Embed Size (px)
Citation preview
Cuprins
INTRODUCERE ………………………………………………………………………….6
CAP. I. FLUXURILE TURISTICE……………………………………………………..9
1.1. Cauzele formarii fluxurilor turistice......................................................................................9
1.2. Principalele fluxuri turistice la nivel international………………………………………...15
1.3. Categorii de fluxuri turistice.................................................................................................18
CAP. II. PRINCIPALELE ATRACŢII TURISTICE – PATRIMONIU UNESCO
DIN ROMÂNIEI............................................................................................................................19
2.1. Delta Dunarii.......................................................................................................................19
2.2. Bisericile fortificate din Transilvania....................................................................................20
2.2.1. Biserica fortificată din Biertan...................................................................................21
2.2.2. Cetatea Câlnic ...........................................................................................................21
2.2.3. Biserica din Dârjiu.....................................................................................................21
2.2.4. Cetatea Prejmer……………………………………………………………………..22
2.2.5. Valea Viilor si Viscri……………………………………………………………….22
2.2.6. Cetatea Saschiz……………………………………………………………………..22
2.3. Mănăstirea Hurezi…………………………………………………………………………22
2.4. Bisericile Pictate din Moldova...............................................................................................23
2.4.1. Voroneţ (Biserica "Sfântul Gheorghe").....................................................................23
2.4.2. Probota (Biserica "Sfântul Nicolae").........................................................................24
2.4.3. Moldoviţa (Biserica "Buna Vestire").........................................................................24
2.4.4. Humor (Biserica "Adormirea Maicii Domnului").....................................................25
2.4.5. Arbore (Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul").............................25
2.4.6. Pătrăuţi (Biserica "Sfânta Cruce").............................................................................26
2.4.7. Suceava (Biserica "Sfântul Gheorghe").....................................................................26
2.5. Fortăreţele Dacice din Munţii Orăştiei .................................................................................27
2.5.1. Băniţa.........................................................................................................................27
3
2.5.2. Luncani-Piatra Roşie.................................................................................................27
2.5.3. Costeşti Blidaru.........................................................................................................28
2.5.4. Costesti Cetatuie........................................................................................................29
2.5.5. Sarmizegetusa Regia..................................................................................................29
2.5.6. Căpâlna......................................................................................................................30
2.6. Centrul Istoric al Sighişoarei……………………………………………………………….31
2.7. Bisericile de Lemn din Maramureş………………………………………………………..32
2.7.1. Bârsana.......................................................................................................................32
2.7.2. Budeşti........................................................................................................................32
2.7.3. Deseşti.........................................................................................................................33
2.7.4. Ieud.............................................................................................................................33
2.7.5. Plopiş..........................................................................................................................33
2.7.6. Poienile Izei................................................................................................................33
2.7.7. Rogoz..........................................................................................................................33
2.7.8. Surdeşti.......................................................................................................................34
CAP. III. TURISMUL EUROPEAN ŞI LOCUL ROMÂNIEI ÎN CIRCUITUL TURISTIC DE PE CONTINENT...................................................................................................35
3.1 Potenţial turistic European......................................................................................................35
3.1.1 Europa de
nord............................................................................................................36
3.1.2 Europa de Sud/
Mediteraneana...................................................................................37
3.1.3 Europa de
Vest............................................................................................................40
3.1.4 Europa de Est/ Centrală...............................................................................................42
3.2 Analiza circulaţiei turistice din Europa...................................................................................44
3.2.1 Sosiri de turişti la nivel european................................................................................45
3.2.2 Încasări din turismul European....................................................................................48
3.3 Importanţa turistică a României în Europa..............................................................................52
CAP. IV. CĂI DE INTENSIFICARE A CIRCULAŢIEI TURISTICE DINSPRE
EUROPA SPRE ROMÂNIA............................................................................................................58
4
4.1 Durabilitatea economică a turismului.........................................................................................58
4.2 Modalităţi de atragere în România a principalelor fluxuri turistice din Europa.........................60
4.3 Strategii de dezvoltare a produsului turistic românesc..............................................................64
4.3.1 Politici şi strategii aplicate la nivel regional...................................................................67
4.3.2..Strategii de promovare prin Internet..............................................................................67
4.4. Turismul României în contextul aprtenenţei la Uniunea Europeană. Promovarea şi distribuţia
produsului turistic în ţările Uniunii Europene.........................................................................68
CONCLUZII..........................................................................................................................72
ANEXE...................................................................................................................................75
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................80
5
Introducere
Turismul reprezintă o importantă ramura economică ce ne afectează atât viaţa cotidiană cât şi
viaţa socială.
Turismul se poate manifesta sub diferite forme cum ar fi turism de vacanţă, turism de
relaxare, turism montan, litoral, balnear, de tratament, insă indiferent de forma pe care o îmbracă,
acesta duce la o deplasare a persoanei în cauză de la locul de reşedinţă spre o alta localitate, zonă,
regiune, chiar ţară.
Această forma de deplasare are ca şi consecinţe interacţiunea cu diferiţi oameni, diferite
culturi, civilizaţii, forme de invăţământ, religie, schimb de informaţii, cunoaştere, dar să nu uităm un
lucru foarte important relaxare dar şi dezvoltarea cunştinţelor generale privind anumite popoare, sau
chiar schimbarea unor impresii deja formate.
Turismul a aparut la inceputul secolului al XIX- lea, din obiceiul tinerilor Britaniei înstăriţi
de a face o călătorie “ pe continent înainte de a se căsători “. Ulterior, aceasta a devenit o dorinţă şi
chiar o necesitate pentru toţi oamenii care doresc să cunoască lumea, să se recreeze şi să se
odihnească.
Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint în variante
dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord);
“activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă, pentru
distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturii, datorită cunoaşterii unor noi aspecte umane şi
a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea
necesităţii de refacere a sănătăţii şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului
pentru frumuseţile naturii ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi al perfecţionării
mijloacelor de transport” (Guy Freuler).
Unul dintre cele mai importante lucruri care trebuie pus în lumina este acela că în toată lumea
există numeroase peisaje, zone , regiuni, culturi şi aşa mai departe care într-adevăr merită vazute,
cunoscute şi arătate lumii întregi pentru a nu se pierde în negura timpului fără a fi descoperite.
6
În această lucrare am încercat sa vă prezint măcar o parte din întregul univers al turismului
internaţional, dar ce este cel mai important, am încercat să vă prezint cât mai multe destinaţii
turistice ale României, destinaţii nevalorificate încă aşa cum merită.
Unul dintre principalele motive pentru care am ales această temă a fost faptul că am avut
posibilitatea de a parcurge un traseu extraordinar în “România turistică”, am descoperit locuri
minunate de care multă lume nu are cunoştinţă, locuri mirifice, tradiţii, culturi.
România este un important potenţial turistic atât pentru turiştii străini, dar mai ales pentru cei
din ţară, însă puterea de valorificare a acestui potenţial este foarte mică.
Lucrarea de faţă se adresează tuturor celor care doresc să facă parte la dezvoltarea turismului
românesc, dar şi pentru cei care doresc să descopere noi posibilităţi de a face turism, precum şi celor
care doresc să descopere noi destinaţii turistice, interne sau internaţionale, care pot face obiectul unei
noi vacanţe.
Lucrarea este structurată pe patru capitole, fiecare având un rol important în realizarea
obiectivului propus prin realizarea acesteia.
Primul capitol ne introduce în lumea teoretică a turismului, unde este tratată problema
fluxurilor turistice, care sunt cauzele formării acestora, care sunt principalele fluxuri turistice
internaţionale şi care sunt principalele tipuri de fluxuri turistice.
În cel de-al doilea capitol mergem în lumea magnifică a principalele atracţii turistice –
patrimoniu UNESCO din România, unde este tratat potenţialul turistic al României din perspectiva
principalelor atracţii protejate prin prisma organizaţiei UNESCO, prilej prin care am am încercat să
fac cunoscut celor ce vor citi această lucrare, un important factor ce face ca România să deţină un
potenţial turistic complex, diversificat, deschis multor posibilităţi de valorificare a acestei ramuri a
economiei româneşti.
În cel de-al treilea capitol vom parcurge rând pe rând câteva din eventualele posibilităţi de a
petrece o vacanţă, în Europa, realizând în această parte o scurtă descriere a unora din atracţiile
turistice importante din Europa.
Cea de-a doua parte a acestui capitol este foarte importantă pentru înţelegerea conţinutului
acestei lucrări, adică aici este realizată o situaţie statistică a locului României în cadrul circuitului
turistic european, care este poziţia acesteia în cadrul Europei din punct de vedere turistic, şi care este
locul acesteia în clasamentul celor mai vizitate regiuni, zone sau ţări.
Lucrarea continuă cu cel de-al patrulea capitol, cel din urmă, în care se prezintă propunri
pentru anumite căi de intensificare a circulaţiei turistice dinspre Europa spre România.
7
Acesta este foarte important în cadrul conţinului lucrării deoarece prezintă noi posibilităţi de
valorificare a acestui imens potenţial turistic românesc care este nevalorificat încă, sau nu este
suficient de valorificat.
Ceea ce este important de reţinut este faptul că pe parcursul acestei lucrări se poate observa
diferenţa majoră de valori între numarul de vizitatori care sosesc în ţara noastră, ceea ce conduce
deasemenea lo o diferenţă importantă între valoarea încasată din turism în România faţă de valoarea
înregistrată în E uropa.
Lucrarea vorbeşte despre pricipalele obiective turistice ale României, care nu sunt suficient
valorificate pentru a duce la o creştere a numărului de turişti sosiţi, şi nici o încercare de conservare
adecvată pentru asemenea monumente istorice şi religioase de valoare, unele unice din Europa sau
chiar din lume.
Deasemenea prin prezenta lucrare se prezintă câteva din multitudinea de modalităţi prin care
România îşi poate pune în valoare potenţialul său turistic, care ar putae avea efecte pozitive asupra
economiei acestei ţări, precum şi asupra populaţiei acesteia, neputând uita şi de efectele pozitive pe
care le poate avea asupra perspectivei de destinaţie turistică cu care este privită pe plan internaţional
în acest moment.
Parcurgând această lucrare se poate dezvolta o nouă perspectivă în a percepe turismul
românesc, dar si cel european, motiv pentru care această tema dezvoltată în ceea ce urmează trebuie
tratată cu mare atenţie dar şi cu mare interes. Aici sunt prezentate numeroase informaţii folositoare
celor ce doresc să cunoască Europa dar mai ales România în ansamblul său.
8
CAP.I. FLUXURILE TURISTICE
Fluxul turistic defineşte mişcarea în teritoriu a vizitatorilor dinspre
ariile de provenienţă spre cele receptoare. Se caracterizează prin direcţie, ritm
şi intensitate.1
Fluxurile turistice presupun în primul rând o deplasare temporară a persoanelor în funcţie de
dimensiunea cererii,de potenţialul turistic, de distanţa la care se găseşte, de accesibilitatea şi de
prestigiul pe care îl deţine regiunea de primire. Ele reprezintă expresia cea mai concretă a activităţii
turistice. Aceasta a cunoscut o dezvoltare mare în a II-a jumătate a sec. XX (conform OMT, 4 mld
oameni călătoresc în afara reşedinţei).2
1.1. Cauzele formării fluxurilor turistice
Creşterea spectaculoasă a circulaţiei turistice, dublată de diversificarea şi amplificarea
implicaţiilor sale, evidenţiază receptivitatea turismului la dinamica socială, evoluţia lui sub incidenţa
unui complex de factori. Diferişi ca natură şi rol aceşti factori participă în proporţii diferite la
deterrminarea fenomenului turistic.
În literatura de spacialitate, există numeroase referiri la problema cauzelordezvoltării
turismului, precum şi încercări de clasificare a factorilor de influenţă şi de cuantificare a mărimii şi
sensului acţiunii lor.
Una dintre cele mai importante şi cuprinzătoare grupări foloseşte drept criteriu natura social-
economică.
1. Din acest punct de vedere sunt identificaţi factorii:
a. economici: veniturile populaţiei şi modificările acesteia, oferta turistică, preţurile şi tarifele;
b. tehnici: performanţele mijloacelor de transport, tehnologii în construcţii, parametrii tehnici,
etc.;
c. sociali: urbanizarea şi timpul liber;
d. demografici: evoluţia numerică a populaţiei. Modificarea duratei medii de viaţă, structura pe
vârste, etc.;
1 http://facultate.regielive.ro/cursuri/turism/turism_cultural-32032.html2 http://facultate.regielive.ro/laboratoare/economie/fluxuri_turistice-21832.html
9
e. psihologici, educativi şi de civilizaţie: nivelul de instruire, setea de cultură, dorinţa de
cunoaştere, temperamentul, etc.;
f. politici: formalităţi la frontieră, regimul vizelor, etc..
2. După durata în timp a acţiunii lor se deosebesc:
a. factori de influenţă permanentă: creşterea timpului liber, modificarea veniturilor, mişcarea
populaţiei, etc.;
b. factori conjuncturali: crizele economice, dezechilibre de natură politică, confruntări armate,
etc..
3. În raport cu importanţa lor în determinarea fenomenului turistic: primari şi secundari.
4. În sensul intervenţiei lor: exogeni şi endogeni.
5. În raport cu orientarea influenţei lor asupra celor două laturi corelative ale pieţei:
a. factori ai cererii turistice: venituri, urbanizarea, timp liber, dinamica populaţiei, etc.;
b. factori ai ofertei turistice: diversitatea şi calitatea serviciilor, costul prestaţiilor, nivelul de
pregătire a forţei de muncă, etc..3
Motivaţia turistică
Printre motivele care îl determină pe omul zilelor noastre să se deplaseze din localitatea de
reşedinţă spre a vizita o localitate, o zonă sau o ţară, ori să-şi petreacă un timp în mijlocul naturii, se
numără:
- nevoia de relaxare, de odihnă fizică sau mai ales psihică, de reconfortare;
- nevoia de evadare din mediul urban poluat şi din ritmul unor activităţi cotidiene, din ce în ce
mai intense;
- nevoia de divertisment, agrement sau distracţie, de contact cu “noul”;
- dorinţa de a cunoaşte frumuseţile uno zone, ţări sau cultură, artele, tradiţiile acestora.
- Îngrijirea sănătăţii, etc..
Totalitatea acestor motive alcătuiesc motivaţia turistică.
Turismul, ca mod superior de petrecere a timpului liber, al oamenilor este condiţionat de
evoluţia sa, de o mulţime de condiţii care asigură satisfacerea motivaţiilor turistice.
Motivaţia turistică cuprinde în esenţă trebuinţe, impulsuri, intenţii, valenţe şi tendinţe
specifice, având caracter personal, influenţat de o mulţime de factori, dintre care nu lipsesc aspecte
ale mediului, atitudinile taţă de acestea şi faţă de propria persoană, scopul conştient ca răspuns
pragmatic la trebuinţe.
3 Minciu Rodica, Baron Petre, Neacşu Nicolae, Economia Turismului, Editura Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, 1993, pgg. 16-18
10
În cercetarea ştiinţifică turistică, diferitele niveluri ale piramidei motivaţionale umane,
propuse de A. Maslov (1970) se regăsesc astfel:
a. motivaţia socială: se regăseşte în nevoia omului de a căuta grupul de excursionişti, de a se
integra în acest grup, etc.;
b. motivaţia cognitivă: se identifică în nevoia de cunaştere a tradiţiilor, obiceiurilor,
meşteşugurilor, istoriei etc. Această creşte pe măsură ce se adânceşte specializarea
activităţilor actuale;
c. motivaţia de concordanţă între cunoaştere, simţire şi acţiune: contribuie la integrarea
personalităţii şi se regăseşte în acţiunile turistice cu caracter participativ, etc.;
d. motivaţia de repaos şi de reconfortare;
e. motivaţia estetică: exprimă tendinţa oamenilor spre frumos, spre artă, cultură şi civilizaţie,
spre peisaj inedit, etc.4
Motivaţia turistică (vocaţia, înclinaţia) generatoare de cerere turistică este întotdeauna
profund personală, subiectivă, determinată de impulsuri gene (psihologice) si exogene (influenţate
de mediu).
Impulsurile exogene pot fi:
pozitive - manifestate printr-o atracţie faţă de un obiectiv turistic, o staţiune (o destinaţie), o
formă de turism etc.
negative - manifestate prin reţinerea faţă de anumite forme de turism sau de o formulă de
vacanţă sau chiar prin respingerea unei destinaţii.
Pornind de la considerentul că motivaţiile turistice au întotdeauna un caracter subiectiv şi nu
pot fi decât condiţionat-generalizate, cercetătorii care se ocupă cu analiza circulaţiei turistice sunt
nevoiţi să recurgă la elaborarea unor modele de evaluare a consumului turistic, menite să substituie
insuficienţa datelor şi incertitudinea comparabilităţii lor.
Astfel, cercetătorii recurg la aşa-numitul "coş de consum turistic" (tourist basket), care
exprimă valoarea totală a serviciilor şi a mărfurilor (serviciilor) consumate de un turist mediu într-o
unitate te timp de vacanţă (zi de şedere, sejur mediu etc.) la o destinaţie turistică.
Se poate aprecia că asemenea modele de fluxuri turistice includ două efecte:
un efect de formare a fluxurilor turistice: traficul turistic emis de diferite tări în funcţie de
influenţa factorilor legaţi de nivelul de trai (nivelul veniturilor disponibile, bugetul de
cheltuieli alocabil pentru concediu etc.), de posibilităţile de călătorie (durata călătoriilor,
4 Minciu Rodica, Baron Petre, Neacşu Nicolae, Opera Citată, pgg. 31-33
11
distanţa parcursă, timpul disponibil şi fracţionarea vacanţelor etc.) şi de caracteristicile
demografice particularizate (vârsta, sexul, situaţia familială etc.);
un efect de dispersie a traficului, care depinde de atractivitatea turistică relativă a diverselor
destinaţii posibile (în funcţie de tipul sejurului - organizat, semiorganizat, pe cont propriu),
de costul sejurului, de diversele mijloace de transport folosite etc.
De asemenea, în estimarea cererii de servicii turistice va trebui luată în considerare si apariţia
pe piaţa turistică a unor noi categorii de consumator priviţi nu numai din punctul de vedere al
volumului crescând al cererii, ci şi a diversificării structurii sociale a cererii, caracteristice pentru
segmentele de piaţă din care se recrutează aceste noi categorii de clientelă (turism pentru tineret,
turism social, turism de tratament).
Limitele rezultatelor obţinute prin asemenea modele, care simuleaza comportamentul şi
motivaţiile clientelei turistice potenţiale, nu reprezintă însă decât un prim stadiu al cercetărilor
întreprinse în domeniul studierii cereri turistice. Aceste limite sunt dictate de aspectul static al
acestor modele, care oglindesc numai tendinţele traficului turistic la un moment dat, şi nu permit
decât o aproximare a fluxurilor în evoluţia lor cronologică, de unde derivă o serie de probleme
specifice în elaborarea şi interpretarea modelelor reţinute pentru analiză.
Modificările în consumul turistic, ca urmare a unor schimbări ale gusturilor clientelei (deci
modificări de ordin motivaţional), pot provoca şi ele diminuarea atractivităţii turistice, dar aceste
mutaţii se vor repercuta cu o anumită întârziere asupra numărului global al sosirilor într-o anumită
zonă.
Aspectele analizate, care influenţeaza sensibil volumul, structura şi intensitatea în timp şi
spaţiu a curentelor turistice convergente spre anumite zone primitoare de turişti, reflectă din plin
marea diversitate şi complexitate a problemelor legate de cercetarea cererii turistice.5
Formarea şi orientarea fluxurilor turistice depind de numeroase elemente cum ar fi distanţa
dintre cele două bazine (al cererii şi al ofertei), populaţia tării emiţătoare şi a celei receptoare, nivelul
de dezvoltare economico-socială al fiecării destinaţii, timpul alocat transportului, costul călătoriei,
etc.
Pentru modelul ce va fi prezentat în continuare, distanţa, populaţia, numărul de locuri de
cazare reprezintă variabilele esenţiale. Conform acestuia, populaţia dintr-o localitate mică T este
atrasă pentru efectuarea vacanţelor de doua localităţi mai mari A şi B într-o relaţie direct
proporţională cu mărimea localităţilor exprimată prin populaţie şi invers proporţională cu pătratul
distanţelor dintre localitatea T şi cele două localităţi A si B:
5 http://www.eu-turistul.ro/analiza-pietei-turistice-romanesti/8-comportamente-generatoare-de-cerere-turistica.html
12
unde: C= cererea
P= populaţia
D= distanţa.6
Un alt factor care influenţează formarea fluxurilor turistice este reprezentat de coeficientul de
utilizare a capacităţii de cazare.7
Un al treilea factor care duce la formarea fluxurilor turistice constă în sezonalitatea activităţii
turistice.
În general sezonalitatea reprezintă un factor cu acţiune negativă asupra gradului de satisfacţie
a turistului cât şi asupra rezultatelor economico-financiare ale agenţilor economici din activitatea
turistică.
