inliniedreapta.net http://inliniedreapta.net/dereferinta/purificarea-lumii-2/

Purificarea lumii (2)prima parte

Ideologii totalitare: Precedente

Lucrarea lui Hannah Arendt, Originile Totalitarismului, este cea mai importantă operă despre naturaideologiei totalitare. Pentru ea, totalitarismul este aplicarea unei logici f ixe ce permite iniţ iaţ ilorînţelegerea felului în care prezentul se potriveşte în făgaşul istoriei. O ast fel de perspect ivăideologică relevă un trecut decadent pe cale de a pieri, explică modul în care prezentul deschide ooportunitate de schimbare radicală şi prezice viitorul ideal. Ideologul devine actorul de al căruiangajament feroce va depinde cot itura istorică.

Datorită îndoctrinării ideologice (tabere naziste pentru t ineret sau lagăre comuniste de re-educare,de exemplu) aderentul va dezvolta un simţ raf inat de percepţ ie al impulsului istoric în evenimentelede zi cu zi şi va detecta secrete şi conspiraţ ii acolo unde ochiul neiniţ iatului nu vede nimic. Vaasimila aşa de bine această logică încît evenimentele devin clare şi lipsite de ambiguitate. Surprize,complexitate, incert itudini şi chiar varietatea şi bogăţ ia din viaţa personală dispar. Echipat mentalcu noua ideologie, el poate rămâne neat ins de experienţa personală contrară, acesta f iind mot ivuldatorită căruia intelectualii marxişt i şi-au putut menţ ine adeziunea comunistă t imp de decenii, dupăce epurările, foametele genocidale şi gulagurile au devenit evidente pentru toată lumea.

Reţ ineţ i că discuţ ia este despre ideologia totalitară, nu despre regimul totalitar. Ceea ce const ituieun regim totalitar este o întrebare importantă şi mult controversată. Scriitori după al doilea războimondial au oferit diverse def iniţ ii. Regimuri comuniste, naziste şi altele de factură fascistă eliminăguvernul reprezentat iv, urăsc cultura burgheză, stabilesc dictatura unui singur part id şi instaureazăcultul personalităţ ii, construiesc proiecte masive cu armate faraonice de lucrători şi încearcă săpună în aplicare conformismul, prin îndoctrinare şi int imidare. Af işează militarism, belicozitate,xenofobie, iredent ism şi dispreţ pentru cultura burgheză. Expediază în lagăre de concentrare şiexterminare în masă nu numai duşmani individuali, ci întregi categorii de persoane. Însă regimuriletotalitare sunt variate şi de aceea istoricii nu sunt deloc unanimi în clasif icarea lor.

Ceea ce este în joc pentru noi este ideologia, logica f ixă ce mot ivează o mişcare polit ică şi careîntr-o bună zi ar putea să legit imizeze un regim polit ic la putere. Putem să discutăm în modrezonabil despre o ideologie, chiar dacă nu a reuşit încă să instaureze un regim.

Similaritatea dintre totalitarisme, de nemenţ ionat t imp de decenii în compania cercetătorilorprogresişt i, se bucură încă o dată de atenţ ie academică, în parte datorită interesului de a comparagenocidurile soviet ice, maoiste, Khmer Rouge şi naziste. Noul efort a reînnoit aprecierea că

fascismul şi comunismul nu au avut doar regimuri similare, ci au împărtăşit , de asemenea, şiideologii paralele.

Fascismul şi comunismul au pret ins amîndouă drept exclusiv de proprietate la cea mai mare utopiea secolului t recut, anume socialismul, şi f iecare a pret ins că vorbeşte – prin part idul unic – înnumele întregului “popor”. Amîndouă s-au străduit să circumscrie individul proiectului colect ivist , f iecă a fost vorba de fraternitatea internaţ ională a muncitorilor (al cărei t riumf era garantat de şt iinţasocialistă), sau de o comunitate etnică aparte (a cărei supremaţii era garantată de şt iinţa de rasă).Pentru cei care deţ in convingeri convenţ ionale cu privire la diviziunea stânga-dreapta, comparaţ iaeste uimitoare: cum a putut exista teren intelectual comun între două mişcări militarizate care, înt impul perioadelor decisive, s-au duşmănit de moarte?

