LVCEAFÄRVL

fl. VI. S. II. TIMIŞOARA Nr. 5-6.

I n c h i n a r e M a j e s l ă ţ i i S a l e R e o e l u i C a r o l I I

Vlăstar de famil ie princiară, coborîtoare delà; izvoarele unui fluviu, Ia a cărui revărsare în mare I-a hărăzit soarta să ducă spre neatârnare şi propăşire un popor şi spre mărire Şi prestigiu o ţară;

urmaş a doi regi plini de virtuţi, — unul întemeetor §î organizator de regat, prin adânca Sa înţelepciune, prin marea Sa putere de muncă, prin ascuţitul Său spirit de prevedere şi prin voinţa Sa de fier, — altul întregitor" de regat, prin leali­tatea Sa neasemuită, prin bunătatea Sa neîntrecută şi prin vi­tejia recunoscută a armelor Sale;

descendent a două regine cu suflete de o rară sensibilitate artistică şi de o profundă duioşie omenească;

născut pe pământ românesc , — crescut în legea şi l imba românească, — îndrăgind de mic costumul şi fluierul de cio­bănaş, alături de costumul şi puşca da dorobanţ, — pătrun­zând, prin silinţele înţelepţilor dascăli pământeni , întreg tre­cutul de jsuferinţi şi de glorie al neamului şi al ţării româ­neşti, — învăţând să cunoşti , în lung şi în lat, tot întinsul pământului românesc şi sufletul poporului ce-1 loeueşte, — luptând apoi însuţ i pentru ţară şi neam, ca cerceta? şi soldat român;

Măria Ta, cu princiarele daruri înăscute, cu marile virtuţi moştenite şi cu înaltele calităţi câştigate, Te-ai contopit pen­tru veşnicie cu glia româneacă.

Ai reintrat în Ţară acum aece ani, ca un al doilea descă-

1

lecător, nu pe Dunărea albastră şi prin T.-Severinul Micei Ro­mânii , ci coborînd, ca un Făt-Frumos din Poveşti le Peleşului , pe un „ca l năzdrăvan", din zările albastre, într'un sătuleţ al Komâniei-Mari, — aşteptat n u de demnitari gravi în haine m o -horîte, cu pâine şi sare, ci de-o ţărăncuţă bihoreana in cos­tum strămoşesc, surâzătoare, cu un ulcior de apă înviorătoare, în mijlocul lanurilor de grâu în vălurele ca nişte drapele în­chinate, cu suflet cald, în care svâcnea sufletul unui neam în­treg în aşteptare, după c u m în lanurile învăluraîe de adierea lui Zefir, şi el de faţă la Vadul Grisului, palpita atunci dorul de mai bine al unei ţări întregi.

Contopit de mult cu glia strămoşească, în acea clipă, pentru Măria Ta neuitată, a descălecării, Te-ai contopit şi cu înălţimile ei senine, ea u n bun augur şi s imbol al măririi şi înălţării ce trebuia să vie şi a veni t .

Şi aşa ne-a fost dat şi nouă celor din teritoriile realipite, să trăim zile de curată sărbătoare românească, asemănătoare zilelor trăite în 1866 de fraţii noştri din Principate. De-ai şti, Măria Ta, câtă grijă Te-a însoţit , din sufletul nostru, în d r u m u l până în cap i t a l a Ţării, — ce de lacrimi calde de bucurie am vărsat, când am aflat că ai ajuns cu bine la ţintă, — câtă satisfacţie, până la ex taz , a avut sufletul nostru în acea minu­nată zi de 8 Iunie, a c u m zece ani, când totul a fost consfinţit în memorabila Adunare Naţională.. .

îngrămădiţi în jurul aparatelor de r ad io — o, atunci le-am binecuvântat pentru prima dată — şi ascultând proclamaţia şi legământul Măr ie i Taie, ne - am amintit, cei de aici, cât de dra­gă ne e r a î n t o t d e a u n a , şi s u b s t ă p â n i r e s t re ină famil ia noas­tră d o m n i t o a r e . In albumurile părinţilor noştri, fotografiile Măriei Ta le şi ale bun ic i lo r , părinţilor, fratelui şi surorilor Măriei Ta le s t ă t eau în t r e ale celor mai a p r o a p e şi mai d r ag i din fami l ie . Răsfoindu-le zi de zi, ch ipu r i l e aces tea le-am să­pa t î m p r e u n ă şi a d â n c în in imi le n o a s t r e . Dragos t ea n o a s t r ă de Dinastie es te p l ă m ă d i t ă n u numai din ins t inc t , ci m a i a ies

prinlr'o educaţie conştientă şi stăruitoare, — de aceea dinasti-

c lsmul nostru este însăşi fiinţa noastră.

Darurile aduse de Măria Ta din străfundul veacurilor, din

marile suflete ale înaintaşilor, — daruri călite în sbuciume o-

mcneşti şi străfulgerate de harul dumnezeesc în albăstrimile

văzduhurilor, — au fost, sunt şi vor fi încălzite, susţinute şi

multiplicate de căldura sufletească şi de devotamentul unui

neam întreg.

î n primii zece ani ai Domnie i Măriei Tale ai pus noui

temelii, solide peste veacuri, Ţării noastre, întărind-o în toate

cele dinlăuntru ale ei şi făcând-o respectată imitară. Cu pute­

rile ce ai, din seva pământului românesc ş i din tăria înălţimii

româneşti , vei face-o şi strălucitoare peste toate timpurile.

Noi, cei ce munc im la „Astra Bănăţeană" pe drumul croit

de Măria Ta, ne luăm voie a-Ţi închina acest număr din „Lu­

ceafărul" ei, strigând într'un glas:

Să ne traesti, Majestate, împreună cu Măria Sa Marele Voevod Mihai!

SABIN EVUŢIANU

preşedintele „Astrei Bănăţene"

K E G E L U Măria Ta, în sufletul hotarelor t r a e s t i , Cu inima în pieptul poporului român. Curg veacurile, irigă ea stâncile rămân In leagăne feciorii Daciei regeşti.

C u bărbăţie fruntea ne-o plecăm I n ceasul izbăvirii ce ne-aduci; CM buzele potire I a răscruci, T o ţ i , urma paşilor îţi sărutăm.

Ofranda ţării pentru Tine azi: Tărie din icoana d e stejar Şi foc din cremene şi-amnar Şi tinereţea munţilor de brazi.

Şi sânge sub drapelul vitejesc Şi trăsnetele vijeliei Şi oase pentru temelia României Să nu sie clatine pământul românesc!

VOLBURĂ POIANĂ NĂSTURAŞ

F r ă m â n t ă r i c u l t u r a l e ba inotene sii u l t i m u l d e c e n i u

de T r a s a i » T o p l i c e a n u

încadrarea Banatului românesc în realitatea politică a României în­tregite a constituit un moment «rucial în orientarea vieţii româneşti dé aici. Structura românească a acestei provincii a îost — până la 1918 — stânjenită, dar în nici un caz stricată. Contribuţia pe care Banatul a a-clus-o în desvoltarea culturii româneşti este pentru noi astăzi cât se poaî-; de evidentă, deşi nu totdeauna recunoscută, poate din cauză că n'a fosti cunoscută în deajuns.

Dacă încercăm să facem — acum — un scurt bilanţ al frământări­lor româneşti în prima decadă a Domniei Regelui Carol al II-lea suntem conştienţi şi de seriozitatea faptului, ca şi de aceea a momentului.

Vom păstra însă linia unei atitudini de strictă obiectivitate. ACŢIUNI CULTURALE. Au existat o mulţime de societăţii culturale

cu menirea de promovare a culturii româneşti în Banat. Ele au devenit ceva mai active la începutul decadei 1930—1940, dar

prin risipirea energiilor nu totdeauna s'a putut ajunge la realizări poziti­ve. De altfel s'a simţit şi lipsa unui sistem de acţiune.

Deodată cu avântul pornit peste pretutlndenea pământului românesc, avânt încurajat de către Suveran chiar la începuturile Domniei Sale, s'a simţit şi în Banat nevoia unei regrupări a intelectualilor în jurul fenome­nului cultural-social al vieţii româneşti.

Trebuia determinată atmosfera potrivită manifestării valorilor vieţii româneşti din acest ţinut. Aceasta era cu atât mai nceesar cu cât minori­tăţile, mai mult sau mai puţin etnice, conlocuitoare continuau să arate pe plan cultural, dar mai ales economic, o stare destul de înfloritoare şi bine dirijată.

Pentru a se potenţa viaţa româneaseă de aci s'a crezut că e bine să se evidenţieze cu tot fastul anume figuri şi aspecte din trecutul Bana­tului.

Astfel am avut în această decadă câteva manifestări culturale deo­sebit de grăitoare.

A fost mai întâi acel măreţ pelerinaj în Becicherccul Mic, satul lui D. Ţichindeal, din iniţiativa D-lui Sever Bocu.

A urmat aducerea rămăşiţelor pământeşti ale lui E. Murgu delà Budapesta la Lugoj.

Desvelirea busturilor Regelui Ferdinand, M. Eminescu şi D. Bojâncă la Oraviţa în prezenţa M. Sale Regelui a constituit una din cele mai mi­nunate ocazii de manifestare culturală a Banatului.

Pe urmă au fost şi altele: Desvelirea busturilor lui V. Babeş şi AI. . Mocioni în Timioşara, a lui C. Brediceanu )a Lugoj au fost tot atâtea pri­lejuri de evidenţieri a valorii culturale a trecutului nostru.

In manifestarea vieţii româneşti din Banat, cu accentuarea tuturor laturilor ei variate, Adunările Generale ale Astrei Bănăţene delà Oraviţa (1938) şi delà Lugoj (1939) au constituit reprezentări vii ale sufletului românesc bănăţean, care au demonstrat odată mai mult câtă tărie şi fru­museţe cuprinde în sine această viaţă românească, având condiţii priel­nice de manifestare.

Pentru a se putea ajunge la condiţiiie cele mai bune de promovare a intereselor culturale şi sociale româneşti, intelectualii bănăţeni s'au gru­pat în Institutul Social Banat-Crişana, care şi-a propus ca prin studii te­meinice să evidenţieze cauzele de care suferă viaţa românească în Banat şi să aducă îa eunoştinţa tuturora soluţiile de îndreptare a lipsurilor şi ÎLÎărire a ceea ce este bun.

Monografiile publicate de acest institut ca şi studiile apărute în Re­vistă s'au arătat a fi de o prestanţă ştiinţifică unanim recunoscută în cer­curile de ştiinţă sociologică.

Cum Institutul Social Banat Crişana aecentuasc mai ales latura cer­cetărilor ştiinţifice şi apoi prelucrarea materialului adunat, s'a simţit tot mai mult lipsa unei instituţii de realizări practice în domeniul viţeii cul-tural-sociale din Banat.

De aceea toţi intelectualii din Banat s'au grupat în „Regionala Bă. năţeană a Astrei", care avea menirea să coordoneze activitatea tuturor organizaţiilor Astrei din Banat, făcâudu-le mai active în raport cu nece­sităţile culturale regionale.

îndată au început să se organizeze cursuri pentru ţărani Ia centrele diferitelor despărţăminte care au dat rezultate remarcabile. O idee nouă a fost inaugurată şi anume aceea a cursurilor pentru femei, ţinându-se seama de faptul că femeia arc un rol hotărîtor în regenerarea familiei ca temei u al neamului.

Tot în această perioadă a luat naştere Societatea scriitorilor români din Banat „Altarul Cărţii", care a adunat pe cei mai mulţi scriitori, cu scopul de a se ajunge la selectarea valorilor literare regionale în cadrele fenomenului literar românesc contemporan.

REVUISTICA. Pornind delà ideea de valorificare a trecutului isto-rlc-cultural, reviste ca „$eminlicul" din Lugoj, condusa de A. Peteanu; „Analele Banatului" din Timişoara de subt conducerea lui I. Miloia, ziarul „Vestul" al d.lui S. Bocu, — în foiletoane — au prezentat cu multă compe­tenţă şi documentare anume figuri şi împrejurări cu răsunet evident In conştiinţa publicului.

A apărut apoi „Revista Institutului Social Banat-Crişana" în care s'a pus accentul în deosebi pe probleme de politică socială şi sociologic.

Caracter mai literar şi artistic, fără neglijarea elementului cultural în genere a prezentat revista „Luceafărul" condusă de A. Cosma, care a fost cedată „Astrei Bănăţene" după constituirea din 1987.

Revista apare şi astăzi în strădania de a reprezenta tot ceea ce este mai bun în Banat din punct de vedere literar, artistic şi cultural. Credem ex uieiodată delà războiu încoace n'a fost o revistă în Banat care să ii arat adunaţi în jurul ei, atâţia purtători de condee, cum este cazul — a-cam — cu revista Astrei Bănăţene, „Luceafărul".

Ea constitue unul din mijloacele de manifestare a Astrei Bănăţene, cu scopul de selectare a scrisului românesc din Banat, prin posibilitatea pe care o oferă scriitorilor de a lua «onlact cu publicul cititor.

Tot în cadrul acestor strădanii de manifestare cultural-literară, »-minţim revista „Fruncea" a d-lui N. Ivan.

ZIARISTICA. Aceasta are două aspecte: unul politic, altul cultura!. Pe noi ne interesează aci exclusiv aspectul cultural.

Foiletoanele ziarului „Vestul" au împlinii un rol serios din punct de vedere cultural, când nu era nicio revistă.

De un an apare ziarul „Dacia" din Timişoara sub egida „Astrei Bănă­ţene". Pe lângă necesitatea de comunicare a întâmplărilor ce se petrec atât de zguduitor în lume, „Dacia" rămâne — deşi într'o măsură mică — ° -glinda faptelor ce se petrec în Ţinutul Timiş şi oferă şi articole, care tratează probleme locale diferite. Ziarul „Dacia" este o contribuţie a înal­telor autorităţi de stat după concepţia noilor orânduiri ale vieţii publice lomâneşti şi — sperăm — cu vremea ziarul acesta îşi va împlini misiunea.

Ţăranul român din Banat a avut la îndemână gazete redactate pe înţelesul lui. Amintim „CUVÂNTUL SATELOR" care este condus de I. Ciucurel şi „LUMINĂTORUL" ce apare prin îngrijirea Astrei Bănăţene.

Dintre celelalte gazete în care elementul cultural a fost mai accen­tuat amintim „Reşiţa", care apare de vreo şase ani în oraşul uzină.

TEATRUL. O veche dorinţă a fost realizarea unai teatru permanent la Timişoara. încercarea s'a lovit de multe greutăţi, dintre care cea mai evidentă a fost lipsa de educaţie a publicului în aceasta privinţă; fiindcă atunci când se încearcă crearea unui teatru permanent trebue să i se a-sigure şi un auditoriu mai mult sau mai puţin permanent. Ori îrj Timi­şoara deocamdată nu poate fi cazul. De aceea spectacolele de teatru s'au mărginit Ia ceea ce aduceau turneele pornite delà Bucureşti sau Cluj.

De câţiva ani însă ..Astra Bănăţeană" cu sprijinul material al Ţi­nutului şi Municipiului Timişoara a organizat stagiuni de teatru proză şl operă atât în Timişoara cât şi în oraşele şi satele mai mari din Ţinnt. Fixându-se preţuri mai reduse, rezultatele au fost cât se poate de mulţu­mitoare. In organizarea acestor stagiuni, s'a ţinut seama nu numai de elementul distractiv şi artistic, ci şi de cel educativ, fiindcă teatrul în a-ceastă parte de ţară nu poate fi considerat numai ca o instituţie arlisrică, ci în primul rând de propagandă românească.

LITERATURA. In acest răstimp de zece ani literatura românească a câştigat în Banat câteva contribuţii deosebit de preţioase.

Delà răsunetul pe care, la sfârşitul veacului trecut, l-au avut Ion Popovici-Bănăţeanu şi Victor Vlad Delamarina, Banatul — din punct de vedere literar — n'a putut să ofere literaturii româneşti ceva mai deose­bit. Poate şi din cauza împrejurărilor de altă natură care au fost potriv­nice statornicirii unei atmosfere prielnice pentru desvoltart a şi maturiza­rea talentelor.

Delà 1930 încoace însă se observă o schimbare. Cultura românească urmărită perseverent — oficial şi neoficial — dup-1

unire începe să-şi arate roadele. Dintre scriitorii mai vechi amintim pe Mia Cerna, a cărei contri­

buţie s'a arătat în ultimii ani de foarte bună calitate. Poeziile ei, dar mai ales proza, povestirea, au atâtea calităţi artistice, încât poate fi conside-

^ rată ca una din cele mai bune povestitoare române iu timpul nostru (vezi cele două volume: „Inel-Irinel" şi „Gaîbănul împăratului", precum şi ce­lelalte bucăţi apărute în reviste). Gh. Bălteami nu poate fi trecut cu ve­derea.

Dintre cei noi al căror talent s !a manifestat cu destulă vigoare şi recunoscute calităţi, amintim aci pe: Gr. Bugarin, C. Miu-Lerca, Pavel P. Belu, P. Sfetca, Corneliu Sav, R. Fabian şi Dorian Grozdan,

I. Mioc, P. Butan, A. D. Bugariu, Mircea Şerbănescu etc., sunt spe. ranţe care se vor realiza în viitor.

In proză: Ilie lenea („Ard luminile 'n Vitol"), Gh. Atanasiu, (Ade­lina, Desmoşleniţii şi Moara roşie), Dridri Goroniţa, Mia Marian şi D. Draguescu.

Grigore Popiţi a scris nu numai poezii ci a avut putinţa să dea la iveală şi o serie de date şi documente foarte preţioase din punct de w-ricre istoriografie.

Dintre cei mai în vârstă: Volbură Poiană Năsluraş şi M. Ar. Daii şi-au continuat drumul, dând la iveală pagini de liieraiură adevărată. La Caransebeş activează Lucian Costin.

In istoriografia literară I. Miloia, A. Peteanu, A. Cosma, C. Ştoică-nescu, I. Stoia Udrea, I. B. Mureşanu, I. D. Suciu şi Tr. Topliceann au adus contribuţii importante.

Menţiune deosebită facem pentru Anişoara Odeanu, care cu proză şi poezie se manifestă Ia Bucureşti şi este bine apreciată.

Dintre scriitorii ţărani care s'au evidenţiat în opinia publică amintim pe P. Petrica, I. Frumoşii, Ion Ciucurel, Pavel Târbăţiu, Miron Ghiîa.

Ţin să subliniez aci că în general literatura cea nouă din Banat îşi trage vigoarea din elementele de creaţie folkloristică. Tinerii poeţi bănă­ţeni se ştiu apropia cu multă intuiţie poetică de sufletul românesc crista­lizat in foiklorul hănăţean. De aceea această literatură pe lângă valoarea artistică propriu zisă reprezintă ş\ o valoare culturală de netăgăduit. Pentru ca scriitorii să se poată manifesta, Astra Bănăţeană Ie-a pus la în­demână nu numai o revistă, ci şi o editură.

MUZICA. In domeniul creaţiei muzicale Banatul s'a prezentat tot­deauna cu prestanţă.

In acest răstimp locul întâi îi ocupă maestrul Sabin Drăgoi al cărui talent creator s'a desăvârşit şi s'a manifestat cu opere muzicale de înaltă valoare artistică şi etnică. Şi etnică fiindcă creţia lui Drăgoi răsare din specificul e In ic românesc. „Poemul Neamului", „C. Brâncoveanu", „Chir Ianulea", ..Liturgia Solemnă" sunt strălucite dovezi.

Intre compozitorii bănăţeni sunt de amintit, Filare! Barbu, V. Ijac, I. Periam, Alma Cornea lonescu, N. Ursii, I. Crişan, M. Popa, Eug. Cuteanu, etc., dintre care unii au organizai coruri de mare valoare interpretativă în cadrele renumitei Asociaţii a corurilor şi fanfarelor din Banat.

Şi în celelalte aspecte ale arfei, sculptura şi pictura, Banatul are elemente deosebit de valoroase, R, Ladea,\ St. Gomboţf.u^ Simonescrţ, I. ïsac, C. Liuba etc., sunt nume care şi-au creat drum sigur.

Din cele arătate mai sus se poate vedea, măcar aproximativ, că in această perioadă de zece ani strădaniile româneşti din Banat sunt, din punct de vedere al culturii româneşti în genere, pe căile care duc la rea­lizări pozitive.

Este faza de deţelenire a tuturor forţelor creative şi după aceasta va uima desigur fixarea adevăratelor valori.

TR. TOPLICEANU

C u n u n S © Iată că mi se arată *) Ciobănită sufulcată Şi-mi cânta tril de izvor Codrilor şi munţilor: — „Foaie verde lemn domnesc A fost scris să mă nuntesc Cu fecior împărătesc. Şi zesîri-1-oiu eu ce zestre? Ochii, inimei ferestre, Va privi, o ştiu, în ei Limpezime de şiiubei. Gura, floare de piersic, Leagăn cald de cântec mic Cât un zâmbet de copil. (Doamne 'n suflet adu-mi-1). Părul, râul beznelor Până 'n albul gleznelor. Sânii flacără de foc Două fete mari în joc, In al horei ritm săltat. . . Al cui vis mi i-a furat De-i văd tremu/ul stelar, Candelă într'un altar . . . Carele de nuntă-or duce Peste-a zărilor răscruce, Aur din cei munţi de-apus, Bărăgan cu spicu 'n sus, Culmi cu turme înflorite Şi cu doine învelite. Toată datina din sat, Zestre pentru împărat. Domn din cronică nii-1 ştiu, In veci ţara lui să fiu" . . .

GRÏGORE BUGARIN *) Fragment din poemul „împăratul".

I l a s i a t n ï nra^EzIccsI î m u l t imi i a e e e asfsâ

fie rVicoIae U r s «

Despre muz ică se s p u n e că este expresia s p o n t a n ă şi ca­racter is t ică a cul tur i i popoare lo r şi vremilor . L a noi, în acest colţ de ţ a ră , b inecuvân ta t de D u m n e z e u p r in t r ' o a b u n d e n ţ ă de cali tăţ i a s u p r a solului şi firii locui tor i lor lui , n u se pu t ea ca a r t a cânteculu i , p r o d u s a l bune i s tăr i mate r ia le şi de civilizaţie., să n u ia u n a v â n t m a i p r o n u n ţ a t fa ţă de a l te regiuni m a i pu­ţ in norocoase în î m p r e j u r ă r i p rop ice desvoltăr i i acestei expre-siuni a sufletului şi sent imente lor u m a n e .

Astfel B a n a t u l s'a r e m a r c a t a fi, a p r o a p e în to tdeauna p r in ­t re p r imele mani fes tă r i art ist ice româneş t i a t â t î n domeniul m u ­zicii culte, de creaţ ie şi execuţie, cât şi în vastul teren de cerce­tare al muzici i popu la re .

î n c e p â n d cu fo rma cea m a i r u d i m e n t a r ă de expr :-siune a sent imente lor şi f rumosulu i p r i n mijlocirea sunets -lor, melosul p o p u l a r al acestui ţ inut a fe rmecat p r in însuşir i le a tâ t de caracter is t ice , î n to tdeauna pe oricine 1-a ascul ta t , chiar să fi fost el s t ră in de n e a m u l nos t ru .

P e scara evoluţiei ar t is t ice şi a mani fes tă r i lo r colective a-ceste f rumuseţ i melodice a u devenit b u n u r i spi r i tuale c o m u n e neamulu i nos t ru . T o a t ă suf larea r o m â n e a s c ă s imte şi cunoaş te , iar societăţile cu l tura le muz ica le de p re tu t indenea execută cu m u l t ă predilecţ ie nes temate le corur i b ă n ă ţ e n e ale du iosu lu i compozi tor lugojan / . Vidu, t r ecu t la începu tu l acestui deceniu (1931) p rea de t i m p u r i u în l u m e a de dincolo. Vasta sa operă cora lă rel igioasă, na ţ iona lă şi lumească , va r ă m â n e t rează şi ac tua lă încă mul t e generaţ i i în massele largi ale poporu lu i , din sufletul, sent imentele şi glasul că ru ia şi-a făur i t el melodiik-neper i toare ale „Logojanei" „Preste deal", „Negruţei" şi mu l t e altele.

Pe acelaş p l an ar t is t ic se s i tuează u n al t m a r e a n i m a t o r a l muzici i corale bănă ţene , losif Velcecmu, p ie rdut d in r â n d u ­ri le noas t re i a răş i p r ea de t i m p u r i u (1937). Dacă a l ă tu r i de Vidu el se n u m ă r ă p r in t r e făuri tor i i „Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat" imed ia t d u p ă unire!, lui 'Vel-ceanu îi revine mare l e mer i t de a fi s t imula t doinitori i bănă ­ţeni în m ă s u r ă aşa de p r o n u n ţ a t ă , încâ t în t o a m n a lui 1936, la „Se rba rea Cântecului R o m â n e s c " delà T imişoara , eveniment gran­dios pus sub egida M. S. Regelui Culturii şi Artei româneş t i , aceasta m a r e p le iadă de cântăre ţ i să-şi manifesteze p â n ă la culmile dc necrezut ale f rumosulu i şi impres ionan tu lu i muz ica l ţoa lă pu­terea şi f a rmecul glasului lor 'în acordur i le cântecelor măcs t r i t în tocmi te de u n Brediceanu, Vidu, Sabin Drăgoi , Timoîe i Po­povici şi alţi compozi tor i , b ă n ă ţ e n i cu toţii .

Asemenea m o m e n t e de mani fes ta ţ iun i muzica le în massă , însă de o a m p l o a r e m a i redusă , a m m a i avu t în ul t imii an i la Lugo j şi Oravi ţa , cu ocazia Adunăr i lo r Generale ale nou î n ­fi inţatei Regionale B ă n ă ţ e n e a „Astrei" , asociaţie cu l tu ra lă ca ie n ic iodată n u p ie rde din vedere apor tu l sufletesc m a r e pe care muz ica îl oferă masse lor poporu lu i .

A d u n a r e a acestor comor i melodice cu p r o f u n d ă în rădăc ina ­re p â n ă în negura t recutu lu i , începută la noi încă îna in te cu '2—3 decenii, de că t re T. Brediceanu pe valea Begheiului şi Ti­mişulu i , a fost con t inua tă , m a i recent , sub fo rma studii lor com­para t ive de folklor muzica l universa l , în t r ' o m ă s u r ă ma i p ro ­nun ţ a t ă , de că t re maes t ru l Sabin Drăgoi. Colecţiunea de ,,303 Colinde" serveşte drep t ca techism muzica l în şt i inţa folkloruliii r o m â n e s c p e n t r u or icare viitor cercetător . „122 melodii poporale din Almăj jud . Caras (1937)", „Monografia muzicală a comunei Bclinţ" (jud. T imiş ) , (1935) ale aceluiaş au to r ; apoi „Contribu-ţiuni muzicale la monografia comunei Sârbova" (Timiş) (Ni­colae Ursu) a p ă r u t ă sub egida Ins t i tu tu lu i Social Bana t -Cr i şana (1939), vas tu l ma te r i a l inedit din Valea Bistrei şi a comune i Obaba-Bistra (1938), p r e c u m şi cercetăr i le monograf ice muzi ­cale n u m a i pu ţ in boga te în rezu l ta te ale aceluiaş Ins t i tu t în Valea Almujului (1939), au da t pu t in ţ a să se desgroape peste

o mie şi ceva de melodi i d in t re cele m a i autent ice şi m a i fru­moase cântece popu la r e bănă ţ ene .

Să n ă d ă j d u i m că pacea şi l iniştea zilelor de m â i n e vor d a pu t in ţ a ieşirii la l u m i n a t ipa ru lu i a acestui vast ma te r i a l sonor , care , pe cât este de cap t ivant şi f e rmecă tor auzulu i , pe a tâ t osie de in teresant şi de pre ţu i t din p u n c t de vedere ştiinţific, p r i n însuşir i le caracter is t ice ce posedă pen t ru vi i toarea con t r i ­bu ţ ie la d o c u m e n t a r e a uni tă ţ i i şi vechimei noas t re etnice şi s u b r a p o r t muz ica l pe aceste p la iur i .

In d o m e n i u l creaţiei muz ica le d i s t ingem personal i tă ţ i b ă n ă ­ţene p roeminen te , une le d â n d la iveală opere vocale corale de valoare, altele a t a c â n d cu m u l t succes în t regul domen iu vocal şi i n s t rumen ta l de exter ior izare a sen t imente lor u m a n e în d r a m e muz ica le devenite capodopere româneş t i , s au exp loa tând s o n o ­ri tăţ i le o rches t ra le p r in c rea ţ iuni or ig inale de muz ică pu ră , delà cele m a i e l ementa re forme p â n ă la apogeul filosofic muzica l , la formele de sonate , simfonii , fantezii şi p o e m e simfonice.

Ca a p a r ţ i n â n d genului coral a m i n t i m pe l ângă — a m pu­tea zice — clasicii b ă n ă ţ e n i : Vidu, Velceanu, T. Popovici, cu lucrăr i a p ă r u t e in acest r ă s t i m p pe L. Tempca ( „L i tu rgh ia" pe cor mixt , 1935) ; F. Barbu ( „L i tu rgh ie" pen t ru cor bărbă tesc Do. major , „ D u r u i a n a " , „ H o p Cică" şi a l te coruri) ;/. Perianu,, (Cântece popora l e şi na ţ iona le „Ardea lu l" , etc.) ; / . Crişan („Li­t u r g h i e " p e n t r u cor mixt , „Zece coruri") ; N. Ursu („Zece co­ru r i popu l a r e " , ,Zece col inde şi cântece de s tea" p e n t r u cor mix t şi bărbătesc) ; Guga, Nistor Miclea ş. a.

In domeniu l m a i complex vaca i şi i n s t rumen ta l se î nca ­drează T. Brediceanu, au to ru l p r ea f rumoase lor colecţii de „Jo­curi populare şi doine româneşti" cu a c o m p a n i a m e n t de p ian , care p e l ângă scena l ir ică „Sara mare", fază de t recere spre muz ica de operă — a c u m p a t r u ani ne-a dă ru i t o a l tă crea-ţ iune a s e m n ă n ă t o a r e , „La seceriş", a l ă tu r i d e f rumoasa şi ro­m â n e a s c a „Şezătoare", f o r m â n d buche tu l de trei l uc ră r i d in t r e cele m a i caracter is t ice ale puter i lor de creaţ ie a poporu lu i no­s t ru în por t , joc şi cântec .

D u p ă el Sabin Drăgoi, cea m a i r emarcab i l ă , p r o f u n d ă şi

complexă f igură muz ica lă r o m â n e a s c ă , au to ru l adevăra te i opere n a ţ i o n a l e „Năpasta", a deschis d r u m nou la noii, c o m p u n â n d în acest t imp mis teru l religios „Constantin Brâncoueanu" în ge­nu l ora tor i i lor apusene , ia r m a i recent a adăoga t la temelia muzici i scenice româneş t i o n o u ă c rea ţ iune de operă comică „Kir lanulea".

Multele-i corur i mix te şi bărbă teş t i , deşi pe t eme popu la re , în stil avansa t ca tehnică , p r i n d r ădăc in i tot m a i adânc i în gustul poporu lu i , p r o p a g â n d u n curen t nou în reper to ru l r o m â ­nesc, acela de a t rece delà genul uşor me lod ico-a rmonic la cel de imi ta ţ ie con t rapunc t i că şi fugat.

Cele „XXX Coruri" pe melodii d in c o m u n a Belinţ, „Bănă­ţeană", „Ca la noi", „Crişana", „Asta-i nana", Rapsodia bănă ­ţ eană „Creaţă" şi altele, toa te a p ă r u t e Sn acest ul t im deceniu, i lus t rează îndea juns directiva n o u ă muz ica lă de care vorb im.

„Poemul neamului", s inteza is tor ică-muzicală a p l ă m ă d i r i poporu lu i r o m â n , compus p e n t r u so lemni ta tea desveîirii frescei delà Ateneul R o m â n , a c u m 2 ani , 1-a consacra t definitiv ca r>t compozi toru l nos t ru na ţ iona l cel ma i îndrep tă ţ i t a reprezenta , d u p ă G. Enescu , nume le ar tei româneş t i pe f i rmamen tu l muz i ­cal universal .

Lţltima-i c r e a ţ m n e re l igioasă ^Liturghia Solemnă" este o inovaţie , dacă n u ch ia r revoluţ ie , fa ţă de ce s'a scris p â n ă a. c u m la noi , în concepţ ia de t r a t a r e a diferitelor pă r ţ i l i turgice, p r in t emat ica de s t r ană î m b r ă c a t ă în h a i n a con t rapunc t i că apu­seană, şi totuşi cu men ţ ine r ea în efect a spir i tului r ă să r i t ean or todox. Ceeace a creiat apusu l în biser ică pr in celebrele „Missa.î ' p en t ru cor, soli şi orches t ră , ale clasicilor de a c u m o su tă -două de ani , — a m a juns , în sfârşit, a avea şi noi , în biser ica ră­săr i teană , d e o c a m d a t ă „a capel la" , p r in „L i tu rgh ia Solemnă'" a lui Drăgoi .

Un alt n u m e bănă ţ ean , Vasile Ijac, — care pen t ru mare l e publ ic este, poate , încă necunoscut , — a p a r e t r ep ta t ca o per­sonal i ta te muzica lă cu o pu te rn ică individual i ta te , în stil, con­cepţie şi va loare ar t is t ică a c rea ţ iuni lor sale. F i r e modes tă , p ro ­fund psiholog al s tăr i lor de viaţă socială, compozi tor care şi-a câşt igat acest n u m e p r i n t r o m u n c ă perseverentă , ferit de re-

c lamă, b a adeseaor i negli jat sub r a p o r t muzica l ch i a r de că t r e cunoscuţ i , pr ie teni şi oficiali tate, — a da t la iveală p â n ă la ju­m ă t a t e a vieţii de o m luc ră r i , m a i ales de muz ică p u r ă , a că ro r cal i ta te şi can t i t a te dacă a r fi fost valorif icate, l-ar fi consa . e ra t m a i de m u l t la locul ce-1 m e r i t ă în p a n t e o n u l muzici i ro­mâneş t i .

Cele 8 caiete de „Hedonisme", în care ideile ep icure ismulu i ant ic , plăcerijle vieţii de là ţ a r ă şi o raş , r e d a t e fidel şi p ias t i c sub toa te aspectele muzica le , î n t r ' u n stil şi t echnică foar te a-vansa tă , sun t — d u p ă câte ş t im — unicele în l i t e ra tu ra muz i ­cală r o m â n e a s c ă de p ian . „Două Sonate" p e n t r u p ian , „Elegie", ..Sonată pentru vioară şi pian", „Novelettă", „In Banat" (Dor, g lumă, joc) , „Nostalgie", „Moţul la drum" ş. a., ia tă t i t lu i i d in l r 'o s ingură r a m u r ă a vas tu lu i domen iu muz ica l ce 1-a a t a c a t cu suqces.

P e n t r u muzica de c a m e r ă a scris u n „Cvartett de coarde", „Trio", (pian, v ioară , violoncel) , „Cvintett pentru pian şi coar­de", i a r muz ica s imfonică r o m â n e a s c ă poa te cu m â n d r i e înş i ra în reper to r iu său cele 3 Simfonii a le lui I jac, o „Rapsodie", Suita „In Ajunul Crăciunului", „Poem Antic", Fan te s i a coreo­grafica „Caleidoscop", p a n t o m i m a „Ivan Turbincă" şi u n „Con­cert pentru pian şi orchestră".

P e n t r u o rches t ră de coa rde a scris „Gânduri muzicale", „Reverie", _ „Veselie'^ titluri t o t a t â t d e semnif icat ive ca pre­o c u p a r e de o rd in psihologic, p e cât de r a r e ca real izăr i în a r t a muzica lă .

Genul vocal 1-a i lus t ra t cu peste 30 de lieduri cu a c o m p a ­n i amen t de p i a n p e texte d in t r e cele m a i deosebite ca idei şi fo rmă ale poeţ i lor noştr i mode rn i . Diverse coruri mixte şi băr­băteşti ,,a capel la" , p r e c u m şi o „Doină", cor cu a c o m p a n i a m e n t de orches t ră , ia tă a tâ tea luc ră r i car i pot sta a lă tu r i de compo­ziţiile f iguri lor muz ica le reprezenta t ive a le a l tor na ţ iun i , toate a d â n c f r ămân ta t e , ingenios şi savan t a lcătui te î n t r ' un s ingur deceniu de v ia ţă a u n u i om. Vom vedea c u m va răsp lă t i socie-

ta tea r o m â n e a s c ă crea ţ iuni le u n u i a semenea compozi tor p â n ă va fi încă în viaţă.

D a r pe meleagur i le noas t re m a i t ră iesc şi alţi compozi tor i , cari , dacă n u s u n f legaţi p r in p r i m a vedere a lumin i i vieţii de acest sol, — stabiliţi la noi , a u găsit aici teren fertil a t â t pen­t r u exerci tarea profesiunii lor art is t ice, cât şi c l imat p rop ice pen t ru inspiraţ i i le lor componis t ice de m a r e valoare .

Amin t im aci pe compozi to ru l şi violinistul subt i l Eugen Cuteanu, care , în deosebi în r a m u r a ar tei sale, a dat luc ră r i de ne tăgădu i t ă valoare . „Variaţiuni" p en t ru vioară şi p iano , „Cân­tece populare" p e n t r u p ian , „Liturghie" p e n t r u cor mix t cu a c o m p a n i a m e n t de orgă, „Dans diabolic", „Perpetuum mobile" pen t ru orches t ră , ia tă câ teva n u m a i d in lucrăr i le a p ă r u t e care i-au conferi t d u p ă mer i t t i t lul de ver i tabi l compozi tor .

Tot b ă n ă ţ e a n de origine, d a r t r ă ind în u n u l din centrele Ardealului , a m i n t i m n u m e l e lui Zeno Vancea, p ianis t de seamă şi compozi tor . Asemenea u n n u m e t ână r , Mir cea Popa, p r in studii le ser ioase ce a făcut , p r i n ap t i tud in i le p r o n u n ţ a t e de com­pozi tor şi începutur i le de genur i s imfonice ce le-a a t ins cu mul t succes, va m ă r i cu m â n d r i e ş irul înaintaş i lor .

P e te renul pedagogic muz ica l se relevă cu m u l t ă compe-t in ţă D-na Alma Ionescu-Cornea, p r in studii le de p i an ce a pu ­blicat . Metoda însuşir i i technice a acestui i n s t rumen t este m u l t u ş u r a t ă şi p lăcu t p r e d a t ă elevilor p r i n dese t e m e şi c râmpe ie de melodi i r omâneş t i m a i accesibile firii şi gustului muz ica l al începător i lor r o m â n i , decât sa rbedele exerciţ i i şi forme muzica le e lementa re de inspira ţ ie s t re ină şi colori t sonor depar te de nea­m u l nos t ru . „Abecedarul pianistic", „33 piese miniature pentru piano pe motive româneşti", „Pianul, arta şi maeştrii lui", „Metoda de pian", „Din lumea copiilor" conferinţe , p r e c u m şi n u m e r o a s e art icole de special i tate şi cronici muz ica le îi î ncunu­nează act ivi tatea de p â n ă acum.

