`.Felul în care mângâierile sale tandre o înconjurau, oumpleau de pl`cere. Aten]ia lui se mut` asupra pulsu-lui ei din ce în ce mai rapid, din ce în ce mai s`lbatic,vizibil pe gâtul ei fin.

– A cui este c`ma[a asta? întreb` el, dup` ce î[iîncurc` o mân` în faldurile ei.

– A lui Perry, admise ea cu o voce sugrumat`, tul-burat` de perceperea acut` pe trupul ei a masculi-nit`]ii lui trezite.

– C`ma[a asta cu siguran]` trebuie s` dispar` de petine, spuse el încet în apropierea gâtului ei, începând s-otrag` încet de pe umeri în sus. De acum înainte, dac`va mai fi s` por]i haine b`rb`te[ti, acelea vor fi ale mele.

– Cum vrei tu, [opti ea cu o dorin]` intens` învoce, moale [i fragil` în bra]ele lui puternice,rezemându-[i fruntea de um`rul lui în timp ce ploaias`ruturilor lui aducea dezastrul sim]urilor ei excitatela maximum.

70

– {tii foarte bine ce spun, r`spunse Brock, per-cepând subterfugiul r`spunsului ei. Am spus-o defiecare dat` când te-am privit [i te-am atins. Vreau s`fac dragoste cu tine – acum [i aici. Ai amândou`picioarele pe p`mânt. Nu asta ai vrut?

Dar nu era a[a simplu. Nu pentru Stephanie. Nicichiar acum, când în interiorul trupului ei se d`dea oasemenea lupt`. Confuzia îngrozitoare care ocuprinse, o determin` s` întârzie cu r`spunsul.Mâinile lui se desprinser` din îmbr`]i[are [i începur`s-o mângâie tandru pe umeri.

– Dar voi amâna toate acestea pân` dup` prânz,astfel încât s` ne putem petrece diminea]a împreun`,o inform` el cu o voce u[or sub]iat`, dar nu este nicio [ans` care eu s` stau aici în casa asta al`turi de tine,singuri [i s` nu...

Trase adânc aer în piept [i apoi o eliber` înîntregime.

– Mai bine am merge cu ma[ina undeva. Cel pu]inîn cazul `sta îmi voi ]ine mâinile pe volan [i deci voi ficapabil s` te las în pace. Mergi [i te schimb`, aranjeaz`-te...f` ce ai de f`cut, tu [tii. Te voi a[tepta aici, jos.

Stephanie îl privi, o parte din planurile lui nefiindacceptabile pentru ea, dar ochii lui gri o convinser` s`accepte oferta asta, dac` nu cumva ar fi fost cazul s`accepte alternativa ei.

– N-o s` dureze decât câteva minute, promise ea.

71

Capitolul 5

Drumurile erau în]esate de ma[inile turi[tilorcare erau ner`bd`tori s` asiste la spectacolul oferitde toamn` [i de frunzele multicolore ale copacilor,[i s` arunce desigur o privire la tradi]iile p`strateaici [i personificate de ceea ce se chema YankeeNew England – podurile de lemn, clopotni]ele [iturnurile albe ale bisericilor, magazinele de anti-chit`]i [i pie]ele satelor. Ruta pe care apucase Brockdevenea din ce în ce mai mult o chestiune dealegere a drumului cel mai u[or, decât unuldinainte planificat.

Stephanie st`tea relaxat` în scaunul îmbr`cat încatifea, înconjurat` de luxul Mercedesului albastru.Radioul era pornit, dar l`sat la un volum mic, celepatru boxe ale acestuia cople[ind-o cu suneteleclare, transparente ale muzicii. O întreag` palet` deculori exploda afar`, dincolo de fereastra ma[inii;ro[u [i galben împletindu-se cu verdele închis al

72

pinilor urcau într-un amestec de culori panteleMun]ilor Albi profilându-se pe cerul albastru senin.

Traficul se mai mic[or` pe traseul ales, astfelîncât Brock întoarse [i apuc` pe drumul care-i duceaspre sud, prin Franconia Notch. O structur` dingranit r`s`rea în fa]a lor, iar un zâmbet demul]umire ap`ru pe chipul Stephaniei în momentulîn care o v`zu.

– Acolo este prietenul meu, murmur` ea,sp`rgând aproape incon[tient lini[tea instaurat`.

– Care dintre ei? Brock se uit` în oglinda retrovizoare pentru a

identifica în rândul ma[inilor pe care tocmai ledep`[ise, întrebându-se în care dintre ele ar putea fiprietenul ei.

– Nu acel gen de prieten. Zâmbetul ei crescu pem`sur` ce-i indic` structura granitic`, „B`trânulMun]ilor“.

Ea privi îndelung la profilul br`zdat pe careNatura l-a sculptat în granit cu milioane de ani înurm`.

– Obi[nuiam s` fac pove[ti cu el pe vremea cânderam copil` – cam genul de pove[ti pe care le faccopii despre Omul din Lun`, presupun.

– Dac` el este singurul meu concurent, atunci arfi trebuit s` am succes.

Brock îi arunc` o privire plin` de c`ldur` [i dedorin]`.

– M`car inima ta nu este ca a lui, f`cut` din piatr`,spuse ea.

73

Trecur` prin dreptul profilului din granit, imor-talizat cu foarte mult timp în urm` de NathanielHawthorne, în lucrarea sa clasic` „Chipul uria[ dinpiatr`“. Stephanie se a[ez` din nou confortabil înscaun, l`sându-[i privirile s` se plimbe pe chipul luiBrock. Doar simpla lui privire o f`cea s` se simt` maicald`.

– Atunci când eram mic`, eram aproape sigur` c`trebuie s` existe o cale prin care s`-l aduc la via]`, unfel de magie pe care zânele o cunosc [i o practic`. Iarel mi-ar fi putut spune toate secretele lumii.

– {i acum? întreb` Brock curios.Stephanie ridic` din umeri.– Cred c` am crescut, b`nuiesc.– Nu. Tot ceea ce ai tu de f`cut este s` m` atingi,

iar eu o s` cap`t via]`. R`spunsul lui, spus cu o intona]ie sexy, era înt`rit

de aspectul lipsit de vigoare, dar aparent serios.Înghi]ind în sec, Stephanie privi într-o parte,

sim]ind cum se înro[e[te toat` [i cum c`ldura i ser`spânde[te prin vene. Privirea i se odihni, r`t`cindpe fereastr`, uitându-se la peisajul care defila pelâng` ma[in`, c`utând o sc`pare dar f`r` a-[i dori s-og`seasc`. Sunetele specifice de la semnalizare o sur-priser`, f`când-o s` se uite la Brock.

– Cred c` amândurora ne-ar prinde bine ni[te aercurat, se justific` el.

Înainte de a ajunge la trec`toare, el trase pedreapta în parcarea special amenajat` pentru vizita-torii de la Flume. Atunci când opri motorul,

74

Stephanie î[i deschise singur` u[a nemaia[teptându-lpe Brock s` ocoleasc` ma[ina [i s` vin` s` i-odeschid`. Aerul r`coros [i învior`tor al toamnei îilimpezi gândurile, eliberându-i sim]urile [i lasând-os` perceap` [i celelalte obiecte din jurul ei.

Atunci când Brock ajunse lâng` ea [i o prinsereflex de mân`, ea r`spunse în acela[i fel,bucurându-se de c`ldura [i fermitatea mâinii luiputernice, care-i d`dea pl`cuta senza]ie de aparte-nen]`, de a fi împreun`. El îi arunc` un zâmbetînainte de a ajunge [i de a se a[eza la rândul formatde ceilal]i turi[ti afla]i acolo, pentru a lua autobuzulspre Flume.

Discu]iile f`r` sfâr[it ale turi[tilor îi oprir` de a-[ivorbi.

Pe Stephanie n-o deranja acest lucru.Fu apoi liber` s` guste senza]ia de a fi împins`,

strivit` în Brock pentru a putea face loc unui altreilea pasager pe bancheta autobuzului.

Bra]ul lui îi era trecut dup` umeri, iar [oldurile [icoapsele lui musculoase se întip`rir` într-ale ei. Sesim]ea în siguran]` tr`ind toate acestea [tiind c` suntînconjura]i de lume, permi]ându-i s` se bucure desimpla apropiere [i de a îndep`rta tenta]ia posibil` aunei atingeri mai intime.

Pe m`sur` ce autobuzul se apropia de destina]ie,Brock îi murmur` în ureche:

– Dac` ai s` continui s` m` exci]i ca o blestemat`,îmi voi încol`ci încet mâna dup` gâtul t`u frumospentru ca apoi s` te mu[c de el.

75

Brock î[i trecu u[or buzele peste lobul urechii ei[i apoi o s`rut` pe tâmpl`.

O femeie mai în vârst` aflat` în spatele lor \i [optitovar`[ului ei de drum

– Nu este minunat? O pereche de îndr`gosti]i!Remarca îl f`cu pe Brock s` fac` o grimas`

caraghioas`. Stephanie privea înainte, sim]indu-sepu]in ame]it`.

Atunci când autobuzul opri, nici unul dintre cei doinu se gr`bi s` coboare împreun` cu valul de turi[ti. Îil`sar` pe ace[tia s` se înghesuie în graba lor [i apoi îiurmar`, îns` încet [i f`r` a se gr`bi. De data aceastaStephanie nu mai percepea t`cerea care se instalase întreei la fel de confortabil` ca la începutul c`l`toriei. CândBrock î[i lu` mâna de pe talia ei pentru a se încheia launul dintre nasturii de la trenciul s`u, ea se opri al`turide el. În fa]a lor se întindea spre intrarea în defileu undrum placat cu scânduri ce se pierdea în întuneric.

– Este mult mai bine s` vii aici vara, când e cald,spuse ea rupând t`cerea, atunci cu siguran]` ai apre-cia r`coarea [i umbra de aici.

– Dac` vrei s` te înc`lze[ti, te rog s`-mi spui. Voifi foarte bucuros s-o fac.

Când privirile ei se odihnir` în ochii lui ce sugeraulene[i contextul vorbelor spuse, Brock întinse mâna [i[i-o trecu prin dantela castanie a p`rului ei, aducând-omai aproape de el, în timp ce cu cealalt` mân` îimângâie obrazul. El îi zâmbi u[or.

– Nu [tii cum s` r`spunzi toate aceste avansurisexuale, nu-i a[a?

76

– Nu am mai fost cu nimeni pân` acum... care s`fac` permanent astfel de aluzii, a[a cum faci tu, admiseea, încercând s` scape îmbr`]i[`rii iminente.

– Spun întotdeauna ceea ce gândesc, zise Brockprivind în ochii ei alba[tri, ceea ce gândesc atuncicând tu e[ti lâng` mine.

Vibra]ia adânc` a vocii lui str`b`tu aerul rece [iStephanie o sim]i în pieptul ei.

– Te deranjeaz` lucrul `sta?– Da.– M` bucur. R`spunse cu un fel de gra]ie, gura

lui apropiindu-se de a ei pentru a-i sim]i buzeler`coroase atingându-se de ale lui. Îndreptându-se,Brock o lu` dup` umeri [i o conduse spre intrare.

P`trunser` în defileul îngust [i adânc în t`cere [imerser` unul lâng` cel`lalt pân` când pode]ul delemn se îngust` [i Stephanie trecu înainte. În amân-dou` p`r]ile pode]ului se ridicau pantele abrupte alepere]ilor stânco[i, pân` la peste dou`zeci de metrideasupra. Mu[chii cre[teau pe piatra umed`îmblânzind structurile t`ioase ale pietrei cu formelelor.

Un pârâu zburdalnic s`lta peste pietrele dinfundul defileului, pode]ul mergând pe traseul pecare acesta îl sculptase în piatr`. Lungul defileufusese t`iat în stânc` cu secole în urm` de apelerâului Pemigewasset, înainte ca ghe]arii s` seretrag`.

Stephanie se opri aproape de sfâr[itul defileuluiFlume, unde popde]ul f`cea un unghi drept urmând

77

conturul stâncii erodate. Sprijinindu-se debalustrad` r`mase s` priveasc` în jos la ap`. Un grupcompact de frunze reu[ise s` r`mân` într-o bul-boan`, dar apa pârâului în curgerea tumultuoas`f`cea la cap`tul acestui ochi de ap` mai lini[tit unvârtej care sorbea fragila plut` de frunze.

– Este foarte pl`cut [i lini[tit aici, nu? Ea privi c`tre Brock, care st`tea al`turi de ea, spri-

jinindu-se doar cu o mân` de balustrad`, [i a c`ruiaten]ie era complet acaparat` de prezen]aStephaniei.

– Stephanie, te invit s` iei cina cu mine disear`,spuse el, doar noi doi, în apartamentul meu... cu vin,lumân`ri aprinse, [i muzic` lent`. O s` închiriez oma[in` [i o voi trimite pe Helen oriunde dracului vavoi ea s` mearg`, la Boston, New York sau la Roma.Vom avea la dispozi]ie toat` noaptea, iar diminea]avom putea lua micul dejun în pat.

Stephanie încerc` s` plece dar el îi bloc` drumul,schimbându-[i pozi]ia pentru a o prinde în col]ulpode]ului, o imobiliz`, punând mâinile de o parte [ide alta a ei.

– Te-am întâlnit acum doar dou`zeci [i patru deore, încerc` ea s` argumenteze lipsit` de orice[ans`.

Când Brock începu s-o s`rute pe obraji [i pe gât,Stephanie nu mai rezist` acestei tactici de convingerea unui maestru. Era con[tient` de c`ldura respira]ieilui [i de r`ceala buzelor lui pe pielea ei, f`când-o s`se înfioare la fiecare atingere.

78

– S` pretindem c` ieri când ne-am întâlnit ar fiacum doi ani, c` cina am fi luat-o cu o s`pt`mân`în urm`, iar diminea]a asta ar fi ieri. Timpul esteceva pe care nu-l percep cantitativ. Noi trebuie s`facem din el ceea ce este cel mai intens lucru la unmoment dat, s` nu-l risipim pe aceste preliminariilipsite de noim`, murmur` Brock, r`mâi cu mine.Vom avea la dispozi]ie o întreag` noapte pentru ane cunoa[te mai bine unul pe cel`lalt – [i asta întoate felurile posibile.

Ea se cutremur` de dorin]a lui evident` [i seretrase, \ntorcându-[i capul pentru a se ap`ra des`ruturile lui.

– Nu în]elegi, Brock, spuse cu o voce catifelat`,nu vreau s` fiu doar virgina cu care tu te-ai culcat peîntâi octombrie în New Hampshire.

Expresia fe]ei lui împietri, în timp ce se îndrept`[i î[i b`g` pumnii strân[i în buzunare.

– În regul`, uit` invita]ia pentru disear`. Cei doi st`teau fa]` în fa]`, între ei n`scându-se o

distan]`. – Mâine dup` amiaz` trebuie s` plec. Ce ai de

gând s` faci diminea]a?Întrebarea o lu` pe Stephanie pe nepreg`tite.– Eu... eu, în mod normal a[ fi mers la biseric`.Brock strânse din din]i, cuprins de mânie. În ochii

s`i gri ap`ru o umbr` întunecat` care-i d`du fiori reciStephaniei.

– Presupun c` m` vei invita s` merg împreun` cutine. Dumnezeule, o s` stau în biseric`, tânjind [i

79

dorindu-te, spuse el, aruncând cuvintele printre din]i,gr`bit [i plin de furie. Te rog, scute[te-m` de aceast`ipocrizie.

Ea deschise gura, dar nu putu s` rosteasc` nici uncuvânt. Mâna lui o apuc` brusc de cot [i o determin`s` mearg` pe pode] înapoi. Pacea senin` a defileuluistâncos se transform` subit, umplându-se de tensi-une.

Nu [i-au mai spus nici un cuvânt pân` când auajuns la autobuz [i, mai departe, pân` la ma[ina luiBrock.

– Te voi mai vedea înainte s` pleci? risc`Stephanie o întrebare [i o privire spre profilul lui.

– Nu la noapte. Nu sunt capabil de atâta autocon-trol.

El nici m`car nu i-a aruncat o privire, r`spunzându-ila întrebare, nici dup` ce a ie[it din parcare.

** *

Vânturile nordului venir` s` dezgoleasc` arboriide frunzele toamnei, l`sând vederii scheletele negreale trunchiurilor, iar pe jos un covor de frunzemoarte. Prima z`pad` anun]a sezonul ce va s` vin`,în ultimul weekend al lui octombrie. Noiembrie sosi.

Stephanie îi scrise lui Brock dou` scrisori scurtecu ve[ti despre motel [i despre regiune, mai pu]inorice fel de mesaje personale. Singura adres` pe careea o avea era aceea la care se trimiteau rapoartele

80

lunare. Nu era deloc sigur` c` scrisorile aveau s`-iparvin`. În ultima s`pt`mân` îi trimisese doar ovedere.

Nu a avut la toate aceste scrisori, nici m`car un singurr`spuns, de oricare fel ar fi fost el, iar ea, pe m`sur` cetrecea timpul, ajunsese la concluzia c` el o uitase deja.

Nu putea s` se descotoroseasc` de sentimentul c`a fost pe punctul limit` de a descoperi ceva minunat,[i a ajuns acolo doar pentru a-l pierde.

Soneria telefonului se auzi. F`r` s` clipeasc`,r`spunse.

– Domni[oara Hall la telefon, v` pot ajuta cu ceva?– Ce mai faci? O voce b`rb`teasc`, ce p`rea cunoscut`, se auzi în

receptor.Nevenindu-i s` cread`, Stephanie strânse cu

putere receptorul telefonului, sângele începând s`-icânte în vene.

– Brock? Ea î[i sim]i vocea cum se sugrum`. – Unde e[ti? În fundal ea putea distinge vocile stinse ale mai

multor oameni.– Î]i vine s` crezi? Râsul lui scurt fu amplificat de telefon. – Sunt în mijlocul unei întâlniri cu consiliul de

conducere. Nu [tiu dac` ei î[i dau seama cu cinevorbesc, dar a trebuit s` te sun.

