Istoria automobilelor

Istoria automobilului începe în 1769, o dată cu crearea automobilului cu motorului cu abur si care putea transporta persoane la bord. În 1806, apar vehiculele dotate cu motoare cu ardere internă care functionau cu combustibil lichid. În jurul anului 1900, apar si vehiculele cu motor electric.

Automobilul se impune cu rapiditate în tările dezvoltate ca principal mijloc de transport. Industria constructoare de automobile ia un avânt puternic mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă la începutul secolului XX existau câteva sute de mii, la începutul perioadei postbelice existau pe plan mondial peste 500.000 de automobile, ca în 2007 productia mondială anuală să depăsească 70 de milioane de unităti.

Germanul Nikolaus Otto realizează motorul cu benzină în patru timpi, iar cel similar cu motorină este creatia lui Rudolf Diesel. Un alt german, Christian Friedrich Schönbein creează, în 1838, motorul care functionează cu pila de combustie cu hidrogen. Automobilul electric îsi datorează aparitia maghiarului Ányos Jedlik (unul din inventatorii motorului electric) si francezului Gaston Planté (care a inventat bateria cu acid si cu plumb).

Primele motoare cu abur

Primele încercări de construire a unor astfel de motoare au fost sortite esecului, deoarece combustibilii fluizi necesari arderii încă nu apăruseră. Un exemplu ar fi dispozitivul cu cilindru si piston realizat de Christian Huygens si asistentul său, Denis Papin, care poate fi considerat o primă formă a motorului cu ardere internă. În 1807, elvetianul François Isaac de Rivaz realizează un motor cu ardere internă care utiliza un amestec de hidrogen si oxigen si aprinderea se efectua prin scânteie electrică, iar în 1826, englezul Samuel Brown realizează un vehicul similar pe care îl testează pe un deal de lângă Londra. Belgianul Étienne Lenoir testează în 1860 automobilul său, ce consuma hidrogen, deplasându-se cu acesta de la Paris la Joinville-le-Pont, parcurgând 9 km în aproape 3 ore. Ulterior acesta aduce si unele inovatii, cum ar fi carburatorul modificat care permitea si utilizarea petrolului lampant drept combustibil. Americanul George Brayton îmbunătăteste acest carburator în 1872 si astfel realizează prima masină care să functioneze cu petrol lampant. În 1862, Alphonse Beau de Rochas introduce ciclul în patru timpi, mărind raportul de compresie si implicit randamentul acestui motor. Din nefericire, din motive financiare, acest proiect nu este transpus în practică. În 1872, Nikolaus Otto aplică inovatia lui Rochas si astfel obtine ceea ce ulterior va fi denumit motorul Otto. Tot în acelasi an, Nikolaus Otto, Eugen Langen si Gottlieb Daimler pun bazele firmei Gastmotoren Fabrik Deutz AG. Patru ani mai târziu, Gottlieb Daimler pune la punct acest nou tip de motor, pe

www.referat.ro

care, în 1889, René Panhard si Émile Levassor îl fixează pe o caroserie si astfel obtin un vehicul de călători cu patru locuri. În 1877, inventatorul german Siegfried Marcus realizează un vehicul dotat cu un motor în patru timpi, inventie trecută neobservată la acea epocă. Édouard Delamare-Deboutteville, împreună cu asistentul său, realizează un vehicul care avea să îi poarte numele si care a fost patentat si probat în 1884. Acesta utiliza drept combustibil benzină, motiv pentru care carburatorului i s-au adus anumite modificări. În jurul anului 1870, inventatorul austriac Siegfried Marcus realizează primul vehicul propulsat cu benzină.În 1883, acesta patentează un sistem de aprindere cu magnetou. O altă inovatie a acestuia o constituie carburatorul cu perii rotative. Însă primele motoare moderne cu benzină cu adevărat eficace au fost realizate de Karl Benz, inventie patentată pe 29 ianuarie 1886, pe care a utilizat-o la o masină cu trei roti. În 1885, Gottlie Daimler ealizează un motor cu ardere internă, care utiliza drept combustibil benzina si în anul următor, împreună cu Wilhelm Maybach, proiectează un automobil care să nu mai semene cu un vehicul tras de cai si prevăzut cu un astfel de motor. În 1891, prin Paris încep să circule automobilele fabricate de Panhard si Levassor, echipate cu motor de tip Benz. Sunt vândute primele masini fără cai marca Peugeot sub licenta Panhard & Levassor.

