MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE

SPECIALIZAREA ASISTENŢA SOCIALĂ

CONSUMUL DE ALCOOL ÎN RÎNDUL

LICEENILOR: DIMENSIUNI, CONSECINŢE ŞI

FACTORI DE RISC

Coordonator ştiinţific:

Profesor univ. dr. LIVIU STOICA

Absolvent:

TUHUŢ (BOBOC) IRINA

ALBA IULIA

2010

CUPRINS

Introducere...........................................................................................................................3

Capitolul I. Aspecte teoretice privind consumul de alcool………………………….......6

1.1. Ce este alcoolismulul?........................................................................................6

1.2. Formele clinice ale alcoolismului.......................................................................7

1.3. Stadialitatea alcoolismului..................................................................................7

1.4 Clasificarea alcoolicilor…………………………………...................................9

1.5. Teorii explicative şi factorii predispozanţi ai alcoolismului.............................10

1.6 Motivaţii în justificarea consumului de alcool………………...........................27

1.7 Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului....…28

1.8 Efectele consumului de alcool asupra personalităţii..................................……29

1.9. Practica asistentului social cu persoanele dependente de alcool……………...31

Capitolul II. Consumul de acool în rândul liceenilor: dimensiuni, consecinţe şi factori.

Studiu la liceul HCC Abrud.................................................................................33

2.1. Consideraţii de bază..........................................................................................33

2.2. Tema cercetării..................................................................................................34

2.3. Scopul, ipotezele şi obiectivele cercetării.........................................................34

2.4. Întrebările cercetării..........................................................................................36

2.5 Sursele datelor, forme şi tipuri...........................................................................36

2.6. Operaţionalizarea conceptelor...........................................................................37

2.7. Metodologia cercetării......................................................................................37

2.8. Rezultatele cercetării.........................................................................................40

2.9. Concluzii şi recomandări...................................................................................61

Capitolul III. Planul de intervenţie...................................................................................63

Concluzii..............................................................................................................................69

Anexe...................................................................................................................................71

Bibliografie..........................................................................................................................75

2

INTRODUCERE

În ultima vreme, interesul pentru abordarea problematicii consumului de alcool în

rândul tinerilor a sporit considerabil, concretizându-se în derularea a numeroase programe

de prevenire a consumului de alcool, dezvoltarea serviciilor de asistenţă destinate

consumatorilor, a politicilor antialcool, şi nu în ultimul rând dezvoltarea, modificarea sau

completarea cadrului legislativ. Există o multitudine de modele explicative ale adicţiei, de

patternuri de consum, de abordare a consumatorului, de modele de tratament mai eficiente

sau mai puţin eficiente, însă un singur lucru nu trebuie pierdut din vedere, şi anume că, cel

mai adesea consumul apare pe un teren vulnerabil, fie că este vorba de o comunitate

dezorientată cultural, spiritual, fie că este vorba de o familie dezintegrată, fie că este vorba

de însăşi persoana care se află în ipostaza de a-şi căuta identitatea sau de a refuza o

realitate în care nu se simte integrată. Acest lucru se explică prin faptul că avem de-a face

cu o dinamică a patternurilor de consum şi a factorilor biologici, psihologici şi

socioculturali, care generează noi modele de consum, comportamente şi atitudini care deja

nu mai pot fi explicate integral prin prisma teoriilor existente. Cu siguranţă iniţierea

consumului ţine de o serie de factori predispozanţi, genetici, psihologici, socioculturali şi

de interacţiunea dintre mediu, procesul de învăţare, procesul de socializare şi expectanţe.

Aceşti factori au fost abordaţi în teorii, fie individual, în teorii şi modele parţiale,

fie integrat, în teorii şi modele integrative, comprehensive. Cert este că toate aceste teorii şi

modele se referă la cauzalitate, ceea ce sugerează că fenomenul este destul de complex ca

să poată fi explicat prin puţine teorii. Numeroase studii au identificat o varietate de factori

care explică consumul de alcool, de la un nivel micro-psihologic, la un nivel socio-

psihologic, sau macro-sociologic. Variabilele psihologice asociate cu consumul de alcool

includ valori şi expectanţe, controlul perceput, depresia, impulsivitatea, stima de sine,

atitudinile, devianţa, dependenţa, anxietatea şi alte trăsături cognitiv-emoţionale. La nivel

socio-psihologic s-au identificat câţiva factori care corelează cu motivaţia de a consuma

alcool: compatibilitatea valorilor dintre părinţi-prieteni, relativa influenţă a persoanelor

semnificative, suportul şi controlul parental, aprobarea prietenilor, modele de devianţă,

consumul în familie sau între egali. Ideal este un cadru teoretic care să ofere integrarea

sistematică a mai multor teorii şi rezultate privind motivaţia de a consuma alcool.

3

Cercetarea fenomenului consumului de alcool în rândul tinerilor şi a motivelor care

stau la baza acestuia constituie o temă de cercetare prioritară în România, din puţin două

motive: în primul rând creşterea numărului de consumatori într-o perioadă relativ scurtă de

timp, în al doilea rând insuficienţa cercetărilor realizate în acest domeniu la noi în ţară,

ţinând cont de complexitatea unui fenomen pentru care datele epidemiologice nu sunt

suficiente pentru adoptarea unor politici adecvate contextului socio-cultural al ţării noastre.

Scopul acestei lucrări este de a investiga relaţia dintre atitudinea faţă de consumul

de alcool (consecinţele consumului de alcool şi a modelelor de consum), norme subiective,

percepţia controlului comportamental şi intenţia de a consuma alcool, precum şi

investigarea factorilor care favorizează trecerea de la intenţia de a consuma alcool, la

comportamentul de consum. O modalitate de a reduce costurile consumului de alcool în

rândul tinerilor este de a dezvolta programe educaţionale eficiente, însă, pentru acesta este

important să se cunoască determinanţii care angajează oamenii în decizia de a consuma

alcool (cunoştinţe, credinţe specifice, atitudini, etc.)

Astfel se va ţine seamă de:

- testarea eficienţei teoriei comportamentului planificat în ce priveşte explicarea

intenţiei comportamentale şi a hotărârii de a acţiona, în relaţie cu consumul de alcool.

- investigarea componentelor multiple în cadrul unul model complet pentru

predicţia intenţiilor şi comportamentului.

- identificarea atitudinilor despre consumul de alcool pentru a furniza o bază pentru

intervenţiile ulterioare.

Motivul alegerii acestei teme sa bazat pe identificarea aspectelor caracteristice, a

cauzelor care generează o anume situaţie, a acţiunilor care o intensifică, a aspectelor

pozitive şi a celor negative a factorilor implicaţi, a actorilor responsabili cu acţiunea şi a

motivaţiilor acestora, sunt doar o mică parte a ceea ce reprezintă rezolvarea cu succes a

problemelor sociale sau de orice altă natură pe care societatea actuală le pune în faţa celor

desemnaţi să o guverneze, a celor responsabili cu radiografierea şi diagnosticarea anumitor

fapte sociale mai mult sau mai puţin generale şi, chiar în faţa fiecărui membru – cetăţean,

prin rolul pe care fiecare îl are în acest sistem complex. Fenomenul consumului de alcool a

devenit o problemă din ce în ce mai acută pentru societatea românească. În plus, s-a

constatat o creştere alarmantă a consumului în rândul populaţiei tinere, pragul de vârsta la

care începe consumul de alcool scăzând din ce în ce mai mult, ajungând în jurul vârstei de

11-12 ani. Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului ce se desfăşoară în România şi

de aceea este foarte important să se acţioneze cât mai rapid şi mai eficient posibil în găsirea

4

şi implementarea unor acţiuni concrete împotriva consumului de alcool, şi în special

consumului în rândul adolescenţilor care sunt cei mai vulnerabili şi mai predispuşi să

experimenteze lucruri noi fără să cunoască consecinţele acţiunilor lor. În perioada

adolescenţei, cuprinsă între 14 si 18 ani, în viaţa oamenilor se manifestă cele mai mari şi

mai semnificative schimbări atât la nivelul fizic cât şi la cel intelectual şi emoţional

caracterizate printr-un mai mare sentiment de independenţă faţă de familie, dar şi de

apartenenţa la un grup de prieteni. De asemenea, în acest interval se manifestă şi primele

acţiuni de rebeliune şi de neacceptare a normelor sociale, printre aceste fapte de

contestatare găsindu-se şi consumul de alcool.

Lucrarea este structurată în trei capitole:

În capitolul I sa definit noţiunea de alcoolism şi s-au prezentat cauzele care

determină apariţia acestui fenomen precum şi factorii care îl influenţează.

În capitolul II este prezentat proiectul de cercetare ce cuprinde scopul, ipotezele,

obictivele cercetării, precum şi prezentarea lotului de cercetare. Tot în acest capitol mai

este prezentată metodologia de cercetare adică prezentarea metodei folosite pentru

culegerea de date, şi prezentarea rezultatelor cercetării şi interpretare lor.

În capitolul III sunt prezentate modalităţile de intervenţie realizate, activităţile

desfăşurate precum şi rezultatele aşteptate.

În final lucrării sunt prezentate concluziile la care s-a ajuns în urma realizării

acestui studiu prin detalierea şi argumentarea conţinutului întregii lucrări şi răspunde astfel,

prin soluţii în urma relizării investigaţiei şi intervenţiei, îmi sugerează noi direcţi de

cercetare precum şi opinile personale cu privire la derularea acestei lucrări.

În sensul acesta, lucrarea îşi propune ca obiectiv:

a) să contureze o imagine cât mai clară privind factorii care duc la apariţia

alcoolismului în rândul tinerilor;

b) să propună soluţii pentru dezvoltarea unor programe care să contribuie la

prevenirea evitarea şi reducerea fenomenului de alcoolism în rândul tinerilor.

5

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONSUMUL DE ALCOOL

1.1. Ce este alcoolismul?

“Termenul ‘alcohol’ e de origine arabă, fiind compus din articolul ‘al’ şi cuvântul

‘cohol’care înseamnă praf foarte fin. Cuvântul ‘alcohol’ desemna substanţe sub forma

celei mai fine pudre. La mijlocul secolului al XVII-lea a căpătat semnificaţia de lichid

spirtos, păstrându-şi în acelaşi timp şi sensul de materie extrem de fin pulverizată. Apoi în

1877, în cea de-a 6-a ediţie a dicţionarului Academiei Franceze, cuvântul alcohol capătă

forma pe care o cunoaştem astăzi (alcool) prin suprimarea literei ‘h’.”(Vladimir Beliş,

1988)

“Alcoolicii sunt băutori excesivi, a căror dependenţă faţă de alcool a atins un

asemenea grad, încât antrenează sau este pe cale de a antrena tulburări psihice şi

somatice, precum şi alterarea relaţiilor sociale.”(Iolanda şi Nicolae Mitrofan, 1991)

Termenul de alcoolism e folosit pentru prima dată de Majmis Huss în 1859, pentru

a desemna abuzul de băuturi alcoolice. Cu toate acestea el nu are nici până azi o definiţie

unanim admisă. Definiţia dată mai sus, a fost formulată în 1951, de către Organizaţia

Mondială a Sănătăţii şi tinde să fie acceptată tot mai mult. Alcoolismul este considerat de

către Organizaţia Mondială a Sănătăţii a treia problemă de sănătate publică, o dovadă în

plus a interesului ştiinţific mondial manifestat faţă de acest fenomen constându-l

organizarea unui număr important de congrese internaţionale anuale.

Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute în vedere următoarele fapte:

- sunt persoane care consumă în mod repetat şi succesiv alcool;

- persoane ce ajung la dependenţă faţă de alcool;

- se instalează modificări psiho-somatice ce perturbă relaţiile individului cu mediul

social;

- apare dezorganizarea individului atât în plan biologic cât şi în plan psiho-

comportamental.

Înaltul Comitet de Studii şi Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit

consumul de alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbări psihice.

6

Toleranţa e proprietatea pe care un organism o posedă, de a suporta absorbţia de

alcool fără să apară simptome patologice susceptibile, să-l afecteze pe el sau anturajul său.

Dependenţa fizică sau toleranţa sunt consecinţe şi nu cauze ale alcoolismului.

1.2. Formele clinice ale alcoolismului

Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorită parametrilor bio-psiho- sociali

pe care îi afectează în mod diferit.

În cuprinsul generic al noţiunii de alcoolism se diferenţiază următoarele categorii

clinice, cu implicaţii medico-sociale diferite:

1. Beţia alcoolică obişnuită “ebrietas vulgaris” – pe care şi-o provoacă voluntar în

mod episodic unele persoane în scopul creerii unei stări agreabile, fără a se ajunge la

dependenţa de alcool.

2. Alcoolofilia – reuneşte aspectele psihopatologice caracterizate prin înclinarea

deosebită pe care o resimt unele persoane faţă de euforizarea prin consumul băuturilor

alcoolice, apetenţă care conduce în timp la instalarea dependenţei şi alcoolismului cronic,

indiferent de cantitatea de alcool ingerată sau de ritmul cronologic al ingestiei.

3. Alcoolomania. Sub această denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice

caracterizate prin alterarea discernământului asupra propriei persoane şi interrelaţiilor

sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de băuturi alcoolice, stările periodice de

apetenţă dipsomaniacă inductibilă, cât şi fenomenele psihotice supraacute apărute în mod

excepţional la consumul unor cantităţi mici sau moderate de băuturi alcoolice (criza de

beţie patologică).

1.3. Stadialitatea alcoolismului

“Stadialitatea beţiei alcoolice obişnuite decurge prin succesiunea fazelor de

excitaţie, depresiune şi inhibiţie supraliminară care se produc în cursul narcotizării

structurilor cerebrale. Stadiile ebrietăţii apar mai mult sau mai puţin manifestate de la o

persoană la alta, cât şi la aceeaşi persoană în momente diferite. Diversitatea individuală a

unui adult sănătos la intoxicaţia alcoolică este în funcţie de alcoolemie, toleranţă, tip de

sistem nervos şi starea iniţială a organismului în momentul ingerării respective.

Primul stadiu de intoxicaţie alcoolică acută se caracterizează în general, prin

excitaţie psihomotorică de tip hipomaniacal şi corespunde unei alcoolemii care variază, de

7

la caz la caz, între 0.30-1.50 la mie. În funcţie de personalitatea premorbidă şi starea

ideo-afectivă premergătoare îmbătării, pe lângă starea hipomaniacală pot apare şi alte

variante morbide cu predominanţă excitaţii triste, delirante sau confuzionale.

Al doilea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (hipnoid-ebrietos sau medico-

judiciar) se caracterizează prin depresiunea activităţii neuro-psihice şi corespunzătoare

unei alcoolemii care variază între 1.5-3 la mie.”(Alexandru Olaru, 1990)

În cursul acestui stadiu apar o suită de tulburări psihomotorii corespunzător

deconectării de la mozaicul funcţional al structurilor neuronale corticale intrate în narcoză;

ideaţia şi limbajul devin tot mai incoerente, tendinţa megalomaniacă, reducerea manifestă

şi progresivă a capacităţii de percepţie şi creşterea fazei latente între stimularea senzorială

şi reacţia psihomotorie, reacţii fazice paradoxale şi tendinţa la somn, discernământul

situaţiilor devine tot mai precar, ajungând până la un stadiu hipnoid, care-l expune pe

subiect, în raport cu situaţia în care se află, la o diversitate de incidente şi accidente.

“Al treilea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (paralitic) se caracterizează prin

narcotizarea scoarţei cerebrale şi corespunde unei alcoolemii de 3-4 g la mie.”(Alexandru

Olaru, 1990) Reflexele condiţionate sunt abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea

motorie profund perturbată, nu-şi mai controlează sfincterele, somn profund de câteva ore.

“Al patrulea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (comatos), corespunde unei

alcoolemii de 4-5 g la mie.”(Alexandru Olaru, 1990) În acest stadiu, alcoolicul se

caracterizează prin abolirea reflexelor spinale, pupile imobile în midriazis, anestezie,

hipotensiune, puls deprimat, cianoză, hipotermie, transpiraţie vâscoasă. Moartea se

produce în general la o alcoolemie de 5-6 g la mie prin aspirarea respiraţiei.

“Intoxicaţie alcoolică supracută – se produce prin consumarea rapidă a unei mari

cantităţi de alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool şi îndeosebi copiii. În această

situaţie, faza de excitaţie trece aproape neobservată, persoana în cauză intrând repede în

stadiul comatos. Criza de beţie patologică acută constituie o stare excepţională ca

frecvenţă în clinica alcoolismului, care se instalează repede după consumarea unei

cantităţi reduse de alcool (alcoolemie până la 1 g la mie) caracterizându-se printr-o

accentuată agitaţie confuzional-halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator şi

nivel de conştiinţă anulat, stare care se poate menţine câteva ore şi se termină de obicei

prin somn. Dipsomania este ‘setea nebună’ pentru consumul de băuturi alcoolice şi care

apare în mod periodic (la câteva săptămâni luni sau ani şi durează un timp scurt –ore sau

zile. Alcoolismul cronic – consumarea frecventă a unor cantităţi variabile de băuturi

8

alcoolice timp mai îndelungat, poate determina dependenţa narcomaniacă şi dezvoltarea

diferitelor tulburări neuropsihice.”(Alexandru Olaru, 1990)

Prin consumul cronic de băuturi alcoolice este determinată scăderea funcţiilor

superioare de analiză şi a capacităţii de stăpânire asupra pornirilor instinctiv-emoţionale,

favorizând astfel apariţia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizează diminuarea

capacităţii sale productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violenţă.

Alţi autori clasifică alcoolismul în cronic şi acut.

Alcoolismul acut “este forma clinică în care tulburările psihice se pot manifesta

sub aspectul intoxicaţiei alcoolice acute (beţia alcoolică, beţia patologică), sau al delirului

alcoolic acut sau subacut.

Alcoolismul cronic se caracterizează prin continuitate, intoxicaţie sistematică,

centrarea psihotică a vieţii pe consumul de alcool.”(Petre Brânzei, 1979)

1.4. Clasificarea alcoolicilor

Clasificarea alcoolicilor este o problemă care se loveşte de dificultăţi, rezultând din

latenţa sau caracterul efemer al semnelor de intoxicaţie. Dacă privim lucrurile din punct de

vedere medical, distingem bolnavi spitalizaţi în primul rând pentru simptome caracteristice

de alcoolism şi bolnavi prezentând un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse

afecţiuni.

Unele statistici disting:

- alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburări de caracter şi alte activităţi;

- etilismul constituit, cu leziuni viscerale şi absenteism la serviciu;

- etilismul grav, cu leziuni viscerale şi lezarea profundă a sistemului nervos,

bolnavi incapabili de muncă.

După o altă clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge:

- persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferinţe fizice sau morale,

la care dependenţa nu se dezvoltă obligatoriu;

- alcoolismul constituit după o lungă perioadă de abuz, la care se adaugă

complicaţiile somatice comune;

- alcoolicii cu fenomene de toleranţă şi dependenţă fizică la care se suprapun grave

tulburări comportamentale, generatoare de acte antisociale.