Determinarea indicelui de sezonalitate se realizează prin parcurgerea a trei etape:
Determinarea mediei lunare/trimestriale;
Determinarea mediei generale (media mediilor);
Determinarea indicelui de sezonalitate prin raportarea mediei lunare la media mediilor.8
Studii întreprinse în direcţia stabilirii mărimii şi orientării fluxurilor turistice au demonstrat că
distanţa reprezintă unul din factorii definitori ai relaţiei dintre bazinele de cerere şi ofertă şi că
populaţia – ca element cumulativ al altor influenţe – joacă, la rândul ei, un rol important. S-a ajuns
astfel la concluzia posibilităţii aplicării modelelor gravitaţionale în analiza fluxurilor turistice.
Un prim model, aplicabil în determinarea orientării circulaţiei turistice internaţionale, este
rezultat din relaţia:
unde:
Ca = numărul de turişti din ţara A spre ţara de destinaţie B;
Pa = populaţia ţării A;
6Neacşu Nicolae, Băltăreţu Andreea, Economia turismului, Ediţia a 2a, Editura Uranus, Bucureşti,2008, pag. 1487 Neacşu Nicolae, Băltăreţu Andreea, Opera citată, pag. 1508 Neacşu Nicolae, Băltăreţu Andreea, Opera citată, pag. 152
13
Pb = populaţia ţării B;
k = constantă de proporţionalitate;
α = coeficient ce cuantifică veniturile populaţiei din ţara A;
β = coeficient ce cuantifică atracţia ţării B (ospitalitate, valori de cultură etc.);
c = similitudinea de limbă a celor două ţări;
d = raportul de schimb valutar între cele două ţări;
D = distanţa dintre ţările A şi B;
t = timpul destinat transportului;
v = viteza de transport;
p = preţul transportului;
γ = confortul pe durata transportului;
a = agrementul asigurat de transport.
Un astfel de model, de mare complexitate este, de regulă, dificil de aplicat în practică datorită
numărului mare de variabile luate în calcul şi greutăţii în obţinerea informaţiilor şi evaluarea lor.
Un al doilea model, obţinut prin simplificarea sensibilă a primului, se bazează pe ipoteza că
fluxul de turişti dintre două regiuni (una emiţătoare şi cealaltă receptoare) este proporţional cu
populaţia acestora şi invers proporţional cu distanţa dintre ele:
unde :
FAB = fluxul de turişti dintre cele două zone A şi B;
PA = populaţia zonei A;
PB = populaţia zonei B;
DAB = distanţa dintre cele două zone;
a şi b = constante de proporţionalitate.
Astfel exprimat, acest model răspunde, în mare măsură, legii gravitaţiei comerciale a lui W.
J. Reilly potrivit căreia populaţia dintr-o localitate mică T este atrasă pentru efectuarea
cumpărăturilor de două localităţi mai mari A şi B într-o relaţie direct proporţională cu mărimea
localităţilor exprimată prin populaţie şi invers proporţională cu pătratul distanţelor dintre localitatea
T şi cele două localităţi A şi B.
14
Aplicarea acestui model presupune ca staţiunile respective să ofere acelaşi gen de produse
turistice.
Un al treilea model de studiere a orientării fluxurilor turistice este preferinţa relativă
pentru turism care este susţinută şi argumentată de diversitatea şi specificul obiceiurilor de consum
turistic, de varietatea motivaţiilor care generează manifestarea cererii, ca şi de alţi factori de natură
economică şi tehnică ce influenţează, mai ales, distanţele de deplasare a cererii.
Preferinţa relativă a turiştilor se determină cu ajutorul modelelor:
100P
NP
E
TAr
;100
P
NP
E
ZTAr
;100
N
NP
T
TAr
;100
N
NP
T
ZTAr
unde:
Pr = preferinţa relativă pentru turism;
NTA = numărul de turişti dintr-o ţară X emiţătoare care a vizitat o ţară A receptoare;
NZTA = numărul de zile-turist dintr-o ţară X emiţătoare care a vizitat o ţară A receptoare;
NT = numărul total de turişti ce părăsesc ţara X;
PE = populaţia ţării X (de origine a turiştilor).9
1.2. Principalele fluxuri turistice la nivel internaţional
Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint în variante
dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord);
“activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă, pentru
distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturii, datorită cunoaşterii unor noi aspecte umane şi
a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea
necesităţii de refacere a sănătăţii şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului
pentru frumuseţile naturii ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi al perfecţionării
mijloacelor de transport” (Guy Freuler).
Activitatea turistică internaţională se analizează pe baza unor indicatori ce exprimă cel mai
fidel intensitatea, cantitatea şi calitatea turismului.
Aceşti indicatori sunt:
9 http://facultate.regielive.ro/seminarii/economie/dimensiunile_fenomenului_turistic-100533.html
15
numărul turiştilor străini (stabilit de numărul vizelor la frontiere sau numărul sejururilor) ;
veniturile anuale (exprimate în $ SUA).
Cele mai ridicate fluxuri internaţionale (80% din sosiri) se realizează în Europa de Vest,
America de Nord, noile ţări industrializate ale Asiei. Cererea turistică internaţională se
caracterizează prin mari inegalităţi şi printr-o orientare preponderentă către ţările dezvoltate. Ţările
în curs de dezvoltare sunt în progres la acest capitol, ele reprezentând o treime.10
Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic –
diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute
în practica turismului mondial sunt:
turismul balnear maritim
turismul montan şi de sporturi de iarnă
turismul de cură balneară
turismul cultural
turismul comercial expoziţional
turismul festivalier
turismul sportiv
turismul de vânătoare (safari)
Deşi nu s-a ajuns la o viziune taxonomică unitară în domeniu, diferitele accepţiuni utilizate
pe plan internaţional şi în ţara noasta relevă următoarele unităţi ce pot fi luate în consideraţie:
Regiunea turistică, concepută ca un spaţiu de mari dimensiuni, cu o structură organizatorică
bine consolidată şi un patrimoniu turistic diversificat (de exemplu, regiunea Alpilor
Dianarici, iar pentru România – cea a Carpaţilor Orientali);
Zona turistică – un areal mai restrâns consacrat pentru activitatea turistică de un anumit tip,
puternic marcat de importante obiective sau alte motivaţii pentru turism (exemplu : zona
turistică a Coastei Dalmaţiei din Alpii Dinarici sau zona Bucovinei din Carpaţi Orientali);
Centre turistice, reprezentând puncte de convergenţă (puncte de plecare pentru zonele
montane, porturi, alte centre consacrate prin patrimoniul lor turistic) a unor fluxuri de turism,
putând fi, în general, staţiuni alpine (Plitvice, în Alpii Dinarici) sau balneare şi de odihnă
(Dubrovnik, Split, Rijeka – pe coasta Dalmaţiei). Pentru România, rămânând în acelaşi cadru
al Carpaţilor Orientali, se pot menţiona Vatra Dornei şi Borşa;
Puncte turistice amenajate (peşteri, defilee, gheţari, mănăstiri, case memoriale, hoteluri
alpine etc.).
10 http://www.referate10.ro/referat-fluxurile-turistice-internationale.htm
16
În literatura recentă de specialitate sunt depistate, în funcţie de potenţialul natural
(geomorfologic, climatic, hidrologic, floristic-faunistic) şi antropic o serie de unităţi turistice cu
vocaţie polarizatoare, în jurul cărora s-au dezvoltat veritabile noduri turistice cu vocaţie locală ce
susţin activitatea nucleului central.
Pentru regiunile geografice mari receptoare ale unor fluxuri majore de turism, aceeaşi
literatură mondială de specialitate vehiculează termenul de bazin turistic distingând :
Bazinul mediteranean – prima zonă de primire pentru turismul mondial, cu un potenţial
natural şi antropic de excepţie;
Paris -Parisul si imprejurimile, Parisul fiind denumit si "Orasul lumina", este unul dintre
cele mai vizitate locuri din lume, gratie si atractiilor turistice cum sunt: Catedrala Notre
Dame (sec. XII - XIV), biserici ca Sacré Coeur, Domnul Invalizilor cu mormantul lui
Napoleon, Turnul Effel cu o inaltime de 320.75 m, palate, piete, cartiere pitoresti La Dèfense
cu o arhitectura moderna, muzee;
Italia-Rivierele sunt sectoare de litoral amenajate pentru turism, cea mai importanta fiind
Riviera Italiana, constand intr-un lant de statiuni balneo - maritime: San Remo, Diano
Marina, Alassio, Nervi, Portofino, Santa Margherita Ligure, etc..., apoi rivierele napolitana
situate in Golful Napoli: Amalfi, Sorrento, insulele Ischia si Capri, veneziana: Lido di
Venezia, Riccione, Rimini.
Austria- Fiind situate in Alpi, vestul si sudul Austriei sunt renumite ca o destinatie a
sporturilor de iarna(cel mai inalt munte este Grossglockner cu 3.798 m). Pentru iubitorii
schiului Austria este destinatia perfecta.
Într-o serie de ţări cu vechi tradiţii (Austria, Germania, Finlanda, Danemarca, Franţa, Italia
etc.), turismul este susţinut de un patrimoniu natural şi antropic de excepţie, mai importante fiind
parcurile şi rezervaţiile naturale sau alte zone cu peisaj deosebit se adaugă un bogat patrimoniu
istoric constituit din elemente unicat ale culturi şi civilizaţiei universale, precum vestigiile
antichităţii din Italia, Grecia şi Egipt, monumentele istorice şi de artă ale ţărilor din vestul Europei,
Orientul Mijlociu şi Apropiat ş.a., elementele ale culturi populare, etnografice şi manifestări
folclorice care personalizează modelele culturale naţionale.11
11 http://www.referat.ro/referate/Turismul_european_f4f38.html
17
1.3. Categorii de fluxuri turistice
Fluxurile turistice pot fi structurate dupa conţinutul lor în 2 categorii:
fluxuri sunlust – sunt asociate cu turismul de soare sau cel determinat de alte condiţii
naturale (zăpadă, resurse termale). Ele se formează sub incidenţa preţurilor şi a distanţelor.
fluxuri wonderlust – este turismul de cunoaştere (cultural, participare la manifestări
artistice, sportive). Ele sunt sub incidenţa calităţii ofertei şi diferenţierii acesteia de oferta
internă.12
Cercetarea fluxurilor turistice dintre ţările exportatoare şi importatoare evidenţiază dependenţa
acestora de caracteristicile zonelor respective. Este vorba de măsura în care particularităţile
dezvoltării economico-sociale a acestora influenţează formarea cererii (în cazul zonelor emiţătoare)
sau asigură un grad ridicat de atractivitate (în cazul regiunilor de destinaţie, receptoare).
Între variabilele determinante pentru formarea şi orientarea fluxurilor turistice se numără
caracteristicile demografice ale zonelor (mărimea populaţiei, structura pe sexe, vârsta, mediul,
categoriile socio-profesionale), nivelul de dezvoltare economico-socială (populaţia ocupată, rata
şomajului, produsul intern brut pe locuitor, rata inflaţiei, gradul de urbanizare etc.), existenţa unor
frontiere comune, similitudini de limbă şi cultură, costul călătoriei etc.
Intr-o concluzie a acestui material putem spune ca exista doua tipuri importante de fluxuri
turistice, determinate de numeroase motive dar si datorita unor importante cauze de formare a
cestora. Acestea, privite dintr-un punct comun pot determina o formare de fluxuri turistice
internationale, care ne arata care sunt principalele destinatii turistice din lume, dar si care sunt cele
mai preferate locuri turistice potrivit populatiei din intreaga lume.
12 http://www.scritube.com/geografie/turism/TURISMUL-ACTIVITATE-ECONOMICO-7532249.php
18
CAP. II. PRINCIPALELE ATRACŢII TURISTICE - PATRIMONIU
UNESCO DIN ROMÂNIA
UNESCO este Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Unul
dintre obiectivele ei este acela de a identifica şi proteja, în lumea întreagă, monumentele culturale şi
naturale care merită să fie recunoscute ca fiind parte a patrimoniului comun al umanităţii. În 1972,
UNESCO a adoptat Convenţia pentru Protejarea Patrimoniului Mondial. De atunci, 183 de state au
ratificat-o şi mai bine de 850 de situri au fost înscrise pe lista obiectivelor de patrimoniu.
România a aderat la Convenţia UNESCO în anul 1990 şi, până în acest moment, are şapte
situri recunoscute: Delta Dunării, bisericile fortificate din Transilvania (Câlnic, Valea Viilor,
Biertan, Saschiz, Dârjiu, Viscri, Prejmer), Mănăstirea Hurezi, bisericile pictate din Moldova
(Probota, Voroneţ, Humor, Moldoviţa, Arbore, Pătrăuţi, Suceava), fortăreţele dacice din Munţii
Orăştiei (Banită, Luncani-Piatra Roşie, Costeşti Blidaru, Costeşti Cetăţuie, Sarmizegetusa Regia,
Căpâlna), centrul istoric al Sighişoarei şi bisericile de lemn din Maramureş (Rogoz, Ieud-Deal,
Poienile Izei, Plopiş, Surdeşti, Deseşti, Budeşti, Bârsana).13
« Şapte sunt tipurile de monumente şi obiective culturale din România incluse în patrimoniul
UNESCO,începând cu bisericile din nordul Moldovei (8 obiective), bisericile de lemn din
Maramureş (8 obiective), satele săseşti (7 obiective), cetăţile dacice din Orăştie (5 obiective),
biserici olteneşti (1 obiectiv), cetăţi medievale (1 obiectiv) şi Rezervaţia Naturală Delta Dunării. »14
2.1 Delta Dunarii
Primul obiectiv din România intrat în patrimoniul UNESCO ca “Rezervaţie a Biosferei” a
fost, la începutul anilor ’90, Delta Dunării, cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe
planetă, în care şi-au găsit loc 331 de specii de păsări, unele dintre ele fiind declarate monumente ale
naturii. În Delta Dunării există aproape 1.700 de specii de floră şi circa 3.500 de specii de faună. Pe
toată întinderea deltei trăiesc numai 14.500 de locuitori, grupaţi în 25 de aşezări umane, ocupaţiile
tradiţionale fiind pescuitul, creşterea animalelor şi agricultura. Valoarea universală a Rezervaţiei
Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea ei în reţeaua universală a rezervaţiilor biosferei, în
cadrul programului “Omul şi biosfera”, lansat de UNESCO în anul 1970. Delta Dunării a devenit în
timp o destinaţie pentru un turism specializat, cu mai multe variante precum turismul ştiinţific,
turismul de aventură, agroturismul, turismul cultural şi educaţional. În prezent, există 19 trasee
13http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/2455212-bijuterii-ale-romaniei-in-patrimoniul-unesco-i14 Fragment din dosarul “Faima mondiala in turismul romanesc. Patrimoniu UNESCO”
19
turistice şi 7 terestre, omologate de autoritatea de mediu a deltei şi anume Admnistraţia Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, condusă de un guvernator şi al cărei sediu se află în municipiul Tulcea. 15
Un ţinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci şi plante, cu cea mai bogată faună
ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) şi
ihtiologică (reprezentată de cc 100 de specii, din care amintim heringul de Dunăre şi sturionii, de la
care se obţine preţiosul caviar).
Figura 2.1. Imagine Delta Dunării
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Dun%C4%83rii
Delta Dunării este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o
suprafaţă de 2.681 km2. În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din
România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei.16
2.2 Bisericile fortificate din Transilvania
Satele săseşti din Transilvania sunt specifice primelor secole ale celui de-al doilea mileniu,
aşezările fiind ridicate în această zonă, pe atunci de graniţă, de către colonişti veniţi îndeosebi din
Saxonia. Întrucât trebuiau să facă faţă invaziilor turce sau tătare sau războaielor, zona centrală a
aşezării, acolo unde se afla şi biserica, a fost întărită cu ziduri de apărare. Biserica reprezenta
singurul edificiu de dimensiuni suficient de mari pentru a adăposti întreaga populaţie a aşezării
rurale. În consecinţă, bisericile săseşti au fost transformate pentru a putea funcţiona ca ultimă redută
în cazul unui atac. Modalităţile de fortificare a bisericilor săseşti au fost diverse, astfel încât nu se
poate vorbi despre un anume stil arhitectonic, ci de un stil specific fiecărei comunităţi locale. De
aceea, siturile săseşti din Transilvania sunt astăzi monumente de arhitectură, unicat în Europa pentru
15 http://www.rri.ro/arh-art.shtml?lang=2&sec=39&art=20816 http://www.deltadunarii.ro/
20
rolul lor complex: civil, religios şi militar. Din cele peste o sută de aşezări săseşti din Transilvania,
pe lista UNESCO regăsim doar 7: Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor şi Viscri,
toate grupate în judeţele Braşov, Sibiu, Harghita şi Alba.17
2.2.1 Biserica fortificată din Biertan
A fost construită între 1492 şi 1515 în stilul gotic
târziu, cu elemente renascentiste, având ca puncte de
foarte mare valoare sculptura în piatră, altarul poliptic şi
uşa sacristiei.
Localitatea beneficiază în ultimul deceniu de o
popularitate crescută şi turismul este incipient,
reprezentat printr-un mic hotel (care nu se afla în Ghidul
oficial al României) şi 6 pensiuni agroturistice cu un
numar de 5-12 locuri de cazare fiecare.18
2.2.2 Cetatea Câlnic
Impresionează prin planul său rotund de construcţie a cărui geometrie este subliniată de un
donjon puternic, atestat încă din 1290, numit astăzi turnul Siegfried. Cetatea ţărănească, fostă
domeniu nobiliar şi cumpărată de comunitatea locală, a fost amenajată în secolele al XV-lea şi al
XVI-lea.
Pentru cazarea turiştilor acestui obiectiv, există o singură pensiune agroturistică şi
posibilitatea locuirii la unul dintre hotelurile aflate în Alba-Iulia sau în Sibiu, la circa 2 ore distanţă
pe şosea. Este vizitată în deosebi de turişti pe cont-propriu cu maşini personale şi, rar, de grupuri de
turişti străini, aduse în tur de agenţiile de turism.19
2.2.3 Biserica din Dârjiu
Localitatea Dârjiu, din Harghita, este importantă prin
biserica unitariană din secolele al XIV-lea sau al XV-lea,
fortificată în secolul al XVI-lea, şi prin picturile murale interioare
pe care aceasta le deţine. Nu există pensiuni agroturistice
recunoscute şi cazarea vizitatorilor acestui obiectiv se poate face
doar în alte localităţi din Harghita sau Braşov.20
2.2.4 Cetatea Prejmer
17 http://www.rri.ro/arh-art.shtml?lang=2&sec=39&art=20818 http://turism.nicuilie.eu/2007/11/biserica-fortificata-din-biertan/19 http://turism.nicuilie.eu/2007/11/cetatea-calnic/20 http://turism.nicuilie.eu/2007/11/biserica-din-darjiu/
21
Prejmer este cea mai cunoscută fortificaţie săsească în România, fiind şi cea mai puternică
dintre ele. Biserica evanghelică, realizată într-un stil gotic timpuriu cu influenţe cisterniciene, a fost
ridicată la 1250.
În Saschiz, biserica evanghelică a fost construită între 1493 şi 1496 şi a fost remarcată pentru
tehnicile de construcţie şi fortificare folosite. 21
2.2.5 Valea Viilor si Viscri
Valea Viilor deţine biserica Sf. Petru, construcţie de
secol al XIII-lea, în timp ce Viscri, una dintre cele mai
cunoscute, s-a impus prin incinta dublă a bisericii evanghelice
în stil gotic, care datează din secolul al XVI-lea, dar a suferit
numeroase modificări în timp. Ca şi în cazul celorlalte
localităţi, şi acestea din urmă oferă ca posibilităţi de cazare
doar pensiuni agroturistice şi, la circa 50 km distanţă, hoteluri
de două sau trei stele.22
2.2.6 Cetatea Saschiz
La sfârsitul sec. XV, in anul 1496 s-a ridicat Biserica
evanghelică fortificată. Turnul bisericii seamănă vizibil cu Turnul
cu ceas din Cetatea Sighişoarei. În cimitirul bisericii, pe unele
pietre funerare sunt inscripţionări vechi de sute de ani ( 1572, 1677
etc.). De menţionat este Biserica-cetate evanghelică din Cloasterf
(1521 - 1524), care în ciuda vechimii ei, este încă în stare bună.23
2.3 Mănăstirea Hurezi
Între 1678 şi 1725 arta românească a cunoscut o fază de înflorire artistică şi culturală
creându-se un stil caracteristic, denumit "stil brâncovenesc" după numele domnitorului român
Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Această perioadă a artei româneşti reprezintă un ultim
moment de sinteză şi înflorire a artei postbizantine într-o epocă în care arta rusească, sârbă sau
greacă, la fel ca şi arta din Principatele Române, era încă fidelă tradiţiei ortodoxe.
Unică în sud-estul Europei, sinteza postbizantină şi-a găsit cea mai autentică expresie în
mânăstirea Hurezi; Hurezi, reprezintă începând cu secolul al XIV-lea când a existat o viaţă
21 http://turism.nicuilie.eu/2007/11/cetatea-prejmer/22 http://turism.nicuilie.eu/2007/12/valea-viilor-si-viscri/23 http://www.saschiz.ro/ro/istoric.htm
22
monahală intensă datorită altor două mânăstiri - Cozia şi Arnota ale căror biserici au servit drept
morminte domneşti -, un ansamblu monahal complex comparabil marilor mânăstiri de la Muntele
Athos.
