Notă informativă

la proiectul Legii privind acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii

Prezentul proiect de lege este elaborat în scopul armonizării legislaţiei naţionale în domeniul

acreditării şi evaluării conformităţii cu normele Uniunii Europene, îmbunătăţeşte principiile de bază şi

cadrul legal pentru activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii, utilizată cu

titlul obligatoriu sau voluntar, precum şi pentru activitatea de evaluare a conformităţii, indiferent dacă

această evaluare este obligatorie sau nu, pentru produsele plasate pe piaţă şi/sau utilizate în Republica

Moldova şi va înlocui Legea cu privire la evaluarea conformităţii produselor nr. 186-XV din 24 aprilie

2003.

Proiectul de lege propus spre examinare prezintă un nou concept faţă de Legea nr. 186-XV din

24 aprilie 2003 şi prevede transpunerea în legislaţia naţională a cerinţelor aplicabile domeniului de

acreditare din „Regulamentul (CE) 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie

2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte

comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93”, precum şi anumitor

prevederi ce ţin de plasarea produselor pe piaţă şi obligaţiunile în acest sens ai producătorilor,

reprezentanţilor autorizaţi ai acestora, importatorilor şi distribuitorilor din „Decizia nr. 768/2008/CE a

Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru

comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului”.

O condiţie preliminară pentru comerţul în condiţii de egalitate este aceea că orice produs (inclusiv

servicii), acceptat oficial într-o ţară trebuie de asemenea să circule liber în alte ţări fără a trebui să

treacă prin reîncercări, recertificări etc. Este important pentru consumatori, autorităţi şi public să

cunoască faptul că Laboratoarele de Încercări, Organismele de Certificare sunt competente să realizeze

activităţi de evaluare a conformităţii şi să ateste în mod obiectiv conformitatea produselor faţă de

cerinţele specifice. Din acest motiv există o cerere crescîndă pentru verificarea imparţială a

competenţei acestora de către Organismul Naţional de Acreditare, care trebuie să se conformeze cu

cerinţele europene şi internaţionale. Numai prin semnarea Acordurilor de Recunoaştere Multilaterală

de către Organismul Naţional de Acreditare cu Organizaţiile Europene şi Internaţionale de Acreditare

pot fi recunoscute în spaţiul economic european şi internaţional rezultatele încercărilor, etalonărilor,

certificărilor şi inspecţiilor efectuate de organismele de evaluare a conformităţii acreditate din RM

ceea ce va permite libera circulaţie a produselor şi serviciilor autohtone pe pieţele externe.

Scopul elaborării proiectului de Lege este:

- Eliminarea barierelor în calea comerţului prin semnarea Acordurilor de Recunoaştere

Multilaterală de către Organismul National de Acreditare cu Organizaţiile Europene şi Internaţionale

de Acreditare

- stabilirea unui cadru general armonizat de norme şi principii referitor la acreditarea

organismelor de evaluare a conformităţii şi plasarea pe piaţă a produselor.

- garantarea că produsele plasate pe piaţă îndeplinesc cerinţe care oferă un nivel ridicat de

protecţie a intereselor publice precum sănătatea şi siguranţa în general, sănătatea şi siguranţa la locul

de muncă, protecţia consumatorilor, protecţia mediului şi securitatea.

- garantarea că realizarea cu succes a procedurii impuse de evaluarea conformităţii permite

operatorilor economici să demonstreze, iar autorităţilor competente să asigure, că produsele puse la

dispoziţie pe piaţă sunt conforme cerinţelor aplicabile.

- alinierea legislaţiei naţionale la normele şi exigenţele UE în scopul creării platformei şi

premizelor pentru semnarea Acordurilor de Recunoaştere Multilaterale în scopul facilitării liberei

circulaţii a produselor autohtone pe piaţa comunitară şi internaţională.

Proiectul de lege este structurat în 7 Capitole şi 29 articole.

Capitolul I prevede dispoziţii generale referitoare la sfera de reglementare, terminologia

utilizată, obiectivele şi principiile activităţii de acreditare a organismelor de evaluare a conformităţii,

baza normativă utilizată în domeniu şi exclusivitatea aplicării standardelor internaţionale şi europene

aplicabile domeniului, precum dreptul şi obligaţia organismului naţional de acreditare a adopta şi

implementa în activităţile sale documentele organizaţiilor europene şi internaţionale în domeniul

acreditării şi evaluării conformităţii.

Terminologia utilizată în proiectul de lege este conformă cu prevederile respective din

Regulamentul (CE) 765/2008 din 9 iulie 2008, precum şi standardele internaţionale ISO/IEC

17000:2004 „Evaluarea conformităţii. Vocabular şi principii generale” şi ISO/IEC 17011:2004

„Evaluarea conformităţii. Cerinţe generale pentru organismele de acreditare care acreditează

organisme de evaluare a conformităţii.”

În Capitolele II şi III sunt descrise criteriile generale şi regulile pentru procesul de acreditare,

inclusiv pentru acordarea, menţinerea, extinderea, restrîngerea, suspendarea şi retragerea acreditării în

conformitate cu cerinţele europene şi internaţionale.

Un sistem naţional de acreditare care funcţionează după norme obligatorii pentru Uniunea

Europeană ajută la consolidarea încrederii reciproce cu privire la competenţa organismelor de evaluare

a conformităţii şi, implicit, la certificatele şi rapoartele de încercare eliberate de acestea. Valoarea

specifică a acreditării constă în faptul că furnizează o declaraţie învestită cu autoritate asupra

competenţelor tehnice ale organismelor a căror sarcină este să se asigure că produsele sunt conforme

cu cerinţele aplicabile corespunzătoare. Astfel, statul nu ar trebui să recunoască mai mult de un singur

organism de acreditare şi ar trebui să asigure că acest organism este organizat astfel încât să protejeze

obiectivitatea şi imparţialitatea activităţilor sale, precum şi că, în realizarea atribuţiilor sale, organismul

naţional de acreditare este considerat ca realizînd acte de autoritate publică. În acest context, legea va

desemna în calitate de organism naţional de acreditare – Agenţia Naţională de Acreditare, cu statut de

instituţie publică în subordinea organului central al administraţiei publice responsabil de infrastructura

calităţii.

Acreditarea ar trebui să funcţioneze, în principiu, ca o activitate în regim de autofinanţare însă

statul trebuie să garanteze că există sprijinul financiar necesar pentru îndeplinirea sarcinilor speciale

care le îndeplineşte. Activitatea non profit a organismului naţional de acreditare trebuie înţeleasă ca o

activitate prin care nu se urmăreşte obţinerea de beneficii economice. Totodată deşi organismul

naţional de acreditare nu are ca obiectiv maximizarea sau distribuirea profiturilor, el poate furniza

servicii în schimbul unor plăţi sau obţinerii unor venituri. Veniturile suplimentare obţinute ca urmare a

prestării unor astfel de servicii pot fi folosite ca investiţii pentru dezvoltarea în continuare a activităţii

organismului naţional de acreditare, atît timp cît aceste activităţi sunt în concordanţă cu principala

activitate de acreditare. În consecinţă, trebuie subliniat că obiectivul principal al organismului naţional

de acreditare este sprijinirea sau angajarea în activităţi care nu urmăresc obţinerea de beneficii

economice.

Proiectul de lege redefineşte funcţiile şi atribuţiile membrilor Sistemului Naţional de Acreditare

oferind mai multă flexibilitate domeniului, o mai bună coordonare a activităţilor şi o o structură care

asigură independenţa şi imparţialitatea conform cerinţelor europene şi internaţionale. Astfel, proiectul

introduce un nou organ în cadrul SNAMD – Consiliul de Administrare al ONA – în calitate de organ

ierarhic superior, ale cărui funcţii au fost diferenţiate de cele ale Consiliului de Acreditare.

În Capitolul IV se descrie colaborarea internaţională în domeniul acreditării.

Obiectivul principal al colaborării internaţionale a Republicii Moldova în domeniul acreditării

este armonizarea activităţii de acreditare cu practicele europene şi internaţionale şi semnarea Acordului

de Recunoaştere Multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare.