Cu o asemenea boga tă act ivi ta te art ist ică, B a n a t u l muz ica l va păş i îna in te şi în vii tor pl in de înc redere in forţele lui crea­toare, dovedind câ dacă acest p ă m â n t formează l egă tura de ci-

vilizaţie a ţăr i i noas t re cu l u m e a din apus , to t p r i n forţele

sp i r i tua le şi ar t is t ice i svo rând din ogoru j b ă n ă ţ e a n se va de­

sena în m a r e m ă s u r ă şi cursu l evoluţiei ar te i muz ica le româ­

neşti, sp re făgaşul celorlal te na ţ iun i din concer tu l eu ropean .

Auspiciile Regale ale u n o r mani fes ta ţ iun i colective de a r t ă

b ă n ă ţ e a n ă , p r e c u m şi Augus ta a t en ţ iune de ca re s 'au învred­

nicit î n via ţa publ ică u n Sabin Drăgo i , c rea torul cântecelor re­

naşter i i na ţ ionale , şi u n Tiber iu Brediceanu , sena toru l ar te i m u ­

zicale româneş t i , conf i rmă în tâ ie ta tea B a n a t u l u i în evoluţ ia m u ­

zicală românească .

NICOLAE URSU

Scri i tor i Ibsasiätf esii in p r o z ă în u l t imi i I O a n i

de Csrigrore Bucyarin

Genul epic, expresia unei maturităţi literare, a fost (ultivnt i i Banal de scriitori cari azi au intrat în marea literatură românească, încă înainte dc războiu, cum ar fi Ion Popovici-Bănăţeanu, cu meseriaşii lui, Victor Viari Delamarina, cu amintirile lui, Mihail Gaşpar cu nuvele şi romanul „Fata Vornicului Oană", Damian ïzverniceanu, portretistul peisajului bănăţean din nesfârşirile câmpiei.

După eliberarea Banatului sensibilitatea acestei provincii n'a înceta! nici o clipă să înregistreze sufletul coleetîv românesc, într'o măsură mai mică, din punct de vedere cantitativ, dar de inconîesîebilă caiiSsie, E demn de amintit că scriitorii acestei provincii, nu s'au aventurat în su biecte „tari", predilecţia unor anumiţi romancieri la modă. Peste tcrisul lor pluteşte seninătatea unor suflete de înaltă ţinută mos-aiă, făr.Î luneca­re într'un didacticism sterp.

Adăugând sufletul eroilor din proza scriitorilor bănăţeni la sufletul eroilor din proza scriitorilor ardeleni, facem ceiace au îăcat întotdeauna simţirile din aceste părţi ale ţării: peste realismul unei vieţi aspre, turnăm belşugul de soare al unor inimi mai senine, mai îndrăgostite de cântec.

Ultimii zece -ani, au îmbogăţit patrimoniul spiritualităţii româneşti din Banat, cu realizări bine închegate. In fruntea scrierilor în proză stă opera d.nei MIA CERNA. Sufletul acesta blând s'a exteriorizat într'o poe­zie suavă. Povestirile sale, comoară de artă, stas alături de cele mai fru­moase realizări ale genului în literatura română. Limba perfectă; stilul original şi împodobit cu metafora făurită de popor, dau un ansamblu Ch­arta fără precedent în literatura femeninâ i> românilor.

Editura „Astra Bănăţeană", tipărind o parte din povestirile sale, a făcut ceeace se cheamă misiune culturală. Suntem datori d-nei MIA CERNI nu numai o sinceră admiraţie ci şi răspândirea operei sale peste tot cu­prinsul ţării. Iu manile fiecărui copil povestirea sa e hrană sufletească. I-aş asemui scrisul cu valoarea educativă a operei d-Iui Minai! Lungianu,

,.INEL-IRiNEL" şi „GALBÄNUL ÎMPĂRATULUI", cuprind bogăţii de fru­museţe românească. împreună cu celelalte povestiri ale d-nei Mia Cerna, «ceste colecţii sunt o mândrie a noastră.

Fiindcă am inceput cu scrisul femenin, continuăm ca atare şi anume, oprindu-ne la proza d.şoarei ANIŞOARA ODEANU. Editată în Capitală, d-şoara Odeanu e cunoscută publicului prin romanele „într'un cămin de domnişoare" şi „Călător în noaptea d« ajun".

Primul roman, un jurnal de sinteză psihologică, iar al doilea măr­turisirea unui sbucium sufletesc, de o bine reliefată analiză, dovedesc rea­lizări mature. Concepută pe leit-motivul vieţii tinerei generaţii româneşti, opera d-şoarei Odeanu, are pe alocuri o fină ironie a caracterelor. Con­struită cu pricepere şi cu o impresionantă conştiinţă a lucrului făcut, scrierea d-şoarei Odeanu e lipsită de desinatili erotic al altor încercări de acelaş gen. Realitatea, cât o fii ea de crudă sau lipsită de etic, se justi­fică în opera dşoarei Odeanu nu prin pasiuni animalice, ci prin omenes­cul jertfei şi al resemnării.

Trebuie să amintim aici, că dşoara Ani-oara Odeanu, e autoarea fru­moaselor poveşti pentru copii, cari au împodobit odinioară paginile re­vistelor pentru copii din capitală.

In rândul scriitoarelor bănăţene se înşirue d-na MIA MARIAN. Vo­lumul său, „Simţiri păgâne", este în primul rând o alegere de subiecte cari cuprind veşnica problemă a lumii: dragostea. Oare titlul dat schiţe­lor şi nuvelelor d.nei Mia Marian, nu vrea să spună că această suferinţă atât de căutată de om, iese din orânduelile liniştitei armonii, după care sufletul omului e tot atât de însetat? Omenescul dragostei e pământean, pe când eternitatea ei e legată de cer.

Cu mijloace nepretenzive, d-na Mia Marian îşi rezolvă temele în cad­rul unei voite simplităţi. Se rezuaiă la efecte cari decurg delà sine, nu complică nimic; nu declamă virtuţi şi nu murdăreşte bunul simţ... Nu legi­ferează axiome. Răspunde întrebărilor ce şi le pune, ciar.

In ire prozatorii cari au tipărit volume compacte, loc de cinste ocupă de GH. ATANASIU. Romanul „DESMOŞTENIŢII", înduioşătoare icoană din lumea surdo-muţilor, 1-a impus atenţiei generalei D-l Gh. Atanuslu,. directorul Institutului de surdo-muţi din Timişoara, a observat ca spe­cialist în materie, sufletul acestor oameni, cu adevărat desmoşteniţi, Pasa-gii întregi din romanul său sunt analize sufleteşti scurse apoi în mediul de vieaţă pe care Dumnezeu La hărăzit incomplectelor sale făpturi. Dar sufletul lor e nobil. Nu cumva e inobilat de imperfecţiunea fizică?

Al doilea roman al d-lui Gh. Atanasiu, , Adelina", e un răspuns la ieeca jertfei pentru domnia înţelegerii între oameni. Acest roman s'a bu­curat de un meritat succes de librărie.

Romanul de consacrare, opera prin care d-l Gheoighe Atanasiu intrS îi, rândul creatorilor de valori epice din ţară, este „MOARA ROŞIE".

Subiectul e o descriere a stărilor de lucru din revoluţia deslăilţuilă ime­diat după răsboi. Acţiunea se petrece în Banat. Conflicte puternice între eroii de neamuri diverse. Splendida conştiinţă românească a ţăranului bănăţean, puternica sa conştiinţă naţională, supusă unui tratament brutal din pârlea-foştilor stăpânitori cari mai nădăjduiau în continuitatea co­tropirii lor, traeste In acest roman ca un imn adus milenarei virtuţi ro­mâneşti, semn al continuităţii noastre istorice.

Tot scriitor In proză, cu o mare putere de a descrie frumosul na­turii, s'a dovedit a fi d-I M. AR. DAN, epigramistul în deobşfe cunoscut. Volumul d-sale „Insula Ada.Kaleh", apărut într'o elegantă ţinută grafică, c scris cu multă căldură, într'un stil limpede şi atrăgător. Firea sensi­bilă a maestrului M. Ar. Dan, s'a mărturisit într'o limbă de aleasa ro­manitate şi cu dragoste adâncă. „ADA-KALEH", e o carte de prestigiu.

Istoriograful Dr. AUREL E. PÈTE AN U, un alt îndrăgostit de peisa­jul românesc bănăţean, înfăţişează în cartea sa „Privelişti bănăţene", de curând apărută, o parte din frumuseţile naturale ale regiunii, evocator, „Valea Carasului" centrul spiritualităţii populare a românilor din Banat; „Cazanele"; regiunea Băile-Herculane, etc., sunt totatâtea comori naturale pc care mulţi nu le cunosc şi de unde fiecare suflet ar culege frumuseţe. D-l Dr. Aurel E. Peteanu, ni le prezintă într'o descriere vie.

Un pictor în cuvinte al oamenilor şi al locurilor din Banat, e d-l VIRGIL BIROU. Nu şi-a adunat în volum scrierile sale, dar le.a răspân­dit in revistele principale din Banat şi ţară. D-l Virgil Birou aduce o notă de noutate în scrierile sale, romanţând în schiţe, adevăruri istorice şi de­scriind locurile şi mediul epocei în culori vii şi originale. Datinile noas­tre îşi au de-asemeni un loc de frunte în scrierile sale. Felul cum le pre­zintă aduce cu maniera din cartea Principesei Martha Bibescu „Izvor, Ţara Sălciilor".

Un scriitor bănăţean de mâna întâi e fără îndoială d-l ION ŢEICU. Apărut de curând în revistele şi ziarele noastre, popularul „medic al ţă­ranilor", după cum e cunoscut în jurul Oraviţei, d-l Ion Ţcicu, e un fiu analist al sufletului omenesc. Scrie schiţe, cu puterea unui talent matu­rizat. Nimic din încercările debutului. Scrierile sale sunt realizări depline. Publicistica românească a anunţat apariţia volumului de schiţe „Păgânii". Ar fi o contribuţie valoroasă pentru literatura românească.

încă de pe acum, când cea mai mare parte a operei sale e necu­noscută publicului, din puţinul apărut în reviste şi săptămânale cu tiraj foarte restrâns, d-l Ion Ţeicu a impus mai mult ca oricare altul. Aceasta e o dovadă că cei cari l-au cunoscut s'au sesizat de creaţiunile sale mai urnit ca oricând. L-am urmărit la câteva şezători literare. La noi de re­gulă proza ucide, şezătoarea literară, chiar dacă e opera unui scriitor consacrat. D-l Ion Ţeicu însă, a reuşit întotdeauna să ridice nivelul şeză­torilor în cadrul cărora şi-a dat contribuţia.

In peisajul său abundă lumina; în sufletul oamenilor săi domneşte iertarea. Am cetit manuscrisul volumului „Păgânii". E o superb» icoană a firii oamenilor din Banat.

Intre prozatorii tineri, d-1 Aurel D* Bugariu« dovedeşte a fi Wne> înzestrat. Volumul „Incrustări în bancă", e un fericit debut. Gii mai mult» putere de analiză, fructul unor cunoştinţi mai avansate, scrie d-1 Mirce* T .Bandu. Gingaş şi .totodată plin de temperament, e d-1 Mireea Şerbă-nescu. Promiţător până la încredere, d.l Dorel Drăgoescu.

Cu aceste nume n'am gătat gama scriitorilor bănăţeni în proză. Se mai adaugă şi alte valori, mai mari sau mai .nici, cari dacă până acum nu au reuşit să-şi câştige o platformă determinată, nu înseamnă eă sunt pe punctul de a rămâne în anonimat. Se obsearvă o firesacă ascensiune a scriitorilor noştri. Graficul producţiilor lor urcă paralele calitativ şi cantitativ. Un nume demn de reţinut, d-1 I. Ivănuş.

Privirea mea asupra prozei bănăţene din ultimii 10 ani, a prins şi bume care au însemnat totatâtea competinţe, cei cari scriu istorie lite­rară, critică, monografia vieţii bărbaţilor de seamă, ş. a., cum sunt d-nii TraianTopIiceanu, Ion Stola Udrea, Dr. Aurel E. Peteanu, Ion B. Mure-şianu, Aurel Cosma, Nicolae Ivan, Ion Dimitrie Suciu, etc., valori şi vigori de spiritualitate românească.

Folklor astrâns cu migală, adnotat şi prezentat în formă atrăgătoare, ne-au dat d-nii Gheorghe Cătană şi Lucian Cosliii.

Incbei reportajul meu, oarecum încomplect, amiutnid că între pro­zatorii bănăţeni, numele d-lui ILIE IENEA, e cel mai dificil. Romanul său, „Ard luminile 'n Vitol", scris cu o putere de imaginaţie întâlnită Ia romancieri ca Upton Sinclaire, ne trimite în anul 2000 şi-atâta, intr'un viitor al perfecţiunii mecanice şi al înţelegerii între oameni. In eeeace mă priveşte, eu cred că nu mecanica va definitiva buna înţelegere pe pământ ci sufletul?. Dar, pentrucă mai trebuie să vedem ee-o f| şi pe celelalte planete, lăsăm sufletul în pagubă pentru câştigul maşinii. Ne ucidem cu cele mai neînchipuite arme — ce culme de cultură şi civilizaţie! — ca s t asigurăm bietului stomac un pumn de grăunţe mai mărişor ca al veci-uului.

POETUL GRIGORE POPIŢI, cântăreţul din Huer al sufletului roma. nesc bănăţean, a scris despre acest suflet schiţe şi nuvele, răspândit* în revistele din Banat şi ţară. Peisaj local, descris cu dragostea bănăţea­nului pentru pământul natal; suflet românesc limpede ca zările cerului nostru; „zăconul" satului românesc, document de mitologie carpatică, au găsit la Grigore Popiţi un realizator.

Şi aeum, cea mai „bănăţeană" scriitoare: DRIDRI GORONIŢĂ, al cărui nume sună ca un murmur de pârâu muntenesc, lăsată să încheie modestele mele cuvinte scrise aici, ca o coroană a duhului nostru local, mă duce pe aripele operei sale în vorba dragă a Banatului meu. „MI-

RESME DIN BANAT", volumul cu care ne mândrim e scris cu inima. Cit vorbe s'o îmbrace sufletul meu? Dar eu nu am cuvinte să scriu tot ce simt. Sunt îndrăgostit de creaţia acestei scriitoare. La mine, acasă, cetesc fn fiecare zi o propoziţie, o pagină, o schiţă intreagă. Cetesc şi recitesc mereu. Mă copleşeşte. Cu această confesiune de credinţă, cred că orice părere a mea nu va mai putea fi „obiectivă" pentru cetitori.

Proza românească scrisă în Banat, în ultimii 10 ani, nu e o încerca­re. E o atitudine de spiritualitate românească. Trăim acest început. N«-găsim în miezul unei conştiinţe româneşti.

GRIGORE BUGARIN

Pictura b ă n ă ţ e a n ă de A u r e l C o s m a

I n t r o d u c e r e .

P e d r u m u l de evoluţie a l picturii bănăţene s'au f o r m a t

d e a l u n g u l an i lor diverse curente cari a u dat naştere u n o r disci­

pl ine şi şcoli cu metode şi cromatic i d in cele m a i variate. D e l à

lechnica pr imit ivă p â n ă l a cea m a i desăvârş i tă optică şi m a ­

nieră coloristica se pot î n c a d r a p e l inia de p e r m a n e n t ă înnoire

o p le iadă n u m e r o a s ă de artişti bănăţen i cari , a b o r d â n d a p r o a p e

toate genuri le de pictură, a u creat opere de netăgădui tă va loa­

re . E l e reprezintă pentru istoria B a n a t u l u i n u n u m a i incontes

labi le le dovezi despre superioritatea spir i tuală şi cu l tura lă a

R o m â n i l o r autochtoni din această provincie , d a r în acelaşi t imţ

şi p r o b a evidentă că n e a m u l nostru de aici a ţinut pas c u ten­

dinţele de cont inuă propăş i re a picturii universale . Deş i u r m e l e

picturii b ă n ă ţ e n e descoperite p â n ă a c u m n u n e m ă r t u r i s e a :

decât despre un trecut de d o u ă veacuri , totuşi lucrăr i le artiştilor

ne arată că ei a u p a r c u r s , cu u n r i tm mul t m a i accelerat de­

cât celelalte p o p o a r e , aceeaşi cale de d ibu ir i şi a f i r m ă r i , for ­

m â n d şcoli şi g r u p ă r i p e cari l e g ă s i m î n altă par te la diverse

epoci pe o scară de m a i mul te secole. R o m â o j i bănăţen i a u a-

juns la acelaşi nivel de expresie şi mani fes tare p ic turală c a lu­

m e a artistică a celor m a i avansate ţări, r e a l i z â n d în t imp s c u r t

ceeace nu putuseră crea în l u n g u l vremi lor de orops ire şi d& :

soartă nemi loasă . Astăzi a v e m o generaţie de făur i tor i car i a u

deschis perspective de strălucire picturi i bănăţene .

Pr iv i tă în c o m p l e x u l ei, p ic tura b ă n ă ţ e a n ă are multe părţ i

y

c o m u n e cu orientări le şi mersu l evolutiv al picturii universale ,

diversele ei faze de desvoltare putându-se î n c a d r a în m a r i l e

discipline recunoscute şi consacrate de l u m e a artistică. C u toa­

te acestea, se r e m a r c ă o evidentă originalitate în m e t o d a de lu­

cru, d a r m a i ales în combinaţ ia de culori a pictori lor bănăţeni ,

cari aii r ă m a s strâns legaţi de tradiţ ia şi a m b i a n ţ a locală,

c reând sub directa inf luenţă a c l imatului artistic generat de

p ă m â n t u l l or natal . F ă r ă îndoia lă , se pot vedea multe înrâu­

riri străine a s u p r a picturii bănăţene , f i indcă artiştii noştri a u

stat în contact cu cei veniţi d in altă parte, i ar în t impuri le

m a i noui arta m o d e r n ă a reuşit să-şi facă d r u m u r i de penetra­

ţie şi î n B a n a t . Aceste curente n'au avut însă d a r u l să cuce­

rească energii le creatoare ale provinciei noastre şi să le smul­

gă d in a tmosfera u n u i tradiţ ional ism specific bănăţean . E l e în

sch imb a u răscolit în sufletele purtător i lor de peneluri imbol ­

dur i noui , ară tându- l e bogate le descoperiri de concepţie, de vi­

z iune şi de înfăptuire în domeniu l artelor plastice. Pictorii b ă

năţeni s'au emancipat de sub r igori le sau anacronismele u n o r

metode per imate pe m ă s u r a răspândir i i noui lor pedagogi i , f ă r ă

sft c a d ă însă cu desăvârş ire într'o n o u ă încătuşare. E i s'au pus

la curent cu toate real izări le din altă parte , d a r n u le -au a d o p ­

tat în întregime. A u tras d in ele învăţăminte şi concluzii fo lo­

sitoare, ap l icându- le treptat sub f o r m a u n o r rezultate a le ex­

perienţelor propr i i . D e aceea, e x a m i n â n d operi le pictori lor

bănăţeni , constatăm în p r i m u l r â n d o v i g u r o a s ă a f i r m a r e a

personalităţi i şi talentului f iecăruia , deşi f iecare d in ei poate

fi clasat într 'una din m a r i l e şcoli universale , f ă r ă ca să se iden

tifice însă complect cu d o g m e l e preconizate de ele. I n a l doi lea

r â n d , găs im în paleta f iecăruia acea g a m ă de nuanţe ca lde şi

impres ionante pe cari n u m a i puterea de pă trundere v izua lă a

coloritului b ă n ă ţ e a n , desprins d in f a r m e c u l peisajului şi a vie­

ţii locale, le-a putut-o da .

Şi în B a n a t , ca pretutindeni , cele dintâi u r m e de p ic tură trebu­

iesc căutate în ornamentaţ ia pr imi t ivă şi în ar ta ţărănească, apoi

în mult i tudinea icoanelor rel igioase făcute de z u g r a v i a n o n i m i şi

vândute în târgur i . Legende l e şi documente le scrise n e a m i n -

tése şi despre exis tenţa u n o r şcoli de p i c tu ră biser icească a ta ­şate p e l ângă vechile manăâ t i r i r o m a n e ş t i din Banat , ca r i a u pregă t i t o serie de măies t r i p e n t r u împodob i rea numeroase lo r lăcaşur i dumnezeeş t i r id ica te în diversele sate de Român i , m a i ales în regiuni le m u n t o a s e a le provinciei . Adevă ra t a a r t ă îşi a r e începutur i l e ei ab ia d u p ă p lecarea Turc i lor , ad ică pe la mij lo­cu l veaculu i a l XVIII- lea. I n t r e cei d in tâ i p ic tor i de biserici car i ne-au lăsat opere de m a r e va loare ar t is t ică sun t Nedelcu şi Di-ir.iirie Tu rcu . Au u r m a t apoi o serie de şcoli pa r t i cu l a r e în di­feritele centre româneş t i ale Bana tu lu i , ca r i în rea l i ta te n u e r a u decât n iş te atel iere famil iare , u n d e a r t a p ic tur i i e ra cul t ivată din t a t ă în fiu, şi în j u ru l că ro ra s 'au fo rma t mu l t e ta lente a le că ro r luc ră r i se ma i păs t r ează pe iconostasele biserici lor b ă ­nă ţene .

P i c tu r a clasică da tează la Români i b ă n ă ţ e n i ab ia din seco­lul t recut , c â n d se r id ică din mij locul lor d o u ă figuri p roemi ­nente de m a r i art işt i , cu r e n u m e ce depăşea încă de pe a tunc i ho ta re le provinciei . Cons tant in Danie l şi Nicolae Popescu pot fi considera ţ i ca cei m a i de seamă pictor i pe car i i-a avu t nea­m u l r o m â n e s c d in B a n a t îna in te de uni re . Operi le lor din m u -zeie şi biserici , p r e c u m şi d in n u m e r o a s e case pa r t i cu la re , a u r ă m a s m ă r t u r i e despre îna l te le lor cunoş t in ţe academice în do­men iu l a r te lo r plast ice. P e d r u m u l ind ica t de ei a u r m a t l o a n Zaicu şi Virgil Simonescu, a m â n d o i a d u c â n d însă c las ic ismului une le rectif icări de technică şi c r o m a t i c i , a d a p t â n d în cadru l no rme lo r academice u n desen m a i vioiu şi u n colorit m a i des­chis , d â n d m a i m u l t ă luminos i ta te tablour i lor .

Delà u n i r e încoace p i c tu ra b ă n ă ţ e a n ă a t raversa t o per ioa­dă de v iea ţă m a i in tensă şi de fecunde creaţi i . N u m ă r u l m a r e de ta lente car i a u începu t să se a f i rme s 'au g rupa t şi au por­ni t în diverse direcţi i art is t ice. Astfel pe t e renul p ic tur i i biseri­ceşti a m văzu t mani fes tându-se c u m u l t ă competen ţă o pleia­d ă de t iner i în f runte cu Atanas ie Demian , I o a c h i m Miloia şi Catul Bogdan . Impres ion i smul ca r e a scos în evidenţă m i n u n a t e l e peisagii b ă n ă ţ e n e şi-a găsit d e m n i r ep rezen tan ţ i în pic tor i i Cor-rieliu L iubă , Toăn Isäc , Corneliu Mînişan, Aurel Ciupe şi alţii* j a r acvarè la şi desenul îh B ru tu s H a n e ş şi Diodor Dure .

Astăzi p i c tu ra b ă n ă ţ e a n ă este î n d r u m a t ă pe d r u m u l b u n a ï

evoluţiei , da tor i tă ar t i ş t i lor car i a u şt iut să o r idice pe t eme iu l unu i t rad i ţ iona l i sm specific la r angu l mar i l o r discipline şi şcol i universale , p r e c u m şi gra ţ ie publ icu lu i care a început tot m a i inv.lt să se intereseze de mişca rea a r te lo r f rumoase .

Originea picturii româneşti în Banat.

Simţul ar t is t ic şi energia c rea toare de f rumos , înnăscu te în sufletul generos al poporu lu i r o m â n din Bana t , a u da t la ivea­lă dea lungul secolelor n u m e r o a s e r o a d e şi pe t e renul pictur i i , î na in t e de a se pu tea vorbi despre începu tur i l e a r te lor plast ice în această provinc ie de s t răvechi t radi ţ i i româneş t i , gasuri în adânc imi le t recu tu lu i o serie de manifes ta ţ i i şi fo rme c romat ice car i pot fi cons idera te în a n s a m b l u l lor ca p r o d u s u l geniului ţ ă rănesc . In t r ' adevă r , n e n u m ă r a t e l e u r m e de a r t ă ru ­ra lă , cu pr imit ivele d a r sugestivele ei mot ive , p r e c u m şi mu l t i ­tud inea a t â t de var ia tă a o rnamen ta ţ i e i casnice n u sunt decât fructul colectiv al poporu lu i delà sate, ca re 1-a moşteni t din generaţ i i în generaţ i i î m p r e u n ă cu l imba şi cu s t r ăbune le da­tini româneş t i . Desigur că m u l t e inf luenţe s t ră ine s 'au s u p r a p u s în cursu l vremii peste fondul colori tului t rad i ţ iona l , in f i l t r ând în pur i t a t ea original i tăţ i i locale fel de fel de n u a n ţ ă r i cu sub­s t ra tur i cont ras te . Totuşi , d in des imea lor p u t e m despr inde acea g a m ă de gus tur i p ic tu ra le car i a lcătuiesc specificul r o m â n e s c a i geniului b ă n ă ţ e a n . Vechimea lor n u poa te fi pă t runsă , f i indcă ea se p ierde , p r i n per ioadele a t â to r invaziuni , car i n ' a u p u t u t s,v. Ie d is t rugă , p â n ă în cele m a i p r o f u n d e t i m p u r i apuse . P r i n u r m a r e , s ingurele p r o d u s e c romat i ce a le p o p o r u l u i nos t ru d i n Bana t car i ne -au r ă m a s ca u r m e de cu l tu ră p ic tu ra lă d ina in tea ocupaţ ie i turceş t i sun t aceste o rnamen ta ţ i i ţ ă răneş t i ce se m a i a l la , sub înfă ţ işăr i t r ans fo rma te , pe covoare, ch i l imur i , vase., î m b r ă c ă m i n t e şi mobi le săteşti .

Şcolile primitive şi iconarii.

Despre o p ic tu ră p r o p r i u zisă n u poa t e fi vorba decât du­lia p lecarea Turci lor , când a început o n o u ă epocă p e n t r u Ba-

nat . Cel p u ţ i n d in veacur i le an te r ioa re n u s'a aflat p â n ă a c u m n.ci o dovadă or i reminiscenţă . P robab i l însă că pe lângă ' ţve-chile m â n ă s t i r i r o m â n e ş t i din B a n a t exis tau şi că lugăr i s au măies t r i ca r i se înde le tn iceau cu zugrăv i rea icoane lor sfinte Es te cer t că biserici şi locur i de î n c h i n a r e a v e a u Român i i bă^ nă ţen i şi î na in te de năvă l i rea o tomană , or i h u se poa te p resu­p u n e că ele n ' a r fi fost înzes t ra te cu icoane, car i la î ncepu t e r a u poa te a d u s e d in a l tă pa r t e , d a r cu t impu l zugrăvi te ch i a r de Bănă ţen i .

Cea d in tâ i amin t i r e is torică despre p i c tu ra r o m â n e a s c ă d i n B a n a t o găs im în secolul al XVIII- lea, d u p ă r e t r age rea Turc i ­lor, c â n d se fonda ră în diversele pă r ţ i ale provincie i şcoli de zugravi r o m â n i cu men i r ea ca să-i p regă tească p e n t r u p ic ta rea noui lo r biserici ce se r id icau în locul celor d is t ruse de năvăl i ­rea semilunei . Şcolile acestea e r au in i ţ ia te şi sus ţ inu te de vechi­le m â n ă s t i r i româneş t i , b a c h i a r şi de pa r t i cu la r i . Cronicele n e pomenesc despre vestita şcoală de p i c tu ră rel igioasă a lu i Va-&'le Diaconovici Loga, bun icu l m a r e l u i pedagog b ă n ă ţ e a n de n a i tâ rz iu . Această şcoală funcţ iona în c o m u n a Srediş tea de l ângă Vârşeţ, deja delà 1736 încoace şi a da t p ic tor i r enumi ţ i , ca pe Raicu d in Vârşeţ , pe Petruţi d in T imi şoa ra şi p e George, fiul lui Vasile Diaconovici Loga. E i a u fonda t la r â n d u l lor a l te şcoli. Cu ei începe şirul de ar t iş t i b ă n ă ţ e n i car i au fo rma t şcoa­la p r imi t ivă a pic tur i i r omâneş t i din aceas tă provincie . Cea m a i m a r e p a r t e a lor e r au iconar i , zug răv ind p e sticlă sau p e l e m n diverse imagin i de sfinţi, pe ca r i le v â n d e a u apoi la t â rgur i , d a r f ă ră îndoia lă mu l ţ i d in t re ei a u a juns la o m a n i e r ă m a i perfectă de a l uc r a cu penelul . D o v a d ă despre concepţ ia şi m e t o d a lor m a i avansa t ă ne-o p rez in tă n u m e r o a s e biserici din v remea aceea, în car i se păs t r ează şi as tăz i sub . îegura fumulu i de t ă m â i e a t â t e a creaţ i i de o înfă ţ i şare ar t is t ică, cu linii şi n u a n ţ e s tudia te . Deşi felul lor de t r a t a r e a subiectului n u a r e încă o discipl ină b ine stabil i tă, to tuş i se r e m a r c ă în luc ră r i l e lor o văd i tă in t en ţ iune de a 'deslega p r o b l e m a ana tomie i şi per­spectivei. I n general , predi lec ţ ia lor este î n d r e p t a t ă spre c o m p o -ziţia rel igioasă, un icu l gen de p i c tu ră r ec l ama t de nevoile t im­pulu i . F ă c â n d u - s e o b u n ă selecţ iune p r i n t r e icoanele lor, s 'ar

p u t e a scoate în evidenţă şi s ' a r pu t ea înzes t ra m u z e e l e cu o se­r ie de l uc ră r i caracter is t ice, d in ca r i s 'ar pu tea t r age concluzii cri t ice pr iv i tor la începutur i l e p ic tur i i româneş t i în Bana t .

Vechea pictură românească.

Anii de copilăr ie a i p ic tur i i b ă n ă ţ e n e îi găsim în s t răvechi le biserici , car i e r a u s ingurele locuri u n d e a r t a r o m â n e a s c ă p u t e a nes t ingher i t să-şi facă un leagăn de desvol tare . U r m e mul te n u ne -au r ă m a s . P u t e m doa r amin t i f ragmente le de iconostas delà mănăs t i r e a din Partoş şi p ic tur i le delà Mănăstirea Zlatiţa de lân­gă D u n ă r e . Toa te acestea pot fi cons idera te ca d a t â n d d in t i m pul ocupaţ ie i turceşt i , fă ră să se poa t ă stabil i nici m ă c a r cu a p r o x i m a ţ i e anii când ele au fost pictate .

Cea m a i veche u r m ă de p ic tu ră b ă n ă ţ e a n ă a fost descope­r i t ă în 1929 la biser ica din Lipova cu pri lejul lucră r i lo r de res­t au ra ţ i e . Meri tul acestei descoperir i îi revine lui Ioach im Miloia, ca re sub gros imea de m o r t a r a p u t u t desvălui două s t ra tur i de p ic tur i d a t â n d din două epoci diferite. P r i m u l s t ra i poate fi a-t r ibu i t u n u i zugrav b izan t in d in veacul al XV-lea, ia r al doilea este opera m i n u n a t ă a p ic torulu i b ă n ă ţ e a n Nedelcu rea l iza tă pe la 1735. Dr . I oach im Miloia, care era d i rec toru l muzeu lu i din T imişoa ra şi specializat Ia R o m a tocma i în domen iu l r e s taură r i i vechi lor p ic tur i m u r a l e , a fost în să rc ina t de d-l Sever Bocu. min is t ru l de a tunc i al Bana tu lu i , să desgroape şi să descifreze mis te ru l s t răvechi lor fresce d in ca tedra la Lipovei , despre ca re se ştia că era biserică episcopească şi mănăs t i r ească .

Cel m a i vechi s t rat de p ic tu ră b i zan t ină din biser ica delà Lipova ni s'a înfăţ işat foarte de te r iora t şi f ragmenta r , nepu-tându-se scoate la iveală decât două fresce spălăc i te şi ş terse de umezea la mor t a ru lu i care le-a acoperi t a t â t a vreme. Aceste idouă tab lour i m u r a l e se află la i n t r a r e a p r inc ipa lă a bisericii î n c e s p ă r ţ ă m â n t u l femeilor. P e pere te le din s t ânga este zugrăvi t s l ân tu l P a h o m i e , ia r p é eel chir d r e a p t a sfâritai* Theodosie . Altă u r m ă din veacul al XV-lea n ' a p u t u t fi desvăittrtă p â n ă aeunt . D in aceste două fresce, c u o tonal i ta te c romat ică mu i t a l te ra tă fa ţă de cea iniţ ială, se pot desp r inde o serie de info.-maţiuni

art is t ice şi is torice din epoca aceea. I n ce pr iveş te colori tul lor , el îmi r eamin teş t e vechile fresce pe ca r i le -am văzu t î n n â n ă s -tirile d e p e mun te l e Athos. De al tfel î n t r eaga technică a zugra ­vului a n o n i m de là L ipova es te cea p rac t i ca t ă î n atel ierele a tho -nite. Vestmintele de u n r o ş u închis şi f iguri le s u m b r e de iun b run-gă lbu i deno tă o vădi tă inf luenţă a a r te i b izant ine astfel după c u m se făcea de că lugăr i i zugrav i ai s fântului m u n t e . P ro ­babil că şi vechea p ic tu ră a biserici i delà L ipova se da toreş te unu i m o n a h ca r e învă ţase maes t r i a paletei î n t r ' u n a din răs ­pândi te le şcoli b izan t ino-a thoni te . P r e s u p u n e r e a aceas ta ne-o conf i rmă şi t echn ică desenului , f i indcă a t â t feţele sfinţilor, c â t ma i ales ha ine le lor sun t d e o cons t ruc ţ ie geometr ică şi l in iară , luc ru ce poa t e fi m a i b ine r e m a r c a t p e cutele ornate lor . F igu­rile lor r ig ide c u con tu ru r i co l ţuroase şi cu m â n i imobi l iza te n u prez in tă nici o u r m ă de p r eocupă r i ana tomice . In a n s a m b l u l lor privite, aceste d o u ă fresce a u caracter is t ic i le b izan t in i smulu i a ihoni t . De aici se pot t r a g e a l te concluzi i pen t ru s ta rea cul tu­ra lă şi re l ig ioasă a Român i lo r b ă n ă ţ e n i d in epoca p r e m e r g ă t o a r e invaz iune i turceş t i . Biser ica noas t r ă o r todoxă e ra în p l ină în­florire, i a r credincioşi i r o m â n i în b u n ă s ta re ma te r i a l ă dacă şi-au p u t u t pe rmi t e să-şi ridice l ăcaşur i a t â t de majes tuoase şi împodob i t e cu p ic tur i zugrăvi te de maeş t r i veniţ i d in Athos. P robab i l a exis tat o l egă tură m a i s t r ânsă î n t r e Român i i d in Ba­na t şi în t re l umea ar t is t ică a Bizanţulu i . Un s tudiu m a i ap ro ­funda t şi u n e x a m e n m a i minu ţ ios al vechei p ic tu r i delà Lipo­va ne -a r p u t e a revela în aceste direcţi i n u m e r o a s e ipoteze şi cons ta tă r i de m a r e va loare is torică.

Z u g r a v u l Nede lcu .

In t impu l ocupaţ ie i turceş t i b iser ica delà L ipova a t r ecu t p r in m a i m u l t e t r a n s f o r m ă r i f i ind folosită de năvăl i tor i p e n t r u diversele lor scopur i . D u p ă p lecarea defini t ivă a t rupe lo r oto­m a n e s'a i m p u s o r ad i ca l ă r e n o v a r e a rh i tec ton ică şi p i c tu ra lă . Nu s'a p u t u t p â n ă a c u m stabil i în ce s ta re de conservare e r a l a epoca ace«a p r i m a p i c tu ră a zug ravu lu i a thon i t d in veacul a l XV-lea. Des igur că ea n u s'a p u t u t pă s t r a în cursu l celor d o u ă secole de ocupa ţ ie decât î n m ă s u r a în care a fost acoper i tă cu

t encuia lă n o u ă sau cu var . In a n u l 1732 a u început deci l uc ră ­rile de res taura ţ ie . Biserica d in L ipova a fost a tunc i p ic ta tă d e maes t ru l b ă n ă ţ e a n Nedelcu, a c ă r u i s e m n ă t u r ă a fost descifrată p e perete le in ter ior de sub o fereas t ră . L â n g ă n u m e l e p ic toru lu i n u este ind ica tă nici o cifră de an , d a r se p r e s u p u n e că el a zugrăv i t b iser ica p e la 1735, căci r enova rea ei a început î n 1732. Supra fa ţ a p ic ta tă de Nedelcu a t ingea d u p ă u n calcul a p r o x i m a ­t iv vreo şase sute de me t r i pă t ra ţ i , d in t re car i î n să n a u p u t u t fi desvălui ţ i decât o t re ime, şi aceas ta n u m a i da to r i t ă pr iceper i i ş i grijei cu car i a p roceda t r eg re ta tu l Ioach im Miloia c â n d în 1929 a î ndepă r t a t t encu ia la şi s t ra tur i le super ioare apl icate pe­ste m i n u n a t e l e creaţ i i a le lui Nedelcu.

P i c t u r a lui Nedelcu a împodob i t pereţ i i bisericii delà Li­pova a p r o a p e 60 de ani . L a 1792 biser ica a fost din nou şi r a ­dical r e p a r a t ă , acoper indu-se cu ocazia aceas ta şi toa tă opera maes t ru lu i , i a r iconostasul de zid pe ca r e Nedelcu zugrăvise sfinţi şi scene bibl ice a fost demola t şi el, d u p ă c u m ne a r a t ă u n vechi proces verba l din a r h i v a paroh ie i . A fost u n adevă ra t sacri legiu ar t is t ic inut i la r epa ra ţ i e delà 1792, f i indcă biser ica se găsea a tunc i în i r 'o b u n ă s tare . Is toriografi i vor fi chemaţ i să l ă m u r e a s c ă motivele p e n t r u car i a fost d is t rusă m o n u m e n t a l a ş! va loroasa p ic tu ră a lui Nedelcu.