La coerenţa programului se adaugă unitatea stilului
arhitectutal: bisericile, de plan patrulater, au clopotniţe înalte şi
zvelte a căror înălţime este egală cu lungimea edificiului.Pridvoare
ce se deschid spre curte prin arcade cu arc în plin cintru susţinute
de zece coloane de piatră decorate cu motive de Renaştere târzie.
Acest ansamblu arhitectural nu are nimic comun cu spiritul baroc
al secolului XVI.24
2.4 Bisericile Pictate din Moldova
Bucovina este o regiune cu dealuri line, acoperite de păduri
care impresionează prin verdele închis şi puternic, iar turmele de oi şi îmbrăcămintea tradiţională în
alb şi negru a ţăranilor reprezintă elemente emblematice. În acest ţinut, mănăstirile, înconjurate de
ziduri masive, par nişte fortşreţe, care ascund biserici pictate, de parcă ar fi nişte bijuterii preţioase.
Cel mai important ctitor al lor a fost Ştefan cel Mare, domnitorul pe care Papa Sixtus IV l-a
numit cândva “atletul lui Dumnezeu”, ca o recunoaştere a rolului său în lupta împotriva ofensivei
otomane în Europa.
În 1993, câteva biserici pictate din Bucovina şi Moldova au fost incluse în patrimoniul
cultural UNESCO, ca o recunoaştere de drept a valorii lor artistice şi arhitectonice.25
2.4.1 VORONEŢ(Biserica "Sfântul Gheorghe")
Biserica Voroneţ, ctitorită de Stefan cel Mare, una dintre cele
mai frumoase biserici ortodoxe din Europa, a fost construită în 1488
într-o perioada de timp incredibil de scurta: trei luni şi trei saptamani.
Biserica a fost dedicată Sfântului Gheorghe, sfântul protector al
armatelor moldoveneşti, sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie.
Din punct de vedere architectural, Voroneţ, reprezintă o victorie
spectaculoasă a constructorilor moldoveni, o sinteza armonioasă şi
originală între elemente de stil bizantin şi gotic (arcurile sparte ale uşilor şi ferestrelor, stâlpii
exteriori). Clădirea, construită după un plan trilobat, specific arhitecturii din perioada lui Ştefan cel
Mare, este alcatuită din portal, pronaos, naos cu două abside laterale şi altar, bolta ilustrează geniul
24 http://www.cimec.ro/Monumente/Lpm/UNESCO/Hurezi/hureziro.htm25 http://www.iloveromania.ro/despre_51/manastirile_pictate_din_bucovina
23
stilului moldovenesc: arcuri pe axele principale şi diagonale îmbinate cu pandantive, care faciliteaza
trecerea de la forma pătrată la forma circulară a domului şi a tamburului clopotniţei.
Voroneţ, numită şi “Capela Sixtină a Orientului”, îşi datorează faima sa unică mai ales scenelor
murale de pe pereţii exteriori. O culoare specială domină fundalul acestor fresce. Este faimosul
“albastru de Voroneţ”.
2.4.2 PROBOTA (Biserica "Sfântul Nicolae")
Construită în 1530, Probota este prima biserică
ctitorită de Petru Rareş, care a preluat picturile altor câteva
biserici şi care a intenţionat ca această biserică să fie necropola
familiei sale.
Biserica se află pe un deal din satul Probota, care
aparţine de comuna Dolhasca, şi este proiectată în stilul
architectonic moldovenesc, specific perioadei lui Ştefan cel
Mare, combinând simplitatea tradiţiei săteşti cu elemente
gotice.
În naos încă se poate vedea pictura votivă înfăţisându-l
pe voievod, care este însoţit de soţie şi de cei patru copii. În
interiorul bisericii se poate vedea frumosul portret al Sfântului
Nicolae, sfântul protector al bisericii, sărbătorit în ziua de 6 decembrie şi recunoscut pentru
afecţiunea sa pentru copii.
Din punct de vedere al arhitecturii şi al pozitiei, Probota se aseamănă cu biserica mănăstirii
din Neamţ. În toamna anului 2000, cand a fost terminată restaurarea picturilor murale de la Probota,
executate cu participarea unor experţi japonezi, frescele originale – de o deosebită valoare artistică -
au fost aduse la lumină în toată splendoarea lor. Pe peretele din partea de sud pot fi admirate, pe
lângă altele, scenele care ilustrează “Asediul de la Constantinopol” şi “Arborele lui Ieseu”.
2.4.3 MOLDOVIŢA (Biserica "Buna Vestire")
Înainte ca Petru Rareş să ctitorească cele mai
renumite creaţii ale sale, în Moldoviţa a existat, la începutul
secolului XV, o altă mănăstire de piatră ale cărei ruine
împrăştiate îincă pot fi vazute astăzi.
Noua biserică a fost ridicată în 1532, iar picturile
interioare şi exterioare au fost executate cinci ani mai
târziu. Numele pictorului nu este menţionat nicăieri. Dar a
24
fost cu siguranţă de origine moldovenească. Frescele exterioare de la Moldoviţa se află în stare bună,
cu excepţia celor de pe peretele din partea de nord.
Multe dintre ele au aceeaşi valoare artistică precum frescele de la Voroneţ. Deasupra intrării
în biserică se poate vedea una dintre cele mai frumoase icoane din rândul picturilor moldoveneşti: un
portret al Fecioarei Maria cu pruncul Iisus în braţe. Două dintre temele preferate ale pictorilor
mănăstirii – “Înmormantarea Fecioarei Maria” şi “Arborele din Ieseu” – pot fi admirate în toată
splendoarea lor pe latura sudică a bisericii.
2.4.4 HUMOR (Biserica "Adormirea Maicii Domnului")
Mănăstirea Humor a fost construită în aceeaşi perioadă ca Moldoviţa. Ba mai mult, marele
cancelar Toader Bubuiog – care, asemenea episcopului mitropolit, Grigore Roşca, era înrudit cu
Petru Rareş – a ctitorit noua biserică impreună cu soţia sa, Anastasia, în apropierea unei mănăstiri
datând de la începutul secolului XV. Biserica este dedicată “Adormirii Maicii Domnului”.
Aici, pe portalul neacoperit al bisericii – o nouă invenţie a arhitecturii moldoveneşti – cu
piloni puternici, care susţin patru arcade, oaspeţii sunt urmăriţi cu blândeţe de “Fecioara Maria cu
pruncul”, o pictură pe care specialiştii o apreciază ca fiind una dintre cele mai frumoase creaţii din
canoanele bisericeşti.
Pictorul – Toma din Suceava – şi-a pus la bătaie întreg talentul. El a pictat pe peretele de sud
al bisericii propriul portret, aşa cum procedau şi alţi artişti ai vremii. Tot aici pot fi admirate
“Asediul din Constantinopol”, “Legenda fiului risipitor”, “Cântarea morţilor”, “Viaţa Sfântului
Nicolae”. Din păcate vântul, ploaia şi zăpada au şters pictura “Arborele din Ieseu”, care era
executata pe peretele de nord al bisericii.
2.4.5 ARBORE (Biserica "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul")
Se întampla foarte rar ca ctitorul bisericii să fie înfăţişat în două picturi votive în cadrul
aceleiaşi biserici. Luca Arbore – care a fost cândva cel mai apropiat sfetnic al lui Ştefan cel Mare –
reprezintă o excepţie.
Biserica, fără clopotniţe, a fost construită în timp ce fondatorul ei era încă în viaţă, dar
artistul Dragoş Coman a executat picturile exterioare 40 de ani mai târziu, la cererea fiicei celei mari
a omului, care a fost pentru o lungă perioadă de timp cel mai înalt magistrat al Sucevei. Una dintre
compoziţii, care a dat naştere unor comentarii aprinse, este cea care ilustrează “Procesiunea Sfintei
Cruci”, specifică artei murale din Moldova.
Figura centrală este cea a Împăratului roman Constantin cel Mare (306-337). Două surse
diferite se referă la bătălia de la 312 d.Hr., desfăşurată în apropierea podului Milvius (“Podul
Şoimului”), situat la nord de Roma.
25
O altă legendă spune că împăratul Constantin a văzut, în mijlocul zilei, o cruce imensă
apărând pe cer, deasupra soarelui, iar pe cruce sta scris: cu acest semn vei birui. Aceasta este legenda
care a fost raspândită, iar pictorul moldovean a adaptat-o perioadei dificile prin care trecea. Biserica
este dedicată “Decapitării Sfântului Ioan”.
2.4.6 PĂTRĂUŢI (Biserica "Sfânta Cruce")
Spre deosebire de Orient, unde credincioşii işi
arată credinţa faţă de Dumnezeu prin sculpturi, bisericile
moldoveneşti o arată prin picturi, de vreme ce canoanele
Bisericii Ortodoxe interzic prezenţa şi venerarea “chipului
cioplit”, in interiorul bisericilor sau în orice altă parte.
Construită în 1487 de Ştefan cel Mare şi dedicată
Sfintei Cruci, biserica din Pătrăuţi reprezintă un
monument important al acestei tendinţe, care va fi
desăvârşită în viitoarele construcţii ale marelui
conducator şi ale descendenţilor săi. Biserica a fost
ctitorită într-un an dificil pentru Moldova, şi, probabil, din
acest motiv nu impresionează prin dimensiune. Dar are o
armonie captivantă, iar scena “Descoperirea crucii de Împăratul Constantin cel Mare”, pictată în
pronaos, pe peretele de vest, pare a avea legatura cu crucea care protejeaza biserica, dar şi cu
aspiraţiile fondatorului, din moment ce fresca ilustrează una dintre bătăliile anti-otomane ale lui
Ştefan cel Mare.
2.4.7 SUCEAVA (Biserica "Sfântul Gheorghe")
Voievodul Bogdan III a început, în 1541, ctitorirea bisericii Sfântul Gheorghe, terminată opt
ani mai târziu de către succesorul său Ştefăniţă-Vodă.
Pictura impresionantei biserici, a cărei arhitectură se aseamănă cu cea a Mănăstirii Neamţ, a
început în 1534, în timpul “domniei lui Petru Rareş” – o domnie glorioasă ilustrată în picturile
bisericilor moldoveneşti. Frescele, care au fost create într-un stil asemănător celor din Moldoviţa şi
Humor, au suferit deteriorări frecvente de-a lungul timpului: numai anumite părti din “Cântarea
morţilor”, “Arborele din Ieseu” şi legenda “Fiului risipitor” mai pot fi văzute pe peretele de sud al
bisericii.
Există o pictura votiva lângă sicriul unde se află relicvele Sfantului Ioan cel Nou. Această
pictură îl înfăţişează pe Bogdan III, urmat de copiii săi Ştefăniţa şi Petru. 26
26 http://www.iloveromania.ro/despre_51/manastirile_pictate_din_bucovina
26
2.5 Fortăreţele Dacice din Munţii Orăştiei
Construite în stilul murus dacicus, cele şase fortăreţe dacice din Munţii Orăştie, din
România, au fost ridicate între secolul I î.Hr. şi secolul I d.Hr. pentru protecţie contra cuceririi
romane.
Rămăşiţele lor extinse şi bine păstrate prezintă o imagine a Epocii Fierului viguroase şi
inovative.
Cele şase fortăreţe (Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Roşie, Costeşti - Blidaru, Costeşti
- Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din
patrimoniul cultural mondial UNESCO.27
2.5.1 Băniţa
Fortificaţia se află pe un colţ de stâncă izolat - Dealul Bolii sau Piatra Cetăţii (902 metri), la 4
km distanţă de limita de vest a Depresiunii Petroşanilor. Calcarul folosit la ridicarea acestei cetăţi a
fost adus de la Sântamărie Orlea, localitate aflată la 78 de km distanţă.
Fortificaţiile de la Băniţa cuprind o serie de construcţii cu caracter militar: ziduri de incintă,
turnuri, platforme de luptă, val de apărare şi alte elemente, din piatră, pământ sau lemn ridicate pe
terasele şi pe culmea înălţimii.
Cetatea propriu-zisă se află în vârful dealului. Pe platoul superior au fost amenajate două
terase artificiale. În mijlocul spaţiului închis de incinta cetăţii s-a înălţat un turn permanent de veghe.
Partea superioară a dealului nu este înconjurată complet cu lucrări de întăritură, căci pantele de sud,
est şi vest sunt extrem de abrupte, fiind aproape imposibil de trecut. Intrarea în cetate se făcea printr-
o scară monumentală care străbătea zidul. Au fost descoperite până acum doua ziduri în stil "murus
dacicus", de mari dimensiuni.28
2.5.2 Luncani-Piatra Roşie
Cetatea de la Piatra Roşie este amplasată pe un deal înalt de 823 de metri, înconjurat de
prăpastii şi accesibil doar dinspre latura de est. Majoritatea experţilor sunt de părere că fortificaţia de
la Piatra Roşie este cea mai recentă dintre toate cetăţile.
Primul element de fortificaţie este un turn care se găseşte pe soseaua de acces spre cetate,
turn care era şi punctul de pătrundere în interiorul cetăţii. O primă incintă în care se pătrundea prin
acest turn este închisă de ziduri de piatră şi pământ , prevăzute cu două turnuri în colţuri. Dincolo de
27http://ro.wikipedia.org/wiki/Fort%C4%83re%C5%A3e_dacice_din_Mun%C5%A3ii_Or%C4%83%C5%9Ftiei28 H. Daicoviciu, S. Ferenczi, I. Glodariu , "Cetati si asezari dacice in Sud-Vestul Transilvaniei"
27
aceasta incintă se ridică o alta, construită în stilul "murus dacicus" şi cuprinzând pe traseul său cinci
turnuri.
Intrarea în a doua cetate se face prin turnul de la colţul nord-estic. La intrare incepe o scară
din calcar, lată de 2,50 metri, mărginită de balustrade din blocuri din acelaşi material.
În interiorul celei de-a doua incinte a fost descoperită o cisternă şi urmele unei clădiri mari de
lemn, aşezată pe o temelie de piatră, cu două încăperi şi pridvor cu absidă. În partea de nord a
platoului s-au găsit urmele unui turn aproape distrus şi a două construcţii de lemn, suprapuse peste
un sanctuar care a fost identificat prin fragmentele a şase baze de coloane de calcar. Cetatea de la
Piatra Roşie, ca şi cea de la Blidaru, avea rosturi pur militare. Cele două incinte au fost construite în
două etape, prima, cea construită în stil "murus dacicus" datează de pe vremea lui Burebista, iar cea
de-a doua, mai mare ca spaţiu, cu menirea de a spori posibilitatea de apărare.29
2.5.3 Costeşti Blidaru
Amplasată la mică distanţă de Costeşti-Cetăţuie, cetatea de la Costeşti-Blidaru, este
considerată cea mai puternică fortificaţie a sistemului defensiv din Munţii Orăştiei. Blidaru este
singura cetate care nu a putut fi cucerită, apărătorii predându-se din cauza epuzării resurselor.
Construcţia, ale cărei ruine se păstrează în bună stare, a fost ridicată în două faze.
În prima fază, a fost ridicată incinta dinspre est, de forma unui
patrulater neregulat. La colţuri au fost ridicate patru turnuri patrulatere. Intrarea în cetate se face
printr-o poarta a chicane: o dată dărâmată poarta de lemn, inamicul se izbea de peretele din spate al
unui turn şi era nevoit să cotească dreapta, spre o noua poarta ce dădea în cetate.
Tot în această fază a fost ridicat pe versantul de S-V un turn izolat iar la jumatatea sudică a
platoului din interiorul fortificaţiei un turn locuinţă pătrat.
În faza a doua a fost construită cetatea II, mult mai largă, înglobând şi prima incintă. Turnul
izolat de pe versantul de S-V a fost legat prin ziduri ce porneau spre nord şi est. Pe laturile de nord şi
vest ale cetăţii, de pe faţa internă a zidului pornesc alte ziduri perpendiculare ce întâlnesc în spate alt
zid care le uneşte, formând astfel încăperi . Aceste ziduri sunt ridicate din piatră locală legată cu
pământ. Înălţimea estimată a zidului în această parte a cetăţii este de 5-6 metri. 30
2.5.4 Costesti Cetatuie
Cetatea de la Costeşti-Cetăţuie este prima fortificaţie în drum spre Sarmizegetusa, urmând
drumul antic, care are aproape acelaşi traseu cu cel modern. Se presupune că unii dintre regii daci au
29H. Daicoviciu, S. Ferenczi, I. Glodariu "Cetati si asezari dacice in Sud-Vestul Transilvaniei" si I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A, Rusu "Cetati si asezari dacice in Muntii Orastiei" 30 I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, "Cetati si asezari dacice in Muntii Orastiei"
28
avut reşedinţa în această cetate. Piatra de calcar folosită la această cetate şi la restul cetăţilor dacice
din Munţii Orăştiei a fost adusă de la o distanţă de peste 20 de km.
Fortificarea dealului Cetăţuia, aflat la 2 km de localitatea Costeşti, s-a facut în mai multe
etape.
În prima fază, pe versanţii de vest, sud şi est ai Cetăţuii a fost ridicat un val, în forma unei
uriase potcoave, ce bara accesul dinspre şoseaua de legătură cu dealul învecinat, Ciocuta. Tot în
prima fază, pe terasele ce înconjoară platoul din vârful dealului s-a ridicat un val de pământ lat la
bază de 6-8 metri. Acesta avea pe culme doua şiruri de stâlpi, groşi de 20-22 de cm, distanţaţi la 3,30
m unul de celălalt şi uniţi prin bârne transversale şi longitudinale. Spaţiile dintre bârne erau umplute
cu pământ bătut, obţinânde-se în acest mod palisade puternice de apărare.
În faza a doua, pe pantele de sud şi est, s-au construit patru turnuri de piatră. Zidul acestor
construcţii, ca majoritatea fortificaţiilor dacice, a fost ridicat în stil "murus dacicus". În acelaşi timp
au fost ridicate două turnuri şi pe partea nordică a dealului, care flancau drumul antic ce ducea spre
cetate şi un al treilea, pe versantul estic. Sistemul defensiv a fost îmbunătăţit printr-un zid de curtină
care uneşte trei din primele patru turnuri menţionate, zid cu şapte contraforturi interioare.
In faza I şi II de construcţie au fost săpate în interiorul cetăţii două cisterne, una pe latura de
est, cealaltă pe latura de vest a platoului. În ultima fază de contrucţie, înaintea celui de-al doilea
război daco-roman s-a ridicat aşa - zisul "val roşu" de pământ care urmează în general traseul valului
vechi. "Valul roşu" a fost denumit astfel datorită pământului roşu folosit la ridicarea lui, provenit din
construcţiile incendiate din preajmă. 31
2.5.5 Sarmizegetusa Regia
Capitala statului dac, principalul centru politic şi religios, pentru apărarea căreia s-a construit
întregul sistem de fortificaţii. Din punct de vedere structural, capitala dacilor se dovedeşte a fi avut
trei părţi componente: aşezarea civilă, zona sacră şi cetatea. Sarmizegetusa a fost cel mai mare
centru meştesugăresc, iar calitatea sa de capitală politică şi cultural-religioasă a statului dac a fost un
factor determinant în prosperitatea economică. Aici locuiau regii, demnitarii, funcţionarii cancelariei
regale, o parte a aristocraţiei, artizani, negustori, meşteri constructori, medici etc.
Accesul dinspre valea Mureşului spre Sarmizegetusa era apărat şi controlat de cetăţile de la
Costeşti-Cetăţuie şi Blidaru, precum şi de numeroase turnuri solitare amplasate de o parte şi alta a
drumului. Aşezarea fortificată de la Cucuiş-Golu, cetatea de la Vârful lui Hulpe (necercetată încă) şi
probabil destule turnuri, nelocalizate deocamdată, barau accesul dinspre văile Cucuişului şi
Sibişelului. Înaintarea dinspre vest era apărată de cetatea de la Piatra Roşie şi de fortificaţia lineară,
31 I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, "Cetati si asezari dacice in Muntii Orastiei"
29
tip baraj, de la Cioclovina-Ponorici. La acestea se adaugă cetăţile de la Căpâlna, Băniţa şi Tilisca
care blocau de asemenea căile spre inima regatului dac. Dupa depăşirea tuturor acestor obstacole,
atacatorii erau întâmpinaţi de întăriturile capitalei. Cetatea Sarmizegetusei a fost construită în
singurul loc de pe Dealul Gradiştii cu configuraţie potrivită concepţiei de fortificare a dacilor, în
jurul cotei 1000, perimetru dominant atât faţă de cartierul de vest al aşezării civile de la
Sarmizegetusa cât şi în raport cu incinta sacră a capitalei. Zidurile cetăţii înconjurau vârful dealului,
urmând configuraţia terenului şi construite în stilul clasic - "murus dacicus". Pe latura de vest,
aproape de cota maximă au fost construite cazemate, după tipicul celor de la Costeşti-Cetăţuie şi
Blidaru. Nu se ştie dacă cetatea avea bastioane, întrucât intervenţia ulterioara a romanilor este posibil
să fi dus la desfiinţarea lor. În interiorul cetăţii s-au descoperit doar barăci de lemn destinate
apărătorilor.32
2.5.6 Căpâlna
Cetatea de la Căpâlna constituie una dintre verigile lanţului de fortificaţii de pe cele două
versante ale Carpaţilor, menite să supravegheze principalele treceri peste munţi. Căpâlna şi Băniţa
sunt cele două cetăţi incluse în patrimoniul UNESCO ca părţi ale sistemului defenisv dacic, dar care
nu se află în munţii Orăştiei, centrul regatului. Fortificaţia, amplasată în hotarul satului Căpâlna,
judeţul Alba, pe un deal cu pante abrupte cu altitudinea maximă de 687 metri, a intrat relativ târziu
în literatura de specialitate, mai exact, la sfârşitul secolului trecut. Toponimul „Cetate” indică însă că
localnicii aveau de mult timp cunoştinţă de existenţa ruinelor.