Organismul naţional de acreditare reprezintă Republica Moldova în cadrul organismelor

internaţionale şi regionale (europene şi interstatale), participă la colaborarea regională şi internaţională

în domeniul acreditării şi semnează în numele statului Acorduri de Recunoaştere Multilaterala cu

Cooperarea Europeană pentru Acreditare, Organizaţiile Internaţionale şi regionale.

Capitolul V descrie activitatea de evaluare a conformităţii, indiferent dacă această activitate este

cu titlu obligatorie sau voluntar.

Proiectul de lege elimină Sistemul Naţional de Asigurare a Conformităţii Produselor care

impunea un şir de bariere în activitatea organismelor de evaluare a conformităţii (OEC) prin stabilirea

de reguli şi norme obligatorii inutile. De asemenea, sunt eliminate procedurile de desemnare şi

notificare a OEC care nu sunt adecvate necesităţilor actuale, sunt un impediment în activitatea de

evaluare a conformităţii şi reprezintă o evaluare redundantă, incompetentă, pur formală, care dublează

acreditarea.

Orientat spre satisfacerea necesităţilor mediului de afaceri, Proiectul oferă o mai mare

flexibilitate agenţilor economici în efectuarea procedurilor de evaluare a conformităţii în raport cu

tipul, gradul de complexitate şi de pericol pe care îl reprezintă atît produsul importat cît şi cel autohton.

Proiectul stabileşte un cadru general armonizat (de natură orizontală) pentru domeniul evaluării

conformităţii (precum şi o serie de proceduri de evaluare a conformităţii).

Legea prevede o anexă în care sunt enumerate domeniilor pentru care evaluarea conformităţii

este obligatorie, anexă care va fi completată, după caz, prin hotărârile Guvernului. Lista produselor

din domeniile, necuprinse în Anexă, pentru care va fi stabilită obligativitatea evaluării conformităţii

prin reglementările tehnice aplicabile va fi aprobată prin hotărîre a Guvernului.

Proiectul de lege prevede aprobarea prin Hotărârile Guvernului a procedurilor de evaluare a

conformităţii cum ar „modulele”, utilizate în cadrul implementării reglementărilor tehnice naţionale

elaborate în baza Directivelor Europene de Noua Abordare si „schemele de certificare” aplicabile

pentru alte grupe de produse.

Totodată se prevede că procedurile de evaluare a conformităţii vor depinde de gradul de

complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia şi vor fi stabilite de autoritatea cu

funcţii de reglementare. În cazul în care un produs va cădea sub incidenţa mai multor acte normative,

autoritatea cu funcţii de reglementare va asigura coerenţa procedurilor de evaluare a conformităţii.

Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale poate fi atestată prin certificatele de conformitate,

certificate sau rapoarte de inspecţie, rapoarte de încercări, declaraţia de conformitate întocmită de

producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia.

Capitolul VI descrie principiile generale referitor la produsele care se introduc pe piaţă şi/sau se

pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele esenţiale şi sunt însoţite de documente care atestă

conformitatea, (iar operatorii economici ar trebui să fie răspunzători pentru conformitatea produselor,

în funcţie de rolul lor respectiv în lanţul de distribuţie astfel încât să asigure un nivel ridicat de

protecţie a intereselor publice, cum ar fi sănătatea, siguranţa şi protecţia consumatorilor şi a mediului,

şi să garanteze o concurenţă loială pe piaţă.) Este prevăzut că persoana responsabilă pentru plasarea pe

piaţă a produselor este producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia, importatorul sau distribuitorul

şi sunt specificate în articole separate obligaţiile acestora.

Capitolul VII descrie dispoziţiile finale şi tranzitorii privind implementarea Legii adoptate şi

prevede că la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, organismele de evaluare a

conformităţii, care realizează evaluarea conformităţii în domeniile specificate în anexă la legea în

cauză vor fi desemnate şi notificate Comisiei Europene, conform legislaţiei naţionale armonizate cu

legislaţia europeană respectivă.

În cazul în care statul nu va adopta proiectul de lege în cauză, va fi tărăgănat procesul de

armonizare a legislaţiei naţionale, aplicabile domeniului de evaluare a conformităţii şi acreditare, cu

legislaţia europeană, va fi dificilă creşterea încrederii între partenerii comerciali, în demonstrarea

conformităţii produselor şi serviciilor cu cerinţele specificate şi cerinţele legale, precum şi va fi

imposibilă demonstrarea tendinţei Republicii Moldova referitor la uniformizarea acreditării şi

politicilor Organismului Naţionale de Acreditare din Republica Moldova cu practicile EA.

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

LEGE privind activităţile de acreditare şi evaluare a conformităţii

Parlamentul adoptă prezenta lege organică

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Sfera de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a

conformităţii, utilizată cu titlul obligatoriu sau voluntar, precum şi pentru activitatea de evaluare a

conformităţii, indiferent dacă această evaluare este obligatorie sau nu, pentru produsele introduse pe

piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova.

(2) Se excepteaza de la prevederile prezentei legi grupele de produse din categoria tehnicii militare,

armamentului si echipamentelor speciale care implica apărarea şi siguranţa naţională, cărora, din

motive întemeiate, nu le sunt aplicabile principiile stabilite prin prezenta lege.

(3) În cazul în care tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, stabilesc alte

prevederi decît cele prevăzute de legislaţia Republicii Moldova cu privire la acreditare şi evaluarea

conformităţii, se aplica prevederile tratatelor internaţionale.

Articolul 2. Noţiuni principale

In sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni principale:

acreditare - atestare de către organismul naţional de acreditare a faptului că un organism de

evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele stabilite prin standarde de referinţă, şi, după caz, orice

alte cerinţ e suplimentare, inclusiv cele stabilite în cadrul schemelor de acreditare specifice relevante,

pentru realizarea activităţilor specifice de evaluare a conformităţii;

apel – cerere a unui organism de evaluare a conformităţii pentru reconsiderarea oricărei decizii

nefavorabile luate de organismul de acreditare în legătură cu statutul de acreditare pe care acesta îl

doreşte;

atestare-emitere a unei declaraţii, bazată pe o decizie în urma unei analize ca urmare a unei

evaluări, care stipulează că îndeplinirea cerinţelor aplicabile a fost demonstrată;

autoritate cu funcţii de reglementare - organ central de specialitate al administraţiei publice

sau alt organ responsabil, în limitele competenţei sale, pentru stabilirea cerinţelor esenţiale pentru

produse şi servicii;

cerinţe esenţiale – cerinţe stipulate în reglementările tehnice naţionale în vederea asigurării

securităţii naţionale, asigurării inofensivităţii produselor şi serviciilor pentru viaţa, sănătatea şi

securitatea oamenilor, pentru regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu, pentru bunurile materiale, în

vederea protecţiei intereselor consumatorilor, inclusiv prevenirea practicilor care induc în eroare

consumatorii în ceea ce priveşte compoziţia, destinaţia, originea, calitatea şi inofensivitatea produselor;

cerinţă specificată – nevoie sau aşteptare declarată. Cerinţele specificate pot fi declarate în

documente normative cum sunt reglementări, standarde sau specificaţii tehnice.

certificare – atestare de terţă parte referitoare la produse, procese, sisteme sau persoane;

certificat de acreditare – document oficial sau set de documente oficiale care confirmă

acordarea acreditării pentru domeniul definit;

certificat de conformitate – document care atestă că un produs identificat corespunzător a fost

supus procedurilor de evaluare a conformităţii şi că, la momentul efectuării evaluarii conformităţii,

produsul este conform cerinţelor specificate aplicabile;

criterii de acreditare – ansamblu de cerinţe, stabilite prin standarde de referinţe şi documentele

organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, utilizate de organismul naţional de acreditare,

necesar a fi îndeplinite de un organism de evaluare a conformităţii pentru a fi acreditat;

distribuitor - orice persoană fizică sau juridică din lanţul de distribuție, alta decât producătorul

sau importatorul, care pune la dispoziţie pe piaţă un produs;

declaraţie de conformitate - asigurare scrisă, bazată pe o decizie în urma unei evaluări, prin

care furnizorul confirmă cu certitudine că produsul este conform cerinţelor specificate;

domeniul acreditării – servicii specifice de evaluare a conformităţii pentru care acreditarea a

fost solicitată şi/sau a fost acordată;

etalonare - operaţie care, în condiţii specificate, stabileşte, în prima etapă, o relaţie între valorile

şi incertitudinile de măsurare asociate care sunt furnizate de etaloane şi de indicaţiile corespunzătoare

cu incertitudinile de măsurare asociate, în a doua etapă, este utilizată această informaţie pentru

stabilirea unei relaţii care să permită obţinerea unui rezultat de măsurare pornind de la o indicaţie. O

etalonare poate fi exprimată sub forma unui enunţ, a unei funcţii de etalonare, a unei diagrame de

etalonare, a unei curbe de etalonare sau a unui tabel de etalonare. În anumite cazuri, aceasta poate

consta dintr-o corecţie aditivă sau multiplicativă a indicaţiei cu o incertitudine de măsurare asociată.

