Jean Nedelea- MORALA Curs an II Sem II

  • Published on
    19-Jan-2016

  • View
    5

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Curs

Transcript

CURS MORALA

CURS MORALA

Curs 1

Lectie introductiva. Etimologia cuvantului morala

Exista doi termeni pentru aceasta disciplina, etica si morala. Acestor termeni li se adauga atributele: filosofica ori crestina. Grecii nu au alt cuvant pentru disciplina decat cel de etica (itos) ceea ce noi, definim cu termenul de morala.

Etica a parut filosofilor ca exprima mai bine obiectul demersurilor lor de abstractizare, adica cugetarea filosofica cu privire la principiile generale ale activitatii morale sau studiul metodelor sau sistemelor de morala.

Etica pare o disciplina care nu e normativa. Prezinta obiectiv anumite dectrine morale sau principii etice. E rationala si abstracta.

Morala = disciplina legata de un animit mod de a te comporta, care prescrie norme de urmat mai mult sau mai putin obligatorii.

In greaca cuvantul itos (comportament) vine de la acelasi cuvant, care insemna initial obicei. La Homer aceasta inseamna locuinta oamenilor si a animalelor, locul unde acesta avea liniste si relativa siguranta. Apoi desemna patria si abia mai tarziu in intreaga gandire greceasca capata semnificatia de ceva interior, conceptia, caracterul cuiva sau un fel statornic de a actiona.

Aristotel numeste virtutile etice cele care se intemeiaza pe obicei, deprinderi, deosebite de cele neetice, fundamentate pe cunoasterea abstracta.

Dupa el se intrebuinteaza in intreaga filosofie anterioara.

In N.T. termenul iti este folosit in 1Cor. 15,33 cu sensul de datina, obicei: Nu va lasati inselati, tovarasiile rele strica obiceiurile bune (datina , depridere).

Lc 1,9: datina liturgica: A iesit la sorti dupa obiceiul preotiei sa tamaieze intrand in templul Domnului.

F.A.1,14,19; 16,21: datina individuala: Si iesind S-a dus dupa obicei in Muntele Maslinilor si ucenicii L-au urmat.(Luca 22,39)

-datina nationala: ca l-au auzit zicand ca Iisus Nazarineanul v-a strica locul acesta si va schimba datinile pe care ni le-a lasat noua Moise.

Cuvantul morala vine din adjectivul latin moralis, morale care este traducerea grecescului itos in latina .E un adjectiv substantivizat de la mos, moris (obicei). Seneca foloseste termenul de philosophia moralis. Desi cei doi termeni sunt aproape sinonimi vom folosi termenul morala din doua conveniente:

1 - de ordin lingvistic: l-a primit din limba latina, apoi mai tarziu pe cel grecesc de etica.

2 notiunea morala implica un caracter mai mult practic decat teoretic.

Obiectul Moralei crestine il constituie faptele omenesti constiente si libere. Instinctele, actele reflexe, automatismele ar parea la prima vedere ca nu fac obiectul Moralei. De fapt, ele sunt manifestari ale personalitatii, sunt functii controlate de ratiune si responsabile.

Actele savarsite din frica sau constrangere nu constituie obiectele Moralei, faptele care nu se savarsesc in deplina libertate, nu au valoare vesnica(Sofronie de la Essex). Obiectul moralei e vointa omeneasca. Faptele sunt consecinta vointei.

Metodele de cercetare: sunt cele folosite indeobste de stiintele umaniste: observatia, acheta, demonstratia si altele. Morala crestina apreciaza nu numai faptele ci si gandurile, intentiile, vorbele. Nu se multumeste numai sa constate calitatea prezenta sau trecuta a faptelor omenesti, ci vrea sa dea calitate si perspectiva viitoarelor noastre fapte. Sf. Ioan Gura de Aur arata ca faptele noastre au repercursiuni istorice. Nu suntem responsabili numai fata de noi insine, ci si fata de urmasii nostri (suferinta copiilor mici): Parintii mananca agurida.

Definita Moralei generale: Disciplia normativa care stabileste si prezinta in mod sistematic si critic pe de o parte normele dupa care omul trebuie sa-si orienteze vointa, iar pe de alta parte, modalitatile prin care omul reuseste infaptuirea binelui moral.