Indiferent din ce parte s-ar fi ajuns pe culmea dealului, punctul obligatoriu de trecere era
peste şoseaua de legătură, unde se aflau cele mai înaintate elemente de apărare. Astfel, a fost săpat în
roca nativa a şeii, un şanţ în formă de U şi a fost ridicat un val de pământ păstrat în lungime de 28 de
metri. Un alt şanţ a fost săpat imediat în spatele valului de pământ amintit, şanţ urmat de un al doilea
val de pământ cu o grosime maximă de 6 metri şi o lungime păstrată de 24 de metri. Tot aici a mai
fost descoperită şi o palisadă. Pe o platformă tăiată în stânca masivului, la 4,50 metri în spatele
palisadei se găsesc ruinele unui turn-locuinţă pătrat, ridicate în stil "murus dacicus".33
2.6 Centrul Istoric al Sighişoarei
Aşezată pe Valea Târnavei Mari în apropierea răscrucii drumului naţional către Mediaş şi
Târgu Mureş, cetatea Sighişoarei, una din cele mai frumoase şi bine păstrate cetăţi medievale ale
Ardealului se aşterne pe două platouri aşezate pe planuri diferite aparţinând Dealului Cetăţii.
32 I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu, "Cetati si asezari dacice in Muntii Orastiei", 33 Ioan Glodariu, Vasile Moga, "Cetatea dacica de la Capalna"
30
Văzută de departe silueta cetăţii este dominată de Biserica din Deal pe platoul de sus şi
Turnul cu Ceas pe platoul de jos.
Cetatea mai cuprinde Turnul Cositorilor, al Frânghierilor, al Ţesătorilor, al Croitorilor toate
aparţinând breslelor de meşteşugari care le-au ridicat şi le-au dat nume. Cetatea care include străzi
înguste podite cu piatră şi case multicolore cu flori la fereastră prezintă un farmec deosebit.
De vizitat:
Turnul cu Ceas, construit în secolul al XIV-lea constituind poarta de intrare în cetate, a adăpostit
multă vreme sfatul Orăşenesc. Forma actuală barocă este datorată unei reconstruiri din 1677.
Fleşa atinge înălţimea de 64 m.
Turnul şi bastionul Măcelarilor
Casa cu Cerb specifică renaşterii transilvane, aflată în Piaţa Petoffi, numită astfel după capul de
cerb fixat pe faţadă.
Casa „veneţiană” – amintind de goticul veneţian este o casă de locuit în faţa Bisericii Mănăstirii
datând din sec. XVI.
Biserica din Deal, cel mai valoros monument al oraşului datând din anul 1345 când este atestată
documentar. Sanctuarul, de o svelteţe deosebită compus din cor cu 2 travee şi absidă poligonală
– eleganţa este amplificată de ferestrele gotice.
Biserica Mănăstirii – nu departe de Turnul cu Ceas datând din a doua jumătate a sec. al XIV-lea.
Valoroase cristelniţa de bronz din 1440, altarul baroc, covoarele orientale ale bisericii.
Turnul „la chip” din dealul Podeiului, acoperit cu şindrilă şi aşezat în marginea de vest a
oraşului.
Scara Şcolii – 175 de trepte acoperite pentru a uşura accesul pe timp de iarnă din oraş la Biserica
din Deal şi şcoală datând din 1642.34
2.7 Bisericile de Lemn din Maramureş
Bisericile de lemn din Maramureş se disting între celelalte biserici de lemn din judeţul
Maramureş şi dintre bisericile de lemn din Transilvania, însă aparţin aceleiaşi mari familii de biserici
de lemn româneşti. Acestea se întâlnesc în vechiul Maramureş, o regiune cu o identitate încă
puternic definită de limitele sale geografice naturale. În aceste limite este necesar să fie incluse şi un
număr de biserici aflate de cealaltă parte a râului Tisa, din partea de nord, aflată astăzi în Ucraina.
34 http://www.patrimoniulnational.ro/new/g06-a.php
31
Bisericile de lemn din părţile de sud-vest ale judeţul Maramureş sunt tratate separat.
Bisericile de lemn ridicate după 1900 până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial corespund
unui curent de revenire la ortodoxie a unor colectivităţi din Maramureş. Acestea necesită un articol
distinct.
Mulţi se grăbesc să cuprindă noile biserici de lemn, ridicate dupǎ 1989, în aceaşi familie cu
cele mai vechi, înmulţindu-le numărul şi aria de răspândire. Acestea fac parte însă dintr-un fenomen
nou ce trebuie cuprins într-un alt articol.
Datorită diversităţii culturale şi etnice specifice Maramureşului în veacurile din urmă, în
comunităţile rurale din Maramureş se întâlnesc biserici de lemn cu trăsături variate ce necesită
discuţii separate de cea de faţă, precum: ale rusinilor din Verhovina şi ale huţulilor de la izvoarele
Tisei.
Bisericile de lemn din Budeşti Josani, Deseşti, Bârsana, Poienile Izei şi Ieud Deal se află în
Maramureşul istoric, cele de la Şurdeşti şi Plopiş sunt din vechea Ţară a Chioarului, iar biserica Sf.
Arhangheli din Rogoz e situată în Ţara Lăpuşului.
Împreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de
diverse soluţii arhitecturale din diferite perioade şi zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple şi
lungi la capătul vestic al clădirii.35
2.7.1 Bârsana (17 km de Sighetu Marmaţiei şi 55 km de Baia Mare)
Lăcaşul dedicat "Intrării Maicii Domnului în Biserică" a fost construit în 1720 şi a fost mutat
de mai multe ori de la o locaţie la alta până în 1806, anul din care datează prezenta construcţie.
Biserica este unică datorită porticului pe două nivele, o caracteristică arhitecturală relativ rară pentru
edificiile romăneşti de acest tip. Picturile originale create de renumiţi pictori populari pot fi încă
admirate în naos şi în sanctuar.
2.7.2 Budeşti (26 km de Sighetu Marmaţiei şi 44 km de Baia Mare)
Biserica Sfântul Nicolae a fost construită în 1643 şi frapează prin dimensiunea neobişnuită:
are 18 m în lungime şi 8 m în lăţime. Clădirea este remarcabilă nu doar datorită apariţiei sale
monumentale şi robuste, dar şi datorită decoraţiunilor interioare si exterioare, a icoanelor pe sticlă şi
lemn incluse în patrimoniul său, unele dintre ele pictate pe ambele părţi şi numite "praşnicare".
Ridicată deasupra pronaosului, clopotniţa străjuieşte biserica împreună cu cele 4 turnuri joase care îi
delimitează incinta.
2.7.3 Deseşti (31 km de Baia Mare şi 25 km de Sighetu Marmaţiei)
35 http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserici_de_lemn_din_Maramure%C5%9F
32
Ridicată în 1770 şi pictată de Radu Munteanu (pictor al frescilor şi un reprezentant de seamă
al picturii religioase post-Bizantine), biserica care poartă hramul Sfintei Paraschiva se remarcă prin
armonia elementelor ce o compun şi a decoraţiunilor sculptate, prin proporţia clopotniţei, prin turnul
de observaţie şi creasta acoperişului. Este un monument care uimeşte printr-o remarcabilă
simplicitate şi elegantă.
2.7.4 Ieud (35 km de staţiunea Borşa)
Construită în 1364, biserica dedicată "Naşterii Maicii Domnului", este cel mai vechi edificiu
religios din lemn din Maramureş. Lăcaşul impresionează prin atmosfera interioară remarcabil creată
atât din punct de vedere artistic cât şi tehnic, cu sculpturi şi picturi care acopera integral pereţii.
Deţine o colecţie bogată de icoane pe sticlă şi lemn.
2.7.5 Plopiş (aflată în parohia Siseşti, 15 km de Baia Mare)
Biserica Sfinţilor Arhangheli a fost ridicată între 1796 şi 1798 şi pictată în 1811. Localizată
în regiunea Chioarului, în sudul Maramureşului, construcţia combină elemente de arhitectură atât din
Maramureş cât şi din Transilvania. Elementele distinctive de arhitectură sunt reprezentate de zidurile
înalte decorate cu doua rânduri de ferestre pentru a spori iluminarea interiorului. Aceasta este
singura biserică din Maramureş cu un acoperiş boltit.
2.7.6 Poienile Izei (50 km de Sighetu Marmaţiei)
Biserica Sf. Paraschiva a fost construită în 1604. Are forme distincte şi clar definite precum
şi o interesantă linie arhitectonică îmbinată cu elemente plastice de natura populară. De-a lungul
existenţei sale, biserica a fost extinsă prin adaugarea unui portic şi a unei platforme în interiorul
naosului, schimbări care au fost efectuate la cererea enoriaşilor pentru a respecta modelul bisericilor
din Maramureş, cu un acoperiş cu creastă dublă şi o clopotniţă de tip Gotic.
2.7.7 Rogoz (52 km de Baia Mare)
Construită în 1600 şi pictată în 1785, biserica Sfinţilor Arhangheli captivează prin
multitudinea elementelor decorative. Spre deosebire de bisericile tipice din Maramureş, biserica din
Rogoz are spaţii interioare mult mai reduse, cu ziduri nu mai înalte de 3 m.
2.7.8 Surdeşti (18 km de Baia Mare)
Aceasta este una dintre cele mai înalte biserici de lemn din Europa. Este generos decorată cu
sculpturi în lemn şi picturi interioare în temperă realizate pe pânză şi apoi lipite pe zidurile din lemn.
Ridicată pe o fundaţie stâncoasă, biserica a fost construită între 1721 şi 1724; dispune de un pridvor
cu o lungime de 16 m sprijinit de arcade şi de o clopotniţă de 54 m străjuită de 4 turnuri joase. Un
33
element particular al arhitecturii acestui lăcaş patronat de Sfinţii Arhangheli este reprezentat de
acoperişul dublu, singurul de acest tip din Maramureş.36
Putem constata la finalul capitolului că România dispune de un important şi un bogat capital
turistic de care ar putea profita într-un sens favorabil, pentru a face cunoscut întregii lumi
patrimoniul turistic al acestei ţări. Cu toate acestea, România nu reuşeşte să conserve în mod potrivit
acest capital, ajungând chiar la o degradare totală a acestor monumente istorice deosebit de
valoroase din punct de vedere tradiţional cât şi economic.
CAP. III TURISMUL EUROPEAN ŞI LOCUL ROMÂNIEI îN CIRCUITUL TURISTIC DE PE CONTINENT
Europa este leagănul turismului internaţional. Aceasta a luat naştere la începutul secolului al
XIX- lea, din obiceiul tinerilor Britaniei înstăriţi de a face o călătorie “ pe continent înainte de a se
36 http://iloveromania.ro/despre_49/bisericile_din_lemn_din_maramures
34
căsători “. Ulterior, aceasta a devenit o dorinţă şi chiar o necesitate pentru toţi oamenii care doresc să
cunoască lumea, să se recreeze şi să se odihnească .
3.1 Potenţial turistic European
În Europa se remarcă mai multe tipuri de turism : balneo – maritime; cultural – istoric;
turism montan; sporturi de iarnă .
Turismul balneo – maritim, legat de plajele europene ( cură helio – marină şi serosoli ) este
foarte dezvoltat pe ţărmurile Mării Mediterane .
Principalele staţiuni sunt : Palma de Mallorca şi Valensia ( în Spania ), Nisa şi Cannes ( în
Franţa ), Lan Remo ( în Italia ) ş.a.
Alte staţiuni există pe ţărmurile Mării Negre, pe ţărmurile mărilor nordice ( Marea Baltică,
Marea Nordului, Marea Irlandei ) şi pe ţărmul Oceanului Atlantic, unde mai cunoscute sunt : Estoril
( Portugalia ), San Sebastian ( Spania ), Biarrits ( Franţa ) .
Există, de asemenea, staţiuni care valorifică apele minerale : Vichy ( în Franţa ), Karlovy
Vary ( în Cehia ), Băile Herculane ( în România ) .
Turismul cultural – istoric este, de asemenea, bine dezvoltat, întrucât pe continentul
europen există multe realizări omeneşti demne de admirat între care :
- vestigii istorice : ruine de cetăţi- oraşe greceşti, castre romane, amfiteatre ( cel grecesc de la
Olympia şi cel roman Colosseum-ul din Roma ), temple etc.
- palate şi castele, între care cele din Paris şi împrejurimi ( Versailles) şi de pe valea Loarei,
în Franţa, din Londra şi din imprejurimi ( Buckingham, Windsor ) în Marea Britanie, numeroasele
castele din Spania, Germania, Austria ;
- cele mai mari şi renumite catedrale din lume : Sf. Petru din Vatican, Notre-Dame din Paris,
Westminster din Londra, catedralele din Koln ( Germania ) şi Sevilla ( Spania ), Vasili Blajenii din
Moscova, domurile din Florenta şi Milano ( Italia );
- cele mai mari şi bogate muzee ale lumii : Luvru ( Paris ), British Museum ( Londra ),
Ermitaj ( Sankt Petesburg ), Prado ( Madrid ), Ufizzi ( Florenta ), Muzeele Vaticanului ;
- poduri, turnuri ( între care Turnul Eiffel din Paris ), coloane, arcuri de triumph, fântâni,
statui ( în foarte multe oraşe ) .
Turismul montan şi sporturi de iarna .
Acest tip de turism este practicat îndeosebi în Munţii Alpi, care concentreaza cea mai
importantă dotare în domeniu din lume . Aici există numeroase staţiuni, multe fiind de renume
35
internaţional : Chamonix ( Franţa ), Cortina d’ Ampezzo ( Italia ), Davos şi Saint – Moritz
( Elveţia ), Innsbruck ( Austria ), Gramisch Partenkichen ( Germania ).
Amenajări turistice de nivel internaţional există şi în celelalte regiuni muntoase europene :
Carpaţi ( Zakopane în Poiana şi Poiana Braşov în România ), Alpii Scandinaviei ( Sillehammer în
Norvegia ) etc .
Alte atracţii turistice importante sunt :
- unele peşteri valoroase prin picturile rupestre străvechi ( Lascaux, Franţa ) sau cu amenajări
pentru a fi vizitate ;
- cascade ( mai ales în Alpii Scandinaviei ), canioane, defilee şi chei spectaculoase ( Defileul
Dunării ) s.a.37
3.1.1 Europa de nord
Europa de Nord este o regiune în Europa care include
următoarele ţări: Danemarca; Finlanda; Islanda; Norvegia; Suedia;
Estonia; Letonia; Lituania.
Deşi în ansamblu Europa Nordică este mai puţin vizitată decat alte
regiuni ale continentului, dispune de o serie de atracţii turistice:
munumente istorice, arhitectonice şi de artă, staţiuni de sporturi de iarnă şi
balneoclimaterice.38
Principale atracţii turistice:
Capitala Danemarcii, Copenhaga, unul dintre cele mai interesante şi mai animate oraşe
europene. Unul dintre cele mai interesante locuri din Copenhaga este cu siguranţă Tivoli, un mic
parc de distracţii situat în centrul oraşului, cu grădini, distracţie şi concerte, în timpul verii având loc
aici săptămânal impresionante focuri de artificii.
Una dintre distracţiile preferate de danezi este plimbarea cu bicicleta, un adevarat sport
naţional care vă va prinde în scurt timp. 39
Helsinki : considerat capitala economică a Scandinaviei, datorită prezenţei a numeroase firme
internaţionale, precum Nokia sau Laponia Jewellery, este un oraş atrăgător şi pentru turişti, o
îmbinare de cultură urbană, modernism şi tradiţie. 40
37 http://www.referat.ro/referate/download/Turismul_in_Europa_8f64a.html?t=138 http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_de_Nord39 http://www.artline.ro/Danemarca-13722-1-n.html40 http://www.artline.ro/Finlanda-13713-1-n.html
36
Stockholm , capitala Suediei: Biserica cavalerilor (secolul al XIII) în care se află mormintele
regilor Suediei; Biserica Sf. Nicolae (secolul al XIII-lea); Casa nobililor (Riddarhuset) (secolul al
XVII-lea); Palatul regal (secolul al XVII-lea); Biblioteca reagală
Muzee: aproximativ 70 de muzee, cu peste 9 milioane de vizitatori pe an: Muzeul naţional;
Muzeul de artă, cuprinde cea mai mare colecţie de lucrări de artă a Suediei (16 000 picturi si 30
000 obiecte de artă artizanală); Muzeul de artă modernă - cuprinde lucrări ale unor artişti celebri,
precum Picasso sau Salvador Dali.Muzeul etnografic în aer liber, Skansen, situat în parcul
Skansen.
Teatre: Teatrul Dramatic Regal, unul dintre cele mai cunoscute teatre din Europa; Teatrul
Regal al Suediei41.
3.1.2 Europa de Sud/Mediteraneana
Europa Mediteraneană cuprinde cele trei mari
peninsule sudice ale Europei (Peninsula Italică, Peninsula
Iberică şi Peninsula Balcanică), o serie de insule şi
porţiunile din Marea Mediterană strâns legate de continent
(golfuri, mări semideschise).
Turismul litoral este foarte dezvoltat, atrăgând
anual peste 150 milioane de turişti (peste un sfert din
turiştii înregistraţi pe glob).
Europa de Sud include următoarele ţări: Portugalia;
Spania; Malta; Italia; Turcia; Grecia; Cipru; Albania;
Bulgaria; Serbia; Muntenegru; Slovenia; Croaţia;
Macedonia ; Bosnia şi Herţegovina.42
Peninsula italică
Peninsula italică e formată din trei state: Italia, San Marino, o enclavă a Italiei în nord-vest,
Vaticanul, o enclavă în oraşul italian Roma.
Roma este capitala Italiei. Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele
mai faimoase se numară Colosseumul şi Columna lui Traian.
41 http://www.besttourism.ro/ghid-europa-suedia.html42http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_de_Sud
37
O enclavă a Romei este şi statul Vatican, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun situat într-un
cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, şi capitala singurei religii care are reprezentaţie în
Naţiunile Unite (ca un stat observator non-membru).
Lângă Forul Roman, pe valea dintre colinele Palatino, Esqulino şi Celio, se înalţă zidurile
celebrului Coliseum (construit în opt ani şi inaugurat în anul 80 i.e.n.),o vastă arena cu peste 80.000
de locuri.
Fântâni arteziene “Fontana dei Tritoni”, “Fonatana dei Fiumi”,”Fonatana dei naiadi” şi
celebra “Faontana dei Trevi”. În apropiere de gara centrală a capitalei, Stazione Termini, se înalţă
Santa Maria Maggiore, una dintre cele mai mari şi mai frumoase biserici ale Romei.43
Milano este principalul oraş din Italia de nord. Se află pe câmpiile Lombardiei, una dintre
cele mai dezvoltate regiuni urbane ale Italiei.
Repere culturale şi obiective turistice: Domul din Milano, a doua biserică ca mărime din
Italia şi a treia din întreaga lume; Biserica Romanesque a Sant' Ambrogio (a Sfântului Ambrozie,
patronul spiritual al oraşului); Biserica „Santa Maria delle Grazie” ; Castelul Sforzesco; Bazilica San
Lorenzo; Biblioteca Ambroziană; Pinacoteca di Brera,Pinacoteca Ambroziana, muzeele Poldi-
Pezzoli şi Bagatti Valsecchi şi galeriile Muzei del Castello; Gara Centrală.
Milano este cel mai important oraş din lume în privinţa Operei lirice, cu faimosul său Teatro
alla Scala (Teatrul La Scala).
Unul dintre simbolurile de referinţă ale oraşului este Mole Antonelliana (sec. XIX), în cadrul
căruia funcţionează Muzeul Naţional al Cinematografiei italiene. Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul
(sec. XV) găzduieşte Giulgiul din Torino.
Torino pune la dispoziţia vizitatorilor un circuit de mare valoare istorică şi arhitecturală:
reşedinţele Casei de Savoia, palate, reşedinţe şi castele din centrul oraşului şi din împrejurimi. În
Torino se mai află Palatul Chiablese, Muzeul Regal de Arme, Biblioteca Regală, Palatul Carignano,
Villa della Regina, Castelul Valentino şi Palatul Madama. Pe colinele care mărginesc oraşul se află
Basilica Superga.44
Peninsula Iberică
Diviziunile politice ale Peninsulei Iberice : Spania; Portugalia; Andorra; Regatul Unit
Gibraltar.