Această clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii,

începând de la consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, până la apariţia gravelor

9

fenomene de dependenţă şi a afectărilor psihosomatice ce caracterizează ultima fază a

alcoolismului cronic. Cunoştinţele actuale privind alcoolismul cronic se datoresc în mare

măsură progreselor realizate asupra consecinţelor metabolice ale consumului de alcool.

1.5. Teorii explicative şi factori predispozanţi ai alcoolismului

A. Teorii explicative ale alcoolismului

“Printre teoriile formulate ce caută să explice alcoolismul se află şi teoria

“puterii” formulată de McClelland (1972), în sensul că acei bărbaţi ce dovedesc o

accentuată nevoie de a-şi manifesta forţa, beau excesiv.” (Vladimir Beliş, 1988)

Manifestările antisociale şi agresiunile constatate ca stări premorbide în alcoolism

sunt argumente în sprijinul acestor concepţii, aceste manifestări fiind săvârşite pentru a-şi

proba propria forţă, dorinţa de dominare. Lumea e concepută ca o competiţie în care aceste

personalităţi morbide trebuie să câştige glorie să domine. Această structură psihică ar

predispune la alcoolism. După opinia specialiştilor, teoria este lipsită de consistenţă

întrucât cazuistica avută la dispoziţie şi testele psihologice au demonstrat că devin alcoolici

şi personalităţi refulate, slabe, lipsite de voinţă, chiar diametral opuse tipului propus ca

fiind predispus spre alcoolism.

Teoria “dependenţei” se explică prin tendinţele agresive şi de afirmare a forţei şi

sunt o reacţie sub care se ascunde de fapt necesitatea de a fi dependent de cineva, iar

consumul de alcool ar răspunde unei dorinţe de căldură, confort şi siguranţă care înlătură

sentimentul de dependenţă. Indiferent de caracterul mai mult sau mai puţin speculativ sau

contradictoriu al acestor teorii, ele trebuie privite ca încercări de lămurire a etiologiei şi

premiselor alcoolismului. Agresivitatea şi impulsivitatea sunt frecvente printre alcoolici;

impulsivitatea care corespunde conceptului de pierdere a activităţii inhibitorii, a fost găsită

prezentă în numeroase studii şi caracterizează personalitatea alcoolicului. Comportamentul

antisocial, tendinţa de a ‘depăşi limita” apare ca principală caracteristică a personalităţii

alcoolicului, în numeroase studii. Alcoolicii apar de asemenea, ca având o comportare

specifică în relaţiile cu persoanele din jur, observabilă şi în stadiile prealcoolice la tineri:

tendinţele de extravertire, sociabilitate de tip exhibiţionist apar frecvent semnalate în aceste

stadii, ca de altfel şi pierderea sentimentelor de afecţiune şi preţuire pentru cei din jur, în

pofida unei sociabilităţi aparente, pe care o manifestă cei mai mulţi dintre alcoolici.

10

“Chiar dacă apar schimbări ale personalităţii în stadiul de alcoolism faţă de

stadiile de prealcoolic, semnificaţia etiologică a dimensiunilor personalităţii ce

caracterizează pe alcoolic este încă neclară. Spre exemplu nu se poate conchide că

aspectele de dependenţă implicate în alcoolism îşi au explicaţia în constatările că

alcoolicii sunt independenţi în copilărie şi devin dependenţi ca adulţi.” (Vladimir Beliş,

1988)

Alcoolicii au fost găsiţi în multe studii de psihologie ca fiind puternic atraşi de

mamă, ceea ce după unii ar constitui un argument pentru teoria dependenţei, iar după alţii

pentru teoria “puterii“, aceasta deoarece în ambele teorii alcoolicul ar avea o identitate

masculină inadecvată. Teoria dependenţei pare totuşi să explice mai bine de ce consumă

alcool un individ cu o personalitate caracterizată de aspecte de masculinitate exagerată.

Alcoolul rezolvă conflictul legat de dependenţă, reduce anxietatea, produce satisfacerea

unor tendinţe infantile, sentimentul de confort, securitate şi putere. Adepţii teoriei “puterii”

se întreabă de ce tendinţele agresive şi comportamentul antisocial, trăsături de personalitate

caracteristice în alcoolism şi prealcoolism trebuie legate motivaţional de fenomenul psihic

al dependenţei şi nu ca expresie a punerii în valoare a unor tendinţe reale spre forţă, spre

putere. O altă teorie care încearcă să explice alcoolismul, fiind şi cea mai cunoscută şi

înţeleasă, care este teoria reducerii tensiunilor psihice, care însă s-a constat adesea că nu îşi

găseşte aplicabilitate în toate cazurile de alcoolism, aspect  verificat în diferite tipuri şi

moduri de viaţă. Anxietatea pe care o are alcoolicul apare a fi mai degrabă efect decât

cauză. Studii asupra gemenilor uni- şi bivitelini, asupra unor sugari, a unor copii adoptaţi

au pus în evidenţă rolul factorilor genetici.

“Transmiterea ereditară ar fi evidenţială pentru următorii parametri ai abuzului

de alcool şi ai alcoolismului cronic; apetenţa patologică pentru alcool, dependenţa

fiziologică şi alterarea conştiinţei în stare de beţie.” (Vladimir Beliş, 1988)

Numeroase teorii care încearcă să explice etiologia alcoolismului se referă în

special la factorii fiziopatologici şi mai ales la cei psiho-sociologici. Rolul carenţelor

alimentare, a subnutriţiei a fost demonstrat experimental la şobolani, care în condiţii de

post preferau soluţii alcoolice, apei. Acelaşi rol poate să-l joace şi carenţa în vitamina B 1.

Existenţa unor familii de alcoolici, sau a gemenilor univitelini alcoolici, aduce în discuţie

posibila etiologie genetică. A fost demonstrată şi existenţa unei toleranţe înnăscute la

alcool, iar fenomenul de dependenţă a putut fi transmis la generaţii succesive,

experimental. În ceea ce priveşte factorul psihic, teoria reflexelor condiţionate, deşi explică

repetarea consumului după obţinerea satisfacţiei, nu lămureşte de ce oricine care consumă

11

ocazional alcool pentru reducerea temporară a unei stări tensionale sau conflictuale, devine

neapărat un alcoolic. În timpul curelor de dezintoxicare, alcoolomania ar trebui să dispară,

dacă am admite etiologia reflex-condiţionată. Cercetări extinse au dovedit existenţa unei

personalităţi psihopatologice a băutorilor, caracterizată prin deficit moral sau caracterial,

fenomene de inadaptabilitate la mediul social sau familial, precum şi tulburări în viaţa

sexuală, toate determinând un dezechilibru psiho-afectiv de intensitate diferită. Majoritatea

alcoolicilior sunt persoane lipsite de voinţă, cu labilitate afectivă marcată. Un rol important

în etiologia alcoolismului îl au o serie de factori sociali care trebuie consideraţi cel puţin

favorizanţi; uşurinţa cu care pot fi procurate băuturile alcoolice, obiceiurile consumării în

grup şi în diferite ocazii a băuturilor alcoolice.

Concepţiile potrivit cărora ar exista o legătură între nivelul de trai şi alcoolism nu

trebuie absolutizate, alcoolicul nefiind neapărat un individ cu posibilităţi financiare reduse.

Faptul că alcoolismul apare în majoritatea cazurilor la oameni de vârstă medie afectaţi mai

mult de traume psihice şi stări stresante, comparativ cu tinerii, este relevant pentru rolul

jucat de factorii sociali în geneza alcoolismului dar şi pentru nivelul ridicat pe care-l are

orice dorinţă la această vârstă. Cu cât consumul de alcool începe mai târziu  cu atât mai

repede se instalează toleranţa şi dependenţa, indicând rezistenţa mai mare a organismului

tânăr faţă de alcool. Variatele reacţii somato-psihice, care scad rezistenţa şi facilitează

apariţia alcoolismului ca boală, trebuie avute în vedere, prin analogie cu orice afecţiune

posibilă.

I. Teoriile psihologice explică comportamentele adictive prin intermediul

proceselor care au loc în mintea persoanei, în opoziţie cu cele care au loc în structurile

biologice cu ar fi creierul. Mc Murran (1994), subliniază şase astfel de teorii care satisfac

criteriile de ştinţificitate şi care au relevanţă pentru dependenţa de alcool şi droguri:

Condiţionarea clasică

Condiţionarea operantă

Teoria proceselor de opunere

Teoria expectanţei

Teoria învăţării sociale

Teoria problemelor comportamentale

a) Condiţionarea clasică

12

Teoria condiţionării clasice a fost dezvoltată de medicul rus Ivan Pavlov (1849-

1936). Pavlov a descoperit că câinii salivau în momentul în care vedeau că li se pune

farfuria pentru mâncare în aşteptarea hranei care urma să vină. Producerea salivei era un

comportament care se producea în momentul în care animalul era capabil să asocieze un

stimul (farfuria pentru hrană) cu un altul (hrana). Această asociere poate fi învăţată. Pavlov

a repetat experimentul utilizând ca stimul sunetul unui clopoţel pentru a vedea dacă

asocierea se mai produce. Acest lucru s-a confirmat însă, chiar şi în cazurile în care hrana

nu a mai venit. Hrana a fost stimulul necondiţionat iar salivarea iniţială ca răspuns la hrană

este răspunsul necondiţionat. Sunetul clopoţelului este stimulul condiţionat iar salivarea ca

răspuns la sunetul clopoţelului este răspunsul condiţionat. Condiţionarea clasică este

relevantă pentru iniţierea răspunsului şi anticiparea abuzului de alcool şi droguri.

b) Codiţionarea operantă

Multe din activităţile pe care le realizăm sunt învăţate. Condiţionarea operantă, se

concentrează asupra modului cum se realizează această învăţare. Probabilitatea ca un

comportament să fie întărit depinde de recompensele şi pedepsele care sunt primite în

relaţie cu acesta. Întărirea poate fi pozitivă (obţinerea stării de „bine” căutate ) sau negativă

(evitarea senzaţiilor neplăcute produse de fenomenul de sevraj). Pedeapsa poate descuraja

comportamentul. Reîntărirea este subiectivă, ceea ce plăcut pentru o persoană poate fi

neplăcut pentru alta. Frecvenţa, promptitudinea şi regularitatea reîntăririlor acţionează ca

factori mediatori.

c) Teoria proceselor antagoniste

Teoria proceselor antagoniste (Solomon, 1980) porneşte de la premisa că indivizii

temperează în mod automat plăcerile şi neplăcerile extreme. Mintea caută să restabilească

homeostazia (o stare stabilă) prin producerea unor stări opuse, contrarii. În timp răspunsul

la un stimul va diminua şi în cele din urmă starea de sevraj se va produce astfel încât

efectul de echilibrare va devenii dominant şi răspunsul persoanei va fi opus celui

experimentat în momentul în care a desfăşurat acţiunea. Cineva într-un bar poate

experimenta plăcerea ca răspuns la ingestia de alcool dar creierul său, în încercarea de a

echilibra această tendinţă va produce o stare opusă astfel încât acesta va înceta să mai

13

simtă plăcerea şi va resimţi o stare disconfort sau de sevraj. În timp individul poate ajunge

să recunoască acesta şi să mărească consumul în încercarea de a retrăii plăcerea sau pentru

a evita neplăcerea (şi astfel ne întoarcem la conceptul de întărire negativă). Rezultatul va fi

o şi mai puternică reacţie de echilibrare şi o stare de sevraj mai puternică.

d) Teoria expectanţei

Capacitatea de a prognoza rezultatele potenţiale ale unui comportament este

preocuparea majoră a teoriei expectanţei (Tolman, 1932). Aceasta porneşte de la premisă

că oricine posedă ceva cunoştinţe despre consecinţele probabile ale unui comportament în

baza observaţiilor proprii şi a experienţei. Aceste rezultate aşteptate nu trebuie neapărat să

aibă o legătură cu efectele reale ale consumului de alcool şi droguri. De exemplu

observarea utilizării consumului de alcool ca mijloc de relaxare va conduce la apariţia

convingerii că alcoolul induce calmul şi combate stresul. Această convingere poate fi

temperată de diferite circumstanţe, context şi stimuli interni. Atunci când venim de la

serviciu agitaţi şi obosiţi, alcoolul poate fi utilizat ca mijloc de relaxare acasă. Dimpotrivă

atunci când ni se oferă o băutură la o petrecere ne aşteptăm să ne simţim energici şi

binedispuşi şi în general alcoolul este asociat cu o gamă largă de aşteptări legate de

creşterea încrederii în sine şi vioiciune.

e) Teoria învăţării sociale

Dezvoltată de Bandura (1977), teoria învăţării sociale prezintă trei aspecte

referitoare la consumul de alcool şi droguri:

• Comportamentul este modelat de acele rezultatele pe care o persoană se aşteaptă

să fie produse de o anumită acţiune. Efectele de gratificaţie pe termen scurt ale unei

substanţe include sentimentul de bunădispoziţie ori de îndepărtare a senzaţiilor neplăcute

provocate de starea de sevraj. Beneficiile pe termen lung ale încetării consumului pot fi

mai puţin motivante decât recompensele pe termen scurt ale consumului.

• Modelarea –individul poate învăţa că un anumit comportament are anumite

rezultate particulare prin intermediul observării comportamentului altora în mod direct şi

indirect. Aceasta poate include imagini media şi comportamentul parental.

14

• Auto-eficienţa -capacitatea percepută a individului de a schimba un

comportament este importantă. Chiar şi atunci când efectele negative ale consumului de

alcool sunt recunoscute, dacă persoana în cauză nu se simte ea însăşi capabilă să schimbe

comportamentul este improbabil să încerce.

f) Teoria problemelor comportamentale

Problemele comportamentale cum sunt consumul de droguri sunt văzute ca fiind

legate în cazul indivizilor. Teoria se concentrează asupra a trei domenii de interes:

personalitatea, mediul şi comportamentul. Fiecare din acestea dispune de declanşatori şi

mecanisme de control în relaţie cu diferite probleme de comportament din a căror acţiune

combinată rezultă un anumit nivel de dispoziţie. Această teorie argumentează că este

neobişnuit să întâlnim indivizi cu probleme legate de consumul de alcool fără ca această

problemă să nu fie parte dintr-o problemă comportamentală mai amplă.

Printre teoriile psihologice cu relevanţă pentru problematica dependenţei de alcool

şi droguri mai putem include:

g) Teoria acţiunii întemeiate (reasoned action)

O altă teorie cu caracter integrativ, întemeiată de Azjen şi Fishbein (1980),

sugerează faptul că acţiunea este rezultatul atitudinii cuiva faţă de un comportament,

convingerile sale vis a vis de acesta şi de forţa acestor convingeri. Convingerile personale

ale unui individ pot fi influenţate de percepţia modului în care gândesc alte persoane

semnificative pentru individul în cauză.

h) Locus control

Conceptul de locus control este teoria unei singure trăsături a personalităţii. Ea se

centrează asupra credinţei individului asupra controlului personal. Acesta poate fi perceput

ca fiind extern, individul percepe circumstanţele personale ca depinzând de acţiuni ale altor

oameni, altor factori ori destin; sau intern, individul le percepe ca fiind sub controlul său.

Persoanele dependente au o mai mare probabilitate de a avea un locus control extern,

simţindu-se fără putere asupra circumstanţelor vieţii lor şi fără puterea de a-şi schimba

15

comportamentul de consumatori de alcool şi drog. Literatura din acest domeniu este

contradictorie, în anumite cazuri dependenţii de alcool şi droguri apar ca având mai

degrabă un locus control intern. Martin şi Otter (1996) au abordat implicaţiile şi potenţialul

conceptului de locus control în relaţie cu dependenţele de substanţe.

II. Teorii sociologice sugerează faptul că societăţile care produc nivele ridicate de

tensiune internă ca vinovăţia, stresul, suprimarea agresiunilor, conflicte şi tensiuni sexuale

au rate ridicate de consumatori şi dependenţi de alcool şi droguri. Acest lucru sugerează

faptul că rolul primar al alcoolului şi drogurilor este acela de a reduce anxietatea. Altă idee

cuprinsă în cadrul acestui model este aceea că societăţile care sunt permisive şi încurajează

consumul de alcool şi droguri înregistzrează rate mai mari de dependenţi. Aceste teorii

examinează de asemenea rolul actorilor sociali care sunt producători de alcool şi droguri.

Este de asemenea luată în considerare influenţa mass-media asupra comportamentului de

consumator. Conform acestei abordări reabilitarea şi reintegrarea socială a dependenţilor

implică schimbarea societăţii. Impactul acestui tip de intervenţie este modest, schimbarea

socială se produce foarte lent. Pentru o persoană care are probleme cu alcoolul acest gen de

schimbare este un proces prea lent pentru a fi de ajutor. Impactul factorilor sociali asupra

consumului de alcool a fost prezentat şi în prima parte a capitolului, iar recunoaşterea

rolului factorilor de mediu în iniţierea şi menţinerea consumului de alcool ne ajută să

vedem teoriile într-un context mai larg. Deprivarea socială este un termen cuprinzător ce

cuprinde: sărăcia, condiţiile grele de viaţă, accesul restricţionat la educaţie, transport,

muncă, recreere.Deşii cel mai adesea a fost asociată cu mediul urban, deprivarea socială

poate fi considerată un aspect al vieţii rurale. O familie de patru persoane locuind într-o

căsuţă modestă în Ţara Galilor poate suferii la fel de multă”deprivare” ca şi un tânăr ce

locuieşte la periferia unei mari metropole. Potrivit Consiliului Consultativ în Dependenţa

de Droguri deprivarea este: Relaţionată mult mai subtil cu vârsta la prima utilizare,

evoluţia spre dependenţă, administrare cu risc a drogului, complicaţii cu sănătatea şi

socialoe.

Teoriile sociologice consideră că dependenţa faţă de drog şi alcool este un proces

social mai degrabă decât o relaţie între proprietăţile fizice ale alcoolului şi drogului şi

impactul lor asupra organismului uman. Consumul de droguri ilicite a apărut ca un

fenomen cu dimensiuni sociale in anii 1950-1960, în cursul masivelor şi dramaticelor

mutaţii culturale ale lumii occidentale. Comunităţile în care se instalează consumul de

droguri se găsesc, de regulă, într-o stare de "dezorientare culturala", cultura înţeleasă într-

16

un sens larg, ca un ansamblu de concepte funcţionale sau valori prin care individul se

integrează într-o comunitate. Această stare de dezorientare este mai pronunţată la tineri,

care în mod firesc se află la vârsta căutării propriei identităţii şi a identităţii lor sociale,

căutare care poate avea un efect destabilizator. Consumul de droguri şi alcool apare

frecvent asociat cu o cultura alternativă, atractivă, care este opusă comunităţii în care

tinerii nu se simt integraţi (Ferreol, G., 2000).