To t s tă ru i toare lor cercetăr i în t repr inse de Ioach im Miloia se da te res te şi descoper i rea a l tor i coane p ic ta te de Nedelcu pe l emn în 1749, car i au împodob i t iconostasul vechei biserici din c o m u n a But in . Deoarece însă aceas tă biser ică de l emn din But in a fest a d u s ă aici în 1810 din c o m u n a Câlnic de l â n g ă Orav i ţa î m p r e u n ă cu iconostasul ei, deci şi cu pic tur i le lui Nedelcu, ri d icându-se a tunc i în Câlnic o biser ică da p ia t ră , se p r e s u p u n e c ă zugravu l Nedelcu a act ivat şi în reg iunea Carasului . De aici a l te două concluzii . U n a este că Nedelcu des igur s'a b u c u r a t pe la mij locul secolului al XVIII- lea de u n f rumos r e n u m e în tot Bana tu l , căci altfel n ' a r fi fost c h e m a t ch i a r el să picteze ca ted ra la mănăs t i r ea scă delà Lipova şi o biser ică de l ângă Ora­viţa, deci la o d i s tan ţă destul de m a r e p e n t r u exerci tarea une i profes iuni în v remea aceea. Şi cealal tă concluzie este că Nedel­cu era de or igine d in păr ţ i le Oraviţei , p e n t r u c ă nume le aces ta

a t â t de specific b ă n ă ţ e a n îl î n t â ln im n u m a i în r eg iunea aceea. P â n ă a c u m n u d i s p u n e m de a l te da t e despre Nedelcu. Re­

gre ta tu l I o a c h i m Miloia a m u n c i t m u l t î n direcţ ia desgropăr i i t u t u r o r in fo rmaţ iun i lo r p r iv i toare l a vieaţa şi o p e r a acestui m a ­re zug rav b ă n ă ţ e a n , d a r m o a r t e a p r e m a t u r ă a v rednicu lu i di­rec tor delà muzeu l d in T imi şoa ra a p u s capă t şi aces tor cer­cetăr i . Vom fi nevoiţ i a-i s tudia opera lui Nedelcu din pu ţ ine le p ic tur i car i ne s t au la dispoziţie. I a t ă c u m a fost ca rac te r iza tă p ic tu ra lui Nedelcu de că t re Ioach im Miloia, cel m a i b u n şi compe ten t cunoscă to r a l acestei p i c tu r i :

„Deja în scur ta d a r e de s e a m ă despre cele găsite la Lipo-va re levam ca rac te ru l f rumos b izan t in al p ic tur i i lu i Nedelcu, care cui toa te că observă str ict legile p ic tur i i o r ien ta le în dis­t r ibu ţ i a spaţii lor, î n mi şca rea figuri lor, în ca l igrafarea cutelor , în a r a n j a m e n t u l mobi l ierului , în formele ha ine lor , etc., to tuş i i n t roduce m a i m u l t ă u m a n i t a t e în figuri, dându- le acea atmO:,.-f>ră s impat ică pe care o găs im b ine e x p r i m a t ă în aceste p a t r u t a b l o u r i " (este vo rba de icoanele af late î n biser ica delà But in ) .

Despre p i c tu ra lui Nedelcu din ca tedra la Lipovei, profeso­rul Ion Stoia-Udrea, d u p ă u n examen şi s tudiu critic făcut la faţa locului , a scris în t re al tele o f rumoasă s inteză:

„ N u p u t e m şti dacă a m u r i t t â n ă r sau b ă t r â n , da r lucră ­r i le r ă m a s e de el denotă u n ta len t a juns la ma tu r i t a t e , u n ar­tist depl in format , cu aceeaşi p r icepere şi a r t ă desăvârş i tă lu­c r â n d pe l emn ca şi î n frescă. Depl in s t ăpân pe desen şi p e culoare , păs t r ează p r imi t iva s implici ta te a compozi ţ ie i conven­t ionale b izant ine . Nu a încerca t să spa rgă cadre le convenţ iona­l i smulu i or ienta l , d a r nici n u s'a lăsa t an ih i la t de acest con­venţ ional ism, ci a păs t r a t o văd i t ă l iber ta te de mişcare , de afir­m a r e a personal i tă ţ i i lu i în in ter iorul cadre lor canonice . Desi­gu r că p i c tu ra lui p o a r t ă ca rac te ru l p u r b izant in , înfă ţ i şarea şj a t i tud inea figurilor, descr ierea în cele m a i mici a m ă n u n t e a cu­telor, a draper ie i , cons t ruc ţ ia spa ţ ia lă a compoziţ iei şi a ran ja ­rea f iguri lor p e u n s ingur p lan , h ie ra t i smul , convenţ iona l i smul să rbă toresc şi r igid respec ta t cu sfinţenie, a r a t ă o s u p u n e r e de­p l ină canoane lo r p ic tur i i or ientale , d a r p e n t r u aceea n u e l ipsit de unele par t icu la r i tă ţ i , car i denotă o u şo r p r o n u n ţ a t ă inf luinţă

occidenta lă . Aceasta se observă m a i ales î n . .năzuinţa d e u m a ­n izare a figurilor, î n t end in ţa de a se ap rop i a tot m a i m u l t d e cu loa rea f irească a pielei, de a d a ges tur i lor o c reş tere m a i na-tu ra la , m a i verosimilă , p r e c u m şi în cons t ruc ţ ia de o a n u m i t ă a r h i t e c t u r ă a mob i l i e ru lu i " ̂

D in t re cele m a i i m p o r t a n t e compozi ţ i i a le zug ravu lu i .Ne­delcu s 'au conserva t la L ipova : J u d e c a t a d in u r m ă , Acopere-m â n t u l Maicii Domnu lu i , Hris tos ca a rh i e reu şezând p e u n t r o n străjui t de doi îngeri , Sf. Mar ia p e u n al t t r o n în t r e doi îngeri , Pa t r i a rh i i Avram, I sac şi Iacob, — ia r la But in : Hr is tos în t r o n b inecuvân tând , Maica D o m n u l u i cu I isus în b ra ţe , Sf. Nicolae şi Sf. l o a n Botezătorul . I o a c h i m Miloia a m a i găsit u n în t reg iconostas p ic ta t de Nedelcu şi avea in tenţ iunea să publ ice u n s tud iu m a i vas t despre ope ra acestui m a r e zug rav b ă n ă ţ e a n , despre ca re sus ţ inea î n t r ' u n ar t icol de revis tă că e ra „ u n ar t i s t crescut la u n cen t ru ar t i s t ic i m p o r t a n t , p o a t e c h i a r l a Athos , căci în ceeace dânsu l a p r o d u s n u găs im o clipă de şovăire , o cl ipă de d i le tan t i sm d i formător , ci orice t r ă s ă t u r ă la dânsu l a r e o r a ţ i u n e b a z a t ă p e cunoaş t e rea p r o f u n d ă a conceptelor de a r t ă o r ien ta lă" .

F ă r ă îndoia lă că Nedelcu a exerci ta t o m a r e inf lu in ţă a-s u p r a gus tu lu i de a r t ă care e ra în fază de renaş te re la Român i i bănă ţen i . Nivelul ar t is t ic a l operei sale este o dovadă evidentă despre s ta rea a v a n s a t ă a cul tur i i r o m â n e ş t i d in B a n a t u l acelei epoci în ca re a t ră i t . Desigur că a u m a i fost şi al ţ i p ic tor i a că ro r n u m e şi l uc ră r i n ' a u p u t u t fi î ncă desgropate . Şt im d o a r a t â t că în v r emea lui Nedelcu a t r ă i t şi zugravu l Vlaşici ca re a p ic ta t i conos t a su l biser ic i i de l lemn d in c o m u n a Surducu l -Mare , c o m a n d a t de „Kinezul Ş a n d r u Baloş in" şi alţii, d u p ă c u m se vede d in inscr ip ţ ia de pe uşi le împără t e ş t i .

Biserici pictate de Vasile Diaconul .

O al tă f igură p r o e m i n e n t ă a vieţii ar t is t ice r o m â n e ş t i din B a n a t u l delà mij locul secolului al XYII I - lea a fost ie rodiaconul y asile, bun icu l m a r e l u i c ă r t u r a r b ă n ă ţ e a n Cons tan t in Diacono vici Loga. Am văzu t că el venise din Oltenia şi se stabilise la

Srediştea, o rgan i zând aici în 1736 o şcoală de p ic tu ră rel i­gioasă. Acest m a e s t r u zugrav , cunoscu t a t u n c i sub n u m e l e dé ierodiaconul Vasile Alexievici, a a d u s cu s ine 50 de familii ro ­mâneş t i din T i s m a n a şi a popu la t cu ele reg iunea Vârşeţului , a tâ t de devas ta tă de pe u r m a războa ie lor cu Turc i i . Es te foar te probabi l că acest Vasile fiul lui Alexa a p ic ta t m u l t e biserici româneş t i în p a r t e a sudică a Bana tu lu i , u n d e poa te fi fixat terenul său de act ivi ta te ar t is t ică . Din acestea n ' a u p u t u t fi descoperi te p â n ă a c u m decât s t răvechea biserică de p i a t r ă delà Clopodia, ca re a fost p ic ia tă î n 1762 de el şi de fiul său Geor­ge Diaconovîci, a ju ta ţ i de elevii şcoalei delà Srediştea. P ă c a t că p ic tu ra lor a fost r a să de p e pereţ i i bisericii în 1910 c â n d s 'au făcut r epara ţ i i la z idur i . Totuş i p reo tu l de a tunc i , P e t r u Olde, a păs t r a t copii le d u p ă inscripţ i i le af la te p e vechea tencuia lă . Tex tu l aces tor două inscripţ i i e r a :

„Această s fântă biser ică sau zugrăvi t la anu l 1762 în zilele l umina ţ i l o r î m p ă r a ţ i Marii Terezi i a i apusu lu i şi ai Romei, fiind s tăpâni tor i şi ai p ă m â n t u l u i aces tuia , f i ind episcop l o a n Georgevici; şi a m început a zugrăv i la l u n a lui Iunie la 2ÎJ zile şi a m sfârşit în l u n a Septembr ie la 7 zile 1762". I a r cealal tă inscr ipţ ie prec iza n u m e l e p ic tor i lor : „Această s fân tă biser ică a m zugrăvi t , f i ind zugrav i eu iorodiaconul Vasile Alexievici şi cii fiul m e u George şi cu l o a n Popovici şi cu R a d u L a z a r e v i ' i , f i ind ucenic S tancu Da . . . la anu l 1762".

Din aceas tă p i c tu ră a bisericii delà Clopodia a u fost sal­vate cele p a t r u icoane p r inc ipa le de pe ca tape teazmă , c a r i ne-fi ind zugrăvi te p e z idur i a u scăpa t cu ocazia repara ţ i i lo r d in 1910. E le a u fost achiz i ţ ionate pe s e a m a muzeu lu i din T imi­şoa ra de I o a c h i m Miloia, ca re p u b l i c â n d reproducer i l e lor a scris u r m ă t o a r e a apreciere asupTa p ic tur i i lui Vasile Diacono-vici: „ Inf lu in ţa apusu lu i e foar te s imţi tă . St i l izarea ca l igrafa tă r ep rezen ta t ă a t â t de elegant de zugravu l Nedelcu în p r i m a ju­m ă t a t e a sec. XVIII- lea începe să dea î n d ă r ă t ; împle t i tu ra geo-met r i za tă a cute lor începe să se des t r ame , vo lumul să fie con­st rui t p r in p u n e r e de valor i , p r i n m o d e s t e degradă r i de u m b r e , p r i n t r ' o resp i ra ţ ie l a rgă à compoziţ iei , p r i n gestur i l ibere, m a i na tu r a l e decât în t recut , p r i n t r ' u n oval m a i real , p r in semnele

une i vieţi in ter ioare , a le u n o r senzaţ i i vioaie d e bucur ie , însfâr-şit p r i n t r ' o concepţ ie de m a i p r o n u n ţ a t adevă r " .

P r iv ind icoanele lui Vasile Diaconovici obse rvăm o e m a n ­c ipare de s u b r ig idi ta tea b i zan t ină şi o des legare a formelor de s u b încă tuşa rea geometr ică . Techn ica lu i e m a i avansa tă , con­tu ru r i l e m a i ondula te , i a r c roma t i smu l său a r e ceva din pa le ta pr imi t iv i lor i tal ieni d in c inquecento . F igur i le sale sunt m a i via­bi le şi pr ivir i le lor a u o expresivi tate , o l uminoasă p ă t r u n d e r e . Propor ţ i i l e l in i i lor se a r m o n i z e a z ă c u mişcăr i le c a r i se dega­jează d in ele. In genera l toa tă p i c t u r a sa deno tă u n s tud iu p re ­alabi l şi o concepţie, car i o r idică la r a n g de a d e v ă r a t ă a r t ă .

Opera lui George Diaconovici .

Cu George Diaconovici , ca re învă ţase a r t a zugrăvi r i i i n şcoa­la t a t ă lu i său Vasile, începe o epocă de înf lor i re p e n t r u p i c tu ra bisericească. E l a a juns u n „ m a e s t r u i scus i t" şi 1-a depăşi t cu m u l t p e t a tă l său a t â t î n compozi ţ ie , cât şi în technica . Ope­rile lui conserva te în diversele bisericii b ă n ă ţ e n e ne-au r ă m a s m ă r t u r i e despre ta len tu l şi pu te rea sa de creaţ ie . Şi în lucră­ri le lui se r e m a r c ă aceeaşi inf lu inţă occidenta lă ca în icoane le t a tă lu i său, d a r ea este f i l t ra tă p r i n vădi ta sa personal i ta te , ca re îl face să iese din comun .

George Diaconovici poa te fi cons idera t ca u n făur i tor de nou curen t ar t is t ic în p i c tu ra b ă n ă ţ e a n ă , f i indcă p r i n metodele sale de compozi ţ ie şi de a r m o n i z a r e a culori lor , a a juns să a-b a n d o n e z e r igori le şcolii b i zan t ine şi să se ap rop ie de m a n i e r a celor d in apus . Opera lui poa t e fi p l a sa tă ca u n p u n c t de h o ­tar , ca o pe r ioadă de t ranz i ţ ie î n t r e iconograf ia b i zan t ină şi p i c tu ra p recursor i lo r renaş te r i i ar te i bănă ţ ene . Delà cei vechi a p ă s t r a t n u m a i e lementele de cons t ruc ţ ie i m p u s e de dogmele bisericii , m a i ales g r u p a r e a şi a t i tudinele sfinţilor, a t â t de ca­racter is t ice , i a r res tul st i lului şi al înfăţ işări i f igurale, p r e c u m şi tonal i tă ţ i le a rmon iza t e î n t r ' u n c a d r u m a i perfect le-a î m p r u -

' m u t a t delà occidental i . Despre George Diaconovici ş t im că s'a născu t la 20 Aprilie

1736, deci în anu l c â n d a înf i inţat ta tă l său şcoala de zugrav i şi cea de „dăscă l ie" la Srediş tea-Mare. P r i n u r m a r e este născu t

î n Bana t , u n d e a ac t iva t toată, \ i e a ţ a sa. Aici s'a căsă tor i t şi a avu t 9 copii, d in t re car i cel m a i m a r e e ra scr i i torul Cons tant in Diaconovici Loga, nă scu t la 1760.

George Diaconovici a fost f ă ră îndoia lă cel m a i r e n u m i t p ic tor b ă n ă ţ e a n diri j u m ă t a t e a d o u a a veacujlui a l XVIII-lea. Aceasta ne-o a r a t ă şi fap tu l că a fost c h e m a t p re tu t inden i să zugrăvească bisericele româneş t i , m a i ales p e cele d in va lea Begheiulu i , s i tuate în comune le delà Lugo j sp r e răsă r i t p â n ă la poale le m u n ţ i l o r ardeleni . F a p t u l aces ta p r e z i n t l l o semnif icaţ ie deosebită, deoarece ct i tori i aces tor biserici , în 1 # să facă apel pen t ru zugrăv i rea l ăcaşur i lo r r id ica te de ei là* pictori i delà Lugo j car i e r au m a i a p r o a p e de valea Begheiului şi u n d e e ra în p l ină ascenz iune o vesti tă şcoală de zugravi , a u prefera t să-1 a d u c ă pe George Diaconovici d in pă r ţ i m a i îndepăr t a t e , n u m a i eu ctitoiria lor să fie împodob i t ă cu icjoaneile maes t ru lu i delà Srediştea.

Primele portrete bănăţene.

In m u l t e d in aceste cti torii , a l ă tu r i de p ic tu ra biser icească se află şi po r t r e tu l dona to ru lu i , ca re de obieeiu e ra cel m a i boga t şi f run taş ţ ă r a n al sa tului . Au o n e b ă n u i t ă impor t an ţ ă aceste descoperir i , p e car i le-a făcut tot r egre ta tu l I o a c h i m Mi-loia c â n d a s tud ia t la fa ţa locului p i c tu ra vechi lor biserici de l emn aşezate p e cele două versan te ale Begheiului sever inean, a d u n â n d u n imens" ma te r i a l d o c u m e n t a r p e n t r u l ă m u r i r e a vieţii cu l tu ra l e şi rel igioase a Români lo r b ă n ă ţ e n i d in secolul al XVIII-lea. P r i m a i m p o r t a n ţ ă a descoperir i i por t re te lor ct i tor i lor este că ea ni-1 înfăţ işează p e George Diaconovici ca cel d in tâ i pictor por t re t i s t al Bantu lu i , i a r a doua este că p r in această descoperire a m a juns să avem imag inea fidelă a ţ ă r a n u l u i r o ­m â n b ă n ă ţ e a n din epoca aceea. P r i n u r m a r e a tâ t din p u n c t de vedere art is t ic , cât şi e tnografic , por t re te le p ic ta te de George Diaconovici sun t pre ţ ioase contr ibuţ i i şi dovezi p e n t r u eviden­ţierea super ior i tă ţ i i cu l tura le şi spi r i tuale a e lementulu i r o m â n e s c d in Bana tu l de a l t ăda tă .

E x a m i n â n d de exemplu po r t r e tu l ct i torului l o a n Medescu

d in biser ica de l emn a comune i Povârg ina , pe ca re a p ic ta t -o George Diaconovici la 1785, obse rvăm cu câ tă fineţe şi subt i l i ­ta te a luc ra t acest ar t is t , î m p r u m u t â n d în technica sa f igura la a p r o a p e toa te metodele occidentale . Desenul este perfect, a t i tu ­d inea d e m n ă , liniile b ine con tu ra te , a n s a m b l u l a rmon ios , ia r co­lor i tul n a t u r a l . F a ţ a expres ivă şi pr iv i rea de o m â n d r i e s igură, n ' a u n imic artificial . î n t r e a g a f ăp tu ră a ţ ă r anu lu i î m b r ă c a t în­t r ' u n ves tmân t sărbă toresc îţi face impres ia că t ră ieş te . P ic to ­rul a şt iut să dea vieaţă por t re te lor sale.

Iconostasele lui George Diaconovici .

Cei m a i p roduc t iv i an i de act iv i ta te ar t is t ică ai p ic toru lu i George Diaconovici sun t cei delà sfârşi tul veacului XVIII- lea, din care epocă ne-au r ă m a s cele m a i mu l t e u r m e despre p i c ­t u r a sa biser icească. Astfel bisericile d in Povâ rg ina (1785), Bă-teşt i (1783), Rît işor (1790), Căvăran (1799) şi Bujor . Es te de exemplu foar te in te resan tă p isan ia din biser ica de l emn a co ­m u n e i Povârg ina , ca re a fost cal igrafată pe peretele nord ic al a l t a ru lu i de George Diaconovici ca o amin t i r e a operei sa le :

„Această s fântă biser ică de n o u sa făcut şi sa împodob i t p r e c u m sa . . . sup t î m p ă r ă ţ i a î m p ă r a t u l u i Iosef al doilea p r i n b lagoslovenia preaosf in ţ i tu lu i episcop Sofronie al Timişulu i , fi­i nd p ro topop Pe t ru Petrovici a Sa razu lu i şi p reo t p a r o h l o a n Ioanovici d in Făget , c t i tor l o a n Medescu ce sau n u m i t Constan­t in şi D u m i t r u Chiricescu fiind chinez Pe t ru P ă c u r a r i u a j u t â n d şi P e t r u Diacovici din F a b r c ă , sau sfinţit la anu l 1785 Septem­b r i e şi a m zugrăvi t eu Geòrgie Diacovici din Vârşeţ sau din Srediş te" . (Este p robab i l că acest P e t r u Diacovici din T imişoa ra -F a b r i c ă a fost fiul p ic toru lu i şi i-a a ju ta t t a tă lu i său la z u g r ă ­virea m a i m u l t o r biserici.)

In v r emea aceea, m a i ales la bisericile de lemn, iconosta­sele e r au s ingurele p ic tu r i î n a fa ră de icoanele mobi le a l e sfinţilor car i se foloseau la proces iuni şi la mi ru i re . Aceste ico­nos tase e rau podoabe le in te r ioare car i r id icau va loarea bisericii de aceea cti torii sau credincioşi i c ă u t a u pictori r enumi ţ i p e n t r u zugrăv i rea lor . In acest d o m e n i u a fost ne în t recu t George Dia-

conovici . Iconostasele Iui sun t de o f rumuse ţe i m p r e s i o n a n t ă şi foarte decorat ive. I n p a r t e a d e o r n a m e n t a ţ i e se î e s im te rnfìu-

en ţa st i lului ba roc , d a r î n compozi ţ ie se reflectează v iguroasa sa personal i ta te . Aceste iconostase sun t măr tu r i i l e mare lu i său talent , inova to r şi des ţe l ină tor de d r u m u r i nou i p e n t r u p ic tu ra b ă n ă ţ e a n ă .

O a l tă r a m u r ă de act ivi ta te e ra p ic ta rea iocanelor de sfinţi p e p â n z ă ce se cusea apoi p e d r a p e r i a s teagur i lor bisericeşt i . Ca toţi zugravi i t impu lu i său, şi George Diaconovici a p ic ta t p r apor i , d in t r e car i u n vechi exempla r se m a i păs t rează în bi­serica „Sf. l o a n " din c imi t i ru l Caransebeşu lu i .

Influenţa tectonicei occidentale asupra picturii bănăţene.

Dacă George Diaconovici a m a r c a t o e t apă de t ranzi ţ ie delà vechea p i c tu ră b i zan t ină la cea apuseană , t oa t ă p le iada de a r ­tişti car i i-au u r m a t a m e r s îna in te p e aceas tă cale a emanc i ­păr i i . P e n t r u a r t a b ă n ă ţ e a n ă se deschide o n o u ă pe r ioadă ca­rac te r iza tă p r i n inf lu in ţa technicei occ identa le a s u p r a p ic tur i i b izant ine . Zugravi i noş t r i a u a juns în contac t cu cei veniţ i delà Viena sau d in a l tă p a r t e a apusu lu i ca să picteze noui le biserici ca to l ice car i se ridicau în comune le înf i inţa te p r i n colonizări . Delà aceşti s t ră in i pictori i r o m â n i a u învă ţ a t nou i m e t ö d e de l u c r u şi o n o u ă technică de colorit , p e care a u început -o să o adop te fă ră ca să se lase d o m i n a t ă de ea. F o n d u l b izan t in a l iconografiei româneş t i a r ă m a s in tac t , n u m a i aspectul c romat i c çi l in iar a suferi t s ch imbăr i l e i m p u s e de man ie r i l e apusene . Î n genera l a u fost In t roduse în atel ieri le pic tor i lor r o m â n i , ca r i p â n ă a tunc i e r a ü s ingur i i a r t i ş t i plast ic i indigeni , concepţi i le renaş ter i i i ta l iene. Această î n r â u r i r e â p ă t r u n s în B ă n a t p r in d o u ă căi, u n a di rectă veni tă cu maeş t r i i tal ieni aduş i de colo­nişt i i l o m b a r d s z i , şi a l ta a junsă aici p r i n pictor i i vienezi car i d e mu l t p u r t a u în techfîrca lor metode le a r te i i tal iene. De aceea vedem în oper i le p ic tor i lor r o m â n i din pe r ioada c a r e leagă sfârş i tu l veacului a l XVIII- lea de începu tu l celui u r m ă t o r o în­v ioră toare inf lu in ţa a renaş te r i i i ta l iene.

Pr iv ind de exemplu icoanele lui Ştefan Pone rch iu din ca ­t ed ra l a Lipovei r ă m â n e m uimi ţ i în fa ţa une i a tâ t de p r o n u n ţ a t e În râu r i r i i ta l iene. Atmosfera ce se degajează din tab lour i le a-cestui pictor , c a r e a luc ra t la Lipova în t r e ani i 1784 şi 1787, ne r eamin te ş t e c ă ldu ra v izua lă ce se despr inde d i n colori tul maeş t r i lo r i tal ieni . Ştefan Pone rch iu a avut o pa le tă boga tă şt var ia tă , c o m b i n â n d u - o în t r ' o nesfârş i tă g a m ă de n u a n ţ e . In t echn ica lui ames tecu l c r o m a t i c se p r o d u c e fără con t ras tu r i , şi impercept ib i l , p r i n o a r m o n i z a r e m a i perfectă a tonur i lor . I n t r e icoanele sale cu se află pe iconostasul bisericii delà Lipova a-m i n t i m p e : „Sf. l o a n Boteză toru l" , Arhanghe lu l Mihai şi Cavr i l de pe cele două uş i la te ra le a le a l t a ru lu i cu câ te u n meda l ion d e a s u p r a lo r r ep rezen tând , u n u l „Ste jaru l M a m b r u l u i " şi cela­la l t d in s t ânga „Je r t f a lui' I a c o b " , apo i u n a l t meda l ion m a i mic în fă ţ i şând „Ispi ta lui I sus" . Es te r e m a r c a b i l ă şi compozi ţ ia „Naşter i i Maicii D o m n u l u i " . Ştefan Pone rch iu a r e s t au ra t şl p ic tura lui Nedelcu de pe c u r b u r a celor două abside.

O al tă operă m i n u n a t ă ca re da tează din pe r ioada aceea este şi p ic tu ra bisericii Sf. l o a n d in c imi t i ru l Caransebeşulu i . 'Autorii ei au r ă m a s în semi-anonimat , deoarece n u şt im decât a tâ t că i-a c h e m a t „ I o a n " . Poa te să fi fost elevi de ai p ic toru­lui George Diaconovici sau ch i a r m e m b r i ai familiei sale, fiind­că a f lăm m u l t e p u n c t e c o m u n e î n t r e a r t a lor şi a technicei maes t ru lu i delà Srediştea, deşi p i c tu ra delà Caransebeş p a r e m u l t m a i avansa t ă şi m a i a p r o p i a t ă st i l izări lor occidentale . F ă r ă îndoia lă că ea poa te fi cons idera tă ca u n a d in t r e cele ma i în­semna te şi va loroase capo d 'opere ar t is t ice pe car i le-a da t Ba­n a t u l în domeniu l p ic tur i i bisericeşti . E a da tează d in 1787 du­p ă c u m ne a r a t ă inscr ip ţ ia de pe peretele a l t a ru lu i î n locul un­de se face slujba p roscomedie i : „ P r i m e ş t e D o a m n e şi zugrav i i Ion, l o a n sin ego Ion ucenic Iuli 1 1787". D u p ă u n an , în t im­pu l războiu lu i delà 1788, Turc i i a u d i s t rus în m a r e p a r t e p r o a s p ă t a p ic tu ră m u r a l ă încâ t ea a fost r e s t au ra t ă la 1808.

Aici este locul să-1 a m i n t i m şi pe p ic to ru l Vasile Ioanovic i

al ias Barbulovici , ca re s'a nă scu t la T imişoa ra în 1767 şi H

locuit în o raşu l său na ta l , avându-ş i aici şi atel ierul . D e s p r e

act ivi ta tea lui nu ne-au rămas date m a i sigure şi nici operile lui n 'au putut fi încă descoperi te .

In aceas tă pe r ioadă s'a rea l iza t o î m b i n a r e mai de săvâ r ş i ţ i în t re p ic tu ra b izan t ină şi cea apuseană, dând naş te re la o n o u ă t end in ţă care şi-a găsit e x p r i m a r e p r in do r in ţ a ar t iş t i lor noş t r i de a pleca să facă şcoală în s t ră ină ta te . In t r e cei d intâ i ca r i s 'au dus să facă studii în a p u s au fost pictori i Mihai Velcele^i-nu şi Dimi t r ie T u r c u .

Pictorul Mihai Velceleanu.

Orig ina r din c o m u n a R a m n a , p ic toru l Mihai Velceleanu, al căru i au topor t r e t d a t â n d de pe la 1820 se află î n p i n a c o t e c i muzeu lu i din T imişoara , a fost p r i m u l b ă n ă ţ e a n care s 'a d u s la a cademia de a r t e - f rumoase din München ca să înveţe şi să p ă t r u n d ă ta inele technicei occidentale . î n to r s acasă , a fost an­gajat să picteze o serie de biserici, d in t re car i s 'au p u t u t des­coperi p â n ă a c u m cele din u r m ă t o a r e l e c o m u n e : Cuptoare Se­cul (1824), Câlnic (1830), D o m a n , F izeş şi Delineşti (1869;. Atelierul şi 1-a ins ta la t la Bocşa-Montană , t r ans fo rmându-1 în-t r 'o a d e v ă r a t ă şcoală de p ic tură , la care veneau numeroş i elevi şi ucenici , ch ia r şi zugravi , ca să se împăr t ă şească din învă ţă ­turile academice . Mihai Velceleanu a fost u n r e fo rma to r î n a r t ă bănă ţ eană . E l a r u p t cu t recu tu l b izan t in şi a in t rodus în tech­n ică sa n u m a i metodele delà München . In p ic tu ra sa religioas-i se r emorcă o vădi tă inf luenţă a lui Weigel , l u c r â n d la zugră virea biserici lor că răşene d u p ă mode lu l iconografiei const rui te de acest ar t is t ge rman . Car tea lui Weigel con ţ i nând cele 840 de icoane c o m p u s e din scenele Tes t amen tu lu i vechi şi n o u şi p u r t â n d note le m a r g i n a l e scrise cu l i tere cirile de Velceleanu se păs t rează l a m u z e u l d in T imi şoa ra .

Pictorul Dimitrie Turcu (1810—1883).

Născut la 20 F e b r u a r i e 1810 în Oraviţa, Dimi t r ie T u r c u era fiul servi torului l o a n delà oficiul „cămăral". A u m b l a t la şcoa­la p r i m a r ă r o m â n ă , apoi la cea germană, unde a î nvă ţa t şi de-, senul . Profesoru l său văzându-1 talentat, 1-a î n d e m n a t p e ta tă l

său să-1 dea la şcoală m a i d e p a r t e ca să înveţe p ic tu ra . Din cauza sărăciei de acasă, Dimi t r ie T u r c u a fost t r imis în t r ' o ciz­măr i e , u n d e d u p ă doi a n i a ieşit calfă. I n t r e t i m p însă, sub imbo ldu l l ăun t r i c al ta len tu lu i său, se ducea î n ascuns la p ro ­fesorul K r a m m e r ca să ia lecţii de desen. T o c m a i a tunc i zugră -via p ic torul Arsenie Petrovici b iser ica din Oravi ţa . Dimi t r ie T u r c u 1-a r u g a t să-1 p r i m a s c ă de ucen ic şi să-1 înveţe p ic tu ra . D u p ă m a r i s tă ru in ţe d in p a r t e a maes t ru lu i , păr in ţ i i lui T u r c u s'au învoi t ca fiul lor să a b a n d o n e z e meser ia de c izmar , în spe­ranţa u n u i câşt ig m a i m a r e , m a i ales c ă p ic torul le-a vorbit cu m u l t in teres despre t a len tu l p r o m i ţ ă t o r c a r e pu t ea să-i as igure t â n ă r u l u i Dimi t r ie T u r c u o car ie ră m a i f rumoasă şi m a i ren ta ­bilă. D u p ă doi a n i de m u n c ă pe l ângă maes t ru l Arsenie Pe t ro ­vici, a a juns zugrav , deşi n ' avea a tunc i decât 19 ani . De tea­m ă ca să n u ia l umea în cap , păr in ţ i i l -au în su ra t cu Ioana Miletici, fiica u n u i ce tă ţean de vază d in l u m e a r o m â n e a s c ă a Oravi ţe i . Dimi t r ie T u r c u şi-a deschis imedia t u n atelier î n care a începu t să lucreze ca p ic tor indept ndent diverse comenzi p e n t r u popu la ţ i a şi bisericele din Caras , îndeosebi p rapor i , icoa­ne sfinte şi por t re te . P r i m a biser ică a p ic ta t -o la Mehadia în anu l 1829, deci la vârs ta de 19 ani . Au u r m a t apoi altele, f i indcă r e n u m e l e său a s t r ăbă tu t foar te iu te toa tă pa r t ea de sud a Bana tu lu i . Şi azi se m a i află în mul t e case d in reg iunea gră­nicerească n u m e r o a s e icoane p ic ta te de acest ar t is t , ca re deve­nise foar te popu la r . I a t ă bisericile car i au fost împodob i t e cu ope ra maes t ru lu i Dimi t r i e T u r c u : Gârbovă ţ (1831), Dalboşeţ (1832), Pr i l ipe ţ (1832), Cruşovaţ (1833), D o m a ş n e a (1834), Tic-vaniu l -mic (1835), Bârzasca (1836), L iubcova (1836), Mircovăţ (1837), Tuffer de l ângă Orşova (1838), Muceri ţ (1839), Rudăr ia (1840), Lăpuşn ice l (1841), Bocşa-Montană (1845), Ciclova-Mon-t a n ă (1844—1845), Borlovenii-vechi (1847).

Consil ierul c a m e r a l Grenzenste in (K. K. Hof -Kammer ra th} 1

i-a aprec ia t act ivi ta tea artistică a Iţii Pjmiţrie T u r c u , ca re făcu­se în 1847 ppr t r e tu l î m p ă r a t u l u i Ferdinand şi al pa l a t inu lu i Io-sif, şi 1-a l ua t sub pro tec ţ ia sa, a s igu rându- i existenţa pr in acor­d a r e a u n u i decret de negustor ie în Oravi ţa şi î ndemnându-1 să plece la academia de bel le-ar te din Roma . T u r c u avea însă o

famil ie grea pe care t r ebu ia să o sus ţ ină şi a tâ t din cauza lipsei d e ban i , cât şi d e t e a m a evenimente lor poli t ice ca r i ame­n i n ţ a u să ia p ropor ţ i i tot m a i mar i , a fost nevoit să r e n u n ţ e la p lanur i le une i călător i i de studii în I tal ia . In s ch imb când a izbucnit revoluţ ia delà 1848, a plecat cu soţia şi cu cele p a t r u fete în Oltenia şi în Muntenia , u n d e a s ta t doi ani , câş t igân-du-şi t r a iu l cu p ic ta rea por t re te lor pe la casele boiereşt i . Ar fi in te resant să se facă cercetăr i p e n t r u descoper i rea acestor lu­crăr i , car i l-au consacra t ca p ic tor cu r e n u m e şi în p r inc ipa tu l r omânes c al Munteniei .

După potol i rea focului revolu ţ ionar , Dimi t r ie T u r c ă se în­toarce la Oravi ţa , i a r în anu l 1851 începe p ic ta rea bisericii d in Sasca-Montană . In a n u l u r m ă t o r p leacă la Viena ca să facă stu­dii la a cademia de p ic tură , d a r n e a v â n d suficiente mij loace de t ra i , n ' a p u t u t sta m u l t ă v r eme în cap i ta la aus t r iacă . In 1853 a fost deja înapoia t acasă î ncepând din nou să picteze biseri-cele şi anume-: cea un i t ă d in Săcaş (1854), Broşteni (1855), To-pleţ (1856), Bozoviei (1858), Dognecea (1859), Mircovăţ (1860), ca tedra la din Caransebeş (1862—1863), Pr i l ipe ţ (1864), T â r n o v a (1865), Gârlişte (1866—1867) şi b iser ica d in Stra ja (1872).

Ca da te biografice m a i p u t e m amin t i că fiica lui , Eufemia , s a căsă tor i t cu p ic to ru l Nicolae Haşca d in Orşova, ca re deceda la adânc i b ă t r â n e ţ e în 1929.

Nicolae Haşca e ra o r ig inar din c o m u n a Tople ţ şi a învă ţa t p i c tu ra în şcoala socrului s ău Dimi t r i e T u r c u , cu ca re a cola­b o r a t la zugrăv i rea m u l t o r biserici . I n t r e cele p ic ta te n u m a i de Nicolae H a ş c a a m i n t i m : P â r v o v a (1860), Cornea (1864), L ăp u ş -nicul m a r e (1878), Borlovenii noi (1879), Gârbovăţ (1886), Bă­nia (1897), P ă t a ş (1901) şi Pecinişca (1903). E l a r e s t au ra t la 1872 p ic tu ra socrului său d in biserica delà Topleţ , ca re da tase din 1856. To t Nicolae Haşca 1-a a ju ta t pe Dimitr ie T u r c u la p ic tarea bisericii din R u d a r i a î n a n u l 1840, deci ca foar te tâ­nă r ucenic , şi în anu l u r m ă t o r la p ic ta rea bisericii d in I .ăpuş-nicel, p e care a r e s taura t -o apoi m a i târz iu , în 1862.

Precursorii renaşterii picturii bănăţene.

Aceşti doi m a r i ar t iş t i bănă ţ en i , Mihai Velceleanu şi Dimi-

trie Turci i , î m p r e u n ă cu toa tă p le iada de pictori car i a u u r m a t pe d r u m u l directivelor da te de ei, pot fi considera ţ i ca p recur ­sori i renaş ter i i a r te lor p las t ice în Bana t . T o a t ă p ic tu ra b i ser i ­cească a secolului al XIX-lea p o a r t ă ceva d in concepţ i i le şi technica acestei mişcăr i . In locul vechei a r te b izan t ine se r.aşte o compozi ţ ie n o u ă or ig inală şi specifică acestei provinci i , c a r e n u poa te fi definită nici p r i n dogmele celor d in t recu t şi nici p r in normele academice impor ta te , f i indcă ea este genera­tă din an t agon i smu l acestor două pedagogi i opuse . E a poa t e fi ca rac te r iza tă ca fiind p ic tu ra rel igioasă a p ă m â n t u l u i b ă n ă ţ e a n astfel d u p ă c u m a u simţit-o şi a u creat-o art iş t i i p r in pu te rea ta len tu lu i lor ca o expres iune a gus tu lu i fo rmat din respec tu l t radi ţ ie i şi din nevoile evoluţiei.