Etalonarea nu trebuie confundată cu reglarea unui sistem de măsurare, adesea denumit impropriu

autoetalonare, nici cu verificarea etalonării.

evaluarea conformităţii - procesul prin care se evaluează dacă s-a demonstrat că au fost

îndeplinite cerinţele specificate pentru un produs, un proces, un serviciu, un sistem, o persoană sau un

organism;

furnizor – organizaţie sau persoană care furnizează un produs (producător, distribuitor,

comerciant cu amănuntul sau vînzător a unui produs sau furnizor a unui serviciu sau a unei

informaţii);

importator - orice persoană fizică sau juridică, care introduce pe piaţă un produs dintr-o ţară

terţă;

inspecţie – examinarea proiectului unui produs, a unui produs, proces sau instalaţie şi

determinare a conformităţii lor cu cerinţe specificate sau, pe baza unor raţionamente (aprecieri)

profesionale, cu cerinţe generale;

introducere pe piaţă - punerea la dispoziţie pentru prima oară a unui produs pe piaţă ;

încercare – determinare a unei sau a mai multor caracteristici ale unui obiect supus evaluării

conformităţii, în baza uneri proceduri.

organism naţional de acreditare – organism unic cu autoritatea de a efectua acreditarea,

recunoscut la nivel naţional, investit cu dreptul de a deveni membru naţional al organizaţiilor

internaţionale şi regionale de acreditare

organism de evaluare a conformităţii - organism care efectuează activităţi de evaluare a

conformităţii, inclusiv etalonare, încercare, certificare şi inspecţie;

producător - orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau pentru care se

proiectează sau se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul în cauză sub numele sau

marca sa;

punere la dispoziţie pe piaţă - furnizarea unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare

pe piaţă în cursul unei activităţi comerciale, în schimbul unei plăţi sau gratuit;

reprezentant autorizat - înseamnă orice persoană fizică sau juridică care a primit un mandat

scris din partea unui producător de a acţiona în numele acestuaia în legătură cu sarcinile specifice.

supravegherea organismelor de evaluare a conformităţii– ansamblu de activităţi pentru

monitorizarea îndeplinirii în continuare de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate a

cerinţelor de acreditare, cu excepţia reevaluării;

standarde de referinţă –standardele europene sau internaţionale adoptate la nivel naţional, sau

de un stat-membru al Uniunii Europene, care stabilesc criteriile pentru competenţa organismului

naţional de acreditare şi a organismelor de evaluare a conformităţii.

Articolul 3. Obiective şi principii ale activităţii Organismului naţional de acreditare şi a

organismelor de evaluare a conformităţii

(1) Obiectivele principale sunt:

a) crearea premiselor pentru recunoaşterea rezultatelor activităţilor de evaluare a conformităţii prin

semnarea Acordurilor de Recunoaştere Multilaterală de către Organismului Naţional de Acreditare cu

Cooperarea Europeană pentru Acreditare şi Organizaţiile Internaţionale de Acreditare şi asigurarea

menţinerii calităţii de membru.

b) conferirea încrederii autorităţilor şi consumatorilor în competenţa tehnică, imparţialitatea şi

integritatea organismelor de evaluare a conformităţii;

c) contribuirea la creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor în contextul globalizării pieţelor;

d) promovarea protecţiei vieţii, eredităţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, precum şi a

mediului şi protecţia intereselor legitime ale consumatorilor.

(2) Principiile de bază sunt:

a) folosirea procedurilor de evaluare unice armonizate cu regulile europene şi internaţionale pentru

acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii;

b) competenţa şi imparţialitatea;

c) transparenţa, disponibilitate publica şi credibilitate;

d) reprezentarea intereselor publice;

e) contribuţia la promovarea principiului liberei circulaţii a produselor şi serviciilor;

f) acces liber fără discriminare la procesul de acreditare al tuturor solicitanţilor;

g) independenţa faţă de posibila predominare a oricăror interese sprcifice;

h) asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional şi comercial;

i) examinarea imparţială a apelurilor şi reclamaţiilor.

(3) Politica statului în domeniul acreditării şi evaluării conformităţii se elaborează de către organul

central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii.

Articolul 4. Baza normativă

(1) Baza normativă în domeniul acreditării şi evaluării conformităţii se armonizează cu legislaţia

europeană.

(2) Activitatea de acreditare şi evaluare a conformităţii se efectuează în baza :

a) standardelor europene sau internaţionale adoptate la nivel naţional , sau de un stat-membru al

Uniunii Europene, care stabilesc criteriile pentru competenţa organismului naţional de acreditare şi a

organismelor de evaluare a conformităţii. Lista standardelor de referinţă se aprobă de către organul

central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii şi se publică în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

b) documentelor organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare, care stabilesc criterii generale

şi reguli în domeniul evaluării conformităţii, utilizate de Organismul Naţional de Acreditare, care se

plasează pe pagina WEB a lui;

c) procedurilor documentate ale Organismul Naţional de Acreditare referitor la procesul de acreditare,

care se plasează pe pagina WEB a lui .

Capitolul II ACTIVITATEA DE ACREDITARE

Articolul 5. Organismul Naţional de Acreditare

(1) Activitatea de acreditare, este activitate de autoritate publică, încredinţată Organismului

Naţional de Acreditare.

(2) În calitate de Organism Naţional de Acreditare se desemnează Centrul Naţional de Acreditare,

cu denumirea prescurtată "MOLDAC", ca organism unic de acreditare pentru organismele de

evaluare a conformitatii.

(3) Organismul Naţional de Acreditare este instituţie publică, necomercială, cu statut de persoană

juridică, care îşi desfăşoară activitatea pe principii de finantare mixtă în baza Regulamentului de

organizare şi funcţionare, aprobat de Guvern, sub autoritatea organului central al administraţiei

publice responsabil de infrastructura calităţii, care nu influenţează luarea deciziilor referitor la

procesul de acreditare.

(4) ONA este condus de un director care trebuie să fie cetăţean al Republicii Moldova, cu studii şi

calificări corespunzătoare în domeniul acreditării si/sau evaluării conformităţii.

Directorul este numit şi eliberat din funcţie de conducătorul organului central de specialitate al

administraţiei publice, responsabil de infrastructura calităţii.

(5) Atribuţiile Organismului National de Acreditare:

- are obiectivul să dezvolte acreditarea şi evaluarea conformităţii şi să confere încredere în competenţa

tehnică şi integritatea organismelor de evaluare a conformităţii în baza principiilor prevăzute la art. 3,

alin. (2);

- înfiinţează şi menţine structuri adecvate, în cadrul propriilor activităţi, pentru garantarea participării

efective şi echilibrate a tuturor părţilor interesate;

- identifică activităţile de evaluare a conformităţii pentru care este competent să realizeze acreditarea,

făcînd referire, atunci cînd este cazul, la legislaţie şi la standardele naţionale relevante şi prestează

servicii de instruire şi transfer de cunoştinţe în domeniul acreditării;

- atestă competenţa organismelor de evaluare a conformitatii conform standardelor de referinţă şi emite

certificate de acreditare, indiferent daca evaluarea conformităţii se efectuează cu titlu obligatoriu sau

voluntar;

- este independent de organismele de evaluare a conformităţii pe care le evaluează şi de presiuni

comerciale şi să asigură că nu apar conflicte de interese cu organismele de evaluare a conformităţii,

precum şi nu deţine acţiuni sau nu are alt gen de interese financiare sau administrative într-un

organism de evaluare a conformităţii;

- organizează teste de competenţă sau alte comparări pentru laboratoare sau organisme de inspecţii sau

poate implica în acest proces o altă entitate recunoscută de el, pe care o consideră competentă;

- prin politicile si practicile sale, asigură exercitarea funcţiilor cu competenţă, promptitudine si făra a

impune condiţii oneroase solicitanţilor acreditării;

- îndeplineşte obligaţiile ce reies din calitatea de semnatar a Contractului de cooperare şi Acordului de

Recunoaştere Multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare;

(6) Organismul Naţional de Acreditare nu are dreptul de a presta servicii care vor fi executate de către

organismele de evaluare a conformităţii acreditate de el, precum şi de a acorda consultanţă pentru

obţinerea sau menţinerea acreditării.