– M` bucur. R`spunsul ei nu se ridic` la mai multdecât intensitatea unei [oapte.

81

-Po[ta a sosit ast`zi de diminea]`, am primit celedou` scrisori [i vederea de la tine, spuse el.

– Eu...n-am [tiut...nu sunt sigur` dac` ar fi trebuits`-]i scriu.

– Acestea sunt ni[te vremuri liberale, dar nu m`surprinde c` tu ai r`mas în urma lor, glumi el, darf`r` a fi r`ut`cios.

O voce se interpuse, întrerupând conversa]ia.– Domnule Canfield, aici sunt rapoartele pe care

le-a]i cerut, relativ la schimbul de valut` în acestsemestru.

– Bine, Frank, fu r`spusul estompat al lu Brock,apoi clar, spuse: Mai e[ti acolo?

– Da, sunt aici, îl asigur` Stephanie, vocea-irecâ[tigând în vigoare.

– Acesta este poate cel mai frustrant mijloc decomunica]ie. Nu te pot nici vedea, nici atinge.

– {tiu [i eu asta.– Domnule Canfield? Aceea[i voce întrerupse din nou convorbirea– La naiba, Frank, nu vezi c` vorbesc la telefon?Se întoarse din nou la receptor [i continu`.– Îmi pare r`u. Nu este bine deloc. Nu pot s`

vorbesc acum, încerc s`-mi planific s` vin acolo îndecembrie sau poate în ianuarie.

A[a de târziu! gândi Stephanie, dar nu spusenimic, decât:

– Chiar în mijlocul sezonului de schi. Poate c` veiavea timp într-o dup`-amiaz` s` mergi pe pârtie. Dejastratul de z`pad` este suficient de mare.

82

– M` doare-n cot de toat` z`pada, spuse el.În vocea lui ap`ru o umbr` de ner`bdare când

ad`ug` promisiunea:– Te voi vedea... curând, sper.– La revedere, Brock.Leg`tura telefonic` se întrerupse înainte ca

Stephanie s` închid` telefonul. Apoi r`mase uitându-sela el. Surprins` de o mi[care în apropierea ei se\ntoarse brusc, v`zându-l pe Perry în cadrul u[i.

– A fost Brock ? – Da, spuse ea, prinzându-[i înapoi cercelul la

ureche, nevoind s` discute cu Perry micile dulciam`nunte ale scurtei conversa]ii cu Brock.

O umbr` de triste]e ap`ru pe chipul lui.– Nu-l l`sa s`-]i sf`râme inima, Steph. Mâna lui alunec` încet pe tocul u[ii, apoi, cu un

gest de neputin]`, Perry se întoarse [i ie[i.

83

Capitolul 6

Nu au mai fost [i alte telefoane de la Brock.Stephanie a continuat s`-i scrie, dar nu mai des decâto f`cea înainte. Altceva decât s`-i scrie c` a[teapt` cuner`bdare urm`toarea lui vizit` în New Hampshire, nuera nou fa]` de scrisorile precedente, ea nef`când nicio remarc` posesiv` în ceea ce-l prive[te. {tia c` laurm`toarea întâlnire a lor lucrurile puteau fi cu totuldiferite, iar ea nu-[i dorea s` trimit` scrisori care ar fiputut s-o stânjeneasc` în vreun fel în viitor.

Meteorologii prev`zuser` pentru ZiuaRecuno[tin]ei ninsoare. Ningea încet, cu fulgi gra[i,depunându-se repede pe p`mântul care era dejaacoperit de alb de la ninsorile precedente. Era o zi delucru ca toate celelalte, preg`tind vacan]a de ZiuaRecuno[tin]ei, una dintre cele mai importante dinsezonul de iarn`.

Când Stephanie intr` în buc`t`rie în aceadiminea]`, fratele ei era la u[a de la intrare, îmbr`catbine, cu ghete, m`nu[i [i fular.

84

– Hai s` nu mânc`m \n diminea]a asta nimic. Voipune lan]uri de z`pad` la ma[ina de transport. O s`lu`m micul dejun când ajungem la han.

– Când meteorologul a anun]at noaptea trecut`z`pad`, a [tiut ce zice, nu? spuse ea, privind prinferestrele înghe]ate, afar`, cum fulgii de z`pad` sea[terneau pân` departe peste dealurile alb-gri.

– Ne preg`tim pentru o furtun`, profe]i Perry. N-os` faci deloc r`u dac` o s`-mi iei [i mie trusa deb`rbierit [i o c`ma[` curat`, [i pentru tine câtevaschimburi. Dac` r`mânem înz`pezi]i sus, va trebui s`r`mânem la motel. Iar drumul nostru, [tii c` este unuldintre ultimele pe care le cur`]` ma[inile dedesz`pezit.

Se strâmb` [i ie[i afar`, într-un vârtej de fulgi dez`pad` [i aer rece.

Drumul pân` la motel le lua în medie zece minute.Vizibilitatea sc`zut` [i [oseaua alunecoas` de la z`padaproasp`t c`zut`, lungir` timpul pân` la han la circadou`zeci [i cinci de minute. Radioul din ma[in`prevedea înr`ut`]irea condi]iilor meteorologice.

Înainte de micul dejun merser` în zona pârtiilor,acum închise pentru schiori. Motelul p`rea mai aglo-merat ca oricând, întrucât oaspe]ii erau acum obliga]idin cauza vremii s` r`mân` acolo. Ace[tia se adunaser`în holul de la parter, în jurul focului, în sala de jocuri, înrestaurante. Era chiar o coad` format` la recenta pus` înuz saun` , precum [i la sala de for]`. Aproape oricesuprafa]` plat` era acum destinat` jocului de c`r]i. Miciconcursuri [i turnee de [ah erau în plin` desf`[urare.

85

Imediat dup` prânz, s-a stârnit pu]in` panic` lavestea c` doi schiori nu se întorseser` dintr-o excursiepe care o f`cuser` pe munte cu o sear` înainte. Perry[i Stephanie tocmai se a[ezaser` la masa de prânz cuspecialit`]i de curcan. Aventurierii fuseser` caza]i la oalt` caban`, dar pân` s` se afle prânzul celor doi ser`cise de mult atunci când ei au putut s` se întoarc` lamas`.

Apoi se pornise potopul de vehicule motorizate.Cu toate c` nu mai aveau locuri, Stephanie dubl`paturile acolo unde se putea, mutând to]i membriiunei familii într-o singur` camer`, ajutându-l peadministratorul cl`dirii s` \mpart` p`turi,cear[afuri, paturi pliante [i perne, încercând s`cazeze cât mai mul]i turi[ti dintre cei care veniser`pe nea[teptate la motel. Era mare nevoie de ea înacea zi.

– Nu uita s` p`strezi [i pentru noi un loc dedormit, îi reaminti Perry, când ea lucra la cre[tereacapacit`]ii de cazare a s`lii de la parter.

– Întotdeauna este o buc`]ic` de podea disponi-bil`, îi r`spunse ea râzând.

A fost aproape o u[urare când furtuna a rupt liniiletelefonice, dup` amiaza târziu [i centrala telefonic` sepotoli în cele din urm` din bâzâit. Ora cinei n-a adusnici o ameliorare în ritmul frenetic. Având atâ]iaoameni caza]i în plus, atât Perry cât [i Stephaniemerser` s` dea o mân` de ajutor la buc`t`ria restau-rantului, ajutând la orice se putea, de la aranjatulfelurilor de mâncare pân` la sp`latul vaselor.

86

Pe la nou` [i jum`tate Perry îi puse o mân` pe um`r.– Ai f`cut destule, Steph, de ce nu ie[i din circula]ie

m`car pentru noaptea asta?– Da, domnule [ef, fu ea de acord, dar tu ce mai ai

de f`cut?– M` duc în salon. Freddy are nevoie de ajutor la

bar [i poate c` va fi nevoie de mine în caz c` cineva arechef de scandal.

Stephanie fu tentat` s` insiste s` lase pe altcinevas` fac` asta, dar Perry î[i luase în serios îndatoririle demanager [i nu putea pasa responsabilit`]ile sale peumerii altcuiva.

– În regul`. Ne vedem mâine de diminea]`.– Stai o clip`! o chem` el înapoi. Eu unde dorm la

noapte?– Pe canapeaua din biroul t`u... asta dac` nu

cumva este deja ocupat`, glumi ea. În aceast` eventu-alitate, va trebui s` te descurci singur.

– Mul]umesc mult, surioar`, îi replic`, înso]ind cuo grimas` cele spuse.

Oprindu-se la biroul ei, î[i lu` bagajul pe care[i-l f`cuse de diminea]` [i merse spre cap`tul holu-lui. Nu [tia ce suna mai divin – un du[ sau un puide somn? Cu pu]in noroc va avea parte de amân-dou`.

Înainte de a cioc`ni la u[`, auzi din interiorulapartamentului râsete rapide necontrolate,copil`re[ti. B`t`ile ei în u[` amplificar` râsetele [i maimult. U[a fu deschis` de o femeie tân`r`, poate cu unan mai în vârst` decât Stephanie. P`rea obosit`,

87

h`r]uit` [i exasperat`, zâmbetul ap`rându-i u[or pechip la vederea ei.

Stephanie se str`dui s` fie dr`gu]`.– Bun`. Eu sunt colega ta de camer` pentru

noaptea asta.– Desigur, intr` te rog, domni[oar` Hall. Dar fu deranjat` de dr`cu[orul de feti]` de circa

cinci ani care ap`ru în u[a care f`cea leg`tura dintredormitor [i camera de zi.

– Amy Sue, treci înapoi în pat înainte s` iei b`taie! oamenin]` femeia, [i micu]a, echipat` în c`ma[` de noapte,fugi râzând. Îmi pare r`u. Încerc s` le culc pe fete de maibine de o or`. Ele cred c` asta este un fel de petrecere.

– Totul este nou pentru ele. Sunt încântate, doamn`Foster. {i v` rog, spune]i-mi Stephanie, insist` ea.

– Eu sunt Madge. Apoi plec` spre dormitor.– Iar acestea sunt fetele mele, Amy are cinci ani, iar

Marsha patru.Amy cea mai mare, scoase capul de sub p`tur`,

apoi se b`g` repede înapoi. Patul dublu p`rea c` leînghite pe amândou` feti]ele cu p`r negru, f`cându-les` dispar`. Cele dou` perechi de ochi o spionau peStephanie cu curiozitate.

– Bun`, Amy [i Marsha, le zâmbi ea.Cele dou` nu p`reau deloc a fi pe puncrul de a li

se face somn.– Bun`. Cine e[ti tu? întreb` cea mai mic`, nefiin-

du-i deloc ru[ine, având în vedere c` Stephanie era ostr`in` pentru ele.

88

– Numele meu este Stephanie, îi r`spunse ea.– {i pe prietena mea de la gr`dini]` tot Stephanie

o cheam`, spuse Amy cu o voce pi]ig`iat`.– Ne cite[ti o poveste? întreb` Marsha, plonjând

deja dup` cartea de pove[ti de la cap`tul patului de peetajer`. Mie!

– Ba mie! protest` Amy.– Fetelor! interveni Madge Foster cu oarece autori-

tate.– Nu este nici o problem`, murmur` Stephanie, o

s` le citesc în timp ce tu te vei relaxa în cad`. Cum femeia ezita, evident tentat` de ofert`,

Stephanie îi repet`:– Nu este nici o problem`.– Mul]umesc. Nici nu [tiu ce s` spun, ezit` femeia,

toat` ziua am încercat s` conduc prin z`pad` [i prinfurtun`, cu fetele zbenguindu-se peste tot, apoi amfost cazate aici...nervilor mei le-ar prinde bine o clip`de odihn`. Dar nu le voi l`sa pe fete singure cu tineprea mult timp, promit.

– Îmi cite[ti povestea, te rog? insist` Amy.– O s` v` citesc la amândou`, promise Stephanie,

dar vom începe cu a Marshei.Ea î[i aranj` geanta cu cele necesare pentru noapte

pe podea, lâng` pat, [i merse s` se a[eze pe margineapatului unde era lampa de citit. Marsha îi înmân` ime-diat cartea ei de pove[ti. Fetele fur` nemul]umite [ivociferar` când Stephanie insist` ca ele s` se bage subp`tur` [i s` se întind`, înainte ca ea s` înceap` s` leciteasc`. Fetele nu cedar` pân` când Stephanie nu le

89

promise c` le va ar`ta desnele de pe fiecare pagin` înparte. Manevra ei a mers. În timp ce le citea primapoveste pentru a treia oar`, amândou` feteleadormir`. Când u[a de la baie se deschise Stephaniepuse degetul la buze avertizând-o pe Madge. MadgeFoster zâmbi [i cl`tin` capul în semn c` nu-i vine s`cread`.

– Cu siguran]` c` ai acela[i ton, acela[i fel de aspune pove[tile ca [i so]ul meu, Ted. Eu pot s` lecitesc pân` r`gu[esc, dar dup` ce le cite[te el opoveste, adorm imediat, îi [opti ea. Nu cred c` înstarea asta capul meu va atinge perna înainte ca eu s`adorm. Baia este a ta.

– Bun. Stephanie î[i d`du umerii pe spate, sim]ind c`

oboseala î[i f`cea sim]it` prezen]a.– Oh, domni[oar` H... Stephanie, te deranjeaz`

dac` las lampa aprins` pe partea patului pe care dormeu? Fetelor nu le place s` doarm` pe întuneric. Amîncercat s` le fac s` doarm` f`r` lumin`, dar este unloc str`in [i... dac` nu te deranjeaz`...

– Nu, nu m` deranjeaz`. {i eu sunt în aceea[i stareca [i a ta, îi explic` Stephanie, probabil c` am s` adormînainte de a pune capul pe pern`.

– Fetele dorm lini[tite, nu se r`sucesc [i nu se agit`prea mult.

– Îmi pare r`u c` n-am putut s` v` oferim o camer`care s` fie numai a voastr`, î[i ceru scuze Stephanie.

– Ascult`-m`, eu sunt fericit` c` am un pat în cares` pot s` dorm. {i Dumnezeu [tie c` în patul `sta ar

90

mai putea înc`pea înc` doi, spuse Madge zâmbind.Du-te [i f` o baie. {i noapte bun`.

– Da, noapte bun`.Apa fierbinte din cad` o f`cu pe Stephanie s`

realizeze cât de extenuat` era, atât fizic cât [i men-tal. Fu un adev`rat efort s` se [tearg` cu prosopul [is` se îmbrace cu c`ma[a de noapte. Toate treidormeau deja când ea reveni în dormitor. Ea sedeplas` încet la cap`tul cel`lalt al patului, la luminaslab` pe care o împr`[tia lampa. {i adormi în câtevaminute.

O pal` de aer rece o înv`lui, o senza]ie vag` decurent. Stephanie încerc` s` se acopere cu p`tura [i s`se înf`[oare cu ea, dar ceva o împiedica. Ea se r`sucipe o parte, doar pentru c` realiz` c` ceva greu îi ]inep`tura jos [i n-o las` s` se înveleasc`.

Genele i se dep`rtar` pu]in, deschizând ochii doarcât o fant` îngust`, apoi ochii i se deschiser` larg cândobserv` o siluet` a[ezat` lâng` ea, pe pat. I-a luat osecund` lung` pân` [i-a dat seama cine era b`rbatul înc`ma[` alb` de lâng` ea, pe pat.

– Brock!Visa cumva? Ea îi rosti numele încet ca pentru a nu

speria imaginea lui [i ca nu cumva ca aceasta s` dis-par`.

Dar mâna lui îi atinse obrazul plin` de tandre]e [iea [tiu c` nu viseaz`.

– Bun`.– Ce faci aici? \ntreb` ea, încercând s` vorbesc` \n

[oapt`.

91

El p`rea obosit [i tras la fa]`, se vedea în luminaslab` de la veioz`. Dar str`lucirea din ochii lui putea fiorice, numai oboseal` nu.

– Iat`-te în sfâr[it în patul meu, [i pentru mine numai este loc, spuse privind spre feti]ele caredormeau la mijloc, chipurile lor fiind luminate deveioz`.

– Furtuna... începu Stephanie s` explice în [oapt`.– Da [tiu. Am p`[it peste trupurile celor care dorm

în salon.F`r` s-o avertizeze, Brock trase p`tura de pe ea, î[i

trecu bra]ele pe dedesubt [i o ridic`.Stephanie se ag`]` de gâtul lui, prea uimit` dar [i

prea adormit` în acela[i timp, îns` con[tient` c` ar fiputut s` le trezeasc` pe feti]e sau pe mama acestora.

– Ce faci, Brock? – Te iau în alt` camer` cu mine, declar` el, ducând-o

în bra]e spre camera de zi. Mai avem doar o or` deZiua Recuno[tin]ei [i inten]ionez s` mi-o petrecîmpreun` cu tine.

Brock nu o puse jos pân` când nu ajunser` încamer` [i închise u[a. O singur` lumin` era aprins` încol]ul camerei. Afar`, dincolo de fereastr`, fulgii dez`pad` c`deau din abunden]`, îns` mai u[or decât întimpul zilei [i p`reau mai mici.

Nevenindu-i s` cread` c` el era acolo, în carne [ioase, Stephanie privi insistent spre Brock, urm`rindtr`s`turile lui masculine, negrul p`rului [i griul care oînmuia al ochilor lui. Mâinile lui o apucar` de talie,trecând peste materialul m`t`sos al c`m`[ii ei de

92

noapte, pentru a o aduce mai aproape, bucurându-sede a o sim]i aproape de el.

Când gura lui se aplec` pentru a o s`ruta,Stephanie merse în vârful picioarelor, în întâmpinareas`rutului lui. El puse st`pânire pe moliciunea buzelorei, plin de o senzualitate tandr`. Era atât de diferitacest s`rut decât oricare altul pe care ea l-a tr`it vreo-dat`, încât îi era extrem de greu s` în]eleag` ceea ce ise întâmpla. Mâinile lui trecur` pe spatele ei, grijuliidar ferme pe m`tasea care acoperea pielea ei fin`,aducând-o aproape de conturul tare al coapselor lui.Sângele ei alerga prin vene, înfl`c`rat de arta seduc]ieipe care el o practica atât de bine [i atât de degajat.Stephanie era pierdut`, dar nu-i mai p`sa.