În acest sens, este tipica extinderea consumului de droguri ilegale in SUA, care s-a

produs în anii 1960, odată cu apariţia fenomenului hippie, ca semn de protest împotriva

unei "societăţi tehnocratice, dominate de convenţii şi structuri burgheze, în mare parte

ipocrite". Tinerii aparţinând acestei mişcări s-au distins de la bun început printr-un

comportament sfidător, caracterizat prin: trai în comun pe strada, un aspect exterior

particular (plete, purtarea de tunici indiene, mers desculţ), amor liber, cerşetorie şi, mai

ales consum de droguri, în special halucinogene, în cadrul unor ceremonii care imitau

religiile orientale. Timothy Leary, psiholog american, a fost considerat un fel de "papa

hippie"; el era promotor al drogării cu LSD şi, el însuşi, toxicoman. Timothy Leary

propunea adepţilor săi o mistică psihedelică bazată pe tranşe artificiale obţinute cu ajutorul

drogurilor. Ţigara de marijuana, alături de consumul altor droguri, a devenit un simbol al

unei mistici psihedelice bazata pe transe artificiale şi pe o subcultura a dropout-ului, adică

a evaziunii din sistemul social, mişcarea hippie apărând ca o forma de inadaptare la

exigentele unei societăţi dezumanizate de raţionalizare. În sensul promovat de mişcarea

hippie, marijuana a devenit un simbol al conflictului dintre generaţii, al solidarităţii între

tineri, o formă de evaziune dintr-o societate dominată de adulţi (Ferreol, G., 2000, 30).

Fenomenul hippie s-a extins rapid în lume, prin imitaţie, dar şi în semn de protest al

tinerilor fată de societatea în care trăiau. Apogeul nemulţumirilor sociale a fost atins în

perioada 1968-1970, fiind marcat în unele ţări occidentale de revolte ale tinerilor. După

aceasta perioadă de apogeu, mişcarea hippie a căzut în desuetudine, dispărând treptat. În

urma sa au rămas, însă, o serie de obiceiuri nocive, dintre care consumul de droguri şi

alcool s-a manifestat cel mai pregnant, fiind caracterizat prin creşteri alarmante de la an la

an şi prin afectarea unui număr din ce în ce mai mare de persoane, din cele mai diverse

categorii ale populaţiei, iar tipurile de droguri consumate s-au diversificat din ce în ce mai

mult (Ferreol, G., 2000).

John Clausen susţine ca dependenţa fată de opiacee şi, în special, faţă de morfină şi

heroină reprezintă consecinţa unui proces de învăţare socială, rezultat al interacţiunii sau

asocierii individului cu alţi indivizi dependenţi. Iniţierea în consumul de droguri şi alcool şi

17

adoptarea, în timp a unei conduite caracteristice toxicomanului, se derulează în mod

aproape identic în marea majoritate a cazurilor. Drogul este oferit iniţial de către un grup

de prieteni, ei înşişi consumatori de drog; tânărului i se propune să încerce drogul în cadrul

unei reuniuni, caracterizată printr-o atmosferă de grup favorabilă acestui gen de experienţe.

Alteori, tânărul învaţă să consume droguri şi alcool de la alţi adulţi sau chiar de la unii

membri ai familiei sale. Doar o mică parte dintre indivizi, circa 10%, caută ei înşişi, în mod

voluntar, o ocazie de a consuma drogul şi doar câţiva încep consumul de drog la

îndemnurile traficanţilor. La început, drogul are doar rolul de a oferi căutarea unei

experienţe inedite, utilizarea acestuia de către consumatorul "ocazional" fiind în funcţie de

disponibilitatea sa în cadrul grupului. Din momentul în care consumatorul "ocazional" se

transformă într-un consumator "de carieră", el descoperă o sursă de aprovizionare cu drog

mai stabilă decât cea oferită de grupul de prieteni.

El îşi creează o serie de legături prin intermediul cărora îşi poate procura oricând,

cu uşurinţă, drogul, dar realizarea acestor legături presupune ca individul să fi fost

identificat ca un consumator de droguri prin preluarea unor modele de conduită de la alţi

consumatori de droguri şi prin asimilarea experienţei acestora şi, nu mai puţin important,

să fie prezentat unor persoane potrivite de către persoane potrivite. Se poate concluziona

că, din nefericire, de cele mai multe ori, mirajul drogurilor este oferit tocmai de către

prieteni, care deja au cunoscut experienţe legate de drog şi care o pot face chiar pentru a

obţine profituri din traficul de droguri. Robert R. Bell arata faptul că există o relaţie între

sărăcie şi consumul de droguri şi alcool, dependenţa fiind mai frecvent întâlnită în

comunităţile caracterizate prin multe probleme sociale, cum ar fi: delincvenţa, abandonul

şcolar, vagabondajul, şomajul, dezorganizarea familiei, iar majoritatea indivizilor

dependenţi sunt adulţi.

Sociologul englez Jock Young a subliniat faptul că nu există un model unic al

procesului de dependenţă faţă de droguri şi alcool, valabil pentru toate ţările sau pentru

toate zonele geografice. Există o bază socială a consumului de droguri şi alcool care constă

din reacţiile sociale îndreptate împotriva consumatorilor, care au ca scop controlul

drogurilor şi se regăsesc în rolul pe care şi-l asuma consumatorul de droguri. De pildă, în

ţările în care consumul de droguri este considerat infracţiune, consumatorul este privit ca

un criminal, el este forţat să comită o serie de delicte pentru a-şi procura drogul şi pentru a

obţine banii necesari cumpărării acestuia. În aceste tări, consumatorul este supus unor

puternice presiuni ale unei adevărate subculturi a drogurilor, formată ca urmare a

exploatării exercitate de către organizaţiile criminale care monopolizează drogurile, dar şi

18

presiunii exercitate de hărţuiala poliţiei, de tratamentele specifice la care este supus

periodic şi, de ce nu, stigmatizării sale de către restul populaţiei. Se poate conchide ca

această veritabilă subcultura a consumatorilor de droguri şi alcool are, pe de o parte, un rol

protectiv care derivă din necesitatea protejării faţă de toate presiunile legale sau ilegale la

care este supus consumatorul, iar pe de altă parte un rol adaptativ, care constă din

acceptarea şi ajustarea în raport de existenţa sa. Se desprinde, astfel, ideea ca semnificaţiile

sociale atribuite consumului de droguri într-o societate sau într-o cultură, au o importanţa

covârşitoare, stilul de viaţă al consumatorului de droguri şi efectele ce derivă din acest

obicei, fiind strâns legate de valorile, normele şi aşteptările mediului social (Radulescu,

M., 1999).

Dependenta faţă de droguri şi alcool ca formă de evaziune - Robert Merton, autorul

teoriei anomiei sociale, propune ca, prin prisma acestei teorii, dependenţa faţă de droguri

şi alcool să fie pusă în relaţie cu formele de adaptare la condiţiile sociale. El arata ca

individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase sociale

defavorizate, a încercat să urmărească în mod irealist scopuri culturale înalt valorizate de

către societatea în care trăieşte, dar pe care nu le poate atinge ca urmare a unor blocaje

existente în folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit să recurgă la

mijloace ilegitime (ilicite). Datorita faptului că nu are acces nici la scopurile propuse de

către societate şi nici la mijloacele legitime necesare atingerii acestora, individul se va

adapta la această stare de discrepanţa între scopuri şi mijloace (stare de anomie) prin

evaziune sau retragere din viata socială, care îi permite să facă abstracţie de scopurile

culturale şi de mijloacele legitime. Abordarea lui Merton a fost supusă unor critici,

exprimate mai ales de către Marshall Clinard si Robert Meier, care arată că evaziunea nu

poate fi aplicată întotdeauna consumatorilor de droguri, care nu sunt numai persoane

asociale ci pot fi persoane active, integrate în societate, cu responsabilităţi sociale şi

profesionale (de exemplu, medicii, care prin natura profesiei vin în contact nemijlocit cu

drogurile). De asemenea, consumul de droguri şi alcool poate fi şi expresia unui

comportament inovator, desfăşurat în scopul căutării unor experienţe noi şi incitante, poate

exprima unele ritualuri în anumite culturi tradiţionale sau o atitudine de răzvrătire

împotriva adulţilor exprimata de către adolescenţi şi tineri.

Teoria "dublului eşec" al consumatorului de droguri şi alcool - Richard

Cloward şi Lloyd Ohlin

Richard Cloward şi Lloyd Ohlin au reluat concepţia lui Robert Merton privitoare la

evaziunea (retragerea) consumatorului de droguri şi alcool, subliniind că aceasta conduita

19

nu semnifică doar incapacitatea individului de a avea acces la mijloace legitime, ci este un

"dublu eşec" şi anume acela de a avea acces atât la mijloace legitime, cât şi ilegitime şi de

a eşua în încercările de a le utiliza, în ambele situaţii. Individul recurge la evadare

(retragere) fie pentru că nu este capabil să utilizeze mijloace ilegitime pentru realizarea

scopurilor datorită prohibiţiilor pe care le-a internalizat în structura personalităţii sale, fie

datorită blocării mijloacelor legitime de atingere a scopurilor. Se ajunge, astfel, la un dublu

eşec, care va duce la retragerea individului din societate, asocialitatea sa, şi implicit,

recurgerea la consumul de droguri (Radulescu, M., 1999).

În opinia lui Alfred Lindesmith şi John Gagnon, consumul de droguri şi alcool nu

semnifica întotdeauna o conduită deviantă, având în vedere faptul că noţiunea de devianţă

este relativă, dependenţa de condiţii de loc, de timp şi de cel care o defineşte, înţelegând

prin aceasta că ceea ce pentru o anumită clasă socială, categorie ocupaţională sau religioasă

înseamnă deviantă, pentru o alta reprezintă o conduita normală (de exemplu,îin Jamaica,

marijuana este considerată un remediu important pentru o serie de afecţiuni, în special

respiratorii, dar şi obiect de cult, fiind folosită în ceremoniile religioase). O mare parte din

consumul de droguri şi alcool a fost facilitat de existenţa unui context legitim, nondeviant,

ceea ce pune sub semnul întrebării teoria anomiei şi a devianţei a lui Merton. Lindesmith şi

Gagnon arată că starea de anomie poate fi prezentă înainte ca individul să devină

dependent de droguri, afirmaţie exemplificata prin situaţia existentă în SUA. în această

ţară, în secolul al XIX-lea, dependenţa de droguri caracteriza mai degrabă indivizii albi şi

mai puţin pe negri, femeile mai mult decât bărbaţii şi reprezentanţii claselor cu statut

socio-economic mijlociu şi ridicat decât pe cei din clasele defavorizate. În concepţia celor

doi autori, factorul principal care a determinat schimbări radicale în distribuţia consumului

şi dependenţei faţă de droguri a fost schimbarea politicii oficiale care a determinat trecerea

la consumul de droguri în ilegitimitate. Ca urmare a acestui lucru, a luat naştere comerţul

ilicit cu droguri, efectuat de cei care aveau legături cu lumea interlopa, persoane dispuse

să-şi asume unele riscuri pentru a obţine profituri materiale substanţiale. Apare astfel ideea

că nu starea de anomie, care era prezentă şi în secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul

de dependenţă faţă de droguri, ci efectele unei politici oficiale represive şi disponibilitatea

drogurilor în anumite arii, deci, schimbarea în oportunităţile utilizării drogurilor. Autorii

lansează ideea că accesul la droguri este o cauză mai importanta a consumului şi

dependenţei decât starea de anomie, aducând ca argument faptul că în rândul medicilor,

asistentelor, farmaciştilor, se înregistrează rate înalte de dependenţă faţă de droguri. De

asemenea, numărul mare de consumatori si dependenţi de droguri din ghetourile negrilor

20

din SUA este consecinţa traficului mai intens de droguri în aceste arii urbane, politicii

represive mai slabe şi presiunilor exercitate asupra populaţiei din aceste zone de a găsi

surse de venit prin manipularea drogurilor. Lindesmith şi Gagnon aduc o serie de critici,

concepţiei avansate de către Cloward şi Ohlin, punând sub semnul îndoielii ipoteza

conform căreia dependenţa de droguri este un "dublu eşec". Ei arată faptul că mulţi dintre

indivizii dependenţi de droguri erau delincvenţi înainte de a deveni dependenţi, datorita

accesului legitim la droguri. De asemenea, trebuie făcută o distincţie între indivizii care

sunt rataţi pentru că sunt dependenţi de droguri şi cei care sunt dependenţi de droguri

pentru că sunt rataţi. În opinia autorilor, ipoteza "dublului eşec" confunda cauzele cu

efectele. În realitate, cea mai importantă cauza a eşecului este chiar consumul de droguri,

iar starea de dependenţă mai degrabă intensifică starea de anomie decât o determina

(Radulescu, M., 1999).

Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependenţa faţă de droguri şi

alcool şi simptomele sindromului de abstinenţă. Alfred Lindesmith propune explicarea

procesului de dependenţă faţă de opiacee prin asocierea sa cu credinţa individului ca în

momentul întreruperii administrării drogului, starea sa se va înrăutăţi datorită instalării

sindromului de abstinenţă. Aşadar, individul continuă să consume drogul şi devine

dependent pentru a evita apariţia simptomelor sindromului de abstinenţă. Pentru ca

instalarea procesul de dependenţă să poată fi explicata în acest mod, este necesar ca

individul să fi trecut prin starea extrem de penibilă indusă de sindromul de abstinenţă la

opiacee şi, mai mult, să conştientizeze această stare, deci să intervină un element de natura

cognitivă. Concepţia lui Lindesmith conform căreia motivaţia principală a consumului de

droguri şi alcool pe termen lung o constituie nu obţinerea euforiei, ci teama de simptomele

sindromului de abstinenţă, nu a fost scutită de critici. Astfel, unii autori afirmă că starea de

euforie ar putea fi obţinută şi de indivizii dependenţi, chiar dacă nu la acelaşi nivel ca

indivizii care folosesc de mai puţin timp drogul, dar ei nu dispun de mijloacele materiale

necesare pentru a-si procura dozele semnificativ mai mari de care au nevoie pentru a obţine

această stare. Alţi autori arată că, deşi Lindesmith a pus accentul în teoria sa pe procesul de

învăţare socială şi în mod particular pe "rolul de dependent" pe care trebuie să-l înveţe

individul, el nu prezintă în mod clar mecanismele acestui proces, motiv pentru care ele nu

pot fi operaţionalizate şi nici verificabile în mod empiric (Radulescu, M., 1999).

O altă teorie asupra căreia ne oprim este teoria etichetării sociale a lui Erving

Goffman - subculturile consumatorilor de droguri. Conform teoriei învăţării sociale,

efectele consumului de droguri şi alcool sunt modelate de o anumită subcultură şi sunt

21

învăţate de către noul iniţiat de la consumatorii mai vechi de droguri, fiind cunoscut faptul

că, de cele mai multe ori, individul devine dependent la îndemnurile unor prieteni

consumatori. În acest mod, raţionalizările utilizate pentru a justifica consumul de droguri şi

alcool precum şi senzaţiile care trebuie să decurgă din acest consum, sunt învăţate de la

alte persoane. Erving Goffman considera că indivizii dependenţi de droguri şi alcool sunt

"devianţi sociali", "eşecuri în scenele motivaţionale ale societăţii", "indivizi care par

angajaţi într-un refuz colectiv al ordinii sociale". Atribuirea unui asemenea rol puternic

stigmatizat toxicomanului, îl obligă pe acesta să se asocieze cu alţi indivizi aidoma lui,

pentru a putea adera la normele şi valorile create de subcultura consumatorilor de droguri

şi pentru a putea găsi un sprijin în aceste norme şi valori. Includerea individului în

subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea concepţiei de sine, facilitând

acestuia să se transforme într-un dependent de "carieră". Este vorba despre un proces de

stigmatizare, etichetare, a dependentului de droguri şi alcool. "Cariera" unui individ

dependent de droguri se derulează în stradă, în special în cartierele periferice ale oraşelor,

în compania altor indivizi dependenţi, care aderă la acelaşi sistem de norme şi valori

sociale şi care îşi petrec majoritatea timpului în căutarea unor noi doze de drog, în

desfăşurarea unor activităţi ilegale (prostituţie, furt, spargeri, jocuri de noroc), activităţile

convenţionale ocupând doar o mică parte din timpul lor.

Jock Young a formulat o serie de postulate care caracterizează subcultura

consumatorilor de droguri şi alcool: diferite grupuri din societate se confruntă cu diverse

probleme sociale; drogurile şi alcool reprezintă un mijloc obişnuit de rezolvare a acestor

probleme; grupurile aleg acele droguri care au proprietăţile adecvate pentru rezolvarea

problemelor lor; efectele determinate de administrarea drogului sunt interpretate în

termenii culturii căreia îi aparţine consumatorul; dacă drogul este considerat inadecvat,

periculos sau necontrolabil în raport cu obiectivele grupului, el va fi abandonat; indivizii

învaţă diverse lucruri legate de consumul de droguri, cum ar fi dozele necesare, modul de

administrare, interpretarea efectelor drogului, de la alţi indivizi care sunt deja consumatori

de droguri; în acest sens, este cunoscut faptul că doar o mică parte dintre indivizi devin

dependenţi datorită unor tratamente medicamentoase urmate, majoritatea "învaţă" acest

lucru de la dependenţii mai vechi; în cazul în care nu există nici o normă privitoare la

consumul de droguri, indivizii se găsesc într-o situaţie anomică; situaţiile anomice

determinate de lipsa normelor apar în mai multe circumstanţe, cum ar fi: individul este

izolat de o subcultură a drogului; drogul este introdus recent în ţara în care trăieşte

individul; creşterea rapidă a numărului consumatorilor de droguri, fără ca această creştere

22

să fie susţinută de o transmitere corespunzătoare a normelor subculturii drogurilor; reacţii

sociale incisive care determină dizolvarea unei culturi viabile (cum ar fi dezintegrarea

mişcării hippie din San Francisco)( Radulescu, M., 1999).

O ilustrare adecvata a celor de mai sus este situaţia în care se află în prezent

România, în ce priveşte consumul de droguri. ţara noastră a fost multa vreme izolată, chiar

dacă prin constrângeri de ordin politic şi economic, de astfel de anomii sociale; în plus,

România nu are în cultura sa tradiţională modele de comportament care să includă

consumul de droguri, factori care au determinat fragilitatea şi vulnerabilitatea deosebită la

adevărata "invazie" a drogurilor. Fragilitatea este agravată de creşterea incisivă a

fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societăţii româneşti spre ţările în care

flagelul era deja la apogeu (Ferreol, G., 2000). La aceşti factori se adaugă starea de anomie

în care se află societatea romanească, dar şi lipsa pentru o bună perioadă de timp a unor

reglementări legislative adecvate importanţei fenomenului de trafic şi consum de droguri.

Anomia microsocială şi dependenta faţa de droguri şi alcool este o altă teorie. Erich

Fromm caracteriza familia ca fiind "agenţia psihologică a societăţii", mediul prin care

societatea imprimă structurile specifice copilului şi, astfel, adultului. Dinamica

circumstanţelor sociale, personalitatea părinţilor şi relaţiile dintre ei sunt deosebit de

importante în dezvoltarea copilului şi în cursul pe care îl ia procesul său de dezvoltare

(Klostermann, P., 1996).