Aici este locul să p o m e n i m nume le şi bisericile zugrăvi te de.

unii d in t re cei ma i de s eamă pictor i car i au u r m a t aceas tă cale

a p recursor i lo r şi a u act ivat în decursu l secolului al XIX-lea ,

Dimitrie Popovici a fost u n u l d in t r e cei m a i ta lentaţ i elevi a i lui Dimi t r ie Tu rcu , a ju tându-1 p e aces ta la p ic ta rea biser ici lor d in Domaşnea , Bârzasca , Ciclova-Montană, Borlovenii-vechi,. Dognecea, Pr i l ipe ţ şi Gârl iş te F iu l acestuia , Mihai Popovici, a a i m s să picteze s ingur bisericele din I ab lan i ţ a (1856) şi Gre-oni (1870), i a r la cea d in Bozovici 1-a asis ta t pe Dimit r ie T u r -cu. S 'au creat în r â n d u r i l e p ic tor i lor b ă n ă ţ e n i o serie de d inas -tii famil iare , ca r i s 'au m e n ţ i n u t generaţ i i d e a r â n d u l p r in t r ans ­mi te rea secretului ar t is t ic din t a t ă în fiu. Astfel s'a pe rpe tua t şî îi mil ia Diaconovicilor, s tabi l i tă cu atelier de p i c tu ră în Caran­sebeş şi porecl i tă d u p ă obiceiul b ă n ă ţ e a n cu n u m e l e de „zu-g ravu" .

Din t re elevii lui Mihai Velceleanu p u t e m să-1 a m i n t i m p ? Dimitrie Mihailovici, ca re 1-a a ju ta t p e maes t ru l s ău în 1830 l a p ic ta rea bisericii de p i a t r ă d in Câlnic. Aceasta a fost zidită îr> locul celei de l emn zugrăv i tă de Nedelcu şi v â n d u t ă credincio-şilor din c o m u n a But in , car i fi ind sărac i n u p u t e a u să-şi r i d i r e o biser ică nouă . Tot sub inf luenţa lui Velceleanu a s ta t şi pic­toru l Nicolae Marişescu d in Bocşa-Montană , despre care se ş t ie în temeiu l noui lor descoper i r i că a p ic ta t în anu l 1821 b ise r ica

d in Comorişte , ia r m u l t m a i t â rz iu pe cea d in Slat ina. Theodor

Gherdanovici d in Lugo j 1-a a ju ta t pe Velceleanu la p ic t a rea

bisericii d in Ezer iş , apoi a zugrăvi t m a i t â rz iu biserictfie d in

Sinteşti , Temeres t i şi Sadova nouă . De şcoala lui Mihai Velce­

l eanu se ţ in şi pictori i Ciolac d in Orav i ţ a şi Giura de or ig ine

d in Macedonia .

P r i n t r e u rmaş i i lui Dimi t r i e T u r c u se cuvine să-i a m i n t i m în p r i m u l r â n d pe u r m ă t o r i i p ic tor i de biserică, m e n ţ i o n â n d şi oper i le lor : loan Ştefanovici (Bucovăţ 1823), Zaharia Achimes-cu, d in Caransebeş , (Bolvaşniţa 1840, P lugova 1861), Lazar Zbăgan d in sudu l grăniceresc a l B a n a t u l u i (Căvăran 1848, Tin-cova 1852, Crivina 1860, T â r n o v a 1886, Dr inova 1911), Ion Ba-diu d in Lugoj (Sărăzani 1880, T a p i a 1882, Zgribăneşt i , P r i saca , Visag, J ena , O h a b a Mâtnic , Sa tu-mic 1901, Pogăneş t i 1901, Hi-tiaş 1902, Honor ic i 1905) şi Gheorghe Putnic d in Biserica Albă (Ierlof 1878, Vrănui ţ , Moldova nouă , Vucova 1889, Giurgiova, Broşteni 1901, Poje jena r o m â n ă 1910).

In a fa ră de aceste g r u p u r i de zugrav i Bana tu l a m a i avut în cu r su l veacului a l XIX-lea o s eamă de pic tor i r o m â n i a că­r o r act ivi ta te a fost absorb i tă în cea m a i m a r e pa r t e de comen­zile diverselor pa roh i i or todoxe . De aceea în p reocupăr i le lor ar t is t ice p r o b l e m a găsiri i de m e t o d e nou i p e n t r u p ic ta rea b i ­sericilor a a juns p e p l anu l în tâ i . Es te r e m a r c a b i l ă evoluţia spre manie r i l e academice pe ca re a înregis t ra t -o p i c tu ra noas t r ă b i ­sericească din B a n a t dea lungu l secolului t recut . Din m u l ţ i m e a acestor pictor i voiu men ţ iona aici t re i f iguri din trei centre di-feri te a le Carasulu i . Astfel Dimitrie Simovici d in Orav i ţa ca re a zugrăvi t cu T u r c u biser ica d in Dalboşeţ , apoi Gheorghe Mari-şescu d in Reşiţa ca re a p ic ta t biser ici le d in Ruschajţa, Văl iug şi Rusova veche, şi în sfârşit t a l en ta tu l m a e s t r u Filip Matei delà Bocşa r o m â n ă , ca re a real izat n e n u m ă r a t e opere de a r t ă bisericească. I n t r e bisericele p ic ta te de Fi l ip Matei a m i n t i m p e cele d in comune le : Racovi ţa (1870), Ban loc 1877), R a m n a (1879), March ia şi Giurgiova (1882), Ciclova (1892), I a m (18981, Cadă r (1905), Vărăd ia (1906), Voiteg (1910), Ma idan (191! ) , Giulvăz (1912), Ghi lad (1913), Foro t ic şi Gher teniş (1917), Ră -

că jd ia (1927), Dubova (1928) şi Semlacu l m a r e (1936). A pic ta t î n 1878 î m p r e u n ă cu Gheorghe P u t n i c biser ica d in Iertof. Fi l ip Matei a m a i p ic ta t bisericile d i n : Vasiova, Percosova, Petr i la , A l ibunar şi d in al te sa te bănă ţ ene , f i ind u n u l d in t re cei m a i r epu ta ţ i maeş t r i ai iconografiei noas t r e rel igioase.

Aici t rebuie să a m i n t i m şi n u m e l e lui Bartolomei! Dellio-mini d in Caransebeş , c a r e a p ic ta t m u l t e biserici româneş t i din Bana t , î n t r e car i cele d in comune le : Nădrag , P e t r o m a n , Apadia , Armeniş , Icloda, Sacul, Silaj, Sârbova , Toager , Teregova şi altele

T o a t ă aceas tă p le iadă de pic tor i şi zugravi de biserici car i a u p r e m e r s renaş ter i i artei b ă n ă ţ e n e a u avu t mare le mer i t de a fi a b a n d o n a t formele vechiului b izan t in i sm şi de a fi da t o i m p o r t a n ţ ă m a i m a r e s tud iu lu i perspect ivei baza t pe legile geo­metr ice , p r e c u m şi o deosebită a tenţ ie ana tomie i corpulu i . Cu­lorile pe car i le î n t r e b u i n ţ a u e r a u m a i delicate, i a r desenul m a i s imetr ic . Tot la ei p u t e m găsi obâ r ş i a tendinţe i na tu ra l i s t e I n t e r p r e t a r e a na tu r i i îşi c ăpă ta t» lîntâietate în a r t a loï- de a picta , i a r ceeace e ra n e n a t u r a l r ă m â n e a neglijat

E greu de a fixa, p r i n s tudiul operi lor , fazele de p rogres ale pic tur i i p â n ă în t impu l renaş ter i i a r te i bănă ţene , f i indcă c.-le mai m a r i şi m a i i m p o r t a n t e luc ră r i e rau frescele şi iconosta sele, car i n u s 'au p u t u t p r ea b ine conserva . Totuşi , d in exami­n a r e a tab lour i lo r păs t r a t e p â n ă as tăz i se poa t e spune că pre ­cursor i i aceşt ia p r in m u n c a lor fecundă şi p r in s tudiu l serios al desenului şi al culor i lor , a u pregă t i t calea clasicismului , ca­re şi-a a juns apogeul pe v r emea mare lu i m a e s t r u Nicolae To-pescu. Aceşti p recursor i ai renaş ter i i b ă n ă ţ e n e m a i au şi mer i ­tu l că a u t r a n s f o r m a t cu totul p i c tu ra b izan t ină , a d u c â n d la b a z a compoziţ ie i na tu ra l i smu l , i a r ca f u n d a m e n t a l ă condiţ ie a desenu lu i : ana tomia , p ropo r ţ i a şi perspect iva , conform legilor geometr ice . Deci a u reuşi t să s tabi lească o l egă tură în t re pic­t u r ă şi ş t i inţă.

Pictura clasieă.

Renaş te rea ar te i b ă n ă ţ e n e poa t e fi p l a sa tă p e la mij locul secolului al XIX-lea. Cons tant in Danie l şi Nicolae Popescu erau

cele două genii ca r i a u i n a u g u r a t o n o u ă epocă în istoria p i c ­tur i i d in Banat , i a r operi le lo r a u r ă m a s p e n t r u pos ter i ta te ca o d o v a d ă de s p l e n d o a r e a* spir i tu lui a t â t de subti l şi de gene­ros , ca re a p r o m o v a t şi a d o m i n a t t oa t e curente le renaş te r i i noas t re . Mulţ i p ic tor i academic i n ' a m avu t în t impu l acela, f i ­i ndcă p o p o r u l r o m â n era destul de s ă r ac şi n u pu tea să-şi per­m i t ă încă luxul unei a r t e m a i scumpe . Mijloacele mate r ia le ale biserici lor noas t re o r todoxe e rau m u l t p r ea reduse decât să poa­tă încura ja şi p lă t i comenzi le de l uc ră r i ar t is t ice m a i m a r i . I n aceas tă s ta re de î m p r e j u r ă r i nepr ie ln ice des igur că r enaş t e rea pic tur i i b ă n ă ţ e n e n ' a p u t u t a t inge propor ţ i i le u n o r mişcă r i si­mi l a r e d in a l tă pa r te . Totuş i , dacă n u s'a p u t u t p roduce c a n ­ti tat iv, este însă r emarcab i l ă cal i ta tea super ioară a pu ţ ine lo r mani fes tă r i de operă clasică. S 'au găsit ta lente viguroase, car i î n f r â n g â n d nevoile şi greută ţ i le vremilor , a u reuş i t p r in fecun­di ta tea şi s t ră luc i rea puter i i lor de crea ţ ie să r id ice p ic tu ra ro ­m â n e a s c ă din Ba na t la u n nivel de îna l tă concepţie şi t echn ică ar t is t ică. Clasicii bănă ţen i , c a r i s 'au i n sp i r a t foar te m u l t din a r t a i ta l iană, a u in t rodus în technică paletei me tode optice pen­t r u c o m p u n e r e a u n u i colorit , ca să dea cele m a i var ia te n u a n ţ e d in t r e u m b r ă şi l umină . In concepţ ia lor formele şi desenul e r au s u b o r d o n a t e colori tului , i a r var ie ta tea tonur i lo r şi efecte­lor de l u m i n ă aveau p recăde re în p ic tură . Compozi ţ ia se b a z a mai mu l t pe concursu l fanteziei , , decât p e e lementele pe car i le p u n e a n a t u r a la dispoziţ ia lor. Cu toa te acestea, c romat ica lor a r ă m a s s u m b r ă , închisă , de o tona l i ta te p r o f u n d ă şi câ teoda tă mist ică, mu l t a s e m ă n ă t o a r e colori tului ce îi carac ter izează pe clasicii d in apus .

Cele m a i reprezenta t ive f iguri ale c las ic ismului b ă n ă ţ e a n d in p i c tu ra r o m â n e a s c ă sun t : C-tin Daniel , Sa va Petrovici şi fiul său Pavel Petrovici , apoi Nie. Alexici şi Nie. Popescu . In a f a ră d e Nie. Popescu ceilalţi p a t r u ar t iş t i a u fost revendica ţ i de că t re Sâr bi ca a p a r ţ i n â n d n e a m u l u i lor. Temeiu l greşit al acestei revendi­căr i a fost de m u l t dovedit , el f i ind const ru i t pe n i ş te ipoteze t rase din fap tu l c ă aceşt ia a u p ic ta t biserici or todoxe-sârbeşt i . Or i în epoca lor biser ica r o m â n e a s c ă e ra s u b o r d o n a t ă ierarhie i sâr-

beşti şi e ra deci na tu r a l ca ar t i ş t i i r o m â n i să picteze p e n t r u a-şezăminte le şi bisericile sârbeşt i . In s ch imb s'au aflat d o c u m e n t e şi scrisori suficiente car i a u a r ă t a t or ig inea şi na ţ iona l i t a tea r o ­m â n e a s c ă a acestor ar t iş t i . De exemplu c â n d s'a publ ica t con­cursu l p e n t r u p ic tarea ca tedra le i sârbeşt i din Timişnara-Ceta te , s 'au p rezen ta t oferte a t â t din pa r t ea lui Constant in Daniel , cât şi d in pa r t ea Iui Sava Petrovici şi Nicolae Alexici. Deoarece e ra vorba de rea l izarea unei opere de p ic tu ră o r todoxă şi f i ind ei cei m a i m a r i ar t iş t i r o m â n i ai t impulu i , e ra n a t u r a l ca să con­cureze p e n t r u obţ inerea acestei comenzi , ca re a fost apoi a t r i ­bu i t ă şi îndepl in i tă de Cons tant in Daniel . Acesta, despre care Sârbi i sus ţ ineau că era „T iz ian" -u l lor, în rea l i ta te n u ştia nici m ă c a r sârbeşte , căci toa tă co responden ţa şi actele p u r t a t e cu au tor i tă ţ i l e bisericii sârbeşt i e r a u scrise în l imba g e r m a n ă . P e de a l tă p a r t e s 'au aflat n u m e r o a s e dovezi şi manusc r i s e de ale lui Cons tant in Danie l d in car i rezul tă indubi tab i la sa origine şi na ţ iona l i t a t e r o m â n ă . Desigur că aceas ta o ş t iau şi Sârbii , şi to tuş i p ic ta rea ca tedra le i a fost înc red in ţa t ă u n u i r o m â n , fiind­că nici ceilalţi doi concuren ţ i n u e rau sârbi ci tot r o m â n i .

C o n s t a n t i n Dan ie l (1798—1873).

Din cauza mis te ru lu i care a p l ana t a s u p r a vieţii sale, Con­s t an t in Daniel a fost p rezen ta t de diferiţii is toriografi î n t r ' o lu­m i n ă de in fo rmaţ iun i nes igure şi de da te fami l ia re neverificate, de mul teor i ch ia r inventa te . Tot ce s'a scris despre or iginea şi na ţ iona l i ta tea sa e ra eronat , d â n d adesea naş te re la une le exa­gerăr i sau re t icenţe pr iv i toare la vieaţa sa. E l n u şi-a aflat încă a d e v ă r a t u l şi sc ruptüosul său biograf, c a r e să-1 înfăţişeze î n sp lendoarea s t ră lucir i i sale de m a r e m a e s t r u r o m â n , f i indcă toţi ca r i au scris despre el s 'au m u l ţ u m i t să cons t ru iască ceva ar t i ­ficial pe temeiul da te lor deja cunoscute , d a r neverosimile şi contesta te . Cercetări şi descoperir i nou i a u re levat p â n ă a c u m suficiente p robe despre or iginea şi na ţ iona l i ta tea r o m â n ă a ar­t istului . In a f a ră de documente le scrise a u r ă m a s şi m ă r t u r i i ale t impu lu i car i a u conf i rmat acest lucru . Astfel dec la ra ţ ia fa rmacis tu lu i Leopold Menczer din Becicherecul -mare , care cu-

noscându-1 b i n e p e ar t is t , a dovedit că p ic toru l Cons tan t in Da­niel însuşi spunea că e ra r o m â n şi de r o m â n îl cons idera toa tă l umea cu ca re a a juns în contact . S 'au aflat n u d e m u l t cores­p o n d e n ţ e scrise î n t r ' o du ioasă l imbă r o m â n e a s c ă de că t re Con­s tant in Daniel nepoate i sale delà Lugo j . Aceste manusc r i se s u r t pă s t r a t e de descendenţ i i ei, Dr. Victor Cr is tureanu, î m p r e u n ă cu o pa r t e a moşteni r i i lăsa te de maes t ru , în t re ca re se află ine­di tul şi s inguru l au topor t re t al lui Cons tant in Daniel , p r e c u m şi por t re tu l soţiei sale Sofia Dely. I n s ch imb n u s'a găsit nici o u r m ă de dovadă că Daniel a r fi fost sâ rb , în a f a ră de s impla a f i rmaţ ie neconfrolată a u n o r au tor i s t ră ini . Din con t ră este cer t că el n u ştia nici să vorbească şi nici să scrie sârbeşte , luc ru ce se conf i rmă şi p r i n fap tu l că toa te chi tanţe le şi actele da t e de el comuni tă ţ i i sârbeşt i din T imişoa ra n ' a u fost scrise în sâr­beşte, ci în l imba g e r m a n ă .

Or ig inea şi na ţ iona l i ta tea r o m â n ă a lui Cons tant in Danie l sun t pe depl in dovedite . R ă m â n e încă de a se l ă m u r i şi iden­t i ta tea pă r in ţ i lo r săi, despre car i s'a înregis t ra t p â n ă a c u m o vagă informaţ ie , m a i m u l t o p r e s u p u n e r e . Se ştie că p e ta tă l său 1-a c h e m a t Grigorie Daniel , a f i rmându- se despre el c ă a fost ostaş în a r m a t a rusească de sub c o m a n d a lui Suvarow, care t recea pe la începutu l a n u l u i 1798 p r in păr ţ i le b ă n ă ţ e n e î n d r e p t â n d u - s e spre I ta l ia şi Elveţ ia împo t r iva Francez i lor . Se crede că cu ocazia aceasta Grigorie Daniel s'a desfăcut de con­voiul t rupe i din ca re făcea pa r t e şi a r ă m a s la Lugoj , u n d e s'a căsător i t . Alte date despre păr in ţ i i p ic toru lu i Cons tant in Da­niel n u s 'au p u t u t descoperi . Chiar şi acestea, p r e c u m şi sim­pla a f i rmaţ ie a u n o r a că soţia lu i Grigorie Daniel a r fi fost sâ rbă , n ' a u fost cu n imic dovedi te sau susţ inute . Chiar admi ­ţ â n d ipoteza că Grigorie Daniel a r fi venit la Lugo j cu a r m a t a rusească , şi în acest caz es te evidentă na ţ iona l i t a tea sa, căci în a r m a t a aceas ta se af lau mul ţ i r o m â n i din regiuni le nord ice a le ter i tor iului nos t ru etnic. P r i n u r m a r e , p o r n i n d delà teza istorio­graf i lor de p â n ă a c u m că Grigorie Danie l a r fi venit în B a n a t cu t rupe le ţa ru lu i , p u t e m să-1 cons ide răm de or igine r o m â n moldovean .

Constant in Daniel era o f igură b izară , mis ter ioasă , nu-i

plăcea să vorbească nici celor d in an tu ra ju l său in t im despre păr in ţ i i şi despre copi lăr ia sa. Un s ingur luc ru accentua , că e ra născu t la Lugo j şi că e ra r o m â n . Nici anu l naşter i i nu-1 ştia exact, spunea însă că s'a născu t sau în 1798, sau în a n u l u r m ă ­tor. In anu l 1810 s'a stabili t la T imişoara , p robab i l s ingur , fără păr in ţ i , f i indcă despre ei n u s'a p u t u t afla ce au devenit şi cât a u ma i t răi t . Cine ştie ce t ragedie s'a pe t recu t în famil ia lor, încâ t acest copil fă ră copilărie, a fost nevoit la vârs ta de 12 arsi să po rnească s ingur pe d r u m u l greu al vieţii şi să-şi găsească ros tur i le la T imişoara . P rea m a r e i-a fost des igur du re rea ce-i copleşea sufletul, dacă a cău ta t în tot res tu l vieţii sale să în­g roape în t a ină şi u i t a re ani i copilăriei şi amin t i r ea păr in ţ i lor . Avea o fire tăcu tă , închisă , şi t o t d e a u n a refuza să vorbească despre sine. Unde a învă ţa t a r t a p ic tur i i şi pe l ângă ce maeş ­tri a lucra t nu se poa te prec iza cu cer t i tudine , f i indcă Constan­t in Daniel s ingur se l ă u d ă că era au tod idac t şi n ' a stat sub inf luenţa nici u n u i art ist , r ea l i zând totul p r i n ceeace a p u t u t crea cu p ropr iu l său ta lent . Es t e şi explicabilă or iginal i ta tea p ic tur i i sale, deoarece în v r emea aceea Bana tu l n ' avea maeş t r i a şa de m a r i car i să-i depăşească ta len tu l şi să-i i m p r i m e o di­rect ivă. F ă r ă îndo ia lă că a t r ebu i t să t r eacă p r i n m a i mu l t e atel iere de pictor i u n d e să se iniţieze şi să înveţe meş teşugul penelu lu i şi t echnica culorii , d a r aceste atel iere n u e r au decât t rep te le inevi tabi le a le scări i ca re să-1 înna l ţe spre s t ră lucirea carier i i sale.

Când soar ta 1-a adus la T imişoara , Constant in Daniel a a-j u n s în a tel ierul p ic torulu i Arsa Teodorovici (-̂ - 1835), u n d e ta­lentul său 1-a a ju t a t să p r o d u c ă în scur tă v r eme adevă ra t e ope­re de a r t ă ca r i au genera t în sufletul maes t ru lu i o gelozie, u r ­m a t ă de concedierea t â n ă r u l u i elev. Incontes tab i l că Daniel) p e n t r u a-şi câşt iga existenfa şi p e n t r u a-şi con t inua studii le de p ic tu ră , a m a i munc i t şi în a l te ateliere. Nesta tornic ia sa poa te 1-a p u r t a t delà u n m a e s t r u la a l tul şi este foar te p robab i l că m a i m u l t a învă ţa t delà ar t iş t i i s t ră ini , i ta l ieni şi vienezi, car i e rau în t recere pr in T imişoa ra sau veniseră aici pen t ru îndepl i ­n i rea u n o r lucrăr i . Din m u l ţ i m e a a n o n i m ă a maeş t r i lo r săi Con­s tan t in Danie l n u s'a ales cu o inf luenţă dominan t ă , ci a ieşit

cu o m a t u r i t a t e ar t is t ică, sus ţ inută şi dub la t ă de vigurosul său geniu crea tor . De t â n ă r a început să lucreze pe cont p ropr iu . A făcut m a i ales por t re te , a j u n g â n d în technica lor la o perfec­ţ iune egalabi lă cu a r t a mar i l o r făur i tor i veneţieni ai renaş ter i i i tal iene. Cât a stat la T imişoa ra e greu de stabilit , f i indeă.du-pă e m a n c i p a r e a sa a început să cu t reere satele b ă n ă ţ e n e în cău tarea comenzi lor de icoane religioase, îndeosebi de por t re te pe cari le făcea pen t ru u n „ga lben" (o m o n e t a de aur)

L a 27 F e b r u a r i e 1827 s'a căsă tor i t în biser ica romano-ca to -lică din Becicherecul-Mare cu Sofia Carol ina losef ina Dely (născ. 14 Aprilie 1806 şi decedată Ia 7 Augus t 1872). Soţia sa a fost or ig inară d in Becicherecul-Mare, u n d e p ic torul şi-a c u m p ă r a t d u p ă c u n u n i e o casă, p e ca re a a ran ja t -o cu m u l t gust ar t is t ic şi a încercui t -o cu o f rumoasă g răd ină de flori. A ţ inu t ca soţia lui să se b u c u r e de u n c ă m i n stabil în t impu l col indăr i lpr sale d u p ă lucră r i .

In p r i m ă v a r a a n u l u i 1829 a junge p â n ă la Panciova , u n d e încheie la 26 Maiu con t rac tu l p e n t r u p ic ta rea bisaricii o r todoxe de acolo cu pre ţu l de 2800 florini, p r i m i n d separa t p e n t r u două t ab lour i o a l tă s u m ă de 1200 florini. P ic t a rea bisericii a t e rmi ­na t -o în 1833, l u c r â n d în t re t imp şi la diverse por t re te , d in t re car i zece ale nobilei famili i Iagodici , u n u l al s tare ţu lui Teodosie delà Voilovici, şi a l tul reprezentându-1 pe pă r in te l e l o a n P o p o -vici aşezat pe catafalc . Din Panc iöva a t recut in f run taşa co­m u n ă r o m â n e a s c ă Uzdin, u n d e a p ic ta t biser ica şi m i n u n a t u l iconostas a lcă tui t d in n u m e r o a s e imagin i de sfinţi. Acest ico­nostas al bisericii româneş t i din Uzdin este ca o bi juter ie , f i ind considera t ca u n u l d in t r e cele m a i va loroase opere a le maes t ru ­lui Daniel . L a Uzdin a luc ra t al ţ i p a t r u an i . S'a cons ta ta t ca avea o( m e t o d ă de a p ic ta Încet, djar temein ic şi minuţ ios . Nici oda tă n ' a p reda t u n t ab lou p â n ă ce n u era s igur de per­fecţ iunea lui. Cu aceste două biserici şi cu numeroase le por t r e ­te şi-a crea t u n r e n u m e în tot Bana tu l , devenind în c u r â n d cel m a i m a r e p ic tor al provinciei .

D u p ă t e r m i n a r e a luc ră r i lo r d in sudu l Bana tu lu i , s'a m u t a t iarăş i la T imişoara , men ţ inându- ş i însă ca domici l iu stabil casa din Becicherecul m a r e . I n t i m p u l acesta ca tedra la sârbească d in

Cetate a publ ica t concurs p e n t r u p ic ta rea u n u i n o u iconostas în" locul celui vechi v â n d u t cu 500 florini lui l o a n Stoianovici , ca re 1-a dă ru i t apoi bisericii d in Cuvejdia. L a acest concurs a u par t i c ipa t în a f a ră de el încă p a t r u ar t iş t i d in t r e car i doi e r au delà Drezda , i a r ceilalţi doi e r a u b ă n ă ţ e n i : Nicolae Alexici şi Sava Petrovici . L u c r a r e a a fost a t r ibu i t ă lui Constant in Daniel pen t ru 6000 florini, p r i n ho t ă r î r ea consi l iului delà 18 Septem­br ie 1837. E l a început p ic ta rea în l u n a Maiu a a n u l u i u r m ă ­tor şi a t e rmina t -o în Noembr ie 1843. Iconostasul acesta al ca­tedra le i sârbeşt i d in Timişoara-Ceta te se c o m p u n e d in 52 dc icoane, cons t i tu ind şi azi o admi rab i l ă expoziţ ie p e r m a n e n t ă a m a r e l u i nos t ru maes t ru .

Cons tant in Danie l de m u l t avea in ten ţ iunea să plece in I ta­lia şi să vadă operi le mar i l o r maeş t r i ai renaş ter i i , d a r p l anu l nu şi 1-a p u t u t real iza decât în anu l 1848. A doua că­lătorie în s t r ă ină ta t e a făcut-o în 1851, c â n d a fa ră de oraşele i tal iene a m a i vizitat şi Viena. E r a p r i m a escapadă a sa din mediu l t rad i ţ iona l al Bana tu lu i , în ca re n u m a i cu a jutorul energiei sale c rea toare a izbut i t să-şi a f i rme pu te rn icu l său ta­lent. E r a p e n t r u el cea d in tâ i ocazie de a lua contact cu l umea ar t is t ică din a fa ră şi de a con templa în fa ţa m a r i l o r p â n z e clasice t a ina combina ţ ie i cromatice, şi subt i l i ta tea compozi ţ ie i . S'a în tors acasă complect reconfor ta t în concepţi i şi îmbogă ţ i t în viziuni alegorice. A adus cu sine o n o u ă pa le tă şi o n o u ă optică, complec ta tă c u discipl ina şi t echnica ce le-a p u t u t învă ţa şi p ă t r u n d e din operi le lui Tizian, Veronese şi T in tore t to . Ma­rea persona l i t a te ar t is t ică a lui Cons tant in Daniel şi-a găsit d r u m u l de a f i rmare p r in metodele acestor m a r i maeş t r i vene-ţ ieni . De a tunc i a început o n o u ă pe r ioadă în act ivi ta tea sa.

Biserica din Dobr i ţa , pe ca re a pictat-o d in August 1852 p â n ă în Septembr ie 1855, d a r m a i ales iconostasul bisericii d in I a rcovă ţ (1858—1861), sun t cele m a i s t ră luci te dovezi ale u n o r înfăptu i r i noui , insp i ra te d in t r ' un geniu care şi-a p r imi t botezul renaş ter i i i tal iene. Danie l a deveni t u n iscusit meş te r al culorii . Gama lui de n u a n ţ e şi tonur i v ibra pe o în t indere nesfârş i tă în t re l u m i n ă şi u m b r ă . Evi ta colori tul viu, iar în amestecul pa-

letei avea o pr icepere perfectă da tor i tă p rofunde lor sale sen­sibili tăţi . F igur i l e sa le erau! ideal izate , ia r f a ţa şi m a n i l e lo r e rau de o fineţă şi gingăşie impres ionan tă . Nudi ta tea şi colori-tul ep idermic e ra de o luminos i ta te t i ţ ianică. Sfinţii săi e r a u p ă t r u n ş i de divini tate , i a r m a d o n e l e de o înfă ţ i şare angel ică . Soţia sa i-a poza t adesea pen t ru aceste m a d o n e , car i a r p u t e a fi egala te din p u n c t de r e d e r e a l valor i i ar t is t ice cu n u m e r o a s s opere s t ră ine ce împodobesc pereţ i i m a r i l o r muzeie .

Ultimii an i ai vieţii sale Cons tant in Danie l i-a t ră i t a l ă t u r i de soţia sa în casa lor d in Becicherecul m a r e . Copii n ' a avut . da r a adop ta t o fată, ca re s'a m ă r i t a t cu fa rmacis tu l P o k o r n y d in Gad. Marele m a e s t r u al culori i a m u r i t la 25 Maiu 1873 în Becicherecul m a r e şi a fost î n m o r m â n t a t în c imit i rul de acolo a l ă tu r i de soţia sa, ca re decedase cu u n a n îna in te . Averea i-a moşteni t -o soţia lui P o k o r n y şi nepoa ta sa Nera căsă tor i tă La ioş din Lugoj , ca re e ra fiica sorei sale. Această Nera avea d o u ă fete d in t re car i Mar ia La ioş s'a căsător i t cu P e t r u Cr i s tu reanu , ta tă l doctoru lu i Victor Cr i s tu reanu în poses iunea că ru ia se afla azi scumpele relicve art is t ice ale p ic toru lu i Danie l .

Constant in Daniel a act ivat n u m a i în Bana t , m a i ales la T imi şoa ra şi la Becicherecul m a r e . Desigur că s 'au păs t r a t în păr ţ i l e acestea n u m e r o a s e opere ale că ro r ident i ta te încă n ' a p u t u t fi s tabil i tă . O cerce tare î n aceas tă direcţie ne-ar aduce fă ră îndoia lă mu l t e surpr ize pre ţ ioase .

P i c t o r u l Sava Pe t rov ic i (1794—1857) .

Un alt p ic tor r o m â n din şcoala clasică b ă n ă ţ e a n ă era Sava Petrovici despre care în m o d greşit se sus ţ inea că era de na­ţ ional i ta te sâ rbă . Mai pu ţ in ta len ta t decât Daniel , lucrăr i le lui ni-1 înfăţ işează totuşi ca pe u n ar t is t de m a r i posibil i tăţi tech-nice. Nu era un colorist a tâ t de fin, d a r creaţi i le lui p ă s t r a u liniile clasicismului . Mai pu ţ in vioiu în expresii şi cu tonal i tă ţ i m a i închise, por t re te le sale n u conţ ineau n imic artificial şi nici ideal izăr i , ci se ap rop iau m a i mu l t de real i ta te . Respec tând dog­mele c las ic ismului , el făcea p i c tu ră real is tă . I n T imişoa ra s 'au

n u m e r o a s e portrete—executate de el. Tot Sava Petrovici

I a picta t şi iconostasul bisericii sârbeşt i din Mehala. In ceeace

pr iveşte vieaţa sa, ş t im doa r a t â t că s'a născu t în c o m u n a Iz-

vin la 1794, ia r d u p ă căsător ie s'a stabili t î n T imi şoa ra -Fab r i c ,

apoi în Cetate, u n d e a m u r i t la 9 Iun ie 1857.

Pave l Pe t rov ic i (1819 — ? ) .

Despre fiul lui Sava Petrovici ne -au r ă m a s şi m a i pu ţ ine u r m e . Es te s igur însă că în p ic tu ră 1-a depăşi t cu m u l t pe ta­t ă l său. Acest ar t is t , Pavel Petrovici , a fost v ic t ima t empe ra ­men t u lu i său aven tu ros . Nu era s ta tornic şi îi p lăcea să duca o vieaţă de boem, fă ră griji, şi m e r e u pe d r u m u r i . E l s'a năs ­cut în T imi şoa ra la 1819. D u p ă ce a t e rmina t şcoala p r i m a r a s'a apuca t de p ic tură . S'a căsă tor i t cu o fată din Modoş în 1838, deci la t â n ă r a vârs tă de 19 ani . Trei an i a stat cu soţia sa şi cu doi copii la Modoş, p i c t ând por t re te şi icoane sfinte. In biser ica din Modoş se m a i păs t rează n o u ă bucă ţ i de tab lour i în ulei făcute de Pave l Petrovici . In 1843 şi-a pă răs i t famil ia ş i a plecat în lume , co l indând Indii le şi China an i d e a r â n d u l ş i câş î igându-ş i existenţa d in p ic tarea por t re te lor . S'a în to r s î n E u r o p a , la Par i s , în 1847, d a r a c a s ă n ' a m a i venit . Ul t ima scr isoare ce a pr imi t -o famil ia delà el p u r t a da t a a n u l u i 1851. De a tunci n u s'a m a i aflat nici o u r m ă despre el.

Nico lae Alexici (1811—1873).

Con t imporan şi r ival al lui Constant in Daniel , Nicolae Ale­xici s'a ini ţ iat şi el în a r t a pictur i i la maes t ru l Arsa Theodoro-vici din Neoplan ta , u n d e se stabilise acesta d u p ă p lecarea sa din T imişoara . P ic toru l Nicolae Alexici însă n ' a p u t u t să a t in­gă aceleaşi cu lmi de rea l izăr i art ist ice, deşi făcuse studii aca­demice la Viena şi în I tal ia . E r a în sch imb u n perfect cunos­că tor al desenului , d â n d linii lor şi formelor o pr ior i ta te fa ţă d e colorit . Aici este f undamen ta l ă deosebire în t re a r ta lui Daniel şi a lui Alexici. P e n t r u p r i m u l conta m a i m u l t c romat ica , fa r pen t ru celalalt minu ţ ioz i ta tea şi exac t i ta tea desenului . P r iv ind tab lour i le lui Nicolae Alexici îţi face impres ia ca liniile con tu -

ru r i lo r şerpuiesc sub culoare . Cu toa te acestea, p i c tu ra de apa ­r en ţ ă metod ică şi c i r cumspec tă a lu i Alexici r ad i ază m u l t ă căl­d u r ă . Se poa te spune cu d rep t cuvân t că a fost u n m a r e pic tor academic , p ă s t r â n d în technica sa o c o n d u i t ă severă şi o rdona tă .

Original din păr ţ i l e sudice a le Bana tu lu i , Nicolae Alexici s'a născu t în a n u l 1811. L a vârs ta de 20 an i s'a dus la Viena, u n d e a u r m a t doi a n i a cademia de a r t e f rumoase . I n 1833 r t recut în I ta l ia u n d e şi-a con t inua t s tudii le încă t re i ani . A fă­cut apoi o călă tor ie î n ţă r i le ba lcanice . I n 1840 s'a aşezat , la T imişoa ra , u n d e s'a căsător i t cu Mar ia Stanchici , fiica u n u i ofi­ţe r din Verona, care fusese m u t a t d in I ta l ia ca să facă serviciu mi l i ta r în capi ta la Bana tu lu i . D u p ă câţ iva an i însă îşi s tabileşte domici l iul la Arad, u n d e a locuit p â n ă la m o a r t e a sa. A dece­dat la Arad în ziua de 1 I a n u a r i e 1873.

Activitatea ar t is t ică a lui Nicolae Alexici a fost prodigioasă şi ex t rem de fecundă . A pictat eno rm de mul t , f i ind copleşitele a tâ tea comenzi , car i veneau d in toa te regiuni le Bana tu lu i . T>? aceea p r imele sale luc ră r i din t inereţe sunt m a i valoroase, fi­indcă le pu t ea real iza m a i încet, a v â n d m a i m u l t t imp la dis­poziţ ia sa. In a fa ră de n e n u m ă r a t e l e por t r e t e şi icoane sfinte, Nicolae Alexici a m a i p ic ta t şi o serie de biserici româneş t i şi sârbeşt i . In t r e cele r omâneş t i a m i n t i m : Arad, Fibiş , Capo lnaş şi Cuvin, p r e c u m şi n u m e r o a s e iconostase aşezate în diversele noas t re biserici .

Nicolae Alexici a în temeia t o d inas t ie de pictori , f i indcă a tâ t fiul său Duşan , cât şi descendenţ i i acestuia , a u u r m a t pe calea art is t ică, zug răv ind biserici , icoane rel igioase, b a ch ia r si por t re te . Nici u n u l însă din u r m a ş i i lui Nicolae Alexici n ' a u a-j u n s la perfec ţ iunea sa technica .

Pictorul Nicolae Popescu (1835—1877).

Alătur i de r e n u m i t u l ar t is t Cons tant in Daniel , cel m a i m a ­r e p ic tor r o m â n b ă n ă ţ e a n d in t recu t a fost Nicolae Popescu Numeroase le sale desene şi t ab lour i pă s t r a t e de Muzeul Bănă ­ţean din T imişoara , p r e c u m şi p ic tur i le diverselor biserici cari se m a i pot m â n d r i şi azi cu opera mare lu i art ist , ne înfăţ işează n u n u m a i prodigiosul său ta lent , d a r în acelaşi t imp şi f ineţea

manie re i sale de a c o m p u n e subiecte de o p ro fundă concepţ ie ar t is t ică. Din toa tă opera sa rezul tă că a fost cel d in tâ i p ic tor b ă n ă ţ e a n ca re a r id ica t a r t a la r a n g academic , t r a s â n d liniile de condu i tă şi f ixând no rme le c las ic ismului p e n t r u o nouă me­todă de technică şi de c romat ică .