(7) Sursele de finanţare a activităţii Organismului Naţional de Acreditare sînt:

a) mijloacele financiare cu destinaţie specială de la bugetul de stat;

b) mijloacele financiare realizate din tarife pentru activitatile de acreditare si servicii de instruire şi

transfer de cunoştinţe în domeniul acreditării în scopul dezvoltării şi menţinerii serviciilor,

potenţialului şi bazei tehnico-materiale a ONA;

c) vărsăminte benevole şi donaţii de la persoane fizice şi juridice, inclusiv ale celor străine;

f) sponsorizări;

(8) Mjloacele financiare de la bugetul de stat se repartizează, în exclusivitate , pentru:

- plata cotizaţiilor de membru la organizaţiile europene şi internaţionale de acreditare cu care

cooperează ;

- participarea la lucrările organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare, care decurg din

obligaţiile de membru-semnatar a Acordurilor respective de recunoaştere, precum şi activităţile de

cooperare legate de acreditarea europeană şi internaţională

- asigurarea utilizării/implementării documentelor organizaţiilor europene şi internaţionale de

specialitate, care stabilesc criterii generale şi reguli în domeniul acreditării şi evaluării conformităţii,

aplicate de Organismul Naţional de Acreditare

- activităţile necesare pentru implementarea instrumentelor de politici noi în domeniul acreditării,

aprobate de Guvern

(9) Sursele de finanţare ale Organismului Naţional de Acreditare alocate din bugetul de stat se

utilizează în conformitate cu devizul anual de cheltuieli aprobat de organul central de specialitate al

administraţiei publice, responsabil de infrastructura calităţii, conform programului de activitate aprobat

de Colegiul de Conducere al Organismului Naţional de Acreditare.

(10) Mijloacele financiare, cu excepţia celor de la bugetul de stat, neutilizate de către Organismul

Naţional de Acreditare pe parcursul anului, rămîn în cont spre utilizare in anul următor, în scopul

realizării sarcinilor pentru care au fost destinate.

(11) Metodologia de formare şi aplicare a tarifelor pentru serviciile prestate în domeniul acreditării se

va baza pe principiul costului efectiv suportat şi va fi aprobată de către Guvern.

Articolul 6 Colegiul de Conducere al Organismului Naţional de Acreditare

(1) Organul ierarhic superior de conducere al Organismului Naţional de Acreditare este Colegiul de

Conducere, aprobat de organul central al administraţiei publice, responsabil de infrastructura calităţii.

(2) Colegiul de Conducere se reuneşte de două ori pe an în sesiune ordinară şi în sesiuni extraordinare,

ori de cîte ori este necesar. Colegiul de Conducere ia hotărîri cu majoritatea simplă de voturi a

membrilor prezenţi. Un membru are dreptul la un singur vot. La toate şedinţele Colegiului de

Conducere este invitat conducătorul Organismului naţional de acreditare, care nu are drept de vot.

(3) Colegiul de Conducere funcţionează pe baze obşteşti şi are următoarele atribuţii:

a) aprobă strategia Organismului Naţional de Acreditare;

b) supraveghează situaţia financiară a Organismului Naţional de Acreditare;

c) monitorizează la intervale regulate activitatea Organismului Naţional de Acreditare

d) aprobă tarifele,calculate conform Metodologiei, cu avizul prealabil al conducătorului organului central

al administraţiei publice, responsabil de infrastructura calităţii;

e) aprobă politicile Organismului Naţional de Acreditare referitor la intenţiile de aderare la organizaţiile

europene şi internaţionale de specialitate;

f) aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului de Acreditare.

g) aprobă componenţa Consiliului de Acreditare;

Articolul 7. Consiliul de Acreditare

(1) Pentru garantarea participării efective şi echilibrate a tuturor părţilor interesate în activitatea

desfăşurată de Organismului Naţional de Acreditare, în cadrul acestuia se instituie Consiliul de

Acreditare, care activează pe baze obşteşti sub formă de şedinţe.

Prin Consiliul de acreditare se asigură protejarea imparţialităţii, dezvoltarea şi menţinerea principiilor

şi politicilor majore de funcţionare a Organismului Naţional de acrediare.

(2) Componenţa Consiliului de Acreditare, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al

acestuia se elaborează de Organismul Naţional de Acreditare şi se aprobă de Colegiul de Conducere.

(3) Consiliul de Acreditare este constituit din reprezentanţii tuturor părţilor interesate, organizaţi în

grupuri de interese, după cum urmează:

a) organismelor de evaluare a conformităţii acreditate;

b) beneficiarilor;

c) consumatorilor;

d) autorităţilor cu funcţii de reglementare interesate în dezvoltarea infrastructurii calităţii şi evaluării

conformităţii.

(4) Consiliul de acreditare are următoarele atribuţii:

a) contribuie la implementarea politicilor aprobate de Colegiul de Conducere;

b) elaborează propuneri privind perfecţionarea procesului de acreditare;

c) contribuie la implementarea cerinţelor documentelor organizaţiilor europene şi internaţionale de

acreditare;

d) aprobă regulamentul –tip al comitetelor tehnice instituite ;

(5) Deciziile Consiliului de Acreditare sunt luate prin vot echitabil a parţilor interesate.

Articolul 8. Procedura de apel

(1) Pentru reconsiderarea oricărei decizii nefavorabile luate de Organismul Naţional de Acreditare,

solicitantul acreditării poate depune cerere de apel.

(2) Organismul Naţional de acreditare:

a) stabileşte procedurile pentru tratarea apelurilor primite din partea organismelor de evaluare

a conformităţii;

b) decide cu privire la validarea apelului;

c) comunică decizia finală organismului de evaluare a conformităţii apelantului; păstrează

înregistrări ale tuturor apelurilor şi deciziilor finale.

(3) Decizia Organismului National de Acreditare privind restrîngerea, suspendarea, retragerea sau

neacordarea acreditării, precum şi absenţa acesteia poate fi contestată de către organismele de evaluare

a conformităţii la instanţa competentă, conform legislaţiei aplicabile, daca aceasta nu a fost soluţionata,

in prealabil, de organismul naţional de acreditare, conform procedurii acestuia.

Articolul 9. Procesul de acreditare

(1) Criteriile pentru acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii sunt stabilite în standardele

de referinţă şi documentele organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate pentru funcţionarea

organismelor de evaluare a conformităţii, adoptate la nivel naţional, precum şi în procedurile

documentate referitor la procesul de acreditare aprobate de Organismul naţional de acreditare.

(2) Pe baza îndeplinirii criteriilor de acreditare, indiferent dacă această acreditare este utilizată cu titlul

obligatoriu sau voluntar, pot fi acreditate organismele de evaluare a conformităţii care efectuează

activităţi de evaluare a conformităţii, inclusiv etalonare, încercare, certificare şi inspecţie.

(3) Evaluarea competenţei unui organism de evaluare a conformităţii implică evaluarea competenţei

tuturor activităţilor desfăşurate de organismul de evaluare a conformităţii, inclusiv a competenţei

personalului, a validităţii metodologiei de evaluare a conformităţii şi a validităţii rezultatelor evaluării

conformităţii conform standardelor de referinţă şi cerinţelor documentelor organizaţiilor europene şi

internaţionale de specialitate.

(4) Decizia de acordare a acreditării se adoptă în cazul dacă organismului de evaluare a conformităţii

– solicitant este conform cu criteriile de acreditare. Decizia de acordare a acreditării se adoptă de

Organismul Naţional de Acreditare. În baza deciziei de acreditare solicitantului i se eliberează

Certificatul de acreditare cu înscrierea acestuia în Registrul organismelor de evaluare a conformităţii

acreditate. Domeniul de acreditare aprobat de Organismul Naţional de Acreditare este parte integrantă

al Certificatului de Acreditare.