Portugalia este o destinaţie preferată de către mulţi turişti, un loc ideal pentru practicarea
sporturilor de apa şi a golfului, oferind facilităţi turistice moderne, primitoare şi personalizate, cum
43 http://facultate.regielive.ro/proiecte/geografie/peninsula_italica-155342.html44 http://facultate.regielive.ro/proiecte/geografie/peninsula_italica-155342.html
38
ar fi "turismo de habitacao" (locuinţe private, de la ferme încântătoare până la adevarate palate şi
castele), "hotes de charme" sau "pousadas".
Costa de Lisboa : Împrejurimile Lisabonei, coasta de sud-vest, încantatoarele plaje din
Cascais şi Estoril, pe fundalul romanticului oraş Sintra, Arrabida, Troia şi multe altele, sunt propice
practicării sportului de orice fel, sub cerul de un albastru intens.
Costa Verde : Pe linia ţărmului, pe drumul de la Vila do Conde la Valenca, se pot admira
plajele minunate, staţiunile de litoral şi satele încântătoare, cum ar fi Caminha şi Vila Nova de
Cerveira. Parcul Naţional Peneda-Geres, din centrul regiunii este unul din obiectivele principale. În
toată regiunea râurile, cascadele, podgoriile şi câmpurile fertile se întrepătrund cu monumentele
ancestrale din centrele urbane.
Costa de Prata : În partea centrală a ţărmului portughez, reflexii intense ale apei dau numele
acestei regiuni: Costa de Prata (Coasta de Argint). În Obidos şi Coimbra descoperiţi castele
medievale, o formidabilă bibliotecă şi comori aristice, care vă transpun în îndepărtatele timpuri
romane. Convento de Cristo, cu faimoasa-i fereastra manuelina, mănăstirile Alcobaça şi Batalha fac
parte din patrimoniul mondial si constituie dovada unei vechi alianţe dintre artă şi credinţă. Astăzi
această îmbinare se regăsteşte cel mai bine la Fátima.
Azore - "Aici trăieşte Dumnezeu?": Arhipeleagul este
împărţit în trei grupuri de insule: eastice (Sao Miguel şi
Santa Maria), centrale (Terceira, Graciosa, Sao Jorge, Pico şi
Faial) şi vestice (Corvo şi Flores).
Există multe poveşti despre frumuseţea
arhipeleagului, pescarii şi ciobanii săi, dar dintre ele se
distinge o poveste a unui turist. În timp ce admirau în linişte
priveliştea din Caldeira das Sete Cidades, un cuplu a fost
întrerupt de copilul lor de şase ani, care i-a intrebat: "Aici trăieşte Dumnezeu?".45
Atracţii turistice din Spania : Santiago de Composela fiind unul din cele mai importante
locuri de pelerinaj creştine; Oraşele Salamanca avand ca monumente una din universităţile cele
mai vechi din lume fondată în 1215; Insulele Canare ce se află în largul ţărmului atlantic african;
Insule vulcanice cu peisaje spectaculoase şi excelente plaje cu posibilitatea de a practica sporturi
nautice; Gran Canaria care este şi cea mai cunoscută staţiune din Las Palmas, Tenerife, Lanzarote,
Gomera, Hierro.
45 http://www.portugalia.hartaeuropa.com/
39
Ce merita vazut în Spania: Madrid, Escorial, Segovia, Granada, Sevilia, Galicia, Costa de
la Luz (se găseşte între Gibraltar şi graniţa cu Portugalia)46
Peninsula Balcanică
În general se consideră că ţările care fac parte din Balcani sunt: Albania 100%; Bosnia şi
Herţegovina 100%; Bulgaria 100%; Grecia 100%; Muntenegru 100%; Republica Macedonia 100%;
Serbia 73%(inclusiv provincia Kosovo) 80%; Croaţia 49%; Slovenia 27%; România 9% (de fapt,
doar 6% din teritoriul României este balcanic); Turcia 5%, (partea europeană) numită uneori
Rumelia sau Tracia Răsăriteană; Malta; Cipru.47
Cea mai mare parte a zonei este acoperită de munţi, care se întind de la sud-vest la nord-est.
Cei mai importanţi sunt: Alpii Dinarici în Slovenia, Croaţia şi Bosnia, masivul Šar care se întinde
din Albania până în Macedonia şi munţii Pindului, care se întind din sudul Albaniei până în centrul
Greciei. În Bulgaria, lanţurile muntoase se întind de la est la vest: Munţii Balcani şi Munţii Rodopi.
Cel mai înalt este vârful Musala (2925 m) din Munţii Rila în sud-vestul Bulgariei.
În zona litorală, climatul este mediteranean, mai spre interior continentală moderată. În
nordul peninsulei şi în zona muntoasă, iernile sunt reci şi cu multă zăpadă, în vreme ce verile sunt
calde şi secetoase. În partea sudică, iernile sunt blânde.48
3.1.3 Europa de Vest
O abordare simplificată a Europei de Vest include
următoarele părţi: Insulele Britanice – Regatul Unit şi
Irlanda; Ţările din Benelux – Belgia, Olanda, Luxemburg;
Franţa şi Monaco; În diferite contexte politice şi
economice, mai sunt incluse, de asemenea, şi Grecia,
Cipru, Malta, uneori şi Turcia (datorită apartenenţei la
NATO pe durata Războiului rece).
Suprapunerile dintre diferitele categorii este
evidentă. Ţările scandinave sunt incluse atât în categoria Europa de Nord, cât şi în cea Vest. De
asemenea Ţările Alpine pot fi considerate ca făcând parte din Europa Centrală, iar Italia, Ţările
Iberice, Monaco şi Grecia pot fi considerate ca făcând parte din Europa de Sud.49
46 http://www.hoteluri.it/atractii-turistice-spania47 http://ro.wikipedia.org/wiki/Peninsula_Balcanic%C4%8348 http://ro.wikipedia.org/wiki/Peninsula_Balcanic%C4%8349 http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_de_Vest
40
Benelux reprezintă o uniune economică din Europa de vest, compusă din trei monarhii
vecine: Belgia, Netherlands (Tarile de Jos) şi Luxemburg. Numele este format din începutul numelui
fiecărei ţări componente.
Bruxelles, capitala Belgiei, un oraş multicultural ce gazduieşte sediul Familiei Regale şi a
unor organizaţii internaţionale precum sediul Parlamentului European şi al Comisiei Europene.
Atomium, e unul din cele mai cunoscute obiective turistice din oraş.
Parcul din Laeken gazduieşte Palatul din Laeken, reşedinta regală belgiană, Cripta regală, Serele
Regale, Turnul Japonez şi Pavilionul Chinezesc. Alte atracţii turistice din Bruxelles sunt: Teatrul
Naţional al Monedei, Catedrala Sf. Mihail şi Sf. Gudura, Basilica de la Koekelberg, şi Cartierul le
Sablon sau Zavel, cartierul anticarilor.
Amsterdam, capitala Olandei, care are ca principale atracţii turistice: Palatul Regal, Muzeele
Van Gogh, Municipal şi Evreiesc şi Casa Rembrandt. Haga e locul unde îşi au sediile Tribunalul
Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, Curtea Penala Internaţionala şi Curtea de Justiţie. În
centrul acesteia se află majoritatea obiectivelor turistice din oraş: Muzeul Mauritius, Sala Olandeza
de Dans, Biserica St. Jacobskerk, Castelul Cavalerilor şi Palatul Păcii. Din oraş face parte şi
staţiunea Scheveningen, una din cele mai elegante staţiuni din Olanda.50
Luxemburg, e capitala Marelui Ducat al Luxemburgului situat la confluenţa râurilor Alzette
şi Petrusse. Oraşul Vechi al acestuia găzduieşte Piaţa Armelor dominate de Palatul Municipal, Piaţa
Wilhem unde se află Primăria şi statuia marelui duce de Luxemburg, Platoul Sf. Spirit, Monumentul
Solidarităţii Naţionale, statuia lui Goethe, Bock, stânca pe care a fost construit primul castel al
ducatului, cu fortificaţiile şi cazematele sale.51
Londra : p rincipalele atracţii ale oraşului sunt: Big Ben, Westminster Abbey, Palatul
Buckingham, Turnul Londrei, London Eye, Observatorul Regal Greewich, Madame Tussaud,
Trafalguare Square şi multe altele.
Capitala Scoţiei şi al doilea oraş ca mărime a acesteia este Edinburgh. Aici pot fi vazute
clădiri precum Catedrala St. Giles, Curtea de Justiţie, Muzeul Regal, Surgeons Hall şi McEvan Hall.
Belfast este capitala şi cel mai mare oraş al Irlandei de Nord. Oraşul Belfast se mândreşte cu
construcţia vasului Titanic, oferind turiştilor un tur al acestuia. Cele mai frumoase clădiri ale oraşului
sunt: Waterfront Hall, Consiliul Baroului şi Biblioteca Baroului, Universitatea Queens, Catedrala Sf.
Ana, Opera din Belfast, Muzeul de Istorie.52
50 http://www.hoteluri.it/51 http://www.ifeel.ro/c_benelux.html52 http://www.ifeel.ro/c_regatul-unit-al-marii-britanii.html
41
Parisul si imprejurimile: Parisul fiind denumit şi "Oraşul lumina", este unul dintre cele mai
vizitate locuri din lume, graţie şi atracţiilor turistice cum sunt: Catedrala Notre Dame (sec. XII -
XIV), biserici ca Sacré Coeur, Domnul Invalizilor cu mormântul lui Napoleon, Turnul Effel cu o
înălţime de 320.75 m, palate, pieţe, cartiere pitoreşti, La Dèfense cu o arhitectura modernă, muzee,
Luvru unul dintre cele mai mari şi bogate din lume.
Mont Saint Michel - Franţa este o stâncă ce se găseşte pe ţărmul Mării Mânecii situată într-o
zonă cu maree puternică . Pe această stâncă o jumătate de zi este insulă, iar cealaltă jumătate
peninsulă, având în vârf o mănăstire veche ce datează de o mie de ani.
Alpii Francezi au oraşele Grenoble, Chambéry, Annecy şi Briançon având fiecare
monumente istorice şi artă, se mai găsesc staţiunile montane Chamonix, Avoriaz, Tignes, La Plagne,
aici adăugându-se şi numeroase staţiuni balneare.
Coasta de Argint (Còte d'Argent) se află pe litoralul atlantic din sud - vest al ţării cu staţiuni
ca Biarritz una dintre cele mai renumite din lume, Arcachon avand unul dintre cele mai mari porturi
de iahturi din lume şi cea mai mare dună de nisip din Europa - Pyla sur Mer; Bayonne, etc.53
3.1.4 Europa de Est/ CentralaCuprinde ţările: Germania, Polonia şi România, Slovacia, Austria, Elveţia, Ungaria, Cehia,
Belarus, Rusia, Ucraina,Ungaria,Slovenia, Croatia, Serbia şi un stat foarte mic - Liechtenstein,.
Destinaţii posibile din Europa de Est:Palatul Peterhof, St. Petersburg, Rusia
Palatul Peterhof, deseori comparat cu Palatul Versailles, a fost construit
pentru a servi drept reşedinţă de vară a ţarului Petru cel Mare. Amplasat
pe coasta de Sud a Golfului Finlandei, acest ansamblu de grădini şi
clădiri uimeşte prin caracterul sau luxuriant. Palatul Peterhof a fost
proiectat de o serie de arhitecti francezi, italieni, ruşi, danezi şi germani.
Construcţia a durat unsprezece ani.
Parcul Naţional Lacurile Plitvice, Lacurile Plitvice, Croaţia
Parcul Plitvice este una dintre cele mai vechi şi mai populare
atracţii ale Croaţiei. Întins pe 300 de kilometri pătraţi, parcul pune la
dispoziţia iubitorilor de natura şaisprezece lacuri splendide –
încojurate de zeci de cascade, peşteri şi păduri. Plitvice adăposteşte o
serie de animale precum ursul brun, râsul, lupul, dar şi 140 de specii de
păsări.
53 http://www.hoteluri.it/turismul-franta
42
Teatrul de Opera şi Balet, Odessa, Ucraina
Arhitectii vienezi au construit Teatrul de Opera şi Balet în 1887,
având drept model Opera Naţională a Vienei. Clădirea are formă de
potcoavă, iar interiorul este decorat în stil Baroc, accentul punându-se pe
tavanul impresionant, pictat cu scene Shakespeariene şi evidenţiat de un
candelabru de două tone.54
Mina de sare Wieliczka, Wieliczka, Polonia
Datând de la sfârşitul secolului al XIII-lea, mina Wieliczka (327 de metri) este formată din
3000 de camere. Turiştii pot urma un traseu de 3,5 kilometri în interiorul minei, iluminată de
candelabre făcute din sare. În pereţii minei sunt sculptate scene biblice.
Piaţa Veche a Pragăi, Praga, Cehia
Faimoasă pentru monumentele sale istorice şi combinaţia de
stiluri arhitectonice, Piaţa Veche este unul dintre cele mai importante
obiective turistice ale Pragăi. Şi dacă tot ajungeţi aici, aveţi grijă să
nu rataţi Ceasul Astronomic. La fiecare oră, Ceasul oferă un
spectacol de neuitat, prin fermecătoarea „Procesiune a apostolilor”.
Fortareaţa Berat, Berat, Albania
Fortareaţa Berat datează din secolul
al XIII-lea şi adăposteşte o serie de biserici
bizantine, cum ar fi Biserica Sfânta Maria
de Vllaherna (secolul XIII) şi Biserica Sfânta Treime (secolul XIV). În
apropierea acestor biserici se află şi Catedrala Sfântul Nicolae,
transformată în muzeu ce gazduieşte o serie de lucrări ale lui Onufre, unul
dintre cei mai importanţi pictori şi iconografi albanezi, ai secolului XVI.
Várhegy, Budapesta, Ungaria
Budapesta este formată din două părţi: în partea de Est a Dunării se află Pesta, iar pe partea
de Vest se află Buda. Spre deosebire de Pesta, partea modernă a oraşului, Buda este încărcată de
istorie şi oferă vizitatorilor o serie de puncte turistice excepţionale, cum ar fi: Castelul Buda, Poarta
Vienei, Turnul Magdalenei şi Bastionul Pescarilor.
Muzeul Lancut, Lancut, Polonia
Construit în secolul XVII pentru Stanislaw Lubomirski, castelul în stil neo-baroc a fost
transformat ulterior în palat. În zilele noastre, Lancut joacă rol de muzeu şi adăposteşte o bogată
54 http://www.ultraviolet.ro/articol/zece-destinatii-uluitoare-din-europa-de-est
43
colecţie de artă ortodoxă, ceasuri din secolul XIX, bibelouri de porţelan şi mobilă antică.
Lacul Bled, Bled, Slovenia
Lacul Bled este considerat a fi una dintre cele mai pitoreşti
destinaţii ale Sloveniei, în mare parte datorită insulei Otok, care tronează
în apele sale. Odată ajunşi pe insula, nu uitaţi să treceţi pe la biserica de
acolo şi să sunaţi din clopoţelul de lângă altar de trei ori, deoarece
conform tradiţiei el va va îndeplini toate dorinţele.
Peştera roşie (Kizil-Koba), Alushta, (Crimea) Ucraina
Cea mai mare dintre cele 800 de peşteri ale Crimeei, Pesterea
Roşie este localizată la poalele muntelui Chatyr-Dag şi măsoară 63,544 metri patraţi.55
3.2 Analiza circulaţiei turistice din Europa
Europa este cel mai vizitat continent, aici înregistrându-se ¾ din numarul total al turiştilor
internaţionali de pe glob .
Pe continentul european se află ţările cu cele mai multe sosiri de turişti şi cu cele mai mari
venituri din turism, cum ar fi îndeosebi : Franţa, Spania şi Italia, care primesc anual între 50.000.000
şi 60.000.000 de turişti .
Alte ţări cu turism dezvoltat sunt : Regatul Unit, Elveţia, Austria, Grecia, Gremania,
Portugalia, Cehia, Polonia, Ungaria, Olanda şi Belgia.
3.2.1 Sosiri de turişti la nivel european
Principalele statistici europene arată că la nivelul european s-au înregistrat următoarele sosiri
de turişti pe cadrul întregului continent :
Numarul de sosiri turişti la nivel european
Tabelul nr. 3.1.
Europa
Sosiri turişti la nivel european (milioane) Modificări (%)
2006 2007 2008 2009 07/06 08/07 09/08468.4 487.9 487.1 459.7 4.1 0.3 -5.6
Europa de Nord 56.5 58.1 57.0 52.6 2.8 -2.0 -7.7Europa de Vest 149.6 154.9 152.4 145.8 3.6 -0.9 -4.3Europa de Est 91.4 96.6 99.7 91.6 5.6 3.2 -8.2
55 http://www.ultraviolet.ro/articol/zece-destinatii-uluitoare-din-europa-de-est
44
Europa de Sud 170.9 178.2 178.0 169.6 4.3 0.6 -4.7Sursa : World Tourism Organization (UNWTO)
Conform acestor date din tabel putem spune că începând cu anul 2006 turismul european se
află într-o continuă creştere, ajungând pana la 487.9 milioane de turişti în anul 2008. În această
perioadă se înregistrează o creştere procentuală de 4.1% în 2007 faţă de anul 2006, iar în anul 2008
s-a înregistrat o ceştere de 0.3% faţă de anul precedent, volumul creşterii fiind în scădere dar ramâne
pozitiv.
Această creştere scăzută înregistrată în anul 2008 faţă de 2007 s-e datorează în principal celor
două subdiviziuni regionale , Europa de Nord şi Europa deVest, care se află într-o scădere faţă de
anii anteriori, înregistrând -2.0%, respectiv -0.9 %.
Începând cu anul 2009 însă, turismul european trece printr-o scădere generală, statisticile
europene arătând că ponderea acestuia este de -5.6 % în anul 2009 faţă de anul precedent.
Figura 3.11. Evoluţia numărului de turişti sosiţi la nivel european, pe regiuni demografice
Potrivit tabelului anterior am realizat graficul de mai sus unde mai putem observa şi puncta
faptul ca subregiunea Europa de Nord înregistrează cel mai mic număr de sosiri, urmată de Europa
de Est, apoi Europa de Vest în top aflându-se Europa de Sud.
Situatia procentuala privind subregiunile in raport cu Europa , dupa numar sosiri turisti
Tabelul nr.3.2.
%2006 2007 2008 2009
Europa de Nord 12.1 11.9 11.7 11.4Europa de Vest 32.0 31.8 31.3 31.8Europa de Est 19.5 19.8 20.5 19.9
45
Europa de Sud 36.4 36.5 36.5 36.9Europa 100 100 100 100
Sursa: UNWTO
Din tabelul de mai sus putem observa ca in anul 2006 cel mai mare procent de turisti sositi in
Europa se inregistreaza in subregiunea Europa de Sud, cu un procent de 36.4% din totalul turistilor
sositi in Europa, urmata de subregiunea Europa de Vest, Europa de Est, iar pe ultimul loc aflandu-se
Europa de Nord. Analizand tabelul cu atentie, se poate constata si ca pe parcursul celor patru ani
analizati se respecta acelasi clasament privind procentul cu care fiecare subregiune intrgeste totalul
numarului de turisti sositi in Europa, adica procentul de 100%.
Fig. 3.12. Distributia procentuala a numarului de turisti sositi in Europa pe subregiuni, in anul 2006
Conform acestei scale procentuale, pe primul loc in anul 2006 s-a situat Europa de Sud, cu un
procent de 36,4 % din totalul numarului de turisti sositi in Europa, iar pe ultimul se afla Europa de
Nord cu un procent de 12,1 % din total.
Fig. 3.13. Distributia procentuala a numarului de turisti sositi in Europa pe subregiuni, in anul 2007
46
Conform acestei scale procentuale, pe primul loc in anul 2007 s-a situat Europa de Sud, cu un
procent de 36,5 % din totalul numarului de turisti sositi in Europa, in crestere cu 0,1%fata de anul
precedent, iar pe ultimul se afla Europa de Nord cu un procent de 11,9 % din total, in scadere fata de
anul precedent cu 0, 2%.
Fig.
3.14. Distributia procentuala a numarului de turisti sositi in Europa pe subregiuni, in anul 2008
Conform acestei scale procentuale, pe primul loc in anul 2008 s-a situat Europa de Sud, cu un
procent de 36,5 % din totalul numarului de turisti sositi in Europa, fiind aceeasi valoare fata de anul
precedent, iar pe ultimul se afla Europa de Nord cu un procent de 11,7 % din total, in scadere fata de
anul precedent cu 0, 2%.
Fig.
3.15. Distributia procentuala a numarului de turisti sositi in Europa pe subregiuni, in anul 2008
Conform acestei scale procentuale, pe primul loc in anul 2009 s-a situat Europa de Sud, cu un
procent de 36,9 % din totalul numarului de turisti sositi in Europa, in crestere cu 0,4 % fata de anul
precedent, iar pe ultimul se afla din nou Europa de Nord cu un procent de 11,4 % din total, in
scadere fata de anul precedent cu 0, 3%.
Deasemenea se pot observa diferentele pe an dintre cele patru, dar si diferentele de ponderi
intre aceeasi subregiune, pe parcursul celor patru ani analizati.