L u m e a îl cunoaş te pe Nicolae Popescu n u m a i sub la tura act ivi tăţ i i sale art ist ice. P u ţ i n i ştiu că el a fost u n însufleţi t na ­ţionalist , ca re a m u n c i t şi a lup ta t pen t ru e m a n c i p a r e a neamu­lui «românesc . Când a fost la Roma, şi-a pe t recut m u l t ă v reme în fa ţa co lumnei lui T r a i a n , f ăcând n u m e r o a s e desene d u p ă baso-rel iefuri le din m a r m o r ă , cu scopul ca în to rcându-se acasă p r in t r e Român i i bănă ţen i , să le r ă s p â n d e a s c ă şi să scoată î n evidenţă or iginea noas t r ă la t ină . Şi azi se m a i află împrăş t i a t e în m u l t e părţi aceste desene. R o m â n i s m u l înf lăcăra t şi c red in ţa în desTobirea n e a m u l u i său şi le-a mani fes ta t m a i ales c â n d a prevest i t un i t a t ea noas t r ă na ţ iona lă cu j u m ă t a t e de veac îna in te de împl in i rea ei. Ne-au r ă m a s două dovezi despre aceas tă m ă r ­tur i s i re de c red in ţă a p ic to ru lu i Nicolae Popescu . U n a este o schi ţă de compozi ţ ie p e n t r u o m a r e l u c r a r e în care voia să simbolizeze un i rea , şi a l ta es te inscr ip ţ ia descoperi tă n u de m u l t pe cărţ i le celor doi evanghel iş t i p ic ta ţ i pe bol ta bisericii din Seleuş, în Bana tu l iugoslav. P e car tea deschisă a unu ia d in t r e aceşti evaghelişt i se poate ceti textul u r m ă t o r : „Cu foc m ' a m nu t r i t şi cu sudoa re c r u n t ă m ' a m a d ă p a t pen t ru na ţ iune . Viito­ru l R o m â n i l o r va fi m a r e , i n s ă t rebuie ' luptă şi iarăş i lup tă . D u m n e z e u cu noi. N. Popescu" . I a r pe car tea celuilalt evaghe-list s tă scr is : „ D o a m n e cau t ă din ceriu spre servul său, Nicolae Popescu, ajută- i lui şi na ţ iune i r o m â n e şi scapă-i de t i ran i , 1870. Nicolae Popescu" . Aceste inscripţ i i cari denotă u n cu ra j şi un sen t iment ce-1 va onora î n to tdeauna p e mare l e nos t ru pic tor b ă n ă ţ e a n , se păs t r ează şi azi ca u n s imbol de credinţă r o m â ­nească pe bolta bisericii d in Seleuş. Inscripţ i i le acestea profeti­ce a u stat decenii d e a r â n d u l neobservate , f i indcă e rau p rea de­p a r t e de pu te rea vizuală a ochiu lu i şi n imen i n u s'a gândi t să ceiceteze ce a scris Nicolae Popescu în căr ţ i le evanghel iş t i lor . P o a t e şi au to ru l lor a dor i t să fie ele scoase la l umină n u m a i d u p ă în făp tu i rea visului său na ţ iona l .

Nicolae Popescu a s ta t trei an i în c o m u n a Seleuş, te rmi­

n â n d cu p ic ta rea bisericii în a n u l 1872. P e n t r u aceas tă operă

a fost onora t cu s u m a de zece mi i florini. A ma i picta t şi bi­

serica noas t ră o r todoxă d in c o m u n a Pesac .

Nicolae Popescu s'a nă scu t î n Zor lenţul -Mare , jude ţu l Caras , Ia 6 Oc tombr ie 1835 d in p ă r i n ţ i sărac i . T a t ă l său era zugrav de icoane, meser ie ca re nu- i p r e a aducea suficient p e n t r u a pu­tea t ră i . Clasele p r i m a r e le-a făcut în sa tu l său na ta l , f i ind unu i d in t re cei m a i b u n i elevi. Deja de p e a tunc i s'a mani fes ta t la ei t a len tu l ar t is t ic . De pe a t u n c i a începu t să picteze icoane, p robab i l v ă z â n d şi î n v ă ţ â n d delà t a tă l său. P reo tu l sa tului , Laza r Ţ i apu , descoper indu- i t a len tu l 1-a lua t sub protec ţ ia şi îngri j i rea sa, iar m a i tâ rz iu , d u p ă m o a r t e a b ă t r â n u l u i Popescu (1849), 1-a t r imis să înveţe meş teşugul zugrăvel i i la p ic torul a-cademic Mihai Velceleanu din Bocşa, u n d e a stat doi ani , p ro­babi l p â n ă la moa r t ea maes t ru lu i său. De aici a t recut la pic­torul Mihai Popovici d in Oravi 'a , apoi s'a dus la Budapes ta , de u n d e î n să n u peste m u l t a p lecat în 1860 la Viena ca să u r ­meze ar tele f rumoase . Aici a p u t u t sta p a t r u an i da tor i tă bu r -sei p r im i t ă delà fundaţ ia familiei Mocioni. In anu l 1864 s'a dus delà Viena Ia Roma , u n d e s'a înscris la „Accademia di San L u c a " . In I ta l ia s'a deschis îna in tea lui Nicolae Popescu m a r e a perspect ivă de ca r ie ră ar t is t ică şi acolo a începu t să creieze în-tî adevă r opere preţ ioase . Se s p u n e că Popescu şi-ar fi v â n d u t un tab lou P a p e i delà R o m a cu cons iderabi la s u m ă de 30 mii de lire. Tot la R o m a s'a căsă tor i t cu o i t a l i ancă n u m i t ă : Pau l i -pa Farnes i , despre care p ic torul b ă n ă ţ e a n susţ inea că se t răgea din vechea şi nobi la famil ie a Farnes i lo r .

In 1870 se î n toa rce în B a n a t î m p r e u n ă cu soţia sa şi se stabileşte în Zor lenţul -Mare . Admira to r i a avut foar te mul ţ i . Român i i însă, fiind m a i săraci , n u p r ea pu t eau să-1 ajute, ia r s t răini i n u voiau să-i c o m a n d e luc ră r i fiindcă era r o m â n . D u p ă ce t e rmină cu p ic ta rea bisericii d in Seleuş, se m u t ă la Vârşeţ , d a r nici aici nu- i merge , deoarece n u a r e p e n t r u c ine picta . P leacă apoi în R o m â n i a vechie ca să-şi încerce norocul . Ajuns în Gorj, p ic tează în 1874 î m p r e u n ă cu Z a h a r i a Achimescu din

Caransebeş biser ica delà T â r g u - J i u . Nu şi-a găsit însă rostur i le nici aici . A p leca t din n o u la Roma, u n d e în t o a m n a a n u l u i 1870 s'a stabili t î n t r ' o locuin ţă d in Vicolo dei Spagniol i 29, cu gân­du l de a r ă m â n e definitiv în I ta l ia î m p r e u n ă cu famil ia sa. In va ra a n u l u i 1876 a venit î n Bana t să picteze biser ica d in co­m u n a Pesac . Tab lour i l e iconostasulu i le-a făcut însă la R o m a în t impu l iernii şi le-a a d u s la Pesac în va ra anu lu i 1877. când a t e rmina t cu p ic ta rea bisericii . D u p ă aceea u m b l ă pe la epis­copiile delà Àrad şi Caransebeş cu u n p l an de a înfi inţa o a-cademie de a r t e f rumoase cu a ju toru l acestora . Din memor iu l său a e p u s la Consiliul epa rh ia l al Caransebeşulu i rezul tă inten-ţ iunea lui Popescu de a o rgan iza o şcoală de p ic tu ră religioasă p e n t r u pregă t i rea zugravi lor de biserică.

P e la sfârşi tul a n u l u i 1876 Nicolae Popescu se aşează in Lugoj , u n d e îşi înch i r i ază o modes tă casă în s t r ada Olari lor . Dacă m o a r t e a p r e m a t u r ă n u l-ar fi doborâ t în ziua de 29 De­cembr ie 1877, el u r m a să res taureze şi să picteze biser ica or to­doxă r o m â n ă din Lugo j . Corpul său neînsufleţ i t a fost înmor ­m â n t a t în c imit i rul is tor ic al acestui o raş de m a r i t radi ţ i i na­ţ ionale .

Viaţa lui Nicolae Popescu este o adevă ra t ă t ragedie . S'ar pu t ea scrie m u l t e a m ă n u n t e impres ionan te din sbuc iumăr i l e sale sufleteşti. Poa t e se vor afla condeie b ă n ă ţ e n e car i să-i r o m a n ­ţeze vieaţa pe baza a t â to r d o c u m e n t e şi da te car i se păs t rează în a rh iva episcopiei din Caransebeş şi în cea delà Muzeul Bă­n ă ţ e a n d in T imişoara , u n d e sunt ca ta loga te şi scrisorile lui Ni­colae Popescu t r imise d in I tal ia p ro tec toru lu i său, contelui Si­g i smund Ormos , care e ra b inecunoscu t p e n t r u dragos tea sa fa­ţă de ar te le f rumoase .

Academia de pictură proiectată de Nicolae Popescu.

Vom insista pu ţ in a s u p r a pro iec tu lu i e labora t de Nicolae Popescu pen t ru înf i in ţarea unei academi i de a r te f rumoase la Caransebeş , f i indcă a t â t d in p u n c t de vedere cul tura l , "cât şi ar­tistic p rez in tă o m a r e valoare istorică. A fost de altfel p r i m a înce rca re din Ba na t cu propor ţ i i şi p l a n u r i a şa de m a r i .

Memoriul lu i Popescu , scris cu o îngr i j i tă caligrafie şi în­regis t ra t la Consiliul epa rh i a l d in Caransebeş sub No. 238/1877, este da t a t la 22 Iul ie 1877 şi c u p r i n d e o l a rgă expunere a p ro ­g r amu lu i con templa t de mare l e ar t is t b ă n ă ţ e a n , care spre re­gretul tutuTora n ' a a juns să-şi în făp tu iască idea lu l său a tâ t de m ă r e ţ . I n t r e altele m e m o r i u l a r a t ă t ex tua l : „Subsemna tu l m ' a m decis a m ă aşeza î n Caransebeş şi a înf i inţa aici o şcoală dc p ic tu ră d u p ă p r o g r a m u l a l ă tu ra t . D u p ă c u m se poa te vedea d in acest p r o g r a m , şcoala de p i c tu ră a re de scop a desvolta l a p o poru l r o m â n a r t a p ic ture i pe b a z a p ic ture i bisericeşti care , p re ­c u m a fost la a l te popoa re , este şi la poporu l nos t ru începu tu l n a t u r a l al desvoltăr i i şi lă ţ i rei acestei a r te . Din firea l u c r u l u i u r m e a z ă că subscrisul a m l ipsă de cea m a i că ldu roasă spriji­n i r e din p a r t e a dieceseïor r o m â n e cu a t â t m a i vâr tos , f i indcă eu n u d i spun de mij loacele necesare sp re a învinge greută ţ i le ce se ivesc la înf i in ţarea acestei şcoli. Acest spri j in ar fi de două feluri, ad ică spr i j in în b a n i spre a acoper i spesele p e n t r u o locali tate, rechizi te şi modele le necesare , şi spr i j inul m o r a l pen t ru p r e d a r e a de tot felul de p i c tu ră biser icească la aceas tă şcoală, ca cu t impu l şcoala să devină în s ta re a se susţ ine în­săşi din p ropr ié té sale mij loace. Mai depa r t e vin a descoperi venerabi lu lui Consistoriu, că î m p ă r t ă ş i n d eu aceas tă ideie cu P r e a Sfinţia Sa Pă r in te l e Episcop al diecezei Aradului , n u nu ­ma i că a p r imi t cu p lăcere , d a r mi -a p r o m i s tot put inc iosul spri j in a t â t în b a n i cât şi în luc ru de p ic tu ră biser icească" . Şi m e m o r i u l îşi con t inuă a r g u m e n t a r e a , sco ţând in relief m a i ales nevoia de a pregă t i e lemente r o m â n e ş t i capabi le p e n t r u picta­rea bisericilor, car i negăs ind î n to tdeauna maeş t r i r omân i , d a u comenz i u n o r zugrav i s t ră ini .

Scopul şcoalei era „de a ins t ru i pe elevi ca să poa t ă d i ­p inge cu colori d u p ă n a t u r ă " . P r o g r a m u l ei era fixat de Nico-lae Popescu d u p ă c u m u r m e a z ă : „Şcoala începe cu p i c tu ra bisericească, apoi desvol tându-se va t rece la p ic tu ra d in istoria na ţ iona lă şi universa lă . î n v ă ţ ă m â n t u l se î m p a r t e în p a t r a g r adu r i m a r i de câte 1 sau 2 ani . Afară de ins t ruc ţ iunea p r a c ­tică în desemn şi p ic tură , se p r o p u n şi s tudii le auxi l ia re nece-

sare pen t ru a r t a pictur i i , p r e c u m : ana tomia , perspectivele, isto­r ia universa lă , is toria biser icească şi istoria a r te lor" .

Ideia lui Nicolae Popescu a fost îmbră ţ i ş a t ă cu m u l t ă în­sufleţire a t â t de episcopia Caransebeşulu i , cât şi de l u m e a ro­mânească . Boala i-a p regă t i t sfârşi tul îna in te de a-şi pu t ea ve­dea real izat m i n u n a t u l său vis. Multele nenoroc i r i şi de samă-giri car i s 'au ţ inu t de capu l lui în ul t imii ani , l-au impins spre cău ta rea u n o r consolări , pe car i n u m a i alcoolul i le pu t ea p ro ­cura . P iep tu l său destul de p l ă p â n d începu să se mac ine , iar tuberculoza î n r ă d ă c i n a t ă în a d â n c u l p l ămân i lo r i a pus capă t vieţii tocmai la câteva lun i d u p ă ce se iviră posibil i tăţ i le unu i t ra i ma i o rdona t .

Clasicismul romantic al Iui Popescu.

Nicolae Popescu era u n m a r e doc t r ina r al c las ic ismului b ă n ă ţ e a n , a j u n g â n d p r i n s tudi i şi cercetăr i persona le să dea o definiţie n o u ă acestei p ic tur i şi să formuleze perspectivele u n u i r oman t i sm , pe ca re şi-a c lădi t m a i ales concepţi i le sale a r t i s ­tice d in ul t imii ani . E l n ' a p rodus , ci a creat . E l n ' a luc ra t în serie şi n ' avea p reocupă r i de fecundi ta te cant i ta t ivă , ci grija lui cea m a i m a r e era să realizeze opere perfecte si t o tdeauna noui . Nici oda tă n u s'a repe ta t şi n u s'a copiat pe sine, f i indcă era cupr ins de r i tmu l unei p e r m a n e n t e evoluţii . E r a s t ăpân pe de­sen şi pe cu loare deopotr ivă . Compoziţ i i le le s tudia în p rea l a Lil pr in diverse schi ţăr i şi c re ionăr i , iar t impu l liber şi-1 folo­sea p e n t r u adânc i r ea p rob lemelor de plast ică. în reg i s t ra pe hâ r t i e fel şi fel de mişcăr i pen t ru a găsi cele m a i po t r iv i te fo rmule ana tomice . E x a m i n a sub diferite aspecte fenomenele natur i i , ca d in complexul lor să scoată ceeace avea da ru l de a-1 sensibiliza. Avea u n inst inct pen t ru cap t a r ea f rumosulu i , p e care îl reda apoi î n t r ' u n chip a t r ăgă to r şi seducător .

Nicolae Popesc» a evoluat delà discipl ina p u r academică spre u n clasicism r o m a n t i c . In lucrăr i le sale de m a i tâ rz iu ob­servăm cont r ibuţ ia unei a b u n d e n t e imaginaţ i i , iar în p ic tu ra sa rel igioasă c h i a r o ingenioasă î nd răznea l ă de a evoca pa te t i c faptele biblice. Câteodată a a luneca t şi sp re alegorism, fă ră să-şi p i a r d ă însă direcţ ia clasică delà ca re n u s'a a b ă t u t nici odată .

Totuşi în creaţi i le Iui se res imte o mobi l izare şi o a n i m a r e m a i p r o n u n ţ a t ă a figurilor, a b a n d o n â n d s tabi l i ta tea de poză a cla­sicilor. Personagi i le sale se mişcă şi î m b r a c ă un ca rac te r de vieaţă prezentă . Ansamblu l compoziţ iei se ţ ine delà sine, se lea­gă p r in t r ' o a r m o n i z a r e de a t i tud in i şi gesturi . In por t r e t e aceeaşi eleganţă şi man ie ră . O p e r a Iui Popescu este a t â t de complectă^ încât cup r inde în ea rezul ta te le u n o r s tudi i şi exper ien ţe la car i puţ in i ar t iş t i au p u t u t a junge. Dacă soart.a_.nu i-a îngădui t sa­şi vadă şcoala real izată , în s ch imb la concepţi i le şi technica Iui a p u t u t să crească o n o u ă p le iadă de pic tor i bănă ţen i , car i nu con t inua t p e acest d r u m , depăş ind însă formele c las ic ismului şi a t i ngând curente le romax t i ce şi alegorice. P i c tu ra b ă n ă ţ e a n ă a fost î n d r u m a t ă spre u n neo-clasicism, d â n d ta lente de noui fău­ri tori , c u m sunt l o a n Zaicu şi Virgil Simonescu.

P i c t o r u l l o a n Za icu şi r o m a n t i s m u l re l ig ios .

l o a n Zaicu dacă avea al te posibil i tăţ i de a f i rmare şi dacă t ră ia î n t r ' u n med iu m a i pr ie lnic t end in ţe lor sale artist ice, car i denotă o vădi tă a v a n s a r e spre r o m a n t i s m u l religios, a r fi p u t u t a junge la m a r i real izăr i şi creaţi i . D a r greutăţ i le vieţii şi l ipsa u n u i te ren de m u n c ă şi de mani fes ta re l-au for ţa t să-şi t empe­reze zborul spre concepţi i m a i înal te . Sufletul său sensibil izat cu vibraţ i i de o p ro fundă rel igiozitate şi a n i m a t de încl inăr i r e -man t i ce 1-a p redes t ina t să devie u n m a r e r e fo rma to r de a r tă . Dacă soar ta l-ar fi favorizat pu ţ in , des igur că noua cale a ro ­m a n t i s m u l u i religios pe care apucase l-ar fi condus spre apogeul unei car iere s t răluci te .

l o a n Zaicu s'a născu t la 1868 în c o m u n a Fizeş din judeţu l Caras , din păr in ţ i p lugar i . î nvă ţ ă to ru l Mar t in Ţ i a p u dându-ş i seama de ta lentu l elevului său, îl duce d u p ă t e rmina rea çcoalei p r i m a r e ca ucenic în atel ierul p ic torulu i Fi l ip Matei din Bocşa. Aici se în i ţ iază în ta inele zugrăveli i , î n v ă ţ â n d foar te iute meş­teşugul . Ajungând! calfă, p ic tează î m p r e u n ă cu m a e s t r u l s ău n u m e r o a s e biserici, în t re car i şi p e cea delà Comloş. Adunân-du-şi u n mic capi tal , pe ca re 1-a complec ta t cu o modes tă bur ­să p r imi t ă delà F u n d a ţ i a Gojdu, l o a n Zaicu p leacă în 1892 la Viena" şi se înscr ie la academia de a r te f rumoase . La Viena du-

ce o vieaţă r e t r a s ă şi p l ină de pr iva ţ iuni , d a r foar te in tensiva în m u n c ă şi s tudii . I n decursu l celor p a t r u a n i câ t a s ta t a-colo a făcut p rogrese u imi toa re , per fec ţ ionându-se m a i ales în desen. In t impu l acela d ă d e a încă prefer in ţă formelor fa ţă de colorit, ca să a j u n g ă m a i t â rz iu u n subti l în făp tu i to r a l îmbi ­năr i i acestor d o u ă e lemente p r i n t r ' o desăvârş i tă a-rmonizare a tonur i lo r şi desenului . î n t o r s acasă , a fost în 1897 înc red in ţa t cu p ic ta rea bisericii delà Năd lac p e n t r u s u m a de cinci mi i flo­rini . Cu pri le jul aces tor luc ră r i face cunoş t in ţa dşoare i Vioara Ruga cu care se căsă toreş te şi se stabileşte apoi în casa pă r in ­ţilor ei delà J imbol ia , u n d e îşi deschide u n atelier de p ic tu ră . In 1911 se m u t ă la TimişoaTa, c u m p ă r â n d u - ş i o casă în s t r ada P o r u m b e s c u Nr. 9. Atunci a fost anga ja t să picteze biser ica r o ­m â n e a s c ă din T i m i ş o a r a - F a b r i c ă , u l t i m a sa operă , deoarece boa la de r in ichi i-a fost fatală . A m u r i t în Mart ie 1914 şi a fost î n m o r m â n t a t în c imi t i ru l o r todox r o m â n d in Timişoara-El i sa -bet in .

In a f a r ă de numeroase le compozi ţ i i şi por t re te , l o a n Zaicu a m a i p ic ta t bisericile din comune le : Năd lac (jud. Arad ) , Fa -zecaş-Vârşand (Ungar ia) , Cerneteaz (jud. T imiş -Toron ta l , Bor-lova (jud. Severin) , Şiclău (jud. Arad) , Fen i (jud. Severin) , Ila­dia (jud. T imiş -Toron ta l ) , Pociovelişte (jud. B ihor ) , Docl in (jud. Caras) , Chec ia - română (jud. T imiş -Toron ta l ) , Sânn ico lau l -mare (jud. Timiş-ToTontal), Cenadu l -unguresc (Ungaria) şi altele.

Muzeul d in T imişoa ra a achiz i ţ ionat o f rumoasă colecţie din operi le p ic toru lu i l o a n Zaicu, m a i ales o serie de schiţe şl s tudii din car i se pot vedea p reocupăr i l e şi evoluţia ar t i s tu lui . O m u l ţ i m e de t ab lour i se m a i găsesc în case pa r t i cu la re , înde­osebi la rude le şi pr ie teni i săi.

Neo-clasicismul lui Virgil S imoneseu .

Din mij locul î nvă ţă tu r i lo r academice s'a emanc ipa t o al tă energie c rea toare , un alt t a len t v iguros şi revoluţ ionar , c ă u t â n d să-şi facă d r u m u r i nou i p r in t r e diversele d ibui r i şi r eac ţ iun i împo t r iva clasicismului . Virgil S imoneseu a ieşit dintr 'un med iu academic , de u n d e n ' a lua t cu s ine decât str ictui necesar pen t ru făur i rea u n o r nou i curente , car i să învioreze, a tâ t p r in t r ' o cro-

mal ica m a i luminoasă , , cât şi p r i n t r ' o technică mai ma l i ab i l ă , . p ic tura clasică. De aceea p u t e m să-1 cons ide răm ca pe cel mai reprezenta t iv exponen t şi c rea tor al neo-clas ic ismului b ă n ă ţ e a n .

Profesorul Virgil S imonescu s'a născu t în c o m u n a Gladna-r o m â n ă de lângă Făge t în ziua de 15 April ie 1881. Ta tă l său Leon Simonescu era br igadier silvic. Şcoala p r i m a r ă a u r m a t - o în satul său na ta l , i a r studii le s ecunda re la liceul săsesc d in Sibiu, apoi la Orăş t ie si la Lugo j , u n d e a lua t baca l au rea tu l în 1902. î m p o t r i v a voinţii părinţi lor! săi a p lecat d u p ă aceea la München , u n d e a s tudia t p a t r u a n i la a cademia de a r t e fru­moase cu profesori i R a u p p , Feuers te in şi Dietz m a i ales p i c tu ra religioasă b izan t ină . Vieaţa de s tuden t în s t r ă ină ta t e a dus-o îm­p r e u n ă cu Aurel Vlaicu şi cu sculp toru l Alexandru L iuba , ca r i s ludiat i şi ei Ia München . To t d in t impu l acela da tează cola­b o r a r e a art is t ică a l u r Virgil S imonescu la revis ta „ L u c e a f ă r u l " din Budapes ta , ca re apă rea sub conducerea poetulu i Octavian Goga.

Adevăra ta sa act ivi tate ar t is t ică începe imedia t d u p ă ter­m i n a r e a studii lor , deci la vârs ta de 26 ani , c â n d în to rcându-se acasă , a fost însărc ina t să picteze bisericile din Boldur , Gruin i şi Mehad ia (1907—1908). Cu p r imele sale veni tur i a porn i t în-t r 'o n o u ă călă tor ie de studii , de da t a aceasta în Italia, apoi la Pa r i s , Düsseldorf, Berlin, Lipsea, Viena şi al te centre ar t is t ice.

Virgil Simonescu a p ic ta t de a tunc i peste douăzeci de bi­serici, d in t re car i cele ma i m o n u m e n t a l e sunt ca tedra la un i t ă d in Lugo j şi biser ica o r todoxă r o m â n ă d in Orşova. In t r e cele­lalte t rebuiesc amin t i t e în p r i m u l r â n d bisericile d in : Făget , Buziaş , Voivodinţ, Vârşeţ , VÎaicovăţ, Bocşa- rc jnână , Reşi ţa , Coşteiul m ic şi m a r e , Fe rend ia , Şanoviţa , Măgura şi Söhobol .

Ca por t re t i s t a e terniza t f igurile mar i l o r b ă r b a ţ i bănă ţen i , in t re car i şi ch ipul a tâ t de expresiv al neui ta tu lu i t r i b u n Co-l io l an Brediceanu .

Virgil S imonescu este u n u l d in t r e pictori i b ă n ă ţ e n i con t im . poran i că ro ra n u Ie p lace să-şi etaleze lucrăr i le î n expoziţii , de aceea nici n ' a l ua t pa r t e la nici o expozi ţ ie î n a f a ră d e cea colectivă din 1923 delà T imişoara .

Ca da te biografice m a i p u t e m amin t i că s'a căsător i t în

Ï907 cu dşoara Otilia Bî r lea -Jucu şi a r e doi băieţ i , pe Tul iu şi Leon, ia r delà 1919 funcţ ionează ca profesor de desen la liceul d in Lugo j .

E x a m i n â n d opera p ic toru lu i Virgil S imonescu ne f rapează în p r i m u l r â n d că ldura şi luminos i ta tea colori tului său, ca re este incompat ib i l cu nuan ţ e l e obscure ale clasicilor. Cromat ica lui oscilează în t re tona l i ta tea i m p u s ă de academi i şi î n t r e pa­leta impresioniş t i lor . De aceea opt ica şi t echnica sa poa te fi p lasa tă l a m a r e a cot i tură a d r u m u l u i pic tur i i bănă ţene , făcând legă tură în t re generaţ i i le ar t iş t i lor d ina in te de un i r e şi cei de azi. El p r e p a r ă te renul pen t ru in t roducerea impres ion i smulu i în Bana t .

Şcoala impres ion i s t ă .

In B a n a t impres ion ismul a s t răbă tu t n u m a i d u p ă un i re , da r cu ren tu l său a a juns a şa de pu te rn ic încâ t d o m i n ă azi tot cli­m a t u l în care t ră iesc şi act ivează pictori i acestei provinci i . In­t roducerea lui n ' a î n t â m p i n a t dificultăţi ca în a l tă pa r t e , fiind­că publ icul de aici era deja pregăt i t p e n t r u înţelegerea u n o r astfel de creaţi i .

Impres ion i smul b ă n ă ţ e a n n u t rebu ie pr ivi t însă n u m a i sub aspectul une i doct r ine impor ta t e . Sursele lui sun t m a i adânc i şi a u ramif icaţ i i şi în nevoile sufleteşti a le poporu lu i r o m â n din Bana t , a cărui geniu na ţ iona l avea rezerve fecunde p e n t r u fău­r i rea u n o r concepţ i i p ropr i i şi or iginale , cu to tu l opuse clasi­c ismului . E r a o f r ă m â n t a r e de idei, o evoluţie de spirit , ca re a deschis o r izon tur i nou i n u n u m a i p e n t r u p ic tu ra bănă ţ eană , d a r în acelaşi t imp şi p e n t r u l i t e ra tu ră şi muzică .

Impres ioniş t i i a u preconiza t o n o u ă technîcă şi o n o u ă es­tet ică p e n t r u p ic tu ră . E i s 'au sus t ras rigorilor' academice , a u a b a n d o n a t atel ierul şi s 'au dus să ia contact direct cu n a t u r a . Au p ic ta t în aer l iber şi au făcut t ab lour i în în t reg ime d u p ă n a t u r ă . E r a u in terpreţ i i fideli ai lumi i exter ioare . Arta lor e ra empir ică . In tu i ţ ia şi intel igenţa vizuală e rau de te rmina te pen t ru me toda lor de lucru , care e ra de altfel foar te s implă : copiali n a t u r a . De aceea impresioniş t i i a u a d u s m u l t ă l u m i n ă şi mul tă a tmosfe ră în p ic tură . Viziunea lor ascuţ i tă a d a t o in tensi ta te

de colorit vesel tabloului , ca re se scă lda în t r ' o baie de soare . Culori deschise, tonur i p u r e şi divizate în t r ' o inf ini tă g a m ă dă n u a n ţ e l uminoase fo rmează acel a d e v ă r optic, ca re este funda­m e n t u l doctr inei impres ionis te . Es te r e m a r c a b i l ă aceas tă a r m o ­nie vizuală care î m b i n ă fă ră t ranzi ţ i i tonur i l e vii c u contras te le , care combină fără grada ţ i i de n u a n ţ e culori le închise cu cele c lare . Opozi ţ ia î n t r e l u m i n ă şi u m b r ă , este u n a d in t re carac te -rist icele pic tur i i impres ionis te .

Adepţi i c lasicismului îi a cuzau p e impres ioniş t i că neglijea­ză compozi ţ ia şi concepţ ia sp i r i tua lă a tab loulu i , că n u se gân­desc şi n u medi tează a s u p r a subiectului . P e n t r u impres ioniş t i e ra însă m a i i m p o r t a n t să observe n a t u r a , să-şi a leagă subiec­tul , să-1 a ran jeze şi să-1 in te rpre teze cu u n sen t iment de since­r i t a t e art is t ică. E i aveau o roa re de p i c tu ra făcută în atelier, de p ic tu ra făcu tă cu a ju torul imagina ţ ie i sau fanteziei . P e n t r u ei totul e ra ochiul , pe rcep ţ iunea na tu r i i . Ceeace e ra p e n t r u muz ică u rechea , acelaşi luc ru e ra p e n t r u p i c tu ră ochiul . Art is tul era in te rpre tu l s incer al na tur i i , d în reg is t ra pe p â n z ă ceeace vedea cu ochiul său. Ca o consecinţă a fap tu lu i că impres ioniş t i i t ră­iau şi l u c r a u în mij locul na tur i i , în cea m a i m a r e p a r t e ei t r a t a u mot ive de peisagii . E i n u se p r e o c u p a u de compozi ţ ia poetică a tabloului , ei n u ape lau la spir i tul şi sen t imentu l psi­hologic ca şi clasici i , ,ş i nici n u se făceau rob i i aieditaţ iei ar t i s ­tice ca şi pictori i academici , ci r e d ă d e a u p u r şi s implu viziunea peisagis tă aşa c u m o percepeau .

Iniluinţa lui M. H. <Georgescu asupra picturii bănăţene. '

Marele m a e s t r u al impres ion i smulu i românesc , p ic torul Mar in H. Georgescu, decedat la 14 Decembr ie 1932 în vâ r s t ă de 40 de ani împlini ţ i , şi-a legat o p a r t e a activităţi i sale ar­tistice de Banat , reco l tând din splendori le acestei regiuni m i n u ­na te subiecte de peisagii şi l ă s ând a s u p r a p ic tur i i b ă n ă ţ e n e vi­zibile şi rad ica le u r m e de nou i or ientăr i . P r ie ten ia m e a cu TVI. H. Georgescu şi s tărui toare le invitaţ i i ce i le făcusem l-au de­t e rmina t să vie la T imişoa ra şi să-şi pe t reacă vacanţe le din va-

r a anu lu i 1922 în Bana t . Cele câteva luni t ră i te în mij locul po­poru lu i b ă n ă ţ e a n , a tâ t de iubi tor de a r t ă şi de f rumos , l-au in-nă l ţ a t sufleteşte pe maes t ru l bucu reş t ean în aşa m ă s u r ă încâ t me reu îmi spunea că s'a a t a şa t m u l t de această provincie, a v â n d dor in ţa de a m u n c i p e n t r u p ropăş i r ea ei cu l tura lă . A găsit aici un teren şi e lemente b u n e p e n t r u o rodn ică pep in ie ră de ar tß plast ice. Gându l lui , p e care mi 1-a măr tu r i s i t , e ra să întemeie­ze la T imişoa ra o Academie de bel le-arte , pe ca re s'a oferit să o conducă fără nici o pre tenţ ie bănească , venind aici să stea m a i m u l t e zile pe an . î m p r e j u r ă r i l e e r a u însă nefavorabi le pen­t r u rea l izarea acestei in tenţ iuni . E l a fonda t m a i t â rz iu o pro* pr ie academie la Bucureş t i , ca re a func ţ iona t p â n ă la moa r t ea sa, ia r la T imişoa ra ideia lui n ' a p u t u t rod i decât o asociaţie de art iş t i , c u scopur i mar i , d a r fă ră viitor.

Şederea în B a n a t a lui M. H. Georgescu a fost de b u n au­gu r a tâ t p e n t r u p i c t u r a sa, cât şi p e n t r u ar te le bănă ţ ene . E l s'a în tors în capi ta lă cu peste o sută de luc ră r i culese d in pi tores­cul peisagii lor bănă ţene , car i a u fo rmat punc tu l pr inc ipa l de a t rac ţ ie al expoziţiei sale deschisă în April ie 1923 la „Maison D 'Ar t " din Bucureş t i . Succesul şi a d m i r a ţ i a u n a n i m ă , s tâ rn i te de aceas tă expoziţ ie c u subiecte bănă ţene , a u fost viu comenta te şi în reg is t ra te cu m u l t ă s impa t i e de t o a t ă . presa şi de publ icul iubi tor de a r tă . Mar in H. Georgescu a p r i m i t o n o u ă consacra­re, ia r B a n a t u l a fost m â n d r u că şi-a văzu t minuna te l e sale privelişt i e ternizate în ope ra u n u i m a r e artist .

Inf lu inţa ce a exerci ta t-o Mar in H. Georgescu a s u p r a pic­tur i i b ă n ă ţ e n e a fost considerabi lă . A fost aşa z icând u n revo­lu ţ ionar al concepţiei şi al technicei p ic tura le , p recon izând pr in­t re art iş t i i b ă n ă ţ e n i ideia că cel m a i b u n atelier este n a t u r a . I-a scos pe aceştia din s tudiour i le lor şi i-a chema t sub cerul li­ber , învă ţându- i să p ă t r u n d ă fa rmecu l pic tur i i în „ple ine a i r " . A deschis nou i perspect ive p e n t r u a r t a plas t ică din Bana t , fon­d â n d o direcţ ie impres ionis tă ca re a da t fericite şi n u m e r o a s e rezul ta te . Din t re adepţ i i săi bănă ţen i , car i s 'au g rupa t î n j u ru l lui, t r ebu ie citaţi în p r i m u l r â n d pictori i Corneliu L iuba şi l oan Isac, f i indcă în operi le lor se r e m a r c ă m a i s imţi tor inf luinţa lui

Marin H. Georgescu. A m â n d o i l-au însoţi t p e m a e s t r u l bu.cn-

reş tean în t u rneu l său şi l -au asis ta t la cercetarea şi examina­

rea peisagiului , p r e c u m şi la f ixarea lui în culori , î n v ă ţ â n d de­

là el n u n u m a i ta inele technicei şi ale cromaticei , da r şi sub­

tilităţile de deslegăr i vizuale.

I t inerar iu l ar t is t ic al lui Mar in Georgescu în B an a t avea ca punc te de popasu r i în p r i m u l r â n d cetatea Timişor i i şi car t ierele m ă r g i n a ş e de u n d e pu tea m a i b ine p r inde perspectivele oraşu­lui scăldate în zări le a m u r g u l u i . L-au pas iona t foar te m u l t tă­rănci le din pa r t ea Buziaşului , cu pi torescul lor por t na ţ iona l , a r m o n i z â n d din sugestivele oprege b ă n ă ţ e n e v ib ran te culor i de o vie expresivi tate . In satul n a t a l al p ic toru lu i l o a n Isac, la .Ciclova-Montariă, a descoperi t vra ja luminozi tă ţ i i caselor ţ ă ră ­neşti bă tu t e de l u m i n a soarelui , r e a l i zând o g a m ă nesfârş i tă de n u a n ţ e şi con t ras tu r i . Se ştie că p ic torul Georgescu era u n m a r e m a e s t r u al contras te lor , sus ţ inând cu d rep t cuvân t că efectul unu i t ab lou este în r a p o r t d i rec t eu jocul d in t re l u m i n ă şi u m ­bră . D u p ă concepţ ia sa ceeace pe rcepe ochiu l n u pu tea fi decât r ezu l t an ta unei combinaţ i i vizuale d in t re diversele cont ras te .

L a Ciclova-Montană p ic toru l b ă n ă ţ e a n l o a n Isac a învă ţa t delà maes t ru l Georgescu tot meş teşugul pene lu lu i şi a p ă t r u n s tot secretul paletei . S ă p t ă m â n i d e a r â n d u l a u luc ra t î m p r e u n ă , fie cu şevaletul, fie cu case ta de culor i pe genunchi , f ixându-se adesea a s u p r a aceluiaşi subiect. De aceea descoper im în opera lui I sac a t â t a a s e m ă n a r e şi a tâ tea linii c o m u n e cu cele din creaţi i le mare lu i ar t is t bucureş tean . Mai ales technica şi colori­tul p a r să fie a tâ t de aprop ia te .

Mar in H. Georgescu avea predilecţ ie pene t ru p a n o r a m e l e cu m u l t ă perspect ivă , fi ind u n u l d in t r e cei m a i desăvârş i ţ i in ter­preţ i ai adânc imi lo r în spaţ iu . Ori reg iunea Carasului , cu a tâ tea văi şi dealur i , îi oferea n e n u m ă r a t e subiecte. I n general cău ta să fixeze pe p r i m u l p lan u n „a rbo re gr igorescean" d u p ă c u m îi n u m e a pe stejarii t unş i p â n ă la co roana super ioară , ca r i s tă teau izolaţi şi majes tuoş i în mij locul câmpi i lor p re să ra t e cu flori mul t icolore . Şi pe Georgescu îl î ncâ t au aceşt i a rbor i pi t roeşt i pe car i îi regăs im în n u m e r o a s e tablour i ale mare lu i nos t ru Nicolae

Grigorescu. In j u r u l aces tor s tejar i îi p lăcea să b rodeze res tul peisagiului . L -am u r m ă r i t adesea în t impu l c â n d luc ra şi m i - a m d a t s e a m a de a d m i r a b i l a sa p u t e r e de in tui ţ ie ar t is t ică, de per­fecta sa pr icepere t echn ică şi de fineţea sa coloris t ica. Mar in H. Georgescu era u n m a e s t r u al desenului , el însă n u în t rebu in­ţa n ic iodată că rbune le p e n t r u f ixarea l ini i lor pe tablou, ci îşi în t ipărea în viz iunea sa toa tă cons t ruc ţ i a peisagiului , m a r c â n d d o a r cu penelul unele tììsthnte şi g radaţ i i ; pe car i u r m a să-ty cons t ru iască t r ep t a t a d â n c i m e a perspectivei . E l t r a t a îna in te :le toa te p r i m u l p l a n al subiectului , că ru ia îi dădea o i m p o r t a n ţ ă s t ruc tu ra l ă şi îl î m b r ă c a î n t r ' o tonal i ta te m a i expresivă, l ă sând fondul perspect ivei să p lu tească î n t r ' u n colori t de a tmosferă t r a n s p a r e n t ă .