Când el îi eliber` din s`rut buzele c`utând goli-ciunea umerilor, ea oft` cuprins` de o încântareminunat`.

– Cum ai ajuns aici prin furtuna asta? întreb` ea,suflând aer cald spre pieptul [i umerii lui, pe subc`ma[`, alungând frigul instalat acolo. Nu-mi vine înc`s` cred c` e[ti aici, oft` ea percepând miracolul de a-lavea în bra]ele ei.

– Nici mie nu-mi vine s` cred! Bra]ele lui o strânser` puternic, s`lbatic, pre] de o clip`.– Au fost momente când m` întrebam dac` voi

reu[i vreodat` s` ajung aici, admise el obosit, într-unoftat lung.

– De ce ai venit? Cu furtuna asta [i cu...Stephanie ridic` ochii, cutremurându-se la gândul

c` el a fost afar`, în vijelia aia.

93

Ea se însp`imânt` la gândul a ceea ce s-ar fi pututîntâmpla. Î[i trecu u[or mâna peste obrazul lui iar elî[i frec` la rându-i obrazul de palma ei, întâmpinândmi[carea-i delicat`.

– De ce ]i-ai asumat riscul `sta? Vocea-i era înecat` de riscul pe care-l presupunea o

astfel de întrebare.– Am vrut s` fiu aici cu tine. El o privi adânc în ochi, înso]ind cele spuse cu o

privire sugestiv`.– N-am vrut s`-mi petrec aceast` s`rb`toare f`r`

tine.– Ar fi trebuit s` suni. Ar fi trebuit s`-mi spui c` vii,

îl cert` Stephanie, dar [tia c` dac` ar fi [tiut c` vine,[i-ar fi f`cut griji teribile pân` ar fi sosit.

– Am vrut s`-]i fac o surpriz`, spuse el cu o grimas`,au fost optsprezece ore ale unei curse cu obstacole,aeroporturi închise, zboruri deviate, linii de c`i ferateînchise, autostrada închis`. Iar atunci când am avutclar certitudinea c` voi ajunge aici, am vrut s` dau untelefon, dar liniile telefonice erau moarte. Nici nu credc` a[ putea s`-]i spun prin câte am trecut ca s` ajungs` fiu aici, cu tine.

– Brock... Frustr`rile la care fusese supus erau foarte vii pen-

tru ea.– {tiu, spuse el, strângând-o în bra]e [i s`rutând-o

pe tâmpl`.– Cum ai ajuns aici? se minun` ea, nevenindu-i s`

cread` c` el chiar reu[ise.

94

– Am închiriat o ma[in` [i am mituit un echipaj dela desz`pezire, astfel încât s` pot merge imediat înspatele lor.

– {i cum ]i-ai dat seama c` sunt la motel, de undeai [tiut?

– N-am [tiut. Am mers mai întâi la voi acas`, îispuse Brock.

– Dar aleea...începu Stephanie cu ochii m`ri]i, alar-mat`.

– Era blocat`, îi termin` el vorbele pe care. A tre-buit s`-mi las ma[ina în drum [i s-o iau pe jos pân` lavoi acas`. Este un lucru tare bun c` nici tu nici Perrynu încuia]i u[a din spate [i sunte]i atât de încrez`tori.Astfel, am v`zut c` locuin]a este cam goal`. {i amb`nuit c` vei înnopta aici la motel, a[a c` am pornitîncoace. Bineîn]eles c` nu m` a[teptam s` te g`sescdormind în patul meu. Am fost norocos c`recep]ionerul din schimbul de noapte [tia unde e[ticazat`, astfel încât n-am fost nevoit s` bat la fiecare u[`în parte [i s` te caut în mijlocul nop]ii, încercând ast-fel s` dau de tine. Perry a avut parte de câ]iva oaspe]icam irascibili de care a trebuit s` se ocupe cam pân`spre diminea]`.

Stephanie era mi[cat` de hot`rârea cu care el oc`utase pentru a fi împreun` cu ea. Desigur, ar trebuis` însemne ceva asta? Simpla atrac]ie sexual` pe careamândoi o împ`rt`[eau nu putea fi singura cauz`.Aceste gânduri îi d`dur` un sentiment vecin cu eufo-ria, ame]ind-o, mai ales c` acestea veneau în plus fa]`de dorin]ele care-i bântuiau trupul.

95

– Vino!Mi[cându-se, Brock o apuc` de mân` [i o conduse

într-o parte a camerei. – Am luat a[ternuturile de pat, p`turile [i pernele

disponibile din dulap [i le-am întins aici, f`când pen-tru noi doi un pat pe jos.

Stephanie privi a[ternuturile întinse [i cele dou`perne puse una lâng` cealalt` la cap`tul patuluiimprovizat. Brock studie reac]iile ei, a[teptând ca ea s`aib` o anumit` atitudine. Dar nu fu nici o reac]ie, celpu]in nu una negativ`.

– O s` sting lumina. Eliberându-i mâna, Brock merse în cealalt` parte a

camerei, unde era aprins` veioza.Când declicul întrerup`torului cufund` camera în

întuneric, ea se strecur` în a[ternuturile preg`tite. Ostare de calm [i lini[te o cuprinse când, a[ezat`, d`dup`tura la o parte, f`cându-i loc lui Brock lâng` ea.

|l iubea. Puterea emo]iilor sale o f`cea s` se simt`cald` [i moale, plin` de sentimentul pe care i-lpurta.

Brock se apropie ca o umbr` întunecat` de patulimprovizat. Pân` nu se b`g` sub a[ternuturi, al`turi deea, el nu prinse nici form` nici consisten]`. A[ezatlâng` ea, el se întinse [i o aduse lâng` el, într-oîmbr`]i[are tandr`.

Mâinile ei întâlnir` goliciunea provocatoare amu[chilor pieptului lui, p`rul negru de pe piept,aspru [i senzual sub atingerea palmelor ei. El î[i mi[c`picioarele [i o cuprinse cu ele. Aceast` intimitate pro-

96

fund` aduse [i r`suci lama ascu]it` a dorin]ei în inte-riorul trupului ei.

P`tura alunec`, descoperindu-i [oldurile, atuncicând Brock îi trase c`ma[a de noapte peste umeri.Gura lui explor` vârful trandafiriu al sânului ei,expus acum privirilor lui. Îngreun` astfel [i mai multpovara dorin]elor ei. Apoi gura lui se întoarse [i îistrivi din nou buzele, în timp ce asprimea senzual` apieptului lui se freca de pielea moale a sânilor ei dez-goli]i.

Un geam`t plin de dorin]` izbucni din pieptul lui,c`ldura fierbinte a gurii lui sufocând-o cu dulcea]as`ruturilor. Bariera sub]ire de m`tase a c`m`[ii denoapte, alunecat` înapoi pe trupul ei, nu putea s` nulase s` treac` senza]ia trupului lui din ce în ce maiml`dios.

Împotriva voin]ei ei, Brock se retrase de desupra eicu o mi[care brusc`. Stephanie fu aruncat` în confuzie[i nemul]umire de aceast` retragere nea[teptat`.R`sucindu-se pe o parte, ea se ridic` într-un cot [i privic`tre el.

Privirea lui o întâlni pe a ei, str`lucirea vibrant`disp`rând din ochii lui. Întinse mâna s`-i trag` c`ma[ade noapte înapoi dezvelind-o, dar r`mase mângâind-otandru, t`cut. Un zâmbet îi ap`ru pe chip. Dar pân` [iacest zâmbet p`rea a cere din partea lui un efort.

– Ce este în neregul`, Brock? întreb` Stephanienesigur`, voind s` se ad`posteasc` la pieptul lui, înbra]ele lui, dar nu ced` impulsului din cauza lipseioric`rui gest al lui care s-o invite s` fac` asta.

97

– Am muncit foarte mult în ultimele zile, ore lungicare s`-mi permit` s` vin aici [i s` fiu cu tine, s` nuapar` nici o problem` care s` m` împiedice s` ajungaici.

El î[i trecu mâna pe curba fin` a gâtului ei, acope-rit de p`rul moale, castaniu.

– Am dormit [ase ore în ultimele cincizeci [i dou`.Asta este problema.

Ea sim]i îngrijorarea din vocea lui, dar în întune-ricul din camer` ea putu doar s` ghiceasc` urmeleoboselii în tr`s`turile chipului lui. Când el râse u[or,ea se încrunt`, nel`murit`.

– Nu vezi ironia acestui lucru Stephanie? murmur`Brock. Dup` toate acestea, e[ti în cele din urm` aici,lâng` mine, în patul meu, chiar a[a cum mi-am imagi-nat. {i acum eu sunt prea obosit ca s` mai pot faceceva, oft` el iritat.

Propria ei insatisfac]ie fu uitat` în graba ce ocuprinse de a-l sus]ine, grijulie. Aplecându-se înainte,ea îl s`rut` cu o infinit` tandre]e. Un zâmbet plin dedragoste ap`ru pe chipul ei.

– Mai bine ai dormi pu]in, înainte de a ceda total,îl sf`tui ea [i se ridic` pentru a trage p`tura înapoipeste el [i a se întoarce în patul ei.

– Nu, îi întrerupse Brock inten]ia de a pleca,întinzând mâna spre ea. R`mâi cu mine \n noapteaasta.

Ea ezit` o frac]iune de secund`. Acceptândinvita]ia, se întinse înapoi lâng` el. Brock o întoarseîntr-o parte, cu spatele la el, [i o aduse, de-a lungul

98

trupului lui. Un bra] îl trecu pe sub talia ei, iar cealalt`mân` a lui cuprinse posesiv, ca într-o cup`, un sân.

** *

Lumina de diminea]` p`trunse în camer` prinferestrele mari, pe pleoapele Stephaniei. Ea începu s`se trezeasc`, sim]ind o greutate peste ea, pestepicioarele [i abdomenul ei. O c`ldur` delicioas` radiade la ceva din apropierea ei, lâng` care ea se trase ime-diat. Când realiz` c` b`t`ile de inim` pe care le auzeanu erau ale ei, se trezi complet [i deschise ochii. Opereche de umeri largi se aflau în fa]a ochilor ei,pielea bronzat` care acoperea mu[chii puternici eramai mult întunecat` de p`rul negru cârlion]at.Greutatea pe care o sim]ea peste abdomenul ei erabra]ul lui Brock, palma acestuia îi cuprindea fermcoapsa, în timp ce un picior era trecut peste genunchiiei. Privind printre genele ei lungi, \i studie tr`s`turile,în timp ce dormea. Zvelt [i puternic, acesta îi trezeatoate sim]urile. Sim]i un impuls puternic de a-l s`ruta[i de a-l trezi, dar cantitatea de lumin` care p`trundeaprin ferestre, precum [i larma pe care o f`ceau pe holceilal]i oaspe]i ai motelului, îi spuser` cât de târziuera.

F`r` s`-[i doreasc` asta, se retrase din îmbr`]i[arealui [i se rostogoli din patul improvizat pe podea.Picioarele ei goale nu f`cur` nici un pic de zgomot, îndormitor femeia [i cele dou` feti]e mai dormeau înc`.

99

Cu geanta în mân`, se strecur` încet în baie pentru ase sp`la [i a se îmbr`ca.

Nu se auzea nici cel mai mic zgomot. Ezit` un picîn camera de zi, dar Brock p`rea c` înc` doarme. El î[iuitase cheile de la apartament pe col]ul mesei.Stephanie le strecur` u[or în buzunar [i apoi p`r`si înlini[te apartamentul, ie[ind pe hol.

Ea se îndrept` direct spre buc`t`ria restaurantului.Motelul era deja în]esat de cei care luau micul dejundevreme. Afar`, cerul se înseninase – aproape multprea albastru în contrast cu albul intens al z`pezii.Puse pe o tav` ce[ti de por]elan [i un vas cu cafea pen-tru a le lua în apartament.

În timp ce trecea pe hol cu tava, ap`ru fratele ei.– Stephanie! o strig` el pentru a opri. Brock este aici,

îi spuse el când ajunse lâng` ea. A venit noaptea trecut`.– Da [tiu, încuviin]` ea. Îi duc ni[te cafea acum.

Doarme înc`, [i-a f`cut un pat pe jos în camera de zi. Ea nu men]ion` [i faptul c` l-a împ`r]it cu el. Nu

era momentul. Mai degrab` prefera s`-i spun` toateacestea mai târziu, când nu vor fi împrejurul lor atâteaurechi care ar fi putut s` aud` [i s` interpreteze gre[itcele întâmplate.

Perry se uit` la tav` apoi la ea, studiind-oîndeaproape.

– De ce a venit aici? }i-a spus? o întreb` el– Vrea s` stea aici de Ziua Recuno[tin]ei. Stephanie ezit` s` continue, f`cându-[i griji pentru...Dar nu fu nevoie s` continue, întrucât o complet`

fratele ei.

100

– Împreun` cu tine, spuse el identificând adev`ratara]iune a prezen]ei lui aici.

-Da, încuviin]` Stephanie, incapabil` s`-[i ascund`str`lucirea radioas` a ochilor.

Perry scutur` din cap confuz, pu]in amuzat.– Prin furtuna teribil`...murmur` el, apoi î[i mu[c`

buza de jos, p`strând câteva clipe de lini[te. Poate c`m-am în[elat în ceea ce îl prive[te... [i \n privin]ainteresului pe care îl are pentru tine.

Orice altceva ar fi vrut el s` adauge nu se ivi pebuzele sale, ci dup` ce un zâmbet îi ap`ru dintr-o dat`pe chip, îi spuse Stephanie:

– Mai bine ai duce cafeaua aia, s` nu se r`ceasc`.– M` întorc repede, promise ea.– Nu este nici o grab`, insist` Perry. Dup` ziua de

ieri care a fost atât de lung` po]i s`-]i începi diminea]aasta oricât de târziu vrei.

Zâmbetul ei era plin de afec]iune pentru fratele ei– Mul]umesc, [efu’!Ajuns` la u[a apartamentului, ea trebui s` pun` tava

jos pentru a-[i elibera mâinile [i a descuia u[a. C`nilese ciocnir` de zaharni]a de por]elan când intr` înapartament, dar zgomotul pe care acestea îl f`cur` eraprea mic pentru a-l trezi pe Brock, care dormea în con-tinuare lini[tit pe jos. {tiind cât de pu]in a dormit înultimele zile, ea nu-i turn` [i lui cafea, ci î[i puse doarpentru sine o cea[c`. Vasul termoizolant în care se aflacafeaua o va ]ine cald` mult timp de acum încolo.Merse spre un scaun pe care, incon[tient, îl alese astfelîncât de acolo s`-l poat` vedea pe Brock dormind.

101

P`tura c`zuse de pe coapsele lui, expunând astfelmusculatura puternic` a picioarelor [i pielea nebron-zat` a torsului. Aten]ia \i fu brusc captat` deabdomenul plat, de buricul acoperit de p`r.

Stephanie \[i l`s` privirile s` cutreiere pe trupul [ichipul lui. Buzele bine conturate [i genele negre [isub]iri se odihneau pe obrazul m`t`sos. Sprâncenelelui erau groase [i perfect arcuite, peste frunte trecea o[uvi]` neagr` de p`r. Chiar [i în somn, Brock emana oincredibil` virilitate. Ea î[i dorea atât de mult s`-lating`, încât aceast` dorin]` îi provoca o suferin]`aproape fizic`.

Când Brock î[i schimb` pozi]ia, ea î[i ]inu,incon[tient, respira]ia. Mâna lui se plimba pestepartea goal` a culcu[ului ca [i cum ar fi c`utat instinc-tiv ceva. Oare el o c`uta pe ea? Ce gând minunat! Mânalui înghe]` o frac]iune de secund`, apoi instantaneu setrezi, se întoarse pe spate, cu o expresie alarmat` pechip.

– Stephanie! o strig` impacientat, cu o frac]iune desecund` înainte s` vad` c` st` lâng` el, pe scaun.

Expresia chipului s`u se schimb` imediat, luând onuan]` de satisfac]ie.

– Bun` diminea]a.Vocea ei era pu]in aspr`.– Nu este chiar a[a bun`. Trebuia s` m` treze[ti [i

pe mine când te-ai trezit tu.– Vrei ni[te cafea? Stephanie se ridic`, deplin con[tient` de privirile

lui care o inspectau, chiar dac` acum era îmbr`cat`, în

102

fiecare detaliu. F`r` s` a[tepte r`spunsul lui, ea mersec`tre mas` [i îi turn` cafea într-o cea[c`.

– De ce te-ai îmbr`cat a[a, dintr-o dat`? o întreb`el, înainte de a vedea lumina de afar`. Cât este ceasul?

– Aproape nou`, spuse ea, aducându-i cea[ca decafea.

P`tura alunec` un pic mai jos, oferindu-i privirilor oimagine chinuitoare a elasticului [i [ortului pe care-lpurta. Felul în care pulsul ei reac]ion`, era aproapenebunesc. Ea intrase de foarte multe ori în dormi-torul fratelui ei [i îl trezise din somn când acesta,neauzind ceasul sunând, dormea în continuare, [i îlg`sise în aceea[i pozi]ie, numai c` atunci nici m`carnu clipise.

– Presupun c` ai de lucru \n diminea]a asta, spuseel cu o grimas` pe chip, sprijinindu-se pe coate.

– Nu, Perry mi-a zis c` este în regul` dac` întârzii,îl asigur` ea, a[ezându-se în genunchi lâng` el [idându-i cafeaua.

– În cazul `sta, vino înapoi în pat. Privirea lui se ]intui obsesiv pe buzele ei.Stephanie nu-[i reg`si vocea, acum piedut`. Î[i

reveni dup` ce sim]i cum bra]ul lui îi înconjoar` talia,apoi cel`lalt bra] care o prinse de ceaf`, tr`gând-o spreel.