3.2.2 Încasări din turismul European
Potrivit principalelor statistici europene la nivelul european s-au înregistrat urmatoarele
încasări din turism la nivel european :
47
Incasările din turism la nivel european
Tabelul nr. 3.3.
Europa
US(miliarde) EURO(miliarde)
2006 2007 2008 2009 2006 2007 2008 2009376.9 435.2 473.7 412.4 300.2 317.5 322.1 296.7
Europa de Nord 60.3 70.7 69.8 60.8 48 51.6 47.5 43.6
Europa de Vest 131.6 149.6 162.1 143.1 104.8 109.2 110.2 102.6
Europa de Est 38.2 48.5 58.1 47.5 30.4 35.4 39.5 34.1
Europa de Sud 146.8 166.3 183.7 161.0 117 121.4 124.9 115.4Sursa : World Tourism Organization (UNWTO)
Potrivit datelor statistice prezentate în tabelul de mai sus, s-au obţinut sume importante în
urma încasărilor din domeniul turismului. Putem observa din tabel faptul că încasările turistice la
nivel general, în Europa, se află într-o continuă creştere, ajungând de la 376.9 miliarde $ în anul
2006, la suma de 473.7 miliarde $ în anul 2008.
Cu toate acestea, sumele încasate de fiecare subregiune este neproporţională, în Europa de
Nord şi Europa de Est înregistrându-se o creştere de aproximativ 10 miliarde $pe fiecare an, Europa
de Vest punctează o creştere de aprozimativ 13 miliarde$, iar creşterea cea mai spectaculoasă o
înregistrează Europa de Sud care ajunge până la aproximativ 20 miliarde $ pe fiecare an.
Chiar daca in acest context in cadrul Europei se inregistreaza importante cresteri privind
incasarile din turism, in anul 2009 se inregistreaza o scadere a acestor valori, in fiecare subregiune,
cea mai drastica scadere fiind in Europa de Sud , in valoare de peste 20 miliarde de dolari, precum si
Europa de Vest cu aproximativ aceeasi valoare.
Datele din tabel au fost transpuse în urmatorul grafic:
Figura 3.16. Evoluţia încasărilor totale din turism la nivel european, pe regiuni demografice
48
În urma analizării graficului de mai sus, putem afirma faptul că subregiunea care
înregistrează cele mai scăzute valori este reprezentată de Europa de Est care are cele mai mici
încasări din turism, situându-se pe ultimul loc, fiind urmată îndeaproape de Europa de Nord. Se
poate observa deasemenea diferenţa importantă de valori a încasărilor din turism dintre ocupanta
locului trei şi ocupanta locului doi, care este reprezentat de Europa de Vest, în top fiind Europa de
Sud, cu cele mai mari valori.
Situatia procentuala privind subregiunile in raport cu Europa , dupa valoarea incasarilor din turism
Tabelul nr. 3.4. US EURO
%2006 2007 2008 2009 2006 2007 2008 2009
Europa de Nord 16.0 16.2 14.8 14.8 16.0 16.2 14.8 14.8Europa de Vest 34.9 34.4 34.2 34.7 34.9 34.4 34.2 34.7Europa de Est 10.1 11.2 12.3 11.5 10.1 11.2 12.3 11.5Europa de Sud 39.0 38.2 38.7 39.0 39.0 38.2 38.7 39.0Europa 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursa : World Tourism Organization (UNWTO)
Analizand acest tabel se poate observa ca, indiferent de moneda in care sunt numerate
incasarile din turism la nivel de subregiune, aceste valori nu se madifica, ele ramanan la fel. Putem
observa deasemenea ca se mentine acelasi top ca si in cazul numarului total de turisti sositi in
Europa, si anume cele mai importante incasari se inregistreaza in Europa de Sud, pe ultimul loc fiind
tot Europa de Nord. Datorita acesta ei situatii, putem afirma ca incasarile din turism sunt in stransa
legatura cu numarul de turisti sositi.
49
Fig. 3.17. Distributia procentuala a incasarilor din turism in Europa pe subregiuni, in anul 2006
Potrivit acestei reprezentari grafice, subregiunea cu cele mai mari incasari din turism se
mentine Europa de Sud – 39%, urmata indeaproape de Europa de Vest – 34,9%, la distanta mare
privind valoarea incasarilor se afla Europa de Nord – 16%, ultimul loc ocupandu-l Europa de Est –
10,1%.
Fig. 3.18. Distributia procentuala a incasarilor din turism in Europa pe subregiuni, in anul 2007
Potrivit acestei reprezentari grafice, subregiunea cu cele mai mari incasari din turism in anul
2007 se mentine Europa de Sud – 38,2%,in scadere cu 0.8% fata de anul precedent, urmata
indeaproape de Europa de Vest – 34,4%,in scadere cu 0,5% fata de anul precedent, la distanta mare
privind valoarea incasarilor se afla Europa de Nord – 16,2%,intr-o crestere usoara de 0,2% fata de
anul 2006, ultimul loc ocupandu-l Europa de Est – 11,2%, inregistrand cea mai mare crestere pe anul
2007 de 1,1%.
Fig. 3.19. Distributia procentuala a incasarilor din turism in Europa pe subregiuni, in anul 2008
50
Potrivit acestei reprezentari grafice, subregiunea cu cele mai mari incasari din turism in anul
2008 se mentine Europa de Sud – 38,7 %, in usoara crestere cu 0.5 % fata de anul precedent, urmata
indeaproape de Europa de Vest – 34,2 %, in scadere cu 0,2 % fata de anul precedent, la distanta
mare privind valoarea incasarilor se afla Europa de Nord – 14,8%, in scadere cu 1,4% fata de anul
2007, ultimul loc ocupandu-l Europa de Est – 11,2%, inregistrand cea mai mare crestere pe anul
2008 de 1,1%.
Fig. 3.20. Distributia procentuala a incasarilor din turism in Europa pe subregiuni, in anul 2009
Potrivit acestei reprezentari grafice, subregiunea cu cele mai mari incasari din turism in anul
2009 se mentine Europa de Sud – 39 %, in usoara crestere cu 0.3 % fata de anul precedent, urmata
indeaproape de Europa de Vest – 34,7 %, in crestere cu 0,5 % fata de anul precedent, la distanta
mare privind valoarea incasarilor se afla Europa de Nord – 14,8%, fiind constanta fata de anul 2008,
ultimul loc ocupandu-l Europa de Est – 11,5%, inregistrand o scadere pe anul 2009 de 0,8%.
Analizand cele patru grafice putem observa ca, fata de numarul total de turisti sositi in cele
patru subregiuni si valoarea incasarilor se modifica clasamentul ultimelor doua pozitii, ultimul loc
ocupandul in ultimul caz, Europa de Est, Europa de Nord locul trei, locul doi Europa de Vest si
primul loc Europa de Sud.
3.3 Importanţa turistică a României în Europa
România are un potenţial turistic uriaş, insuficient exploatat. Din punct de vedere turistic,
România a rămas însă în urma statelor învecinate, precum Ungaria sau Bulgaria. Totuşi,
perspectivele sunt îmbucurătoare, turismul românesc având mari sanşe să devină competitiv. Potrivit
unui raport al Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor, din punct de vedere al perspectivelor
de creştere a industriei turismului şi călătoriilor, România ocupă locul şapte din cele 176 de ţări
analizate.
51
Contribuţia industriei româneşti a turismului şi călătoriilor în PIB clasa România pe locul
şapte în lume, în 2007, se arată în raportul WTTC. Cererea totală pentru servicii româneşti de turism
a generat 27,7 miliarde lei in 2007 şi va creşte anual, în medie, cu 7,7% până în 2017. Ritmul de
creştere este superior celui mondial. România ocupa locul 58 în lume după mărimea absolută a
industriei turismului şi călătoriilor şi se clasează pe locul 157 din 176 de ţari, după criteriul
contribuţiei relative a turismului la economia naţionala, se mai arata în raportul WTTC.
Raportul Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor (WTTC) consideră că starea
proastă a drumurilor reprezintă cel mai mare impediment în calea dezvoltării turismului românesc, în
condiţiile în care majoritatea vizitatorilor străini sosesc în România pe cale terestră. Din cauza
infrastructurii deficitare, România este clasată pe locul 76 în topul mondial al competitivităţii în
turism, între Azerbaidjan şi El Salvador, potrivit unui studiu al World Economic Forum.
România trebuie să ştie cum să-i atragă pe cei aproximativ 1,5 miliarde de europeni să o
viziteze, a declarat în 2007 preşedintele Patronatelor Agenţiilor de Turism şi tour-operatorilor din
Uniunea Europeana (ECTAA), Jan Van Steen. Potrivit acestuia, va mai dura câţiva ani până cetăţenii
Uniunii Europene vor învăţa să vină în ţara noastră, în condiţiile în care Spania, Turcia şi Grecia sunt
destinaţii tradiţionale pentru ei.
În plus, în România raportul calitate/preţ este de multe ori necorespunzator, fapt care alungă
potenţialii turişti. Sibiul este unul din punctele de plecare pentru promovarea externă. Oraşul care în
2007 a fost "Capitala Culturală Europeană reprezintă un prim pas în acest sens", consideră Van
Steen.
Acesta susţinea că pe piaţa europeană există o tendinţă spre trecerea de la pachete turistice
standard la vacanţe personalizate. De aceea, România ar trebui să se încadreze în această evoluţie,
promovând mai multe tipuri de turism, de la cel cultural, la cel de aventura.56
Călătoriile internaţionale înregistrate la frontierele României
Tabelul nr. 3.5.
56 http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_13251/Turismul-romanesc-intre-potentialul-local-si-sansa-fondurilor-europene.html
Anul 2006 2007 2008 2009
Total sosiri turişti în Europa 468.4 487.9 487.1 459.7
Total sosiri turişti în Europa de Est( milioane sosiri ) 91.4 96.6 99.6 91.6
Total sosiri turişti străini în România(milioane sosiri ) 6.0 7.7 8.8 7.6
52
Sursa : http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap20.pdf/ / World Tourism Organization (UNWTO)
Potrivit acestui tabel putem afirma faptul că numărul vizitatorilor străini în ţara noastră este
în continuă creştere, ajungând de la un număr de 6.0 milioane de turişti în anul 2005, la un număr de
8.8 mii de turişti în anul 2008, dar se pare ca in 2009 inregistreaza din nou o scadere cu circa
1.2milioane turisti.
Se poate spune deasemena că între numărul de turişti sosiţi în România şi numărul de turişti
sosiţi în Europa de Est/ Centrală este o diferenţă foarte mare, de aproximativ 85 milioane de turişti
în anul 2006, aflându-se în continuă creştere , când în anul 2008 se înregistrează o diferenţă de 90.8
milioane de turişti. In anul 2009 diferenta dintre cele doua se diminueaza ajungand la diferenta de 89
milioane turisti.
Datele din acest tabel sunt reprezentate grafic astfel :
Figura 3.21. Evoluţia numărului total de turişti sosiţi la nivel zonal, şi la nivel naţional
În acest grafic se observă în mod evident creşterea numărului de sosiri turişti străini în
România, precum şi creşterea numărului de turişti sosiţi în Europa de Est/Centrală.
Deasemenea se poate observa şi diferenţa foarte mare dintre cele două variabile, după cum se
poate constata şi în tabelul de mai sus, precum si diferenta extrem de mare dintre Europa si
Romania.
Situatia procentuala privind Europa de Est si Româania in raport cu Europa, dupa numarul de turisti sositi
Tabelul nr. 3.6.
%2006 2007 2008 2009
Europa de Est 19.5 19.8 20.4 20.0
Romania 0.01 0.02 0.02 0.02
Europa 100 100 100 100
53
Sursa : http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap20.pdf/ / World Tourism Organization (UNWTO)
Potrivit tabelului de mai sus, in Romania s-au inregistrat valori foarte mici privind numarul
de turisti sositi in tara noastra, situatia evidenta in care se afla aceasta este reprezentata grafic prin
fig. 3.14. fiind prezentata in paralel cu situatia Europei de Est fata de Europa- continent.
Fig. 3.22. Distributia procentuala a numarului de turisti sositi in Europa de Est şi România
Conform acestui grafic putem constata si observa ca incepand cu anul 2006 se inregistreaza
treptat o crestere a numarului de turisti sositi in Europa de Est, exceptie facand anul 2009 cand se
inregistreaza o scadere de aproximativ 0,4% fata de anul 2008. Conform acestui grafic putem
constata si observa ca incepand cu anul 2006 se inregistreaza treptat o crestere a numarului de turisti
sositi inRomania, ceea ce reprezinta in anul 2009 un procent de 0,02% din total,realizand prin acesta
ca turismul romanesc reprezinta o mica proportie din intrgul continent.
Plecările turistilor români în străinătate
Tabelul nr. 3.7.
54
Sursa : http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap20.pdf
Potrivit acestor date ce se regăsesc în tabelul de mai sus putem constata faptul că numărul
plecărilor vizitatorilor români în străinătate se află în creştere, ajungându-se de la un număr de 7140
mii de plecări în anul 2005, la un numar de 13072 mii de plecări în anul 2008.
Figura 3.23. Evoluţia plecărilor turistilor români în străinătateConform acestui grafic putem afirma faptul că numărul de plecări turişti din România în
străinătate se află în continuă creştere, potrivit datelor statistice din 2005 până în 2008.
Incasările din turism in Romania
Tabelul nr. 3.8.
Sursa:
http://www.bnr.ro/ / World Tourism Organization (UNWTO)
Asa cum putem observa si in tabelul nr.3.8.valoarea incasarilor din turism la nivel national
este foarte mica in comparatie cu valorile inregistrate in Europa dar si in comparatie cu subregiunea
din care facem parte si anume Europa de Est.
Asa cum putem observa, diferenta de valori dintre cele trei variabile este foarte mare, fiind
reprezentata grafic astfel:
Total
Plecările vizitatorilor români în
străinătate (mii plecări)
Indicii plecărilor vizitatorilor români în
străinătate ( anul precedent = 100 ) %
2005 2006 2007 2008 2005 2006 2007 2008
7140 8906 10980 13072 102,4 124,7 123,3 119,1
Anul 2006 2007 2008
Total incasari în Europa (miliarde euro) 300.2 317.5 322.1
Total incasari în Europa de Est ( miliarde euro ) 30.4 35.4 39.5
Total incasari în România (miliarde euro ) 1.03 1.15 1.40
55
Fig. 3.24. Evolutia incasarilor din turism în Europa, Europa de Est şi România
Situatia procentuala privind Europa de Est si Romania in raport cu Europa, dupavaloarea incasarilor din turism
Tabelul nr. 3.9.
Sursa: http://www.bnr.ro/ / World Tourism Organization (UNWTO)
Din acest tabel putem constata faptul ca Romania beneficiaza de doar 0.01 % din totalul
incasarilor turistice la nivel european, iar la nivel regional, Europa de Est incaseaza din turism doar
aproximativ 10% din totalul valorii europene, fiind in crestere evidenta pana in anul 2008.
Fig. 3.25. Distributia procentuala a incasarilor din Europa de Est şi România, în perioada analizata
Anul
%2006 2007 2008
Europa de Est 10.1 11.2 12.3
Romania 0.01 0.01 0.01
Europa 100 100 100
56
In figura 3.25. este reprezentata grafic situatia procentuala a incasarilor din turism la nivel
regional, putandu-se observa cresterea continua in cei trei ani analizati, ajungandu-se de la valoarea
de 10.10%in anul 2006 la valoarea de 12.30 % in anul 2008. Conform acestui grafic situatia
Romaniei nu pare a fi intr-o stare de imbunatatire, insa valorile dintre incasarile din Europa si cele
din Romania sunt foarte mari, astfel ponderea incasarilor din turism in cazul Romaniei ese foarte
mica .
În concluzia acestui capitol putem menţiona faptul că Europa se află în topul preferinţelor
turiştilor străini, însă cea mai mare parte dintre aceşti preferă ca destinaţie turistică ţări din regiunea
Europei de Sud, fiind urmată de ţări din zona Europei de Vest, Nord şi în cele din urmă ţări ce se află
în zona de Est a Europei, regiune în care se află încadrată geografic şi România.
Astfel, analizând fluxurile turistice din punct de vedere al sosirilor turiştilor în Europa, dar şi
a încasărilor din turism putem spune că România are un loc foarte puţin important în cadrul acestor
clasificări internaţionale a unor organizaţii specializate şi autorizate, precum UNWTO, INSSE, etc.
57
IV. CĂI DE INTENSIFICARE A CIRCULAŢIEI TURISTICE DINSPRE EUROPA
SPRE ROMÂNIA
România are de promovat un potenţial turistic de o mare diversitate, armonios şi simetric
repartizat în teritoriu, care oferă posibilitatea practicării întregii game de forme de turism şi pe toată
durata anului. Privatizarea sectorului turistic a contribuit la realizarea de investitii pentru
modernizarea infrastructurii turistice, şi în consecintă a calităţii şi diversităţii serviciilor turistice
oferite. Apar şi se dezvoltă noi produse turistice şi noi forme de turism, cum este turismul rural, agro
turismul şi turismul de aventură, precum şi turismul de nisa, ca de exemplu turismul balneo-
climateric. Turismul de afaceri se dezvoltă fiind generat de congrese, simpozioane şi expozitii,
acţiuni cu caracter diplomatic, viaţa cultural – ştiinţifică, deschiderea de afaceri cu firme
internaţionale, extinderea afacerilor unor companii multinaţionale în România. Pe de altă parte,
cunoaşterea produselor româneşti prin turism reprezintă un factor principal de promovare
internaţională a economiei României şi de dezvoltare a pieţei interne a acesteia. În acest context,
dezvoltarea brandului turistic naţional reprezintă o prioritate generală, determinată atât de contribuţia
la realizarea brand-ului de ţară cu efecte în atragerea de investiţii străine şi echilibrarea contului
curent. România nu are o imagine bine conturată ca destinaţie turistică, iar promovarea internă este
insuficienta şi subdimensionata faţă de cerere.
4.1 Durabilitatea economică a turismului
Durabilitatea economică a turismului se defineşte ca un model de dezvoltare care asigură:
ameliorarea calităţii vieţii în aşezările umane care primesc turişti;
posibilitatea de a oferi vizitatorilor experienţe de primă calitate;
păstrarea calităţii mediului ambiant, element esenţial pentru vizitatori şi gazde.
Din punctul de vedere al protejării mediului, avantajele promovării unui turism durabil rezidă
în urmatoarele aspecte:
- turismul durabil favorizează întelegerea efectelor activităţilor de turism asupra mediului natural,
cultural şi uman;
- asigură realizarea unei planificări şi zonări a teritoriului care să permită o dezvoltare turistică
adaptată la capacitatea de suport a ecosistemelor;
- orientează realizarea unor dotări şi instalaţii de agrement, care poate fi benefică şi pentru populaţia
locală şi poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, clădirilor şi vestigiilor
istorice;
- favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor cu randament agricol scăzut;
58
- respectă şi asigură cerinţele de protecţie a mediului, dovedind astfel importanţa resurselor naturale
şi cultural-istorice, pentru creşterea bunăstării economice şi sociale a comunităţilor locale.
La Conferinţa Globală pentru Afaceri şi Mediul înconjurator care a avut loc la Vancouver
(Canada) în anul 1992, specialişti din peste 60 de ţări au prezentat schimbările majore care au avut
loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu.
Aceste schimbări au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, şi
anume:
1. Politici, legislaţie, reglementări:
- realizarea instituţiilor şi cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;
- asigurarea conservării şi protecţiei resurselor turistice de bază;
- mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea unui turism durabil în concordanţă cu
cerinţele de mediu;
- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care să vină în sprijinul agenţiilor de turism, autorităţilor
regionale şi locale, pentru corijarea atitudinilor turiştilor faţă de mediu.
2. În domeniul cercetării şi tehnologiei:
- identificarea resurselor naturale de bază, cu valente turistice;
- identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;
- stabilirea cererii turistice viitoare şi compararea acesteia cu capacităţile ofertei de a o asigura;
- realizarea unei bănci de date şi a unei monitorizări prin indicatori specifici care să evidenţieze noile
oportunităţi şi să sprijine noile decizii de planificare şi dezvoltare a industriei turistice în condiţiile
protejării mediului;
- utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele mediului
ambiant, cu aplicarea unor soluţii arhitecturale, de inginerie a construcţiilor şi de dotare a acestora,
fără afectarea mediului şi în conformitate cu specificul fiecarei zone;
- asigurarea unui management tehnic şi practic al circulaţiei turistice pentru protejarea echilibrului
ecologic şi evitarea degradării mediului .
3. În domeniul economico-financiar:
- includerea costului de mediu în încasarile percepute pentru activităţi turistice, în ideea că
poluatorul trebuie să suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care să contribuie
indirect la conservarea mediului ambiant;
- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel
internaţional, naţional, regional), a unor acţiuni întreprinse şi a schimbărilor legate de adaptarea la
cerinţele de mediu ale industriei turistice;
59
- utilizarea influenţei pieţei interne şi internaţionale pentru identificarea de noi pieţe turistice, cu
respectarea cerinţelor de mediu şi realizarea de parteneriate comune pentru punerea în practică a
noului concept de ecoturism - element de susţinere a turismului durabil;
- obţinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea şi vânzarea unor produse turistice
compatibile cu valoarea acestora.