În privinţa legăturii existente între dependenţa de droguri şi relaţia intrafamilială, se

constată frecvent amestecul mamei în spaţiul psihic al copilului, ceea ce are ca efect lipsa

de autonomie a acestuia din urmă. Lipsa de autonomie a copilului este rezultatul eşecului

interiorizării precoce ca urmare a împiedicării tendinţei de separare individualizare a

acestuia, proces care, în mod normal, are loc în cursul primilor trei ani de viaţă, dar

efectele acestui lucru vor apărea evidente în adolescenţă. De asemenea, se apreciază că

persoanele vulnerabile la consumul de droguri au prezentat, în cursul primilor ani de viaţă,

o intoleranţă la solitudine, ca rezultat al unei dificultăţi a relaţionării apropiate. Prin

urmare, copilul poate fi considerat, în unele cazuri, un supliment narcisic, un obiect

complementar al mamei, motiv pentru care acesta nu are posibilitatea realizării unui proces

de individualizare. În funcţie de vicisitudinile trăite de către mamă, copilul poate fi ejectat

sau incorporat de aceasta, în ambele situaţii el neavând o existentă proprie. Individul care

trăieşte asemenea relaţii intra-familiale va putea atinge un anumit grad de autonomie, o

pseudoindividualizare, utilizând un drog euforizant şi anxiolitic, care va avea rolul unui

liant narcisic în relaţiile sale interpersonale. Toxicomanii pot proveni fie din familii

23

organizate, fie din familii dezorganizate. În cazul familiilor organizate structural, se

constată de multe ori existenta unor disfuncţionalităţi care constau, cel mai frecvent, din

relaţii perturbate cu unul dintre părinţi, cel mai adesea cel de sex opus, în timp ce celalalt

părinte manifesta o atitudine distantă, punitivă sau absentă. Dar, disfuncţionalităţile

familiale pot consta şi din relaţii conflictuale între părinţi, ceea ce creează premise

nefavorabile unei socializări primare adecvate şi încorporării normelor morale ale

societăţii. Consumatorii de droguri pot proveni şi din familii exagerat de tolerante faţă de

comportamentele descendenţilor. Părinţii se pot amăgi că este vorba doar despre o

problema trecătoare şi acest lucru să-i determine să se autoliniştească, lăsând astfel ca

situaţia să scape treptat de sub control (Porot, A., 2000).

Un aspect deosebit de important este existenţa unor cazuri de drogo-dependenţă în

familiile de origine ale toxicomanilor.Un studiu efectuat la Berlin, în anul 1995, care a

vizat familiile de origine ale toxicomanilor, a scos în evidenţă faptul că dintr-un număr de

81 de familii luate în studiu, în 52 dintre ele (64%), au existat cazuri de alcoolism patern

şi/sau dependenţa de droguri la fraţi sau surori, în unele dintre cazuri, existând în familie

decese cauzate de droguri. Modul în care modelul existent în familie se transmite şi la alţi

membri (alţi copii din familie), depinde de sexul acestora şi de tipul de adicţie. Pentru

femei, de exemplu, este mai frecventă situaţia în care părinţii le oferă un exemplu de

rezolvare a momentelor de criză prin consumul de alcool şi medicamente psihotrope.

Pentru bărbaţi, modelul este oferit mai frecvent de către fraţi sau surori, de multe ori ei

înşişi dependenţi de droguri. De asemenea, trebuie subliniat faptul că abuzurile sexuale în

familie se asociază frecvent cu consumul de droguri la membrii acesteia (Klostermann, P.,

1996).

Coadicţia (codependenţa) este o noţiune care a căpătat popularitate în ultimii ani,

deşi unii specialişti nu o accepta. Este vorba despre cupluri bazate pe o relaţie ce este

responsabilă de menţinerea conduitei adictive a cel puţin unuia dintre cei doi membri.

Fiecare dintre cei implicaţi intr-o astfel de relaţie poate avea un comportament permisiv,

care ajută la perpetuarea situaţiei şi un element de bază este însăşi negarea situaţiei reale.

În recuperarea acestor cazuri, o importanţă deosebită revine psihoterapiei care trebuie să se

adreseze, cu precădere, elementelor nocive de comportament şi atitudinii de negare a

situaţiei de către membrii cuplului (Kaplan and Sadock, 1998).

24

B. Factori predispozanţi ai alcoolismului

Factorii predispozanţi presupuşi în a favoriza alcoolismul ar putea fi grupaţi în:

a) Factori ocazionali – “prin consum repetat sub influenţa unor factori şi condiţii

de mediu se poate ajunge cu timpul la dependenţă de alcool. Adesea acest gen de

alcoolism se produce prin imitaţie.

b) Factori legaţi de personalitatea alcoolicului – alcoolismul poate apărea pe

fondul unei personalităţi normale dar şi pe fondul unor tulburări de personalitate, balanţa

înclinând net în favoarea celei de-a doua categorii. În acest sens Deshaies descrie trei

modele de alcoolici: alcoolici nepsihopaţi, alcoolici psihopaţi şi alcoolici deveniţi

psihopaţi prin alcoolism.

c) Ereditatea – în sensul că descendenţii proveniţi din părinţi alcoolici prezintă

tare diverse, de tipul encefalopatiilor frustre, cu deficienţe de intensitate variabilă în sfera

cognitivă şi caracterială, cu intelect de limită şi tendinţa la structurare disarmonică sau

neurotică a personalităţii. Importanţa factorului ereditar creşte însă prin aceea că

descendenţii, trăind în condiţii similare cu părinţii, preiau o parte din concepţiile şi modul

lor de viaţă.

d) Factorii socio – culturali joacă un rol considerabil prin nivelul economic,

pregătirea profesională, atitudinea de acceptare sau refuz a consumului de alcool,

obiceiuri şi tradiţii proprii fiecărei comunităţi.”(Vladimir Beliş, 1988)

Alcoolicul apare ca o personalitate psihopatică, în general depresivă, stăpânit de

dorinţa căreia nu i se poate opune de a consuma excesiv băuturi alcoolice. Lipsa sa de

voinţă, o anumită imaturitate afectivă, uneori un complex de inferioritate, instabilitate

psihică şi caracterială sunt trăsături ce pot explica tendinţa toxicomană. Chiar dacă, iniţial

poate unele eşecuri suferite în viaţă pot crea un cadru favorabil pentru apariţia

alcoolismului, în final se va ajunge la o adevărată toxicomanie generatoare a unei

personalităţi morbide, degradante, deşi conştient de starea în care se află. Anxietatea şi

depresia, lipsa simţului critic sunt elemente care conturează personalitatea labilă a

alcoolicului, condus uneori de instincte şi impulsivitate dar sfârşind în descurajare, care-l

împinge continuu pe calea absorbţiei toxicului. Istoria, simptomele şi semnele asociate

alcoolismului sunt în mare măsură cele ce definesc dependenţa fizică la orice substanţă cu

efect sedativ: tulburările de caracter, diminuarea potenţialului lucrativ şi al abilităţii,

scăderea puterii de concentrare şi a atenţiei, tremurături, insomnie, oboseală, tulburări

digestive, spasme musculare, palpitaţii şi scăderea capacităţii de apărare a

25

organismului.Toate aceste tulburări au răsunet în sfera relaţiilor sociale, economice,

familiale şi interpersonale, stând la baza majorităţii actelor antisociale.

Alcoolismul la femei

Cercetările privind personalitatea alcoolicului trebuie corelate cu discuţii privind

frecvenţa mult mai mare a alcoolicilor printre bărbaţi decât printre femei. Cercetătorii sunt

însă de acord cu părerea că femeile beau pentru aceleaşi motive ca şi bărbaţii. Adepţii

teoriei forţei sau a puterii, cred că devin alcoolice femeile care au tendinţe de dominare, în

timp ce partizanii teoriei dependenţei argumentează că femeile devin mai rar alcoolice

decât bărbaţii, deoarece în viaţa nu încearcă stări conflictuale legate de fenomenul de

dependenţă (sunt condiţional mai dependente). Explicaţia alcoolismului la femei ar putea fi

legată de existenţa unor tulburări obstretico-ginecologice, cum ar fi spre exemplu

sterilitatea, precum şi existenţa unor tulburări ale vieţii conjugale sau divorţ. Conceperea

copiilor sub influenţa alcoolului duce la apariţia unor descendenţi cu mari defecte de ordin

fizic şi mai ales mintal sau predispuşi la multe boli. Copiii născuţi sunt diagnosticaţi cu

sindrom alcoolic fetal, care este o afecţiune din naştere. Copiii născuţi şi crescuţi în

familiile alcoolicilor pot avea la vârsta maturităţii anumite tulburări psihice. Mai ales din

părinţi alcoolici se recrutează copiii cu tendinţa de vagabondaj şi criminalitate. Asocierea

celor două cuvinte, femeia şi alcoolul, pare ciudată şi totuşi, alcoolismul nu mai este un

privilegiu exclusiv al sexului tare.

“Statisticile din Franţa, arată că din 100 de alcoolici cel puţin 25 sunt femei. Ceea

ce este mai grav constă în aceea că femeile preferă … băuturi tari, 19 % faţă de 1.3 %

bărbaţii.”(Vladimir Beliş, 1988)

Alcoolul consumat de către femei este un factor de dezechilibru psihic şi fizic, el

compromite sănătatea femeii şi distruge frumuseţea nativ feminină. Consumul de alcool

creşte vertiginos pe tot globul: cauzele economice şi sociale; fenomenele de insecuritate

privind existenţa cotidiană; şomajul; criteriile valorice, arbitrare sau prea pretenţioase în

promovarea cadrelor; imposibilitatea economică de calificare prin studii superioare;

alimentaţia neraţională şi insuficientă; abuzul de droguri, toate acestea fac ca într-o lume

cu un sistem inechitabil, unde bogatul nu-şi recunoaşte semenul, acesta încearcă să îşi

caute prin alcool o evadare, un refugiu unde devine puternic şi obţine tot ce şi-a dorit şi

visat, confundând visul cu realitatea, singura speranţă ce i-a mai rămas.

“În SUA, alcoolismul ocupă locul 4 după bolile cardiovasculare, bolile psihice şi

cancer. În Franţa în ceea ce priveşte cauzele de mortalitate, locul 3. Consumul de alcool

etilic a crescut cu 32 % faţă de acum 20 de ani, pe întreg globul. Franţa ocupă primul loc

26

în lumea occidentală în privinţa consumului de alcool, urmată de Italia, Elveţia, Australia,

Belgia, etc. În 1990 statisticile publică următoarele cifre privind consumul mediu pe

locuitor exprimat în litri, în cantităţi echivalente de alcool pur: Franţa-16 litri, Spania-15

litri, Portugalia-13 litri, Germania-13 litri, Ungaria-10 litri, Polonia-12 litri, România-14

litri. În anul 1990 cantitatea de vin băută în ţara noastră a fost de 2005,5 mii tone, iar în

1989 o cantitate de 1979,5 tone. Consumul de vin pe an fiind în medie de 38 de litri.”

(Vladimir Beliş, 1988)

“O anchetă printre consumatori ne arată motivaţiile exprimate procentual astfel:

42 % beau pentru a scădea tensiunea psihică;

21 % pentru a uita ceva neplăcut;

12 % pentru a se distra cu amicii;

4 %  din motive de boală şi conflicte familiale;

10 % pentru a-şi face curaj;

10 % pentru creşterea apetitului alimentar sau sexual;

1 % din politeţe.

Motivaţiile ar putea fi grupate după cum urmează:

1. Motivaţii festive (cu ocazia unor evenimente ca: naştere, botez, căsătorie, anul

nou, sărbători pe parcursul anului, zile onomastice);

2. Motivaţii teologice (se bea la un deces şi se continuă cu aşa zisele “pomeni”);

3. Motivaţii psihologice (după un eşec neaşteptat, decepţie sentimentală, afaceri

nereuşite, etc.);

4. Motivaţii filozofice (se bea pentru a fi mai inspirat sau pentru că viaţa este grea

iar individul nu este înţeles de nimeni);

5. Motivaţii sociale (se bea din cauza conflictelor familiale, divorţ, în curs de

divorţ, pierderea serviciului, etc.).”(Vladimir Beliş, 1988)

1.6. Motivaţii în justificarea consumului de alcool

Alcoolismul se poate rezuma la două categorii:

Prima - a băutorilor nepasionaţi, ocazionali, mai puternici decât băutura , uneori

căzând victime ale intoxicaţiei acute alcoolice, denumită stare de ebrietate;

A doua categorie – a băutorilor pasionaţi, mai slabi ca băutura, faţă de care sunt

dependenţi psihic şi fizic, ei consumă frecvent şi pe durată lungă de timp, iar efortul de a

renunţa nu este posibil; aceştia sunt alcoolicii iar problema pe care o ridică este

27

alcoolismul. Alcoolicul este un bolnav ce prezintă tulburări organice sau psihice

permanente.

“ Deşi alcoolicul îşi dă seama, în unele momente de luciditate, că este victima unei

obişnuinţe rele, în urma căreia este agresionat, el angajează bătălia în cealaltă parte a

tiranului, în aceea în care încearcă să motiveze consumul.”(C. Stavros, 1989)

Indiferent de cât de legitime sunt aceste motivaţii, el susţine că bea pentru a

compensa, numai iluzoriu, unele complexe, frustraţii pe fondul unor carenţe ale propriei

sale personalităţi. Dar nici unul din potenţele cu care se caută să se justifice alcoolismul, la

o analiză ştiinţifică nu rezistă.

1.7. Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului

Efectele consumului de alcool, ca produs de consum periodic sau permanent se

manifestă negativ prin aceea că duce până la dezagregarea personalităţii individului,

atingerea funcţională şi organică a unor sisteme sau aparate ale corpului omenesc, perturbă

relaţiile dintre indivizi, el are deci o componentă socială, degradează nucleul de bază al

societăţii, familia, scade cota spirituală şi materială a eforturilor umane, fiind un aspect al

subculturii şi subcivilizaţiei. Alcoolismul e un obicei degradant pentru individ, o

infirmitate psiho-fizică şi educaţională, un gest de refuz la integrarea în aspectele

civilizaţiei şi culturii contemporane, o privelişte deprimantă care lasă o amprentă

condamnabilă atât pe individ cât şi pe societatea din care face parte. În ceea ce priveşte

relaţia alcool-capacitate de muncă, aceasta este influenţată negativ. S-a observat că

alcoolul nu ţine seama de vârstă dar că atinge muncitorii ce execută munci grele şi al căror

nivel socio-cultural este mediocru. O altă categorie predispusă la alcoolism este cea a

indivizilor cu profesii ce reclamă relaţii cu publicul. Noţiunea de personalitate, indiferent

de domeniul de activitate, o exclude pe cea de alcoolism. Intoxicatia etilică, cu multiplele

ei aspecte determină un comportament dezadaptat cu implicaţii pe plan delicto-judiciar.

Marea accesibilitate faţă de băuturile alcoolice şi efectele acestora asupra

comportamentului social şi interpersonal explică variatatea, numărul şi gravitatea actelor

antinormative produse sub influenţa alcoolului. Orice formă de violenţă, de la vătămări

fizice până la omucidere, atestă relaţii caracteristice alcoolismului şi comportamentului

antisocial. Chiar dacă nu orice alcoolic nu este implicit şi infractor, potenţialul infractogen

al alcoolicului apare evident, alcoolul intervenind ca factor agravant al structurilor

28

disarmonice ale personalităţii, făcând astfel ca incidenţa delicto-judiciară prin alcoolism să

aibă o mare însemnătate pe plan social şi juridic.

1.8. Efectele consumului de alcool asupra personalităţii

“Deşi este greu de apreciat ce caracteristici individuale sunt implicate în apariţia 

şi dezvoltarea alcoolismului ca boală, majoritatea autorilor sunt în general, de acord în a

considera că o anumită structură psihică este necesară, dar nu şi suficientă pentru

aceasta. Cercetările efectuate în această direcţie nu pot releva anumite caracteristici

psihologice, alcoolicii având personalităţi diferite, în timp ce, pe de altă parte, alcoolismul

a fost găsit în numeroase afecţiuni psihice.”(Vladimir Beliş, 1988)

Există numeroase diferenţe între alcoolici. O altă presupoziţie este aceea că alcoolul

exercită o anumită influenţă asupra celui ce devine alcoolic, cantitativ sau calitativ, diferită

faţă de efectele asupra indivizilor normali, fiindcă astfel nu se poate explica de ce acesta

consumă tot mai mult alcool, ignorând efectele negative ce se asociază acestui consum.

Pentru a observa ce trăsături ale personalităţii se modifică după lungi perioade de

sobrietate, cercetarea a fost făcută pe foşti alcoolici, acestea putând fi puse în legătură cu

alcoolul. O altă tehnică de investigare ar putea fi compararea alcoolicilor tineri şi vârstnici,

la primii, consecinţele alcoolismului putând fi mai evidente; se mai pot investiga

preferinţele dinaintea perioadei de alcoolic. S-au efectuat studii asupra efectelor

emoţionale produse de alcool. Important este a şti ce fel de efecte şi asupra căror persoane,

pot duce la alcoolism. O tehnică simplă este aceea de a întreba alcoolicul, când este sobru,

de ce bea, la ce schimbare se aşteaptă să apară atunci când este sub influenţa alcoolului. S-

au efectuat cercetări privind comportamentul diferiţilor indivizi înainte ca aceştia să devină

alcoolici. Cercetările au arătat că în copilărie aceştia erau înclinaţi spre comportament

agresiv, sadism, nelinişti sexuale, comportament antisocial, stări conflictuale, vagabondaj,

delăsare. S-au pus în evidenţă unele trăsături de caracter mai frecvent întâlnite ca: frustrare,

labilitate afectivă, impulsivitate. Au fost cercetate comportări cum ar fi: consumul de

băuturi alcoolice de dimineaţă, consumul de unul singur, consumul pe ascuns. Unele dintre

trăsăturile relevante ale alcoolicilor sunt pierderea interesului pentru problemele celor din

jur, predispoziţia pentru conflictele conjugale şi familiale şi tendinţa spre o recompensă

imediată.

“Sub influenţa alcoolului apare adeseori o expansivitate şi o vioiciune nestăpânită,

individul devine comunicativ, face confidenţe, este elocvent dar reacţiile temperamentale

29

sunt necontrolate, uneori violente. Individul se crede destul de puternic pentru a trânti mai

mulţi oameni voinici, chiar atunci când are nevoie de toţi aceştia pentru a-l ţine în

picioare.(Goodman & Gilman) Curajul apare ca o imposibilitate de apreciere a

pericolelor. Trei factori pot influienţa comportamentul celui aflat sub influenţa alcoolului:

propria personalitate, anturajul şi toleranţa la alcool.”(Vladimir Beliş, 1988)

"Cauzele consumului de alcool nu sunt predefinite sau pre-existente în psihologia

individului. Dimpotrivă, motivele de acest tip sunt construite prin însăşi experienţa

individuală a consumului. Mai mult, nu motivaţiile deviante (cum ar fi nevoia de evaziune

din faţa unor situaţii stresante sau oprimante…) determină comportamentul deviant

(consumul de alcool în cazul nostru), ci comportamentul deviant însuşi produce treptat,

de-a lungul timpului, motivaţii deviante”.(Vasile Miftode, 1979)

Psihozele dezvoltate în cursul evoluţiei alcoolismului cronic

În cadrul alcoolismului cronic se dezvoltă diferite aspecte psihotice, nuanţarea

acestora aflându-se în interdependenţa atât cu starea generală a organismului alcoolizat, cât

şi cu structura psihică premorbidă. Psihozele ce se dezvoltă în cursul evoluţiei

alcoolismului cronic sunt incluse în primul rând de neurodistrofia toxemică carenţială, al

cărei model principal îl constituie psihopolinevrita descrisă de Korsakov în 1889.