Cu to tu l a l ta e ra t echn ică lui Marin 11. Georgescu când pic­ta casele ţ ă răneş t i din satele că răşene sau diverse l uc ru r i îmbă ­ia te în soare. Aici îşi apl ica m e t o d a contras te lor , f ixând pe tab lou în p r i m u l r â n d petele d e u m b r ă , ca d u p ă aceea să t reacă la scoaterea în evidenţă a efectelor de l umină . In aceste cazur i nuan ţe l e paletei sale v a r i a u î n t r ' o c romat ică combina t ă din gal­ben, por toca l iu şi ocre, p e u n fond a b u n d e n t de Silberweiss ori de Kremserweeiss . P r i n jus te le îmb ină r i de culori a a juns să in terpre teze cu a t â t a c ă ldu ră şi precizie orice l u m i n ă sau reflexie ce dădea peisagiului u n înveliş de sugestive şi impres ionan te to­nal i tă ţ i .

Cu vreo 45 de t ab lou r i p ic ta te în Ciclova-Montană, Mariti H . Georgescu s'a dus la Maidan, în c o m u n a na t a l ă a p ic toru lu i b ă n ă ţ e a n Corneliu Liuba , u n d e î m p r e u n ă cu cei doi adepţ i ai săi şi-a con t inua t ope ra ar t is t ică. De aici a t recut la Oravi ţa şi la Anina , apoi s 'a înapo ia t cu prietenii săi la T imişoa ra . Al doilea t u rneu 1-a făcut la Caransebeş şi la Orşova, u n d e a s ta t m a i m u l t t imp , t r ave r sând în fiecare d iminea ţă D u n ă r e a p â n ă ia Ada-Kaleh . Toa tă z iua o pe t recea în c o m p a n i a pic tor i lor l o a n Isac şi Corneliu L iuba pe aceas tă insu lă turcească . Coloritul exo­tic şi f e rmecă tor al ambian ţe i , casele de cons t ruc ţ ie or ien ta lă şi căile p a v a t e cu că rămiz i roase de v reme şi de a t â t a circulaţ ie , terasele de cafenea cu jucă to r i de tab le şi cu oameni î m b r ă c a ţ i

î n cos tume locale, p r e c u m şi z idur i le cetăţi i cu pi toreşt i le lor a r cade a u fost a tâ t de a t rac t ive p e n t r u Mar in H. Georgescu şi pen t ru amici i săi b ă n ă ţ e n i încâ t s 'au pas iona t să picteze o serie de subiecte d in încân tă toa re le veder i a le Ada-Kalehulu i . Mar in Georgescu se s imţ ia aici la l a rgu l său. L u c r a e n o r m de m u l t şi cxx plăcere , p robab i l f i indcă avea la î n d e m â n ă d in belşug cafele b u n e şi ţ igare te fine, pen t ru cari avea o s lăbiciune deosebită Es te impres ionan tă inf luenţa p e care a exerci ta t -o şi cu aceas tă ccazie a s u p r a p ic torulu i l o a n Isac, ca re şi-a însuş i t mu l t e secrete d in m a n i e r a maes t ru lu i său. E l 1-a u r m a t in tegral în disciplina sa, f i ind cel m a i t ipic r ep rezen tan t al impres ion i smulu i de „pleine a i r " în Bana t , în t imp ce p ic torul Cornel iu L iuba s'a emanc ipa t de sub aceas tă inf luenţă p ă s t r â n d din ea n u m a i unele n o r m e de colorit luminos pe car i le-a combina t p r in p r i zma persona­lităţii sale cu m a n i e r a impres ioniş t i lor m o d e r n i .

P i c t o r u l l o a n I sac .

St rămoşi i p ic torulu i l o a n I sac se t r a g din o veche familie de Bufeni, veniţi din Oltenia şi colonizaţi in regiunea m u n t o a s ă a Carasului . C o m u n a n a t a l ă a p ic toru lu i , Ciclova-Montană, este unu l d in t r e cele m a i i m p o r t a n t e cent re de Bufeni. In satul a-ces ta a fost bun icu l său, Ginuţă Isac, a n i d e a r â n d u l p r i m a r , i a r ta tă l său Gheorghe îşi câşt iga exis tenţa cu că ra tu l l emnelor din pădur i l e mare lu i domen iu al Societăţii Reşiţa. M a m a pic toru lu i , Ana Isac, este de naş te re din c o m u n a bufenească Rusova-nouă şi se t r age d in famil ia lui Alexa Ardeleanu.

l o a n Isac s'a nă scu t l a 2 Apri l ie 1885. Şcoa 'a p r i m a r ă a făcut-o în Cic lova-montană , apoi a u r m a t cinci clase s ecunda re la Oravi ţa . înc l ina ţ ia p e n t r u p i c tu ră se mani fes tă la el deja pe v remea c â n d u m b l a în clasele p r i m a r e şi când îşi umplea m a ­nua le le şi caetele cu diverse desenur i p e car i le făcea d u p ă na­t u r ă sau d u p ă lucrur i le văzute , m a i ales cu căru ţe , cai, flori şi c u sfinţi d u p ă felul celor din biser ica sa tului ca re se p ic ta toc­m a i a tunc i . î nvă ţ ă to ru l său, Alexandru F r â n c u , îl pedepsea pen­t ru că îşi m u r d ă r e a cărţ i le .

l o a n Isac avea in ten ţ iunea să t e rmine şase clase s ecunda re

şi să se înscr ie apoi la Scoală de Belle-Arte din Budapes ta . T o c ­m a i c â n d şi-a lua t cert if icatul clasei V-a, s'a in t rodus nou l sis­t em de î n v ă ţ ă m â n t conform că ru ia n u se ma i a d m i t e a u ia Arte F r u m o a s e decât elevi cu baca l au rea t sau cu d ip loma unei scoa­le no rma le . A fost nevoit să r e n u n ţ e p e n t r u m o m e n t la p lanu l său. Ca să nu-ş i m a i p i a r d ă v r emea cu con t inua rea claselor se­cunda re , s'a dus la T imişoara , u n d e s'a înscris la Şcoala Peda­gogică.

L a T imişoa ra îl avea ca profesor de desen pe p ic torul N, Hrabe t , care văzând ta len tu l elevului său, îl î n d e m n ă să lucre­ze, ia r profesorul de psihologie B r u n o v s k y îi dădea să-i dese­neze diferite ch ipu r i şi scene pe care le t i pă rea apoi în manua­lele sale didactice.

T e r m i n â n d P r e p e r a n d i a n u pu tea con t inua studii le la Belle-Arte, deoarece n ' avea ban i să m e a r g ă la Budapes ta . L a vreo şcoală de Stat n u p u t e a fi n u m i t învăţă tor , f i indcă tocmai a tunc i veni Apponyi cu legile lui de magh ia r i za r e , ia r la şcoală confesiona­lă r o m â n e a s c ă n u pu tea a junge uşor p e n t r u c ă avea d ip loma şcoalei n o r m a l e de Stat . Se ho tă r î să se a p u c e de p ic tu ră . F ă c u po r t r e tu l lui Avram Iancu şi îl donă „Reuniuni i de cetire şi c â n ­tă r i din Ciclova- 'Montană", desch izându-se în j u r u l acestui ta­b lou un m a r e şi lung proces d in care ab ia a p u t u t scăpa nepe­depsit .

D u p ă u n an a junge învă ţă to r supl in i tor în c o m u n a Sacul , ia r în celălalt an la şcoala de s tat d in Anina . De aici începe se­r ia sa de t ransfe ră r i , t r e c â n d din nou p r in şcoala d'.n Sa cui, apo i pe la Steierdorf. Sâ rospa tak , şi în sfârşit ia şcoala grăniM cerească din Sân-Mihai .

In vacanţe le din ani i 1912 şi 1913 a luc ra t în c o m u n a sa n a t a l ă cu pictori i ungu r i delà Budapes ta , ca Mânya i Mihâly, Kobor Gyula şi Kiss Rezsö, car i ven i ră l a Ciclova, ca să picteze peisagii .

De a tunc i l oan Isac n u se m a i despăr ţ i de pale tă , decât în

1916, c â n d fu în ro la t la r eg imen tu l 8 de honvezi .

D u p ă un i re s imţ indu-se nevoia puter i lor didact ice îa dife­ri tele şcoli secundare din Trans i lvan ia , se organizează pe l â n g ă

Univers i ta tea d in Cluj cu r su r i p regă t i toa re de profesori , la care

sun t chema ţ i m a i ales învăţă tor i i . l o a n Isac t e r m i n ă aceste

cursur i şi este n u m i t ca profesor de desen la Şcoala no rma l ; ,

d in T imişoa ra , u n d e funcţ ionează şi astăzi .

Adevă ra t a şcoală ar t is t ică a făcut-o însă, d u p ă c u m a m vă­

zut, pe l ângă m a r e l e p ic tor Marin H. Georgescu din Bucureş t i . Ven i rea p ic to ru lu i M. H. Georgescu la T i m i ş o a r a a d a t u n

n o u avân t de desvo l ta re a r t e lo r p las t ice d in Bana t . To ţ i a r t i ş ­tii se g r u p a r ă în „Asocia ţ ia B ă n ă ţ e a n ă de Ar te f r u m o a s e " de sub p rez iden ţ i a p ro feso ru lu i Iosif Velceanu . L a î n d e m n u l lu i M. H. Georgescu, aceas t ă Asociaţ ie u r m a să înf i in ţeze o Aca­d e m i e de Belle-Arte la T i m i ş o a r a . P l a n u r i l e e r a u f r u m o a s e şi comi t e tu l Asociaţ iei e r a a n i m a t de cele m a i b u n e s en t imen te , d a r l ipseau mi j loacele m a t e r i a l e p e n t r u r ea l i z a r ea lor . To tuş i , a ceas t ă asoc ia ţ ie a lăsa t u r m e ap rec i ab i l e î n is toricul- mi şcă r i i a r t i s t ice d in Bana t . L a 23 Augus t 1923 a deschis o expozi ţ ie m a r e de p ic tu ră , s cu lp tu ră , a r t ă i n d u s t r i a l ă şi casn ică . E x p o ­ziţia aceas t a a fost a r a n j a t ă cu pr i le ju l a d u n ă r i i genera le a „As t r e i " . l o a n I sac a expus aici v reo 40 de luc ră r i . De a tunc i î ncepe se r i a expozi ţ i i lor sale.

I n t o a m n a a n u l u i 1926 a fost m u t a t la l iceul „Gh. Bar i -ţ iu" din Cluj, u n d e o rgan izează al te expoziţ i i personale , pa r ­t i c ipând î n să şi la Sa lonu l d i n Bucureş t i . I n v a r a a n u l u i 1927 a făcut o că lă tor ie de s tudi i l a Cons t an t i nopo l şi la Cai ro , în-t o r cându - se cu o m u l ţ i m e d e peisagi i eg ip tene , o r i en t a l e şi tu rceş t i . A m a i făcut n iş te veder i la C o n s t a n ţ a şi la Balcie . T o a t e aces te luc ră r i , în n u m ă r de 90, le-a e x p u s la Cluj , î n t r e 8—23 Apri l ie 1928. In S e p t e m b r i e 1928 s'a î n t o r s la c a t e d r a sa d i n T imi şoa ra . Aici începe n o u a sa ac t iv i ta te a r t i s t i că în re ­g i s t r ând n u m e r o a s e succese cu per iodice le sale expozi ţ i i . U n a d in t re cele m a i reuş i te e ra aceea din sala fostei cafenele Ferd-.. n a n d din T imişoara , delà 1—17 Decembr ie 1935, c â n d s 'a p r e z e n t a t cu o boga t ă ser ie de peisagi i d in Belgrad , Sa ra ­j e v o , Ragusa , Gravosa , Ne t tuno , Venezia , Anzio, Rocca di P a p a ,

Albano , F r a s c a t i , S iena, R o m a şi a l te local i tă ţ i i ta l iene şi j u ­goslave.

Din toa te luc ră r i l e p i c to ru lu i l o a n I sac se d e s p r i n d e m a ' r e a d ragos t e pe ca re a p u r t a t - o p e n t r u n a t u r ă . Or i de câ te or i

I îl î n t r e b a u pr ie ten i i că u n d e luc rează , f i indcă îl ş t iau f ă r ă a te­l ier , el le r ă s p u n d e a : „Atel ierul m e u este n a t u r a " . Aceas tă p a ­s iune p e n t r u t o a t e f rumuse ţ i l e na tu r i i , pe ca r i n u m a i t r ă i n d şi l u c r â n d în mi j locu l ei le p u t e a p ă t r u n d e , în ţe lege şi i n t e r p r e ­ta , aceas tă inf in i tă a t r a c ţ i u n e de a pic ta sub ceru l l iber 1-a fă c u t pe l o a n I sac in i ţ i a to ru l d i recţ ie i a r t i s t ic de „p le ine a i r " în B a n a t .

P i c t o r u l Corne l iu L i u b a .

I n t r e p ic tor i i b ă n ă ţ e n i Corne l iu L i u b a ocupă u n loc d e f runte . Es te u n u l d in t re aceia car i a u şt iut să creieze a d e v ă r a t e ope re de a r t ă . Man ie ra sa de a p ic ta , la î n c e p u t i m p r e s i o n i s ' ta, a evo lua t tot m a i m u l t sp r e o e m a n c i p a r e desăvâr ş i t ă d e s u b r igor i le c las ic i smulu i . I n t i m p ce impres ion iş t i i i n t r o d u ­ceau în a r t a lor t o n u r i deschise p e n t r u a da: t ab lou lu i m a i m u l t a l u m i n ă şi m a i m u l t e efecte, p r e c u m şi p e n t r u a d a i m pres ia f rumosu lu i p r i n c o n t r a s t u l n u a n ţ e l o r re f lec ta te de pă r ­ţile l u m i n a t e sau u m b r i t e ale subiectului , Cornel iu L i u b a a m e r s şi m a i d e p a r t e şi n u s'a m u l ţ u m i t n u m a i cu n e g a ţ i u n e a cu lo r i lo r ţnch i se şi sobre a le şcoalei clasice, ci a c ă u t a t să-i dea p ic tu r i i sale u n subs t r a t de l u m i n ă m a i i n t e n s ă şi m a i t r a n s p a r e n t ă . De aceea pa le t a sa este d o m i n a t ă de c u l o a r e a albă, ia r peisagi i le sale r a d i a z ă a t â t a l u m i n ă .

Ca peisagis t ne-a p r e z e n t a t în n u m e r o a s e l e sale expozi ţ i i şi la Sa loane le Oficiale d in Bucureş t i o ser ie de veder i fru­m o a s e d in sa te le r o m â n e ş t i ale Bana tu lu i , d in Balc ic şi d i n P r a g a .

Corne l iu L i u b a este u n m a r e i ub i t o r de n a t u r ă . Pe isagi i le sale a t â t de p i toreş t i , scă lda te în a b u n d e n ţ a une i l uminoz i t ă ţ i i m p r e s i o n a n t e , te cuce resc p r i n cu lo r i tu l lor vesel şi p r i n a -d â n c i m e a lo r a tmosfe r i că .

A e d o însă , u n d e t a l en tu l său se man i f e s t ează cu t o a t ă pu ­te rea de c rea ţ ie , s u n t mot ive le d e flori , s u n t m i n u n a t e l e b u ­che t e de t r anda f i r i şi de c r i z an t eme , cu nes fâ rş i ta g a m ă d e n u a n ţ e sp lend ide ce se re f lec tează în l u m i n a co lor i tu lu i a t â t de n a t u r a l a l pe ta le lor .

Cornel iu L i u b a a m a i d a t d o v a d ă că este şi u n b u n por ­tretist . Figuri le şi por t re te le sale a u vieaţă, a u linii expresive şi cu lor i na tu r a l e . Lini i le desenu lu i său m ă r t u r i s e s c cunoş t i in -ţe de a n a t o m i e şi de difer i te condi ţ i i t echn ice pe ca r i n u m a i o p r ac t i c ă î nde lunga t ă le p o a t e da .

I n a fa ră de p i c t u r ă Cornel iu L i u b a a făcut şi a r t ă deco­ra t ivă . Multele d i p l o m e şi a l b u m e p e car i le-a pic ta t , p o a r t ă va r i a t e şi fine mot ive de decora ţ i e s au o r n a m e n t a ţ i e .

Cu pr iv i re la v iea ţa şi ac t iv i t a tea sa de p â n ă a c u m , vom n o t a aici câ teva da t e b iograf ice , a r ă t â n d în p r i m u l r â n d că se t rag« d in vechia fami l ie L i u b a delà Ma idan . Corne l iu L i u b a s'a nă sc u t la 1880 în c o m u n a Ret i şor d in B a n a t u l Jugoslav. Pă r i n ţ i i săi l ocu ind în Vârşeţ , l-au da t la Şcoala p r i m a r ă ger­m a n ă de acolo, apo i la l iceul r ea l d i n acelaş i o raş . Ul t imele d o u ă clase s e c u n d a r e şi b a c a l a u r e a t u l le-a făcut Ia l iceul mo­d e r n d in Kecskemet . In v a r a a n u l u i 1901, d u p ă t e r m i n a r e a li­ceului , s imţ ind o voca ţ iune p e n t r u a rh i t ec tu ră , s 'a ho tă r î t să se înscr ie la secţ ia de a r h i t e c t u r ă a Şcoalei Po l i t ehn ice d in Bu­dapes t a . La î n d e m n u l p ro feso ru lu i s ău de desen delà l iceul d in Vârşeţ , Corne l iu L i u b a s'a dus însă la A c a d e m i a de Belle-Arte d in B u d a p e s t a . F i i n d înscr i s ca „elev s ă r a c " şi a v â n d nevoie de spr i j in m a t e r i a l , p r i n i n t e rven ţ i a „Socie tă ţ i i P e t r u M a i o r " a p r i m i t o c a m e r ă m o b i l a t ă ca a d m i n i s t r a t o r la z i a ru l „ P o p o r u l R o m â n " . P r i n m u n c a şi s â r g u i n ţ a sa a reuş i t să ob ţ ină în a n u l I I - lea o b u r s ă de 200 co roane , c a r e s'a u r c a t în u r m ă t o r i i doi a n i la 300 c o r o a n e . L a r e c o m a n d a r e a r ec to ru lu i Academie i , a r e n u m i t u l u i p i c to r B a r t o l o m e u Székely, c ă r u i a îi făcuse şi po r ­t r e tu l , Corne l iu L i u b a a m a i p r i m i t de là m a r e l e b ă n ă ţ e a n Dr . A l e x a n d r u Mor ion i u n a j u t o r a n u a l de o su tă de co roane .

Corne l iu L i u b a a î ncepu t să pic teze deja d in t i m p u l pr i -

melor clase de l iceu. Ii p l ăcea să copieze desenur i l e p ic to ru lu i

b ă n ă ţ e a n Nicolae P o p e s c u şi să facă peisagi i , pe car i le vân-

dea famil i i lor Mocioni şi Babeş .

D u p ă t e r m i n a r e a Academie i de Belle-Arte d in Budapes ta , o b ţ i n â n d în 1905 d i p l o m a de p rofesor de desen, s 'a înscris ia cu r su l de pe r fec ţ iona re , f i ind în acelaş i t i m p n u m i t profesor p r a c t i c a n t la l iceul d in c i r cumsc r ip ţ i a a V-a. Nu peste m u l t a r e n u n ţ a t l a pos tu l aces ta d in B u d a p e s t a şi s'a dus la g imna­ziul d in Subot ica (Szabadka) , u n d e îl a ş t ep t a u n post de p r o ­fesor supl in i tor , pe ca re 1-a şi o c u p a t în N o e m b r i e 1905. L a 1 Apri l ie 1906 devine p ro fe so r t i tu la r , i a r în a n u l 1910 este de­finitivat, a v â n d aceas t ă ca l i ta te p â n ă în v a r a anu lu i 1919.

P â n ă în 1910 a fost şi profesor de p ic tu ră şi de desen Ia Şcoala p ro fes iona lă de fete d in Subot ica . P l ecând delà a-ceas tă şcoală d in cauza u n o r in t r ig i făcute de u n p ro feso r m a ­g h i a r delà l iceul de fete, a p u s bazele une i a l te şcoli profe­s ionale de fete şi băieţ i , p e ca re a condus -o în ca l i ta te de di­r e c t o r p â n ă în a n u l 1914, c â n d a fost î n ro l a t p e n t r u r ă sbo iu . L a şcoala lui Cornel iu L i u b a e r a u înscr iş i 160 de elevi, i a r la ceala l tă n u e r a u decât 16. P e n t r u şcoala sa Cornel iu L i u b a p r i m e a delà P r i m ă r i e o subvenţ ie de 1400 de co roane , pe când cea la l tă şcoală n u p r i m e a decâ t 400 de co roane , de ş i avea de p r ez ide n t ă pe soţ ia P r i m a r u l u i . P r i m ă r i a i-a m a i p u s la d ispo ziţie în m o d g ra tu i t şi u n atel ier , u n d e C. L i u b a a o rgan iza t o şcoală p e r m a n e n t ă de p ic tu ră , c a r e a fost f recven ta tă de copii i elitei d i n Subot ica .

I n Augus t 1919 Cornel iu L i u b a vine la T i m i ş o a r a şi ia c o n d u c e r e a Şcoalei de a r t e şi meser i i , pe ca r e o r eo rgan i zează şi o înzes t rează cu nou i maş in i în locul celor devas ta te de ar­m a t e l e de ocupa ţ ie . In 1920 a înf i in ţa t p e l ângă acea s t ă şcoa­lă şi u n cu r s de a r t ă decora t ivă , i a r d u p ă câ teva lun i ia p a r t e ac t ivă la f o n d a r e a „Socie tă ţ i i de a r t e f r u m o a s e " . I n I a n u a r i e 1923 s'a d u s la P r a g a să u r m e z e Secţia de a r h i t e c t u r ă a Şcoa­lei Po l i t echn ice , o b ţ i n â n d în 1926 d i p l o m a de ing ine r -a rh i t ec t . Astfel d u p ă a t â ţ i a a n i de zile şi-a p u t u t sa t isface d o r i n ţ a pe

c a r e o avusese în m o m e n t u l t e r m i n ă r i i l iceului . I n a n u l 1933, c â n d a fost m u t a t ă Şcoala de Belle-Arte de là Cluj la T imişoa ­ra , a fost î n c r e d i n ţ a t cu p r e d a r e a cu r su lu i d e „no ţ iun i de a r ­h i t e c t u r ă " .

Corne l iu L iuba a făcut m a i m u l t e expozi ţ i i de p i c tu r ă . Astfel în epoca d ina in te de r ăzbo iu a lua t p a r t e la expoziţi i le din Zombor , Seghedin , Vârşeţ şi T i m i ş o a r a , i a r delà u n i r e în­coace la expoziţ i i le d in Ardeal , T i m i ş o a r a , P r a g a şi Bucureş t i , t -xpunând a p r o a p e în fiecare a n şi la Salonul Oficial din Ca­pi ta lă .

N u m e l e lui Cornel iu L i u b a a d o b â n d i t cuv in te de f rumoa­

se ap rec i e r i în pagin i le cr i t ice lor n o a s t r e ar t i s t ice , ia r o p e r a

sa, a d â n c p ă t r u n s ă de o p u t e r n i c ă şi o r ig ina lă v iz iune creatoa­

re, va f o r m a în evoluţ ia p ic tu r i i b ă n ă ţ e n e o n o u ă şcoală de

concep ţ i e şi de technică .

Optica diafană a lui Corneliu Minişan.

Activitatea ar t is t ică a p ic toru lu i Corneliu Minişan ne rele-vează i coana p u r ă a u n u i suflet şi cuget, car i p r in pu te rea lor d e a d â n c ă percepere şi f i l t rare opt ică a lucrăr i lor , p r e c u m şi p r in c la r i ta tea şi luminos i t a t ea r edă r i i lor, a u m e r s pe l inia t rad i ţ iona lă a impres ion i smulu i r o m â n e s c , îmbogă ţându-1 cu su­gestive l icăr i r i de vederi şi exp r imăr i personale . Acolo u n d e per­sonal i ta tea p ic toru lu i Corneliu Minişan se r e m a r c ă în toa tă sp lendoarea , este g a m a nesfârş i tă de n u a n ţ e a paletei sale d in ca r e îşi t r age izvorul boga te lor şi var ia te lor expuner i coloristice. Lunga- i ca r ie ră ar t is t ică şi t a len tu l robus t i-au a d u s n u m e l u i său m u l t ă s t ră luci re . Peisagii le sale d ia fane şi p ă t r u n s e de sen­sibil i tate fină, p r e c u m şi subiectele de „ n a t u r ă m o a r t ă " , t r a t a t e cu a t â t a maes t r ie , a u cuceri t a d m i r a ţ i a t u tu ro r . Câmpu l vizual p r in care se reflectează înregis t răr i le spi r i tu lu i său de obser­vaţie şi de c u m p ă n i r e c romat ică , este secretul ar tei sale, f i indcă p r i n această viziune îşi leagă sufletul de m i n u n a t e l e descoperir i pe car i le smulge din no ianu l dărnic i i lor na tur i i . E l culege, şi r e ţ ine ceeace ochiul său găseşte subl im, câ teoda tă ch ia r şi arnă-

n u n t e ce a l tora a r p ă r e a ne în semna te sau bana le , şi d in acest r od al percepţiei sale art ist ice, bo teza t în l u m i n a străvezie a paletei , îşi a lcă tueş te min t a l opera şi o t r a n s p u n e apoi penelu­lui ca să-i dea înfă ţ i şarea ex ternă . De aceea tab lour i le lui Cor­nelul Minişan sunt fo rme de veri tabi le înfăptu i r i art ist ice, car i în s t ruc tu ra lor îşi men ţ in punc te le esenţiale ale fondulu i scos din n a t u r ă , d a r în complexul lor p o a r t ă no ta caracter is t ică şi or iginală a valori i t a len tu lu i şi personal i tă ţ i i sale.

Corneliu Minişan este b ă n ă ţ e a n din naş te re şi ara d a n p r i n adopţ iune . In rea l i t a te el a p a r ţ i n e b ă t r â n e i p le iade de art iş t i , a-tâi de pu ţ in i la n u m ă r , ca r i s 'au al ipi t cu dragos te şi cu pa­siune meleagur i lo r din vestul ţăr i i , u n d e a u aflat p e n t r u sufletul lor boga te surse de inspira ţ ie . Născut la 27 I a n u a r i e 1885 în c o m u n a Nereu din Toron ta l , a t recu t la şcoala p r i m a r ă d in Ce-I ad, apo i la liceul real d in Debreţ in . L a Sighetul Marmaţ i e i a u r m a t pedagogia de stat, i a r la Viena şcoala de a r t ă grafică şi plast ică . D u p ă t e r m i n a r e a s tudi i lor s'a stabil i t l a Arad. A avu t p â n ă a c u m peste 60 de expoziţi i în toa te oraşele din Trans i lva ­nia , la Bucureş t i şi în Iugoslavia . S'a b u c u r a t de m u l t e suc­cese în viaţă. Desigur însă, că cele m o r a l e e r au m a i n u m e r o a s e decât rezul ta te le băneş t i a le munc i i sale. Are tab lour i r ă sp ân d i ­te p re tu t inden i , a tâ t în saloanele pa r t i cu la re , cât şi p r in sălile divrselor ins t i tu ţ iuni publ ice şi muzeie .

P i c t o r u l Anton Rugescu.

Tot p r in t r e impres ioniş t i p u t e m să-1 a m i n t i m şi pe p ic toru l Anton Rugescu, deşi a r t a lui de o văd i tă or iginal i ta te e ra a tâ t de l iber concepută , încâ t e ra m e r e u în cău ta rea u n o r fo rmule c romat ice şi technice, c a r i să n u poa r t e nici u n fel de încă tu­şare. Avea o ex t r emă sensibil i tate p e n t r u colorit, i a r opt ica lu i i-ar fi p u t u t c lasa p r i n t r e modern i ş t i . In technica îi u r m a pe im­presioniş t i , i a r în combina ţ i a de t o n u r i p e cei m a i avansa ţ i modern i ş t i . î n t r e b u i n ţ a cu predi lecţ ie roşul închis şi b r u n u l ver­zui. Subiectele sale favori te e r au peisajul şi n a t u r a m o a r t ă . Stu­dii mu l t e n ' a făcut , d a r era u n sârguincios au tod idac t . Despre viaţa lui şt im doa r a tâ t că d u p ă ce a s tat la academia de belle-

a r t e d in Iaşi pu ţ ină vreme, s'a anga ja t func ţ ionar la poş tă ca să-şi poa t ă câşt iga existenţa. A venit la T imişoa ra şi a lua t con ducerea oficiului poşta l din s t r ada Daci lor u n d e a func ţ iona t câţ iva an i p â n ă în 1928, c â n d a m u r i t î n p l ină t inereţe . L a Ti ­mişoa ra a p ic ta t foar te mul t , l ă sând aici în n u m e r o a s e case pa r t i cu l a re şi în m u z e u luc ră r i de o n e b ă n u i t ă va loa re O p a r t e din opera sa a fost expusă în a n u l u r m ă t o r , ca u n o m a g i u pos tum.

Concepţia modernă a lui Aurel G u p e .

Persona l i t a tea robus t ă şi t a len tu l v iguros i-au deschis lui Aurel Ciupe d r u m u l a t â t o r a f i rmăr i şi creaţ i i ar t is t ice, încâ t a a juns să fie în B a n a t n u n u m a i făur i to ru l une i nou i direcţi i în p ic tură , da r şi cel m a i au ten t ic r ep rezen tan t al concepţi i lor m o ­derne . Opera sa este rodu l u n o r cerce tăr i şi exper ienţe technice , pe car i le-a făcut î n a tmosfe ra m a r i l o r atel iere din Pa r i s şi Ro­ma, fără să se s u p u n ă discipl inelor s t ră ine . Lucră r i l e lui p o a r t ă t imbru l original i tăţ i i , i a r inf luenţele maeş t r i lo r săi n u se res imt decât foar te vag.

P ic toru l Aurel Ciupe este u n r egene ra to r de a r t ă pură , es te un cercetă tor neobosi t şi u n idealist însufleţi t . T-a s tudiat p e clasici, pe romant ic i şi pe impresioniş t i , n u p e n t r u a le însuşi metodele , ci p e n t r u a le concil ia concepţi i le, ca să facă din pic­t u r ă o operă durab i l ă . In te l igenţa sa c rea toa re a deschis d r u ­m u r i noui , e m a n c i p â n d p ic tu ra de sub r igori le u n o r n o r m e aca­demice şi dându- i o r ien tă r i spre direcţi i m a i l iberale . Aurel Ciupe este a taşa t de impresioniş t i , f ă ră să le aplice însă cu de­săvârş i re me toda de a înregis t ra jocur i le de l umină în vibraţ i i c romat ice . Nu descompune , ca şi ei, l u m i n a şi nu- i f ixează di­versele şi var ia te le ei ondula ţ i i , f i indcă n u în t r ebu in ţează n u a n ­ţe in te rmed ia re . E l divizează culorile, ca să le confunde apoi în t r ' o impres ionan tă f luidi tate şi a r m o n i e vizuală . E l n u ameste­că culori le p e pânză , ci le c o m p u n e p e pale tă . F iecare cu loare a re pon t ru el o va loare p ropr ie , f iecare cu loare v ibrează sepa­ra t , da r dă o a r m o n i e perfectă ansamblu lu i , în tocmai ca şi m e ­lodia diverselor i n s t rumen te în t r ' o muz ică simfonică. In concep­ţia lui Aurel Ciupe l u m i n a n u t rebuie să existe p e n t r u pictor , ci

n u m a i senzaţii le colorante car i se p r o d u c în ochii lui . L u m i n a nu t rebuie reprodusă , ci n u m a i r ep rezen ta t ă p r in culoare . Tech-

n ica lui Ciupe se bazează pe o impres ie optică. Contras te de cu­

lori , fă ră t onu r i in t e rmed ia re . E l a fondat în B an a t o n o u ă

şcoală, o n o u ă doc t r ină şi u n nou curen t în p ic tură .

Aurel Ciupe face pa r t e încă d in generaţ ia t â n ă r ă de ar t iş t i bănă ţen i . Născut la 16 Maiu 1900 în Lugoj , T r imele studii şi li­ceul îl t e r m i n ă în oraşu l său na ta l . In va ra a n u l u i 1918 pleacă la Budapes ta , ca să se înscr ie la a cademia de a r te f rumoase şi la facul ta tea de drept . D u p ă câteva lun i îl s u r p r i n d evenimente le polit ice în capi ta la Ungar ie i şi în ţe legând imedia t ros tul v remi-lor, p leacă la Bucureş t i şi luc rează în atel ierul maes t ru lu i Geor­ge D. Mirea, avându-1 la desen ca profesor pe S t r âmbu . In 1919 p r imeş te o b u r s ă delà Consiliul Di l igent , pe care o com-plectează cu a ju toru l p r imi t de acasă , si se once la Pa r i s u n d e s tă trei ani , u r m â n d cursur i le delà academia Jul ien . In acest t imp lucrează şi în atelierele, mar i lo r pictor i francezi P ie r re L a u r e n s şi P a u l Albert Lau rens , î n v ă ţ â n d o serioasă metod ică p ic tura lă , d a r l ă sându-se a n t r e n a t în alte direcţii , m a i m o d e r n e şi m a i independente . In to rcându- se în ţ a ră , merge la Iaşi pen­t ru echivalarea s tudi i lor făcute în s t ră ină ta te , şi d u p ă ce lucrea­ză în atel ierul lui Popovici , obţ ine în 1923 d ip loma academie i de a r te f rumoase . In anu l u r m ă t o r p leacă la Ronîa şi se înscr ie la Ins t i tu tu l Super ior de bel le-ar te în clasa profesorului Coro-mald i , t r e când la finea anu lu i şcolar e x a m e i u l de l icenţă. In t r e t imp ta tă l lui Ciupe fusese n u m i t preşedinte la Curtea de Apel din Târgu-Mureş , astfel d u p ă t e rmina rea s tudi i lor sale d in I ta­lia n u se m a i în toarce în Bana t , ci la Tâ rgu-Mureş , u n d e stă şi astăzi , m e n ţ i n â n d î n să o s t r ânsă l egă tu ră cu vieaţa şi mişca­rea ar t is t ică a provinciei sale na ta le . Delà 1923 p â n ă la 193.3 funcţ ionează ca profesor la şcoala de a r t e f rumoase din Cluj, făcând în in tervalul acesta de t imp o serie de călători i în străi­nă ta te . Astfel în 1927 la Pa r i s , u n d e luc rează câteva luni în a te l ierul maes t ru lu i André Loth , apoi la Venezia şi Saint-Tropez". In a n u l u r m ă t o r se duce la Viena, ia r în 1930 vizitează din nou P a r i s u l şi N o r m a n d i a (Honf leur) . L a 1933, d u p ă m u t a r e a şcoa-

lei de ar te f rumoase din Cluj la T imişoara , Aurel Ciupe este ne­voit să se în toa rcă la Tâ rgu-Mureş , u n d e îşi avea interesele fa­mil iare şi u n d e organ izează o şcoală l iberă de p ic tură , p r i m i n d şi func ţ iunea de director al muzeu lu i munic ipa l . P e lângă fecun-d i sa act ivi ta te didact ică, munceş t e să dea u n nou impuls vieţii cu l tura le şi ar t is t ice d in Târgu-Mureş , reuş ind în t imp scur t să reorganizeze şi să îmbogă ţească colecţiile pYimcoiecii acestui oraş .

Opera p ic toru lu i Aurel Ciupe este prodigioasă . P r i m a da tă se p rez in tă în fa ţa publ icu lu i cu expoziţ ia d in 1924 delà L u g o j , apoi u r m e a z ă lunga serie de al te expoziţii , pe rsona le şi colec­tive, pa r t i c i pând a p r o a p e în f iecare an şi la Salonul Oficial de­là Bucureş t i .

Atanasio Demian , făuritor de artă nouă.

In opera lui Atanasie D e m i a n p u t e m dist inge p â n ă a c u m irei m o m e n t e art is t ice de o i m p o r t a n ţ ă capi ta la pen t ru concep­ţiile şi t echnică sa c romat ică . P r i m a fază este cea delà Par i s , c â n d se r e s imte a s u p r a lucră r i lo r sale o p r o n u n ţ a t ă inf luenţă a şcolii lui Maur ice Denis, a doua este pe r ioada de e m a n c i p a r e şi de d ibu i re delà revis ta „ G â n d i r e a " cu vădite tendin ţe pen t ru cău t a r ea şi f ăur i rea unei a r te noui , ia r cea m a i recentă este e-poca de s t ră luc i re a compozi ţ ie i sale de stil r o mân esc şi a af i rmăr i i or iginalelor sale creaţi i de t rad i t iona l i sm liric în pic tu­r a noas t r ă na ţ iona lă . P e n t r u a p ă t r u n d e şi a inţeiege m a i b ine aceste trei aspecte ce carac ter izează în m o d cronologic şi evolu­tiv t ab lour i l e lui Atanasie Demian , le v o m examina sub l u m i n a mediu lu i în ca re a t ră i t şi a act ivat ma re l e nos t ru art is t .

T e m p e r a m e n t u l v iguros şi t a l en tu l fo rmidab i l , î nzes t r a t cu inepu izab i le r e s u r s e de inven t ive şi ingen ioase concepţ i i , . l -au r id ica t pe Atanas ie D e m i a n la r a n g u l u n u i m a r e r e f o r m a t o r . E l a depăş i t de m u l t cadre le r e s t r â n s e a le p rovinc ie i b ă n ă ţ e ­ne , î nnă l ţ ându - se pe cu lmi le a r t e i r o m â n e ş t i şi făcându-ş i d r u m sigur de s t r ă luc i t ă i z b â n d ă p r i n t r e r egene ra to r i i p ic tur i i un i ­versale .

Atanas ie D e m i a n »ste b ă n ă ţ e a n de or ig ine , d a r succese le sale ar t is t ice l-au dus de mul t din mij locul nos t ru şi i-au

desch is o r i zon tu r i m u l t m a i la rg i . L a î n c e p u t u l a n u l u i 1940 a reven i t însă în o ra şu l său na ta l , ca să d u c ă la î ndep l in i r e p o a t e cea m a i m ă r e a ţ ă o p e r ă p e ca r e i-a r eze rva t -o des t inu l să o lase pos ter i tă ţ i i . El a fost î n s ă r c i n a t să pic teze m o n u m e n ­t a l a c a t e d r a l ă d in T i m i ş o a r a , u n d e îl a ş t eap t ă o m u n c ă de cel p u ţ i n t re i an i , a v â n d de a-şi e te rn iza în f rescă şi t e m p e r a , p e o s u p r a f a ţ ă de pes te şase mi i de me t r i , to t r o d u l şi s in teza descope r i r i l o r sale de t e chn i că şi d o c t r i n ă c roma t i că .