4. În domeniul comunicării şi formării:
- realizarea unei atitudini deschise în rândul angajaţilor firmelor de turism şi a populaţiei locale faţă
de problemele de mediu;
- elaborarea codurilor de practică pentru industria turistică, a standardelor pentru creditul de mediu,
în vederea atenuarii impactelor;
- influenţarea cererii turistice şi a motivaţiilor de călătorie, prin lărgirea ofertei şi a unei mai bune
informări a turiştilor, prin aplicarea codurilor de etică turistică;
- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare
durabilă, cu transmiterea proiectelor şi experientelor pozitive prin intermediul organismelor
naţionale şi internaţionale.
5. Alte aspecte:
- practicarea unei educaţii active de protecţie şi în alte sectoare care beneficiază de resursele naturale
şi culturale ale industriei turistice, cu întelegerea şi a problemelor de mediu;
- stabilirea de relaţii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate în protecţia mediului
(silvicultura, agricultura, planificare regională etc);
- realizarea de modele şi proiecte care să sprijine dezvoltarea durabilă a turismului, cu prezentarea
modelelor şi posibilităţilor de aplicare.
4.2 Modalităţi de atragere în România a principalelor fluxuri turistice din Europa
Căi de intensificare a circulaţiei turistice dinspre Europa spre România se pot obtine prin:
exploatarea ştiintifică, raţională a resurselor turistice, astfel încât ritmul de exploatare a
acestora să nu depăşească ritmul lor de reciclare şi regenerare, iar intensitatea relaţiilor directe sau
indirecte ale turismului cu factorii de mediu să nu depăşească limitele capacităţii de suport ale
acestora;
valorificarea în turism a resurselor cu valente turistice să fie soluţionată în contextul
valorificării tuturor resurselor naturale şi a protecţiei mediului ambiant, pe baza studiilor de
amenajare teritorială, componente ale planului de amenajare ştiinţifică, raţională şi eficientă a
teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;
60
amenajarea şi organizarea adecvată şi la nivel superior a zonelor, traseelor şi obiectivelor de
interes turistic;
organizarea şi exploatarea turistică raţională a parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale, cu
asigurarea protecţiei lor. În mod similar se va proceda şi la amenajarea, pentru vizitare şi exploatare,
a peşterilor, ca obiective de atracţie deosebită, menite să îmbogăţească şi să diversifice oferta
turistică românească cu noi produse turistice;
organizarea corespunzătoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea în perspectivă a
turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive şi a domeniilor schiabile, menite să
ofere bază de proiectare a amenajărilor turistice viitoare (poteci, marcaje, conditii de accesibilitate în
porţiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotări pentru practicarea sporturilor de
iarna, cabane şi refugii montane, instalaţii de transport pe cablu etc.) în condiţii de conservare şi
replantare a pădurilor;
realizarea de amenajări cu caracter turistic în zone, localităţi şi pe trasee turistice, menite să
asigure o echipare turistică adecvată unui turism competitiv şi ecologic;
dezvoltarea unei conştiinţe ecologice în rândul populaţiei şi a sentimentului de dragoste şi
respect pentru natură, pentru locuri istorice şi monumente de artă şi arhitectură create de-a lungul
timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o susţinută acţiune de educaţie cu privire la mediu şi la
potenţialul turistic, acţiune ce trebuie întreprinsă la nivelul întregii ţări, prin insuflarea unei atitudini
de respect şi comportament responsabil faţă de resursele naturale, în vederea ocrotirii lor.
Educaţia ecologică pentru ocrotirea naturii şi a potenţialului turistic trebuie să aibă caracter
permanent, să debuteze încă din perioada copilăriei şi să fie consolidată în instituţiile de învăţământ
de toate genurile şi gradele. Ulterior, ea se poate perfecţiona prin intermediul mass-media în cadrul
unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicaţii de specialitate sau de catre ghizi şi
însoţitori, pe perioada desfăşurării unor excursii etc.
Promovarea potenţialului turistic românesc prin îmbunătăţirea imaginii de ţară cu scopul de a
promova România în străinătate şi de a creşte atractivitatea sa pentru turism şi afaceri precum şi prin
instituirea unui sistem integrat a ofertei turistice româneşti.
Îmbunătăţirea imaginii României ca destinaţie turistică prin crearea, implementarea şi
dezvoltarea brand-ului turistic national. Scopul acestei operaţiuni este crearea, promovarea şi
actualizarea brand-ului turistic naţional pentru creşterea atractivităţii imaginii României pe piaţa
internaţională ca o destinaţie turistică personalizată, diferenţiată de celelalte destinaţii competitive,
atragerea de investitori şi alţi parteneri strategici asigurându-se astfel dezvoltarea pieţei turistice. Se
vor sprijini activităţi pentru crearea unei imagini turistice reale şi complexe, prin introducerea unor
61
noi elemente de promovare şi diversificare a materialelor promoţionale (broşuri, CD-uri, filme, hărţi,
study-tour, road-show-uri etc.)
Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin susţinerea promovării produselor
turistice şi a activităţilor de marketing specifice. Scopul acestei operaţiuni este de a dezvolta
turismul naţional prin susţinerea promovării produselor turistice şi a activităţilor de marketing
specifice în vedera creşterii fluentizării şi a numărului de turişti. Astfel, se doreşte dezvoltarea
conceptului turismului de recreere în România, stimularea petrecerii vacanţelor în România prin
promovarea produselor specifice turistice şi dezvoltarea pieţei turistice naţionale.
Crearea unei oferte agroturistice româneşti competitive pe piaţa internă şi internaţională prin
dezvoltarea serviciilor turistice şi de agrement specifice condiţiilor naturale ale spaţiului rural şi
zonelor etnografice;
Dezvoltarea turismului în zona superioară si inferioară a râurilor din România;
Crearea unor modele de dezvoltare agroturistică durabilă a văilor râurilor din România;
Adaptarea sistemului informaţional din turism la cerinţele integrării în comunitatea
europeană.
Dezvoltarea infrastructurii generale şi turistice în zonele turistice în scopul îmbunătăţirii
mediului şi a diversificării agrementului;
Proiecte de amenajare turistică a zonelor viticole din România;
Proiecte de valorificare prin turism a reliefului carstic din România;
Program de cercetare pe piaţă pentru cuantificarea operativă a cererii şi a rezultatelor
economice din activităţile turistice din România;
Tipologia şi modularea serviciilor de agrement pentru turism montan, balnear şi de litoral;
Relansarea economică şi socială a localităţilor din România prin dezvoltarea activităţii
turistice;
Cuantificarea economică şi socială a activităţilor din turism (Forţa de muncă, încasările şi
plăţile, fiscalitatea din sectorul turistic);
Valorificare şi amenajare turistică a lacurilor de acumulare pe râurile interioare din România.
Revitalizarea spaţiului rural favorizat prin utilizarea eficientă a resurselor naturale şi a
potenţialului uman, în contextul coeziunii intercomunitare.
Model de dezvoltare turistică a zonelor miniere din Romania în perspectiva dezvoltării
durabile, ca alternativă a activităţii monoindustriale extractive în declin;
Modele şi soluţii de promovare pentru creşterea competitivităţii turismului românesc;
Activităţi turistice de valorificare a patrimoniului cultural urban şi rural;
62
Ecologizarea staţiunilor turistice din Romania şi dezvoltarea infrastructurii pentru turism ;
Studiu pentru atestarea localităţilor cu posibilităţi turistice ca staţiuni turistice de interes
local;
Dezvoltarea infrastructurii generale şi turistice în perimetrul parcurilor naţionale şi naturale
din România, în contextul dezvoltării durabile;
Echipare complexă a culoarelor rutiere de interes turistic în concordanţă cu cerinţele de
integrare europeană
Restaurarea, protectia si conservarea patrimoniului cultural mondial (Bisericile cu picturi
murale din nordul Moldovei, Manastirea Hurezi, Satele cu biserici fortificate din Transilvania,
Cetatile dacice fortificate, Centrul istoric Sighisoara, Ansamblul de biserici de lemn din Maramures,
Rezervatia Biosferei Delta Dunarii) si modernizarea infrastructurii conexe;
Restaurarea, protectia si conservarea patrimoniului cultural national si modernizarea
infrastructurii conexe, cu potential turistic important (restaurarea cladirilor cu elemente arhitectonice
traditionale, reteaua de strazi, centre culturale, muzee, parcari, drumuri, etc.) in vederea introducerii
lor in circuite turistice.
Restaurarea, protectia si conservarea patrimoniului cultural din mediul urban.
Amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potential turistic (canioane, chei, pesteri, lacuri
glaciare, etc);
Valorificarea potentialului turistic montan prin constructia infrastructurii necesare:
reabilitarea si amenajarea cailor de acces catre principalele obiective turistice naturale, refugii alpine,
marcarea traseelor turistice, panouri informative, platforme de campare, posturi Salvamont
etc.
Dezvoltarea turismului balnear - imbunatatirea, modernizarea si dotarea bazelor de tratament,
inclusiv a salinelor terapeutice, dezvoltarea retelelor de captare si transport a izvoarelor minerale si
saline etc.
Reabilitarea, modernizarea si extinderea structurilor de cazare precum si a utilitatilor
aferente. (Sunt eligibile spre finantare urmatoarele tipuri de structuri de cazare: hoteluri, moteluri si
campinguri, pensiuni, cabane si hoteluri pentru tineret, structuri de cazare pe vapoare / pontoane).
Crearea, reabilitarea si extinderea infrastructurii de agrement, inclusiv a utilitatilor aferente
(ex. piscine, terenuri de mini-golf, tenis, paint-ball, turism feroviar pe linie ferata ingusta, in zonele
de deal si de munte etc.)
63
Investitii pentru infiintarea Centrelor Nationale de Informare si Promovare Turistica (CNIPT)
- activitati de constructii, achizitionari de echipamente, IT si software, in vederea realizarii unui
sistem unitar de informare turistica si statistica turistica, cu acces public on-line. Aceasta operatiune
va fi complementara cu sprijinul centrelor de informare turistica locala din zonele rurale din cadrul
Programului National de Dezvoltare Rurala;
Implementarea unei baze de date nationale cu informatii turistice;
Realizarea unui sistem national integrat, cu acces on-line, pentru colectarea si distribuirea de
informatii turistice.
4.3 Strategii de dezvoltare a produsului turistic românesc
Turismul românesc este susţinut la ora actuală aproape exclusiv de resursele naturale şi
vestigiile istorice, aportul infrastructurii fiind unul minor. Calitatea serviciilor turistice nu numai că
nu îi atrage pe cetăţenii străini, dar îi alungă şi pe români, care au descoperit că la aceiaşi bani pot
beneficia de condiţii excelente în Turcia sau Grecia.
O altă problemă cu care noi ne-am obişnuit este - şi nu ne ferim să o recunoaştem - lipsa de
siguranţă a obiectelor personale şi chiar cea individuală, putini sunt străinii care acceptă riscul de a
rămâne tară bani sau obiecte de valoare, furtişagurile mai mici sau mai muri fiind frecvente pe aceste
meleaguri. Iar turiştii străini sunt cei mai vulnerabili, dând dovadă de o naivitate specifică traiului
într-un mediu cu un grad ridicat de siguranţă.
În vederea creşterii competitivităţii ofertei pe piaţa naţională şi internaţională sunt necesare
dezvoltarea şi modernizarea produsului turistic românesc. In acest sens menţionez o serie de
obiective strategice la nivel naţional:
îmbunătăţirea şi consolidarea produsului turistic în acele zone, staţiuni, localităţi, trasee care
sunt cele mai cunoscute în prezent pentru turiştii străini şi români şi unde există, deja, creată o
anumită structură;
dezvoltarea şi modernizarea produsului turistic astfel încât România să se distingă de alte ţări
de destinaţie turistică;
ridicarea nivelului standardului serviciilor în conformitate cu categoria unităţii turistice şi
tariful utilizat;
optimizarea şi dezvoltarea la maximum a componentei culturale a produsului turistic;
ţinând cont de faptul ca circulaţia turistică internă scăzută este datorată, în principal, existenţei
unei ponderi mari a populaţiei cu venituri mici şi, deci, indisponibile pentru practicarea turismului,
64
strategia de dezvoltare a produsului turistic pentru perioada următoare va trebui să acorde o atenţie
sporită dezvoltării acelor forme de turism cu adresabilitate către aceste categorii de populaţie;
creşterea calităţii şi mărirea capacităţii amenajării turistice;
protejarea şi îmbunătăţirea mediului natural în zonele turistice, îmbunătăţirea nivelului de
protecţie a turiştilor, ştiut fiind că repercusiunile asupra mediului înconjurător cresc proporţional cu
volumul turismului.
definitivarea şi promovarea unui număr restrâns de produse turistice pentru piaţa externă, bine
puse la punct;
organizatorii de produse turistice (turoperatorii) să fie buni cunoscători ai traseele lor turistice,
ai obiectivelor ce pot atrage vizitatori din ţară şi străinătate pentru a se putea valorifica întregul areal
turistic, natural şi antropic al României;
reinventarierea tuturor surselor turistice naturale şi antropice, având ca scop amenajarea,
restaurarea, dezvoltarea şi modernizarea destinaţiilor de vacanţă precum şi extinderea şi
diversificarea serviciilor pe coordonate noi;
elaborarea unui plan strategic pe termen mediu şi lung pentru a identifica pieţe nişă şi grupuri
ţintă de consumatori;
crearea unei strategii pentru îmbunătăţirea nivelului serviciilor la hoteluri şi restaurante;
valorificarea punctelor de atracţie unice ale României: zonele de turism cultural, folcloric şi
rural;
colaborarea cu parteneri regionali pentru a vinde pachete de programe cu destinaţii multiple;
asigurarea unor servicii de calitate pentru a valorifica produsele turistice atractive şi a stimula
pieţele turistice actuale şi potenţiale;
Promovarea internă a produsului turistic românesc va urmări scoaterea în evidenţă a celor
două mari avantaje ale acestuia faţă de piaţa turistică în ansamblu:
• diversitatea şi complexitatea produsului turistic românesc care acoperă şi cuprinde toate
formele principale de turism: turismul estival, balnear, de sporturi de iarnă, turismul cultural şi rural
ş.a. şi se poate orienta către diferite segmente ale clientelei, de diferite vârste, cu venituri modeste
sau ridicate etc.;
• raportul preţ-calitate, avantajos pentru marea masă a populaţiei în comparaţie cu destinaţiile
externe, mai costisitoare, în multe cazuri pentru o ofertă asemănătoare.
Politicile de marketing care au ca obiect produsul turistic românesc trebuie să aibă în vedere
asigurarea condiţiilor optime de cazare în hotel. Aici gama serviciilor care trebuie oferite trebuie să
fie foarte largă. Criteriile calitative ale serviciilor hoteliere vizează:
65
o curăţenie exemplară, pornind de la exteriorul hotelului (parcări, trotuare etc.) şi terminând cu
ultima cămăruţă din interior;
turiştii occidentali sunt toarte sensibili în privinţa acestui aspect, care poate deveni decisiv
pentru o eventuală revenire în viitor;
adaptarea bucătăriei ia gusturile turiştilor. Astfel, există turişti care preferă să fie serviţi, dar
există şi unii care preferă să-şi aleagă singuri felul de mâncare (self-service). Bucătăria va trebui să
fie adaptată cerinţelor, preferinţelor clienţilor;
asigurarea unor variante de recreare, odihnă cum ar fi: saună, piscină, parc sau grădină;
asigurarea cu maximum de operativitate a altor servicii hoteliere (rezervări de bilete, închirieri
de autoturisme, servicii obişnuite: spălat, călcat etc.).
Mentalitatea lucrătorilor din industria ospitalităţii reprezintă o altă problemă pe care
România trebuie să o rezolve, dacă doreşte să reintre în circuitul turistic internaţional. Hotelierul de
la noi din ţară nu a înţeles încă faptul că zâmbetul nu-l costă nimic... în plus, este deja cunoscut
modul în care chelnerii români îşi tratează clienţii, încărcarea notelor de plată sau, pur şi simplu,
escrocarea turiştilor se regăsesc, din nefericire, în topul plângerilor clienţilor străini. Lucrătorii din
turismul autohton îşi schimbă vechea mentalitate foarte greu şi întâmpină dificultăţi de înţelegere a
psihologiei şi nevoilor turiştilor occidentali. Aici trebuie să avem în vedere faptul că se vinde
confortul unei vacanţe care, în majoritatea cazurilor, se realizează o dată pe an şi sunt foarte greu de
compensat nemulţumirile care pot să apară în rândul turiştilor.
Este absolut necesară şi realizarea unor infrastructuri cu facilităţile aferente: autostrăzi, staţii de
alimentare cu combustibil suficiente (în această privinţă, progresul este evident), indicatoare de
prezentare a căilor de circulaţie şi a zonelor străbătute de automobilişti, posibilităţi de a închiria
autovehicule de o cât mai mare diversitate, posibilităţi de parcare, staţii de spălare şi reparaţii etc.
În plus, cred că se impune asigurarea unei oferte variate de produse de tip suvenir. O atenţie
deosebită trebuie acordată hărţilor, pliantelor, ilustratelor şi obiectelor de artizanat.
Atunci când grecii contemporani, spre exemplu, au demarat construirea unor punţi şi balustrade
din lemn într-o peşteră oarecare, luminând-o electric şi găsindu-i, ulterior, şi o anumită valoare
istorică, ei au construit, de fapt, un produs turistic, în jurul căruia s-au ridicat, apoi, minihoteluri şi
restaurante pentru turiştii amatori să viziteze peştera respectivă. Aceasta este ordinea după care se
structurează o afacere în turism: mai întâi depistarea sau crearea produsului turistic şi numai după
aceea ridicarea infrastructurii (căi de acces, unităţi de cazare etc.).
4.3.1. Politici şi strategii aplicate la nivel regional
66
Transformarea unor zone rurale în destinaţii turistice se face progresiv fie la iniţiativa unor
grupuri de întreprinzători care dezvoltă mici afaceri turistice cu scopul de a atrage turişti, fie ca
rezultat al descoperirii zonelor de către vizitatori generând astfel cererea pentru activităţi turistice la
care comunitatea locală reacţionează.
In ultimele decenii politica dezvoltării regionale a Uniunii Europene coroborată cu politicile
naţionale ale statelor membre au încurajat orientarea turismului către zonele rurale luând în calcul
efectele şi implicaţiile sociale pozitive ale acestuia. Din analizele efectuate de Organizaţia Mondială
a Turismului rezultă că turismul rural se dezvolta într-un ritm mai rapid decât turismul internaţional
în ansamblul său.
4.3.2 Strategii de promovare prin Internet
Agenţiile de turism din România au înţeles că, pentru o mai bună informare a
clienţilor actuali şi potenţiali, web-ul este un instrument care începe să fie din ce în ce mai mult la
îndemâna turiştilor. Astfel, pe web au apărut numeroase site-uri de promovare a ofertelor turistice.
Există un număr satisfăcător de site-uri româneşti, unele de sine stătătoare, altele găzduite de
alte site-uri specializate. O mare parte din firme au preferat să-şi construiască imaginea pe internet
numai în limba engleză, fără a avea o versiune în limba română. Domeniile principale sunt: mare,
munte, străinătate, vânătoare, ticketing (rezervări avion). Lipsesc aproape cu desăvârşire listele
detaliate cu ofertele agenţiilor de turism, prezentările lăsând impresia că ar fi un fel de site-uri de
promovare a imaginii turistice a României. Sunt folosite imagini cu peisaje pitoreşti, însoţite de texte
publicitare, dar informaţii despre preţ şi posibilitatea de cazare, transport etc. nu există decât pe
foarte puţine site-uri.Imaginea firmelor se oglindeşte şi în designul site-urilor care, de obicei, nu
depăşesc mai mult de trei-patru pagini, sfârşindu-se de fiecare dată cu adresa şi numerele de telefon
unde pot fi contactate.
Un site cunoscut, în cadrul căruia firme de turism (agenţii de turism, hoteluri, companii de
transport etc.) îşi promovează produsele şi serviciile turistice este Romanian Travel Guide - Ghidul
turistic al României[18]. Ca pachet de informaţii, acest site cuprinde date generale despre România,
dar şi date detaliate despre firmele de-turism ale fiecărui judeţ obiectivele turistice, opţiuni pentru
cazare, prestări de servicii turistice. Acest ghid turistic pe internet oferă şi servicii utile (în special de
intermedieri şi nu numai) turiştilor din întreaga lume interesaţi de România.
Printre portalurile de turism ale României menţionăm: www.eTurism.ro;
www.infotravelromania.ro;www.romaniantour.ro;www.infoturism.ro;www.romaniatravel.ro ş.a.
67
Avantajele realizării unui astfel de site turistic sunt:
▪ poate fi accesat din orice colţ ai lumii;
• are o structură de informaţii accesibilă, completă şi complexă;
▪ informaţiile sunt prezentate în forme sintetice, care sunt ulterior detaliate;
• informaţiile sunt actuale, putând fi modificate în orice moment;
• satisface nevoile de promovare specifice ale firmelor din domeniul turismului.