(5) Pentru laboratoarele de încercări o etapă intermediară, în vederea acreditării acestora, poate fi

aprecierea competenţei tehnice conform cerinţelor prescrise la nivel naţional, altele decît cele

prevăzute de documentele europene şi internaţionale.

(6) Organismul Naţional de Acreditare supraveghează organismele de evaluare a conformităţii pentru

care a emis un certificat de acreditare. Supravegherea se efectueză pentru monitorizarea îndeplinirii în

continuare a cerinţelor de acreditare de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate.

(7) Confirmarea continuităţii valabilităţii acreditării se aprobă prin decizia de menţinere a acreditării

emisă de către Organismul Naţional de Acreditare, luînd în consideraţie rezultatele pozitive ale

evaluărilor de supraveghere.

(8) Extinderea domeniului de acreditare se efectuează la cererea organismului de evaluare a

conformităţii. Evaluarea domeniului de acreditare în vederea extinderii se efectuează de regulă

concomitent cu supravegherea şi este similar cu cel de acordare a acreditării iniţiale.

(9) Restrîngerea domeniului de acreditare se efectuează la cererea organismului de evaluare a

conformităţii sau în rezultatul evaluării de supraveghere pentru a exclude acele părţi pentru care

organismul de evaluare a conformităţii în mod repetat nu îndeplineşte criteriile de acreditare.

(10) La solicitarea organismului de evaluare a conformităţii poate fi efectuată reînnoirea acreditării

prin reevaluarea lui privind conformitatea cu criteriile de acredatare. Reevaluarea organismului de

evaluare a conformităţii este similară unei evaluări iniţiale cu deosebirea că experienţa acumulată în

timpul evaluărilor anterioare va fi luată în consideraţie.

(11) În cazul în care se constată că un organism de evaluare a conformităţii care a primit un certificat

de acreditare nu mai este competent să realizeze o activitate specifică de evaluare a conformităţii sau a

comis o încălcare gravă a obligaţiilor sale, organismul naţional de acreditare ia toate măsurile

adecvate, pentru a restricţiona, suspenda sau retrage certificatul de acreditare al acestuia.

(12) Organismul Naţional de Acreditare asigură independenţa şi imparţialitatea în luarea deciziilor,

este responsabil pentru deciziile sale referitoare la acordarea, refuzul de a acorda, menţinerea,

extinderea, restrîngerea, suspendarea şi retragerea acreditării.

(13) Deciziile privind refuzul, restrîngerea, suspendarea sau retragerea acreditării se adoptă conform

regulilor şi procedurilor stabilite şi sunt motivate.

Articolul 10. Atribuţiile şi obligaţiile organismelor de evaluare a conformităţii acreditate

(1) Organismele de evaluare a conformităţii acreditate au obligaţia de a se conforma continuu la

cerinţele prevăzute de:

a) standardele de referinţă şi documentele europene şi internaţionale pentru funcţionarea

organismelor de evaluare a conformităţii;

b) cerinţele stabilite de Organismul naţional de acreditare pentru domeniile la care acreditarea

este acordată.

(2) Organismul de evaluare a conformităţii este un organism terţ, independent de organizaţia sau de

produsul pe care îl evaluează. Un organism de evaluare a conformităţii care aparţine unei asociaţii de

afaceri sau unei federaţii profesionale care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea,

fabricarea, furnizarea, asamblarea, utilizarea sau întreţinerea produselor pe care le evaluează poate fi

considerat a fi un astfel de organism, cu condiţia să se demonstreze că este independent şi că nu există

conflicte de interese.

(3) Organismul de evaluare a conformităţii asigură că activităţile filialelor sau ale subcontractanţilor nu

afectează confidenţialitatea, obiectivitatea sau imparţialitatea activităţilor lor de evaluare a

conformităţii.

(4) Organismul de evaluare a conformităţii are mijloacele necesare pentru a îndeplini în mod

corespunzător sarcinile tehnice şi administrative legate de activităţile de evaluare a conformităţii.

(5) Organismul de evaluare a conformităţii şi personalul acestuia îndeplinesc activităţile de evaluare a

conformităţii la cel mai înalt grad de integritate profesională şi de competenţă tehnică necesară în

domeniul respectiv şi sunt liberi de orice presiuni şi stimulente, îndeosebi financiare, care le-ar putea

influenţa rezultatele activităţilor lor de evaluare a conformităţii, în special, din partea persoanelor sau a

grupurilor de persoane cu un interes pentru rezultatele acelor activităţi.

(6) Organismul de evaluare a conformităţii are o procedură în baza căreia părţile interesate, inclusiv

alte organisme de evaluare a conformităţii acreditate, sunt informate cu privire la măsurile preconizate

în legătură cu produsele neconforme (depistate în cadrul evaluării) care prezintă riscuri pentru

sănătatea şi siguranţa persoanelor sau cu privire la alte aspecte de protecţie a interesului public.

(7) Organismul de evaluare a conformităţii, personalul de conducere şi personalul responsabil de

îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformităţii nu sînt direct implicaţi în proiectarea, fabricarea sau

construcţia, comercializarea, instalarea, utilizarea sau întreţinerea acelor produse pe care le evaluează

şi nu reprezintă părţile angajate în acele activităţi. Aceştia nu se implică în activităţi care le-ar putea

afecta imparţialitatea sau integritatea în ceea ce priveşte activităţile de evaluare a conformităţii.

(8) Organismul de evaluare a conformităţii încheie cu companii de asigurare recunoscute legal pe

teritoriul Republicii Moldova contracte de asigurare şi deţine poliţe de asigurare pentru a putea plăti

despăgubirea pentru prejudiciul care poate fi adus terţelor părţi în rezultatul activităţii sale şi faţă de

care aceste organisme poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Capitolul III MARCA NATIONALĂ DE ACREDITARE

Articolul 11. Marca Naţională de Acreditare şi referinţe la acreditare

(1) Marca Naţională de Acreditare este un simbol oficial înregistrat, protejat legal şi reprezintă

proprietatea exclusivă a Organismului Naţional de Acreditare.

(2) Marca Naţională de Acreditare este o reprezentare grafică însoţită de simbolurile statului, cum ar

fi drapelul de stat şi denumirea oficială a statului, conform anexei la prezenta lege.

(3) Marca Naţională de Acreditare însoţită de indicaţii clare despre activitatea la care se referă

acreditarea reprezintă simbolul de acreditare.

(4) Organismului Naţional de Acreditare transferă organismelor de evaluare a conformităţii dreptul

de utilizare a simbolului de acreditare în regim controlat.

(5) Modul de utilizare a simbolului de acreditare este stabilit de către Organismului Naţional de

Acreditare în conformitate cu cerinţele Cooperării Europene pentru Acreditare.

(6) Organismele de evaluare a conformităţii acreditate poartă răspundere pentru utilizarea simbolului

de acreditare şi referinţelor la acreditare pe care le face.

Capitolul IV COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ

Articolul 12. Colaborarea internaţională

(1) Colaborarea internaţională în domeniul acreditării se realizează în baza acordurilor de

colaborare şi/sau în cadrul organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare.

(2) Organismul naţional de acreditare reprezintă Republica Moldova în cadrul organismelor

internaţionale şi regionale (europene şi interstatale), participă la colaborarea regională şi internaţională

în domeniul acreditării şi semnează Acorduri de Recunoaştere Multilaterala cu Cooperarea Europeană

pentru Acreditare, precum şi cu Organizaţiile Internaţionale şi regionale.

(3) Organismul Naţional de Acreditare îndeplineşte obligaţiile ce–i revin în calitatea de membru al

organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare.

Capitolul V ACTIVITATEA DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

Articolul 13. Dispoziţii generale privind evaluarea conformităţii

(1) Evaluarea conformităţii poate fi cu titlu obligatoriu sau voluntar.

(2) Evaluarea conformităţii, indiferent dacă această evaluare este obligatorie sau voluntară, se

realizează numai de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate.