Morala ca disciplina teologica sunt multe sisteme de Morala religioasa.

Morala crestina e o disciplina teologica. Izvorul ei principal e Revelatia divina. Temeiul tuturor evaluarilor faptelor omenesti il ofera Revelatia lui Iisus, transmisa prin Sf. Scriptura si Sf. Traditie. Morala crestina vrea sa orienteze vointa si faptele omenesti spre scopul final al omului, spre fericirea in Imparatia lui Dumnezeu (indumnezeirea).

Definita Teologiei morale este disciplina teologica care pe baza Revelatiei dumnezeiesti transmisa prin Sf. Scriptura si Sf. Traditie si propovaduita de Biserica, infatiseaza in mod sistematic normele dupa care trebuie sa se conduca orice crestin pentru a dobandi asemanarea cu Iisus, Binele suprem, fericirea.

Obiectivul Teologiei morale: e fericirea in Imparatia lui Iisus. Acest obiectiv trebuie ales si urmarit de-a lungul intregii vieti pamantesti. Fericirea este personala, dar si comunitara putem sa ne pierdem de unul singur, dar suntem fericiti impreuna. Fericirea este echivalenta cu sfintenia (comunios sanctorum) si cu viata eterna. Teologia morala propune omului nu doar un scop pamantesc, ci si un scop transcendent, comuniunea descoperirii in lumina lui Dumnezeu. In lumina acestui scop etern vor fi evaluate faptele oamenilor.

Fara sa sublinieze lumina rationala, morala crestina va da prioritate deosebita adevaratelor revelatii care sunt absolute si eterne sau care pot conduce la eternizare in Imparatia lui Dumnezeu. Forta rationala va capata valente noi in lumina revelatiei.

Normalitatea functionarii ratiunii este garantata numai in interiorul credintei.

Caracteristicile moralei crestine

1. este profund hristologica. Ea isi are temeiul in purificarea firii omenesti prin moartea si Invierea Domnului Hristos. Finalitatea ei presupune comuniunea eshatologica cu Domnul Hristos si in Fiul cu Tatal si cu Duhul Sfant. Prin Domnul Hristos, umanul a ajuns la indumnezeire realizandu-se astfel omul nou (Sf. Ap. Pavel). Etosul crestin se intemeiaza pe comuniunea intertrinitara si pe impartasirea firii omenesti de frumusetea si slava firii divine. Curs 2

2. caracterul ontologic se fundamenteaza pe Intruparea lui Dumnezeu si pe intreaga lui opera de mantuire. El ne-a dat sansa sa devenim fii lui Dumnezeu (Ioan 1,12). Etosul crestin se fundamenteaza pe constiinta omului ca e fiu al lui Dumnezeu. Credinta si marturisirea (Mt. 10, 32-33) constituie conditii pentru intrarea in noua ontologie, in Biserica trup al lui Hristos. Scopul moralei crestine e cultivarea vietii in Hristos.

3. Fiind una care se implineste in trupul tainic al lui Hristos, morala crestina e profund ecleziala. Prin Botez omul se integreaza in Biserica acolo unde isi cultiva atat calitatea sa de fiinta sociala cat si calitatea de fiu al lui Dumnezeu si mostenitor al imparatiei Sale. In Biserica etosul crestin primeste dimensiuni pe care nu le poate oferi simpla societate omeneasca. Sunt dimensiuni dumnezeiesti, descoperite si facute posibile de si in Hristos Dumnezeu.

Morala crestina si in special cea ortodoxa e morala Sf. Liturghii. Petre Tutea a recunoscut ca problema sa a fost ca nu a fost o fiinta liturgica. A lucra cu intelectul este o osteneala si o asceza catre Dumnezeu (Sf. Ioan Damaschin).

Mircea Eliade: Cultura adevarata este permanenetul contact cu tainele din Univers.

Sofronie: Nu pot sa fii ortodox fara: credinta dogmatica, viata liturgica, ascetica.

Pr. D. Staniloae: Mantuirea e in Hristos si in Biserica.