Concluzia autorilor unuia dintre site-uri-le despre ţara noastră este următoarea;
„România va rămâne neexplorată până când nu se va dezvolta industria turismului, iar
dificultăţile economice nu vor îi depăşite. Intre timp, pachetele turistice sunt oferite la un preţ foarte
bun, iar turiştii îndrăzneţi care călătoresc pe cont propriu vor descoperi o parte a Europei bogată în
tradiţii, acea parte care a scăpat de presiunile, complexitatea si estetica timpurilor moderne." Cu alte
cuvinte, spunem noi, programul turistic al României poate fi promovat sub titulatura: „O călătorie
înapoi în timp".
4.4. Turismul României în contextul apartenentei la Uniunea Europeană. Promovarea
şi distribuţia produsului turistic în ţările Uniunii Europene
Integrarea europeană a turismului reprezintă un proces gradual secvenţial, prin care modul de
organizare, relaţiile de funcţionare interioare şi exterioare sistemului « turism » devine similar cu cel
existent în practica Uniunii Europene. Principalul obiectiv al acestui proces îl reprezintă crearea unui
sisitem de compatibilităţi în plan instituţional-structural, legislativ şi al principiilor şi mecanismelor
de funcţionare ale acestui domeniu de activitate. In perespectivă mai largă, procesul de integrare
europeană trebuie să genereze dezvoltarea durabilă a turismului românesc pa baza legilor pieţei
libere.
Integrarea turistică europeană, proces în curs de realizare, are ca scop dezvoltarea turismului,
concomitent cu protecţia mediului şi creşterea calităţii serviciilor, în acest scop, direcţiile principale
ale politicii turismului urmăresc: îmbunătătţirea controlului şi a formalităţilor la frontieră, a
controlului traficului aerian, protecţia mediului, perfecţionarea pregătirii profesionale, creşterea
calităţii serviciilor şi a rolului social al turismului.
Ramură economică de mare importanţă şi cu variate posibilităţi, turismul românesc îşi
evaluează serios şansele de relansare şi implicit de a deveni componentă activă şi dinamizatoare a
unui sistem economic dezorganizat în profunda şi complexa ei restructurare.
68
Reuşita revenirii turismului ar antrena efecte pozitive globale ca: resurse suplimentare,
echilibrarea balanţei de plăţi, crearea de locuri de muncă, amenajarea teritoriului şi reabilitarea
imaginii internaţionale şi stoparea procesului de marginalizare a României în dinamica mondială.
Într-o perspectivă mai largă, procesul de integrare europeană trebuie să genereze dezvoltarea
durabilă a turismului românesc pa baza legilor pieţei libere:
- Promovarea iniţiativelor locale: dezvoltarea produsului turistic şi orientarea acestuia către
nevoile pieţei sunt posibile prin dezvoltarea regională şi locală, fapt ce presupune implicarea
comunităţilor, operatorilor economici şi autorităţilor locale în elaborarea şi implementarea
programelor de dezvoltare.
- Beneficiarii direcţi ai acestui proces, sectorul public şi cel privat la nivel local îşi vor coordona
eforturile în cadrul unui parteneriat real în vederea promovării unei dezvoltări durabile a turismului.
- Perfecţionarea cadrului legislativ: armonizarea legislaţiei constituie un demers prin care
îmbunătăţirea cadrului legislativ în România în domeniul turismului presupune abordarea
problematicii şi rezolvării în spirit comunitar, în special prin prisma « Cărţii verzi » a Comisiei
Europene intitulată « Rolul Uniunii în domeniul turismului », Bruxelles, 1995.
- Stimularea managementului: abordarea modernă a managementului implică schimbări de
mentalitate şi comportament la nivelul resurselor umane. Multiplicarea formelor şi metodelor de
formare profesională într-un mediu profund concurenţial are ca efect facilitarea accesului la procesul
de instruire continuă, în plus, programele comunitare de sprijin a dezvoltării turismului au ca o
componentă de bază, formarea profesională. Creşterea numărului de programe la diferite niveluri
reprezintă un factor de spijin în apariţia unui comportament pro-activ şi în domeniul
profesionalismului.
Având în vedere cele susţinute anterior, se pot deduce principalele componente ale unei
strategii economice în turism:
- Crearea de noi şi diverse articole, servicii şi pieţe turistice pornind de la elementele de bază şi
resursele fiecărei ţări;
- Atragerea comunităţilor locale în programele de dezvoltare a turismului-pentru o reuşită;
- Cultivarea cooperării între factorii administrativi şi executivi pentru a înţelege nevoile şi
aspiraţiile turiştilor;
- Practicarea activităţilor de marketing prin folosirea unor tehnici optime de marketing;
- Alocarea de fonduri bugetare adecvate pentru aceste activităţi;
- Orientarea precisă spre grupe de consumatori care costituie un câştig de piaţă.
69
În vederea depăşirii problemelor create de dificultăţile conjunturale de ansamblu, cât şi a
celor intrinseci domeniului turistic, se impun acţiuni coordonate în următoarele direcţii:
- Continuarea şi accelerarea ritmului privatizării, condiţie a manifestării spiritului concurenţial,
ceativităţii şi iniţiativei, premise ale creşterii calităţii produsului turistic;
- Întreprinderea unor acţiuni de modernizare a unităţilor de cazare şi masă, a echipamentelor de
agrement, în vederea alinierii la standardele de confort şi utilitate europene, recalificarea unora
dintre acestea şi urmărirea respectării concordanţei dintre calitatea prestaţiilor, echipamente şi tarife;
- În ceea ce priveşte personalul, trebuie dezvoltat ataşamentul la obiectivele generale prin
motivarea muncii, spiritul critic faţă de propria muncă, de propriile disponibilităţi, trebuie
conştientizată necesitatea unei conduite profesionale corespunzătoare exigenţei impuse de «vocaţia
socială » a turismului;
- Iniţierea unor politici promoţionale active, chiar agresive şi complexe, în toate formele ei de
realizare, revizuirea şi actualizarea tutror materialelor publicitare grafice, impunerea neocolirii
intermediarilor, cel puţin în actuala etapă, aceştia fiind mai în măsură, prin mijloacele financiare şi
personalul calificat, să întreţină o activitate promoţională adecvată;
- Integrarea în structurile europene, ca necesitate a înscrierii ofertei turistice româneşti în oferta
comună europeană, a internaţionalizării turismului românesc, a « controlării » acţiunii concurenţilor
fie prin acorduri de colaborare, fie prin asocierea în diverse activităţi (publicitate, comercializare,
reprezentanţă în străinătate, proiecte comune privind costruirea unor infrastructuri, asocierea la
sistemele europene de rezervare hotelieră şi de transport), facilităţi legislative comune privind
turismul.
Dincolo de problema de timp, putem considera că opţiunea managerială în turismul românesc
este de a dori relansarea, de a acţiona operativ şi eficient în acest sens şi, nu în ultimul rând, de a
mobiliza toate resursele financiare, materiale, umane şi intelectuale.
Promovarea şi distribuţia produsului turistic în ţările Uniunii Europene
Ţările Uniunii Europene realizează promovarea turismului prin mijloace tradiţionale şi
anume:
• toate suporturile de vânzare (ghid, broşură, pliant, catalog);
• obiecte publicitare;
• prezenţa la saloanele de turism;
• mailing-ul;
• utilizarea mediei (TV, publicaţii, radio etc.).
70
În ţările Uniunii Europene se utilizează reţele de promovare, care pot fi: bancare (Germania,
Belgia, Franţa, Olanda), teritoriale turistice (Germania, Belgia, Franţa), cluburi (Germania, Olanda).
În ceea ce priveşte comercializarea produsului turistic în cadrul ţărilor Uniunii Europene,
aceasta poate fi analizată ca forme de comercializare în cadrul UE şi la nivel regional şi local.
În majoritatea ţărilor Uniunii Europene, comercializarea produselor turistice se face:
1. pe plan intern prin:
• centrale de rezervare internaţională (Franţa);
• centrale de rezervare naţională (Spania, Franţa, Irlanda, Portugalia);
• centrale de rezervare regională (anumite landuri germene, Belgia, Franţa, Spania, Italia);
• centrale de rezervare departamentale/locale (Franţa, Grecia);
• vânzarea directă (toate ţările UE).
2. pe plan extern:
• touroperatori de voiaj (Germania, Belgia, Danemarca, Franţa, Regatul Unit);
• structuri turistice teritoriale (Germania, Belgia, Danemarca, Franţa, Regatul Unit);
• primării, corniţele de întreprindere (Franţa, Italia).
Ca o concluzie reamintim două idei de bază ce se desprind din acest material şi anume rolul
calităţii serviciilor turistice şi rolul activităţii de proiecţie a unei imagini a destinaţiilor turistice cât
mai apropiate de realitate, în atragerea cererii turistice interne şi externe.
Celor două idei mai adăugăm şi faptul că România deţine un potenţial turistic important însă
trebuie valorificat în mod corect şi în raport cu mediul înconjurător, pentru a nu distruge
monumentele naturii pentru care este deja cunoscută.
Concluzii
Parcurgând conţinutul acestei lucrări se poate constata în primul rând faptul că există
numeroase forme de turism, rezultate din diferitele nevoi ale oamenilor de a se deplasa cu anumite
scopuri în altă localitate, alta faţă de cea în care locuieşte.
Această nevoie duce în schimb la dezvoltarea unui nou fenomen denumit de specialişti flux
turistic, care este dezvoltat în primul capitol al acestei lucrări. Pe parcursul acestui am aflat care sunt
tipurile de fluxuri turistice, care sunt cauzele formării acestora, care sunt motivele care determină
71
dezvoltarea acestei mişcări ale tuturor celeor care practică turismul, şi care sunt principalele fluxuri
internaţinale.
Mergând pe parcursul celui de-al doilea capitol am descoperit care sunt destinaţiile turistice
din România care merită acordată o atenţie deosebită şi care pot face obiectul unei deplasări în scop
turistic a populaţiei României dar şi a străinilor, zone turistice importante din ţara noastră care nu
sunt protejate, conservate, îngrijite corespunzător pentru a primi atenţia cuvenită din partea tuturor.
Acesta este un capitol de prezentare a atracţiilor turistice din România aflate sub coordonarea
organizaţiei UNESCO, atracţii care fac obiectul unui potenţial turistic al României uriaş, pe lângă
multe alte destinaţii importante nevalorificate încă, sau nu suficient valorificate pentru ceea ce pot
ele arăta.
Consider că datorită acestei imposibilităţi de valorificare a potenţialului turistic al României,
aceasta nu ocupă un loc în topul celor mai vizitate ţări europene, de altfel, ea ocupând un loc foarte
jos într-un clasament realizat în această lucrare, potrivit Organizaţiilor UNWTO şi INSSE.
Este foarte important ca în cadrul celui de-al treilea capitol să se acorde o importanţă
deosebită poziţiei pe care România o ocupă.
Potrivit celui de-al trilea capitol principala subregiune care deţine cele mai ridicate valori
privind numarul de turişti sosiţi în Europa este reprezentată de subregiunea Europa de Sud.
Tot aceasta subregiune se află in topul celor mai importante din Europa, potrivit căreia cele
mai ridicate valori privind încasările din turism la nivel european sunt reprezentate de aceasta.
România are un potenţial turistic uriaş, insuficient exploatat. Din punct de vedere turistic,
România a rămas însă în urma statelor învecinate, precum Ungaria sau Bulgaria. Totuşi,
perspectivele sunt îmbucurătoare, turismul românesc având mari sanşe să devină competitiv.
Consider că starea proastă a drumurilor reprezintă cel mai mare impediment în calea
dezvoltării turismului românesc, în condiţiile în care majoritatea vizitatorilor străini sosesc în
România pe cale terestră. Din cauza infrastructurii deficitare, România este clasată pe locul 76 în
topul mondial al competitivităţii în turism, între Azerbaidjan şi El Salvador.
În plus, în România raportul calitate/preţ este de multe ori necorespunzator, fapt care alungă
potenţialii turişti.
Putem constata că România dispune de un important şi un bogat capital turistic de care ar
putea profita într-un sens favorabil, pentru a face cunoscut întregii lumi patrimoniul turistic al acestei
ţări. Cu toate acestea, România nu reuşeşte să conserve în mod potrivit acest capital, ajungând chiar
la o degradare totală a acestor monumente istorice deosebit de valoroase din punct de vedere
tradiţional cât şi economic.
72
Lucrarea prezintă deasemenea şi numeroase modatălităţi de valorificare a turismului
românesc, prezentate în cel de-al patrulea capitol.
Consider ca România nu profită suficient de aceată posibilitate de a se dezvolta economic pe
de o parte, dar şi de posibilitatea de a se consacra şi de a urca in topul preferinţelor turiştilor români
şi străini pe de altă parte.
Potrivit datelor prezentate în acestă lucrare aş putea spune că România este printre acele ţări
care nu este capabilă să se dezvolte singură turistic, care nu conservă şi protejează corespunzător
monumentele naturii, vestigiile arheologice, care nu reuşeşte să-şi impună un ritm în evoluţia sa din
punct de vedere turistic.
Aş putea adauga faptul că pe lângă infrastructura dezamăgitoare de care dispune, aceasta nu
dispune nici de condiţiile de cazare cerute de piaţa externă, ceea ce duce la o agravare a situaţiei în
care se află, ducând treptat la o lipsă de motivaţie din partea turiştilor in vederea revenirii sau venirii
în România.
Ca o concluzie reamintim două idei de bază ce se desprind din acest material şi anume rolul
calităţii serviciilor turistice şi rolul activităţii de proiecţie a unei imagini a destinaţiilor turistice cât
mai apropiate de realitate, în atragerea cererii turistice interne şi externe.
România deţine un potenţial turistic important însă trebuie valorificat în mod corect şi în
raport cu mediul înconjurător, pentru a nu distruge monumentele naturii pentru care este deja
cunoscută.
În concluzia acestui capitol putem menţiona faptul că Europa se află în topul preferinţelor
turiştilor străini, însă cea mai mare parte dintre aceşti preferă ca destinaţie turistică ţări din regiunea
Europei de Sud, fiind urmată de ţări din zona Europei de Vest, Nord şi în cele din urmă ţări ce se află
în zona de Est a Europei, regiune în care se află încadrată geografic şi România.
Astfel, analizând fluxurile turistice din punct de vedere al sosirilor turiştilor în Europa, dar şi
a încasărilor din turism putem spune că România are un loc foarte puţin important în cadrul acestor
clasificări internaţionale a unor organizaţii specializate şi autorizate, precum UNWTO, INSSE, etc.
73
ANEXE
Anexa 1
Harta Europei
74
Sursa :http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Europe
Anexa 2
Harta Europa de Nord
75
Sursa :http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Europe
Anexa 3
Harta Europa de Sud
76
Sursa : http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6b/SEUROPE.jpg
Anexa 4
Europa de Vest
77
Sursa :http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Europe
Anexa 5
Europa Est / Centrală
78
Sursa :http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Europe
Bibliografie
1. Barbu Gheorghe, "Turismul şi calitatea vieţii", Editura Politică, Bucureşti, 1980;
2. Baron P., Snak O. Neacsu N. Economia turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001 ;
79
3. Băltăreţu A., Neacşu N., Neacşu M., “Economia turismului: studii de caz,statistici,
legislaţie”, Ediţia a 2-a, Editura Uranus, Bucureşti, 2008;
4. Băltăreţu A., “Turismul internaţional”, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002;
5. Bran F., Simon. T.,Nistoreanu P. „Ecoturism”, Editura Economica, Bucuresti, 2000;
6. Bucur-Sabo M., „Marketing turistic”, Editura Irecson, Bucuresti, 2006;
7. Cocean P. Vlasceanu Gh. Negoescu B., „Geografia generala a turismului”, Editura
Meteor Press, Bucuresti, 2005;
8. Cristea Anca, “Gestiunea Activitatilor de turism”, Ed. Univ. Crestina Dimitrie Cantemir,
Bucuresti, 2002
9. Cristureanu, C., „Economia şi politica turismului internaţional”, Editura Abeona,
Bucureşti, 1992;
10. Cristureanu C. , „Strategii si tranzactii in turismul international”, Editua C. H. Beck,
Bucuresti 2006;
11. Cristureanu C., „Economia şi politica turismului internaţional”, Editura Universitatea
Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, 1993;
12. Erdeli G., Gheorghilas A., „Amenajari turistice”, Editura Universitara, Bucuresti, 2006;
13. Gheorghilas A., „Geografia turismului international”, Editura universitara Bucuresti,
2005;
14. Glăvan, V., „Geografia turismului în România”, Editura fundaţiei „România de mâine”,
Bucureşti, 1995;
15. Glăvan V., „Turismul in Romania”, Editura Economica, Bucuresti, 2000;
16. Glăvan V., „Resursele turistice pe Terra”, Editura Economica, Bucuresti, 2000;
17. Ianoş – Schiller Elena, „Turismul românesc în economia de piaţă: tendinţe şi mutaţii”,
Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000;
18. Ionescu I., „Turismul fenomen social-economic si cultural”, Editura Oscar Print,
Bucuresti, 2000;
19. Minciu R., "Economia turismului", curs - material didactic, A.S.E., 1992;
20. Minciu R., Baron P., Neacşu N., “Economia turismului”, Editura Universitatea Creştină
“Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, 2002;
21. Minciu R., Ispas Ana,"Economia turismului", Universitatea Transilvania,Braşov, 1994;
22. Minciu R. „Economia turismului”, Editura Uranus, Bucuresti, 2000;
23. Neacşu N., Băltăreţu A.,„Economia turismului”, Editura Uranus, Bucureşti, 2005;
80
24. Neacşu N., „Economia turismului”, Ediţia a 2-a, Editura ProUniversitatria, Bucureşti,
2006;
25. Negut S. Nicolae I., „Patrimoniul mondial cultural si natural UNESCO”, Editura
Meronia, Bucuresti, 2005;
26. Savu, D.V., "Integrare Europeană", Editura Oscar Print, Bucureşti, 1996;
27. Snack Oscar, Baron P., Neacşu N., „Economia Turismului”, Editura Expert, Bucureşti,
2001;
28. http://facultate.regielive.ro/laboratoare/economie/fluxuri_turistice-21832.html
29. http://facultate.regielive.ro/cursuri/turism/turism_cultural-32032.html
30. http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/2455212-bijuterii-ale-romaniei-in-
patrimoniul-unesco-i
31. http://www.cimec.ro/Monumente/UNESCO/UNESCOro/slowvers.htm
32. http://turism.nicuilie.eu/2007/11/bisericile-fortificate-din-transilvania/
33. http://www.saschiz.ro/ro/istoric.htm
34. http://images.google.ro/
35. http://www.cimec.ro/Monumente/Lpm/UNESCO/Hurezi/hureziro.htm
36. Corina Popa, Le monastére de Hurezi, în "Denkmäler in Rumänien/Monuments en
Roumanie", ICOMOS- Volume ale Comitetului Naţional German, XIV, 1995, pg. 98-104
37. http://www.iloveromania.ro/despre_51/manastirile_pictate_din_bucovina
38. http://ro.wikipedia.org/wiki/
Bisericile_pictate_din_nordul_Moldovei#Vorone.C5.A3_.28Biserica_.22Sf.C3.A2ntul_Gheorghe.2
2.29
39. http://www.gk.ro/sarmizegetusa/webring/stanciul.tk/cetatzi.htm
40. http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserici_de_lemn_din_Maramure%C5%9F
41. http://www.eu-turistul.ro/analiza-pietei-turistice-romanesti/8-comportamente-
generatoare-de-cerere-turistica.html
42. http://www.scritube.com/geografie/turism/TURISMUL-ACTIVITATE-ECONOMICO-
7532249.php
43. http://www.referate10.ro/referat-fluxurile-turistice-internationale.htm
44. http://www.referat.ro/referate/Turismul_european_f4f38.html
45. http://4.bp.blogspot.com/_ee5V512VaE/Spod4bluMrI/AAAAAAAAB6k/
THc9EYQLMe8/s400/valea-viilor-sibiu-2.jpg
46. http://www.saschiz.ro/ro/istoric.htm
81
47. http://www.patrimoniulnational.ro/new/showpic.php?idx=307
48. http://www.referat.ro/referate/download/Turismul_in_Europa_8f64a.html?t=1
49. http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_de_Nord
50. http://www.artline.ro/Finlanda-13713-1-n.html
51. http://www.artline.ro/Danemarca-13722-1-n.html
52. http://www.besttourism.ro/ghid-europa-suedia.html
53. http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_de_Sud
54. http://facultate.regielive.ro/proiecte/geografie/peninsula_italica-155342.html
55. http://ro.wikipedia.org/wiki/Peninsula_Balcanic%C4%83
56. http://www.portugalia.hartaeuropa.com/
57. http://www.hoteluri.it/atractii-turistice-spania
58. http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_de_Vest
59. http://www.ifeel.ro/c_benelux.html
60. http://www.ifeel.ro/c_regatul-unit-al-marii-britanii.html
61. http://www.hoteluri.it/turismul-franta
62. http://www.ultraviolet.ro/articol/zece-destinatii-uluitoare-din-europa-de-est
63. http://www.euractiv.ro/
64. http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/turism/a07/turism03r07.pdf
65. http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap20.pdf
82