Emilio Gent ile scrie că, în t imp ce ambele t ipuri de totalitarism dispreţuiesc religia t radiţ ională,f iecare conferă statutul de sacru unui concept pământesc, cum ar f i naţ iunea, sau rasa, sauproletariatul şi “exaltă preceptul et ic suprem al vieţ ii publice”. Acest concept “devine un obiect devenerare şi dăruire, chiar la punctul de sacrif iciu de sine”. Mişcarea dezvoltă, de asemenea, un mitcare prevede o “revoluţ ie antropologică”, în care oameni noi înfăptuiesc o schimbare cataclismică.Protagonişt ii în f iecare mişcare au convingerea exaltată că ei sunt:

strămoşii unei umanităţi noi, constructorii unei civilizaţii noi, interpreţii unui adevărnou, arhivarii diferenţierii între bine şi rău şi comandanţii destinelor celor prinşi înepopeea lor.

Convinşi că au această misiune unică, ei t rebuie să mot iveze ura faţă de adversari. Efectuează saucel puţ in legit imizează violenţă crudă şi îşi rezervă privilegiul de a modela scopul şi semnif icaţ ia amilioane de vieţ i. Scopul lor f inal, scrie Gent ile, “este de a crea o civilizaţ ie nouă de-a lungul unor liniiexpansioniste dincolo de statul-naţ iune.”

Şi Roger Grif f in descoperă un nucleu mit ic în ideologia fascistă. Elajunge la concluzia că există într-adevăr o ideologie fascistăgenerică (nu numai manifestările istoric dist incte ale fascismuluiitalian, spaniol, german, etc.) şi că nucleul ei constă în mitul“palingenet ic” – cuvântul se referă la reînnoirea sau naşterearepetată. Mitul af irmă că ridicarea din temelii a unei noi Romeglorioase este posibilă acum, pe fondul corupţ iei şi degradării dinprezent. Pentru Grif f in, ideologia fascistă imprimă adepţ ilor eisent imentul de a t răi un punct de cot itură iminent în istoriacontemporană, când poziţ ia dominantă şi pret ins falimentară saudegenerată a forţelor conservatoare, individualismului liberal şi

socialismului materialist vor ceda în cele din urmă, pentru a faceloc unei noi ere în care naţ ionalismul vitalist va t riumfa.

Violenţa este necesară, pentru a depăşi degenerarea şi a eliminaelitele parazitare ce au ţ inut naţ iunea în loc. Deşi concesii tact ice pot f i făcute faţă de procesulparlamentar, scopul este de regenerare organică naţ ională – este anatema de a contesta part idulconducător sau de-a admite pluralitatea de crezuri. Pentru a accelera procesul, masele t rebuieforjate într-o comunitate organică, epurate de contaminări şi învăţate eroismul şi autosacrif iciulnecesare pentru a realiza renaşterea colect ivă.

Cartea lui Grif f in, publicată în 1991, atribuie mitul palingenet ic şi speranţei marxist-leniniste de acrea omul nou comunist , dar numai în t recere şi, de alt fel, nu are prea multe de spus desprecomunism. Însă deja din 2002 Grif f in devine explicit în menţ ionarea faptului că palingenezaformează nucleul mit ic al unor regimuri variate precum România lui Ceauşescu, Libia lui Gaddaf i şiCambodia lui Pol Pot. Palingeneza cuprinde acum mitul creării unei noi societăţ i, nu doar refacereaei dintr-un trecut mit ic (iar ast fel adaugă acestui cuvânt o aură et imologică nejust if icată).Comunitatea polit ică palingenet ică nu mai are nevoie să f ie naţ ionalistă. Această poziţ ie esteconsecventă cu ideile mai recente ale lui Grif f in în care concepe o palingeneză transnaţ ională.

În t imp ce Grif f in ajunge la concluziile sale în principal din studiul fascismului, Luciano Pellicaniajunge în esenţă la acelaşi rezultat în urma studiului comunismului. Pentru Pellicani, evenimentulzguduitor din perioada modernă a fost mişcarea mondială din secolul douăzeci în căutarea unuiparadis apatrid şi fără clase. Forţa ei motrice a fost o pasiune sihastrică copleşitoare: de a răsturnaordinea existentă în scopul stabilirii unei lumi pure absolute şi abstracte.

Inst igatorii acestei pasiuni au fost intelectualii alienaţ i care s-aubucurat de un privilegiu special oferit de modernitate, anumeacela de a urmări o carieră profesională fără restricţ ii în domeniulideilor. Pellicani af irmă că alienarea lor a provenit de la respectulscăzut al lumii capitaliste moderne faţă de utopiile lor, cu toatecă, pentru intelectuali, aceste lumi imaginare erau în mod evidentsuperioare ordinii existente. Dotaţ i cu un aparat teoret ic şi unjargon inaccesibil majorităţ ii, aceşt ia au revendicat ceea cePellicani numeşte o gnoză – o cunoaştere secretă şi speculat ivăa dinamicii istoriei – care să lumineze drumul către o societatetransf igurată.