1. Psihoza Korsakov alcoolică – se diferenţiază prin următoarele simptome

fundamentale: amnezie sau dismnezie de fixare şi confabulare compensatorie; dezorientare

temporo-spaţială şi euforie; sugestibilitate crescută şi reacţii oniroide cu tematică delirantă.

În situaţii favorabile, remisiunea bolii se produce în 3-6 luni, rămânând adeseori

sechele neurologice şi deficit mnezic. În caz nefavorabil, evoluţie lent progresivă spre

demenţa globală ireversibilă prin atrofie cerebrală evolutivă.

2. Delirum tremens (delirul alcoolic tremurător, Sutton 1813)

Simptome fundamentale: stare hipnoid-confuzională cu zoopsii terifiante;

tremurături generalizate şi dureri manifestate la compresiunea nervilor; agitaţie

psihomotorie care se accentuează în cursul nopţii, bolnavul comportându-se ca un

somnambul ce-şi trăieşte starea fantasmică predominată de stereotipii profesionale;

evoluţia scurtă, 2-12 zile, cu remisiune completă sau exitus prin complicaţii viscerale. În

prezent mortalitatea prin delirum tremens a scăzut foarte mult prin aplicarea unei terapii

foarte eficiente.

3. Psihozele delirante alcoolice – denumite impropriu ‘halucinoze alcoolice’ – se

caracterizează în primul rând, prin delir de persecuţie, de gelozie şi de prejudiciu, rău

sistematizat datorită elementelor oniroid-confuzionale. Alcoolicii cu delir de gelozie ajung

30

să fie convinşi că sunt ‘înşelaţi’ deoarece ‘văd’ şi ‘aud’ scene obscene, extraordinare prin

absurditatea lor. Delirul alcoolic se structurează uneori prin halucinaţii înspăimântătoare şi

în consecinţă bolnavii se luptă cu vedeniile în aşa măsură încât pot să ajungă în situaţii de

auto- sau heteropericulozitate. Conţinutul şi desfăşurarea delirului alcoolic este indus de

bagajul de cunoştinţe, structura premorbidă şi împrejurările în care se află persoana în

cauză. Remisiunea psihozelor delirante alcoolice subacute şi cronice se produce în

săptămâni sau luni şi poate fi mult scurtată prin tratament corespunzător.

4. Sindromul datorat întreruperii administrării de alcool

Alcoolicii au nevoie după dezintoxicare de un tratament care să le stingă apetitul

etanolic. Datorită doctrinei pavloviene despre reflexele condiţionate, începând cu deceniul

al treilea s-a deschis perspectiva psihofiziologică a condiţionării repulsive la alcool.

Reflexul repulsiv la alcool se stinge de regulă, ca orice reflex condiţionat, în decurs

de 3-6 luni. Din cifrele de mai sus reiese faptul că alcoolismul nu are graniţe sociale.

Prognoza pare a fi gravă: absenteism, pagube imense în economia ţărilor din cauza

cheltuielilor imense cu asistenţa medicală şi socială a bolnavilor.

“Alcoolul ca factor de risc şi favorizant în acelaşi timp, se reflectă şi în alte boli

ca: bolile pancreatice cu indice de morbiditate 11,2 la 100.000 de locuitori; boli digestive

cu indicele de 181,7 la 100.000 pentru gastrite şi duodenite; ulcer gastric 50,9 %  şi

pentru ulcerul duodenal 265 la 100.000 .”(Vladimir Beliş, 1988)

1.9. Practica asistenţei sociale cu persoanele dependente de alcool

Potrivit Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor Sociali din Statele Unite (NASW),

practica asistenţei sociale reprezintă: „Aplicarea profesională a valorilor , principiilor şi

tehnicilor asistenţei sociale pentru unul sau mai multe din scopurile următoare:

Asistarea clienţilor pentru obţinerea unor servicii sociale,

Oferirea de consiliere şi psihoterapie indivizilor, familiilor şi grupurilor,

Ajutarea comunităţilor sau grupurilor de a obţine servicii de îngrijire a

sănătăţii sau de îmbunătăţire a acestora,

Participarea la procese legislative semnificative”

În raport cu această abordare generală, practica asistenţei sociale cu persoanele

dependente de alcool reprezintă o aplicare selectivă a unor cunoştinţe, metode şi tehnici în

concordanţă cu cerinţele specifice ale acestei categorii de clienţi. Munca socială cu

persoanele dependente de alcool necesită posedarea de către asistentul social a unor

31

cunoştinţe specifice. Cunoştinţele la care asistentul social poate face apel în munca sa cu

persoanele dependente poate varia în funcţie de rolul pe care acesta îl poate juca, formarea

sa profesională, experienţa de care dispune. În general se consideră că un asistent social

care lucrează în domeniu trebuie să dispună de cunoştinţe de sănătate, inclusiv sănătate

mentală, modalităţi de tratament, legislaţia şi politicile în domeniu. În munca de asistare

socială a persoanelor dependente de alcool, asistentul social trebuie să facă dovada unor

competenţe şi abilităţi specifice. El trebuie să fie capabil să furnizeze o gamă largă de

servicii pentru persoanele dependente. Asistentul social va lucra atât direct cu indivizii dar

şi cu grupurile şi comunităţile în anumite situaţii. El va trebuii să cunoască şi să înţeleagă

cultura comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea background-ul cultural al clienţilor săi

pentru a putea intervenii la nivelul mediului social al clienţilor săi.

În funcţie de specificul mucii în care este angajat , de tipul agenţiei, capacităţile

clientului, problemele cu care se confruntă clientul şi resursele disponibile, asistentul social

trebuie să dispună de o serie de competenţe şi abilităţi specifice. Competenţele şi abilităţile

de care dispune un asistent social generalist (licenţiat în asistenţa socială) îi permit să

realizeze o serie de sarcini specifice dar specializarea în practica profesională cu o anumită

categorie de clienţi face necesară existenţa unor competenţe şi abilităţi suplimentare. Astfel

potrivit Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor Sociali din Statele Unite (NASW) practica

asistenţei sociale cu persoanele dependente necesită următoarele competenţe : cunoştinţe

despre teoriile personalităţii, comunicare interpersonală, relaţiile de grup şi dezvoltare

comunitară, cunoaşterea unor metode de lucru specifice asistenţei sociale, cunoaşterea cel

puţin a unei tehnici psihoterapeutice, cunoştinţe specializate despre cel puţin una din

domeniile de cunoaştere de mai sus, cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice de realizare a

supervizării profesionale şi a muncii administrative, cunoştinţe de bază despre

administrarea serviciilor sociale, cunoştinţe despre metode şi tehnici de cercetare şi abilităţi

de lucru.

32

CAPITOLUL II

CONSUMUL DE ALCOOL ÎN RÂNDUL LICEENILOR:

DIMENSIUNE, CONSECINŢE ŞI FACTORI.

STUDIU LA LICEUL HCC ABRUD

2.1. Consideraţii de bază

Importanţa recurgerii la diferitele metode de cercetare a socialului în diversele faze

ale unei cercetări este un fapt bine stabilit, sublinindu-se oportunitatea unor metode

cantitative şi calitative, dată fiind complementaritatea lor, pentru a obţine un cadru mai

fidel a situaţiei ce trebuie examinate pentru a evita limitările pe care le presupune utilizarea

unei simple metode. O caracteristică distinctivă a celor două tipuri de metode rezistă în

faptul că metodele cantitative au fost dezvoltate mai ales pentru verificarea sau

confirmarea unor teorii, în timp ce metodele calitative au fost elaborate special pentru

descoperirea şi lansarea unor noi ipoteze. Orice cercetare socială are trei faze: planificarea

(designul), execuţia şi raportul; în unele tipuri de cercetare aceste faze sunt distincte şi

secvenţiale; în alte tipuri cele trei faze se pot amesteca. Planificarea este vitală, eşecul

acesteia implicând riscul de a pierde controlul proiectului şi, evident, eşecul împlinirii cu

succes al acestuia; designul cercetării se referă la procesul care leagă întrebările cercetării,

datele empirice şi concluziile cercetării şi reprezintă procesul de a lua decizii legate de

proiectul cercetării înainte ca acesta să fie dus la bun sfârşit implicând anticiparea tuturor

aspectelor, iar apoi planificarea lor pentru ale executa într-o manieră integrată (Agabrian,

2004).

Metodologia cercetării pentru lucrarea de faţă a inclus o componentă cantitativă. În

cadrul acestei componente am folosit ca metodă de cercetare ancheta, cu tehnica anchetei

orale faţă în faţă. Definim designul cercetării ca lanţ logic ce leagă datele care vor fi

colectate şi concluziile care vor fi trase în raport cu întrebările iniţiale ale studiului: este

esenţialmente un plan de parcurgere a drumului de la începutul la sfârşitul studiului;

reprezintă modul prin care se realizează controlul în cursul procesului de cercetare

(Agabrian, 2004). Însuşirile obiectelor suport care constituie indivizi statistici pot fi

exprimate (evaluate) în forme extrem de diferite, forme în care se evidenţiază cum, în

vederea empirică, aceste unităţi apar percepute ca fiind diferite unele de altele, în raport cu

33

o aceeaşi caracteristică. Într-adevăr numai diversitatea formelor de manifestare a unei

însuşiri îi conferă acesteia un interes din partea cercetătorului. Dacă toate obiectele ar fi

identice, după o însuşire, aceasta n-ar mai reclama, practic nici un fel de investigaţie,

nemaifiind nevoie să se analizeze cum se manifestă unii sau alţii în alt fel. Cu alte cuvinte,

nici descrierea, nici explicaţia nu ridică probleme, mai exact, nu se pun; cu cât o

caracteristică îmbracă forme mai diverse, cu atâtea capătă o valoare de cunoaştere mai

ridicată.

Profesorii americani G. King, R. Keohane, S.Verba au arătat în „Fundamentele

cercetării sociale” că cercetarea în ştiinţele sociale este un proces creativ de cunoaştere,

care presupune intuiţie, şi care se desfăşoară într-un cadru bine stabilit de investigaţie

ştiinţifică. Designul cercetării nu trebuie considerat drept un proces mecanic de colectare a

datelor şi de evaluare. Din contră, cercetătorul trebuie să dea dovadă de flexibilitate în

gândire pentru a putea răsturna vechi modalităţi de conceptualizare a lumii, pentru a putea

adresa noi întrebări, pentru a putea revizui modelele existente de organizare a cercetării şi

pentru a colecta, eventual, alte tipuri de date decât cele prevăzute iniţial. Totuşi, pentru ca

rezultatele să fie valide şi acceptate de alţi cercetători, toate aceste revizuiri şi reconsiderări

trebuie să se desfăşoare conform unor proceduri explicite şi în concordanţă cu regulile

inferenţei.

2.2. Tema cercetării

Cercetarea de faţă are ca temă „Consumul de alcool în rândul liceenilor:

dimensiune, consecinţe şi factori de risc”. Cercetarea s-a realizat cu elevi care frecventează

liceul HCC Abrud, judeţul Alba..

2.3. Scopul, ipotezele şi obiectivele cercetării

a) Scopul cercetării

Evaluarea dimensiunii fenomenului consumului de alcool în rândul liceenilor, a

consecinţelor consumului precum şi a fenomenului de risc asociat consumului.

34

b) Ipotezele cercetării

Ioan Mărginean (2000) definea ipoteza ca un enunţ referitor la relaţia dintre două

sau mai multe fenomene. Deci ipoteza reprezintă o explicaţie plauzibilă, un sistem de

relaţii ce se presupune că ar guverna universul de fenomene cercetat (Rotariu şi Iluţ, 2001).

Ipotezele sunt tentative de răspuns la întrebările cercetării. Ele sunt în mod frecvent

expuse în forma particulară a relaţiei dintre două concepte. Testarea acestora implică să

vedem dacă variabilele asociate au unele relaţii de felul celei anticipate în ipoteză

(Agabrian, M. 2004, p. 37). O ipoteză de cercetare înseamnă de fapt încercarea de a

rezolva mintal problema supusă cercetării, de a întrevedea posibilitatea cea mai adecvată

de soluţionare. Odată emisă, ea dirijează întreaga cercetare şi, dacă bănuiala exprimată prin

ea se dovedeşte întemeiată, se cheamă că întreaga cercetare va fi încoronată de succes. Aici

intră în joc personalitatea cercetătorului, pregătirea, experienţa, creativitatea şi intuiţia lui

ştiinţifică (Herseni, T., 1982, p.192).

L. Marina specifică faptul că o ipoteză este o explicaţie plauzibilă care devine

teorie dacă cercetare o confirmă. Ipotezele au rolul de a orienta întreaga activitate de

cercetare în sensul că aceasta din urmă este astfel concepută încât să permită testarea

ipotezelor în vederea ajungerii la explicaţii satisfăcătoare ale domeniului studiat (Marina,

L. 2003, p.92).

Ioan Mărginean îl citează pe J. Galtung care tratează zece cerinţe ale unei ipoteze:

generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea,

predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea şi utilitatea (Mărginean, I., 2000).

În cercetarea de faţă am conturat următoarele ipoteze:

Cea mai mare parte a liceenilor sunt abstinenţi sau consumatori sociali de alcool.

Elevii posedă cunoştinţe suficiente privind efectele consumului de alcool.

Elevii au deprinderi comportamentale cu risc de iniţiere şi susţinere a consumului

de alcool.

Consumul de alcool se asociază pozitiv cu producerea de alcool în gospodărie şi

obiceiul de consum al părinţilor.

c) Obiectivele cercetării

Împreună cu scopul şi întrebările cercetării, obiectivele cercetării dau o direcţie

clară acesteia. În contrast cu scopurile şi motivele personale ale cercetătorului pentru

întreprinderea unui proiect de cercetare particular, obiectivele cercetării vizează tipurile

cunoaşterii care va fi produsă. Cercetarea de bază (fundamentală) este concentrată pe patru

35

tipuri de obiective, şi anume de explorare, descriere, explicaţie, înţelegere şi predicţie

(Agabrian, 2004).

În această cercetare mi-am propus următoarele obiective:

Estimarea nivelului consumului de alcool în rândul liceenilor din oraşul Abrud.

Evaluarea cunoştinţelor pe care le au elevii de liceu despre efectele consumului de

alcool .

Estimarea măsurii în care tinerii se angajează în comportamente de risc pentru

iniţierea consumului de alcool .

Estimarea măsurii în care producerea de alcool se asociază cu consumul de alcool.

2.4. Întrebările cercetării

1. În ce măsură elevii de liceu consumă băuturi alcoolice? Care este ponderea

diferitelor tipuri de consumatori ?

2. Care este vârsta debutului consumului de alcool ?

3. Care sunt consecinţele consumului de alcool ?

4. Ce factori sunt asociaţi consumului de alcool ?

5. Care este contextual social al consumului ?

2.5. Sursele datelor, forme şi tipuri

Datele cercetării sunt primare, iar ca formă cantitative (variabilele chestionarului),

culese cu ajutorul chestionarului. În ceea ce priveşte cadrul / contextul social din care se

colectează datele, în această cercetare actorii sociali vor fi studiaţi în cadrul lor natural de

viaţă, adică datele vor fi studiate în contextul în care se produc activităţile care fac obiectul

cercetării, respectiv vor fi studiate aşezările sociale naturale; apoi se va face studiul în

contextul semistructural, adică oamenii vor fi chestionaţi. În cercetare s-a urmărit atingerea

unei reprezentativităţi crescute pentru relevanţa rezultatelor anchetei; prin modul de

eşantionare s-a încercat acoperirea segmentelor semnificative de elevi pentru a fi reflectată

în analiză percepţia la nivel individual cu extrapolare spre general asupra problematicii în

cauză.

36

2.6. Operaţionalizarea conceptelor

Conform lui Voiculescu F. şi Luduşan N. (1997) operaţionalizarea reprezintă

ansamblul etapelor, procedurilor şi tehnicilor prin care un concept este pus în relaţie directă

cu relaţia empirică şi pe baza cărora diferitele manifestări ale acestei realităţi dobândesc

statutul de referinţe empirice ale conceptului respectiv. Operaţionalizarea este demersul

prin care devine posibilă conexiunea teoriei cu realitatea fenomenelor studiate.

Operaţionalizarea nu se aplică doar conceptelor care nu permit alt tip de definiţie, ci

oricărui concept, în măsura în care este necesar şi posibil ca acesta să fie utilizat în

investigaţia concretă a realităţii. A operaţionaliza înseamnă nu numai a defini operaţional

un concept, ci şi a face conceptul respectiv definibil în mod operaţional (Voiculescu, F.,

Luduşan, N., 1997). Tema lucrării de faţă impune cu precădere un concept majore şi

anume conceptul de alcool . Acest termen au fost larg analizat în partea alocată cadrului

teoretic al cercetării. În cadrul cercetării cantitative acest concept a fost operaţionalizat în

chestionar prin abordarea aspectelor pe care aceste concept le implică în întrebările

chestionarului. Conceptul de alcool implică aspecte conexe şi anume consumul acestuia şi

efectele pe care alcoolul le pot avea asupra sănătăţii omului.

2.7. Metodologia cercetării

a) Eşantionarea

Prezenta cercetare îmbină fundamentul teoretic cu cercetarea de teren, de tipul

anchetă prin chestionar. Ancheta prin chestionar este una dintre cele mai cunoscute şi utile

metode de cercetare a relităţii sociale, ea oferind multiple avantaje: surprinderea în

parametri statistici a opiniei subiecţilor faţă de tema de cercetare, eliminând în mare

măsură subiectivismul şi neajunsurile metodei observaţiei sau cele ale interviului. A existat

un singur tip de chestionar care a fost aplicat tuturor subiecţilor. Fiecare dintre întrebările

din chestionar s-a adresat uneia dintre problemele pe care urmărim să le lămurim cu

ajutorul studiului. Studiul din această lucrare se referă la existenţa, percepţia şi

indentificarea modalităţilor de reducer a problemelor care pot apărea în urma consumului

de alcool a elevilor, precum şi a metodelor de intervenţie pentru stabilirea unei relaţii de

comunicare deschisă, bazată pe încredere reciprocă, respect, întelegere faţă de toate

problemele şi dificultăţile pe care le întâmpină elevul în cadrul şcolii. Metoda de aplicare a

chestionarului a fost directă, după ce li s-a prezentat şi explicat fiecare întrebare din

37

chestionar, cadrele didactice au fost lăsate să răspundă individual la întrebări. Studiul care

a fost propus sa realizat prin interacţiune directă cu populaţia. Documentarea prealabilă a

cercetării a avut în vedere atât literatura de specialitate, cât şi documentarea de teren. În

această documentarea, am putut apela la trei surse de informare: populaţia, realitatea

socială şi documentele sociale. Ancheta, ca metodă interactivă de cercetare a socialului

presupune un schimb de informaţii într-o situaţie de comunicare directă între cercetători şi

indivizii umani din universul cercetării, selectaţi de regulă după principiul

reprezentativităţii (Marina, 2003). Prin definiţie, ancheta se realizează strângând informaţii

de la persoane luate în mod individual şi, de regulă pe eşantioane mari, relevând aspecte

generale la nivel de eşantion prin producerea de date cantitative şi fiind, astfel o metodă de

tip extensiv.