Articolul 14. Evaluarea conformităţii cu titlul voluntar

(1) Evaluarea conformităţii produselor cu titlu voluntar se realizează prin certificarea conformităţii de

către organisme de certificare produse acreditate cu demonstrarea obligatorie a conformităţii

produselor cerinţelor de securitate.

(2) Certificarea conformităţii voluntară se realizează în baza contractului încheiat între solicitant şi

organismul de certificare.

(3) Serviciile de etalonare se prestează doar de laboratoare de etalonare acreditate. ???????

Articolul 15. Evaluarea conformităţii cu titlul obligatoriu

(1) Evaluarea conformităţii cu titlu obligatoriu se realizează pentru produsele din domeniile prevăzute

în Anexă, care este parte integranta din prezenta lege şi va fi completată, dupa caz, prin hotărîre a

Guvernului, precum şi pentru produse necuprinse în Anexă pentru care există cerinţe esenţiale

prevăzute în reglementările tehnice respective.

(2) Pentru produsele, prevăzute în Anexă la prezenta lege, se aplică următoarele proceduri de evaluare

a conformităţii care prevăd, pentru fiecare categorie de produse unul sau o combinaţie adecvată a

următoarelor module, descrise si aprobate prin hotărîre a Guvernului:

a) modulul A – controlul intern al producţiei;

b) modulul A1- controlul intern al producţiei plus încercarea supravegheată a produsului;

c) modulul A2- controlul intern al producţiei plus verificări ale produsului supravegheate la intervale

aleatorii;

d) modulul B – examinarea CE de tip;

e) modulul C – conformitatea cu tipul bazată pe controlul intern al producţiei ;

f) modulul C1 - conformitate cu tipul bazată pe controlul intern al producţiei plus încercarea

supravegheată a produsului;

g) modulul C2- conformitate cu tipul bazată pe controlul intern al producției plus verificări ale

produsului supravegheate la intervale aleatorii;

h) modulul D – conformitatea cu tipul bazată pe asigurarea calităţii procesului de producţie;

i) modulul D1- asigurarea calităţii procesului de producţie;

j) modulul E – conformitatea cu tipul bazată pe asigurarea calităţii produsului;

k) modulul E1- asigurarea calităţii la inspecţia şi încercarea produsului finit;

l) modulul F – conformitatea cu tipul bazată pe verificarea produsului;

m) modulul F1- conformitatea bazată pe verificarea produsului;

n) modulul G – conformitatea bazată pe verificarea unităţii de produs;

o) modulul H – conformitatea bazată pe asigurarea totală a calităţii;

p) modulul H1- conformitatea bazată pe asigurarea totală a calităţii plus examinarea proiectului.

(3) In situaţia în care, procedurile prevazute la alin. (2) a prezentului articol nu pot fi aplicate unei

categorii de produse, evaluarea conformităţii acestora se realizează conform prevederilor reglementării

tehnice aplicabile.

(4) Produsele, din domeniile ne cuprinse în Anexă şi reglementate prin reglementării tehnice, se supun

evaluării conformităţii cu cerintele esenţiale, prin aplicarea următoarelor proceduri de evaluare a

conformităţii, sau a combinaţiilor adecvate ale acestora:

a) certificare;

b) inspecţie;

c) încercare.

(5) Pocedurile de evaluare a conformităţii, menţionate la alin. (2) şi alin. (4) a prezentului articol,

depind de gradul de complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia şi se stabilesc

de autoritatea cu funcţii de reglementare.

(6) În cazul în care un produs intră sub incidenţa mai multor acte normative, autoritatea cu funcţii de

reglementare asigură coerenţa procedurilor de evaluare a conformităţii.

Articolul 16 Declaraţia de conformitate

(1) Scopul declaraţiei este să confere încredere în conformitatea obiectului identificat cu cerinţele

specificate la care se referă declaraţia de conformitate şi să specifice în mod clar cine este responsabil

pentru acea conformitate şi declaraţie. O declaraţie de conformitate este o formă de atestare a

conformităţii pentru a respecta cererile pieţei şi ale autorităţilor cu funcţii de reglementare, pentru a

conferi încredere.

(2) Declaraţia de conformitate poate fi emisă de către producător sau reprezentantul autorizat al

acestuia, sau, în cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu are

domiciliul sau sediul în Republica Moldova, de către importatorul produsului.

(3) Emitentul unei declaraţii de conformitate (organizaţie sau persoană) este responsabil pentru

emiterea, menţinerea, extinderea, restrîngerea, suspendarea sau retragerea declaraţiei şi a conformităţii

obiectului acesteia cu cerinţele esenţiale aplicabile.

(4) Declaraţia de conformitate se bazează pe rezultatele unui tip corespunzător de activitate de evaluare

a conformităţii efectuată de una sau mai multe prime, secunde sau terţe părţi.

(5) O declaraţie de conformitate poate să se refere atît la un tip de produs concret, cît şi la un grup de

produse similare, pentru care sînt stabilite cerinţe similare care trebuie atestate. În acest caz emitentul

declaraţiei trebuie să asigure că fiecare produs individual al grupului este conform cu cerinţele

esenţiale aplicabile.

(6) Declaraţia de conformitate va cuprinde suficientă informaţie pentru a identifica emitentul

declaraţiei, produsul la care se referă declaraţia, cerinţele cu care se declară conformitatea şi persoana

care semnează pentru şi în numele emitentului declaraţiei de conformitate şi va conţine cel puţin

următoarele:

a) identificarea unică a declaraţiei de conformitate;

b) numele şi adresa de contact ale emitentului declaraţiei de conformitate;

c) identificarea obiectului declaraţiei de conformitate;

d) declararea conformităţii şi asumarea responsabilităţii pentru conformitatea produsului;

e) listă completă şi clară a standardelor sau a altor cerinţe specificate;

f) data şi locul emiterii declaraţiei de conformitate;

g) termenul de valabilitate a declaraţiei de conformitate.

(7) Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să aibă proceduri implementate pentru a se asigura de

conformitatea continuă a obiectului acesteia, aşa cum a fost livrat sau acceptat, cu cerinţele menţionate

în declaraţia de conformitate, precum şi pentru a reevalua valabilitatea declaraţiei de conformitate, în

cazul în care apar :

a) modificări care afectează în mod semnificativ proiectul sau specificaţia obiectului declaraţiei;

b) modificări în acte normative care stabilesc cerinţele esenţiale faţă de care se declară conformitatea

obiectului declaraţiei;

c) informaţii relevante care indică faptul că obiectul declaraţiei ar putea să nu mai fie conform cu

cerinţele esenţiale aplicabile.

(8) Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să facă accesibilă documentaţia suport autorităţilor de

reglementare relevante şi organelor cu funcţii de control.

(9) Documentaţia tehnică care susţine o declaraţie de conformitate trebuie să fie elaborată, acumulată,

actualizată permanent şi păstrată pentru a permite trasabilitatea de la declaraţia de conformitate dată de

emitent şi trebuie să includă, după cum este aplicabil, dar nu se limitează la:

a) descrierea obiectului declaraţiei;

b) informaţia privind documentaţia de proiectare a produsului;

c) rezultate ale evaluării conformităţii produsului;

d) identificarea organismelor de evaluare a conformităţii antrenate, ale căror rezultate se utilizează,

precum şi identificarea statutului lor de acreditare;

e) listă completă şi clară a standardelor aplicabile sau a altor cerinţe specificate.

f) descrierea sistemului de management relevant pentru obiectul declaraţiei.

(10) Declaraţia de conformitate se înregisrează la organismele de certificare acreditate cu domeniul de

acreditare corespunzător obiectului declaraţiei, cu atribuirea unui număr şi autentificată prin ştampila

organismului de certificare..

Articolul 17. Certificare

(1) În cadrul certificării conformităţii produselor de către organisme de certificare acreditate, se atestă

conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale aplicabile, conform modulelor şi schemelor de

certificare descrise, aprobate de Guvern.

(2) Schemele de certificare se utilizează în scopul certificării produselor din domeniile, necuprinse în

anexă la prezenta lege.

(3) Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale aplicabile se atestă prin certificatul de conformitate

emis de către organismul de certificare acreditat.

(4) Organismul de certificare va exercita controlul asupra drepturilor de utilizare a certificatelor emise

de acestea şi va lua măsuri în cazul referirilor incorecte la statutul certificării sau la utilizarea

documentelor de certificare, care induc în eroare.