Într-o lume coruptă şi abuzivă, gnost icii revoluţ ionari prezic oruptură istorică, o desprindere cataclismică de trecutuldegenerat, o revoluţ ie ce va remedia injust iţ iile, “restaurândmarea armonie universală distrusă de dorinţa de prof it ”. În plus, “gnoza şt ie cum şi când lumea a

fost invadată de rău, şt ie cum şi când va f i purif icata” şi ast fel, cei în posesia acestor cunoşt inţeelevate pot funcţ iona în rol de ghizi ai t ransf igurării sociale. Ei pot strânge masa de furioşi,dezavantajaţ i, oprimaţ i, deprimaţ i, deconectaţ i şi ofensaţ i într-un marş menit să eliberezeumanitatea, iar această eliberare să pună capăt sistemului diabolic din prezent.

Marşul revoluţ ionar nu se îndreaptă numai spre o dest inaţ ie ideal, ci proiectează şi inamicul pe careîl înfruntă. Pe lângă propagandă şi îndoctrinare, scrie Pellicani, “ura este un alt factor puternic derealizare a unităţ ii şi mobilizare”. Pellicani îl citează pe Maxim Gorky, marele autor simpat izant albolşevicilor, pentru a explica faptul că mot ivele revoluţ iei au fost pur umanitare. Însă deoareceumanitatea nu se ridică de obicei la înălţ imea idealurilor celor care o iubesc, contrapondereanecesară la dragoste e ura faţă de duşmanii umanităţ ii.

Această ură are probabil mai multe consecinţe directe decât dragostea, deoarece umanitatea esteabstractă, în t imp ce duşmanii umanităţ ii sunt f iinţe vii reale care, cu o analiză corectă, pot f i uşorident if icaţ i şi luaţ i în vizor. Pentru nazişt i, duşmanii erau paraziţ ii rasiali. Sub marxişt i-leninişt i,aceşt ia au fost ţăranii necolect ivizat i, comercianţ ii şi antreprenorii sau alţ i subiecţ i ai paranoieiconducătorului. Iar sub comunişt ii asiat ici, duşmanii au fost orăşenii şi ţărănimea de mijloc. Lagăre,gulaguri şi omoruri în masă au fost necesare pentru înfăptuirea transf igurării sociale.

Pentru Arendt, ideologia totalitară stabileşte o logică f ixă prin care se poate interpreta prezentul.Pentru Gent ile, impune o religie polit ică apocalipt ică. Pentru Pellicani, este o gnoză revoluţ ionară.Se pune întrebarea dacă purif icaţ ionismul mondial este o altă ast fel de mişcare, predicândtransformarea totală.

Numeroşii Marx

În căutarea unui răspuns, o sursă potrivită este teoret icianul mişcării. În cazul socialismului militant ,curiosul poate să meargă la Marx şi linia sa de discipoli pentru a încerca să înţeleagăpurif icaţ ionismul global. Însă acesta e doar un ajutor parţ ial, deoarece nu există niciun limbajteoret ic care să dea singur coerenţă mişcării.

Autorii Hardt şi Negri merită o menţ iune specială pentru amalgamarea teoret ică. Ei susţ in cămişcările sociale din prezent funcţ ionează pentru capitalismul global aşa cum proletariatul ar f it rebuit să funcţ ioneze pentru capitalismul industrial. Însă ei nu sunt Marx şi Engles, cel puţ in nuîncă.

Principalii concurenţ i teoret icisunt anarhişt i, feminişt iradicali, teorii ecologice şianalize ale sistemelor globale,f iecare chemând la schimbareglobală. De asemenea, de luat

în seamă este şi o facţ iune ateoriei crit ice germane (aceeaa lui Herbert Marcuse), careacuză capitalismul occidentalde a f i adevăratultotalitarianism, cu toate căalte facţ iuni sunt în favoareademocraţ iilor liberale. Laaceastă combinaţ ie deideologie ant i-occidentală seadaugă şi teoria ant icolonială(a emancipării prin vărsare desânge), teoria postcolonială(acuzând Vestul derăspândirea unor forme decunoaştere ce umilescpopoarele afectate şi duc lapierderea de ident itate),anarho-marxismul şi teoriaautonomistă (opoziţ iemilitantă prin grupuridispersate la baza societăţ ii în locul acţ iunii prin part ide polit ice organizate), anumite variante aleteoriei crit ice rasiale (care văd subordonarea drept un element cheie al relaţ iilor publice) şi teoriaant i-iluministă (asociată cu Michel Foucault , care consideră raţ ionalismul modern drept o formă deopresiune).