– Am s` v`rs cafeaua, îl avertiz` ea, pu]in înainte cagura s`-i fie astupat` de un s`rut înfometat, care-ireaminti atrac]ia pe care ei o împ`rt`[eau.

Se sprijini cu o mân` în um`rul lui puternic, întimp ce cea[ca tremura pe farfurioar`, în mâna

103

cealalt`, lichidul fierbinte [i aburind rev`rsându-sepeste marginea de por]elan a ce[tii. Dar ea nu opusenici o rezisten]` s`rutului lui.

– Scap`, te rog, de cafeaua asta [i de hainele de petine, [i vino înapoi în pat lâng` mine, îi ordon` Brock,urmându-i apoi conturul buzelor cu limba.

O s`rut` apoi senzual, înainte de a-i da drumul.Stephanie fu aruncat` într-o trans` euforic`, fiindu-ifoarte greu chiar s` gândeasc` privind în ochii aceiagri. Un zgomot str`in se auzi, o iritare se n`scu lavederea imaginii care-i ap`ru în fa]a ochilor.

Amy, care st`tea în pragul u[i, purtând c`ma[a denoapte din flanel, cu picioarele goale, încruci[ate unulpeste cel`lalt, îi spiona curioas` pe cei doi. Stephaniefu brusc adus` cu picioarele pe p`mânt. Brock seîntoarse [i privi peste um`r, [i mai curând fu cuprinsde frustrare decât de furie. Avea în ochi o str`lucire deamuzament ironic [i de regret când se întoarse [i oprivi pe Stephanie.

– Cine este b`rbatul ̀ sta? vru Amy s` [tie. Este so]ul t`u?Brock salv` cea[ca de cafea din mâna tremurând` a

Stephaniei, pentru ca apoi s` ridice caraghios osprâncean`.

– Nu, este un prieten, îi explic` Stephanie, abiacon[tient` de cele spuse.

Feti]a alerg` repede, traversând camera ca [i cumar fi fost chemat`.

– De ce dormi pe jos? îl întreb` ea pe Brock,urcând pe a[ternuturi [i a[ezându-se pe pern`, cupicioarele sub ea.

104

– Pentru c` nu era altundeva loc [i pentru mine s`dorm, îi r`spunse el, privind intruziunea feti]ei cur`bdare [i toleran]`, lucru care o surprinse peStephanie.

– Dar era loc suficient în pat, insist` Amy.– P`rea un pic cam prea aglomerat pentru

mine.Îi arunc` Stephaniei o privire cu subîn]eles.O Marsha adormit` pe jum`tate intr` în camer`,

frecându-[i ochi[orii somnoro[i [i ]inând în bra]ecartea de pove[ti. Urm` rapid traseul surorii ei maimari, a[ezându-se pe marginea cealalt` a pernei cupicioarele încruci[ate [i c`scând.

– Unde merge]i s` v` lupta]i? întreb` inocent feti]amai mare

– De ce întrebi? spuse Brock pu]in amuzat.– Pentru c` mama [i cu tata fac asta câteodat`

diminea]a, explic` ea. Tati o gâdil` pe mami [i o faces` râd` a[a de tare încât ajunge s` ]ipe. Apoi tati os`rut`, a[a cum f`cea]i voi adineauri.

– În]eleg. Col]urile buzelor lui erau cu greu re]inute s` nu se

l`rgeasc` într-un zâmbet. – {i apoi ce se mai întâmpl`?Stephanie trase adânc aer în piept, stânjenit` de

privirile lui viclene.– Obrajii lui mami se fac roz a[a cum sunt ai lui

Stephanie acum, admise Amy cu un farmec inegalabil.Ne gone[te în camerele noastre [i ne ajut` s` neîmbr`c`m, astfel încât s` putem ie[i afar`, la joac`.

105

– Mami s-a trezit? încerc ̀Stephanie s ̀schimbe subiectul.– Nu înc`. Era evident c` lucrul acesta nu le afecta deloc pe

fete.– Voi ave]i copii?– Nu, replic` el, în timp ce î[i trecu privirile peste

cele dou` feti]e.– Nu v-ar pl`cea s` ave]i [i voi feti]a voastr`? spuse

Amy încurcat`. Tati spune c` este minunat, mai alescând ai dou`.

– Cam are dou` feti]e, nu-i a[a? r`spunse Brock.– Da. Îns` voi pute]i s` ave]i doi b`ie]i, adaug`

Amy.– Da, dar b`ie]ii pot s` fie r`i câteodat`, vorbi acum

Marsha. Jimmy Joe Barnes a c`lcat pe capu’ p`pu[iimele [i i l-a rupt dinadins.

Vocea lui Madge Foster care se auzi din dormi-tor:

– Amy, Marsha? Unde sunte]i? – Suntem aici, mami, r`spunse Amy imediat.– Ce face]i voi...dar întrebarea nu mai fu terminat`

o dat` ce Marge ajunse în pragul u[ii.Priveli[tea tabloului cu Brock pe jum`tate

dezbr`cat împreun` cu Stephanie [i feti]ele ei o f`cuimediat s` se simt` stânjenit` de felul în care eraîmbr`cat`, în c`ma[` de noapte. Se retrase rapid dup`u[` folosind-o drept pav`z`.

– Fetelor, veni]i imediat aici! le ordon` ea. Înc` nuv-a]i sp`lat pe din]i, spuse ea ca [i când acesta ar fi fostmotivul pentru care le chema.

106

Cele dou` fete se ridicar` [i merser` în dormitor.Madge îi trimise Stephaniei o privire înso]it` de o gri-mas` în semn de „mii de scuze“.

– Acum, o prinse Brock pe Stephanie de mân`,dezechilibrând-o [i luând-o din nou în bra]e, under`m`seser`m când am fost atât de brutal întrerup]i?

Buzele lui abia le atinser` pe ale ei când se auzi ob`taie în u[`. Eliberând-o el începu s` bomb`ne.

– Se pare c` locul `sta o s` se transforme curândîntr-un peron de gar`. Mai bine mi-ai da pantalonii,pentru c` este posibil` o parad` în orice moment.

Înainte de a r`spunde la u[`, Stephanie îi arunc`pantalonii care erau atârna]i pe un scaun dinapropiere. Era una dintre menajere, care f`cea verifi-carea camerelor. Când Stephanie se întoarse [i închiseu[a Brock era deja în picioare, cu pantalonii pe el.

– Mai vrei ni[te cafea? suger` ea– De ce nu, având în vedere \mprejur`rile actuale

care nu ne permit s` facem nimic. Telefonul începu s` sune. Brock îi spuse s` stea

unde era.– R`spund eu. Ridic` receptorul, apoi, ezitând, privi la Stephanie

[i îi spuse celui care sunase:– Doar o clip` v` rog...Acoperi cu o mân` microfonul telefonului [i o

întreb` pe Stephanie:– Numele femeii de al`turi este Foster?– Da.– Este so]ul ei la telefon, îi explic` el. {i, evident,

107

telefoanele au fost repuse în func]iune, este un alttelefon lâng` pat pe care ea poate s`-l foloseasc`.

– O s`-i spun eu. Îi înmân` cea[ca cu cafea lui Brock [i merse la u[a

dintre camere, unde b`tu încet. – Madge, so]ul t`u la telefon.Din dormitor se auzir` prima oar` strig`tele celor

dou` feti]e, apoi se auzi ecoul acestora în receptoruldin mâna lui Brock pe care acesta îl puse înapoi înfurc`, uitându-se la Stephanie [i întrebând-o cu un aerde glum`:

– Cum crezi c` va reu[i s`-i explice c` la telefon ar`spuns un b`rbat?

– Cu furtuna [i cu toate celelalte, cred c` so]ul eiva reu[i s` în]eleag` situa]ia, spuse ea, rezolvândproblema dintr-o mi[care [i întorcându-se la cea[caei de cafea ce se afla pe mas`, pentru a o umple dinnou.

În timp ce-[i turna cafeaua din vasul termoizolant,Brock se apropie pe la spatele ei [i, trecându-[i mânapeste talia ei, se aplec` s` o s`rute pe gât.

– Crede-m`, dac` eu a[ suna [i mi-ar r`spunde unalt b`rbat decât fratele t`u, ai avea foarte multe deexplicat.

O senza]ie delicioas` îi str`b`tea pielea în urmas`ruturilor lui [i mu[c`turilor tandre.

– Îmi voi aminti, astfel încât de acum înainte s`r`spund doar eu la telefon, glumi ea, [i asta în specialcând m` voi întâlni pentru diverse distrac]ii cu pri-etenii mei.

108

Bra]ul lui o cuprinse [i o strânse brusc cu putere.– Nu glumesc, Stephanie, numai când m` gândesc

la asta...cum ar putea altcineva s` te ating`...Cineva b`tu încet la u[a de la intrare. Brock

blestem` s`lbatic evenimentul [i , dup` ce o eliber` peStephanie, se îndrept` spre u[` cu pa[i m`sura]i,nervos.

Perry st`tea afar`, surprins de prezen]a lui înu[`.

– Nu eram sigur c` te-ai trezit.Brock râse scurt.– Sunt treaz, este în regul`. Mul]umit` celor dou`

feti]e, apoi m`micii lor, apoi telefonului de la t`ticu’ [iîn cele din urm` menajerei care avea cine [tie celucruri de aranjat, nu se [tie pe unde. Te rog, intr`,oricine poate s-o fac`.

Iritarea din vocea lui neutraliza încercarea de a dao not` glumea]`.

– Presupun c` o cau]i pe sora ta, Stephanie.– Nu neap`rat. Privirea lui Perry p`rea mult mai plin` de scuze

atunci când o întâlni pe a ei, lucru foarte rar întâlnit lael.

– Am nevoie de planificarea ratei revizuite pe caream f`cut-o ieri dup`-amiaz`. M-am uitat în biroul t`u,dar nu am g`sit-o.

– Este într-un dosar în sertarul din dreapta albiroului, îi indic` ea repede pozi]ia precis`.

– Cum se poate sc`pa de aici cel mai repede? cerupe nea[teptate Brock s` i se explice.

109

Ea îl privi mirat`, nevoind s` cread` implica]iile pecare le-ar putea avea punerea acestei întreb`ri. Brocknici m`car nu s-a uitat la ea.

– Aeroportul este înc` închis, dar autostrada a fostdeschis`. Pe unele p`r]i z`pada mai este spulberat` devânt, spun în raportul de diminea]` cei de la ControlulCircula]iei, îi r`spunse Perry.

– Doar nu pleci? aproape c` îl acuz` Stephanie.– Trebuie s` plec. Apoi se uit` la ea plin de furie.

La naiba! Nici mie nu-mi place deloc!Pe nesim]ite Perry p`r`si camera, l`sându-i singuri.

Stephanie se întoarse cu spatele la el pentru a-[iascunde dezam`girea. Îl auzi punându-[i cea[ca decafea pe mas` [i îndreptându-se spre ea. Mâinile luis-au a[ezar` ezitante pe umerii ei.

– Dou`zeci [i patru de ore, atât am putut s`rup, Stephanie, îi explic` el pe un ton s`lbatic.Deja am stat mai mult decât îmi puteam permite, [icel mai mult din timp l-am pierdut încercând s`ajung aici.

– În]eleg.Ea se întoarse spre el [i se trezi în fa]a zidului gol al

pieptului lui. – Sincer... m` bucur c` ai venit, [i o s` fiu

bucuroas` ori de câte ori vei veni aici, oricât de pu]insau de mult vei sta.

Ochii lui gri se îmblânzir` [i nu mai erau plini defurie dup` cele spuse de Stephanie, iar acum seaprinser` str`lucind ca luminile unui foc al dorin]eidup` buzele ei, al nevoii puternice de a o s`ruta. {i,

110

f`r` nici o urm` de ezitare în mi[carea mâinilor, oaduse lâng` el [i se aplec` asupra ei.

S`rutul lui o umplu de furia neconsum`rii dorin]eice o totura, crescând excitarea ei pân` la nivelul nevoiilui arz`toare, acum atât de vizibil`, [i f`când-o s` simt`agresiunea masculin` din pasiunea lui. Bra]ele ei seîncol`cir` de împrejurul gâtului lui, în timp ce ea sepr`bu[i lipsit` de orice puteri la pieptul lui. Înainte caîmbr`]i[area s` le scape de sub control, el se for]` s`se poat` desp`r]i din înl`n]uire, moment pe care-lînso]i cu un geam`t.

– Ar fi mai bine s` pleci acum, o sf`tui el atent. Noinu mai avem cum s` st`m singuri, [i ar fi cazul s`-]ispun la revedere de pe acum.

– Brock! – Crede-m`, este mai bine a[a, insist` el. Te voi

vedea imediat ce voi avea posibilitatea, [tii asta, nu-ia[a?

– Da, [tiu, încuviin]` ea, [i încerc` s` nu se maigândeasc` la ce ar putea s` însemne asta, cât timp armai trebui s` treac` pân` la urm`toarea lor întâlnire.

El o conduse pân` la u[a de la intrare, strivindu-ibuzele cu un s`rut, înainte ca ea s` p`r`seasc`înc`perea. Ea î[i sim]ea gâtul uscat [i ochii arzând, darnu a plâns. O voce interioar` o avertiz` c` acestedesp`r]iri ar trebui s` fie un fapt pe care ea s`-laccepte de bun`voie. Astfel de situa]ii vor fi foartedese într-o rela]ie durabil` cu Brock Canfield.

111

Capitolul 7

-Vâsc?Perry ridic` de codi]` ramura cu nuan]e de ro[u la

nivelul ochilor [i arunc` apoi o privire mirat` spreStephanie, care era îngenuncheat` în fa]a [emineuluiunde aranja, pe o p`tur` alb` ca z`pada, scenaNa[terii Domnului.

– Pentru ce oare ne-ar trebui nou` vâsc, aici încasa asta?

– Asta este o întrebare foarte bun`, îi r`spunse eaprivindu-l cu subîn]eles peste um`r. Poate pentrunoua noastr` înv`]`toare, domni[oara Henderson.Am în]eles c` a venit s` ia cina din nou asear` larestaurant. {i, de asemenea, am în]eles c` [i ]ie „ ]is-a întâmplat“ a[a, pur [i simplu, s`-]i iei pauza demas` tocmai atunci.

– Restaurantul era aglomerat, încerc` el s` seapere, o ro[ea]` r`spândindu-i-se peste gât [i obraji.Mi s-a p`rut logic s-o invit s` stea la mas` cu mine.

– De dou` ori în trei zile? îl nec`ji ea. N-am realizat

112

pân` acum c` înv`]`toarele sunt atât de bine pl`tite,încât s` le permit` salariul s` ia mesele la un restau-rant atât de scump [i luni, [i miercuri. {i-a pl`tit eaceea ce a consumat în amândou` serile, sau a pl`titdoar o singur` dat`?

– Pattie are gura cam slobod`, oft` Perry dezgus-tat.

Iar Stephanie izbucni în râs la referirea pe care of`cu fratele ei la Pattie, casieri]a, de altfel sursa ei deinforma]ii care-l tr`dase pe Perry relativ la masa pecare i-o oferise tinerei [i dr`gu]ei înv`]`toare cu onoapte înainte.

– Pattie este îngijorat` de faptul c` e[ti singur [i nute vezi cu nimeni.

– Asta nu o prive[te pe ea.– Poate c` nu. Dar, în cazul în care te hot`r`[ti s-o

invi]i pe domni[oara Henderson la un pahar acum, des`rb`tori, de ce nu atârni vâscul în centrul camerei,de grind`? Îmi pare a fi un loc strategic.

– Cine a zis c` o s-o invit? izbucni Perry.– Nu eu, ripost` Stephanie, deschizând ochii mari

[i luând o expresie inocent`. Dar dac` o vei face, terog s` m` anun]i [i pe mine. Pot oricând s`-mi petreco noapte la motel.

– Atârn`-]i singur` vâscul, se d`du b`tut Perry, [ise întinse dup` cutia cu decora]iuni pentru Cr`ciunpentru a scoate podoabele pentru u[`.

– Adu-mi scara [i o s`-l pun, fu ea de acord,realizând c` subiectul de discu]ie abordat, înv`]`toareacea nou`, era unul delicat pentru fratele ei.

113

Un oftat îi sc`p` de pe buze lui Perry când ie[i dincamer` pentru a aduce scara. Stephaniei îi p`ru r`u c`l-a tachinat. Trebuia s` fie mai mult decât un flirtîntâmpl`tor, dac` Perry era atât de sensibil în ceea ceprive[te subiectul în cauz`.

Iar ea, cu siguran]`, nu era în situa]ia în care s`l`mureasc` lucrurile altcuiva într-o rela]ie de acestgen. Nu mai auzise de Brock de mai bine de dou`s`pt`mâni, de la Ziua Recuno[tin]ei. Iar dou`s`pt`mâni p`reau a fi, pentru ea, lungi cât o eternitate.

Telefonul începu s` sune înainte ca ea s` fi termi-nat de prins vâscul de grind`. Stephanie ezit`, apoicontinu` s` dea cu ciocanul [i s` fixeze vâscul,ignorând sunetul repetat. U[a de la intrare sedeschise [i Perry ap`ru în cadrul ei.

– Nu auzi telefonul? – Sun` abia a treia oar`, îi replic` ea pu]in neli-

ni[tit`.– A patra, o corect` el, [i se îndrept` spre telefon

pentru a r`spunde [i a face s` se opreasc` soneria iri-tant` a acestuia.

– Familia Hall, r`spunse el scurt, apoi a[tept` oclip` [i l`s` receptorul telefonului aproape s` cad` pem`su]`.

– Este pentru tine. Cuiul pe care Stephanie îl b`tea se îndoi la ultima

lovitur` de ciocan, ceea ce însemna c` va fi nevoit` s`ia lucrul de la început.

– Vezi cine este [i spune-i c` o s` sun eu pestecâteva minute.