(5) Certificatul de conformitate pentru produse se eliberează pentru produsele care sînt fabricate de

acelaşi producător în aceleaşi condiţii şi evaluate la aceleaşi cerinţe aplicabile.

(6) Formularul certificatului de conformitate se elaborează de către fiecare organism de certificare şi

este proprietatea exclusivă a emitentului.

Articolul 18 Inspecţia

(1) Scopul inspecţiei este realizarea evaluărilor în contul unor clienţi privaţi, a organizaţiilor din care

fac parte şi/sau a autorităţilor publice, avînd ca obiectiv să furnizeze părţilor interesate informaţii

referitoare la conformitatea obiectului de inspecţie cu cerinţele specificate. Parametrii de inspecţie pot

include elemente referitoare la cantitate, calitate, securitate şi aptitudine de utilizare.

(2) Inspecţia este determinarea directă a conformităţii obiectului inspecţiei, prin examinarea cerinţelor

esenţiale aplicabile şi în baza unei aprecieri profesionale realizată de către organismele de inspecţie

acreditate.

(3) Conformitatea produselor în cadrul inspecţiilor se atesta prin raportul de inspectie sau certificatul

de inspectie.

(4) Raportul de inspecţie prezintă o descriere detaliată a inspecţiei şi a rezultatelor acesteia.

(5) Certificatul de inspecţie prezintă, de regulă, o scurtă atestare oficială a conformităţii cu cerinţele

esenţiale aplicabile.

(6) Raportul de inspecţie sau certificatul de inspecţie furnizează informaţii privind starea obiectului la

momentul inspecţiei. Conţinutul unui raport de inspecţie sau al unui certificat de inspecţie poate varia

în funcţie de tipul de inspecţie şi cerinţele esenţiale şi, include orice defecte şi neconformităţi depistate.

Trebuie, să fie identificat reprezentantul organismului de inspecţie, care are responsabilitatea pentru

verificarea şi eliberarea raportului sau certificatului de inspecţie.

(7) În caz, cînd inspecţia este efectuată din numele statului (în scopuri legale), autorităţile cu funcţii de

reglementare pot introduce cerinţe speciale la raportarea rezultatelor inspecţiei.

Articolul 19 Încercări

(1) Scopul încercării este determinarea de către un laborator acreditat a unei sau a mai multor

caracteristici ale unui obiect supus evaluării conformităţii, în baza unei proceduri.

(2) Raportul de încercare prezintă o comunicare scrisă făcută de un laborator în faţa unui solicitant,

cuprinzînd o relatare oficială asupra rezultatelor încercărilor efectuate.

(3) Încercările fac parte din inspecţie sau certificare.

Capitolul VI PLASAREA PRODUSELOR PE PIAŢĂ

Articolul 20. Condiţiile de plasare a produselor pe piaţă

(1) Produsele se introduc pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele esenţiale care

oferă un nivel adecvat de protecţie a intereselor publice precum sănătatea şi siguranţa în general,

sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, protecţia consumatorilor, protecţia mediului şi securitatea cu

respectarea principiilor internaţionale, privind libera circulaţie a produselor în comerţul intern şi

internaţional şi sînt însoţite de documente care atestă conformitatea. Persoana responsabilă pentru

plasarea pe piaţă a produselor este producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia, importatorul,

distribuitorul sau oricare altă persoană fizică care practică activitatea de întreprinzător.

(2) Conformitatea produselor se evaluează în baza cerinţelor esenţiale stabilite pentru produsele

respective în reglementările tehnice aplicabile. Produsele pentru care lipsesc reglementările tehnice vor

fi supuse evaluării conformităţii în baza prevederilor stabilite în standardele naţionale voluntare

aplicabile produselor respective, a căror listă se aprobă prin ordinul autorităţii cu funcţii de

reglementare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, precum şi în baza cerinţelor

esenţiale stabilite şi aprobate prin ordinul autorităţii cu funcţii de reglementare şi publicate în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova

(3) Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale poate fi atestată prin certificatele de conformitate,

certificate sau rapoarte de inspecţie, rapoarte de incercari, declaraţia de conformitate.

(4) Pentru plasarea produselor pe piaţă sunt valabile numai certificate de conformitate, certificate sau

rapoarte de inspectii, şi rapoarte de încercări emise de organisme de evaluare a conformităţii acreditate.

Articolul 21. Obligaţiile producătorilor

(1) Producătorii au următoarele obligaţii:

a) asigură că produsele lor introduse pe piaţă au fost proiectate şi fabricate în conformitate cu cerinţele

esenţiale;

b) întocmesc documentaţia tehnică şi asigură aplicarea procedurilor de evaluare a conformităţii;

c) asigură corectitudinea şi veridicitatea declaraţiei de conformitate, deţinerea rapoartelor de încercări,

a certificatelor de conformitate şi a altor documente ce atestă conformitatea;

d) păstrează documentaţia suport şi declaraţia de conformitate, în funcţie de ciclul de viaţă al

obiectului declaraţiei şi de nivelul de risc, după introducerea pe piaţă a produsului;

e) furnizează la solicitarea autorităţii cu funcţii de control, toate informaţiile şi documentaţia necesară

pentru a demonstra conformitatea produsului.

(2) Producătorii care consideră sau au motive să creadă că un produs pe care l-au introdus pe piaţă nu

este conform cerinţelor esenţiale aplicabile iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce

respectivul produs în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz.

Articolul 22. Obligaţiile reprezentanţilor autorizaţi

(1) Un producător poate numi printr-un mandat scris, un reprezentant autorizat.

(2) Reprezentantul autorizat îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător, care

permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puţin următoarele:

a) să pună declaraţia de conformitate şi documentaţia tehnică la dispoziţia autorităţii cu funcţii

de control;

b) în urma unei cereri motivate din partea autorităţii cu funcţii de control, să furnizeze acestei

autorităţi toate informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea unui produs;

(3) Obligaţiile stabilite la articolulul 21, alineatul (1), litera a) şi b).

Articolul 23 Obligaţiile importatorilor

(1) În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu are domiciliul sau

sediul în Republica Moldova, responsabilitatea privind deţinerea documentaţiei tehnice ce atesta

conformitatea şi prezentarea acestor documente, la cererea organelor cu funcţii de control, revine

importatorului.

(2) Importatorii introduc pe piaţă numai produse conforme cu cerinţele esenţiale pe baza unei declaraţii

de conformitate, emisă pe propria responsabilitate în baza documentaţiei tehnice a producătorului,

traduse în limba de stat şi legalizată, menţionată la art. 16, alin. (9) a prezentei legi.

(3) Importul produselor se efectuează în baza contractelor de livrare, cu indicarea obligatorie în ele a

cerinţelor esenţiale aplicabile.

(4) Importatorii furnizează, la solicitarea autorităţii cu funcţii de control, toate informaţiile şi

documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea produsului introdus pe piaţă cu cerinţele

esenţiale.

(5) Înainte de introducerea unui produs pe piaţă, importatorii garantează că procedura corespunzătoare

de evaluare a conformităţii a fost îndeplinită de către producător. Dacă importatorii nu deţin toată

documentaţia tehnică necesară pentru emiterea declaraţiei de conformitate, ei vor asigura desfăşurarea

procedurilor respective de evaluarea conformităţii şi vor emite declaraţia de conformitate în baza

rezultatelor evaluărilor efectuate în Republica Moldova de către un organism de evaluare a

conformităţii acreditat.

(6) Importatorii asigură că, în perioada de timp cînd un produs se află în responsabilitatea lor,

condiţiile de depozitare sau transport nu periclitează conformitatea cu cerinţele esenţiale stabilite.

(7) Pentru protecţia sănătăţii şi a siguranţei consumatorilor, în cazul în care acest lucru este considerat

oportun în raport cu riscurile prezentate de un produs, importatorii vor solicita de la laboratorul de

încercări acreditat testarea prin eşantionare a produselor comercializate, investigînd şi, după caz, ţinînd

un registru de plîngeri, produse neconforme şi rechemări ale unor produse şi informînd distribuitorii

privind această monitorizare.

(8) Importatorii păstrează o copie a declaraţiei de conformitate, pentru o periodă de timp în funcţie de

ciclul de viaţă al produsului şi de nivelul de risc.