4. Este profund marcata de etosul monahal. Scrierile monahilor ne-au descoperit in modul cel mai profund calea pe care trebuie sa o urmeze crestinul pentru a se curata de patimi, pentru a dobandi virtutile si indumnezeirea. Etosul monahal este etosul ascezei si rugaciunii. Rugaciunea lui Iisus constiuie centrul vietii monahale.

5. Are un profund caracter dialogat. Omul este o fiinta sociala care exista din si pentru comuniunea cu altii (Dumnezeu, ingerii, semenii). In intalnirea cu alti oameni, cu generatii viitoare, omul devine responsabil de faptele sale. Libertatea pe care a pus-o in sufletul nostru Dumnezeu este infinita , dar libertatea nu presupune alegerea binelui sau a raului ci alegerea binelui dintr-o multime infinita de aspecte oferite de Dumnezeu.

Simeon Noul Teolog: In acelasi loc in care a avut caderea apoi restaurarea. Adam a cazut sufleteste apoi trupeste. Materia nu a fost transfigurata (!). Religia insasi este relatia dintre Dumnezeu si om bazata pe intalnirea tainica duhovniceasca din trairi.

Dumnezeu se intereseaza de om, se descopera lui, i se adreseaza, il cheama, si in aceasta chemare se afla fundamentul religiei. Omul este apoi chemat de propria sa constiinta si in chip liber sa raspunda lui Dumnezeu. Dumnezeu ofera omului harul Sau, comunica cu el prin cuvinte, acte, imagini, iar omul e chemat sa raspunda cu credinta, iubire si incredere. Raspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu imbraca doua forme: direct, atunci cand omul vazand slava lui Dumnezeu isi manifesta credinta, iubirea si nadejdea prin acte doxologice, cultice. Este si un raspuns indirect la chemarea lui Dumnezeu atunci cand omul intoarce darul primit de la Dumnezeu lumea aceasta- imprimand in el chipul Sau, altfel spus umanizand cat mai mult cosmosul. Scopul omului e sa fie preot al creatiei. Ale Tale dintru ale Tale.

6. Foloseste pe langa mijloacele naturale si mijloace harice. Nu e numai o modalitate de instruire religioasa, ci mai ales una de crestere duhovniceasca. Ea utilizeaza mijloacele naturale puse la dispozitie de stiintele materiale:filosofia , psihologia, pedagogia, in vederea educarii omului. Dar pentru viata noua pe care o propune Biserica prin Sf. Taine si prin intregul cult ortodox in general.

7. Isi intemeiaza intregul sau continut pe autoritatea divina. Binele moral ce trebuie infaptuit reprezinta viata lui Dumnezeu. Exigentele morale apar ca porunci ale lui Dumnezeu sau ale Bisericii, prin urmare poruncile, morala avand autoritate divina se impun constiintei morale ca un imperativ absolut.

8. Latura sociala a moralitatii crestine nu e despartita de morala individuala, personala, si de dimnesiunea duhovniceasca, Biserica cuprinde omul si societatea.Gandita in Biserica, societatea fireasca nu poate exista fara Hristos. Omul deodata membru al Bisericiisi al societatii face ca structurile sociale sa tina cont de idealul Bisericii daca vor sa fie alcatuite din cetateni onesti. Biserica si socieatea exista dintr-o relatie perihoretica. Biserica ofera credinta, baza, pentru o noua gandire sociala. Ea face ca societatea sa inteleaga faptul ca probleme fundamnetale, crizele ei majore sunt de ordin moral si duhovnicesc, inainte sa fie probleme sociale, etc. Biserica nu prezinta societatii un sistem politic. Nu cultiva sisteme sisteme politice paralele cu cele existente, ci propune, pe Omul cel nou, pe Hristos si iubirea Sa de oameni. Pornind de la Hristos se pot constitui noi temeiuri pentru viata sociala a omului. Fara latura crestina orice cultura, societate, civilizatie, raman inchise in sfera lumii acesteia, seculare, si nu pot sa-l elibereze pe om inainte de toate de el insusi.