Ancheta s-a desfăşurat în perioada noiembrie 2009 - aprilie 2010, , pe un eşantion

reprezentativ de 200 de persoane cu vârsta de 14 şi 18 ani. Cei 200 de subiecţi au fost

selectaţi din liceul HCC Abrud, utilizându-se în acest scop cataloagele în care sunt înscrişi

elevii, iar culegerea datelor s-a realizat pe baza unui chestionar de opinie multidimensional,

aplicat subiecţilor folosind ancheta indirectă, prin autoadministarea chestionarului, după o

instruirea prealabilă a elevilor. Eşantionarea subiecţilor a fost una simplă aleatoare.

b). Colectarea datelor şi planificarea în timp a activităţilor

Pentru colectarea datelor cantitative s-a ales tehnica chestionarului (a se vedea,

ANEXA I). Chestionarul este un ansamblu de întrebări întocmite şi realizate după reguli

bine precizate, standardizate prin practica ştiinţifică sociologică, care îşi propune să

capteze informaţii după itemi identici de la o mulţime de cazuri sau suspecţi în aşa fel încât

prelucrarea datelor obţinute să ofere răspunsuri la tematica de cercetare, care adesea poate

fi subsumată soluţionării unor probleme sociale (Marina, 2003, p.21).

Conform lui P.Iluţ şi T. Rotariu (2001) construcţia oricărui chestionar trebuie să

înceapă cu specificarea foarte clară şi detaliată a problemei de cercetat. Problemele sociale

au un grad de complexitate care impune descompunerea lor în mai multe dimensiuni, care

la rândul lor se cer descompuse în indicatori, deci în modalităţi empirice de detectare a

prezenţei / absenţei, a stării sau a intensităţii unor caracteristici. Chestionarul a fost

pretestat în două clase (o clasă de la un liceu teoretic, iar cealaltă de la un liceu cu profil

tehnic), după care a fost modificat luându-se în considerare observaţiile elevilor legate de

forma şi conţinutul întrebărilor puse. Chestionarul a fost aplicat prin autoadministrare şi

după o instruirea prealabilă a elevilor. Scopul respectării cerinţelor metodologice de

38

elaborare a chestionarului este diminuarea posibilităţilor de eroare, care pot fi generate de

utilizarea necorespunzătoare a acestei tehnici.

Studiul a fost realizat în perioada noiembrie 2009 – aprilie 2010 după următorul

plan calendaristic.(Tabel 1.)

Tabel 1. Calendarul cercetării

Nr.

crt.Activitatea

Luna

1 2 3 4 5 6

A.1Stabilirea scopului, a obiectivelor

proiectului de cercetare.X

A.2 Aplicarea chestionarului. X X X X

A.3

Dezbateri cu consilierul şcolar

privind cauzele consumului de

alcool şi modalităţile de prevenire

a acestuia în rândul elevilor.

X X

A.4Întocmirea planurilor de

intervenţieX X

A.5Evaluarea rezultatelor proiectului

de cercetare.X

c). Prelucrarea şi analiza datelor

Pentru prelucrarea şi analiza datelor cantitative am utilizat programul Excel , care

conţine multe opţiuni de calcul al indicatorilor de poziţie, dispersiei şi formei distribuţiei

variabilelor, oferind şi câteva posibilităţi grafice de expresie a acestor valori într-o manieră

sugestivă. Accentul a fost pus pe estimarea nivelului consumului de alcool în rândul

liceenilor din oraşul Abrud, evaluarea cunoştinţelor pe care le au elevii de liceu despre

efectele consumului de alcool, estimarea măsurii în care tinerii se angajează în

comportamente de risc pentru iniţierea consumului de alcool, estimarea măsurii în care

producerea de alcool se asociază cu consumul de alcool.

39

Prezentul studiu reprezintă o analiză a datelor şi informaţiilor rezultate din ancheta

indirectă, care au fost, uneori, corelate cu indicatorii care au stat la baza construirii

eşantionului.

2.8. Rezultatele cercetării

Explicaţiile timpurii asupra problemelor dependenţei faţă de alcool se concentrează

asupra aspectelor morale, considerând individul care a dezvoltat o dependenţă o persoană

slabă, lipsită de voinţă şi „păcătoasă”. Asemenea explicaţii au predominat până la începutul

secolului al-XIX-a. Din perspectiva unor asemenea înţelegeri, reabilitarea persoanelor

afectate de asemenea „căderi morale” se bazează pe pedeapsă variind de la dezaprobarea

socială la încarcerarea acestora şi pe convertirea religioasă. Astăzi, putem privi asemenea

interpretări ca fiind demodate dar ele rămân încă larg răspândite în rândul nespecialiştilor

şi a unei minorităţi din rândul specialiştilor din domeniul profesiunilor sociale.

Acest studiu privind cunoştinţele, atitudinile şi practicile tinerilor cu privire la

consumul de alcool a fost realizat în cadrul unui proiect pilot. Scopul studiului a fost

evaluarea cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor elevilor din liceul HCC Abrud cu privire

la comsumul de alcool. Acest studiu este un instrument de lucru pentru instituţiile de

sănătate publică, autorităţile locale şi centrale şi pentru organizaţiile neguvernamentale

care activează în aceste domenii, în vederea elaborării programelor de prevenire a

consumului de alcool în rândul elevilor de liceu.

Chestionarului cuprinde itemi care fac referire la consumul de alcool în rândul

adolescenţilor din liceu:

Care este nivelul consumului de alcool?

În ce măsură elevii de liceu au cunoştinţe despre efectele consumului de alcool?

În ce măsură tinerii se angajează în comportamente de risc pentru iniţierea

consumului de alcool?

În ce măsură producerea de alcool în gospodărie se asociază cu consumul de

alcool?

40

Am încercat printr-o întrebare din chestionar să estimăm măsura în care elevii au

consumat vreodată alcool. După cum se poate observa în Diagrama 1, 65,5% dintre cei

chestionaţi au răspuns că au consumat alcool, în timp ce 19,5% nu au consumat niciodată

alcool. De menţionat este că 15% dintre ei nu au răspuns la această întrebare.

Diagrama 1. Estimarea consumului de alcool în rândul elevilor de liceu

Un procent de 82,5% dintre fete şi 94,2% dintre băieţi au consumat cel puţin o dată

alcool. Mai des, fetele au consumat prima dată alcool între 15-18 ani, 56%, iar băieţii

între 14-16 ani, 72,4%. Începutul consumului la 17 ani sau mai mult este mai frecvent la

băieţi decât la fete cu 2 procente. La vârste sub 14 ani, consumul de alcool a început mai

frecvent la băieţi faţă de fete, cu 6,7 procente.

41

Tabelul 2. Distribuţia procentuală a tinerilor în funcţie de vârsta la care au

consumat prima dată băuturi alcoolice

Răspuns F

%

M

%

Nu am consumat alcool niciodată 17,50 6,50

17-18 ani 28,80 30,80

15-16 ani 37,20 40,20

12-14 ani 16,50 23,20

Diagrama 2. Distribuţia procentuală a tinerilor în funcţie de vârsta la care au

consumat prima dată băuturi alcoolic

42

Deşi 65% dintre subiecţi s-au declarat consumatori de alcool, aceştia consumă

alcool, „mai rar, sau ocazional”, adică 85%, 9,5% nu consumă deloc, iar doar 2%

consumă o dată pe lună. După cum reiese din Tabelul 3, există şi tineri care s-au

abţinut de la un răspuns şi anume 3,5% dintre cei chestionaţi.

Tabelul 3. Estimarea frecvenţei consumului de alcool

Frecvenţa %

O dată pe lună 4 2,0

Mai rar, ocazional 170 85,0

Deloc 19 9,5

NS/NR 7 3,5

Total 200 100,0

Diagrama 3. Estimarea frecvenţei consumului de alcool în rândul liceenilor

43

Atunci când tinerii consumă alcool, cantitatea nu este mare, cei mai mulţi

consumând doar „un păhărel” (82%, adică în jur de 100 ml). În timp ce 6,5% consumă

„două păhărele”, adică în jur de 200 ml, 11% declară că nu consumă deloc alcool.

Rezultatele sunt reflectate în Diagrama 4.

Diagrama 4. Estimarea cantităţii consumului de alcool

Diagrama 4. Estimarea cantităţii consumului de alcool

Consumul de alcool este perceput ca un fenomen dăunător sănătăţii de 67% dintre

respondenţi, fapt care poate fi valorificat pozitiv în campaniile de informare-educare-

conştientizare cel puţin din două motive:

În primul rând, boala este asimilată de cele mai multe ori cu suferinţa şi de aici

rezultă şi o posibilă reţinere/teamă a elevilor faţă de consumul de alcool şi consecinţele pe

care acesta le-ar putea avea asupra propriei lor stări de sănătate;

În al doilea rând, consumul de alcool asimilat ca o boală sugerează o oarecare

toleranţă sau compasiune din partea respondenţilor faţă de persoanele care sunt dependete

de alcool. Acest indicator poate fi valorificat în campaniile de care au ca scop reintegrarea

socio-profesională a consumatorilor de alcool.

44

25% dintre elevi consideră consumul de alcool un fenomen social negativ, prin

urmare o abatere de la normele sociale ale cărei consecinţe pot fi marginalizarea şi

excluderea socială.

Faptul că 8% dintre respondenţi declară că alcoolul reprezintă un refugiu din faţa

problemelor personale constituie un factor de risc care trebuie avut în vedere de părinţi,

educatori şi alţi factori responsabili de educaţia şi confortul psiho-afectiv el elevilor, a se

vedea Diagrama 5. De menţionat aici, este, faptul că nici un tânăr nu consideră consumul

de alcool ca un oarecare mod de a-şi petrece timpul liber şi nici o modalitate de distracţie

cu prietenii.

Diagrama 5. Semnificatia consumului de alcool

45

Spaţiile în care se consumă de obicei alcool sunt discotecile şi cluburile, în procent

de 20% şi la petreceri în procent de 24%. Liceeni nu declară că ar consuma alcool în incinta

şcolii sau pe stradă.

Diagrama 6. Locul unde tinerii consumă băuturi alcoolice

Tabelul 4. Distribuţia procentuală a tinerilor în funcţie de locul unde consumă băuturi

alcoolice

Răspuns F

%

M

%

Acasă la un prieten 17,50 12,30

Într-un cerc restrâns de prieteni 23,60 22,60

La un bar sau la o terasă 18,30 22,50

În discotecă 18,00 22,60

La o petrecere intimă 22,60 20,00

46

Cel mai des se consumă băuturi alcoolice în discotecă, bar, restaurant, la petreceri

de către 59% dintre fetele consumatoare şi 65% dintre băieţii consumatori. Consumul de

băuturi la altcineva acasă este indicat de 17,5% dintre fete şi de 12,3% dintre băieţi.

Un alt obiectiv al cercetării a fost şi estimarea măsurii în care elevii au fost vreodată

sub influenţa alcoolului. Astfel, aproximativ 50% dintre elevi au declarat că au fost destul de

des, în timp ce 40% au declarat foarte rar.

Diagrama 7. Estimarea măsurii în care elevii de liceu au fost vreodată sub

influenţa alcoolului.

În urma analizării acestor întrebări referitoare la consumul de alcool, putem spune că

se verifică prima ipoteză a cercetării : „Cea mai mare parte a liceenilor sunt abstinenţi sau

consumatori sociali de alcool”.

Un alt obiectiv al cercetării a fost, evaluarea cunoştinţelor pe care le au elevii de

liceu despre efectele consumului de alcool. Elevii de liceu declară că au cunoştinţă „în

foarte mare măsură” de efectele consumului de alcool (74%), „în mare măsură” (12%), în

timp ce 3% spun că au cunoştinţă „nici în mare, nici în mică măsură” de efectele

consumului de alcool. Rezultatele pot fi observate în Diagrama 8.

Cât de des ai fost sub influenţa alcoolului?

Foarte des20%

Des30%

Rar 23%

Foarte rar17%

Niciodată10%

47

Diagrama 8. Estimarea măsurii în care elevii de liceu cunosc efectele consumului

de alcool asupra sănătăţii

Diagrama 9. Distribuţia procentuală în funcţie de sortimentele de băuturi alcoolice

consumate

48

Berea este consumată de peste două ori mai frecvent de către băieţi comparativ cu

fetele, 48% respectiv 35,8%. Vinul este pe primul loc între preferinţele fetelor cu 30,6%, şi

pe locul doi la băieţi cu 24,00%. Băuturile tari sunt pe locul al treilea ca preferinţă la

ambele sexe şi sunt consumate mai frecvent de către băieţi, 6,5%, comparativ cu fetele,

3,6%.

Tabelul 5. Distribuţia procentuală a tinerilor în funcţie de sortimentele de băuturi

alcoolice consumate

Sortimente de băuturi alcoolice

consumate

F

%

M

%

Nu consum alcool 30,00 21,50

Bere 35,80 48,00

Vin 30,60 24,00

Băuturi tari 3,60 6,50

Print-o altă întrebare a cercetării, am urmărit estimarea măsurii în care elevii de

liceu consideră că în urma consumului de alcool pot survenii anumite comportamente

deviante. Astfel subiecţii estimează „în mare şi foarte mare măsură” că în urma

consumului de alcool pot apărea certuri cu părinţii (91%), implicarea în scandaluri (83%),

spitalizări (78,5%). Majoritatea liceenilor apreciază că alcoolul pot conduce la comiterea

de infracţiuni, adică 53,5%. De asemenea într-o proporţie destul de mare elevii de liceu

spun că sub influenţa consumului de alcool pot avea contacte sexuale neprotejate (46,5%)

şi relaţii cu prostituate (34%). Aproape 45% dintre subiecţi consideră că ar putea fi

responsabili atunci când au contacte sexuale deşi ar fi sub influenţa consumului de alcool şi

peste 50% dintre ei declară că nu se lasă influenţaţi de consumul de alcool pentru a hotărî

dacă să aibă sau nu relaţii cu prostituate. Aceste rezultate reies din Tabelul 6, şi putem

menţiona că prin analiza lor se verifică a treia ipoteză a cercetării şi anume: „Elevii posedă

cunoştinţe suficiente privind efectele consumului de alcool şi droguri”.

49

Tabelul 6. Estimarea măsurii în care consumul de alcool poate conduce la

comportamente deviante

Efectele 1. în mare şi

foarte mare

măsură

2. în mică şi

foarte mică

măsură

3. deloc 99.

NS/NR

Total

% % % % %

Certuri cu părinţii 91,0 5,0 0 4,0 100,0

Implicarea în

scandaluri

83,0 12,0 5,0 0 100,0

Comiterea de

infracţiuni

53,5 25,0 21,5 0 100,0

Contacte sexuale

neprotejate

46,5 16,0 27,5 10,0 100,0

Relaţii cu

prostituate

34,0 49,0 16,5 0,5 100,0

Spitalizări 78,5 21,5 0 0 100,0

Pentru a estima în ce măsură tinerii se angajează în comportamente de risc pentru

iniţierea consumului de alcool, am introdus în chestionar o întrebare privind modul de

petrecere a timpului liber de către elevii de liceu.

Am obţinut următoarele răspunsuri: 68% dintre elevi îşi petrec timpul liber destul

de des la discotecă, în timp ce 31% frecventează destul de rar discotecile, Diagrama 10.

26% frecventează aproape zilnic barurile, 68%, destul de des, iar 31% destul de rar;

majoritatea elevilor petrec timpul liber prin oraş (57% aproape zilnic şi 43% destul de des);

82,5% accesează aproape zilnic internetul, iar 17,5% destul de des; liceeni nu consideră o

modalitate prea mare de relaxare petrecând timpul liber în drumeţii sau excursii, de aceea

doar 14% merg în excursii şi drumeţii, destul de des, majoritatea preferând acest mijloc de

relaxare destul de rar, adică 78%, iar 8% dintre subiecţi nu merg niciodată în excursii sau

drumeţii Diagrama 11.

Majoritatea celor chestionaţi îşi petrec timpul liber făcând sport: aproape zilnic

(27,5%), destul de des (35,5%); jocurile de table, şah şi cărţi nu sunt preferatele modalităţi

de petrecere a timpului liber deoarece majoritatea elevilor, adică 66% le folosesc destul de

50

rar, iar 10% chiar deloc; o modalitate de petrecere a timpului liber foarte des întâlnită în

rândul elevilor de liceu, este ascultarea muzicii şi vizionarea de filme, pe care aceştia o

practică în procent de 84,5% aproape zilnic şi restul de 15,5% destul de des (a se vedea

Diagramele 15, 16, 17).

Prin analiza rezultatelor privind modul de petrecere a timpului liber, se verifică a

patra ipoteză şi anume: „Elevii au deprinderi comportamentale cu risc de iniţiere şi

susţinere a consumului de alcool”.

Diagrama 10. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber la discotecă

51

Diagrama 11. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber mergând în excursii, drumeţii

Diagrama 12. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber în baruri

Petrecere timpului liber în excursii, drumeţii

Niciodată8%

Destul de rar78%

Destul de des14%

Petrecerea timpului liber în baruri

Niciodată2%

; Destul de rar28%

Destul de des44%

Aproape zilnic26%

52

Diagrama 13. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber prin oraş

Diagrama 14. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber la internet

Petrecere timpului liber prin oraş

Destul de des43%Aproape zilnic

57%

Petrecere timpului liber la internet

Destul de des 17%

Aproape zilnic83%

53

Diagrama 15. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber făcând sport

Diagrama 16. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber jucând table, şah, cărţi

Petrecerea timpului liber făcând sport

Destul de rar 37%

Aproape zilnic 27%

Destul de des 36%

Petrecere timpului liber jucând table, şah, cărţii

Niciodată

; 10%

Destul de rar

66%

Destul de des

16%

Aproape zilnic8%

54

Diagrama 17. Măsura în care liceenii îşi petrec timpul liber ascultând muzică şi

vizionând filme

Diagrama 18. Consumul zilnic de alcool poate crea dependenţă?

Petrecere timpului liber vizionând filme, asculţând muzică

Destul de des

15%

Aproape zilnic85%

55

Referitor la întrebarea „Consumul zilnic de alcool poate crea dependenţă?”, 95%

dintre elevii chestionaţi au răspuns afirmativ, în timp ce numai 4,5% consideră contrariul, a

se vedea Diagrama 18. Acest lucru înseamnă că ei sunt conştienţi de efectul acestora asupra

sănătăţii lor.