Născu t la T i m i ş ş a r a în 25 Maiu 1899, Atanas ie D e m i a n se frage d in o veche famil ie de r o m â n i m a c e d o n e n i . Bun icu l său, D u m i t r u D e m i a n , e r a c o m e r c i a n t în S ighişoara , u n d e venise d in Melenikos (la n o r d de Salonic) , şi se căsă to r i se cu so ra s cu lp to ru lu i Aldea, c a r e făcuse iconos tasu l ca tedra le i d in Bla j . M o a r t e a p r e m a t u r ă a lui D u m i t r u D e m i a n , i-a d e t e r m i n a t p e cei t re i fii ai săi să p ă r ă s e a s c ă S igh i şoa ra şi să se s tab i lească în cap i t a l a B a n a t u l u i . Unu l d in t r e ticeştia, Ot to D e m i a n , a a-j u n s gene ra l în a r m a t a a u s t r o - u n g a r ă şt s ec re ta r de s tat la B u d a p e s t a în t i m p u l r ăzbo iu lu i , f unc ţ i onând p â n ă în 1918, c â n d a m u r i t , ce la la l t Dr . Aure l D e m i a n a fost prefect la Arad , i a r u l t i m u l Anas tas ie D e m i a n (1876—1932), t a t ă l p ic to ru lu i , a a-j u n s la T i m i ş o a r a d i r ec to ru l societăţ i i engleze de a s i g u r a r e „ S t a n d a r d " . M a m a lui Atanas ie D e m i a n , Mar ia Stoia, e ra or i ­g i n a r ă d in L ipo va.

Atanas ie D e m i a n a u r m a t şcoala p r i m a r ă în T i m i ş o a r a -Iosefin i a r s tudi i le s e c u n d a r e la l iceul p ia r i s t d in acest o raş , t r e c â n d b a c a l a u r e a t u l în 1917. T a l e n t u l s ău a r t i s t i c s 'a evideu-ţ ia t c â n d e ra în p r i m a clasă p r i m a r ă , câş t igând p r e m i u l în tâ i la c o n c u r s u l o rgan iza t p e n t r u î n v ă ţ ă m â n t u l e l emen ta r , u n d e pa r t i c ipa se cu o compozi ţ i e de desen făcu tă d u p ă poves t i r i le lui E s o p . In 1917 i n t r ă la a r m a t ă şi ia p a r t e în r ăzbo iu l m o n ­dial . D u p ă p r ă b u ş i r e a f ron tu r i lo r , T i m i ş o a r a f i ind o c u p a t ă t em­p o r a r de t r upe l e sârbeşt i , t a t ă l p i c to ru lu i se m u t ă la Buda­pes ta , u n d e însă n u stă m u l t ă v r e m e . D o u ă luni , cât a locui t î n cap i t a l a Ungar ie i , A tanas ie D e m i a n face s tudi i de p i c t u r ă cu p ro fesoru l Rippe! Ronay . In Decembr i e 1918, p r i m i n d bu r -

să de là Consi l iul Dir igent , a p leca t la R o m a , u n d e s'a înscr i s la a c a d e m i a de bel le-ar te . Nici aici n ' a s ta t m a i m u l t de d o u ă luni , f i indcă d o r i n ţ a de a î nvă ţ a p i c t u r ă re l igioasă, m a i a les b izan t ină , 1-a d e t e r m i n a t să m e a r g ă la Ravena , apo i la P a r i s , u n d e a i n t r a t în p r i m ă v a r a a n u l u i 1919 să s tudieze şi să lu­c reze în a şa n u m i t e l e a te l i e re de a r t ă s ac ră („Ateliers d ' a r t s ac ré" ) , î n t e m e ia t e şi conduse de Georges Desval l ières şi Mau­r ice Denis , inegalabi l i i m a e ş t r i ai p ic tur i i bisericeşti ,

Divizionismul în pietura Iul Demian,

P r i m a fază a act ivi tă ţ i i sa le a r t i s t ice este cea d in F r a n ţ a , u n d e a s ta t p a n ă la sfârş i tul a n u l u i 1924. Sp i r i tu l re l igios in c a r e a c rescu t la l iceul p ia r i s t d in T i m i ş o a r a l-a a ju t a t foar te m u l t ca să a d â n c e a s c ă p r o b l e m e l e mis t i c i smulu i ca to l ic d in p i c t u r a pe ca r e începea să o facă s u b î n d r u m a r e a m a e s t r u l u i s ău Maur i ce Denis . Acesta l-a in i ţ ia t în secre tu l c r o m a t i s m u l u i impres ionis t şi a technicei pic tur i i divizioniste, p recon iza tă cu a t â t a compe ten ţă doc t r i na ră de Georges Seura t şi P a u l Signac. A lucra t p a t r u a n i a lă tu r i de Maur ice Denis, t r e când înt re t imp câ teva lun i şi în atelierele lui Antoine Bourdel le , delà ca re î nvă ţ a se m o d e l a r e a f o r m e l o r scu lp tu ra le .

Atanagie D e m i a n a deveni t u n m a r e a d e p t al şcoalei divi­z ionis te sau c r o m o - l u m i n a r i s t e . P o r n i n d delà t echn ica vechi lor m a e ş t r i ai moza icu r i lo r , a c ă u t a t să t r a n s p u n ă în m e t o d e l e p i c tu ra l e pr inc ip i i le disocier i i cu lor i lor , î n t r e b u i n ţ â n d pete m a r i de t o n u r i con t ra s t e , aşeza te fă ră t ranz i ţ i i î n t r ' o g a m ă a-b u n d e n t ă de n u a n ţ e izola te î n t r e ele. P r i n ames t ecu l opt ic al aces tor pete de culori a u r m ă r i t p rovoca rea u n o r senzaţi i vi­zua le şi ob ţ ine rea u n e i in tens i t ă ţ i c r o m a t i c e ce n u o p u t e a avea p r i n c o m b i n a ţ i a pa le te i sau p r i n î m b i n a r e a lor pe p â n z ă . Ech i l i b ru l aces to r e l emen te de t o n u r i s e p a r a t e şi p r o p o r ţ i a lor m ă s u r a t ă d u p ă legile c o n t r a s t u l u i a u p u t u t să dea aceleaşi e-fecte pu t e rn i ce , ca şi a m e s t e c u l op t ic al pe te lo r p u r e d in m o ­za icur i . A tanas ie D e m i a n a a juns la o pe r fec ţ iune a t â t de m a r e în compoz i ţ i a con t r a s t e lo r d i n t r e u m b r ă şi l u m i n ă p e b a z a n o r m e l o r divizioniste , încâ t în 1923 a fost î n s ă r c i n a t sâ

picteze în stilul acesta s t răvechea biser ică r o m a n ă clin c o m u n a Mezeriât de l ângă Lyon. Es te poa te s ingurul ar t is t s t ră in care a fost sol ici ta t să p ic teze o b i se r ică ca to l ică în F r a n ţ a . P e pe re ­ţii aces te i biser ici , ca r i n ' a u văzu t p o d o a b ă p i c t u r a l ă delà zi­d i r ea lor d in veacu l a l Xl I I - lea , se af lă a c u m lipi te pânze le de creaţ i i rel igioase a le maes t ru lu i r o m â n , care a e ternizat p r in pe te m a r i de ulei m i n u n a t a a r t ă a d iv iz ion ismulu i pe ca r e o învă ţase delà Maur i ce Denis .

In t i m p u l şeder i i sale în F r a n ţ a , Atanas ie D e m i a n a făcu t n u m e r o a s e p o r t r e t e , m a i ales f igur i de copii p e n t r u car i avea o deosebi tă a t rac ţ i e , şi a p ic ta t în v a r a a n u l u i 1923 cavoul fa­m i l i a r a l con te lu i Ga igne ron d in cas te lu l aces tu ia de l ângă An­gers , pe valea Loi re .

I n c ă u t a r e a u n e i a r t e nou i .

L a î n c e p u t u l a n u l u i 1925 se î n toa r ce în ţ a ră , f i ind c h e m a t să ocupe c a t e d r a de a r t ă deco ra t i vă şi b i se r i cească de là şcoala de be l le -ar te d in Cluj , u n d e a func ţ iona t ca p ro fe so r v reo pa­t r u an i . Aici începe n o u a sa o r i e n t a r e a r t i s t ică . î n c e p e să r e ­n u n ţ e Ia regule le d iv iz ion i smulu i şi să-şi c o n t u r e z e lucră r i l e , a p l i c â n d şi t o n u r i i n t e r m e d i a r e în co lor i tu l p ic tur i i . I n sufle­tul său se pe t r ece o revo lu ţ i e inofensivă, d a r cu a t â t m a i con­s t ruc t ivă de nou i idea lu r i a r t i s t ice . S imte nevoia une i e m a n c i ­p ă r i şi f ău r i r i de nou i d i rec t ive p e n t r u a r t a r o m â n e a s c ă . La uti a n d u p ă a p a r i ţ i a revis te i „ G â n d i r e a " i n t r ă cu t o a t ă pu t e ­rea sa de însuf le ţ i tă inova ţ ie în r i t m u l de î n n o i r e al cuge tu lu i şi s imţ i r i i r o m â n e ş t i pe ca r e o u r m ă r e a g r u p u l de t ine r i delà aceas tă revîs tă . De a t u n c i a r ă m a s u n fidel c o l a b o r a t o r a r t i s ­tic al „Gândi r i i " , l u â n d p a r t e ac t ivă Ia mi şca rea de r e n a ş t e r e cu l t u r a l ă î n t r e p r i n s ă de ea. Aici a î ncepu t să publ ice s tudi i şi sch i ţe de desen, d i b u i n d s p r e o d i rec ţ ie n o u ă i n s p i r a t ă de t ra ­d i ţ iona l i sm. To t t a l en tu l său şi 1-a p u s în servic iul în tocmir i i u n o r linii f u n d a m e n t a l e p e n t r u o compoz i ţ i e de stil r o m â n e s c . I n t r e t i m p însă a m e n ţ i n u t l egă tu r a cu s t r ă ină t a t ea , f ăcând că­lă tor i i de sutdi i în f iecare va ră , d in t r e ca r i cele m a i i m p o r -

t a n t e p e n t r u evolu ţ ia concepţ i i lo r sa le a r t i s t ice e r a u cele d in ţă r i le ba l can ice şi din! Span ia .

I n v a r a a n u l u i 1929 se d u c e să p e t r e a c ă d o u ă lun i pe m u n t e l e Athos , u n d e vizi tează a p r o a p e toa te mănăs t i r i l e şi s tă la a ş e z ă m â n t u l r o m â n e s c delà P o d r o m , f ăcând copi i d u p ă p ic­t u r a b i z a n t i n ă şi d iverse schi ţe de s tud i i d u p ă aceas t ă t echn i ­ca p u r ă a vechei p i c tu r i b iser iceş t i , p u b l i c â n d <ţ b u n ă p a r t e din ele în revis te le d in ţ a r ă . Aici, în a t m o s f e r a p l i nă de t r a ­diţi i o r t o d o x e şi de a t â t e a rel icve româneş t i , îşi c re iază m i n t a l pr incipi i le une i nou i doct r in i ar t is t ice. P e fundamen tu l une i î m b i n ă r i a t r a d i ţ i o n a l i s m u l u i r o m â n e s c c u t e chn i ca pictu­ri i re l ig ioase d i n Athos , îşi va cons t ru i m a i t â rz iu n o u a sa a r tă , noui le sale dogme de l i r i sm c romat i c .

P r i m u l r o d a l s tud i i lo r sale îl t r a n s p u n e în cape la „Stel la m a r i s " delà Balcic, u n d e a fost inv i ta t de r eg ina M a r i a să pic­teze în f rescă pere ţ i i ace lu i s a n c t u a r c a r i p ă s t r e a z ă as tăz i in i ­m a neui ta te i noas t re suverane . Real izarea acestei opere a fost u n u l d i n t r e cele m a i i m p o r t a n t e m o m e n t e ar t i s t ice d in v iea ţa lui Atanas ie D e m i a n , f i indcă el m a r c h e a z ă î nche i e r ea u n e i pe­r ioade de cercetăr i şi s tudii în t repr inse în vederea găsiri i u n o r noui fo rmule şi concepţi i p ic tura le , şi deoarece el p o a t e fi cons idera t ca u n fericit a u g u r p e n t r u n o u a operă de t r ad i ţ iona ­l ism liric, c a r e îi deschide maes t ru lu i nos t ru b ă n ă ţ e a n perpect i -vele unei ascensiuni r a p i d e şi s t ră luci te .

In va ra a n u l u i u r m ă t o r p leacă în Span ia ca să-1 studieze pe Greco şi Goya, vo ind p r i n a d â n c i r e a technicei lor să aducă nou i perfecţ ionăr i ar tei sale. L a Toledo p ic tează un icu l său pe isa j , ca re se află a c u m la Legaţ ia r o m â n ă d in L o n d r a . Es te de re­m a r c a t că Atanas ie Demian n ic iodată n ' a făcut peisagii sau n a t u r ă moa r t ă , ci n u m a i luc ră r i f igurale, m a i cu seamă por t re te şi p i c tu ră bisericească.

P r i n t r e operi le sale m a i impor t an t e t rebuiesc amin t i t e î n p r i m u l r â n d pictur i le din bisericile delà Cluj, Sighişoara, Sibiu, Bodrog şi T imişoara . La Cluj a p ic ta t cupola ca tedra le i or to­doxe în frescă, la Sighişoara cupo la în frescă, a fa ră de p a r t e a o r n a m e n t a l a care este în t empera şi în ssfârşit r e s t au ra rea p ic-

t u r a din biser ica mânăs t i r ea scă delà Bodrog toa tă în frescă. L a T imi şoa ra ca tedra la va fi p ic ta tă toa tă î n frescă, ia r o r n a m e n ­ta ţ ia în t empera . In 1937 a p ic ta t panour i l e decora t ive din pa­vil ionul r o m â n e s c delà expoziţ ia in te rna ţ iona lă d ; n Par i s . I n t r e por t re te le sale cele m a i reuşi te este f igura apostol ică a pa t r i a r ­hu lu i Miron Cristea. Mar i succese a avu t cu expoziţ ia celor 45 capete de copii p e cari le-a expus la Bucureş t i in p r i m ă v a r a a-nulu i 1931, cucer ind u n a n i m a a d m i r a ţ i e a publ icu lu i d in Capi ta lă P e n t r u act ivi ta tea sa ar t is t ică Atanas ie D e m i a n a fost decora t în 1930 cu „Meri tul cu l tu ra l " .

Lirismul lui Demian .

D u p ă lungi şi s t ă ru i toa re cercetăr i , Atanas ie Demian a a juns astăzi la fo rmula definit ivă a doctr inei sale art is t ice, c a r e esta insp i ra tă d in b izan t in i smul m e d i t e r a n i a n şi se în temeiază pc t rad i ţ ia p ic tur i i r omâneş t i . P e supor tu l acestui f u n d a m e n t de concepţi i şi-a cons t ru i t s t r u c t u r a compozi ţ ie i a legorice a operei sale a tâ t de lirice. P ă r ă s i n d cu desăvârş i re pr incipi i le misticis­m u l u i său de a l t ăda tă , a a juns să creieze o p ic tu ră l i r ică, po vest i toare, de o curs ivi ta te v izuală care od ihneş te pr iv i rea şi i nna l ţ ă sufletul. P r i n colori tul t r a n s p a r e n t a l f iguri lor se deslu­şesc c on tu ru r i şi sti l izări l in iare sp re deosebire de technica divi-zionistă p e ca re a r epud ia t -o i revocabil . F o r m e l e le prof i lează în ondu lă r i mlăd ioase , câ teoda tă ovale, n e g â n d techn ica r ig idă a vechi lor b izant in i . Cromat ica sa este luminoasă , m a i c la ră decâl cea p rac t i ca tă de impres ioniş t i , f i indcă a reuşi t să deslege m i s ­

te ru l u n o r combina ţ iun i de t o n u r i s imfonizate pe o g a m ă ne­sfârşi tă , ca re îşi a re însă su r sa în t r ' o pa le tă r edusă la foar te pu ţ ine culor i . P r i n ac tua l a şa p ic tură , Atanasie D e m i a n a găsit f o rmula l i r i smulu i c romat ic şi t echn ica real izăr i i lu i în ar te le plast ice.

Neo-bizantinismul Iui Catul Bogdan.

P e u n alt d r u m de cercetăr i şi exper ienţe în direcţ ia r enaş ­terii în t r ' o f o r m ă m o d e r n ă a pic tur i i b i zan t ine i a juns la inge­nioase deslegări profesorul Catul Bogdan delà Academia de Arte F r u m o a s e d in T imişoara . Rezul ta te le s tudi i lor sale în acest do-

m e n i u se văd în toa tă sp lendoarea lo r f ixate p e iconostasele şi pere ţ i i biserici lor b ă n ă ţ e n e pe car i le-a p ic ta t în ul t imii ani . Cele ma i sugestive exemple ni le p rez in tă cele d o u ă biserici din Ti ­m i ş o a r a Iosefin şi Mehaia . Madonele şi sfinţii săi pa lp i tează de l u m i n ă şi pa s iune in te rnă . Coloritul s t răveziu le desvăluie toa tă t r ă i r ea lor sufletească, ia r ec ranu l de n u a n ţ e pasive, p e c a r e se reflectează compozi ţ ia , ev idenţ iază şi m a i m u l t aceas tă v ibra-ţ iune l ăun t r i că . Din figurile lor se desp r inde a t â t a divini tate, în­c â t v iz iunea lor insp i ră evlavie şi p ro fundă rel igiozitate.

Catul B o g d a n n ' a încerca t să se sus t ragă din a tmosfe ra mis t i că a p ic tur i i b izan t ine , l ă sând ar te i sale bisericeşti ca rac te ­ru l t r ad i ţ iona l i smulu i or todox. Inova ţ ia lui consis tă în technică desenulu i şi în c o m p u n e r e a culori lor . F ă r ă să a t ingă o c roma­t ică p rea luminoasă , tonur i le p e car i le în t rebu in ţează sunt de c pu r i t a t e del icată şi se a rmon izează în t re ele, d â n d efecte de o p r o f u n d ă impres ie . Liniile con tu ru r i l o r sunt de o prec iz iune grafică, mobi le şi ondula te , cu mişcăr i p remedi ta te . In genera l a r t a rel igioasă a lui Catul Bogdan îl r id ică la r angu l u n u i crea­tor de concepţi i noui . El a a r ă t a t în Bana t directivele r .eo-bizan-t in ismului în p ic tu ra noas t r ă biser icească.

B r u t u s H a n e ş şi p i c t u r a î n pas te l .

Un al t gen de p ic tu ră ca re a fost p rac t ica t în Banat , m a i a les de Brutus Haneş (1893—1932), a fost pas te lu l . Numeroase cape te de studii şi po r t r e t e î n pas te l se află în casele ama to r i ­lor şi pr ieteni i lor săi. E r a cu d rep t cuvân t cons idera t maes t ru l c re ionu lu i colorat , pe ca re 1-a p u r t a t cu a t â t a î n d e m â n a r e , încâ t a u ieşit de sub l inii le lui m i n u n a t e opere de a r t ă . Avea u n de­sen perfect, elegant, i a r culori le del icate şi fine. De aceea figu­r i l e sale, îndeosebi cele de femei, aveau o ţ inu tă şi o p re s t an ţă de salon.

In a f a ră de pastel , Bru tus H a n e ş a m a i lucra t şi în ulei şi c ă r b u n e . A făcut şi pu ţ ine acvare le . E r a însă u n r epu ta t car i ­ca tur i s t . Ca o m de îna l t ă c u l t u r ă a scris m u l t e ar t icole şi s tudi i , d i n t r e car i seria celor pub l ica te la 1930 în z ia ru l „Ves tu l" delà T i m i ş o a r a vor r ă m â n e pre ţ ioase documen te despre act ivi ta tea sa publ icis t ică .

S'a nă s c u t la 28 Mar t ie 1893 în Făget , u n d e ta tă l s ău T o m a H a n e ş e ra d i rec tor de bancă . D u p ă m o a r t e a p r e m a t u r ă a ta tă lu i , m a m a sa H e r m i n a s'a stabili t cu cei trei copii ai săi la T imi ­şoara , î n casa păr in te lu i ei Vichent ie Selegianu, care e ra preot în Fab r i c . Bru tus H a n e ş a u r m a t liceul şi d u p ă aceea s'a dus-la Budapes t a să facă s tudi i de p i c tu ră cu profesorul E d v i Mes S'a in teresat foar te m u l t şi de t ea t ru , ceeace i a deschis per­spectivele unei f rumoase car ie re d u p ă uni re , f i indcă în 1920, Octav ian Goga, min i s t ru l cul telor de a tunc i , 1-a n u m i t pe B r u t u s H a n e s inspector a l ar te lor , func ţ ionând în min is te r şi o c u p â n d u -se m a i ales cu prob lemele ar te lor din Trans i lvan ia In 1922 "fost avansa t la r angu l de di rector general în min is te ru l cul telor , d a r în u r m a sch imbăr i lo r poli t ice a pă răs i t postul la 1 Apri l ie şi s'a în tors la T imişoara , u n d e a făcut p ic tu ră şi publicis t ică p â n ă în u l t imele zile a le vieţii sale a t â t de sbuc iumate . A m u r i t în T imişoa ra la 30 April ie 1932.

Desenul şi caricatura.

Car ica tu ra în desenul b ă n ă ţ e a n n ' a a juns să-şi găsească loc decât delà un i r e încoace. Aproape toţi pictori i bănă ţ en i din t re ­cut a u făcut şi desene, d a r n ' a u r ă m a s de pe u r m a lor car ica­tur i . Expl ica ţ ia e s implă . N ' a u existat publ ica ţ iuni sat ir ice u n d e să şi t ipărească ori să-şi l i tografieze astfel de creaţii . De aceea nici genul de c a r i c a t u r ă sau de g r a v u r ă umor i s t i că n ' a p u t u i p r i n d e r ădăc in i în evoluţia a r te lor plast ice din Banat , deşi spi­r i tu l g lumeţ al Români lo r de aici a r fi fost u n fecund genera­tor în acest domen iu de p roduse .

Oda tă cu apa r i ţ i a p r imei reviste sat ir ice s'a născu t şi cari­ca tura b ă n ă ţ e a n ă . Es te vo rba de „Scorp ionu l " delţi Lugo j c a r e a scos la l u m i n ă încă delà 1919 încoace o serie de ca r i ca tu r i desenate de p ic torul Virgil Simonescu. Succesul acestei reviste se d a t o r a fă ră Snoiadă car ica tur i lor , car i r ep rezen tau figuri b i ­necunoscu te d in vieaţa publ ică şi socială a Lugoju lu i . P o s t u r a hazl ie în car i e rau înfăţ işa te aceste f iguri d ă d e a u dovadă des­p re ta lentu l sat i r ic al mare lu i ar t is t b ă n ă ţ e a n , pe care l u m e a 1-a cunoscut p â n ă a tunc i n u m a i sub aspectul creaţi i lor sale acade­mice şi a p ic tur i i rel igioase. Virgil Simonescu poa te fi conside-

r a t ca cel d in tâ i car ica tur i s t b ă n ă ţ e a n cu o prodig ioasă activi­ta te în acest gen al desenului , pe care 1-a înnă l ţ a t aici l a r a n g de ar tă , deschizându- i vas te perspect ive de a f i rmare .

L a T imi şoa ra se r id ică în acelaşi t i m p u n alt ta lent de ca­ricaturist, tot din vechea p le iadă de pictor i . Es te ar t i s tu l Brutus Haneş, care era p â n ă a tunc i foar te ap rec i a t m a i ales pen t ru pas te lur i le sale a t â t de fine. Bru tus H a n e ş e ra u n om al tea­t ru lu i şi al pictur i i , pu ţ in i l-au cunoscut ca desena tor satir ic, deoa rece ca r ica tu r i l e sale n ' a u a p ă r u t în publ ic i ta tea b ă n ă ţ e a n ă sau în vreo revis tă umor is t ică . Genul său era ca r i ca tu ra f iguri­lor fă ră compoziţ ie . I n t i m p ce Virgil S imonescu desvolta o t e m ă în ca r ica tură , Bru tus H a n e ş avea predilecţ ie pen t ru s tud iu l în ca r i ca tu ră al capete lor cu vădi te pa r t i cu la r i t ă ţ i ori linii ca­racterist ice. In p r imi i an i d u p ă un i re B ru tu s H a n e ş s tătea m a i m u l t la Bucureş t i decât în T imişoa ra . In capi ta la ţăr i i a r e p u r t a t cele m a i f rumoase succese cu numeroase le sale ca r ica tur i ce r e ­p rezen tau a p r o a p e toa te personal i tă ţ i le p roeminen te a le vieţii poli t ice şi economice. O reuş i tă expoziţ ie c o m p u s ă d in peste o su tă de ca r ica tur i alese şi ţ i nu tă în 1921 la Bucureş t i i-a a d u s lu i B ru tu s H a n e ş r ă sp l a t a unei consac ră r i şi în acest d o m e n i u a l desenului satirici

Es te de r e m a c r a t că cei d in tâ i car ica tur i s t i b ă n ă ţ e n i a u fost î n rea l i ta te pictor i şi n u m a i ocazional ş i-au p u s t a len tu l î n ser­viciu car ica tur i i . E i a u mer i tu l de a fi in i ţ ia t în B a n a t o n o u ă d i rec ţ ie în a r t a desenului . D u p ă ei a u r m a t o p le iadă în t r eagă <le di le tanţ i car ica tur is t i , d in t r e car i m u l ţ i a u d a t m i n u n a t e do ­vezi despre ta len tu l lor, a f i rmându- se cu va r i a t e compozi ţ i i de d e s e n umor is t ic . I ron iza rea plas t ică a deveni t la m o d ă . Din m u l ­t i tud inea de ta len te s 'au r e m a r c a t însă p r e a pu ţ in i cu a a e v ă r a t a c rea ţ i i ar t is t ice. Cei m a i de s eamă car ica tur i s t i b ă n ă ţ e n i sun t Diodor Dure, loan Suciu şi Petrică Lazăr, ca r i s 'au a f i r m a t î n r epe ta t e r â n d u r i cu l u c r ă r i expuse sau publ ica te . Mai pot fi a-min t i ţ i aici şi Octavian David, cunoscu t s u b pscodon imul d e T ă n a s e Calpac, ca re şi-a t ipăr i t ca r ica tur i le în revistele sale umor is t ice „ P a r d o n " şi „Gura Sa tu lu i " delà T imişoa ra , p r e c u m jşi deceda tu l Constantin Băleanu delà Turnu-Sever in , c a r e în t i m p u l ani lor cât e ra r edac to r la z iaru l „Năde jdea" d in T i m i -

şoara a publ icat în Bana t o serie de ca r ica tur i cu subiect local-Din t re minor i t a r i s 'au consacra t în fa ţa opiniei publ ice Alexan­dru Sajô delà revis ta „A T O L L " , apoi Ferdinand Kora-Korbcr ca re a avut reuş i te expoziţi i de ca r ica tur i şi în sfârşit deceda tu l Desideriu Sienkovich, ca re e ra redac tor -car ica tur i s t în 1922 la revista umor i s t i că „Urz i ca" delà T imişoara .

D i o d o r D u r e .

Diodor D u r e este u n u l d in t r e cei m a i ta lenta ţ i ca r ica tur i s t i ai t inerei noas t r e generaţ i i , car i a u cules succese s t ră luc i te dincolo de frontierele ţări i . Car ica tur i le lui şi azi m a i împodobesc p e ­reţii vestitei berer i i „ B a v a r i a " delà Geneva, u n d e îşi a u e x p u s e cei ma i r enumi ţ i ar t iş t i ai l umi i creaţ i i le lor sat ir ice cu subiect d in via ţa d ip lomat ică delà Societatea Naţ iuni lor S'a născu t la 0 Iun ie 1901 în Băi le -Herculane . Ta tă l său, Constant in Dure , a fost p ro topop în Orşova delà 1912 p â n ă în 1932, ia r de a tunc i funcţ ionează ca profesor la l iceul d in Lugo j . M a m a sa, Cornel ia T a n i a c este o r ig ina ră din Bucovina . Diodor D u r e şi-a făcut stu­diile p r i m a r e în Mehadia , apoi p a t r u clase s ecunda re la şcoala med ie d in Orşova, ia r cele super ioa re la l iceul real din Vârşe ţ , t r e când baca l au rea tu l la liceul Diaconovici Loga d in T i m i ş o a r a în p r i m a serie a examenelor ce s ' au ţ inu t sub s t ăpân i r ea r o ­mânească . Academia de a r t e f rumoase a u r m a t - o la P r a g a şi la Londra , u n d e a t e rmina t -o în 1924. In to rcându-se în ţ a r ă a de­semna t la revista umor i s t i că „Scorp ionu l " delà Lugo j . D u p ă în­cetarea apar i ţ ie i , Diodor D u r e scoate la Lugo j o a l tă pub l i ca ţ i e sat i r ică „Bagajul B a n a t u l u i " care e ra s u p r a n u m i t „Pu iu l Scor­p ionu lu i " şi a p ă r e a de douăo r i pe l ună t i m p de doi an i în 1929—1930. In acest in terval o rgan izează î ncep â nd d in 1926 ex­poziţi i a n u a l e în diferite oraşe , cea din T imi şoa ra a v â n d loc îr» 1929. In va ra anu lu i u r m ă t o r a. p lecat la Ragusa , u n d e a s ta t d o u ă lun i f ăcând car ica tur i şi peisagii . De aici s'a dus î n E l ­veţia, la Geneva şi L a u s a n n e , u n d e a s ta t vreo doi a n i şi j u m ă ­tate. A făcut m a i m u l t e călător i i î n F r a n ţ a şi Germania . L a Ge­neva a fost corespondentu l car ica tur i s t al mar i lo r z iare englezer şi amer i cane , l u c r â n d îndeosebi p e n t r u New-York Times . Reîn-to rcându-se în ţ a r ă a stat în Bucureş t i , apoi s'a m u t a t la C lu j ,

unde a publ ica t în 1933—1934 revis ta pol i t ico-umoris t ica „Cu-cu" . T r a n s f o r m â n d t i t lul acestei reviste în „ F i g a r o " , ea a con­t inuat să ma i a p a r ă m u l t ă vreme. Ca pictor , Diodor D u r e a real izat o serie de acvarele , peisagii şi por t re te , d a r cele m a i m i n u n a t e crea ţ i i ale sale sun t p ic tur i le în m in i a tu r ă . E l este astăzi cel m a i t ipic reprezen tan t , poa te ch ia r creator , a l tehni -cei min ia tu r i s t e în acvare lă , execu tând desene şi color i tur i mi­nuţioase c u a t â t a p rec iz iune ar t is t ică, r e c u r g â n d de mul teor i în Ioc de penel la vârful u n u i a c sau a l u n u i fir de pă r .

Pe t r e L a z a r .

Pe t re L a z ă r este t ipu l cel m a i caracter is t ic a l a r t i s tu lu i ho ina r şi boem, fă ră gri ja zilei d e m â i n e f i indcă n u o avea nici p e cea de azi, f ă ră b a n i în b u z u n a r şi nici cu cer t i tud inea de a-i avea vreoda tă , d a r cu depl ina conşt i in ţă a pu ter i i sale de creaţie şi cu m u l ţ u m i r e a de a-şi pu t ea î nch ina toa tă vigoarea ta lentului său p e a l t a ru l a r te lor plast ice. Pă r in ţ i i săi Mar t in Laza r şi F loa rea născ . Ştefănigă e rau agr icul tor i î n t r ' u n sat de lângă Caransebeş , î n c o m u n a Zlagna, u n d e t a t ă l său îl m a i fă­cea şi p e mecan icu l . Pe t r e L a z ă r se născu la Caransebeş în 29 Iunie 1909. Nu pes te m u l t îi m u r i r ă păr in ţ i i şi el fu crescut de unch iu l său Victor Petculescu, comerc i an t în Caransebeş , ca­re e ra fiul a r t i s tu lu i de t ea t ru Augus t in Pe tculescu d in Lugo j . Pe t re Lază r a u r m a t a t â t şcoala p r i m a r ă , cât şi cinci clase se­c u n d a r e Ia liceul d in Caransebeş . A t recu t apo i la Bucureş t i , u n d e a fost p r imi t în t o a m n a a n u l u i 1927 la Academia de a r t e f rumoase . Aici a t e r m i n a t toa te cu r su r i l e şi d ip loma a obţ inut -o în v a r a a n u l u i 1933. D u p ă îndepl in i rea s tagiului mi l i t a r a r ă ­m a s în capi ta lă , r ăp i t de vâr te ju l une i vieţi m a i a n i m a t e şi m a i generoase în posibi l i tă ţ i de mani fes ta re p e n t r u u n art ist . A fost anga ja t ca r edac to r car ica tur i s t de diversele z iare m a r i d in Bu­cureşt i , a f i rmându- se m a i ales cu desenele sale r ep rezen t ând subiecte sau compozi ţ i i de ca r i ca tu r i ant isemite , s emnându- l e cu n u m e l e „L . Pe t r i că" . D u p ă câţ iva a n i de fecundă act ivi ta te în p resa bucureş t eană , s'a în tors n u demul t acasă Ia Caranse­beş, u n d e luc rează şi pregăteş te o expoziţ ie de peisagii. Desenul

său este anal i t ic , minuţ ios , stilizat, ocupându- se de toa te aspec­tele subiectului pe ca re îl t r a t ează în cele m a i m ă r u n t e detali i . Nu-i scapă n imic ochiului său cerce tă tor şi înregis t rează pe hâ r t i e tot ce pu te rea sa de percepţ ie v izuală despr inde din câm­pu l opt ic al celor văzute . F o r ţ a sa c rea toa re este însă m u l t mai v iguroasă c â n d elementele componen te a le desenului său trebuie să le scoată din vastele şi abunden te l e sale imagin i şi fantezii. De aceea în ma te r i e de compozi ţ i i Pe t re L a z ă r p romi te să de­vie u n m a r e pictor .

loan Suciu.

Un alt m a e s t r u al desenului şi car ica tur i i b ă n ă ţ e n e este l o a n Suciu ca re în acelaşi t i m p este şi u n m a e s t r u de vioară , ta len­tul său muzica l depăş indu- i poa t e p e cel în ar te le plestice. S'a născu t la 16 Iulie 1898 în T imişoa ra u n d e ta tă l său, l o a n Suciu, e ra d i rec tor la b a n c a „ T u n i s i a n a " . M a m a sa Eca te r ina Savici e ra fiica no t a ru lu i d in Vrăniu ţ , jude ţu l Caras , iar t a tă l său e ra fiul p ro topopu lu i Iosif Suciu d in Lipova. Ionel Suciu a u r m a t liceul la Budapes ta şi la Braşov, apoi şcolile super ioare de co­m e r ţ delà T imi şoa ra şi Oradea , u n d e a t recut baca l au rea tu l co­merc ia l . Conservatorul 1-a făcut la T imişoara . Războiul delà 1914—1918 îl c h i a m a p e f rontur i ca ofiţer în a r m a t a aus t ro -u n g a r ă . D u p ă un i r e se a şează definitiv la T imişoara , u n d e o-c u p ă pe r â n d diverse funcţ iuni la bancă , la p r imăr ie , apoi postul de secre tar la Muzeul Bănă ţean . De prezen t este admin i s t r a to ru l spi ta lului de copii d in T imişoa ra . In t r e t imp însă l ipseşte trei an i d in o raşu l s ă u na ta l , deoarece delà 1927 p â n ă în 1930 stă în Germania , f ăcând s tudi i speciale de muz ică şi desen. La F r a n k f u r t lucrează în şcoala profesoru lu i de desen L i s sman . Vizitează diverse oraşe în Germania , sus ţ inându-se din ban i i câşt igaţ i cu vioara, a v â n d şi o o rches t ră p ropr ie , pe ca r e o di­r i ja . T i m p u l cel m a i lung 1-a pe t recu t în Berlin. î n to r s acasă , a ac t iva t în muz ică şi în a r t a plas t ică deopotr ivă . P â n ă l a m o a r t e a profesorulu i Adalber t T o m m a făcut p a r t e d in cvar te ­tul acestuia , pe care îl con t inuă a c u m el. A m a i funcţ ionat scu r t ă v reme şi ca profesor de v ioară la conservator . In d o m e -

niul desenului a rea l iza t n e n u m ă r a t e schi ţe şi car ica tur i . A ilus­t ra t cărţ i le de ep ig rame ale scr i i torului Dion M a r d a n şi a făcut două expoziţi i de câ te 20Q car ica tur i , u n a în 1932 şi a l ta în 1936, r e p r e z e n t â nd figuri cunoscu te ale vieţii publ ice şi cu l tura le din Bana t .

Portretele.

Am văzut că cel d intâ i b ă n ă ţ e a n care a picta t por t re te a fost George Diaconovici , ca re a e terniza t în culor i f igurile cti­tor i lor de biserici d a t â n d din veacul al XVIII- lea. I -au u r m a t apoi clasicii, a j u n g â n d por t r e tu l b ă n ă ţ e a n pe v remea lui Con­s t an t in Daniel şi Nicolae Popescu la u n nivel de a r t ă super ioa­ră . Au p ic ta t apoi pq r t r e t e şi l o a n Zaicu, iVirgil Simonescu, Aleandru P o p p , Cofneliu L iuba , Atanas ie Demian , Catul Bog­dan . Aproape fiecare ar t is t a a b o r d a t şi acest gen de p ic tură , da r n ' a u pers is ta t pe aceas tă l inie decâ t maeş t r i de atelier, car i făceau luc ră r i de compozi ţ i i şi f igurale. L a peisagişt i şi la im-pres ioniş t i po r t r e tu l e ra n u m a i o îndeletnic i re accesorie . Des igur că d u p ă r ă s p â n d i r e a fotografiei, po r t r e tu l în p i c tu ră a fost ne­voit să-şi cau te adăpos t în sa loanele ama to r i l o r şi iubi tor i lor de a r tă , f i indcă m a r e a m u l ţ i m e a găsit u n mij loc m a i ieftin şi m a i p rac t i c pen t ru p r o c u r a r e a u n o r amin t i r i fami l ia re . In sch imb , făcându-se m a i pu ţ ine por t re te şi r e n u n ţ â n d u - s e la s is temul p ro­ducer i i lo r în serie, ele a u deveni t opere de a r t ă r a r ă , pictorii a v â n d m a i m u l t t i m p şi m a i m u l t in teres ideal ca să creieze ceva durab i l şi f rumos .

Alexandru P o p p .

P r i n t r e portret iş t i i b ă n ă ţ e n i ocupă u n loc de f runte b ă t r â ­nu l m a e s t r u Alexandru P o p p , care a condus an i d e a r â n d u l a c a demia de a r t e f rumoase delà Cluj, apoi cea delà T imişoa ra , func ţ ionând şi azi, la vâ rs ta de 72 an i ca profesor de p i c tu ră la aceas tă şcoală d in capi ta la Bana tu lu i .