Morala nu a separat lucrarea ei de innoire de activitate sociala a acesteia, dar a inteles ca viata duhovnoceasca trebuie sa existe concret in viata de zi cu zi a oamenilor. In expunerea metodica a moralei vorbim de morala individuala, sociala si de mistica sau spiritualitate. Cele trei aspecte nu sunt separate, viata morala fiind una singura si unitara. Nu putem separa morala de viata duhovniceasca si nici de etosul eclezial. Nu pot fi crestini izolati de Biserica sau de mediul uman si social in care ti-a fost randuit sa traiesti.

9. Morala crestina este o morala religioasa. Nu intotdeauna morala si religia au fost gandite impreuna si legate indisolubil. Morala incepe intotdeauna cu afirmarea binelui moral, care este in cele din urma Dumnezeu. Platon venerand zeii cetatii si numind ideea de bine absolut se pare ca nu l-a numit Dumnezeu. Aristotel, l-a numit pe Dumnezeu fara a fi religios. La Platon intentia dobandirii binelui nu era echivalenta cu religiozitatea.

Exista morale nereligioase si chiar antireligioase in care toate obligatiile, normele, legile isi gasesc ratiunea de a fi in eul omului, in mod exclusiv. Morala antropocentrica este asadar o morala nereligioasa.

Morala crestina se vrea prin excelenta religioasa. Uneori putem avea de a face cu o morala antropocentrica, umanista, care isi spune totusi religioasa. Se numeste asa insa numai pentru ca pentru aceasta morala religia apare a fi doar o suprastructura care o sanctioneaza. Relatia dintre un asemenea sistem de morala si religie e doar una formala, exterioara. Morala crestina nu vede religia doar ca o realitate autoritativa, care sanctioneaza. Ea e marcata de dialogul personal si intim dintre Dumnezeu si om. Numai asa morala poate crea responsabilitate( sunt responsabil in relatia cu cineva, nu in fata unui principiu, idee, etc.).

Curs 3

Porunca si legea divina ca elemente ale dialogului religios

Porunca divina este un element religios prin excelenta. In porunca lui Dumnezeu isi are revelatia slava Sa absoluta eu sunt Domnul si Dumnezeul Tau care te-a scos din Tara Egiptului . Poruncile lui Dumnezeu sunt cuvinte pe care Dumnezeu-iubire ni le adreseaza. Implinirea poruncilor e raspunsul responsabil datorat lui Dumnezeu, pe care-L ascultam, cu care intram in dialog.

Fericitul Augustin - legea lui Dumnezeu este expresia fiintei si a vointei lui preasfinte(Despre liberul arbitru VI). Legea e scrisa de Dumnezeu in oricare inima omeneasca ca o chemare cu totul speciala adresata tuturor.

Porunca divina e criteriul obiectiv al faptelor omenesti. Sune foarte multe forme, morala laica a preferat si prefera dreptatea, care consta in cautarea generoasa a ceea ce pare corect prin sine, neglijand implinirea poruncii revelata obiectiv. Daca intentia dreapta nu este unita cu implinirea poruncilor, dialogul cu Dumnezeu va fi denaturat. Altfel spus, fascinata de subiectul desavarsirii de sine morala bunei intentii va falsifica profund morala. De-a lungul istoriei, nominalismul si kantianismul au exagerat absolutizand autoritatea poruncii si a Legii. Ele s-au fundamentat pe vointa suprema a lui Dumnezeu. Omul trebuie doar s-o asculte si s-o implineasca. Kant distruge astfel caracterul dialogal al moralei.

Morala crestina este deopotriva religioasa si dialogala, fiinta ei este viata in Hristos. A vietui in Hristos nu inseamna a-I copia modelul de a fi intr-un mod servil, a-I reproduce demersurile Sale intr-un mod exterior, ci a deveni un raspuns iubitor pentru semeni si pentru Dumnezeu cu Hristos si in Hristos. A urma lui Hristos inseamna a te conforma Duhului Sfant, a deveni madular al trupului Sau, a incerca dupa putere sa participi la edificarea imparatiei Sale incepand de aici.

Ordinea morala

Despre ordine in generalObservand cu atentie fenomenele care se produc in jurul nostru si in noi insine intelegem ca toate urmeaza o anumita ordine. Ratiunea vede o anumita ordine a firii. Pornind de la aceasta, stiinta a constata ca exista legi...