Un alt obiectiv al cercetării a fost şi cunoaşterea efectelor pe care consumul de

alcool le poate avea asupra activităţii şcolare. Astfel, 28% din cei chestionaţi consideră că

consumul de alcool duce la abandon şcolar, 23% la eşec şcolar, 18% la inadaptare şcolară-

10% la corigenţe şi nota la purtare scăzută iar 9% la absenţe.

Diagrama 19. Efectele pe care consunul de alcool le are asupra activităţii şcolare?

Care sunt principalele efecte pe care consumul de alcool le

poate avea asupra activităţii şcolare

Inadaptarea şcolară; 18%

Eşecul şcolar

23%

Abandonul şcolar; 28

Absenţe; 9%

Corigenţe; 1

10%

Nota la purtare scăzută

10%

NS/NR2%

56

Diagrama 20 Estimarea consumului de alcool de către prietenii elevilor

Diagrama 21 Estimarea consumului de alcool de către părinţii elevilor

Câţi din prietenii tăi consumă băuturi alcoolice?

Toţi9%

Nici unu17

Puţini24%

Câţiva29%

Majoritatea19

NS/NR2%

Părinţii dvs obişnuiesc să consume alcool?

NS/NR8%

Deloc; 3%

Mai rar/ocazional;52%

Zilnic2%

De câteva ori pe săptămâmă;

16%

O dată pe lună19%

57

Un obiectiv important al acestei cercetări a fost estimarea măsurii în care părinţi şi

prietenii elevilor celor chestionaţi sunt consumatori de alcool şi cât de mult se asociază

aceasta cu producerea de alcool în gospodăriile proprii. Ca urmare a acestei întrebări am

constatat că majoritatea părinţilor sunt consumatori de alcool, adică 89% : cei mai mulţi

sunt consumatori ocazionali de alcool (52%), 15% consumă alcool o dată pe săptămână,

altă categorie de 14%, consumă alcool o cam o dată pe lună, de câteva ori pe săptămână

consumă 5,5% dintre ei. Există şi părinţi care consumă zilnic într-un procent de 2% şi care

nu consumă deloc 3%. Răspunsurile reies din Diagrama 21 De asemenea am constatat că

majoritatea prietenilor celor chestionaţi consumă alcool adică 57% şi doar un procent de

17% consideră că pretenii lor nu consmă alcool. Diagrama 21.

În ceea ce priveşte producerea alcoolului în gospodării, subiecţii au răspuns

majoritatea dintre părinţii lor îl produc 59%, 29% au răspuns că părinţii lor nu obişnuiesc

să producă alcool, iar 12% nu ştiu dacă părinţii lor produc alcool sau nu doresc să declare

acest lucru, a se vedea Diagrama 22

Diagrama 22 Producerea alcoolului în gospodăriile proprii

În gospodăria dvs. se produce alcool?

Da59%

Nu29%

NS/NR12%

58

Tabelul 7. Estimarea consumului de alcool al elevilor / Producerea de alcool în

gospodăriile proprii

Producerea alcoolului în

gospodăriile proprii

Total

Da Nu NS/NR

Estimarea

consumului

de alcool al

elevilor

Da Frecvenţa 68 38 25 131

% 34,0 19,0 12,5 65,5

Nu Frecvenţa 19 20 0 39

% 9,5 6,0 0 19,5

NS/NR Frecvenţa 30 0 0 30

% 15,0 0 0 15,0

Total Frecvenţa 117 58 25 200

% 58,5 29,0 12,5 100,0

Ca urmare a răspunsurilor primite, am adresat elevilor întrebarea privind tipurile de

alcool produse în gospodării. Cei mai mulţi dintre ei au declarat că părinţii lor produc ţuică

(85%) şi doar 14,5% produc vin (a se vedea Diagrama 23. Analizând rezultatele obţinute

am constatat că consumul de alcool al părinţilor (89%) se asociază pozitiv cu consumul de

alcool al copiilor (65%, a se vedea Tabelul 8).

Una dintre ipotezele cercetării a fost asocierea pozitivă a consumului de alcool al

elevilor cu producerea de alcool în gospodării şi cu consumul de alcool al părinţilor.

Din rezultatele reflectate în Tabelul 8 reiese că consumul de alcool al părinţilor

(89%) se asociază pozitiv cu consumul de alcool al copiilor (65%). De asemenea se poate

observa în Tabelul 7 că producerea de alcool în gospodăriile proprii (58,5%), se asociază

pozitiv cu consumul de alcool în rândul elevilor. Ca urmare, putem spune că ipoteza

menţionată mai sus este verificată, în urma analizării acestor rezultate.

59

Diagrama 23Tipurile de alcool produse în gospodăriile proprii

Tabelul 8. Estimarea consumului de alcool al copiilor / părinţilor

Est

imar

ea c

onsu

mul

ui d

e al

cool

al e

levi

lor

Estimarea consumului de alcool al părinţilor Total

Zilnic De câteva

ori pe

săptămână

O dată pe

săptămână

O dată

pe lună

Mai rar,

ocazional

deloc NS/

NR

Da Fr

.

4 11 31 28 35 6 16 131

% 2,0 5,5 15,5 14 17,5 3,0 8,0 65,5

Nu Fr

.

0 0 0 39 0 0 0 39

% 0 0 0 19,5 0 0 0 19,5

NS/

NR

Fr

.

0 0 0 0 30 0 0 30

% 0 0 0 0 15,0 0 0 15,0

Total Fr

.

4 11 31 28 104 6 16 200

% 2,0 5,5 15,5 14,0 52,0 3,0 8,0 100,0

Tipurile de alcool produse în gospodăriile proprii

NS/NR1% Vin

14%

Ţuică85%

60

Chestionaţi cu privire la destinaţia banilor de buzunar, marea majoritate (67,3%) au

declarat ca îi folosesc pentru procurarea produselor alimentare, iar 28,7% achiziţionează

alte produse (haine, accesorii vestimentare, cărţi etc.). Numai 4% dintre respondenţi

utilizează banii de buzunar pentru cumpărarea băuturilor alcoolice.

Diagrama 24 Modul cu îşi cheltuiesc liceenii bani

4%

67,30%

28,70%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

Băuturi alcoolice Alimente Alte produse

Cum obişnuieşti să îţi cheltui banii de buzunar?

2.9. Concluzii şi recomandări

a) Concluzii

Rezultatele cercetării indică faptul că cea mai mare parte a liceenilor sunt

consumatori sociali de alcool. Chiar şi cei care s-au declarat consumatori, nu consumă

decât mai rar, ocazional, ceea ce verifică prima noastră ipoteză. Datele cercetării indică

faptul că liceenii posedă cunoştinţe destul de solide referitoare la efectele pe care le pot

avea consumul de alcool. Acest lucru se datorează şi faptului că în cadrul orelor de

dirigenţie şi educaţie pentru societate, diriginţii şi profesorii încearcă o cât mai bună

61

informare/educare a elevilor. Alte surse de informare ale elevilor referitoare la efectele

consumului de alcool sunt reprezentate şi de discuţiile cu prietenii şi de colegii de clasă, iar

anturajul are o influenţă puternică asupra comportamentului tinerilor. De aceea, se

recomandă ca programele de informare să se deruleze pe princpiul educaţiei între egali. De

aici putem trage concluzia că s-a verificat şi a treia ipoteză a cercetării. Măsura în care se

produce alcool în gospodăriile părinţilor celor chestionaţi 58,8% se asociază pozitiv cu

consumul de alcool în rândul elevilor (65,5%) şi al părinţilor (89%).

Începutul consumului de alcool este mai des între 15-16 ani. Băieţii încep să

consume alcool mai devreme decât fetele. Fetele consumatoare preferă vinul şi berea în

procente apropiate; băieţii preferă de peste două ori mai mult berea. Consumul curent şi

frecvent de alcool sunt menţionate de ambele sexe, mai des la băieţi, 53,50%, faţă de fete,

30.30%. Consumul de alcool „de petrecere” este o altă realitate la tineri. Acest

comportament este de patru ori mai frecvent la băieţi faţă de fete. Beţiile sunt prezente mai

des în cazul a 1-2 ori de-a lungul vieţii, şi la băieţi comparativ cu fetele. Locurile de

consum indicate mai frecvent sunt discotecile şi barurile, apoi locuinţele proprii sau ale

prieteniior consumatori.

b) Recomandări:

Derularea de campanii de prevenire a consumului de alcool în rândul elevilor,

insistându-se asupra creării abilităţilor tinerilor de a conştientiza efectele negative ale

acestuia.

Dezvoltarea de parteneriate viabile, pe termen lung, între instituţiile de învăţământ

şi alte instituţii publice sau ONG-urilor active în vederea derulării campaniilor de

informare pentru elevi.

Organizarea de cursuri de instruire, seminarii şi mese rotunde pentru cadrele

didactice pe tematica integrării tinerilor dependenţi de alcool în şcoală şi în comunitate;

Alocarea în continuare în planul de învăţământ a orelor de educaţie pentru sănătate.

Elaborarea unor materiale informative (pliante, broşuri, ghiduri etc.) pentru

desfăşurarea orelor de dirigenţie.

Organizarea unui curs opţional pe această temă care să poate fi predat la orice

clasă, indiferent de profilul liceului.

Extinderea aplicării acestui chestionar în toate şcolile şi liceele pentru a colecta cât

mai multe opinii în legătură cu problematica discutată.

62

CAPITOLUL III

PLAN DE INTERVENŢIE

Consumul de alcool în rândul adolescenţilor a devenit în România o problemă

socială, iar tinerii au fost surprinşi într-o situaţie destul de vulnerabilă, pentru că alcoolul

este o provocare la adresa curiozităţii. S-a observat că de la o zi la alta numărul

adolescenţilor consumatori de alcool şi chiar dependenţi de acestea creşte. Deoarece

aproximativ 50% din părinţii elevilor chestionaţi consumă alcool, elevii liceul din oraşul

Abrud sunt tot mai tentaţi să-i imite pe adulţi, începând să consume alcool de la vârste din

ce în mai mici (chiar şi de la 10 ani). Această situaţie se datorează în primul rând unei

slabe educaţii primite de către minori în familie şi a tuturor frământărilor intrafamiliare

existente, stării de sărăcie şi şomajului (oamenii fără ocupaţie îşi petrec tot mai des timpul

liber în barurile existente în oraş), dar şi a unei slabe reacţii din partea comunităţii privind

aceste fenomene. Am identificat problema consumului de alcool în principal prin discuţiile

cu elevii şi cu părinţii care ne-au indicat elevi care consumă alcool. Totodată şi în presă se

vorbeşte din ce în ce mai mult despre situaţiile în care elevii devin consumatori de alcool

de la vârste din ce în ce mai mici.

Una dintre cele mai importante etape privind prevenirea consumului de alcool este

prevenirea prin educaţia de lungă durată. Educaţia antialcool trebuie să înceapă de la vârste

fragede, deoarece de mici se dobândesc obiceiuri care sunt relevante pentru consumul

ulterior de alcool. Tinerii sunt supuşi la un risc crescut în ceea ce priveşte consumul de

alcool şi a problemelor generate de acestea. În consecinţă, activităţile cu aceste grupuri pot

avea un efect semnificativ asupra sănătăţii întregii comunităţi. Instituţia şcolară este printre

cele cu influenţă în rândul comunităţii locale şi poate aduce o nouă viziune în ceea ce

priveşte un stil de viaţă sănătos, nu numai în rândul elevilor şcolii, dar şi în rândul întregii

comunităţi. Cadrele didactice sunt bine informate şi, cu ajutorul conducerii, pot multiplica

şi distribui materiale informative în localitate privind riscurile pe care şi le asumă orice

consumator de alcool . Putem afirma cu certitudine că, dacă se vor desfăşura activităţi

pentru prevenirea şi combaterea consumului de alcool, la nivelul liceului, numeroşi tineri

vor renunţa la dorinţa de a-şi satisface curiozitatea în această privinţă, sau vor renunţa

definitiv la consumul de tutun, alcool şi cafea. Dacă se vor lua măsuri la nivelul şcolii,

63

elevii, din lipsă de informaţie, curiozitate şi din teribilismul specific vârstei, vor începe în

număr mult mai mare să fumeze şi să bea alcool, devenind, astfel, dependenţi.

De aceea se impune adoptarea unor acţiuni energice, continue şi comune îndreptate

împotriva acestor fenomene, constând în informarea permanentă a tinerilor pentru a nu

deveni consumatori de alcool. Programele pentru educaţia pentru sănătate nu se

concentrează numai pe comunicarea informaţiei, ci şi pe implementarea motivaţiei,

obiceiurilor şi încrederii necesare pentru a acţiona în scopul îmbunătăţirii sănătăţii.

Metodele de lucru folosite includ intervenţia familiei, programele şcolare şi educaţia

cadrelor didactice. Trebuie să fie utilizate o varietate de metode pentru a-i face pe oameni

să înţeleagă problemele care sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea sănătăţii individului şi

comunităţii. Principalele capitole legate de consumul de alcool, tutun, solvenţi şi alte

substanţe psihoactive, sunt incluse în toate activităţile de educaţie pentru sănătate, în

special cele adresate copiilor şi adolescenţilor. Programele de educaţie pentru sănătate

privind consumul de alcool, implică participarea responsabilă a consumatorilor şi

neconsumatorilor. Activităţile programului îşi propun să facă cunoscută informaţia şi să

promoveze mijloacele pentru grupurile ţintă specifice, cu scopul de a schimba atitudinile şi

comportamentele, pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos. Acest ţel poate fi atins cel

mai bine dacă educaţia îndreptată asupra abuzului de alcool este combinată cu iniţiative

având drept scop creşterea calităţii vieţii şi de asemenea integrarea armonioasă a

participanţilor în familie şi societate.

Pentru partea aplicativă a lucrării mele am optat pentru una dintre metodele de bază

în practica asistenţei sociale şi anume metoda de lucru cu grupul care mi s-a părut ceea mai

indicată pentru asistarea socială a elevilor de liceu care sunt consumatori de alcool . În

practica asistenţei sociale grupurile pot fi folosite cu scopul de a ajuta persoanele să

dezvolte noi modalităţi de relaţionare sau să le întărească şi să le îmbunătăţească pe cele

deja dobândite. Grupul facilitează oportunitatea de a da şi a primi ajutor de la ceilalţi

membrii, o mai bună comunicare, deprinderea de comportament asertiv etc. Acestea pun în

contact oamenii diferiţi, cu valori diferite aducând şi un beneficiu la nivel informaţional şi

oferă, deci, modele cognitive şi comportamentele noi, inclusiv noi modalităţi de rezolvare

de probleme. Dintre principalele tipuri de grupuri utilizate în asistenţa socială, am ales

grupul de consiliere, care se focalizează de obicei asupra unei probleme specifice care

poate să fie de natură educaţională, socială, legată de profesie, carieră sau probleme

personale ale membrilor. Grupul de consiliere are atât scopuri de prevenire cât şi de

intervenţie adică de rezolvare de probleme. Grupul presupune un proces de interacţiune

64

interpersonală punând accentul pe gânduri, sentimente, comportamente de la nivelul

conştientului. Grupul este orientat înspre autodezvoltare, maturizare şi înspre descoperirea

resurselor interne cât şi înspre ajutorarea membrilor pentru a face faţă în mod constructiv

problemelor ce împiedică funcţionarea lor la parametrii acceptabili. Grupul oferă

oportunitatea unei autoobservări veritabile.

Scopul intervenţiei este conştientizarea şi implicarea întregii populaţii, în special a

copiilor şi părinţilor, în programe de prevenire a consumului de alcool, în vederea întăririi

influenţei factorilor de protecţie şi al reducerii influenţelor factorilor de risc.

OBIECTIVE GENERALE:

Dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul tuturor elevilor, prin intermediul

programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în vederea adoptării unui stil de viaţă

sănătos;

Sensibilizarea şi educarea elevilor în scopul evitării consumului experimental/

recreaţional de alcool şi trecerii de la acesta la cel regulat;

Sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea implicării active,

obiective şi corelate a acestora cu celelalte arii de intervenţie preventivă;

60% din elevii cu vârsta cuprinsă intre 14-19 ani din liceele pilot vor fi informaţi şi

educaţi despre efectele şi consecinţele consumului de alcool.

Organizarea de evenimente speciale cu tinerii beneficiari ai proiectului.

GRUP ŢINTĂ: Direct: Elevii claselor IX - XII, în număr de 50, deoarece se află la vârsta când sunt

tentaţi de droguri (cafea, alcool şi tutun).

Indirect: părinţi ai acestora (fumători şi consumatori de cafea), pentru a disemina

informaţia; toţi elevii şcolii

FACTORI IMPLICAŢI: -diriginţi, elevi, părinţi, conducerea unităţii şcolare,

consilierul educativ, poliţia locală, unitatea sanitară locală.

PARTENERI:

Postul local de Poliţie

Spitalele locale

PERIOADA DE DESFĂŞURARE: anul şcolar 2009-2010

LOCUL DE DESFĂŞURARE: Liceul HCC Abrud

65

Având în vedere problemele şi nevoile elevilor de liceu obţinute în cadrul

procesului de investigaţie am întocmit un plan de intervenţie prin intermediul căruia

acestea să fie rezolvate sau ameliorate iar nevoile împlinite. Perspectiva teoretică care mi-a

ghidat intervenţia a fost modelul rezolutiv (problem solving) utilizat în mod frecvent în

intervenţiile de asistenţă socială datorită valorii sale aplicative ridicate. Acest model de

abordare a muncii de asistenţă socială a fost iniţiat de Helen Harris Perlman iar lucrarea sa

„Social casework” a avut o influenţă puternică asupra practicii asistenţei sociale. Helen

Perlman a conceput modelul „problem solving” ca pe un proces şi totodată ca pe o metodă

de a acorda ajutor. Procesul permite utilizarea unei game variate de metode de ajutor fiind

el însuşi o metodă de intervenţie propriu-zisă. Abordarea de tip rezolutiv presupune

parcurgerea în cursul procesului de ajutorare a mai multor faze fiecare având obiective

proprii şi solicitând îndemânări specifice asitenţei sociale. Odată obiectivul atins, se trece

la faza următoare. Aceste activităţi principale pe care le-am avut în vedere în cursul

intervenţiei mele sunt:

1. Recunoaşterea sau definirea problemei clientului şi angajarea împreună cu acesta în

rezolvarea ei;

2. Stabilirea obiectivelor;

3. Adunarea datelor;

4. Inventarierea (evaluarea) situaţiei şi planificarea acţiunii;

5. Intervenţia, sau îndeplinirea acţiunii;

6. Evaluarea,

7. Încheierea

Astfel, împreună cu membrii grupului am decis care este problema asupra căruia

trebuie să lucrăm, care sunt rezultatele dorite ale activităţilor desfăşurate împreună, cum să

înţelegem (conceptualizăm) aceste rezultate în condiţiile în care problemele membrilor

grupului persistă deşi ei îşi doresc schimbarea. De asemenea am convenit ce proceduri

trebuie aplicate pentru a schimba situaţia, ce acţiuni specifice trebuie derulate pentru a

aplica procedurile stabilite şi cum să fie desfăşurate acţiunile. Pe scurt planul de intervenţie

poate fi schematizat în felul următor:

66

EVALUAREA PROIECTULUI:

Metode de

evaluare

Produse ale

activităţilorRezultate calitative Obstacole

o Observare

directă

o Procese

verbale

o Referate

o Spectacol

artistic

o Chestionare

o Planşe

o Afişe

o Desene

o Pliante

o Renunţarea la

consumul experenţial

de alcool

o Cunoaşterea

drogurilor licite şi

ilicite

o Cunoaşterea

efectelor alcoolului

o Consumul alcoolului în

majoritatea familiilor

o Dezinteresul unor

părinţi

o Dezinteresul unor cadre

didactice

o Situaţiile familiale ale

unor elevi

o „Fuga” la autobuz a

unor cadre didactice care

fac naveta

o Neadaptarea în colectiv

a unor elevi

ACTIVITĂŢILE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A CONSUMULUI ŞI

ABUZULUI DE ALCOOL

„Ce ştim despre alcool”- concurs de referate.

Moralia”- ample activităţi privind prevenirea şi combaterea delincvenţei

juvenile, a consumului şi abuzului de alcool , acţiuni de cunoaştere şi respectare a legilor

ţării, a Regulamentului şcolar şi a celui de Ordine interioară.

„Alcoolul- stimulent sau inhibator?”- masă rotundă cu invitaţi.

Dezbatere pe tema: „Droguri licite şi ilicite” în cadrul Consiliului Elevilor,

cu invitaţi din partea Poliţiei locale şi din rândul elevilor şcolii.

„Care sunt efectele alcoolului?”- aplicare de chestionare.

„Sănătatea noastră depinde de deciziile noastre”– concurs pe tema

combaterii consumului de alcool.

Seminar pe tema „ Alcoolul şi efectele lui” cu ocazia Zilei Mondiale a

Sănătăţii.

67

Discuţii pe marginea consumului de alcool: „Obiceiuri nesănătoase”

„Consumul de cafea, alcool şi de tutun – vicii periculoase ” – discuţii.

Crearea şi distribuirea materialelor informative (pliante, postere şi

prezentarea romanului tematic "Lebăda cu ochii verzi" de Elisaveta Bunescu). Distribuirea

materialelor informative şi prezentarea romanului tematic "Lebăda cu ochii verzi"de

Elisaveta Bunescu au ca scop cunoaşterea mai exactă a fenomenului consumului de alcool.

Vor fi făcute 4 sesiuni de informare şi educare a elevilor din liceele pilot

despre efectele şi consecinţele alcoolului. Această activitate va duce la conştientizarea de

către tineri a fenomenului consumului de alcool şi la participarea lor la grupuri de

autocunoaştere prin tehnici psihodramatice. Sesiunile de informare vor fi făcute de către

consilieri educativi. 

Realizarea unei expoziţii de artă plastică cu tema "Iată ce aleg".

Lucrările care vor fi expuse în cadrul expoziţiei vor fi efectuate atât de către tinerii

beneficiari ai proiectului cât şi de către alţi tineri care doresc să participe cu lucrări.

Scopul acestei expoziţii este conştientizarea tinerilor în ceea ce priveşte asumarea

deciziilor "sănătoase".

Realizarea de către fiecare grup a unei piese de teatru lansată cu ocazia zilei

de 26 iunie - "Ziua Internaţională a Luptei Împotriva Traficului si Consumului Ilicit de

Droguri". Prin intermediul acestor piese de teatru, tinerii vor putea să-şi exprime atitudinea

vis-a-vis de consumul de droguri. Piesele de teatru vor duce la sensibilizarea opiniei

publice şi la luarea de "poziţie" în ceea ce priveşte consumul de droguri.

PARTICIPANŢI LA ACTIVITĂŢI: elevi, diriginţi, cadre didactice, părinţi,

consilieri educativi, Poliţia locală, Unităţile sanitare.

Rezultate aşteptate:

Activităţile de prevenire a consumului ilicit de droguri din cadrul

proiectului vor duce la alegerea unor alternative sănătoase de viaţă în detrimentul

consumului de droguri.

Şcoala se va implica mai mult în activităţile de prevenire.

Elevii care participă la acest program pilot vor putea constitui grupuri de

discuţii cu alţi tineri care să vizeze prevenirea consumului de alcool.

 Efecte multiplicatoare:

Replicarea proiectului ar putea fi implementată şi de către alte şcoli sau ONG-uri

de la nivel local.

68

CONCLUZII

În concluzie putem aprecia că mediul familial are o influenţă deosebită asupre

activităţii şcolare. Pentru a obţine mai mult sprijin din partea familiei, cadrele didactice ar

trebui să-şi mediatizeze mai bine iniţiativele şi să le prezinte părinţilor, încercând să-i

convingă de eficenţa şi utilizarea acestora. Pentru reuşita activitătii instructiv-educative

este necesar o strânsă colaborare între şcoală şi familie. Raportându-ne la faptul că

fenomenul de consum de alcool este unul cu puternice implicaţii nu doar în plan personal,

ci şi în plan social, afectând toate păturile sociale, fără excepţie, lucrarea de faţă îşi

propune să demonstreze faptul că la elev consumul de alcool generează traume greu de

reparat. Deşi realizat la scară mică, studiul prezentat în această lucrare este o demonstraţie

a specificului contextual pe care fenomenul de consum de alcool îl are în zona vizată, şi

implicit o confirmare a ipotezei care îi stă la bază. Din analiza şi prelucrarea datelor

obţinute prin chestionare, reiese faptul că consumul de alcool se petrece în cea mai mare

parte a cazurilor în intimitatea spaţiului privat, ci şi faptul că ea este o consecinţă indirectă

a condiţiilor social economice în care trăiesc cea mai mare parte a copiilor şi familiile lor.

Rolul central în educarea elevului îi revine familiei care ar trebui să-i ofere un climat

propice creşterii şi dezvoltării sale, stabilitate psiho-afectivă precum şi ocazii pentru

însuşirea deprinderilor sociale de care are nevoie în vederea unei bune integrari în

societate. De fapt această cercetare a avut drept scop evidenţierea cauzelor care duc la

apariţia consumului de alcool în rândul liceenilor din cadrul şcoli studiate. Sa încercat în

cadrul acestei cercetări să se indentifice influenţa factorilor familiali, şcolari şi de grup care

influenţează conduita elevului. De asemenea s-a constatat că dacă elevul trăieşte într-o

familie cu probleme sociale, acesta se reflectă şi în modul de percepere a responsabilităţilor

lui faţă de şcoală. În urma programelor de intervenţie aplicate în şcoală am avut

posibilitatea să observ cât de necesar este un asistent social în şcoală şi de aceea, pledez

pentru nevoia unui asistent social în fiecare şcoală alături de psihopedagog, psiholog,

medic, sociolog care să lucreze într-o echipă multidisciplinară. Prezenţa unui asistent

social în şcoală ar permite depistarea precoce a copiilor aflaţi în dificultate şi ar interveni în

aceste cazuri asigurând liantul între şcoală şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi

Protecţie a Copilului cu care ar colabora. Acesta ar asigura principala punte de legătură

între familie-copil-cadru didactic şi ar preveni efectele negative de ordin socio-şcolar şi

familial ce pot determina eşecul şcolar, abandomul şcolar şi familial al copilului.

69

Acest serviciu ar asigura sprijin pentru elev şi familiile acestora în cazurile în care

tulburările emoţionale, comportamentale, sociale ale copilului provoacă nelinişte pentru

membri familiei sau şcolii şi frânează dezvoltarea copilului. O relaţie pozitivă familie-

şcoală, bazată pe comunicare , încredere şi într-ajutorare, are numai efecte benefice asupra

procesului instructiv-educativ. La ora actuală, în şcoala românească, relaţile cu familia

elevului este una „de suprafaţă”. Acest lucru se datorează atât şcolii cât şi părinţilor.

Relaţionarea actuală a şcolii cu familia elevului se rezumă doar la şedinţe cu părinţii (unde

procentul de prezenţă este foarte scăzut) şi la întâlniri ocazionale între părinţi şi profesori

pe stradă. Şcoala, fiind o instituţie specializată, are datoria să acţioneze prin orice mijloc

pentru a restabili relaţii pozitive cu familile şi elevii. Pentru că profesorul este doar un

educator specializat apare nevoia unui specialist în probleme sociale ale şcolii. Acestea nu

poate fi decât asistentul social şcolar. Una dintre sarcinile majore ale asistentului social

şcolar este de a contribui la identificarea elevilor sau a grupurilor de elevi care manifestă

dificultăţi de şi de a le oferi ajutor. De aceea, identificarea precoce a acestei categorii de

elevi se poate baza pe observaţiile cadrelor didactice care lucrează direct cu elevii sau pe

relatările altor membri ai personalului şcolii. O serie de indicii cu privire la riscul de

consum de alcool pot fi furnizate şi de către părinţi, în urma observării conduitei lor acasă:

dacă elevul nu-şi îndeplineşte sistematic obligaţiile şcolare, dacă îşi dezinformează părinţi

cu privire la rezultatele şcolare, activităţiile sau sarcinile de realizat, dificultăţile sau

conflictele pe care le trăieşte la şcoală.. Orice cadru didactic cu experienţă sesizează relaţia

dintre scăderea bruscă a rendamentului şcolar al unui elev şi evenimentele familiale;

divorţul părinţilor, violenţele intrafamiliale, o boală cronică, un accident, alcoolismul

parental sunt fenomene care afectează adaptarea elevilor şi la vârste mai mari. Posibilităţile

etiologice, relative la socializarea familială, fiind nenumărate, asistentul social şcolar va

explora particularităţile mediului social de provenienţă al elevului ca bază pentru

programul său de intervenţie.

70

ANEXE

71

ANEXA I

CHESTIONAR

PreambulPrin intermediul acestui chestionar dorim să efectuăm o cercetare socială pentru a

cunoaşte opiniile elevilor despre consumul de alcool. Acest chestionar este anonim, iar părerile fiecăruia dintre voi sunt confidenţiale şi nu vor fi transmise altor persoane. Reuşita cercetării se bazează pe sinceritatea şi responsabilitatea dvs.!

1. Aţi consumat vreodată alcool ?1. Da 2. Nu 99. NS/NR

2. Dacă Da, la ce vârstă ai consumat prima dată alcool ?1. Niciodată 3. 15-16 ani2. 12-14 ani 4. 17-18 ani

3. Cât de des consumaţi, în mod obişnuit, alcool ?1. Zilnic 3. O dată pe săptămână 5. Mai rar, ocazional 99.

NS/NR2. De câteva ori pe săptămână

4. O dată pe lună 6. Deloc

4. Atunci când consumaţi alcool, cam ce cantitate obişnuiţi să beţi ?1. Deloc

2. Un păhărel (100 ml)

3. Cam două păhărele (200ml)

4. 3-5 păhărele (300-500 ml)

5. Mai mult de o sticlă (peste 500 ml)

5. Care sunt sortimentele de băuturi alcoolice pe care le consumaţi ?1.Bere 2. Vin 3. Băuturi tari 4. Nu consumă

6. Cât de des ai fost sub influenţa alcoolului ?1. Des 2. Foarte des 3. Rar 4. Foarte rar 5. Niciodată

7. Pentru tine consumul de alcool şi reprezintă:1. Un mod oarecare de a-ţi petrece timpul liber

4. Un fenomen social negativ (delincvenţă)

2. O modalitate de distracţie cu prietenii 5. Un lucru dăunător sănătăţii (o boală)3. Un refugiu din faţa problemelor personale6. Altceva. Ce anume ?...........................................................

8. Care sunt spaţiile în care obişnuiţi să consumaţi alcool ?1. Acasă la prieteni 5. În incinta şcolii2. La o petrecere intimă 6. În discoteci sau cluburi3. La un bar sau la o terasă Altele. Care ?................................................4. Într-un cerc restrâns de prieteni

9. În ce măsură aveţi cunoştinţă despre efectele consumului de alcool asupra sănătăţii?

72

1. În foarte mare măsură 3. Nici mică, nici mare măsură 5. În foarte mică măsură2. În mare măsură 4. În mică măsură 99. NS/NR

10. În opinia dvs., consumul zilnic de alcool  poate crea dependenţă ?1. da 2. nu 99.NS/NR

11. În opinia dvs., în ce măsură, consumul de alcool poate conduce la:Efectele 1. în mare şi

foarte mare măsură

2. în mică şi foarte mică

măsură

3. deloc 99. NS/NR

Certuri cu părinţii 1 2 3 99Implicarea în scandaluri 1 2 3 99Comiterea de infracţiuni 1 2 3 99Contacte sexuale neprotejate 1 2 3 99Relaţii cu prostituate 1 2 3 99Spitalizări 1 2 3 99

12. În general, în ce fel obişnuiţi să vă petreceţi timpul liber ?1. Aproape

zilnic2. Destul de

des3. Destul

de rar4. niciodată 99.

NS/NRLa discotecă 1 2 3 4 99Prin oraş 1 2 3 4 99Prin baruri 1 2 3 4 99La internet 1 2 3 4 99În drumeţii, excursii 1 2 3 4 99Fac sport 1 2 3 4 99Joc table, şah, cărţi 1 2 3 4 99Vizionez filme sau ascult muzică

1 2 3 4 99

În alte locuri. Care anume? ................................................................................................

13. Consumul zilnic de alcool poate crea dependenţă?1. Da 2. Nu 99. NS/NR

14. Care sunt principalele efecte pe care consumul de alcool le poate avea asupra activităţii şcolare ?1. Eşecul şcolar 3. Inadaptarea şcolară 5. Absenţe 99.

NS/NR2. Abandonul şcolar 4. Corigenţe 6. Nota la purtare scăzută

15.Câţi din prietenii tăi consumă băuturi alcoolice?1. Nici unu 3. Câţiva 5. Toţi2. Puţini 4. Majoritatea 99. NS/NR

16. Părinţii dvs. obişnuiesc, sau obişnuiau să consume alcool ?1. Zilnic 3. O dată pe săptămână 5. Mai rar, ocazional 99.

73

NS/NR2. De câteva ori pe săptămână

4. O dată pe lună 6. Deloc

17. În gospodăria dvs. se produce alcool, în mod obişnuit ?1. Da 2. Nu 99. NS/NR

18. Dacă Da, ce anume?1. Vin 2. Ţuică 99. NS/NR

19. Cum obişnuieşti să îţi cheltui bani de buzunar. ?1. pentru procurarea produselor alimentare

2. pentru achiziţionarea de alte produse(haine, accesorii vestimentare, cărţi etc)

3. pentru cumpărarea de băuturi alcoolice

La final câteva date socio-demografice:

Vârsta1. 14 ani 3. 16 ani 5. 18 ani2. 15 ani 4. 17 ani 6. 19 aniSex: 1. Masculin 2. Feminin

Clasa:1. a IX-a 2. a X-a 3. a XI-a 4. a XII-a

Domiciliul stabil: 1. Urban 2. Rural

BIBLIOGRAFIE

74

1. Agabrian, M. (2004), Cercetarea calitativă a socialului, Iaşi, Institutul European

2. Alexandru, O., (1990), Introducere în psihiatria practică, Ed. Scrisul Românesc,

Craiova, pag 417-434.

3. Cheng L.S., Swan G.E., Carmelli D., A genetic analysis of smoking behavior in

family members of older adult males, Addiction, 95, 427-435, 2000.

4. Claridge G., Drugs and human behavior, Pelican Books, 1970.

5. Comisu M., Luchian M., Boisteanu P., Exista o personalitate premorbida la

pacientii cu dependenta fata de droguri?, Psihofarmacologie Clinica, Ed. Psihomnia, Iasi,

1998.

6. Crabbe J.C., Genetic contributions to addiction, Annual Revue of Psychology,

53: 435-462, 2002.

7. DSM Diagnostic and Statistical Manual of Mintal Disorder în Petersen, T., 2002

8. Egleton R.D., Abbruscato T.J., Thomas S.A., Davis T.P., Transport of opioid

peptides into the central nervous system, Journal of Pharmaceutical Science, 87, 1433-

1439, 1998.

9. Engel J., Oreland L., Brain Reward System and Abuse, Raven Press, New York,

1987.

10. Ferreol G., Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Colectia Collegium, Iasi,

2000.

11. Gelder M., Gath D.,(1994), Mayou R., Tratat de Psihiatrie, Oxford, ed. a II-a;

12. Grove W.M. si colab, Heritability of substance abuse and antisocial behavior:

a study of monozygotic twins reared apart, Biological Psychiatry 27: 1273, 1990.

13. Hall G.W. si colab., Pathological gambling among cocaine-dependent

outpatients, The American Journal of Psychiatry, 157:7, 1127-1132, 2000.

14. J. Molto, C. Radel (1995) „Drogues”, în Impact –Internat. Sante Publique. Nr

21, p. 115 în I. Lupu, I Zanc, „Sociologie medicală” Editura Polirom, 1999, p. 185.

15. Jacobsen L.K. si colab., (2001), Substance use disorders in patients with

posttraumatic stress disorder: a review of the literature, The American Journal of

Psychiatry, 158:8, 1184-1189;

16. Kaplan and Sadock?s, Synopsis of Psychiatry - Behavioral Sciences/Clinical

Psychiatry, 8th edition, Ed. Williams & Williams, Baltimore, USA, 1998.

75

17. Klostermann P., Rotschild M.A., Schneider V., (1996), Aspecte morfologice,

sociologice si criminologice la consumatorii de cocaina si heroina, Revista de Medicina

Legala, vol.4, nr.2;

18. Mathias R., (1995), Daughters of mothers who smoked during pregnancy are

more likely to smoke, NIDA Notes;

19. Mathias R., Rate and duration of drug activity play major roles in drug abuse,

addiction and treatment, NIDA Notes, 1997.

20. Marina, L. (2003), Investigaţia socialului, Deva, Editura Emia

21. Mărginean, I. (2000), Proiectarea cercetării sociologice, Iaşi Editura Polirom

22. National Institute of Drug Abuse, Narcotics, 1998.

23. Nesse R.M., Berridge K.C., (1997), Psychoactive drug use in evolutionary

perspective, Science, 278:5335;

24. Nestler R.M., Aghajanian G.K., (1997), Molecular and cellular basis of

addiction, Science, 278:5335;

25. Petre, B (1979), Itinerar psihiatric, Ed. Junimea, Iaşi, pag 371-383.

26. Porot A., Porot M., (1999), Toxicomaniile, Ed. Ştiintifica, Bucuresti;

27. Radulescu R.M., (1999), Devianta, criminalitate si patologie socială, Ed.

Lumina Lex;

28. Ruthe, R., (1999), Alcoolul şi familia, Ed. Hora, Sibiu, pag 12-35

29. Stoker S., (1997), Studies link stress and drug addiction, NIDA Notes;

30. Stolerman I., (1992), Drugs of abuse: behavioral principles, methods and

therms, Trends of Pharmacological Science, 13:170;

31. Selaru M., (1998), Drogurile, Ed. Semne, Iasi;

32. Turlea S., (1991), Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, Bucuresti;

33. Vladimir, B., (1999), Riscurile consumului de alcool, Ed. Ştiinţă pentru toţi,

Bucureşti, pag 7-83.

34. http://www.rostonline.org/alcoolismul.html.

76