Faptul că aceste teorii se contrazic nu împiedică mişcarea. După cum ne spune Pellicani, teoriaobscură este ut ilă deoarece imprimă un caracter gnost ic unor credinţe simple. Detaliile labirintuluiteoret ic au importanţă doar pentru periferia intelectuală. Masa de adepţ i are nevoie să şt ie doarcum să pună evenimentele în cadrul corespunzător, iar conducerea trebuie să f ie stăpână doar peargumentaţ ia polemică corespunzătoare normelor. După cum spune Hannah Arendt, o importanţăcrit ică revine cadrului pract ic mental: logica ce iluminează istoria, cu cât mai bătător la ochi cu atâtmai bine şi care pune la îndemână agende pract ice de acţ iune.

Pentru a înţelege purif icat ionismul, t rebuie să ocolim teoret icienii şi să ne uităm la literaturaact ivişt ilor. Următorul portret ideologic a fost asamblat în urma lecturii extensive a materialelor defactură pract ică.

Principiile purificaţionismului 1: Toxicul

Asemeni ideologiilor din t recut, purif icaţ ionismul pune în contrast prezentul degenerat cu viitorulideal. Deşi scrierile sale nu pun problema chiar în acest fel, ele împart istoria între toxic şi pur.

Coform acestei doctrine, lumea este împărţ ită între sistemulglobal împuternicit care este un furnizor de toxicitate şicomunităţ ile vlăguite care suferă consecinţele. Sistemulmondial care perpetuează oprimarea este cunoscut dreptImperiu şi exercită dominarea prin tentaculele corporat iste,manipulare mass-media, puterea de stat şi pricepere militară.Este egoist , lacom, nemilos, rasist , exploatator şi polueazăplaneta în neşt ire. Impune o cultură saturată de media,tehnologii dezumanizante şi sisteme de producţ ieexploatatoare asupra popoarelor.

Cadrul care susţ ine Imperiul este “liberalismul” (cunoscut înSUA drept conservatorism). Cineva cu simpat ii liberale l-arputea asocia, printre altele, cu dreptul persoanelor f izice de a-şi exprima liber convingerile polit iceîn temeiul legilor care protejează o ast fel de expresie şi cu libertatea de a stabili contracte cu alţ ii,în scop personal sau de afaceri, în cadrul inst ituţ iilor juridice care protejează contractul şiproprietatea. Însă pentru noii ideologi, acest lucru este greşit . Liberalismul pret inde că sat isfacedorinţa pentru libertate, în t imp ce de fapt contaminează mot ivaţ iile umane şi îi face pe oamenilacomi şi egoişt i.

Aşa cum se presupune că europenii educaţ i şt iu, MareaDepresiune a discreditat polit icile economice liberale, darliberalismul făcut o neaşteptată şi pe deplin nedorită revenire înanii 1980, o perioadă menţ ionată de noii radicali drept“Neoliberalism”. Neoliberalismul elogiază din nou pieţele libere,evită bunăstarea socială şi denigrează sectoarele publice mari.Fragmenteaza comunităţ ile şi cauzează nedreptăţ i sociale pescară globală. De asemenea, evocă memoria lui MargaretThatcher şi Ronald Reagan şi este, de aceea, cu atât mai odios.

Oamenii t răiesc în sărăcie sub jugul Imperiului Neoliberal, hrana este contaminată, produsele suntart if iciale, consumul risipitor este obligatoriu, grupurile indigene sunt deposedate şi natura în sineeste subminată. Specii invazive au luat amploare, gheţarii se topesc, iar dezechilibrul anot impurilorameninţă o catastrofă globală. În prim plan al Imperiului se af lă Statele Unite, care consumă ceamai mare parte a resurselor planetei, foloseşte tehnologii militare avansate pentru a face poliţ ie înlume, îşi încordează degetele globale pentru a smulge prof ituri de la săraci şi se foloseşte detehnologii de supraveghere şi legi ant i-teroare pentru a menţ ine proprii cetăţeni sub control.Întrucât supraveghetorii Imperiului sunt albi (sau simbolic ast fel, dacă, de exemplu, se întâmplă să

f ie negri sau asiat ici), cei slabi sunt oameni de culoare, dovedind ast fel că sistemul este rasist .

Pentru a se întări în lume, Imperiul foloseşte mijloace de comunicaţ ie şi t ransport în scopulcoordonării bunurilor pe care le stăpâneşte. Cu toate acestea, este de asemenea dependent depopoarele şi geograf iile pe care le exploatează, ast fel încât devine sensibil la mişcările derezistenţă ale oprimaţ ilor. Când sistemul se f isurează, seminţe de rezistenţă pot să prindă rădăcini,iar agitatorii pentru o viaţă mai pură vor prolifera. Fie prin ralierea la o ident itate, problemă, prinasociere locală sau ca răspuns la un anume afront, ei vor forma grupuri pline de pasiune cunoscutesub numele de “mişcări sociale”. Vor câşt iga inf luenţă prin găsirea de af inităţ i cu alte grupuri şicrearea de reţele care t raversează comunităţ i, f ront iere şi culturi.

Principiile purificaţionismului 2: Puritatea

“O nouă lume este posibilă” prin lupta acestor grupuri (sloganul Forumului Social Mondial). Acealume va f i curată ecologic, cultural armonioasă şi justă polit ic. Apariţ ia vieţ ii noi va f i posibilă cândgrupurile în reţea vor t riumfa asupra Imperiului şi vor curăţa societăţ ile de toxicitate.

În t imp ce capitalismul crează, distruge şi este în cont inuăschimbare, noua ordine va f i durabilă. Va f i alimentată de energiealternat ivă, agricultură organică şi industrie în buclă închisăreciclabilă, dar doar dacă industria va mai f i necesară. Oameniivor călători cu t ransportul în comun, sau se vor plimba în maşinicu amprentă uşoară asupra ecosistemului, sau şi mai bine, vormerge pe bicicletă. Vor locui în clădiri verzi construite dinmateriale locale şi în oraşe care se vor dezvolta organic înbioregiuni. Viaţa va f i eliberată de emanaţ iile de carbon. Va f i unmod de viaţă permanent, placid, în care economiile suntintegrate cu ecosistemul planetei.

Lumea nouă va at inge şi puritate culturală. Prin purif icaţ ionism“cultural” nu ne referim la part icularităţ i folclorice interesante, nicipur şi simplu la patrimoniu şi în niciun caz la canonul literar saumuzical. Mai degrabă, cultura este un succesor al spiritului folcloric: acea sursă vitală misterioasădin care emană ident itatea, sensul vieţ ii şi mândria. Se găseşte în st ilul de viaţă indigen, în habitatullocal, sent imentul de comunitate şi experienţa impetuoasă a artei periferice. Chiar şi comunităţ ilecare au rămas cu tradiţ ii sărace pot privi în interior, poate chiar contempla experienţa lor deopresiune împărtăşită şi de alţ ii, pentru a descoperi spiritul folcloric din care să extragă ident itateaşi mândria.

În t imp ce corporaţ iile globale produc pseudo-cultură art if icialăcare serveşte interesele Imperiului, comunităţ ile posedă sau

pot redescoperi cultura adevărată. Aceste comunităţ i culturalesunt organice în două privinţe. În primul rând, asemenialimentelor organice, ele sunt pure şi nu alterate. În al doilearând, ele sunt totalităţ i integrale şi nu asociaţ ii de persoanelibere.

În această lume nouă, credinţele indivizilor vor creşte naturaldin culturile lor. Modurile indigene de viaţă vor deveni maiprotejate în faţa americanizării galopante. Mai mult ,comunităţ ile vor f i apărate de crit icile aduse prin mijloace deraţ ionament abstract raţ ionalist .

Dacă nu ar f i această apărare culturală, Imperiul ar def inicomunităţ ile prin intermediul stereot ipurilor lumii occidentale, impunând asupra diverse popoareprejudecăţ ile occidentale formate faţă de orientalii subjugaţ i. Le-ar expune la aşteptări raţ ionaliste,ar impune asupra lor produsele mass-mediei corporat iste şi le-ar face să adere la concepţ iaoccidentală despre libertate, care este un cal t roian al hegemoniei culturale. Prin sistemul săumascat sub forma unei culturi universale, Imperiul îşi dezvăluie rasismul şi şovinismul. Ast fel,Imperiul subminează demnitatea unei culturi indigene, spurcă ceea ce alt fel ar f i rămas pur. Iarculturile sunt asemeni ecosistemelor sensibile, expuse la distrugere datorită contaminăriineoliberale.