114

– Deja [tiu cine este – Brock.Pentru o clip` expresia de pe chipul lui se

îmblânzi. – Vrei s`-i spun c` pentru moment e[ti prea ocu-

pat` pentru a-i r`spunde?Men]ionarea numelui lui Brock o f`cu s` coboare

în cea mai mare grab` scara, aproape s` sepr`bu[easc` cu ea, apoi alerg` spre telefon. Apucândreceptorul telefonului, îl sc`p` printre degete, iaracesta c`zu pe jos. Speriat` c` l-ar fi putut strica,Stephanie îl duse la ureche.

– Brock? Mai e[ti pe fir?Vocea ei era cuprins` de panic`.– Dumnezeule, Stephanie! Ce ai mai f`cut? \i ceru

el explica]ii.– Am sc`pat din mân` telefonul. Eram c`]`rat` pe

scar` [i ag`]am vâscul când Perry a r`spuns, se gr`biea cu explica]iile. Nu mi-am dat seama c` doar tuputeai fi, pân` când nu mi-a spus c`...apoi am fost...

Îi venea teribil de greu s`-i m`rturiseasc` cât deemo]ionat` a fost, a[a c` schimb` subiectul.

– M-am gr`bit a[a mult s` r`spund la telefon încâtam devenit stângace.

– Te bucuri c` te-am sunat? Vocea lui î[i schimb` tonul [i c`p`t` inflexiuni

calde.– {tii doar c` da, murmur` Stephanie, [i observ` c`

fratele ei se strecura afar` din camer` pentru a o l`sas` poat` discuta în voie la telefon. Îmi pare c` a trecutatâta timp de când nu ]i-am mai auzit vocea. Eu...

115

Stephanie se opri, incapabil` s` mai continue.– Tu ce, Stephanie? Ce voiai s` spui? insist` Brock

ca ea s` termine ceea ce începuse s` spun`.}i-a fostdor de mine? îi ghici el.

– Da, mi-a fost dor de tine. Vocea ei vibr` cu toat` for]a pe care ea o puse în

aceste cuvinte.– {i atunci de ce nu mi-ai scris asta în scrisorile

tale? Nu mai pot s` suport, ne[tiind dac` [i tu, ca [imine, tr`ie[ti acelea[i agonii pe care le îndur atât degreu. Felul în care îmi scrii îmi d` sentimentul c` totulacolo este alb [i frumos.

– Chiar ]i-a fost [i ]ie dor de mine? \ntreb` ea,venindu-i greu s` cread` acest lucru.

– Mi-am ie[it din min]i din cauza ta. O umbra de grab` îi str`b`tu vocea.– Stephanie, trebuie s` te v`d neap`rat. Nu mai

pot s` a[tept deloc.– {i eu vreu s` te v`d. Mâna ei se strânse pe telefon, încercând s` pre-

lungeasc` aceast` clip`.– P..po]i s` vii aici?– Nu, rezolv` el problema instantaneu. Sunt în

Palm Springs. Nu am nici cea mai mic` [ans` s` scapde aici, poate în preajma s`rb`torilor, poate, accentu`el probabilitatea incert` a acelui moment posibil.Iubita mea, vreau ca tu s` vii aici. Voi face toatedemersurile necesare. Po]i s` pleci mâine diminea]`,iar la prânz vei fi deja aici. Nu voi avea decât câtevaore la dispozi]ie pentru a fi împreun` cu tine în dup`-

116

amiezele urm`toare ale acestui weekend, dar vomavea la dispozi]ie nop]ile... întregi!

– Brock! Ea fu cople[it` de dorin]a lui de a o vedea [i de

invita]ia pe care el tocmai o f`cuse, indiferent cât l-arfi costat.

– Nu-]i face prea multe griji cu bagajele sau culucrurile de var` pe care ar trebui s` ]i le iei. Vom merges` facem cump`r`turile de s`rb`tori – doar noi doi.

– Nu trebuie s`-mi cumperi nimic.– Dar vreau s` fac asta, îi replic` el. M` trezesc

nop]ile, imaginându-mi c` e[ti întins` în pat lâng`mine. Nu po]i s`-]i descriu iadul pe care-l tr`iesc cândnu e[ti aici cu mine. Stephanie, vii?

Un r`spuns afirmativ îi st`tea pe buze, când ea î[id`du seama de situa]ia în care se afla.

– Brock, nu pot...În vocea ei regretul [i remu[carea erau acute,

dureroase.– De ce? Ce vrei s` fac, s` te implor? \ntreb` el ner-

vos [i vag, nedând crezare celor spuse de ea. De ce nupo]i s` vii?

– Trebuie s` termin statele de plat`. Mâine este zide salarii pentru to]i angaja]ii motelului, explic`Stephanie.

– La naiba! Vreau s` fii aici cu mine, nu este multmai important? argument` Brock. Las` altcuiva s` fac`asta.

– Crezi c` mai este aici altcineva calificat, care s-opoat` face?

117

– Fratele t`u, poate. {i s` nu-mi spui c` nu [tiecum s` fac` asta.

– Este foarte aglomerat [i a[a, cu motelul arhiplin[i, deja, cu rezerv`rile f`cute pentru toat` perioada,are nevoie de ajutor.

Ceea ce îi cerea Brock era lipsit de ra]iune, iar eaîncerca s`-l fac` s` în]eleag` asta.

– Nu c` n-a[ vrea eu s` vin, Brock, dar nu pot.– Ai putea, dac` ]i-ai dori suficient de tare lucrul

`sta, refuz` el înc`p`]ânat s` accepte argumentele ei.Spune la toat` lumea c` va trebui s` a[tepte cu sala-riile pân` s`pt`mâna urm`toare. Nu-mi pas`,Stephanie, terbuie s` te v`d. Vreau s` zbori \ncoace.

– Este imposibil. Nu pot. Dac` te-ai gândi un pic,ai în]elege de ce nu pot, spuse ea, tonul ei ridicându-se,îmbinând furie [i confuzie în el. Nu e[ti corect.

– Corect? Ceea ce simt pentru tine nu este corect!argument` Brock. Am nevoie de tine.

– Te rog nu face asta, spuse ea aproape izbucnindîn lacrimi. Nu pot s` vin.

Urm` o t`cere lung` înainte ca pe fir s` se aud` dinnou vocea lui mânioas`.

– În regul` atunci, dac` asta este ceea ce î]idicteaz` inima.

– Nu asta este ceea ce eu simt. Este exact felul încare stau lucrurile.

– Faci cum vrei, spuse el distant [i dezinteresat. Larevedere!

Stephanie oft` puternic, dând aerul afar` dinpiept, înainte ca el s` închid`. Privi în gol la telefon

118

mult timp, înainte de a-[i [terge lacrimile carecurgeau din abunden]` pe obraji. Î[i tr`gea nasul,când Perry tocmai intr` în camer`. El îi d`du o batist`,dar n-o întreb` ce s-a întâmplat.

De asemenea, nu spuse absolut nimic când ealu` creanga de vâsc [i o azvârli pe fundul cutiei pen-tru ornamentele de Cr`ciun, [i nici când lu` scara [io duse înapoi pe verand`. Fratele ei nu avea nici unchef s` aga]e vâscul de grind`, iar Stephanie segândi c` era prea pu]in probabil ca ea s` aib` nevoiede el.

Trecu aproape o s`pt`mân` pân` când î[iînfrânse mândria [i-i scrise lui Brock o scurt`scrisoare, în care îi spunea doar cât de r`u îi pare c`el n-în]eles de ce ea a trebuit s`-i refuze oferta. Darl`s` s` se în]eleag` în mod subtil c` ea luase deciziacorect`.

** *

Cu o s`pt`mân` înainte de Cr`ciun, la biseric` avuloc o sear` de colinde. Un accident, petrecut pe pâr-tie, al unuia dintre oaspe]ii de la motel, nu-i permiselui Perry s` poat` merge la seara de colinde îns` oîncuraj` pe Stephanie s` se duc` de una singur`.Privind aceast` sear` mai mult ca pe o sear` religioas`decât ca pe o petrecere, ea accept`.

O conduse la biseric` [i îi l`s` instruc]iuni s`-lsune când se va termina, astfel încât s` vin` [i s-o ia

119

pentru a o duce acas`. Acest lucru nu p`rea a fi nece-sar, o dat` ce prima persoan` pe care o întâlni acolofu Chris Berglund. P`rin]ii lui aveau în proprietate oferm` la mai pu]in de o mil` dep`rtare de casa lor, iarei doi crescuser` practic împreun`, din colegi dejoac` devenind, la vremea [colii, colegi de clas`. Aveaimpresia c`-l cuno[tea parc` dintotdeauna, ca [i cumar fi fost rude.

Stephanie nu-l mai reîntâlnise de prea multe oridup` ce au absolvit liceul. Chris mersese la facultate,de unde revenea doar la sfâr[itul semestrelor, învacan]e, cum se întâmpla [i de Cr`ciun.

Când el afl` c` Stephanie nu are cum s` ajung`acas`, se oferi, imediat s` o duc` cu ma[ina, având învedere c` era în drumul lui spre cas`. Au vorbit multedespre fo[tii colegi, [i-au împ`rt`[it nout`]ile perso-nale [i [i-au reamintit incidentele hazlii de pe vremeacând erau copii.

Când intr` pe alee la întoarcerea acas`, Stephaniese l`s` pe spate [i oft`. Nu-[i mai aducea aminte decând nu mai râsese atât de mult [i cu a[a poft`, [i decând nu s-a mai sim]it a[a de liber` de griji. Se uit` laChris, cu p`rul lui castaniu cârlion]at [i cu ochelariicu rame groase, jacheta înfoiat` ad`ugând volum la]inuta lui sub]ire.

– Nu-mi vine s` cred c` vei deveni medic, remarc`ea. Îmi aduc aminte cum ]i se f`cea r`u atunci cândvedeai sânge.

– Mul]umesc Cerului c` am crescut [i am dep`[itetapa asta, râse el.

120

– Doctor Chris Berglund, încerc` Stephanie s`vad` cum sun` viitoarea lui titulatur`. Sun` foarteprofesional numele t`u.

– Cam sun`, nu-i a[a? fu el de acord, înso]ind celespuse cu o strâmb`tur`. Dar mai am câ]iva ani bunipân` termin [coala [i apoi toat` perioda de secun-dariat, pâna când titulatura asta o s` devin` o reali-tate. Va trebui s` înv`] s` spun cu fine]e „V` rog s`deschide]i gura [i s` spune]i Aaa!“

Stephanie râse, dup` care îi spuse:– Pariez c` vei fi impecabil în toate privin]ele,

inclusiv manierele.– O [tii deja. Chris încetini ma[ina pe m`sur` ce se apropiar` de

cas`. – Se pare c` Perry te a[teapt`. Este o u[urare,

v`d c` ]i-a l`sat lumina de la intrare aprins`.Acum fr`]iorul mai mare joac` rolul p`rinteluigrijuliu?

– Nu este stilul lui. Perry este Perry [i atât. Nu l-a[schimba pe nimic din lume, replic` ea, crezând cuconvingere în cele ce tocmai le spusese.

– Este un tip simpatic [i deosebit, fu Chris deacord, înainte de a trage ma[ina în fa]a casei, înspa]iul desz`pezit.

Stephanie se d`du jos din ma[in`, unde îl a[tept`pe Chris s` înconjoare ma[ina [i s` ajung` la ea pen-tru a o conduce pân` la u[a de la intrare

– De ce nu intri s` bei ceva, îi suger` ea. Lui Perryi-ar face cu siguran]` pl`cere s` te revad`.

121

– Mai bine nu, îi refuz` Chris invita]ia cu p`rere der`u. Am venit acas` chiar în dup`-amiaza asta. [i cummama era responsabil` cu colindele [i toate celelalte,nu am prea avut cum s` stau cu ai mei. În seara astasunt invita]i pe la noi la mas` preotul [i so]ia lui [ini[te prieteni de ai mamei [i ai tat`lui meu. Cred c`vor dori s` m` prezinte.

– Firesc, în]elese Stephanie, oprindu-se în u[` [iîntorcându-se spre el. M` bucur c` ai venit acas`,Chris. Parc` nu este la fel când tu nu e[ti pe aici.

– Data viitoare o s` trec [i pe la voi. O s` vin [i cudoi tipi de la mine din Fraternitate. O s` î]i fac lipealacu unul dintre ei, spuse Chris f`cându-i cu ochiul. Nuvreau ca feti]a mea favorit` s` se transforme într-o fat`b`trân`.

Î[i puse mâinile pe talia ei [i o trase maiaproape.

– E[ti mult prea frumoas` pentru asta.– Lingu[itorule, râse ea, dar un ghimpe se trezi în

sufletul ei.S`rutul lor fu cald, prietenesc, inocent [i f`r` sen-

suri ascunse. Astfel c` nu avu de ce s` obiecteze – numai mult decât dac` ar fi s`rutat-o oricare alt membrual familiei. Era la fel [i în cazul lui Chris. Nici unul din-tre ei nu p`stra cine [tie ce pasiune secret` pentrucel`lalt.

El zâmbea în timp ce se îndrepta spre ma[in` îispuse:

– Spune-i lui Perry c` voi trece mâine pe la motel,poate bem împreun` o cafea.

122

– În regul`, fu ea de acord [i ad`ug` o scurt` flu-turare din mân` în timp ce el disp`rea în josul alei.Mul]umesc pentru c` m-ai adus!

R`spunsul lui fu o simpl` fluturare din mân`.Stephanie se r`suci pentru a intra în cas` în momen-tul în care se auzi u[a de la ma[in` c` se trânte[te.Gr`bindu-se s` intre în`untru din cauza frigului deafar`, se opri în holul de la intrare [i î[i scutur`z`pada de pe bocanci pe pre[ul gros.

– Hei, Perry! îl strig` ea pe fratele ei, în timp ceîncepuse s`-[i desfac` fularul lung, strâns de jurîmprejurul gâtului. Ghici cine a venit acas` deCr`ciun?

Abia f`cu câ]iva pa[i în`untru când v`zu o siluet`întunecat` care st`tea în picioare în fa]a [emineului.Ea se opri, bâlbâindu-se în fa]a surprizei, înainte cabucuria s-o inunde.

– Brock! strig` ea fericit` [i înaintând cu pa[i u[ori.– Surpriz`! Surpriz`! Sarcasmul str`b`tea u[or din vocea lui, oprind-o ca

o barier` pus` între ei.Mâna lui stâng` era b`gat` în buzunar. În dreapta

]inea un pahar cu whisky, întrucât nimic altceva deb`ut nu se g`sea în cas`. Picioarele sale erau pu]indep`rtate într-o pozi]ie provocatoare. Dar ceea ce oînghe]` pe Stephanie fu puternica furie plumburiedin ochii lui. P`rea c` tr`s`turile lui masculine au fostdecupate din stânc`.

– Când ai ajuns aici? reu[i ea în cele din urm` s`-lîntrebe. De ce nu mi-ai zis c` vii?

123

– Acum un sfert de or`. Care este problema? spuseel pe un ton de batjocur`. }i-ai fi dorit s` ajung cucincisprezece minute mai târziu [i s` ratez s` fiu mar-tor la nemaipomenita scen` de tandre]e care s-apetrecut în fa]a u[ii?

Gura lui se sub]ie pe m`sur` ce înghi]i din whisky.Pe chip i se putea citi dezgustul [i nemul]umirea.

– Pariez c` ]i-ai fi dorit s` [tii când voi sosi. Ai fif`cut astfel încât s`-]i realizezi mai bine farsa!

– Brock, nu a[a stau lucrurile, protest` ea cu ovoce îndurerat`.

– Vrei s` spui c` acesta nu este un exemplu con-cludent în ceea ce prive[te felul în cate tu m-ai a[tep-tat? o provoc` el obraznic. L-am v`zut cum te-as`rutat.

Stephanie se întoarse [i privi spre u[a de la intrare.Din cauza becului aprins era ca [i cum s-ar fi s`rutatcu Chris aici în living, nu era absolut nici o diferen]`.Cu col]ul ochiului îl v`zu pe Perry venind de labuc`t`rie, atras de vocea ridicat` a lui Brock.

– A fost Chris, apel` ea aproape incon[tient la aju-torul fratelui ei, pentru a-l face pe Brock s` în]eleag`cât de inocent putea fi s`rutul pe care acesta l-av`zut.

– Este vecinul nostru... începu Perry, încercânds`-i vin` în ajutor.

– Cât de confortabil, [uier` Brock.– Nu în]elegi, insist` Stephanie neajutorat`.– În]eleg prea bine.Vocea lui era s`lbatic`.

124

– În]eleg c` am fost un prost s` cred c` tu e[ti alt-fel decât celelalte.

Cu o furie nest`pânit` el azvârli paharul în foc.Stephanie se sperie de zgomotul paharului transfor-mat în cioburi [i imediat dup` aceasta de exploziaalcoolului care acoperi bu[tenii din [emineu cufl`c`ri mari.

Totul se petrecu atât de repede, încât Stephanienici nu-[i d`du seama când plec` Brock de lâng`[emineu, trebuind ca acesta s` ajung` lâng` ea pentrua reliza acest lucru. În momentul când ea se întoarsedup` el, u[a de la intrare îi fu trântit` în fa]`. Serepezi la clan]a u[ii, care momentan se juca cu furiaei, nedeschizându-se.

Reu[i în cele din urm` s-o deschid`, chiar înmomentul în care Brock ajunse în dreptulcamionetei, ocolind-o pentru a ajunge la ma[ina sacare era parcat` lâng` ea. Volumul mare al camioneteio ascunsese privirilor, dar nici ea nu se uitase dup`ma[ina lui.

În timp ce ea alerga dup` el, auzi u[a de la ma[in`trântindu-se [i motorul pornind. Înainte ca ea s`ajung` la calea de acces, el deja întorsese [i pornisepe alee. Stephanie a putut s` vad` o clip` profilul luiîncruntat [i liniile aspre ale chipului, înainte cama[ina s` accelereze [i s` dispar` în josul aleii.

– Stephanie? o chem` fratele ei din cadrul u[ii.Ea f`cu o pauz` destul de lung` pân` când îl

întreb`:– Cheile de la camionet` sunt în contact?

125

– Da, dar ce vrei s` faci? o întreb` el, aproape[tiind ceea ce ea avea de gând s` fac`.