(9) Dacă importatorul consideră sau are motive să creadă că un produs nu este conform cerinţelor

esenţiale aplicabile, acesta nu poate introduce produsul pe piaţă înainte ca produsul să fie adus în

conformitate..

(10) Importatorii care consideră sau au motive să creadă că un produs pe care l-au introdus pe piaţă nu

este conform cerinţelor esenţiale aplicabile, iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce în

conformitate respectivul produs, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz..

(11) Un importator sau un distribuitor este considerat producător în sensul prezentei legi şi este supus

obligaţiilor ce revin producătorului în temeiul prezentului articol atunci cînd introduce pe piaţă un

produs sub numele sau marca sa sau modifică un produs deja introdus pe piaţă într-o manieră care

generează posibilitatea ca conformitatea cu cerinţele esenţiale aplicabile să fie afectată.

Articolul 24 Obligaţiile distribuitorilor

(1) Distribuitorul pune la dispoziţie pe piaţă un produs după ce acesta a fost introdus pe piaţă de

producător sau de importator şi trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că, prin

operaţiunile sale de manipulare a produsului, nu influenţează negativ conformitatea produsului.

(2) Înainte de a pune la dispoziţie un produs pe piaţă, distribuitorii verifică dacă produsul este însoţit

de documentele prevăzute şi de instrucţiuni şi informaţii de siguranţă.

(3) Distribuitorii asigură faptul că, în perioada de timp cînd un produs se află în responsabilitatea lor,

condiţiile de depozitare sau transport nu periclitează conformitatea produsului cu cerinţele esenţiale.

(4) Distribuitorii, în urma unei cereri motivate din partea unei autorităţicu cu funcţii de control,

furnizează acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea

produsului.

(5) Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că un produs nu este conform cu cerinţele

esenţiale, nu pun la dispoziţe produsul pe piaţă atât timp cît acesta nu a fost adus în conformitate.

Atunci cînd produsul prezintă un risc, distribuitorul informează producătorul sau importatorul în acest

sens, precum şi autorităţile cu funcţii de control.

(6) Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că un produs pe care l-au pus la dispoziţie pe

piaţă nu este conform cu cerinţele esenţiale, se asigură că se iau măsurile corective necesare pentru a

aduce în conformitate respectivul produs, pentru a-l retrage sau pentru al rechema, după caz.

Articolul 25 Atribuţiile Autorităţilor cu funcţii de reglementare

Autorităţile cu funcţii de reglementare au următoarele atribuţii în domeniul evaluării conformităţii:

a) stabilesc în reglementările tehnice, pentru faza de proiect şi/sau pentru faza de producţie

posibilităţi de utilizare a procedurilor de evaluare a conformităţii, care vor asigura nivelul de securitate

necesar şi atingerea obiectivului reglementării tehnice, criteriile conform cărora producătorul poate

alege pentru produse cele mai potrivite proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute de legislaţie,

precum şi metodele de încercări şi metode de prelevare a probelor utilizabile în procesul de evaluare a

conformităţii;

b) stabilesc pentru produse sau grupe de produse, una sau mai multe proceduri de evaluare a

conformităţii, identice ca nivel doveditor, ceea ce ar permite solicitantului să-şi aleagă cea mai

potrivită procedură;

c) stabilesc criteriile, conform cărora producătorul poate alege pentru produse cele mai potrivite

proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute de legislaţie;

d) stabilesc aplicabilitatea modulelor sau schemelor de certificare pentru grupe de produse;

e) stabilesc metodele de încercări şi metodele de prelevare a probelor, utilizabile în procesul de

evaluare a conformităţii produselor;

f) stabilesc conţinutul documentaţia tehnice pentru emiterea declaraţiei de conformitate;

Articolul 26 Recunoaşterea activităţilor de evaluare a conformităţii

(1) Se recunosc certificatele de conformitate sau rapoartele de încercări, emise de organisme de

evaluare a conformităţii acreditate de organismele de acreditare semnatare a Acordului de

Recunoaştere Multilaterala cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare, eliberate pentru produsele

importate din statele membre ale Uniunii Europene, traduse şi confirmate prin specimentul de ştampilă

a importatorului.

(2) Se recunosc certificatele de conformitate sau rapoartele de încercări, emise de organisme de

evaluare a conformităţii ale altor ţări în baza acordurilor bilaterale de recunoaştere reciprocă a

activităţilor de evaluare a conformităţii. Recunoaşterea certificatelor de conformitate, se efectuează

prin eliberarea unui nou certificat de conformitate de catre organismele de certificare acreditate de

către Organismul naţional de acreditare.

(3) Pentru recunoaşterea certificatului de conformitate prevăzut la alin. (2) solicitantul prezintă

organismului de certificare acreditat în Republica Moldova pentru acelaşi domeniu o cerere şi

originalul sau copia autentificată de către organizaţia emitentă a certificatului de conformitate din ţara

de origine a produsului, precum şi originalul sau copia autentificată de către organizaţia emitentă a

raportului de încercări privind încercările efectuate în scopul certificării.

(4) Organismul de certificare, prevăzut la alin. (3), efectuează identificarea (originea; organoleptica,

după caz; legalitatea, cantitatea şi marcarea) produselor şi aduce la cunoştinţa solicitantului decizia de

eliberare a certificatului de conformitate naţional. În cazul unei decizii negative, se relatează în scris

motivarea clară a refuzului de recunoaştere a certificatului de conformitate al altei ţări.

(5) În procesul de recunoaştere prevăzut la alineatele (3) şi (4) organismul de certificare poate stabili

efectuarea unor încercări suplimentare, dacă cerinţele esenţiale în vigoare în Republica Moldova nu

corespund cu cerinţele menţionate în certificatul de conformitate al altei ţări.

(6) În cazul lipsei certificatelor de conformitate sau declaraţiilor de conformitate, produsele importate

se supun evaluării conformităţii potrivit procedurilor aplicate produselor potrivit reglementărilor

tehnice naţionale aplicabile.

Capitolul VII DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 27

La data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, organismele de evaluare a conformităţii,

care realizeaza evaluarea conformitatii in domeniile specificate în anexă, vor fi desemnate şi notificate

Comisiei Europene, conform legislaţiei naţionale armonizate cu legislaţia europeană respectivă.

Articolul 28

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 9 luni de la data publicării.

(2) Guvernul, în termen de 9 luni de la data publicării prezentei legi:

- va asigura reorganizarea Întrepriderii de Stat „Centrul de Acreditare în domeniul Evaluării

Conformităţii Produselor” în Instituţia Publică „Centrul Naţional de Acreditare din Republica

Moldova” cu denumirea prescurtată "MOLDAC";

- va aproba Regulamentul Centrului Naţional de Acreditare din Republica Moldova;

- va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

- va aproba procedurile de evaluare a conformităţii care descriu modulele şi schemele de certificare

aplicabile produselor supuse evaluării conformităţii cu titlu obligatoriu.

Articolul 29

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 186 – XV din 24.04.2003 cu privire la

evaluarea conformităţii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 141-145, art. 566).

Anexa – DOMENII REGLEMENTATE

1. Echipamente de joasa tensiune

2. Recipiente sub presiune

3. Jucării

4. Produse pentru constructii

5. Compatibilitatea electromagnetica

6. Masini industriale

7. Echipamente individuale de protectie

8. Aparate de cantarit cu functionare neautomata

9. Dispozitive medicale implantabile active

10. Arzatoare cu combustibili gazosi

11. Cazane pentru apa calda

12. Explozibili utilizati in scopuri civile

13. Dispozitive medicale

14. Medii potential explozive

15. Ambarcaţiuni de agrement

16. Ascensoare

17. Echipamente de refrigerare

18. Echipamente sub presiune

19. Dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro

20. Echipamente terminale de radio si telecomunicatii

21. Ambalaje si deseuri de ambalaje

22. Instalatii de transport pe cablu pentru persoane

23. Interoperativitatea sistemului de transport feroviar de mare viteza transeuropean

24. Echipamente maritime

25. Echipamente sub presiune transportabile

26. Emisiile de zgomot in mediu produse de catre echipamente destinate utilizarii in exteriorul

cladirilor

27. Interoperativitatea sistemului de transport feroviar conventional transeuropean

28. Mijloace de masurare