În perioada premergătoare la noua lume, vict imele în special se bucură de un statut de puritateeterică. Ele realizează aceasta prin calitatea lor de vict imă, semn că sunt antagoniste Imperiului.Aliaţ ii Imperiului care pret ind că au fost vict ime (sionişt ii, de exemplu), folosesc doar presupusa lorcalitate de vict imă pentru a just if ica opresiunea, deoarece sunt componente (sau stăpîni) aleImperiului, iar Imperiul se împuterniceşte numai pe sine, nu poate f i propria sa vict imă. Ar t rebui săf ie clar, totuşi, că atunci când au loc acte de rezistenţă împotriva Imperiului ce provoacă vict imecivile în masă, mut ilaţ ii şi vict imele nu sunt vict ime ale purităţ ii, ceva care este, prin def iniţ ie,imposibil. Mai degrabă, ast fel de accidente sunt repercursiuni uşor de înţeles ale agresiuniiImperiului.

Culturi mult iple vor înf lori în noua lume care veni, salvate de omogenizarea globală. Persoane dindiverse comunităţ i etnice, de diferite vârste sau divers incapacitate, de gen diferit şi t ranssexualivor t răi împreună în armonie şi respect mutual. Toate religiile vor f i binevenite atâta t imp cât vorsărbători alte religii. O religie care luptă împotriva Imperiului este însă scut ită de obligaţ ia de asărbători altă cultură; în schimb, ea va exprima furia de înţeles împotriva subjugării sale la Imperiu.

Lumea nouă va avea structuri polit ice foarte diferite de regimurile republicane care conduc Imperiul.Republicile au controale inst ituţ ionale îndepărtate de popor, ajung la decizii prin ajustări şicontestare polit ică, se luptă pentru polit ici, rezolvă problemele cu soluţ ii tehnologice şi avansează

sinuos, iar pieţele pe care le susţ in sunt într-un f lux-ref lux constant şi au rezultate inechitabilepentru diverse grupuri. În contrast , lumea nouă va f i pur democrat ică. Va f i o democraţ ie la bazasocietăţ ii în care part icipanţ ii vor avea o voce directă prin grupul cu care se ident if ică, iar niciun grupnu va domina alte grupuri. Procesul democrat ic se va înfăptui prin întâlniri eliberate de frâielemanipulat ive ale just iţ iei, procedurii, precedentului şi ierarhiei. Acestea vor f i forumuri în care vaînf lori discursul ne-hegemonic, iar forumurile vor f i cu siguranţă democrat ice, deoarece progresişt iautent ici le vor facilita. Pe scară globală, grupurile popoarelor asuprite vor descoperi ce au încomun, nestânjenite de front iere. Normele t ransnaţ ionale vor înlocui t reptat legile şovinistedelimitate de naţ ionalitate. Fluxurile climat ice şi de energie vor intra sub administraţ ietransnaţ ională, normele de reglementare a muncii vor depăşi f ront ierele, iar statele-naţ iune vorslăbi. Cadre organizate de redresare, cunoscute drept ONG-uri, vor servi ca autorităţ i mondiale deegalizare şi aplicare a umanităţ ii.

Fără îndoială că revanşarzii imperialişt i vor contraataca. Vor exercita puterea militară, f inanciară şicontrolul media pentru a discredita pe susţ inătorii purităţ ii. Vor ridica spectrul ruinei economice, vorface aluzie la ameninţări teroriste din partea deposedaţ ilor, vor incita temeri de pericole f ict ive, cumar f i arme de distrugere în masă. De aceea, calea spre puritate va necesita luptă. Noii purif icatorisusţ in că lupta se răspândeşte rapid, chiar şi în interst iţ iile capitalismului mondial. Se răspândeştedeoarece rasismul, colonialismul, patriarhia, oprimarea, militarismul şi distrugerea naturii stârnescmişcări de rezistenţă. Faptul că agenţ i de mutare socială şi-au anunţat existenţa demonstreazăapariţ ia unei mişcări sociale (a unui nou grup). Noii purif icatori pot începe, agitând în rândulcomunităţ ilor. Apoi, pentru a spori presiunea, încep organizarea în reţea. Pot forma coaliţ ii întremişcări şi în afara graniţelor, arăta solidaritate pentru part icipanţ i la int ifade distante, care riscăviolenţă pentru a construi o lume mai bună. Aceste echipe transnaţ ionale în reţea sunt avangardalumii în t ransformare.

partea a treia