– Trebuie s`-i explic. Nu pot s`-l las a[a, îir`spunse ea peste um`r în timp ce se gr`bea s` ajung`le ma[in`.

Ea pierdu din vedere luminile de pozi]ie aleMercedesului atunci când acesta ajunse în intersec]ie[i intra pe artera principal`. Judecând dup` direc]iape care ma[ina lui Brock o luase, ea presupuse c`mergea spre motel.

** *

Ma[ina lui era parcat` în zona rezervat`angaja]ilor, aburi ridicându-se de pe capota ma[inii,când ea ajunse acolo. Parc` ma[ina chiar lâng` a lui [ise gr`bi s` intre, încetinind ritmul pa[ilor când ajunseîn holul motelului. Neluând în seam` privirileîntreb`toare ale recep]ionerului, ea nu se opri ca s`-iexplice ce c`uta acolo la ora aceea târzie din noapte.

Inima îi b`tea ca [i cum ar fi vrut s`-i ias` din pieptcând ajunse în fa]a u[ii de la apartamentul lui Brock.Înainte de a-[i pierde curajul, cioc`ni repede de treiori. U[a fu brus deschis` de o mân` nervoas`. Ochiilui Brock deveniser` ca dou` fante gri, plini de mânie.

– Merit [ansa de a-]i explica ceea ce ai v`zut, segr`bi Stephanie s`-i spun`, înainte ca el s-o goneasc`.

F`r` sacou, el avea numai, o c`ma[` alb` [i o cra-vat` care se p`rea c` a suferit de pe urma încerc`rii lui

126

de a sl`bi nodul. Mâna lui se întoarse pentru a-[i ter-mina treaba [i a l`rgi nodul, \ntorcându-se [ineînchizând u[a în urma lui. Stephanie p`trunseîn`untru ezitând, închizând u[a dup` ea [i privindviolen]a st`pânit` cu care Brock î[i scoase cravata dela gât [i o arunc` într-un fotoliu.

F`r` s` se uite la ea, se îndrept` spre panoulchinezesc, auriu, pe care-l d`du la o partedescoperind barul. Îl privi cum arunc` dou` cuburide ghea]` într-un pahar cu whisky. El lu` o înghi]itur`din pahar [i plec` de lâng` bar, f`r` a-i spune nimic,f`r` a se uita nici m`car o clip` la ea.

– Eu...|i era greu s` înceap` mai ales când era atât de rece

tratat` de el.– Chris Berglund [i cu mine am copil`rit împre-

un`. Ne-am jucat împreun`, am fost împreun` la[coal` [i la liceu. Este student la medicin` [i nu l-ammai v`zut de foarte mult timp. A venit în dup`-amiazaasta în vacan]a de Cr`ciun.

– Trebuie s` fi fost o reîntâlnire foarte pl`cut`,coment` caustic Brock.

– A fost minunat s`-l rev`d, refuz` Stephanie s`nege acest lucru. Eu [i cu Chris suntem prieteni defoarte mult timp. {i asta este tot ceea ce a fost întrenoi. Suntem ca un frate [i o sor`, unul cu cel`lalt. {tiucum ar fi putut s` par`...

– {tii? [uier` printre din]i Brock. Ai cea mai mic`idee cum este s` anulezi toate întâlnirile [i s`-i trimi]ipe cei mai importan]i directori executivi s` se plimbe

127

[i s` fac` o baie în lac, spunându-le c` exist` femeiaasta, pe care nu ]i-o po]i scoate din cap [i dac` nu ovezi mai ai pu]in [i înnebune[ti? Astfel, î]i iei liber [irenun]i la toate. Ajungi în cele din urm` aici, acas` laea, a[teptând-o s` se întoarc` de la biseric` – de labiseric`! sublinie el cu un accent de nemul]umire.Auzi o ma[in` venind, apoi voci. E[ti atât dener`bd`tor s` o vezi, încât aproape zbori spre u[`.Dar acolo, iat`, ea se s`rut` cu altcineva.

– Dar asta n-a însemnat nimic! Vocea ei era înecat` de emo]iile [i sentimentele pe

care le încerca drept r`spuns la cele pe care le afi[aBrock, la sentimentul lui de tr`dare.

– Trebuie s` m` în]elegi c` nu este nici o diferen]`între ce ai v`zut [i între a-l s`ruta pe Perry.

– {i eu chiar trebuie s` cred c` ]i-a fost dor demine? o provoc` el. C` abia a[teptai s` m` vezi?

– Da. Stephanie r`mase înm`rmurit`, v`zând c` el se

îndoia de asta.– Atunci de ce nu mi-ai scris? îi ceru Brock explica]ii,

trântind paharul pe mas` pentru a puncta întrebarea.– Pentru c` m-am gândit... dup` ce m-ai sunat [i...

când eu n-am putut s` vin la tine în California...Stephanie era atât de confuz` încât nu putu s`-[i

termine propozi]iile înainte de a le începe peurm`toarele.

– Mi-ai spus „la revedere“ [i m-am gândit c` vrei s`te despar]i de mine definitiv. Erai atât de furios pen-tru c` te-am refuzat, îi reaminti ea.

128

– Da... El începu s` m`soare cu pa[i mari camera. – Eram furios – pe tine [i pe mine. Când scrisorile

acelea au încetat s` mai soseasc`, am crezut c` te-ampierdut. Am f`cut tot acest drum pentru a-mi cereiertare c` am fost atât de egoist, c` am fost unnenorocit arogant.

El se opri în fa]a ei, întinzând mâna s`-[i înfig`degetele în carnea moale a um`rului ei.

– Pentru ca apoi s` te g`sesc în bra]ele unui altb`rbat, eu...

Tr`s`turile chipului s`u se adâncir` mult mai tare,pe m`sur` ce se lupta s`-[i ]in` în frâu emo]iile care-lcople[eau. Cu o mi[care brusc` el îi strivi buzele deale lui, mu[cându-le, r`nind [i pedepsind în acela[itimp, [ocând-o pe Stephanie care îndur` t`cut` pân`când momentul lui de furie trecu.

Ridicându-[i pentru o clip` capul pentru a-i privibuzele-i mu[cate [i tremurânde, Brock îi l`s` timps` trag` aer în piept. Apoi î[i trecu cu for]a mâinilepe sub haina ei [i o strivi într-o îmbr`]i[aredureroas`. S`rut`ri aspre fur` împr`[tiate pe p`rul[i tâmplele ei în timp ce sunete de agonie ie[eaudin pieptul lui.

– M` acuzi fiindc` am înnebunit un pic? gemu el.M` întreb...

Î[i ridic` din nou capul, furia înc` citindu-i-se înochi.

– Câ]i b`rba]i sunt acolo? Câ]i b`rba]i ar zbura,f`când ocolul lumii, pentru a fi cu tine?

129

– Brock, e[ti numai tu, [opti Stephanie, ridicând omân` tremur`toare pentru a mângâia cu vârfuldegetelor linia ferm` a obrazului lui.

– Dar nu [tiu ce faci când eu nu sunt aici.Dumnezeule, nici m`car nu [tiu dac` înc` mai e[ti vir-gin`!

Ea era înm`rmurit` c` dubiile lui mergeau atât dedeparte.

– Doar nu crezi asta!– Dovede[te-o, o provoc` Brock cu un nou

îndemn în voce. Mâinile lui se încle[tar` pentru a o aduce mai

aproape de contururile dure ale trupului lui, f`când-oacut con[tient` de dorin]a lui.

– Stai cu mine în noaptea asta. – Te a[tep]i ca eu s` m` culc cu tine, numai pen-

tru a-]i dovedi c` sunt înc` virgin`, îl acuz` ea,mâinile ei împingând în pieptul lui pentru a p`stracât de cât o distan]` între ei. Ce fel de motiv mai e [i`sta?

– Este unul al dracului de bun! izbucni el. Pentruc` trebuie s` m` convingi c` nu am intrat în acest iadpentru nimic!

– Nu!O nea[teptat` sc`dere a strânsorii îi permise ei s`

se elibereze din bra]ele lui, [i Stephanie se retraserepede c`tre u[`.

– Nu trebuie s`-]i dovedesc nimic. Te-am întrebateu cu câte femei te-ai culcat de când m-ai întâlnit pemine? Nu uita c` eu [tiu despre Helen! Ce fel de

130

lucruri crezi c` îmi imaginez cât timp tu e[ti plecat?Nici nu-]i trece prin gând câte nop]i am petrecutstând de veghe [i întrebându-m` cine o fi lâng` tine.Dar, î]i promit, în noaptea asta nu voi fi eu aceea! Nu,pentru un motiv ca al t`u!

R`sucindu-se, ea ie[i pe u[`, ajungând în hol, dargraba ei nu era necesar`. Brock nu f`cu nici o încer-care de a o urma. Demonii care o urm`reau eraunumai în propria ei imagina]ie. Ea î[i încetini pasul [itravers` încet holul, pentru a ie[i afar`, ajungând lacamionet`.

Un sentiment de indignare justificat` [i mândrie îip`stra ochii usca]i [i b`rbia ridicat`. Asta dur` pân`când ajunse acas` [i, singur` în dormitor, începu s` segândeasc` la câteva din lucrurile pe care Brock i lespusese [i la implica]iile pe care le aveau pentru ea –chiar [i la faptul c` o iubea.

Revolta ei se r`ci rapid când realiz` c`, poate, arefuzat lucrul pe care [i-l dorea mai mult decât oricealtceva. Urm`toarea întrebare era dac` va putea trecepeste mândria ei [i va putea admite asta în fa]a luiBrock.

131

Capitolul 8

Toat` noaptea, Stephanie s-a luptat cu dilema ei. Setrezi sâmb`t` diminea]a f`r` s` fie mai aproape de osolu]ie decât fusese cu o noapte în urm`. La miculdejun, Perry observ` cearc`nele adâncite de sub ochiiei.

– Cum a fost noaptea trecut`? Te-a ascultat Brock?El împinse farfuria goal` [i se aplec` peste mas`

pentru a-[i termina ultima cea[c` de cafea. – M-a ascultat. Dar ea nu preciz` dac` el o crezuse sau nu. – {i? întreb` fratele ei. – Ne-am certat, admise Stephanie [i se ridic` de la

mas`. Mai vrei altceva înainte de a pleca?– Nu.El scutur` din cap [i î[i goli cea[ca de cafea. – Este târziu, ar fi mai bine s` plec. Ai de gând s`

speli rufe în diminea]a asta? Co[ul cu haine este înc`în dormitorul meu.

132

De obicei ea aducea la parter rufele murdareînainte de a preg`ti micul dejun.

– Da... O s` sp`l. Le voi lua mai târziu. Pentru moment rufele murdare erau foarte departe

de gândurile ei. – Ne vedem disear`, murmur` ea pe un ton absent. Dup` ce Perry plec`, Stephanie hot`rî s` lase

sp`latul rufelor pentru dup`-amiaz`. În loc de asta,hot`rî s` [tearg` praful [i s` fac` curat în living. Însecret, spera ca Brock s` fac` prima mi[care pentru apune cap`t ne\n]elegerii lor, astfel încât nu voia s` steadeparte nici de telefon, nici de fereatra care d`dea înfa]a casei.

Diminea]a trecu f`r` nici un telefon, [i ea începus`-[i fac` griji c` Brock ar fi putut pleca. Nu puteasuporta gândul c` s-ar fi putut desp`r]i. Dintr-o dat`, ise p`ru o înc`p`]ânare copil`reasc` insisten]a t`cut`ca Brock s` fie primul care s` spun` c` îi pare r`u pen-tru c` se certaser`.

Se gr`bi c`tre telefon [i form` num`rul de la motel,cerând s`-i fie f`cut` leg`tura cu apartamentul luiBrock. |[i ]inu respira]ia în timp ce asculta ]ârâitul dela cel`lalt cap`t al firului o dat`, de dou` ori, de treiori, apoi...

– Da?Era Brock. Ea îi recunoscu vocea instantaneu. – Sunt Stephanie, spuse ea [i a[tept` un semn al

unei reac]ii favorabile. R`spunsul lui veni dup` un timp infinit de lung. [i

nu era decât un dezam`gitor [i lipsit de interes:

133

– Da?– A[ vrea s` vorbesc cu tine. Pot s` vin s` te v`d?

întreb` ea, încercând s` par` calm` [i nu atât de neli-ni[tit` pe cât se sim]ea.

Din nou urm` o t`cere lung`. – Când?– Acum. Înainte de a spune asta, sim]i cum înghea]`. Pauza lui Brock fu lung` de câteva secunde. – A[tept câteva telefoane de peste ocean. Poate mai

târziu... s` zicem, în jur de ora cinci, suger` el cu unton lipsit de orice urm` de emo]ie.

– Este foarte bine, r`spunse ea, pentru c` nu ar fiputut spune nimic altceva.

– Bine. Te voi a[tepta atunci, replic` el, scurt [i laobiect. La revedere.

– Da... La revedere, r`spunse Stephanie, apoi urm`un clic [i sunetul de linie ocupat` se auzi în receptor.

R`mas` f`r` mijloc de transport pentru c` Perryluase camioneta, ea trebui s` cheme un taxi.Punctual`, la ora cinci fix st`tea în fa]a u[ii aparta-mentului lui Brock. Mintal, ea repet` discursul pe careavea de gând s`-l spun`, apoi cioc`ni în u[`.

Brock o deschise dup` câteva secunde. Urm` unmoment de t`cere, în timp ce ochii lor se întâlnir`.

– Ai venit la timp. Intr`.Un zâmbet îi remodel` contururile gurii, dar aces-

ta era lipsit de orice urm` de c`ldur`. – Mul]umesc, murmur` ea, în timp ce el f`cea un

pas într-o parte pentru a o l`sa s` intre.

134

– Vrei ceva de b`ut? suger` el.– Te rog, spuse ea sim]ind nevoia unui înt`ritor. La întrebarea pe care i-o puse el, Stephanie ad`ug`

o precizare:– Un whisky cu ap` mineral` ar fi foarte bun.– Ai spus c` vrei s` m` vezi, îi reaminti el scopul

vizitei.– Da, spuse Stephanie, ridicându-[i privirea. Noaptea

trecut` m-am sim]it jignit` de anumite lucruri pe care tule-ai sugerat, începu ea, c`utând s`-i descifreze expresiachipului, în c`utarea unei urme de regret.

Dar chipul lui era o masc` impenetrabil`. Ea î[id`du seama c` Brock nu va face nimic care s`-iu[ureze situa]ia delicat` în care se afla. Discursul pecare cu atâta grij` îl compusese [i îl repetase de atâteaori, era în momentul de fa]` complet uitat.

Totul fu dat pe fa]` în momentul în care ea f`cu oultim` încercare de a ajunge la el.

– Dac` m` mai dore[ti, voi r`mâne cu tine lanoapte. Te iubesc Brock.

– O s`-]i revii [i din asta, fu r`spunsul lui rece.Stephaniei nu-i veni s` cread` c` el o îndep`rteaz`

cu atâta r`ceal`. Ea îl privi fix, încremenit` s` aud`cum se deschide u[a de la dormitor. Era o blond`voluptuoas` care trecu prin camer` [iea realiz` c` defapt Brock nu era singur. Era Helen, aceea[i femeie cucare Brock venise prima oar`.

– Dargul meu, spuse aceasta lasciv, trecându-[ivoluptuos bra]ele dup` gâtul lui, mi-ai promis c` vomfi singuri toat` seara asta.

135

– Stephanie, ]i-o aminte[ti pe Helen, nu-i a[a?complet` Brock.

Privirile ei fur` tulburate de zâmbetul lui batjocori-tor [i rece. Chipul ei deveni brusc palid, lipsit de oriceurm` de culoare. Ea se f`cu atât de alb` la fa]` încât nuera nici o diferen]` între albul chipului ei [i albulscaunelor \mbr`cate în piele. Din fericire, Helen a fostdisponibil` s`-[i petreac` împreun` cu mine week-endul, altfel a[ fi fost nevoit s` îndur o întreag` noaptede amatorism.

Cuvintele lui care o puneau într-o situa]ie atât deridicol`, se rostogolir` [i o lovir` din plin. Paharul îialunec` încet printre degetele tremurânde, dar ea nuauzi zgomotul pe care-l f`cu atunci când se sparse pepodea. Se r`suci sub acea lovitur` mu[c`toare [idureroas` [i alerg` orbit` spre u[`, ie[ind afar` dincamer`. Lacrimile i se rostogoleau dureros, într-oavalan[` de nest`pânit, pe obraji.

Ru[inea [i umilin]a ce o cople[eau le tr`ia ca pe ofierbin]eal` arz`toare. Con[tient` numai de nevoia dis-perat` de a sc`pa de acolo, nu observ` privirileîntreb`toare [i capetele întoarse dup` ea în timp cealerga pe holurile [i prin salonul motelului, spreie[ire.

Nici m`car frigul de afar` nu temper` fiebin]ealadurerii ei. Oftând, î[i d`du seama c` singurul loc încare se putea duce era acas`. Camioneta era parcat`chiar lâng` intrare. Gr`bindu-se spre ea, arunc` oprivire în`untru, [i trebui s`-[i [tearg` lacrimile pentrua putea vedea dac` sunt cheile în contact.

136

Urc` în ma[in`, porni motorul [i d`du înapoi pen-tru a ie[i din parcare. Lacrimile refuzau s` se opreasc`,potopul începu de-a binelea. Când intr` pe drumulprincipal, aproape c` atinse cu camioneta aripa uneialte ma[ini care venea din fa]`, r`sucind volanul înultima clip` reu[i s-o evite.

Eliberându-se din îmbr`]i[area Helenei, Brockmerse spre u[a l`sat` deschis` de Stephanie [i oînchise. Pantofii lui trecur` cu zgomotul specific pestecioburile paharului Stephaniei spart pe podea în baltade whisky. Înghi]i o gur` din paharul lui, încercând s`scape de amarul pe care îl avea în gur`. Privirea luitrecu lipsit` de interes peste femeia aproape goal`care se afla în aceea[i camer` cu el.

Un zid de lacrimi îi obtura vederea lui Stephanie.Ea nu putea s` vad` încotro merge sau dac` m`car semai afl` pe carosabil. Nu mai avea nici o importan]`.Atunci când camioneta începu s` patineze pe drumulalunecos, ea frân`, neîncercând s` controleze ma[ina,l`sând-o s` se opreasc` acolo unde va voi. Ma[inatrecu prin câteva hârtoape [i se opri brusc.Brusche]ea cu care ma[ina s-a oprit o catapult` înaintelovind-o de volan.

Nu i s-a p`rut c` a avut un accident. Pur [i simpluprofit` de suportul pe care i-l oferea volanul pentrua-[i încruci[a bra]ele deasupra lui [i a plânge în voie.O mare de durere izvora din ochii ei. Lacrimile p`reausingura solu]ie de a se elibera de sub povara care ocople[ea.

137

– Spectacolul s-a terminat Helen, pune ceva petine, îi ordon` el cu o voce plat`.

Privirea ei îl m`sur` dezaprobator. Cu o mi[care seîntoarse, antrenând furoul din nylon în mi[carea ei, [idisp`ru în dormitor. El î[i termin` restul de b`utur`din pahar, a[teptând apoi ca efectul de amor]eal` alalcoolului s`-[i fac` apari]ia. Nu se întâmpl` ca de obi-cei, astfel încât se îndrept` din nou c`tre bar pentrumai umple înc` o dat` paharul.

Lu` din bar sticla de whisky [i se întoarse sprefotoliu. Se întinse în el, cu picioarele desf`cute [i priviîn gol spre fereastr` la mun]ii acoperi]i cu z`pad` afla]iîn dep`rtare.

Abia dac`-i arunc` o privire lui Helen când reveniîmbr`cat` cu o rochie lung`, neagr`, cu margini tivitecu hermin` alb`. Avea o ]inut` perfect` în aceast`rochie, în total acord cu p`rul ei platinat. F`r` s`a[tepte nici o invita]ie din partea lui, merse la bar [i î[iprepar` un gin tonic.

– Nu vrei s` chem o camerist` s` cure]e mizeriaasta? întreb` ea, ar`tând spre cioburile [i lichidul aflatpe podea.

– Nu. Brock închise ochii. Î[i sim]ea pieptul gata s`

explodeze.– Chiar a trebuit s` fii atât de aspru cu ea? \i

repro[` Helen. Nu puteai s-o p`r`se[ti cu mai mult`elegan]`?

– Este cel mai bun mijloc de a-i spune [i de a fisigur c` a prins mesajul.

138

Ea surprinse îngrijorarea [i oboseala din vocea lui.– Sunt momente când nu sunt sigur` c` ai inim`,

Brock Canfield.El ridic` paharul [i îi studie con]inutul în lumina

slab` a acelei dup`-amiezi de iarn`. – Eu nu sunt genul de familist.

– Ai de gând s` te îmbe]i Brock? îl întreb` Helencare st`tea întins` pe canapea. Sau poate c` sticla dewhisky pe care o ]ii în mân` e pe post de p`tur` cares` te înc`lzeasc`?

Brock privi la sticla de cristal pe care o ]inea înmân`, cu dopul special pentru por]ionat cantitatea deb`utur`, apoi la paharul gol pe care nu-l maiumpluse.

– O s` iau în considerare [i lucrul `sta.Dar se p`rea c` nu merit` efortul. Î[i l`s` capul s`

cad` pe spate.Starea de stupoare care probabil s-ar fi instalat, nu

ar fi fost decât un prilej de a se întoarce dup` un timpla starea de normalitate.

În u[` se auzir` câteva b`t`i, care-l f`cur` s`-[iridice capul, acoperindu-[i apoi ochii cu mâna.

– R`spunde, îi spuse lui Helen, [i nu vreau s` m`deranjeze nimeni. Nu am chef s` v`d pe nimeni.

Cu un fo[net femeia î[i coborî picioarele de pecanapea pentru a se ridica [i a merge spre u[`. Între-deschise u[a discret.

139

– Îmi pare r`u, dar domnul Canfield nu vrea s`vad` pe nimeni,spuse ea încet [i pu]in obraznic.

– Pe mine o s` m` vad`, spuse Perry [i for]` u[a s`intre.

– Oh, drag` este fratele, declar` batjocoritorHelen.

Brock î[i l`s` bra]ul s` cad` pe rezem`toarea foto-liului. Ar fi preferat s` nu ajung` la o confruntare cufratele lui Stephanie, dar se a[teptase [i la asta.

– Ce vrei, Perry? oft` el.– Vreau s` [tiu unde a plecat Stephanie, spuse el

dup` ce se opri decis în fa]a fotoliului lui Brock.– De unde s` [tiu eu? Privirile lui se îngustar`.– Nu este aici.– Dar a fost aici. {i pariez c` ea – ar`t` Perry c`tre

Helen – este motivul pentru care a plecat în lacrimi deaici.

– Asta este o întrebare pe care ar trebui s` i-o puiei, spuse Brock, turnându-[i din abunden]` whisky înpahar din sticla de cristal.

– Atunci când o voi g`si, replic` Perry. A plecat cucamioneta mea.

– Probabil c` a mers acas`, ridic` Brock din umeri.– Nu a mers acas`. Am sunat încontinuu, dar n-a

r`spuns nimeni. Am sunat în cele din urm` la vecini.Au mers la noi acas`, dar Stephanie nu era acolo.

Acest lucru îl ridic` pe Brock în picioare.– Vrei s` spui c` a disp`rut? Întrebarea lui fu formulat` pe un ton mai moale.

140

– Da. Nu [tiu ce s-a întâmplat aici sau ce i-ai spus,dar [tiu în ce stare era Stephanie când a alergat prinholul motelului, îi replic` Perry. [i cu siguran]` c` nuera în stare s` conduc`. {i atâta timp cât tu e[ti respon-sabil, e[ti dator s` m` aju]i [i s`-mi împrumu]i ma[ina,astfel încât s` pot s` m` duc s-o caut.

– M` duc s` aduc cheile. Brock merse în dormitor [i se întoarse îmbr`cat cu

haina lui groas`. – Merg cu tine.– Nu am nevoie s` vii cu mine, îi respinse Perry

oferta.– Nu-]i cer ]ie pemisiunea, spuse Brock îndreptându-se

spre u[`. Pentru c`, a[a cum spuneai, sunt responsabilde starea mizerabil` în care se g`se[te. Vreau s` m`conving c` este în regul`.

– Ar fi trebuit s` te gânde[ti dinainte la asta, îl acuz`Perry.

– Sunt deplin con[tient de gre[elile f`cute, replic`Brock. Ceea ce s-a întâmplat ast`zi a fost o ultim`mi[care pe care am f`cut-o pentru binele luiStephanie. Atât tu cât [i eu [tim acest lucru, Perry.

– Am avertizat-o c` o s-o faci s` sufere, dar ea n-avrut s` m` asculte, oft` Perry.

– Nu am r`nit-o atât de tare pe cât a[ fi putut-o r`niîn viitor.

** *

141

Stephanie se sim]ea secat` [i goal`, f`r` a aveaputerea nici m`car de a-[i ridica capul de pe volan.Gâtul îi era uscat [i o în]epa, cu fiecare suspin pecare-l scotea. Ochii o ardeau cu usc`ciunea lor. Nu asim]it nici o u[urare atunci când i-a închis. Era r`nit`,ea nu realiz` c` ar fi putut fi posibil s` fi în a[a felr`nit`, încât a fi în via]` s` devin` o agonie.

Apoi se auzi un zgomot, [i un curent de aer rece [iproasp`t p`trunse în ma[in`, dar nu fur` de nici unfolos revenirii ei. Cineva o apuc` de umeri. O voce ochem` pe nume. P`rea a fi a lui Brock, dar Stephanieera convins` c` viseaz`. Ea gemu protestând, când fucu grij` ridicat` de pe volan [i obligat` s` se sprijine pescaun.

– E[ti r`nit` Stephanie? P`rea a fi tot vocea lui Brock.– M` auzi?– Da, r`spuse ea f`r` putere, dar nu se obosi s`

deschid` ochii. Nimic din ceea ce se întâmpla nu-i p`rea a fi real.Tandre]ea [i grija familiar` cu care Brock îi atingea

chipul, dându-i la o parte p`rul de pe frunte o relax`. – Nu v`d nici un semn de t`ietur` sau ran`.Fu din nou vocea lui Brock, joas` [i îngrijorat`.

– Stephanie, î]i aminte[ti ce s-a întâmplat?Cea de a doua voce masculin` o f`cu s` se încrunte.– Perry? Adunându-[i puterile deschise ochii.Din nou îi reveni senza]ia de vis. Brock era pe

jum`tate intrat în ma[in` în fa]a ei. Pe fruntea ei se

142

formar` cute adânci, iar încruntarea îi împreun`sprâncenele. Sim]ea c` ar izbucni în lacrimi dinnou, dar ochii îi erau usca]i. Ceva o f`cu s` se uiteîntr-o parte. Era Perry care încerca s`-[i fac` loc înma[in`.

– Sunt aici, Stephanie, o asigur` fratele ei. Î]i aduciaminte ce s-a întâmplat? De când te afli aici?

– Nu...mai [tiu.La a doua întrebare putu s` r`spund`, dar prima îi

provoc` din nou durere. Stephanie se uit` din nou laBrock. Nici unul dintre ei nu era vis. Ea [tia exact undese afla [i, mai ales, de ce se afla acolo. Ea îi împinsemâna cu putere de pe fa]a ei.

– De ce ai venit aici? Ar trebui s` fi fost la tine lamotel [i s` te distrezi cu prietena ta sexy, îl acuz` ea cuvocea spart`. Pleac` [i las`-m` în pace!

Dar el o ignor`.– Te-ai lovit la cap când ma[ina s-a înfipt în mor-

manul `sta de z`pad`? \ntreb` el, c`utând cu mânaeventualele cucuie din capul ei.

– Nu. Nu, nu sunt r`nit` deloc, insist` ea aspru,îndep`rtându-i din nou mâna. Probabil am alunecatpe o por]iune de ghea]` [i am pierdut controlulma[inii. B`nuiesc. Asta m-a oprit, un morman dez`pad`?

– Ai fost norocoas` c` nu a fost un stâlp, morm`iBrock încercând s-o ia de mân`. Hai s` te d`m jos dinma[in`.

– Nu, îi respinse mâna [i se întoarse c`tre fratele ei.Vreau s` merg acas`, Perry, spuse ea încet.

143

Ea se v`zu pentru o clip` în oglinda retrovizoare, înmomentul în care se întinse c`tre fratele ei. Era palid`[i obrajii îi erau lipsi]i de culoare, ochii îi erau înro[i]ide plâns, iar urmele lacrimilor se vedeau clar pe obraji.

Ea nu voise s`-i arate lui Brock cât de tare o r`niser`utatea lui. De aceea a fugit. Se uit` la mâinile sale,r`sucindu-le în poal` în timp ce Brock îi f`cu locfratelui ei s` treac` la volan.

Dup` ce porni motorul, Perry încerc` s` scoat`camioneta cu spatele. Cauciucurile patinar` o vremedar în cele din urm` g`sir` suficient` aderen]` pentruca ma[ina s` se retrag` din valul de z`pad` b`t`torit`.Brock st`tea pe marginea drumului cu mâinile înbuzunare, privindu-i. Pentru o clip`, au fost aproape,privirile lui Brock c`utând avid s` descopere chipulStephaniei. Apoi ma[ina se îndep`rt`, l`sându-l acolo,pe marginea drumului.

– De ce l-ai adus cu tine?Întrebarea Stephaniei era plin` de durere, ochii ei

înotau din nou în lacrimi. – Era ma[ina lui. A insistat. Privirea lui p`r`si [oseaua, întorcându-se c`tre ea. – E[ti în regul`?– Nu, nu cred. Ea privi t`cut` pe fereastr`, afar`, la peisajul

înghe]at, cu z`pad` [i copaci desfrunzi]i.

144

Capitolul 9

– Brock vine încoace, spuse Perry.Ea fu cuprins` de spaim` la auzul acestor cuvinte.

O lovir` [i o f`cur` s` se r`suceasc` c`tre Perry. Înr`sucirea ei d`du accidental peste recipientul cilindricplin cu creioane [i pixuri pe care le v`rs` pe podea,împr`[tiindu-le peste tot.

– La naiba! rosti ea printre din]i [i se aplec` s` leadune de pe jos, recunosc`toare c` are un motiv s`-[iascund` fa]a pentru a nu i se vedea lacrimile care-iizbucnir` din ochi.

– Când...Trebui s` înghit` [i s` încerce s` scape de nodul din

gât, apoi mai încerc` o dat`. – Când vine?– În weekendul `sta. Vineri, accentu` el pentru a

preciza.-Oh...

145

** *

Vineri. Vineri. Vineri. Fiecare b`taie a inimii eip`rea a fi un ciocan care b`tea [i scotea aceste sunete.Când ajunse la motel în diminea]a aceea, era nervoas`[i indispus`, în ciuda aspectului ei exterior bine pus lapunct [i aparent foarte calm.

Îi lu` de dou` ori mai mult timp s` termine statelede plat` [i s` i le trimit` lui Perry la semnat. Mai alesultimele, dup` ce Perry b`g` capul pe u[` [i îi spuse c`Brock tocmai a sosit. Dup` aceast` veste, practictres`rea la orice sunet, a[teptându-l s` intre în biroudintr-o clip` în alta.

S`ri peste masa de prânz pentru a putea terminastatele de plat` pe care, de altfel, reu[i s` le termine înjurul orei dou`. Adunându-le pe toate într-un dosar,merse la Perry ca s` le semneze. U[a de la biroul luiera deschis`, dar el nu era în`untru.

Probabil era cu Brock, presupuse Stephanie, [imerse s`-i lase dosarul pe birou. {i, de[i nu-i st`tea înobicei, se opri s` îndrepte [i s` aranjeze setul de biroudin piele care apar]inuse tat`lui ei.

– Scuza]i-m`, domni[oar`, se auzi vocea lui Brocktraversând spa]iul înc`perii ca un fulger. Pute]i s`-mispune]i unde a[ putea s`-l g`sesc pe domnul Hall.

Î[i d`du cu greu seama c` întrebarea aceea îifusese adresat` ei. Se întoarse încet [i îl v`zu \n prag.Înalt, purtând un costum cenu[iu, era mai elegant

146

decât [i-l putea ea reaminti. Ea privi expresia deîndoial` ce se instalase pe chipul lui.

– Stephanie, murmur` el [i f`cu un pas în birou.Te-ai schimbat, nu te-am recunoscut.

Ochii s`i cenu[ii p`reau c` cerceteaz` fiecare cen-timetru p`trat, de la aspectul ei suplu [i elegant pân`la coafura deosebit de sofisticat`. Inspec]ia aceasta alui i-a l`sat aproape senza]ia fizic` a atingerii. În sineaei era o gr`mad` de nervi.

– Da, m-am schimbat, admise ea.Dar nu a[a cum î[i imagina el. Iubirea pe care ea o

sim]ea era la fel de puternic`, nefiind temperat` dedesp`r]ire. Ea se întoarse pref`cându-se c` strângeni[te hârtii [i încercând s` se ab]in` [i s` nu-i sar` înbra]e.

– Îmi pare r`u,mi-e team` c` nu [tiu unde estefratele meu. Probabil c` ar trebui s` întrebi la recep]ie.

– Ce mai faci? o întreb` Brock, vocea lui venind dela câ]iva pa[i, de undeva din spatele ei.

– Bine. Aceasta era o minciun`. Stephanie sim]ea cum se

sfâr[e[te în sinea ei. Dar se întoarse s`-l înfrunte [is`-i confirme cele tocmai spuse.

Mai de aproape ea putu s` remarce schimb`rile pecare le adusese timpul pe chipul lui. Înc` plin de via]`,înc` plin de vigoare masculin`, el p`rea totu[i c` aretr`s`turile fe]ei c`zute. Obrajii, l`sau aproape s` sevad` structurile osoase ale fe]ei. Mai multe riduri eraus`pate în chipul lui, sau poate cele care existau [i maiînainte se adânciser`, în special cele din jurul ochilor,

147

în form` de evantai. {i p`rea a fi acum mult mai aspru.– Din rapoartele pe care le-am primit reiese c`

motelul a realizat ni[te profituri foarte bune în aceast`iarn`, remarc` el.

– Da. Pare cam gol acuma, dar prim`vara este îngeneral un sezon mai slab.

De ce oare se l`sa purtat` în aceast` conversa]ieinutil`? De ce nu pleca? Stephanie deveni furioas` pesine pentru c` nu avea puterea [i voin]a de a plecaimediat de acolo. Îi arunc` o privire plin` de r`ceal`,în timp ce ridic` mândr` capul.

– Dar nu cred c` te va deranja, de vreme ce ]i-aiadus [i mijloacele de distrac]ie cu tine.

Apoi ea deveni furioas` chiar [i pentru aceast`aluzie indirect` la compania feminin` pe care b`nuiac` o are.

– Te rog s` m` scuzi, dar mai am treab` de f`cut.Ea trecu pe lâng` el, atingându-l, gr`bindu-se s`

ias` din înc`pere înainte de a se face complet de râs.Îl întâlni pe Perry pe hol.

– Te caut` Brock. Este la tine în birou. Vocea ei era str`b`tut` de hot`râre [i autocontrol.

Îngrijorat, el o întreb` gr`bit.– Te sim]i bine?R`spunsul ei afirmativ fu o simpl` încuviin]are din

cap. El îi atinse bra]ul, apoi merse spre birou.Stephanie se strecur` rapid în propriul ei birou, [iînchise u[a cu spatele, tremurând de încordare. I-autrebuit minute bune ca s`-[i revin`, pân` când fusigur` c` picioarele ei o vor putea duce pân` la birou.