Motorul Diesel

Partile esentiale ale unui motor Otto si Diesel coincid. Camera de ardere este formata dintr-un cilindru inchis la un capat si un piston care aluneca de sus in jos. Printr-un sistem biela manivela pistonul este legat de un arbore cotit care transmite lucrul mecanic spre exterior (de obicei cu ajutorul unei cutii de viteze). Rolul arborelui cotit este acela de a transforma miscarea de “du-te vino” a pistonului in miscare de rotatie. Un motor poate avea de la unu pana la 28 de cilindri (pistoane) care pot fi asezate asa zis in linie sau in V. Sistemul de alimentare cu combustibil consta dintr-un rezervor o pompa si un sistem pentru vaporizarea combustibilului care l-a motorul Otto poate fi carburator sau la masinile de constructie recenta sisteme de injectie. Aceste sisteme de injectie sunt gestionate electronic iar eficienta lor a facut ca ele sa fie folosite pe majoritatea automobilelor. Aerul din ametecul carburant precum si gazele evacuate sunt gestionate de supape actionate mecanic de un ax cu came. La toate motoarele este necesar un sistem de aprindere a combustibilului care la motorul Otto este o bujie. Conform principiului al doilea al termodinamicii un motor trebuie sa cedeze caldura; in general acest lucru este realizat in doua moduri, prin evacuarea gazelor rezultate din arderea carburantului si prin folosirea unui radiator. In timpul deplasarii unui vehicul echipat cu un motor cu ardere interna simpla deplasare genereaza un flux de aer rece suficient pentru a asigura

mentinerea temperaturii motorului in limite acceptabile dar pentru ca motorul sa poata functiona si cand vehiculul sta, radiatorul este echipat cu unul sau mai multe ventilatoare. De asemenea se mai folosesc si sisteme de racire cu apa mai ales pentru barci. Rudolf Diesel a conceput motorul diesel in anul 1892 ca o alternativa mai accesibila pentru intreprinzatorii particulari avand in vedere dimensiunile variabile si costul scazut al motorului si al carburantului, fata de motoarele cu aburi care aveau un randament foarte scazut. Incepand din 1885, timp de 13 ani, Diesel a lucrat la motorul sau, intr-un laborator-magazin din Paris. La fabrica de masini de la Augsburg, pe la sfarsitul lui 1896 si inceputul lui 1987, primul model al lui Diesel, un cilindru inalt de fier cu o volanta la baza, functiona autonom pentru prima data.

Combustibili.

Benzina, este un amestec lichid derivat din petrol, care este compus în principal din hidrocarburi lichide (având între sase si zece atomi de carbon în moleculă) si care este imbunătătit cu benzenuri, pentru a mări cifra octanică, folosit drept combustibil în motoare cu ombustie internă.

Motorina este combustibilul lichid folosit de obicei la un motor diesel. Ea se obtine prin distilarea petroluli. La motoare ea poate fi înlocuită cu biodieselul.

Prima productie in serie

Prima productie in serie de automobile a fost realizata in anul 1913 de Henry Ford cu modelul Fort T. Intentia lui Henry Ford a fost clar aceea de a produce cel mai mare numar de vehicule, de conceptie rezonabila, la cel mai jos cu putinta pret. In acele vremuri, a poseda o masina era un privilegiu. Obiectivul lui Henry Ford era acela de a pune “lumea pe roate”si a produce un vehicul accesibil unui numar mare de oameni.

Viteza maxima

Prima inregistrare a unui record official de viteza intr-o masina a fost inregistrat in Franta, pe 18 decembrie 1898. Gaston de Chasseloup-Laubat, intr-o masina Jeantaud Duc cu motor electric, a reusit un top speed de 63,15 km/h. Cea mai mare viteza la care a ajuns un automobil a fost aceea de 1227,986 km/h si a fost atunsa in octombrie 1997 de catre Andy Green cu modelul Thrust SSC.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate