linul IV Arad, Marţi 21 Noemvrtt4 Decemvrie) 1900 № . 2 1 7 REDACŢIA

ij DettFerencJs-n. Nr 8

ІМШГЕ5ТГЛ. I Anstro-l'n^aria : u 20 cor. pe V*

Icor.; рѳ V« de an щві lună 2 cor. k Duminecă pe an - < coreano. — •tri Клшаыіа fji ttiitote pe an :

Ii franci.

І Rlpte nn se napolaza

TRIBUN AliMIXISTKATIA:

Arad, Deák Perencz-u. Nr 8

INSEBTIOTILE i

de nn şir garmond: prima dată 14 bani; a dona oară 13 bani; a treia oară * b. , de floeare publlcaţlnne.

Atât abonamentele eăt яі inser ţ innl lo «ont a se platt

î n a i n t e în Arad .

Scrisori nefrancate n i §• pr imesc .

I 1

st a l

a

u

Agrarii maghiari. (î ) Curentul şovinist in pornirea

maghiarizare a răpit cu sine maî elementele lipsite de sentiment şi pentru neam şi pentru ţară. In

1 elementul ovreesc, care pentru vedea avîntat spre idealul sëu spe-si unic, «viţelul de aur», a prins entul oportun — a intrat acla-

Işi aclamând in acest curent fatal. «Contopit» în elementul maghiar,

st părăsit, în scurtă vreme ajunge icapareze capitalurile, şi delà tarabă icteze, să hotărască soarta ţeriî,

ind munca.

0 reacţiune firească provoacă a-Й stare de lucruri, şi proprietatea la maghiară începe o luptă ener-

Іcontra «mercantilismului». Nu de mult am avut ocasiunea a vedea manifestându-se, organi-

(Sriu-se, — si zilnic vedem în presa iară propagandă, aprinse discuţii

iageţî veninoase, ce îndreptează unii a altora, — mercantiliştiî şi agrarii.

">фа agrarilor a concentrat în jurul lui lor puternice şi numeroase

ente; pe banca ministerială se gă-lun représentant al lor. Atât de puternică în mijlocul «al-itorilor de stat», să examinăm puţin, această mişcare ne îndreptăţeşte

оЯоаге-carï speranţe; şi dacă este ea nimită de a contribui la întărirea mo-

H f t i e l ?

La primul moment vom recunoa-cä basele el sunt medievale şi ten-a pvinistă.

Nu este vorba aci de salvarea eg poporului din ghiarele ovreilor, lie reînputernicirea mare! proprietăţi; ii de iavorisarea poporaţiunel ma-e, fie prin instituiri de aşezăminte

ustriale, fie prin facere de canalurî, prin împroprietărirea lor pe moşii ţinuturi locuite de naţionalităţi, pen-a le sparge acestora unitatea...

In acelaşi timp, propaganda prin iisdedovurl« continuă, milioanele pen-

şcoalele poporale de stat se vo-1 la iuţeală, căci acestea sunt... pturî câştigate. Nesuficiente fiind

aceste arme, plus pandurul şi jan­ul, etc. pentru a absorbi pe na-

nlonalităţl, se porneşte lupta şi pe alea economică: de a pune pe naţio-

! elităţl în inferioritate în concurenţă, ie a le distruge economiceşte, pentru

£ ile pregăti peirea, emigrarea, sau... îiarisarea.

Această direcţie o represintă a-nfjrariî.

Şi pe când faţă cu naţionalităţile Ungaria nici o potolire, ba din

ntră, se pregăteşte asaltul contra pâ-(Afl, pe atunci, agrarismul, în ce pri­

veşte relaţiunile cu Austria, nu se de­osebeşte, în fond de politica kossuthistă. Infiltrarea lui în cercurile azî condu­cătoare din Ungaria mal are darul de a provoca chiar şi guvernamentalului Pesti Napló declaraţiunea, că scopul ţeriî este de a se desface din » depen­denţa* economică faţă cu Austria.

Independenţa economică, bine în­ţeles, este un pas hotărîtor, care duce în urmă la independenţa politică, ş'apoî eată-ne earăşî în faţa unul 4 8 !

Aci duce politica agrarilor ma­ghiari.

Porind din nevoia de apărare a clementelor autochtone contra cutro-pireî ovreeştî, pentru salvarea ţeriî din robia capitalului ovreiesc, agrarismul a apucat, în avîntu/ sëu, pe calea pie­zişă, care sub masca înălţării patriei «maghiare» isbeşte distrugător în inte­resele de existenţă a marel puteri Au-stro-Ungaria.

Până când oare şovinismul va întuneca minţile compatrioţilor noştri ? Când vor ajunge oare să înţeleagă că este în interesul propriu şi al echili-briuluî european ca Austro-Ungaria cu- şî păstreze situaţia de mare putere aşa cum este şi că o Ungarie maghiară nu poate exista, ear o Ungarie mare putere, nicî închipui nu se poate!

Rolul Austro-Ungarieî nu poate fi înlocuit de nici-o Ungarie; ear prin cultivarea şovinismului maghiar se pregăteşte — deschiderea porţilor Con-stantinopoleî pentru Rusia.

Din era Széli. In poreclita eră a le­gii, dreptului şi dreptăţii, eată cum se aplică „programul" primului ministru ventilat la instalarea sa în scaunul presidial delà câr­muirea terii şi de nenumërate-ori reeditat la diferite ocasiuni :

Tinerimea Bunievatzilor din Szabadka a cerut aprobarea ministerială pentru infin-ţarea unui cerc social, sub numele de „Kolo Mladej". Ministerul refusa pur şi simplu de a încuviinţa nevinovata şi dreapta cerere a Bunievatzilor.

Din acest incident, care ne înfăţişează incă odată „dreptatea" în lumină „patrio­tică" şi „Egyetértés" are ocasiune de a lău­da puţin pe primul ministru, căci : împie­dică mişcările Bunievatzilor, îndreptate spre „salvarea poporului bunievat\ delà petre."

Ceia-ce însemnează, că peirea unei po-poraţiuni trebuie să o promoveze un guvern patriotic în Ungaria?

Egyetértés sfârşeşte prin a recomanda, de sine înţeles, atenţiunii speciale a guver­nului, în acest sens, pe „primejdioşii" Români.

Şi aceasta se numeşte stare legală; în ţară domneşte dreptatea, cetăţenii se bucură de drepturi egale—în „liberala ţară" în careKos-suthiştl jubilează, pentru acţiunile de sugru­mare ce se pornesc de guvern contra naţio­nalităţilor nemaghiare !

jtohamedanM bo»niacî pără-sesccara. Foile oposiţionale serbeştipu-blicţtirea, câ poporaţiunea mohamedană din bsnia şi Herţegovina emigrează în masv „Branik" din Neoplanta zice, că cmijarea Mohamedanilor din numitele proprii se sporeşte şi creşte pe zi ce trecj ear' foile din Belgradul Serbiei re­gulii în fiecare zi notează, câte familii molmedane trec prin capitala Serbiei spre Turcia. Marţia trecută anume 21 famil (112 suflete) sosiră din Bosnia la Bel<ad, de unde au plecat maî departe în lircia. Zilele trecute alte 13 familii molmedane bosniace au trecut prin Bel-grac către Constantinopol. Se zice, că au-toriiţile turceşti sunt foarte binevoitoare emiranţilor şi le înlesnesc mult calea sprcTurcia. „Branik" este .informat, că numî constrînşl de mari nevoî s'au ho-tărîiMohamedaniî bosniaci să-'şî părăsea­scă 'etrele lor străbune, şi zice: „Suntem doriorl să ştim, în ce crede Kâllay* să afle:ausa acestor emigrări, orî va nega fapel, pur şi simplu, precum de regulă s'a 'bicïnuit să nege chiar fapte nediscu-tabie".

Fără îndoială, că numaî îmbuibare nu a fi ceea-ce îî smulge şi pe Mohame­dán! delà vetrele părinţilor lor.

Şcoală nefastă.

Orï rât Hi» m a w O J ; П Лісгірііпя şi regimentul celor ce poartă lupta naţională, ori cât de puternic şi de general curentul provocat de • aceşti luptători, s'au găsit şi se vor găsi totdeauna elemente, carî se dau la o parte, cât şî de acele, cari se opun curentului.

Nicî nu se poate alt-fel. Suntem un popor destul de numeros

şi de înaintat, pentru-ca să nu ne luăm după o singură pornire, ci să cumpënim mal multe mijloace, să chibzuim asupra mal multor principii, carî ne-ar putea duce la isbândă. Deşi, — fie zis în treacăt, — nu se pare că am fi ajuns deja la punctul, unde ne-am putea divisa pe motive de subtilităţi principiare, dat fiind stadiul ru­dimentar al luptei noastre naţionale. Dar, în sfârşit, nu ne putem călca pe firea noastră de Români şi e ştiut, că fie-care Român ţine să-'şl aibă opiniile sale. Fie­care cu capul mare, cum zice o bună vorbă românească.

Cusurul aceesta n'ar fi aşa de neno­rocit. Vorba e însă, că am dori să ştim şi noî „opiniile" acele. O esplicaţie loială, o cercetare logică a părerilor diferite ne-ar apropria pe mulţi, carî ne socotim streini. Prăpăstiile dintre unii şi cel-l'alţî nu sunt aşa de marî, ca să nu poată fi nivelate cumva.

Cum însă mulţi, dintre cel ce-'şî per­mit luxul a avea ideî proprii în chestiuni naţionale şi de interes public, nu vor să ni le descopere şi noue, de unde să ştim noi unde îl superă gheata? Ii vedem bu-sumflaţî, îî vedem apatici şi disgustaţî, sau îl vedem şoptind pe la spate şi chiar unel­tind, — dar de unde să ghicim noi, cari nu suntem alchimişti, се-ï doare şi ce vor? Probabil nu ştiu nicî d e n ş i î ci stau în faţa problemei psihologice a poetului : „Aş vrea şi nu maî ştiu ce-aş vrea"...

Numaî câte odată o seamă din aceste problematice existenţe îşi scot necazul de la inimioară. Dar nicî atunci nu ni se a-dresează noue, ci resuflă în — presa ma­ghiară.

Aţi vëzut desigur în timpul din urmă ziarele maghiare cu câtă dragoste şi orien­tare îmbrăţişează chestiunile noastre in­terne. Din diecesa Aradului ele au cronică zilnică. Despre părintele Mangra ştim de-a-rostul pâna şi lista de bucate de care se serveşte în fie-care zi. D'apoî articolele

lungi şi late în chestia episcopiilor orto­doxe şi a bieţilor Români clin ţara Oaşului...

Ce credeţi? Cine sunt mirinimoşiî , carî furniseazâ fiţuicilor ungureşti aceste dovezi de simpatie pentru Români?

Tot de-aî noştri, drăguţii! RomânaşI cu capul mare şi cu inimă de purice, ne­mulţumiţi şi cârtitori, ucenici din şcoala acelora ce zic : „Nu mergeţi cu curentul ! Fie-care Român are dreptul să se fericească după cum îl taie capul!"

Câtă prostie şi câtă laşitate în şcoala asta !

Prostie, pentru-că fie-care nulitate îşî aroagă dreptul de critică în chestiuni pe carî nu le poate înţelege, şi laşitate, pentru că n'are curajul a ni se adresa noué, zia­relor româneşti, cărora ne incumbă datoria sâ-î lămurim şi carî cu plăcere ne angajăm a sta de vorbă şi a convinge pe păcătosul, ce greşeşte.

Avem trei casurî maî proaspete. Un anumit Dr. Şiegescu şi cu un anumit Radu Cupariu-Gedeon şi încă cu un anumit Dr. Barbul Jeno, tus-treî românaşl crescuţi pe bani de-aî naţiei noastre sărăcuţe şi apoi la teologia catolică din Budapesta, au luat asupra lor misiunea să discute chestiuni româneşti în \iart ungureşti şi o fac aceasta cu mult tupeu şi cu multă falsitate na­ţională.

Nişte laşî aceştia şi ceilalţi de-opo-trivă cu denşiî; nişte oameni a căror in­dividualitate în mijlocul nostru nu cântă­reşte nimic; nişte neputincioşi, cari în sînul poporului român n'au fost în stare să-şî aiii-mc facultăţile lor intelectuale şi sufle­teşti şi au deşertat la streini; nişte nevred­nici, pentru-că 'şi-au uitat de sine şi de obârşia lor.

„Uscături" le zice corespondentul din Budapesta al „Tribunei". Nu, dragul meu, acesta nu este calificativul potrivit. „Uscă­tura" e ceva mort, dar ăştia sunt o can­grenă, ce roade şi se înfige pe furiş în corpul naţional, transmiţendu-I din tufiş sucuri otrăvitoare.

Dacă ar fi Români de omenie, n'ar umbla prin casele streinilor să se plângă. Ar veni la noi, ne-ar cere socoteala, s'ar lua la harţă şi la întrecere cu noî şi — sau noî sau eî! Dar vezî că nu-'s de omenie, sunt de cel cu musca pe căciulă, sunt de cel eşiţî din şcoala ' ticăloasă, unde se lu­crează pe ascuns şi se umblă cu pisica în sac, — şi de aceea nu vin.

Fenomenul acesta de alt-fel nu e numai de erî de alaltă-erî, ca să ne înspăimânte din cale afară. De când există o luptă na­ţională au fost şi laşi şi perfizi şi transfugi de toate colorile. Un remediu radical e imposibil de aflat, pentru-că e imposibilă o educaţie naţională unitară şi chiar dacă am avea-o, ar fi imposibilă o unitate de caractere.

Deci?

E rolul nostru, al presei şi al tine­rime!, să înhăţăm pe aceşti domnişori şi să-l tîrim înaintea opiniei publice; să le supraveghiem faptele şi să-î lovim peste degete, de câte-orî se întind unde nu lc fierbe oala. Masca de pe obrazul lor cel gros să le-o rupem, ca să-î vedem şi noi şi să se vadă şi el pe sine. Pe cel ce nu-I vom putea readuce la matcă, îl vom pălmui moraliceşte şi-î vom da apoi adversarilor să se îndoape cu eî.

Aşa. Clara pacta, boni amici!

2

Galaţi şi aşa mal departe, au fost per noi cuvinte sfinte şi egale cu cuvintela sf. scriptură. Când vre-unul dia patrioţii stri, prigonit crud de guvernul otoman sc; în fine din ghiarele străinului neîndură, el găsea refugiul Într'un oraş al Român

Da, fraţilor Români, pământul ѵов a fost pentrn noi pământul făgăduit.

La începutul renaştere! noastre na-nale, cele dintâiu voci, cari ne treziră i somnul robiei s'au auzit din România.

Ţeara voastră a fost pentru noi fo­rai luminat al libertăţii, speranţa în vie* nouă la progres. Deşi vasali puternicr Snltanî, Români! au îndurat, ba chiar au -tronat organisarea comitetelor revoluţiona, au permis Iu! Panovsky să pronunţe disc-surile sale înfocate, au permis lui Liuh Caraveloff tipărirea ziarelor ,8voboda"i „Nezaviaimosti". Voi aţi permis neastêm-ratulul Botew să ne trimită „cuvêntul re­glatului bulgar" şi apoi a edita „Svamra (stindardul), organe de publicitate, cari, dă ar fl apărut acum tn Bu'g^ria, ar fi ind nat desigur elementele din cari se compte tagma trădătorilor patriei noastre mult -cercat.

Pământul vostru a hrănit pe apoatd libertate! bulgare, pe luptătorii uriaşi al dependenţei noastre, pe Levsky, Bencovst, Hladj Dumitru, Caragea, Colow, adecă -tregul şir al martirilor noştri, căzuţi aţi pe câmpul sfinte! lupte, morţi în ştreangii prin temniţele turceşti.

Salutare dar pămentulul sfânt al Б-mânieï, fie binecnvêntat î

România a fost a doua patrie penta mii de martir! a! noştri.

După liberarea Bulgariei, simpatia p-porulul român a römas nemărginită penta noi. La 1885, când duşmanii năvăliră eb zidnrile Slivniţe! şi ale Vidinulul, când m fost părăsiţi de Europa întreagă, atunci ra mal în pieptul român s'a găsit o inică plină de compătimire pentru noi, numai n parlamentul român ь'а ridicat vocea p a tru causa dreaptă a poporului bulgar.

Am fost atunci în capitala Românei şi am vëzut cu ochii mei, că nenorocirle noastre au fost ca şi ala voastre, şt că t;i umful victimelor noastre vë bucură, precim ar fi fost triumful vostru.

In ziua nefastă de 9 August, când delà Nord se grămădeau nori negri asupra patriei uunoUc, CanU UU„I gata să se ascundă prin stâncile şi strîm torile Bëlbatice ale Balcanilor, am fost In România. Şi inima mea de patriot b ilgar sângerândă nu va uita ceea-ce ara vëzut nu va uita apectatolul frumos co înfăţişase capitala României in ziua de 17 Auţunt când în persoana prinţului Alexandru po porul român mtînipina Bulgari'» liberii şi iu dependentă.

Destinul Românit?! e frumos! Din Ro­mânia ne vin razele binefăcetoaro a'e li­bertate!, razele redeşteptărel roastre mo­rale. Usurpătoril şi trădătorii delà 9 Au-gust ştiau bine simţemintele cavalereşti ale poporului român, tocmai pentru aceasta el se ţinea departe de malurile Dunării ro­

mâne, şi şl căutau spriginul în puterea jan­darmilor delà Reni.

Cu întristare şi amărăciune ne gândim că până acum n'am rëspl&tit eu nimic po jortihîl ro"bân pentru toate astea. In teme-ia libertate! noastre zac osămintele fiilor

României, ear noi nici doue cuvinte de mulţămire n'am pronuuţat până acum.

Ştiţi oare pentru c e ? Nu ne acueaţl. Poporul bulgar şi clasa

noastră inteligentă cu ev?avie pronunţă cu­vent il sfanţ de .România*, dar v a i ! nu suntem încă pe picioarele noastre; dacă azi nu mal există tn Bulgaria iataganul, apoi există rublele a căror înrturire e mult mal groaznică, mult mal neîndurătoare.

Mare şi solemn va fl momentul când doue popoare vecine îşi vor întinde frăţe­şte mâna şi vor încheia o alianţă puter­nică compunând o federaţiune întemeiată

respectarea liber!ăţilor reciproce. Nu EXISTĂ absolut nici un singur motiv pentru-ca Românii şi Bulgarii să nu trăiască, precum au TRĂIT, Într'o pace şi bună înţelegere, nu există asemenea nici un motiv, ca să se mal repete odată resboiul fratricid Intre Sorbi şi Bulgari.

Sub domnia voastră la Bolgrad şi In coloniile bulgare din sudul Basarabiei In curgerea de SO an! a domnit libertate şi a strălicit civilisaţiune, ear acum vai! acolo domneşte un Stanovoi şi cancelaria sa.

Aşa dar să trăiască poporul român, să trăiască regele Carol, să trăiască Ioan Brătianu, numele căruia este strîns legat cu emanciparea noastră politică.

Zaharia Stoianoff.

şi De Wett, căror sä li-se ofere corpurile legiuitoare menite a " pentru statele cucerite de Englefl,

Colonelul Meyrich a trebuit i lupte doue zile pentru a ţine oraşd| Lichtenberg, In apropierea cánúa 1 riî au trupe numeroase.

In provincia Standerton Burii ui de o activitate extraordinară. ЕцЫ zilnic s "ni siliţi su susţină luptt mici.

BURII. P e când bötrftnul Krüger bate

pela uşile tuturor monarchilor pentru a l îndupleca su intervină In favorul Burilor, pe atunci Burii continuă a duce o lupta desperata împotriva Englezilor.

Eată ultimele ştiri de pe eftmpul de rësboiu :

Serbare şoolară. Pe ziua „Marelui Andreiu* din8öfc|

emvre v. 1900 gimnasiul român gr. or. Brad aranjază următoarea serbare şcoli

1). Joi la 9 ore dimineaţa se v» lebra serviciu divin şi la finea acestui* rastas tn biserica română gr. or din Bn

2.) La 2 ore după ameazl, aceiaşi va avé loc în sala de cântări agimnasii o producţiune publică cu următorul gram :

a) Deschiderea serbare! prin directori gimnasial G. Părău.

b) Imn la mormêntul Marelui Ana de Z. Boiu, esocutat de corul etudenţik

c) Discurs ocasionol rostit de prof. P. Oprişa.

d) Sborul de I. Vidu executat de rul studenţilor.

e) Plugul bîăsiămal de Alexandri dî mat de G. Chendi stud. cl. VI gimnsiii

f) Împărţirea de ajutoare din fuudif nea Andreiu Şaguna.

g) Marsul lui Mihaiu eroul de ІЦ executat de corul stud. închiderea aerb!

La aceasta serbare se Invită din loc şi giur şi părirţil elevilor.

Contribuirile benevole pentru .fundaţiunel Andreiu Şaguna* se cuite publice şi programa annlul şcolar cttHUj

Invitau speciale nu ae trimit. Brad, 16 Novembre, 1900,

Oeorge Pârău, dir. gimnas.

8 o i P E D E D E

P P i t D ti a a P v

a D Г ] ! I

2 Decemvrie. ziua de 28 şi

Kitchener 29 gene-

Londra, anunţă că în V/Ihii n. tabuit să susţină o luptă crâncenă cu Burii de sub comanda lui Erasmus şi Viljoen. Burii s'au retras la Riet fontaine. Dintre Eng-ezi au rë­mas răniţi colonelul Leut, alţi 5 oficerl şi 50 soldaţi, ear morţi 5. După ştirile din urmă, lângă Rouxville generalul Knox s'a încăierat сч trupele lui De Wett .

Capatadt. 2 Decemvrie. Pretutindeni Olandezii snnt in mare agitaţie. Garnisoa-nele pretutindeni trebue îndoite.

Londra, 2 Decemvrie. Statist, foaie financiară, sfătueşte guvernul să ln-ceapft tratări de a încheia pace cu Bota

Del'

Ş O A P T E

PASSÂT»

Speranţe — şi visele mele, Ce grabnic voi toate v'aţl dusl Vieaţa ml e : cer fără stele, Când astrul de zi a apus...

Din ébuciumul vittel pustie, Orbit, de-a iubirei schinteie, Eu inimei mele soţie In braţe am strîns o — femei».

Din România. Birourile Corpurilor Legiuitoare române

s'au compus după cum urmează: La Senat s'a ales président dl C. Boerescu

cu 74 voturi, fiind .18 buletine albe. La Cameră s'a ales preşedinte dl G.

Gr. Cantacuzino cu 105 voturi, fiind 16 buletine albe. Ear vice preşedinţi s'au ales d-ni! Delavrancea Panu, Economu şi Cămără-şeseu.

Accident. Mercuri în timpul ceremoniei pentru deschiderea sesiunei parlamentare, s'a întâmplat următorul accident nenorocit în Bucureşti :

La orele 12 se trăgeau focuri de tu­nuri pentru această solemnitate, In Dealul Spirei, la Arsenal. D. locotenent Theodorescn comanda tragerea. La un moment, comandă să se tragă focul cu tunul din marginea dreaptă a liniei de tunuri. In acel moment, sergentul Gheorehe Georgeacu voi să treacă de ceealaltă parte a locului unde se aflau tunurile, aşezate cu gurile spre Mitropolie. Se întâmplă ca nenorocital sergent să treacă tocmai în momentul când se comandase : foc î Cum era la vr'o doui metri departe de gura tunului, sergentul fu ridicat în sus de forţa gazelor eşiîe din tun, fa răsucit şi apei aruncat pe coasta dealului, in vale. Toate acestea se petreeură în câte-va se eunde. Dl locotenent Todorescu şi mai mulţi soldaţi alergară în fugă să dea ajutor ser­gentului, dar era nefolositor, căci Gheorghe Georgeseu era mort. Tot pieptul stâug era ars şi în dreptul inimei se vedea urmele focului care-1 lovise.

Gheorghe Georgeecu era angajat la arsenal ca şef de pompieri.

El lasă în urma lui o numeroasă fa­milie.

Recunoştinţă. Credem că e destul de caracteristic

pentru anormalitatea stări! psihice de azi din Bulgaria, să dăm aci o scrisoare adre­sată României la 1887 de distinsul bărbat politic bulgar Stoianoff lăsând a se compara cu apelurile şi acţiunea sarafoffistă. Eată cum judeca d-1 Stoianoff:

Amicilor, Nu există an singur Bulgar mal mult

sau mal puţin inteligent, care n'ar fl călcat pămontul României şi nu s'ar fl folosit de ospitalitatea frăţească a Românilor. într'o epocă de o jumëtate аэсоі, Într'o epocă groa­znică şi neagră pentru noi, privirea poporu­lui bulgar a fost pururea ţintită asupra ma­lului stâng al Donării. Tot ce e onest şi nobil, tot ce avea vr'o iniţiativa şi fu cu­prins de ideia de a salva patria sa neno­rocită, tot ce n'a putnt trăi şi гевріга în Bulgaria robită, lucra şi trăia In sfânta Ro­mânie, îmi aduc aminte, precum tş! aduc aminte toţi amicii mei, că cuvintele : Ro­mânia, Bucureşti, Giurgiu, Ploeştf, Brăila,

Din jurnalul unui călător siberian.

(Continuare.)

Pe drum drept merserăm mal încet. C&ii fumegau, cel de Ia hluba sufla grea, prftştieril tremurau, sforăiau şi mişcau din urechi. încetul cu încetul ве liniştiră însă... Harabagiul LĂSA hăţurile mol şi îndemna caii numai din gură.

— Ho... hol domol băeţl, încet voini­cilor, încet!... Nu te teme... Uitate, calul — zise el întorcându-se spre mine — e vită-necuventătoare şi tot pricepe şi el. Cum ajung caii colo pe dîmb şi se uită împrejur, гшпеі nu-I mal poate opri — el miroase păcatul !

— Poate să fle chiar aşa — zisei eu, — dar de data asta tu singur i-al mânat.

— Eu ? вѳ poate ? De, adecă se poate s'o fi făcut şi eu.

.Ah! domnule, de al şti ce më apasă pe suflet ! J

— EI, spune-ml şi am s'o ştiu... Harabagiul se codia. — Bine, — zise el după o pauză, —

vreau să ţi-o povestesc! Hi! drăguţilor gră biţi pasai, nu vë temeţi 1

Trase de hăţuri şi caii porniră In goană pe drumul drept.

— Vezi tn, — Începu uriaşul pove­stea sa, — e mult de atunci — adecă nu tocmai mult, dar tot s'au всигв de-atuncl destule picături de apă tn mare. Vieaţa mea a apucat acuma cu totul pe altă cale şi de aceea m i s e pare tot c e l în urmă ca ceva trecut de mult. Pe mine m'au ocărit şi jicnit câte o dată — adecă stăpânirea a făcut-o — şi Dumnezeu m'a pedepsit greu de tot. Nevastă mea tînără şi băeatul meu mi-au murit într'o zi. — Părinţi uu mal aveam, aşa că remăsesem singur, singurel pe lume; n'aveam nici rude, nici prieteni. Popa, chiar el I mi-a luat cel de pe urmă avut pentru acoperire cheltuelilor de înmor-mêntare. Atunci më luai de gânduri; gân-diam, cbibzuiam şi şovăiam tn credinţa mea. îmi pierdui credinţa cea veche şi una noue nu căpătasem încă. Negreşit, prea hitru nu-'s nici eu. Abia pot ceti ; nici în mintea mea nu më încred prea mult... De aceea m'a apucat o întristare, un dor aşa de tare, tn cât nu më mal bucuram de vieaţa şi de ar fl venit moartea, mi ar fi fost bine cu­vântată, îmi părăsii bordeiul, cea din urmă avere ce îmi mal rămăsese ; îmi lua! cojo­cul, cizmele, tml tăiai din pădure un toiag şi o pornii tn lumea mare.

— încotro?

— încotro më duseră picioarele. Ici më opriam, lucram câtă-va vreme, aram

ţarina stăpânului ; colo ajungeam pe vremea culesului şi ajutam la căratul grânelor la hambare; câte-o dată stăteam o zi locului, altă dată o Bëptëmâna, câte o dată chiar o lună într'un loc şi pretutindeni vedeam cum trăiau oamenii, cum se rugau lui Dumnezeu, cum aveau o credinţă... Eu căutam oameni drepţi.

— El, şi-I găseai?

— Cam să ţi spun?.-. Negreşit, sunt fel de fel de oameni şi fle care îşi are crucea lui de purtat. Asta aşa e. Dar oa­menii aceştia cunosc rëu pe Dumnezeu şi se roagă rea către dînsul. Fie care вѳ gân­deşte la sine, cum să se sature el singur. El, şi pe urmă chiar criminalul, hoţul in lanţuri nu e un hoţ cum trebue. Am drep­ta te?

— Poate — el, şi pe urmă ? — De, şi mal grea şi m»! puternică

se făcu jalea în mine. Vedeam că nu pot să găsesc ajutor şi rătăceam ca în pădure. Acuma, e drept că pricep ceva mal mult, şi totuşi... Atuncia însă na ştiam nimic. Më hotărtl de pildă să më fac puşcăriaş.

— Cum as ta? — Aşa, foarte simplu : më dădui drept

vagabond — şi më puseră la recoare. Voiam să-mi duc şi eu crucea.

— EI şi ţi-a fost mal uşor pe urmă? „Tu nu vel fl fost nici o dată In tem

niţă, aşa că na poţi s-o ştii; ea tnsă tul fost acolo şi pot să-ţi spân ce fel de at năstire este. Lucrul de căpetenie este ; ot-menii trăiesc acolo fără folos, trândav!, Ii tnvtrteşt! căscând dintr'un colţ într'altul ţif vin gânduri rele. Locul acesta e cel mii potrivit pentru popor ca să înveţe fapta rele; dar să se gândească cine va laDjra-nezeu acolo, e un lucru foarte rar ; ace îşi rtd ş i ş ! bat joc de asta.

.Văzul atunci că, tn prostia mea, ni­merisem un loc rëu, îm! spusei numele i; më rugai să-mi dea drumul. Dar DU mi lăsară ; începură cercetări, făcură una, fă­cură alta — ba më îojurară chiar : ,cum i! putut tu de bună voe să te denunţi fals?' Më oboseau numai. Nn ştiu ce s'ar îl în­tâmplat cu mine, dacă n'ar fi venit o ta-prejurare neaşteptată. Şi mult necaz mia adus întâmplarea asta, însă fără dînsa poate că ar fi fost mal rëu.

După: Vladimir Korolenh,

(Va urma).

3

Din Banat. n cercul proropt etorial al Caranse

beşulnl. Sa fost adus hotărtre din partea con ţiunel comitatense din ăst an, că adecă (ol expus focului să nu fle pormis a

importa pe intravilane In nemijlocita a ііегѳ a caselor, excepţionându-se acele, au o d stanţă de 40 metri depărtare case eventual supraediflcate; evident

această disposiţie salutară are tendinţa a evita ori-ce pericol ce a- putea causa ea focului. Din considerare Insă, că In acest cerc

topretorial multe intravilane nu cores-d dispoaiţiunilor luate de congregaţie, i fSout unele favoruri pe seama locuito-r dându-li-se posibilitatea do a importa Ireţal şi acelora cari n'au distanţa norma-

căci : .necesitas frangit legem" şi spre [darea acestui favor o seamă de oameni petiţionat la protopretură, esmiţăndu-se torele In comune cu misiunea ca să con­te distanţele din chestie.

Cred că nu voiu comite indiscreţiune voiu elucida chestia şi ln ce priveşte

Icontenţa sudiţilor faţă do cari s'a arun­ci dare care din punct de vedere al dia-ţiunilor legale nu se justifică şi dacă sita o releve» o fac din simplul motiv că cipiul mi-e tema.

Obiectiv să fia: viind dl pretore lafa-locnlul cu misiunea ln sus indicată, avé iptul In cadrul legii de a pretinde diurnele

i' spese de călătorie delà petenţl ln soli-fam pentru acele zile, care le petrece tn eman».

Ne surprinsă Insă faptul, când orga lai subaltern, primarul comunal Ia imperi-m Însărcinare din partea pretoruiul Inca­şul delà fle-care număr de casă 1 coroană

ta loc de-a pretinde numai ce'i compote fcooi logal. —

In faţa acestui abas neiertat nu pre indica vocea ln public .Qiod nou*

Hor delà protopretură ! se mal lăsăm nunul popor In pace şi eă nu'l îngreu-lin cu aruncurl ce de loc nn sunt tn con-nnanţă cu legea. Aruucul de 1 coroană pe It-care casă face o sumă enormă.

Ca epilog aş semnata, să se reatragă bi witoarea atenţiune a acelor competenţi a (or superior asupra acestor proceduri ne-

Biporter.

O întimpinare. Din fercurtie tinerimei din Oradea-Mare.

Primim următoarele : In numărul 210 al preţuitului D-Voatre

úr un anumit .Siuv'nic" raportând, despre urata literatură-musicală arangiată In 16 L c. tn Oradea-Mare a afirmat, că s'a aran-|iat din <artea tinerimei române. In interesul deverului, ne simţim îndemnaţi a desminţi această afirmare lipsită de ori ce temei, dcirespectiva serată nu s'a arangiat din par­tea tinerimei române, ci de fracţiunea des-ШІ de sinul ei. —

Oradea-Mare 26|Xl. st, n. 1900.— Gu toată stimai

In numele tinerimei române : Mf Tarau Augustin Szilagyi •tud. In drept. stud. în drept.

Noutăţi Arad, 3 Decemvrie n. 1900.

Din causa sfintei serbători de mâne nmërul proxim »1 foaei noastre va apare Iercnri la amiazl.

* Egau, comisarul guvernial trimis în

itmaţia să saneze rëul pricinuit în-koiebl de Ovrei, este earăşi luat la fwtö de ziarele cari stau în solda aii-an/ei israelite. Astfel „Egyetér tés" (de lu 1 Dec ) spune că maî alaltăeri a so­ni in Budapesta baronul Rosner, fişpa­

nul Maramureşului, care s'ar fi plâns că în părţile de nord ale terii lucrurile merg rëu, că ura de clasă creşte tot mai tare, ear causa ar fi — Egan !

Numitul ziar speră că ministrul îl va pune la loc pe „prea zelosul comisar", care de altfel e de mult spine în ochii Oveilor: de când a arotit adecă câta mişele comit Jidanii în acele părţi al* terii.

* Matinee musicală reuşită a fost « ri la

conservatorul de musieă din loc dirigiat de d. losif Crispin. Intre alte multe piese alese şi bine executate, atât solo cât şi în cor, a fost şi „Doina*, pe care a cântat-o corul elevilor şi elevelor, condus de profesorul 8z?ghö Sándor.

Pubbcul numeros a răsplătit cu înde­lungi аріаизѳ toate prestaţiunile. Au asistat şi multe dame române.

*

Urmările sistemului Meţianu diecesa Aradului le simte încă şi acum. Sub epi­scopul Meţianu preotul Cure din Covăsinţ a fost adecă înlăturat din postul de preot. Cure a făcut Insă apelată la mitropolitul Meţianu, care în consistorul ţinut Lunea trecută a repus pe Cure. Atâta li a trebuit Insă ce'.or din Covăsinţ : să audă că 1 vor repune pe Cure. Azi au şi venit, comuna întreagă, Intr'o deputăţie monstră la con­sistor, sub coducerea primarului Nica Luca şi a întreg comitetului parochial.

Au adus o adresă In care declară, că nu-1 vor primi pe Cure in sat, mal ales că acelaşi Meţianu care acum îl repune, recu­noscuse, ca episcop, că Cure e nevrednic de a mal sluji la altar şi la nici un caz nu mal poate fi preot în Covăeinţ. unde a să vtrşit lucruri ce nici nu ţ :se pot pune pe hârtie.

* Societatea academică .Junimea* din

Cernăuţi a lansat învitaţiunl pentru Corner-sul festiv al aniversării de XXIII ani care ae va ţine Jal ln 6 Decemvre st. n. în sala filarmonică.

• Păzitor al Coroanei Prin Încetarea

din vieaţa alul Szlávi Joz-îef, u rmeaaăsăse a l e a g ă în locul Iul un nou păzitor al no-roansl. Avisul в'а şi dat In cameră pentru aceasta, de ministrul président ear ргойі-denţil сніог două case, a ungnnţilor şi a drputaţilor. au fixat dej* term *nu! de al« gero. Alegerea se va săvîrtri, după obid nuinţă, de membrii c<Mor două case întru­nite ln palatul Diftel. Candida ui pentru înalta funcţiune este baronul Jóska S a m u , font minis'ru a latere, membru al aristo craţiel din Transilvania.

* Avis. In Uzdin (Ozorn) comună mare

românească, cercul pretoria! Antalfnlva, co­mitatul Toroutal, postul de medic comunal e vacant. Ar fl de dorit să concureze şi medici готаві . Petiţiunile sunt a se sub-scerne preturei din Antalfalva, cottu 1 To rontal, până în 8 Decemvre st. n a. c.

* Distincţie. Aflăm cu deosebita

plăcere că compatriotul nostru, dl Ioan Cionca, profesor de limba şi li­teratura română la şcoala superioară de fete şi la şcoala realá a comuni­tăţii evanghelice din Bucureşti, a avut distinsa onoare de a fi ales de către Altenţele Lor Regale Principele şi Principesa României, ca profesor pentru micul principe Carol.

Prin această alegere s'a distins nu numai un bun profesor, dar şi un me­rituos autor de cărţi didactice bine apreciate în cercurile şcolare din Ro­mânia. Zelosul nostru compatriot a scris adică până acum cinci cărţi didactice, toate privitoare la limba şi literatura germană şi română.

II felicităm sincer. *

l n interesul adevôrulaï. .Aradi Köz­lő y" delà 1 Dec. publicase următoarele : .Privitor la notiţa noastră dată sub titlul .Protopopul suspendat' , ziarul „Tribuna Poporului' a zis că înregistrarea celor apă rute ni s'a cerut din partea lui Moise Boc-

şan advocatul acestuia. Declarăm, faţă de aitea, că direct din aula episcopească ni sVestit că pentru mai multe abusun, protipul Moise Bocşan a fost suspendat şi efl a fost Înlocuit prin Iancu Ştefanul. Dr. C. Pop şi Moise Bocşan, pe cari i-a viaitiun colaborator al nostru, la întrebă­rile astre au răspuns numai atâta, că nu este otiv de suspendare. Numiţii nu ni-au rugată publibăm nimic."

»1 St. C. Pop ni-a declarat şi el in persaă, foarte categoric, că d-sa nu a ru­gat nici un ziar maghiar să publice ceva nici 'a comunicat vre-un act ziarelor ma-ghía;

гоіЫ e că In ziarele maghiare au apăr lucruri cari n'au putut fi comunicate de c din partea celor aproape de protopo­pul icşan. Să nu fle oare la mijloc solgă-birăt Sever Bocşan, amic bun cu cel din presdocală maghiară? Din aula episco-peasi li s'a putut comunica adecă ziarelor magtere pur şi simplu ştirea suspendării, care iu era un secret, şi noi o vestisem cu p;ru zile nainte de a scrie ceva foile maglare.

S condamnabil, la tot caşul, ca afaceri cari unt de resortul forurilor bisericeşti, să fl date in discuţia presei maghiare, care făurete din ele arme lu contra intereselor Intreului Românism!

*

D l Bontilă, cel cu veselnicele .R-flec siunl la opurile d-lui membra academic M. Faye din Paris, d-lui Laparent, prof. la universitatea catolică şi dlui Darvin,* din care noi am reprodus nainte cu doui ani, s'a jresintat şi d-ва cu cele 7 pagini (tn care- dă gata până şi pe — Darvin) la Aca demii Română pentru a cere premiul Năs-turelHorescu (12.000 l e i ) . . .

„Trbuna" se revoltă de această Indrăsneală. Cu drept cuvent ! D-1 Boutili are însă cir­cumstanţe atenuante: e iresponsabil de ne'ee. рй nntnito I Do oooa nioi пгд íaao ou te apuci la discuţie serioasă şi să critici hazMe-i teorii. O nimereşte însă confratele sibiaa unde scrie :

....dacă e adevărat că un academician scrie aşa obscenităţi, cât nici corturaril nu ie-ar suferi pe masa lor, atunci de ca sa ne mirăm de Bontilă ? Căci dacă Ioan delà Buceci merită gă mai figureze Intre membrii Academiei Române, Intre Imortalil nostn, atunti popa Bontilă merită, cu acelaş drept premiul Năsturel-Herăscu cel de 12 mii lei i"

•

Iubileul universităţii din Cernăuţi. In anul şcolar curent, universitatea din Cer­năuţi intră la al doilea pătrar de secol delà Înfiinţarea sa. Această aniversare iubiliară se va serba mâne ln 2 Decemvre n. în mod solemn. La orele 9 dimineaţa va fi serviciu divin In biserica rom. cat. ; la 10 în bise­rica ort. or. aeminanală. ear la 11 ore dinţa festivă ln sala sinodală a reşedinţei mitropolitane.

•

Hbssen. D I George SÔrb, asistent fo restier c. r. la direcţia bonurilor fondului reJigionar ort l i Cernăuţi, la Duminica tre cută s'a cununat acolo cu d-şoara Agtaia Procopovicl.

• Convocare. Adunarea de toamnă a în­

văţătorilor din despărţământul Oraviţel, die­cesa Caransebeşului, se convoică pe Joi, 80 Noemvre (13 Decemvre) 1900 la 9 ora în şcoala română din Oraviţa montană. Pro­gram : 1. Deslegîjrea logicii a temelor din Aritmetică, prelegere practică de G. Dra-gescu. 2. Deschiderea adunării şi cetirea cir­cularului comitetului central 3, Reconsti­tuirea despărţământului pe anul 1900. 4 Recensiune asupra prelegerii ţtnutee. 5 Di-sertaţianî. 6. încasarea taxelor curente şi restante. 7. Designarea locului şi a teme­lor pedagogice pentru adunarea de primă­vară. 8. Propenerl. 9. Alegerea comisiunil autentificătoare.

• Familia ' N ; 47 din 19 Nov (2 Dec.)

cuprinde : Nunta lui Părjol (Teatru de copil) de los. Vulcan. —Vara, schiţă (fine,). —Ziua bună (poésie) Ion Dafin. Manuscirptul unei fe mei (urmare) Gr. Mr.—In chestia .petiţiei"

lui Avram Iancu, Al dura. — Literatură, teatru, musică, etc.

Cas de moarte. I» 23 Noemvrie a. c. st. n. a fost petrwcută la locul de odihnă micuţa şi prea iubita fetiţă Mărioara, fiica preotului D. Ti iar din Sudriaş Jupani, re­posai ă în » t .tu de 6 ani Actul înmormântării l-au să l r ş i t 3 preoţi şi 4 învăţători din ve­cinătate. Micei decedate fie I ţărâna uşoară, ear pe cel Întristaţi Dumnezeu să-'l mân-găe — F.—u.

Ţarul merge врге bine cu să­nătatea Dacă nu va cădea cumva în malaria, care pe aceasta vreme ban­tué prin Crimea, poate fl considerat ca trecut peste primejdie.

* Drama din urmă alul Björnson Zia­

rele beriiaeze dau smănuntele ovaţiunilor ce au fost făcute marelui scriitor norvegian, Bjă-rnson, care asistase, acum 5 zile, la .tea­tru de Berlin", la representarea ultimei sale piese .Peste puterile noastre .

Björnson a apărut o singură dată la rampă.

U l t i m c u v e n t Unui deştept.

— Foarte curios lucru, frate. Ai ob­servat? In totdeauna copii es tocmai con­trarii de cum au fost părinţii lor.

— Da, am observat şi eu asta. — A ргорпз ! Ai cunoscut pe tata ? — Puţin, foarte puţin, — dar am

auait că a fost foarte deştept

B I B L I O G R A F I E Crăiniceanu (Dr. George) Igiena ochilor.

îngrijirea ochilor sănătoşi, slabi, bolnavi şi orbi ; alegerea profesiunel, ochilarilor şi alte sfaturi pentru păBtrarea vederii. Bucureşti 1900. Preţul 1 leu.

După-cum ee vede din acest titlu, car­tea Îmbrăţişează întreg tratamentul, pentru prevenirea şi lecurea diferitelor boale de ochr. Rösfoiud o, am avut plăcerea dea con­stata că e o bună carte, de un mare inte­res practic. Autorul dă la Început noţiuni generale anatonomice şi fiziologice, apoi ea pe rlni ch^stmnile special« de igienă a ochi­lor. Canea e bine scrisă şi Intr'o limbă u-şoara, curgătoare.

*

Chelarin ( G e o r g e ) Curs-elementar de Botanică şi Zoologie pentru c азеіч inferi­oare ale şcoalelor medii. Partea I. Braşov 1901.

Este un manual de şeoală, întocmit după programul oficial şi care se poate nu­măra Intre cărţile noastre didactice bune.

Scrisă frumos româneşte, cu avant chiar, în unele descripţii (Toamna) tinde, vă­dit, In afară de a Instrui, şi la Însufleţirea elevilor pentru farmecele şi bunătăţile ce ne oferă natura.

U l t i m e ş t i r i . Paris, 2 Decemvre. In toate cercurile

politice se comentează viu faptul că foaia o'dcioasă tocmai erl, când a plecat de aici Krüger pubica textul convenţiei delà Haga. Faptul acesta se esplica aşa, că Franţa , ca semnatară al acelei conv nţiunl, deşi nu s'a angajat ca ea să intervină în favorul Burilor, este însă dispusă a sprigini ori-ce acţiune favorabilă Transvaal olul.

Bruxella, 2 Decemvre. Deşi guvernul a pus destule pedici, totuşi pe la toate gările pre­şedintele Krüger a fost primit cu o nespusă însufleţire. Ast fel la Charlexoi, Namur şi Liege Vau primit numeroase delegaţiuni, cari i-au dat adrese subscriss de numeroşi eetăţeni.

Berlin, 2 Decemvre. Se asignră că împératul Wilhelm va primi pe Krüger cu onorurile cuvenite ca­pului unui stat.

E probabil că Krüger va sta aici câte-va zile şi se va duce şi la Viena.

Editor: Aurel Popovici Barcianu. Red. respuns : Ioan Russu Şirianu.

Invitare la abonament Deschidem prin aceasta abonament

pe al doilea semestru la

„TRIBUNA POPORULUI" Cu condiţiunile de abonament, în­

semnate şi în fruntea foii, cari sunt cele următoare:

In Monarchie : Pe un an Cor. 20 — Pe Va an 10 — Pe 1Í4 an , 5.— Pe o lună я 2.—

Pentru România şi străinătate:

Pc un an franci 40 —

NUMERIÏ DE DUMINECA pot fi abona/fi deosebit, ca foaie pentru popor, cu СОГ. 4 pe an, avênd o în­tindere de 8 pagine, cele 4 pagine ale foii de zi, plus un adaus poporal de 4 pagine.

Domnii abonenţî sunt rugraţi a grăbi cu reînoirea abonamente­lor pentru regulata expedare a foii.

Abonamentele se fac prin mandate postale şi anumit pentru «n timp, care începe cu prima şi se termină cu ultima luneî.

Este în interesul dlor abo­nenţî, ca adresele să fle însem­nate cât se poate de corect şi le-gîbil. Domnii abonenţî yechî sunt ragaţi a lipi pe mandatul postai adresa tipărită delà fâşiile, în cari li-s'a trimis „Tribuna Poporului4' până acum.

Administraţia

„ T R I B U N E I r O P O R T J T J T Î "

Se caută soţie din partea unui om fără famil cu un venit sigur de Cor. 240 pe an. Se cere delà femeie ca ea se aibă un venit anual cam i 5—600 Cor. Doritórele să se adz seze la „Bunăvoinţă" în Gali

Siria (Világos.) Postrestante.

Premiat ca medalia cea mare milenară la exposiţia din Budapesta în 1896

X3F

T I y " > * _ _ _ ,

Іѵ 1?

Turnătoria de clopote şi de metal a lui

Antoniu Novotnyi

A. • Y:^ié9ï\ A

în T i m i ş o a r a - F a b p i e se recomanda врге pregătirea clopotelor nouö, precum la turnarea de nou a clo­potelor stricate, mai departe spre face­rea de clopote întregi armonióse, г>ѳ lângă garantie pe mai mulţi an' , pxcvëzute cu adiustări de fer bătut, construite spre a le ir tórce cu uşurinţă în ori ca parte, în­dată ce clopotele sunt bătute de o lăture prin ceea-ce sunt mântuite de crepare. — Cu deosebire recomand

clopote patentate găurite de mine inventate şi mai de multe ori premiate, «ari au un ton mai intensiv, mai limpede, mai plăcut şi cu vibrarea mai voluminosă decât clopotele turnate după sistemul ѵѳ hiu, aşa, că un clopot patentat eu 300 kg. este egal în tonnl unui clopot de 400 kg. făcut după sis

і т т т я temui vechiu. M&i departe se recomandă spre facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător , — spre prea-diustarea clopotelor vechi cu adinstare de fer bătnt — ca şi spie turnarea de toace de metal. Clopote în greutate de 300 kg. şi mai jos se află totdeuna gata în magazin.

Preţ-curanturi ilustrate se trimit la cerere gratuit şi franco. 505 10— t u

A a p ă r u t Şi se aflà de vônzare la administraţia „Trib. Poporului"

următoarele opurî: c o r o a n a

1.) „Geografia Comitatului Arad", pentru clasa a III-a şcoalelor poporale, de Damaschin Medre, înveţător; aprobat de Ven. Consistor ilustrată cu chărţi geografice — — — — — — — — — — — — — — — — — „

2.) „Amicul Poporului" — de Titus Vueulescu, pretor. îndreptar practic în cause administrative. Preţul — — — — „

3 ; „Lupta pentru drept de Dr. Rudolf Ihering t raducere de T. V. Păcăţean, — — — — — — — — — 4.) „Judecătoriile cu juraţii" -— de Teodor V. Păcăţeanu, — — — _ — _ — _ _ _ _ _ _ f t

5.) „Libertatea" — de Ioan Stuart МШ, t radusă de T. V. Păcăţeanu, _ _ _ _ _ _ _ _ _ — _ n

Q.) „Principiile politicei", după Dr. T de Holtzendorf, de T. Pâcăţeanu _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ „

7.) „Caractere morale" — e x e m p l e şi sentinţe culese din istorffle şi literaturile popoarelor vechi şi moderne, de Ioan Popea, profesor în Braşov. — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — „

8.) „Résboiul pentru neatêrnare" şi „Povestea unei coroane de oţel" ambele da George Coşbuc. Pre ţu l Resboiuluî „ Preţul «Coroanei" — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — „

9). „Din Tremuri apuse" — de Iudita Secma născ. Truţia — — — _ _ _ _ _ _ — _ _ _ , — _ n

10). „VierituT- — de Pe t ru Vancu, — — — — — _ — — — _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ „

11). „Teoria Dramei" — de Dr. losif Blaga. — — — — — — _ _ _ _ _ — _ _ _ _ _ „

12). „Juvenilia" — de Sextil Puşcariu. — — — — — — — — — _ _ _ — _ _ — _ _ „

Ш . „Cuvântări bisericeşti" — traduse de Ioan Genţ. _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ y

14). „Pribeag" — de Ioan losif Sceopul, — — — — — — — — — — — — — — — — — „

15). Instrucţiuni populare despre Datorinţele şi Drepturile purtătorului de dare edate de Vilchelm Niemandz — — „

16.; „Liturgia Stului Ioan Crisostom" (pe note) pentru cor mixt рѳ 4 voci — de Nicolae Stefu înveţător In Arad. Această liturgie conţine toate cântările liturgice, ce are sä respurtză corul In Dumineci şi sorbători. P e lângă ace­stea mai conţine irmoase, pricesne şi un adaus de cântece poporale. Toate imnele se pot cânta şi numai pe 2—3 voci. Preţul unui exemplar s'a redus deiă 6 Ia 6 coroane.

La c o m a n d e să se m a i a d a u g e de fie-care op 10 flleri s p e s e p o s t a l e . Л М І

„Tipografia Tribuna Poporului" Aurel Popovicin Barcianu.

flleri

— 7 0 ,

1.— »

2. r,

—80 „

2.

4 . — „

2.50 „

1.20 „ 1.60 „

1.

1 - „

3.60 „

1.60 „

5.— „

1.60 „

1.20 „