148

La ora cinci Perry veni s-o ia acas`. În drum de lamotel spre cas`, fratele ei îi spuse:

– Nu ai de ce s`-]i faci griji pentru cin`.– Presupun c` m`nânci în ora[. Cu Brock, ad`ug` ea în gând.– Ai pe jum`tate dreptate, îi replic` el vioi, pentru

ca, în cele din urm`, ea s`-[i dea seama c` el era într-odispozi]ie foarte bun`, înc` din momentul în care avenit s-o ia acas`. Vom mânca împreun` în ora[.

– Perry, eu... începuse deja Stephanie s`-l refuze.– Avem ceva de s`rb`torit, ad`ug` el [i o privi zâmbitor.Când v`zu privirile din ochii ei, ad`ug`:– Brock n-o s` fie acolo disear`, sau, cel pu]in el nu

este invitat. M`car Perry nu râse. – Doar tu, eu [i Joyce. Ea se va întâlni cu noi la

motel.S`rb`torit. Joyce, înv`]`toarea.– Cumva...Fu o scurt` str`fulgerare de bucurie în ceea ce

implicau toate aceste lucruri. Stephanie se întoarse înscaun [i îl privi cu ochii mari [i str`lucind de bucurie.

– Perry, tu [i cu Joyce v` c`s`tori]i? Cumva astas`rb`torim la restaurant?

– Nu asta este exact ceea ce vom s`rb`tori, sau celpu]in nu acum. Nici m`car nu am cerut-o de so]ie. Î]iplace de ea, Stephanie?

– Da, de[i mi se pare nostim` ideea de a o aveacumnat`, admise ea. Dar s` ne întoarcem la cin`. Ces`rb`torim disear`, dac` nu logodna voastr`?

149

– Este o surpriz`. Pe care o s-o p`strez pentru acelmoment, declar` Perry, eschivându-se. {i s` [tii c` nuai toat` noaptea la dispozi]ie s` te îmbraci, i-ampromis lui Joyce c` ne vedem pu]in dup` ora [ase, a[ac` trebuie s` te cam gr`be[ti.

O alt` schimbare major` în aspectul ei exterior, ceacare-i d`dea aspectul de suple]e, era c` sl`bise câtevakilograme bune, astfel încât, în momentul de fa]`, aveao garderob` complet nou`. Nu fu atât de greu s` sedecid` cu ce o s` se îmbrace pentru cin`, întrucâtStephaniei îi pl`ceau toate toaletele pe care le aveaacum. Felul cum Perry pusese problema, faptul c` înacea sear` se va s`rb`tori ceva o f`cu s` aleag` o ]inut`albastru-ultramarin, din m`tase.

Joyce Henderson îi a[tepta deja, când ei se întoar-ser` la motel. O brunet` mignon` [i îndr`znea]`, careavea aspectul unei fete foarte inteligente. Stephanie segândi c` era o alegere perfect` pentru fratele ei, caredevenise deja foarte serios.

– Despre ce este vorba, Perry, po]i s`-mi spui? îlîntreb` Joyce, imediat cum se întâlnir`. Erai atât demisterios la telefon ast`zi dup`-amiaz`.

– A[teapt` pu]in, te rog, insist` el, apucând-o debra] [i conducând-o spre intrarea în restaurant.

– }ie ]i-a spus Stephanie? o întreb` ea peste um`rullui Perry.

– Nu mi-a dat nici cea mai mic` indica]ie, îir`spunse ea.

– Amândou` o s` vede]i curând despre ce estevorba, promise el.

150

Dup` ce se a[ezar` la mas`, el d`du la o partemeniul din acea sear`.

– O s` comand`m de mâncare mai târziu. Pentrumoment, aduce]i-ne v` rog o sticl` de [ampanie.

– {ampanie? se încrunt` Stephanie. Tu chiar ai vor-bit serios când ai spus c` vom s`rb`tori ceva înnoaptea asta. Cât timp ne mai ]ii în tensiune?

– S` a[tept`m [ampania, î[i savura fratele ei secre-tul.

{ampania sosi. Întrucât chelnerul î[i servea pro-priul [ef, aceasta se f`cu cu un surplus de pomp` [iceremonie. În cele din urm`, cele trei pahare fur`umplute cu b`utura acidulat`.

– Bun [ampania este deja aici. Spune-ne, îi ceruJoyce.

Perry î[i ridic` paharul [i vru s` înceap` s` vor-beasc`, dar privirile i se oprir` în stângaStephaniei, apoi coborâr` încet spre ea. Acesta fusingurul avertisment înainte ca Brock s` înceap` s`vorbeasc`.

– V`d c` sunt singur în seara asta la cin`. V`sup`ra]i dac` m` al`tur [i eu mesei voastre? întreb`el.

St`teau la o mas` de patru persoane, iar scaunulliber era chiar cel de lâng` Stephanie. Ea vru s`-i strigelui Perry s`-l refuze, dar vocea ar fi tr`dat-o. Sau pro-babil [tia c` Perry, oricum, n-ar fi ascultat-o.

– Desigur Brock. Ia loc, îl invit` fratele ei la mas`cu un entuziasm nu prea bine ascuns, apoi îi f`cusemn chelnerului s` mai aduc` înc` un tacâm.

151

Stephanie t`cu cât timp Perry f`cu prezent`rile celordoi – Brock [i Joyce, con[tient` de bra]ul [i um`rulîntunecat de lâng` ea. Dar nu se uit` la el. Nu putu.

P`ru c` nu are nici o importan]` acest fapt.Sim]urile ei erau pline de prezen]a lui Brock acolo,lâng` ea, mirosul viguros al apei de colonie, c`ldura [ibog`]ia timbrului vocii lui [i senza]ia c` trebuie doars` întind` mâna pentru a-l atinge.

Un pahar de [ampanie fu umplut pentru Brock.– Le-ai dat ve[tile? îl întreb` el pe Perry.– Nu înc`.– Tu [tii despre ce este vorba? îi arunc` o privire

surprins` Stephanie lui Brock, privire care fu prins`de cenu[iul ochilor lui.

Brock prelungi acest moment încânt`tor, [i apoi î[imut` privirile c`tre Perry, r`spunzând:

– Da, [tiu.– Poate vreunul dintre voi s` ne spun` [i nou` despre

ce este vorba? le suger` Joyce cu un ton exasperat.Perry ezit`, îi arunc` o privire Stephaniei, apoi spuse:– Brock vinde motelul.– Dar asta nu este nici o surpriz`, spuse ea. De altfel ar fi putut sem`na cu ceva de s`rb`torit,

dar ei nu-i p`ru a fi a[a, cel pu]in pentru moment.Stephanie îi arunc` o privire lui Brock.

– Oricum motelul era pentru tine o b`taie de cap,continu` Stephanie. Sunt sigur` c` o s` te bucuri cândvei fi sc`pat de el.

– Da, dar nu din motivele pe care le crezi tu,replic` Brock, f`r` îns` a da nici o explica]ie.

152

– Asta este ceea ce s`rb`torim noi? întreb ̀Joyce confuz.Perry o privi [i îi zâmbi.– Mi-l vinde mie. Sta]i la mas` cu viitorul proprietar

al motelului White Boar.– Ce? Nu-mi vine s` cred! spuse Joyce

ne\ncrez`toare, dar emo]ionat` în acela[i timp.Râdea în timp ce ochii îi înotau în lacrimi de

bucurie. – Perry, dar este minunat!– Cred [i eu, fu el de acord.– M` bucur pentru tine, spuse [i Stephanie, [tiind

cât de mult îl va regreta pe fostul proprietar.Dar fratele ei p`ru c` nu observ` ur`rile Stephaniei,

[i ridic` paharul pentru un toast. Stephanie abia dac`se atinse de [ampanie, nemaifiind nevoie [i de efectulei, mai ales când îl [tia pe Brock lâng` ea.

– Perry înc` nu va explicat exact care a fost oferta,spuse Brock privind c`tre Stephanie în timp ce sorbeadin pahar. Concret, i-am oferit dou` variante.

– Da, a[a este, îns` eu am f`cut deja alegerea. Esteexact ceea ce vreau. Nu e nici o îndoial`.

– Care era cealalt` variant`? întreb` Stephanie,trecându-[i privirea de la Perry la Brock.

Ea sim]i c` aici era ceva care putea avea o alt` sem-nifica]ie.

– I-am explicat \n dup`-amiaza asta c` m-amhot`rât s` vând motelul, începu Brock. Dac` el va vois`-l cumpere, eu sunt complet de acord s`-l finan]ezpe el sau... f`cu o pauz`. M-am oferit s` îi dau salariulpe un an întreg, plus un bonus – mai mult decât sufi-

153

cient ca s`-[i pl`teasc` taxele de [colarizare pentru atermina facultatea de drept, aceasta a fost cealalt`variant`.

– Dar... nu... Stephanie se uit` la fratele ei. Nuîn]eleg...

– Nici eu, pân` când Brock mi-a f`cut oferta. D`du din cap un pic ame]it, apoi continu`: – Când am v`zut în fa]a mea, acolo, cele dou`

oferte, mi-am dat seama c` ceea ce vreau cu adev`rateste locul `sta, motelul. Toat` via]a m-am gândit c`vreau s` m` fac avocat, dar când a fost momentul s`-mipot realiza visul, n-am putut s` renun] la acest loc.

– Cunosc sentimentul, spuse Brock. Nu numaimotelul acesta este de vânzare. Înc` alte câteva com-panii de ale mele sunt în momentul acesta pe pia]`.Astfel îmi voi consolida restul holdingului.

A[ez` paharul cu [ampanie pe mas` [i privi cumbulele se ridic` la suprafa]`.

– De fapt, ceea ce caut acum, este un apartamentde familist.

Inima Stephaniei se opri. Îi era fric` s` respire saus` fac` cea mai mic` mi[care, îngrozit` de faptul c` nuîn]elesese bine ceea ce Brock tocmai spusese. Ochii eimari, alba[tri, îl priveau insistent. Brock î[i ridic` încetprivirea spre ea.

– Ai fi interesat`, Stephanie, s` m` aju]i s` îmi alegunul? întreb` el aspru. Nu vreau s` existe nici o urm`de îndoial` în ceea ce prive[te inten]iile mele, a[aîncât te întreb aici, în fa]a fratelui t`u – vrei s` tec`s`tore[ti cu mine?

154

– Da! Unde era mândria ei? Rapid, Stephanie se r`zgândi.– Nu. Apoi se îndoi. – Nu [tiu.– Cred c` ai nevoie de un spa]iu mult mai intim ca

s-o convingi, Brock, îi suger` Perry.– M` la[i s` te conving?– Da, [opti ea.– V` rug`m s` ne scuza]i. Brock se ridic` de pe scaun [i o a[tept` [i pe ea s`

i se al`ture.Ea se sim]ea ca un somnambul într-un vis prea fru-

mos, în timp ce Brock o conduse prin restaurant, întimp ce el î[i ]inea mâna pe spatele ei, u[or posesiv. Eaînghe]` într-o stare de rezisten]` mut`, când realiz` c`o conduce c`tre apartamentul lui.

Acesta era locul unor prea multe scene de conflict[i de amintiri dureroase. Oriunde în alt` parte ar fimers [i s-ar fi topit în bra]ele lui imediat ce ar fi fostsinguri. Dar când el închise u[a de la apartament, ear`mase distant`.

– De ce, Brock? De ce tocmai acum, dup` atâtatimp? îl întreb` ea, aducându-[i aminte de toate zilelegrele prin care a trecut.

– Pentru c` [i eu am f`cut aceea[i descoperire ca[i Perry. Întotdeauna am crezut c` duc exact felul devia]` pe care mi-l doresc. Asta pân` s` te întâlnesc petine. Când înc` nu eram în stare s` recunosc c` a[aeste. Nu puteam s` v`d alegerea care-mi era pus` în

155

fa]a ochilor. În aceste ultime luni am dus acela[i felde via]`, dar am realizat c`, dac` a[ pierde totul,n-ar avea nici o importan]` dac`, totu[i, te-a[ aveape tine.

– Dar...replic` Stephanie, c`utându-i chipul,dorind cu disperare s`-l cread`...Aici, Helen...

Erau ni[te amintiri foarte dureroase, pe care ea nule putea pune în cuvinte.

– [tiu cât de mult te-am f`cut s` suferi.Un mu[chi tres`ri pe obrazul lui. – Te-am dorit din prima clip` în care te-am v`zut.

M-am p`c`lit pe mine, crezând c` pot s` am o rela]ieamoroas` cu tine, chiar dac` una de lung` durat`, iarmai târziu, chiar mi-am imaginat c` eventualac`s`torie a noastr` poate s` reziste felului meu devia]`. În noaptea aceea, când m-am dovedit a fi idiotde gelos pe vecinul acela al t`u, iar tu ]i-ai spus tot ceaveai pe suflet, cât` nesiguran]` [i tulburare tr`ie[ticând nu sunt lâng` tine, am [tiut c` o desp`r]ire pre-lungit` [i regulat` va reu[i în cele din urm` s` ucid`rela]ia noastr`. Eram deja sfâ[iat de atâtea clipe dedesp`r]ire. Nu pot decât s`-mi imaginez prin ce aitrecut.

– De ce nu mi-ai explicat asta? îl întreb` ea,con[tient` c` el se îndreapt` deja spre ea.

– Pentru c`... iubita mea, pentru c` ne-am fi con-vins unul pe cel`lalt c` totul ar putea merge a[a cumera. Astfel, când m-ai sunat, cerându-mi s` m` vezi,[tiam c` vii cu inten]ia de a ne împ`ca. Am închis tele-fonul [i am sunat-o pe Helen care era în Boston.

156

Mâinile lui începur` s-o mângâie tandru pe umeri. – Te doream atât de mult, continu` el, încât nu

aveam încredere nici m`car în mine însumi, nuputeam s` fiu singur cu tine în apartament, a[a c` amaranjat farsa cu Helen, care trebuia s` intre în camer`la câteva minute dup` ce ai fi intrat tu.

– Cum ai putut s`-mi faci asta? spuse ea [optit, cuun amestec de acuza]ie [i de amintiri dureroase.

– A fost într-adev`r neobi[nuit de crud, recunosc. Ochii lui str`luceau, peste ei trecând o umbr` de regret.– Dar nu mi-a trecut niciodat` prin minte c` unul

dintre primele lucruri pe care ai s` mi le spui atunci,ar fi fost c` m` iube[ti. Cel mai greu lucru pe care l-amf`cut vreodat` a fost s` resping atunci dragostea ta [ipe tine o dat` cu ea. M-am gândit c` ar fi mai u[or pen-tru tine dac` te-a[ fi f`cut s` m` ur`[ti.

– Aproape c` ai reu[it.– Aproape? Îi apuc` b`rbia [i îi ridic` încet capul, studiind-o. – Vrei s` spui c` nu m` ur`[ti înc`?– Nu, Brock, te iubesc. Te-am iubit tot timpul,

recunoscu Stephanie.Bra]ele ei trecur` încet pe lâng` trupul lui muscu-

los, în timp ce el se aplec` pentru a-i c`uta buzele,înfometat, având tot atâta nevoie de ea, pe cât demult` nevoie avea ea de el. Iubirea se aprinse s`lbatic`[i victorioas`, înv`luindu-i în c`ldura ei. Respirândsacadat, Brock î[i ridic` privirile [i capul, înainte de ase întoarce [i a o cuprinde într-o îmbr`]i[are fierbinteca un infern.

157

– De ce ai a[teptat atât? oft` Stephanie– Pentru c` n-a fost nimeni care s`-mi ofere posi-

bilitatea clar` a unei decizii – tu sau mo[tenireaCanfield. Am fost mult prea prost s` realizez c` esteatât de simplu. Dar po]i s` m` crezi, te iubescStephanie, [i nu-mi pas` dac` voi mai bea vreodat`vreun pahar de [ampanie sau nu voi mai dormi învreun apartament de hotel sau dac` voi mai comandaChateubriand vreodat`.

– Nu credeam c` voi mai fi a[a fericit` din nou,m`rturisi ea, radiind de bucuria care-i cuprinsesesufletul.

– Tot ceea ce am spus ast` noapte, despre vânz`ri[i consolidarea holdingului, î]i imaginezi c` nu se vaputea întâmpla peste noapte, o avertiz` Brock. Îmi valua cel pu]in un an. Între timp, va trebui s` c`l`toresctot atât de mult. Dup` aceea va mai trebui s` plec doarde câteva ori, [i atunci vei putea merge [i tu cu mine.

– Cum vrei tu, murmur` Stephanie.– Doar s` m` la[i s` te iubesc, s` vindec toate

durerile pe care ]i le-am pricinuit.Gura lui se mi[c` încet spre a ei, o cuprinse într-un

s`rut tandru [i apoi din ce în ce mai înfocat. Minutelungi trecur` pân` când ei î[i revenir` [i-[i rec`p`tar`controlul, reu[ind s` respire.

– Cât timp crezi c` îi va trebui fratelui t`u s`-[ig`seasc` un alt contabil, astfel încât s` m` pot c`s`toricu mireasa mea?

– Este un sezon lini[tit, îi spuse ea, trecându-[imâna prin p`rul lui negru, bucurându-se de senza]ia

158

pe care o d`dea degetelor sale. De altfel, am [i oare-care influen]` asupra [efului meu. Poate o s`pt`mân`,dou`, cel mult.

– Unde ai vrea s`-]i petreci luna de miere? ÎnCaraibe? În insulele Virgine poate? o nec`ji el afectuos.Ce ai zice de Europa? Sau poate aici, în apartamentulnup]ial, unde de altfel a [i început totul.

– Aici.Stephanie nu ezit` nici o clip` s` r`spund`.– M` gândesc s` aranjez lucrurile astfel încât s` fie

înlocuit patul acela din dormitor. Mâinile lui gustar` din fructul atingerii trupului ei

delicat.– A[ putea s` te pierd în el, ad`ug` el, zâmbind cu

tandre]e.– A[a crezi tu ? Ea î[i trecu buzele peste col]ul gurii lui– Nu cred c` o s` vreau s` risc, murmur` Brock [i

se gr`bi s` cuprind` buzele ei provocatoare într-uns`rut care o f`cu s` fie a lui pentru totdeauna.

Sfâr[it

159