A lexandru P o p p este de or igine din jude ţu l Arad, u n d e s'a născu t în c o m u n a Dieci la 1868. D u p ă t e r m i n a r e a l iceului delà Arad , se înscr ie în 1888 la a cademia de a r t e f rumoase din Buda -

pesta . D u p ă p a t r u ani t rece să se specializeze în clasa profeso­ru lu i Lötz, apoi se duce în 1894 la Pa r i s , u n d e i n t r ă p e n t r u s tudi i la a cademia Jul ien . In a n u l u r m ă t o r se î nnapo i ază la Budapes t a şi u r m e a z ă cursur i l e şcoalei de măies t r i a lu i Lötz , o b ţ i n â n d în 1896 d ip loma de profesor . La vâ r s t a de 30 an i a fost n u m i t profesor supl ini tor , i a r în 1900 t i tu la r l a a c a d e m i a d a r t ă ap l ica tă d in Budapes ta , u n d e funcţ ionează p â n ă la sfâr­şitul războiu lu i mond ia l . I n t i m p u l aces ta face m a i mu l t e călăto­rii de studii în I ta l ia şi Germania , i a r pe te ren de ac t iv i ta te a r ­tistică a a juns la o m a r e r epu t a ţ i e ca por t re t is t . A luc ra t îm­p r e u n ă cu profesorul Lötz l a p ic tur i le din P a r l a m e n t u l m a g h i a r , din pa la tu l de just i ţ ie şi d in basi l ica delà Budapes ta , p r e c u m şi la p ic ta rea ca tedra le i Matei d in cetatea Buda . Mai târz iu a pic­tat s ingur t avanu l t ea t ru lu i d in P r a g a şi ca tedra la din Eger .

D u p ă uni re , Alexandru P o p p se în toarce acasă şi luc rează m a i ales peisagii şi por t re te . La 1925 a fost însărc ina t să orga­nizeze şcoala de a r te f rumoase din Cluj înf i in ţa tă a tunc i la stă­r u i n ţ a min i s t ru lu i de cul te Alexandru L ă p e d a t u . Delà începu t a fost d i rec toru l acestei scoale, c o n t i n u â n d să o conducă şi du • pă s t r ă m u t a r e a ei la T imişoa ra . Aici a început să picteze o a l t ă serie de por t re te şi peisagii din car t ierele o raşu lu i , r ea l i zând şi f rumoase opere de a r t ă rel igioasă.

Ca discipl ină art is t ică, maes t ru l Alexandru P o p p a p a r ţ i n e şcoalei clasice şi n ic ioda tă n u s'a p u t u t î m p ă c a cu technica şi ideologia impresioniş t i lor . Coloritul său închis şi mistic, m a i ales-în por t re te , p r e c u m şi desenul precis al formelor , n i l p rez in tă ca pe u n ar t i s t cu temein ică p regă t i r e academică . N 'a r enega t dogmele clasicilor nici a tunc i c â n d a încerca t să dea o c romat i că m a i l uminoasă peisagii lor.

Acvarela.

Cel d in tâ i m a e s t r u al acvarelei b ă n ă ţ e n e a fost poetu l lugo-j an Victor Vlad Delamarina (1870—1896), ca re şi-a i lus t ra t notele sale de călă tor ie din 1891 şi 1894 cu sugestive schiţe şi peisagii luc ra te în acvare lă r ep r ezen t ând figuri şi vederi dira Odesa, Sevastopol, Sinope, Constant inopol , Chios, T a r a n t o , An-

cova, Tr ies te şi Pola , p e u n d e a u m b l a t ca t â n ă r ofiţer în m a ­r i n a r o m â n ă .

Delà un i re încoace acvare la a lua t u n avân t şi în B a n a t , f i ind reprezen ta tă m a i ales p r i n Diodor Dure şi l o a n Isac. P r i ' m u l a a juns la perfecţ iuni u imi toa re în technică culori lor aqua -tice, fi ind fonda to ru l -unei direcţi i nou i î n p i c tu ra r o m â n e a s c ă . De fapt Diodor D u r e este la noi in i ţ ia torul şi sus ţ ină toru l cu­ren tu lu i de miniaturisai, p l e d â n d p e n t r u o p ic tu ră de acvare l a t â t de minuscu lă , încâ t ea să poa t ă servi la rea l izarea u n o r m ă r u n t e meda l ioane sau ch i a r por t re te , vizibile şi luc ra te la lupă cu a ju toru l u n u i a c sau fir de pă r . In s ch imb loan Isac a t r a n s p u s impres ion i smul său în acvare lă , pe c a r e o face n u m a i de vreo doi ani , r ea l i zând p â n ă a c u m peste o su tă de pei­sagii . F r u m o a s e acvarele a m a i făcut şi decedatul pictor Bru­tus H a n e ş .

P i c t u r a re l ig ioasă de là u n i r e î ncoace .

Oda tă cu în făp tu i rea uni tă ţ i i na ţ ionale , a u începu t p re tu ­t indeni să se r id ice nou i biserici şi să se res taureze cele vechi , c ău t ându - se pic tor i p e n t r u zugrăv i rea lor. Din atelierele vechi a ieşit o n u m e r o a s ă p le iadă de maeş t r i car i , a d a p t â n d u - s e noui -lor recer in ţe art is t ice, a u in t rodus în p i c t u r a rel igioasă cont im­p o r a n ă me tode technice m a i avansa t e şi st i l izări m a i m o d e r n e . I n t r e aceşti p ic tor i de biserici t rebuie să-i a m i n t i m în p r i m u l r â n d p e : Nicolae Popovici d in Zor lenţu l -Mare , c a r e a p ic ta t în comune le Cacova, Vrani , Vărăd ia , Mârc ina , Câlnic, Ciclova, Curtea , i a r îna in te de războ i î n Seleuş, Rusca -Montană şi Ora­viţa, apoi p e loan Băleanu d in Caransebeş care a p ic ta t biseri­cile d in Gavojdia, Băile Hercu lane , Po iana , Sălbăgel , Obre ja , Ciuta şi Lăpuşn icu l -Mare , d u p ă aceea pe Gheorghe şi Cornel Caba d in Caransebeş car i a u p ic ta t bisericile din Sinersig, Peş-terea , Bogotin, F e r d i n a n d , Cornereva şi Măru l , şi î n sfârşit t serie de al ţ i p ic tor i c u m e Ştefan Lazar d in T imişoa ra (biseri­cile din Cebza, Sacosul-Turcesc , Foen i ) , Petru Draghila d in Or­şova (biserica din Cârpa 1937), Traian Bălaşâ şi alţi i . Aici es te locul să-1 a m i n t i m şi pe Lucian Ursulescu, u n func ţ ionar supe-

r ior de s tat din T imişoara , ca re în orele sale l ibere a p ic ta t o

m u l ţ i m e de icoane sfinte şi câ teva iconostase pe cari le-a do­

na t biserici lor din reg iunea aceas ta , m a i ales noui lor pa roh i i

din coloniile de munc i to r i .

Monumenta le le opere de p i c tu ră biser icească a u fost r e s -zate însă de ar t iş t i cu s tudi i academice şi de măies t r i a că ro r pu t e re de creaţ ie i-a î nnă l ţ a t la r a n g u l u n o r m a r i făur i tor i de a r t ă nouă . I n t r e aceşt ia ocupă u n loc de f run te Virgil Simo­nescu, Alexandru Popp , Atanas ie Demian , Catul Bogdan şi Ioa-c h i m Miloia, car i pot fi cons idera ţ i de î n d r u m ă t o r i a i genera­ţ i i lor de azi şi de mâ ine .

I o a c h i m Miloia (1897—1940).

Una d in t re cele m a i p r o e m i n e n t e personal i tă ţ i cu l tura le ale Bana tu lu i delà un i re încoace a fost fă ră îndoia lă dr . I oach im Miloia ca re în a fa ră de fecunda sa act ivi ta te în domeniu l des-g ropă r i i t r ecu tu lu i r o m â n e s c al acestei provinci i , a fost u n cercetător* şi c rea to r de a r t ă , a fost u n m a r e pic tor de biserici . Urescut î n c l ima tu l c las ic ismului , a r ă m a s u n consecvent a d e p t al piciturii adademice . Mistice în expresie şi sobre | n înfăţişa-! r e , f igurile sale de sfinţi a v e a u totuşi o p r o f u n d ă vibra ţ ie l ăun ­tr ică, din care se degaja m u l t ă evalavie şi m u l t o r todoxism. P r i n t a len tu l şi s tudii le sale a a d u s s imţi te rect i f icăr i p ic tur i i t rad i ţ iona le a zugravi lor noş t r i bănă ţen i , că lăuz indu- i p e al te căi de concepţ i i şi deslegări technice . P r iv indu- i icoanele, p u t e m desluşi din ele că a u fost cons t ru i te de u n ta len t dub la t de şti inţă. In t r ' adevar , ta lentu l ar t is t ic al lui Miloia avea s t ruc tu ra unei energii m e r e u a l imen ta te d in nesecatele sale resurse de doc t r ină şi ş t i inţă. Creaţiile lui p ic tu ra le e r au în p rea lab i l fil­t r a t e p r in rezervorul de l u m i n ă al cugetu lu i şi s imţir i i sale. E l a în făp tu i t m a i m u l t min ta l , decât vizual . In c romat ică e ra tot a t â t de sobru ca în gândi re , pa le ta lui scă ldându-se în t r ' o to­na l i t a te m a i obscură , i a r în fo rme era anal i t ic , a v â n d u n d e s e j p remed i t a t şi minuţ ios . Aceeaşi t echn ică o avea în p ic tu ra rel i gioasă, ca şi în a r t a decorat ivă . Peisagi i a făcut pu ţ ine , f i ind : î * r a u n p ic tor de atelier. In sch imb , î n des legarea p rob lemelo r

de o rnamen ta ţ i e , m a i ales a cadre lor decorat ive delà iconosta­se, e ra de o ingeniozi ta te invent ivă. De exemplu , scu lp tu ra în l emn aur i t a iconostasului din biser ica delà Timişoara- Iosef in .*» fost executa tă de maes t ru l Ştefan Gajo d u p ă desenele lui Mi­loia. Lucră r i l e de p i rog ravu ră ce le-a făcut ca s tudent în B j ' cureşt i , ca să-şi câştige existenţa, i -au folosit m a i tâ rz iu la nu ­meroase rea l izăr i de mot ive româneş t i , c u m sunt ghi r landele ie pe pereţ i i bisericii din T imişoa ra -Fab r i c , apl icate cu ocazia res ­t au ră r i i p ic tur i i lu i l o a n Zaicu. T o a t ă act ivi ta tea ar t is t ică a lui I o a c h i m Miloia a fost o p e r m a n e n t ă t r u d ă de a deslega mul ţ i ­m e a p rob lemelor car i s 'au p u s p ic tur i i b ă n ă ţ e n e delà u n i r e încoace. .

I o a c h i m Miloia s'a născu t la 3 Maiu 1897 în c o m u n a Fe-rendia , u n d e ta tă l său a fost î nvă ţă to r confesional . F i i n d nu­mit d u p ă aceea ta tă l său ca revizor şcolar pe l ângă Consiliul eparh ia l , se m u t ă cu păr in ţ i i săi la Caransebeş , u n d e u r m e a z ă L e u l şi d u p ă baca l au rea t se înscr ie la teologia de acolo, ob ­ţ inând d ip loma de l icenţă în momen te l e m ă r e ţ e ale unir i i . Plea­că apoi la Bucureş t i şi se înscr ie la Facu l t a t ea de litere şi la Academia de Arte F r u m o a s e , f ăcând p i c tu ră cu maes t ru l Mi-rea. Visul lui e ra să m e a r g ă în I tal ia . Nu peste mu l t reuşeş te să p r imească o b u r s ă şi se duce la Roma , u n d e stă fă ră în t re­rupe re a p r o a p e şapte ani , o b ţ i n â n d în 1922 d ip loma de l icenţă delà Academia de Belle-Arte, apoi la 1924 doc tora tu l în is toria ar te lor şi la 1927 doc tora tu l în l i tere şi f i losofic In t i m p u l a-(esta face p i c tu ră şi s tudii de archeologie , co laborând şi la di­serse reviste de special i tate. î m p r e u n ă cu u n scrii tor de acolo t r aduce şi pub l ică în l imba i ta l iană bucă ţ i din l i t e ra tu ra mo­d e r n ă r o m â n ă . Se în toarce acasă în va ra anu lu i 1927, c â n d este n u m i t profesor de desen la Şcoala N o r m a l ă din T imişoara . La 2S I a n u a r i e 1928 este n u m i t d i rector al Muzeului din acest o-raş . De a tunc i se stabileşte definitiv în capi ta la Bana tu lu i , con-sac rându-ş i t oa tă via ţa şi m u n c a p e n t r u p ropăş i rea cu l tu ra lă a provinciei bănă ţ ene . F a c e o serie de s ăpă tu r i a rcheologice c a f rumoase rezul ta te , scrie r egu la t la diverse reviste şi ziare, scoa­te an i d e a r â n d u l „Analele B a n a t u l u i " în care publ ică n u m e r o a ­se s tudi i şi cerce tăr i din t recutul acestei provinci i , i a r în m o d

in te rmi ten t conduce t ea t ru l şi c inematografe le munic ip iu lu i . Activează în u l t imi i şap te an i ca depu ta t s inodal în e p a r h i a Caransebeşu lu i şi p ic tează m a i mu l t e biserici d in t re car i cea u n i t ă din Anina, apoi cele o r todoxe din c o m u n a Foa ie şi Timişoara-Iosef in , r e s t a u r â n d şi p i c tu ra bisericii din F a b r i c . D u p ă o vieaţă a tâ t de in tens t ră i tă şi m u n c i t ă pen t ru binele şi p rogresu l cu l tu ra l al Bana tu lu i , I oach im Miloia m o a r e în seara zilei de 25 Mart ie 1940.

* Am căutat să înfăţişez în câteva capitole toată evoluţia picturii ba­

ia tene delà origine până în ziua de azi, arătând mai ales cât de impor. lantă şi de fecundă a fost contribuţia Banatului în domeniul artelor plas­tice sub domnia Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea. Când neamul ro­mânesc închină glasuri de preamărire marelui său suveran cu prilejul aniversării unui deceniu delà restauraţie, revista „Luceafărul" prezintă tn semn de omagiu şi de recunoştinţă, Regelui ocrotitor şi îndrumător al culturii naţionale, rodul îmbelşugat de gândire şl de simţire pe ca?e 1-a produs Banatul în ultimii zece ani.

Iunie 1940. AUREL COSMA

P o e ï i a b ă n ă ţ e a n ă c o n t i m p o r a n ă de P a v e l P . B e l a «ii P e t r a S ï e t c a

Ceeace constitue una din principalele caracteristici ale actualelor frământări culturale din ţară, sunt grupările din provincie, cari, deseori, reuşesc să impună nu numai auumite curente liteiare, dar chiar să tras «re Unii de gândire, cu greutate in cântarul mentalităţii contimporane.

Una dintre aceste grupări, mai puţin închegată, însă în drum spve o trainică unitate, este puţin cunoscuta mişcare literară bănăţeană, care a început să mijească în primii ani de după Războiul cel Mare şi de atunci să se împlinească an de an, dând uneori talente cari au revoluţionat scri­sul românesc tânăr.

Nu vrem, câtuşi de puţin, ca afirmaţiile noastre să pară izvorîte dir-.h'un părtinitor sentiment regionalist, deaceea, în legătură cu revolut; mi­narea scrisului românesc tânăr, amintim un singur nume: Valeriu Cârdu.

Mai sunt condee tinere plecate din Banat, dar neridicându-se nieJ unni până la valoarea acestui puternic fenomen liric care a fost Valeriu Cârdu, vom insista asupra lor în înşiruirea pe care credem nime­rit a o face, oarecum, pe curente, pe lângă o enumerare în ordinea apa­riţiei lor in timp.

Astfe^, primele talente încep să apară în jurul revistei timişorene „Banatul", redactată de Aron Cotruş, Sim Sam. Moldovan şi alţii. Aci, pe lângă scrisul lui Tudor Arghezi, Ion Pillât, N. Davidescu, etc., găsim şi condee bănăţene, dintre cari, in materie de poezie, a rămas numai D. O. Blidariu.

Sporadic, în puţinele reviste tinere, ca „Semenicul" şi s,Primăvara Banatului", încep să apară numei noui: Doina Peteanu, Dorian Grozdan, Grigore Bugarin, Ion Miuţa, Mia Marian şi Valeriu Cârdu

Mai târziu, generaţia lor a fost complectată de Mihai Novac, C. Miu-Lerca, Romulus Fabian, Traian Ieremici, Iota Popovici Cerezeanu şi alţii.

Un merit deosebit revine revistei lui Tata Oancea, „Vasiova"^ ia care au colaborat aproape toţi scriitorii bănăţeni, incepând cu Anişoara, Odeann şi Miu-Lerca.

După această primă perioadă a dibuirilor, a formării, toţi aceşti

scriitori se regrupează în jurul revistei „Luceafărul", redactată de d. Àure] Cosma.

Aci, apar o serie de coudée noui, — «ei mai în vârstă având pu­tinţa să se afirme, iar cei tineri să se lanseze. In paginile revistei, pă­trund, în acelaşi timp, şi scriitori din alte regiuni, aşa că „Luceafărul" a devenit un fel de punte de legătură între Banat şî reslul celorlalte pro­vincii.

In această vreme, tot la Timişoara, apar săptămânale de o remar­cabilă valoare, dar cari au mai ales meritul lansării condeelor noui: „Fruncea" d-lui Nicolae Ivan şi „Colţ de ţară", al d.lui Ion Lotreanu.

La „Fruncea" este definitiv lansat Grigore Bugarin, prin editarea volumului de sonete „Simfonia rustică" şi prin sublinierea talentului său, număr de număr. Tot aci scriu Mircea T. Bandu, Mircea Şerbănescu, Cor-ueliu Sav şi alţii.

Dincolo, la „Colţ de ţară", apar nume ca: Ana Maria Toader, Io» Frunzetti, Marius Cioflec, Avram Parţanu, Gruia Floruţiu, Petru Sfetca, Pavel Butan, Ion Triponescu, Ion B. Mureşismu, N. Galetaru, Alexandru Stoian, S. Duma, V. Sopon, I. Pitic, etc.

Alături de aceste strădanii, se nasc revistele şcolăreşti, începând cu „Generaţia de mâine", acea tribună tânără a elevilor din Oraviţa, care a fost o adevărată şcoală literară şi Ia care au colaborat: Ion I. Mioc, Aurel D. Bugariu, Damaschili Mioc, Demostene Nolla şi alţii. Ca un ecou al Gene­raţiei de Mâine", la Timişoara apar „Rânduri Bănăţene", revista elevilor liceelor din capitala Banatului, unde se remarcă: Nicolae Ţirioiu, Dan Cu­man, Ana Halas şi Marius Gh. Munteanu.

Diferite săptămânale apojl ca „Reşiţa", „Naţiunea", „Zapis" „Cu­rentul nou", „Vestul", „Banatul literar", „Voinţa Banatului", ? ?Suflet nou ; ' ş, a., publică fie versuri, fie proză, scrisul bănăţean luând un firesc cura de maturizare şi apropiindu-se de forma zilelor noastre.

* A face o înşiruire a condeelor din Banat pe curente, evident, e uu

lucru dacă nu imposibil, cel puţin foarte greu.Dacă poţi spune despre Mi-nulescu sau Anghel că sunt simbolişti, despre Blaga că este impresionist, şi expresionist, despre Nichifor Crainic eă e tradiţionalist sau despre un Octavian Goga că este semănătorist, — nu cu aceiaşi simplitate poţi clasa poeţii tineri, cari, de cele mai multe ori, nici ei nu ştiu ce sânt. Majori­tatea lor n'au o metodă de lucru (vorbesc de poeţii tineri în general), n'-aa un drum al lor şi nici nu-1 caută măcar; sunt furaţi de formă, de culoare, de zorziane stilistice inutile; n'au nici o sevă interioară. Se pleacă asemenea ierbii în vânt; imită în dreapta, în stânga şi la urmă se pome­nesc că n 5au făcut nimic. Au PUBLICAT, vorba lui Mircea Eliade, dar n'au SCRIS.

Sunt, în această avalanşă de scriitorii tineri, câţiva, cari în adevăr ar un drum al lor. Şi-i curios: ci sunt reprezentanţii câte uneia din gru-

parile din ţară: fie Ardeleni, fie Bucovineni, fie Olteni descinşi la Bu­cureştii!!, care — foarte clar — nu traeste decât prin elementele provin­ciale, care-1 împrospătează.

Azi se pune în artă, serios, problema unui STIL ROMÂNESC, a unei creaţii specific româneşti, pentrucă aportul nostru, adus universalului, are valoare numai atunci, când am izbutit să ridicăm elementele băştinaşe de creaţie minoră Ia o valoare majoră, măcinându-le în uzina trăirii noa­stre interioare, unde dospesc toate elementele tradiţiei, toate semnele as . crase ale firii noastre. După ce ai măcinat şi refăcut aceste elemente, au­rora le-ai turnat tremurul frământărilor cari se petrec în marile ascunzi­şuri ale firii tale, — unde zac cine ştie ce filoane străbune — urmeazS ultimul proces: să dai lucrării tale o interpretare. Să aibă, pe lângă miez, un rost, o menire, să sspună ceva. Nu-1 nici artă cu tendinţă, dar nici >>rtă pentru artă; e numai o artă, prin care cunoaştem pământul şi firea românească.

In marele, curatul şi selectul bazar al universalului etern (există şl un universal periodic, efemer) numai acest spécifie găseşte loc şi e menit SĂ TRĂIASCĂ.

Se pune acum problema creaţiei, a SPAŢIULUI MIORITIC, a id-'l morfologice prin urmare — şi problema etnicismuliii. Se vorbeşte de un „orizont spaţial", de un „climat al cultuii", şi de toate câte sunt în legă. tură cu ele.

înainte de a căuta UN SPECIFIC BĂNĂŢEAN, va trebui să şUiu precis dacă există un SPECIFIC ROMÂNESC, dacă avem „o creaţia etni­că, o matcă stilistică a noastră".

D. Grigore Ion, în studiul d-sale „PE URMELE SPECIFICULUI BĂ­NĂŢEAN", după ce tae anumite amenajamente speculative ale d-Iui Lucian Blaga şi remarcă unele scăpări în teoria spaţiului mioritic, ajunge la con­cluzii afirma!ive, — consecinţe necăutate şi primite cu foarte mare seve­ritate, dar născute în mod firesc din judecarea mai ales a ornamentieei româneşti caie, în mod clar, ne deosebeşte de toţi vecinii (Sârbi, Bulgari, Greci), cari trcesc în raza de acţiune a Spaţiului Mioritic", întrucât „zona de creaţie populară nu acoperă précis pe cea etnică". Această „ORNA-t

MENTICĂ ROMÂNEASCĂ ESTE, FIE IN CULOARE, IN DESENE GEO­METRICE SAU IN MOTIVE, DE O DISTINCŢIE, DE O SFIALĂ DE ( \

* REŢINERE ŞI DISCIPLINĂ INTERIOARĂ AŞA DE IZBITOARE FAŢĂ DE GEOMETRISMUL ABRUPT ŞI SGOMOTOS ŞI POATE Şl MAI RĂZ­BOINIC AL SÂRBILOR, GRECILOR ŞI BULGARILOR, ÎNCÂT DUHUL SPECIFIC, CARE ESTE IN ADÂNCURI IN DOSUL LOR ŞI LE NI VE-,

LEAZĂ, SE IMPUNE PORUNCITOR. DIN ÎNVELIŞUL LOR UN OCHI ROMÂNESC, UN GÂND ROMÂNESC PRIVESC SPRE LUMEA DIN AFARĂ".

Mai departe, se pune întrebarea, dacă în cadrul acestui specific na­tional nu cumva poate fi distins un SPECIFIC BĂNĂŢEAN.

După amănunţite cercetări, pe baza graiului specific, a artei eoreogra-fice şi a coloritului ornameticei, se răspunde că nu ni se poate nega un potenţial de creaţie bănăţean, puternic „dar ale cărui semne crude abia se limpezesc".

Destul ca, revenind asupra orizontului spaţial, să ne explicăm aceslc stări de fapt şi să reamintim sublinierile străinilor Nierelich, Kochel, Dr. Heuffel şi A. von Degen despre flora bănăţeană, prezentată de ei ca foar­te individuală şi rară.

Ei bine, această floră, aceste coaste dulci cu dumbrăvi, cu uu cer limpede, lilieci sălbatici, castani şi tot soiul de plante cu înrudire mediteraniană s'au revărsat în firea bănăţeanului şi i-au dat acel gust de visătorie, de cântec, blândeţe, sfiiciune, — dar şi o elastică, fină şi foarte tăioasă putere de gândire. Bănăţeanul totdeauna e blând, dar în liniştea blândeţii lui e ironic. Se simte stăpân pe el şi de aceea, mucalit, se ţine numai de glume. Această vioiciune spirituală i-a dat fai­moasa încredere de „frunce".

Mai apoi, trăirea în contact cu naţiuni mai civilizs-te, păstrarea, obi­ceiurilor păgâne, vechi şi foarte bogate, — toate i-au lămurit firea într'a-tâta, încât azi putem vorbi fără sfială de un SPECIFIC BĂNĂŢEAN, dis­tinct şi de calitate superioară, în cadrul specificului naţional românesc,

+ De aci înainte, intrăm în dezvoltarea propriuzisă a subiectului şi ne

punem întrebarea dacă nu cumva, careva din poeţii bănăţeni trădează ce . va din firea şi pământul Banatului, dacă sunt vreunii cari să exploateze acest specific, întrucât au reuşit şi despre calitatea lucrărilor tuturor pa­nă unde am putea vorbi, — bineînţeles, dacă poate fi vorba de vreo calitate.

D-1 G. M. Ivanov, în două frumoase articole publicate în „România literară", găseşte calităţi rare poeziei bănăţene şi o clasează ca pe o poe­zie superioară.

Vorbind despre „iubirea în poezia bănăţeană", 1. G. M. Ivanov ob­servă: „Femeea în lirica poeţilor bănăţeni nu este nici Madona, nici Ve­nera, Nu este înger — „prototipul îngerilor din senin", cum o vedea câte­odată Eminescu, nici Satana. Femeea în lirica poeţilor bănăţeni hu este principiu al răului absolut, răul cu imaginile lui de beznă, cu suferinţele lui implacabile şi absurde, cu scrâşnete erotice, cu spasmele grozave ale nesaţiului sexual. Femeea în lirica poeţilor bănăţeni este om — cu tot ce este mai substanţial omenesc. Din umanitatea ei imanentă, poeţii bănă­ţeni ne-o înfăţişează ca pe o mamă adorată, ca pe o soră gingaşe şl pro­tectoare, ca pe o iubită scumpă şi prietenoasă".

Şi d. G. M. Ivanov, la rându-i subtil şi eu gingăşie, analizează poe­zia bănăţeană şi-i scoate la iveală şlaerele de lumină şi curăţenia de floare.

„Poetul bănă(ean nu cade în greşeala exagerărilor idealiste. Iubita lui, atât de plăcută, curată şi frumoasă în umanitatea sa concretă, na simte nevoia să se învesmânteze în înfăţişări angelice, pentru a atrage şî a inspira. Iubita Iui este pentru el, suficientă cu tot ce se cuprinde în fiinţa reală a unei femei alese. Este, fără* îndoială, meritul româncei bă­năţene, să fi devenit stăpâna şi însperatoarea sufletului bărbătesc numai cu aceea ce i-a dat Dumnezeu; dar ceea ce i-a dat — adică bogăţia de calităţi morale şi fizice, şi mai ales, acea demnitate regală faţă de sine şi de alţii — este destul pentru a fecunda Ia infinit şi în infinite variat ţiuni sufleteşti şi artistice imaginaţia, sufletul şi inspiraţia poetului bă. năfean. Iubirea lui pentru femeea reală a creiat şi realismul lui în arta, în arta românească din Banat, fiindcă arta bănăţeană este chiar în folclorul literar şi muzical — romantică în conţinut, realistă în filozofie, clasica în forma expresiunii şi-i desăvârşit românească în spiritul său naţional şi în substanţa sa etnică".

Candoarea bucăţilor lirice realizate de bănăţeni, d-sa o atribue nu numai acestui fond sufletes« de o pronunţată aristocraţie, ci şi unui per­manent control de conştiinţă.

In scurte citate, iată dar, că d. G. M. Ivanov socoteşte eă in lirica bănăţeană contimporană se oglindeşte cât de cât firea bănăţeană, prin nota ei de gingăşie şi umanitate.

D. Mlrcea Streinul, a scris în legătură cu „fenomenul regional bănă­ţean", o notă foarte interesantă: „Banatul a început să dea delà o vreme îndrăzneţe talente literare. Grigore Bugarin şi Pavel P. Belu, îndeosebi, au reuşit să atragă atenţia asupra fenomenului regional bănăţean, care, cum cred, reprezintă stilul roman, semiboltă, în lirica noastră, în timp ce Bucovina stilul gotic.

Poezia bănăţeană c menită să ne dea multe surprize. Deocamdată atât Grigore Bugarin cât şi Pavel P. Belu sunt două afirmaţii cari trebuesc reţinute".

Reţinem, Ia rându-ne, din aceste citate, „spiritul românesc" al reali­zărilor artistice bănăţene şi „stilul roman, semiboltă".

Din cercetările pe cari le-am putea face mai adânc asupra poeziei bănăţene, reese, în adevăr, un stil rotund. Pe câtă vreme poezia bucovi­neană e numai rouă şi peisagiu, o dantelările din fire de răcoare şi frea­măt de fagi, pe lângă „frunţile de mănăstiri bucovinene" atât dé des a-mintite, — poezia bănăţeană are o notă de duritate, de siguranţă, de parc'ar păşi aspru pe pământ. Linia sufletească o vezi rotată ca pe un curcubeu — gest contemplativ şi mândru — pe când poezia bucovineană parcă.i un fum de tămâie, care urcă sub formă de moi, elegante şi ascuţite turnuri albăstrii în sţavă pe deasupra fagilor.

Una e poezia munţilor melancolici şi gingaşi, cealaltă e poezia câm­piei bogate, a colinelor în floare şi a codrilor mijlocii.

In acest peisagiu de codru se întâlnesc amândouă; una cu aceiaşi

paşi timizi de lună, pe când cealaltă dură, rotundă, — şi oarecum suve­rană pe codrii. Pe când una se mulţumeşte cu melodia fluerelor de ră­coare, cealaltă bubue şi clocoteşte revoluţionar, — fierbând într'o dinami­că interioară extrem de puternică.

Nu-1 nici ca Ardealul. Cotruş şi Copilu-Cheatră suni bolovănoşi, as-vârl blocuri de răzbunare din crestele munţilor şi-apoi dispar în văgăune de codru, pe când Banatul stă drept şi cu figură de heruvim aşteaptă ora frângerii. EI se prăbuşeşte în vrăjmaş cosmic, cu munţii, cu apele şi cu codrii deavalma, sfărâmând totul şi murind între ruine. Victoria ereşte pe mormântul lui. El a luptat nu pentru el, ci pentru urmaşi.

Această fire a Românului bănăţean o trădează din plin realizările poeţilor, cari, împreună, prezintă toată configuraţia sufletească a Banatu­lui: Vaîeriu Cârdu, revoluţionar; C. Miu.Lerca, petrecănos; Grigore Buga-rin, ceteraş; Anişoara Odeanu, aristocratică; Mihai Novac, stânjănar; R. Fabian, jsaore de pustă; Gr. Popiţi, păcurar . . .

Toţi sunt măsuraţi, cu calcul. E în scrisul lor un fel de rotunzime,

de cumpănă, — o zare... Ceilalţi, ca Grozdan, Lalescu, Sfctca şi Butan, s'au degajat dc pă­

mânt şi scr;lu numai poezie. încercările unora din ei de a cunoaşte pă­mântul, sunt slabe. Ei nu cunosc vigoarea pământului. Şi atunci sunt nu­mai spirit, vis, melancolie...

Grozdan, bunăoară: el vedea 'n lut doar un sistem filozofic,

Ml-ar mai rămâne să dau o parte din exemplele, pe cari mi-am sus­ţinut afirmaţiile. Voi apuca şi această c lamă potieă a lucrării, ce va duce spre sfârşitul ei, — dar mai înainte va trebui să stabilim încă o particu­laritate, ades remarcată, a poeziei bănăţene: exploatarea folklorului.

Tocmai la încheerea acestui articol, citesc, în această privinţă, câteva |,agilii foarte însufleţite ale prietenului Aurel D. Buçariu, scrise în revista ..Tinereţea", din Bucureşti.

El subliniază pronunţatul trio folcloric: C-tin Miu-Lerca, Grigore Bu-garin şi Pavel P. Belm, zicând: „Pentru noi, Bănăţenii, poezia lui C. Miu. Lerca, Grigore Bngarin şi Pavel P. Bclu, este tot ceiace avem noi mai specific, este sufletul nostru, al întregului Banat".

Fireşte, aceasta.i o părere personală şi poate că aceştia au utilizat mai muH folclorul — având metode aparte. întâlnim, totuşi, elemente folclorice şi la Valeriu Cârdu şi Anişoara Odeanu (au ambii o metodă gemenă), după cum e şi la Mihai Novac şi Grigore Popiţi. Chiar Grozdan şi Sfetca au încercat să se apropie de folclor. Sunt, prin urmare, în acest domeniu, realizări şi tendinţe.

Exemple nu mai dăm. Spunem doar că prin această particularitate, Ba­natul, la rându-i, se deosebeşte de toate celelalte provincii, alături de i l trecând numai Bucovina Iui Teofil Lianu şi Drumur şi superbele cântece ale lui Radu Gyr.

Şi aici, Bucovina se urcă, spiritual, în slavă, cu turnurile gotice parcă, pe când Banatul păşeşte, judecă şi ordonă: — dur. Gyr e un ogor de bijuterii şi soare. Numai arcuş şi culoare. Jerbele de flori îi împotmolesc cântecul.

* VOLBURĂ POIANĂ NĂSTURAŞ, poetul care deunăzi a fost sărbă­

torit pentru împlinirea a treizeci de ani de muncă pe ogorul literaturii româneşti, s'a apropiat în poezie cu sufletul de Banat şi îi zugrăveşte cu mare dragoste, aurăriile de grane şi sălciile crescute în răcoare; tărăncile şi apele:

Soare sus, jos grâu de soare, Joacă flăcări pe ogoare. Se întinde peste arii Zarea Romei cu Cezarii, Iar sub lespedea de vrac Zace pulberea de dac.

(„Banatul") Moldovean de origine, totuşi versul lui, prin căldura şi blândeţea eu

care-i scris, se apropie de sufletul bănăţean: acelaşi turme de miei, ace­leaşi sânziene şi aceiaşi cuci pedanţi. Câteodată, amintirea îi înîîoare, suavă, sub peana:

Nu uit cucernicia de sate moldovene, Acolo ies luceferi din aur şi poveste; Iar luna, dusă 'n crânguri, îmbracă sânziene Şi.acolo 'n zori cocoşii-luminii dau de veste.

(„Te chem") Poezia lui Volbură Poiaaă Năsturaş, deşi de cea mai curată factură

semănătoristă, uneori, prin tăria figurilor de stil, se apropie mult de poe­zia modernă de azi:

Vin gândurile mele, ca nişte porumbei, Din pumnul tău seminţe de visuri ce le dai.

(„Visurile") Acesta-î un semn că opera d-iul Volbură Poiană Năsturaş e menită

nu să moară, ci să trăiască. Prea e mult suflet în ea, pentru ca să nu poată dăinui în vreme.

Iată, bunăoară, o „Scrisoare": O creangă înflorită sau mâna ta era, De-a fluturat la geamul vagonului în gară? Noi ştim că totdeauna plecarea înfioară

I-n fulgerări de lacrimi, de-a nu ne mai vedea. Din nou mi-apare n minte azi ultimul vagon, Pierdut la cotitura cu rai de tei în floare, Aud şi-acum prohodul de roţi alergătoare, Cu şuerul maşinei atât de monoton.

E în ea gingăşia baladelor lui Topirceanu şi uneori un grai, earn frădează pe semănătorist. („Noi ştim că totdeauna plecarea înfioară. Ca fulgerări de lacrimi de.a nu ne mai vedea".)

Şi toată poezia lui Volbură Poiana e aşa: curată, ca un foşnet <le ape, ca icoană şi ca un colind îngheţat, alb, sub luna mare cât o baniţă de argint.

Uneori e revoltată; alte ori, eroică in forma-i folclorică, exploatată, şi de el cu mult succes (deci o nouă înfrăţire cu Bănăţenii).

Iată, bunăoară, ce zice despre Moţi: Nu-i fereastră luminată, Să nu fie colindată; Toate glasurile spun Că e noapte de Crăciun; Delà uşă la fereastră Ducem sărăcia noastră, Cântecul de neam iobag I! cântăm din prag în prag:

+ „Munţii noştri aur poartă, „Noi cerşim din poartă 'n poartă".

(„Colinda moţilor") Volbură Poiană Năsturaş e, deci, poetul de reală valoare, care are

multă corespondenţă cu sfletul Banatului, pe eare-1 iubeşte. *

CONSTANTIN MIU-LERCA, „petrecănosul", este poetul în opera că­ruia, ca într'un fel de monografie, se oglindeşte satul bănăţan.

Personagiile lui sunt ori ţărani petrosi şi neaoşi, ori ţărănci cu chi-ţălii şi foiomfiu. Horele le-a prins mai bine ca nimeni altul. Flăcăii lui beau vin cu vadra şi Ie saltă cuţitul la tureac.

„Mândra" lui nu-i sulemenită, ci pură ca un izvor de mnnte. Iată acum un costum bănăţean:

Şi maica mi-a mai urzit, lăstăviţe 'n patru iţe, in în furcă răsucit, primăveri svâcnind în muguri, toamne rujinite 'n struguri, aur, copt în crengi de tei, tot bănuţi şi tot schintei.

Şi 'n georgeie, a 'mpistrit zgârgori rupţi din curcubee, maci pe sloguri sângerând, jorzi de salcă 'n ram plângând — şi pe umeri, în cheiţă, albe flori de românită.

(„Portul şi mândra") Fetele în horă, lată cum le prinde Miu.Lerea:

Albiniţe 'n roiu, două la de-doi, se 'nvârt volbură 'n ţărână, ca voinicii de sub mână şi pe sâni îşi leagănă salba de-aur, galbănă.

(„Joc bănăţean") De multe ori, C. Miu-Lerca e meditativ, ca în „Nucul" sau „Mor­

mânt". Iar în poezia de dragoste, e foarte suav: Cloşca-şi culcă printre stele 'n pene aurite puii... Noaptea asta, mândro, a cui-i? E a dorului şi-a vinii... Şcoală-s ninşi de flori măgrinii, Să ţi-i scutur, dar, în poală...

(„Dorinţă") Atât prin motive cât şi prin lexic, C-tin Miu-Lerca este poetul unui

foarte curat specific bănăţean. Poate fi considerat deschizător de drum. *

GBIGOBE BUGABIN prezintă în „Simfonia rustică" tot un fel d e m o , nografie a satului bănăţean. El, însă, preferă forma de sonet. Nu caută susurele pentru suflet, ci piatră turnând în sonete o ideologie românească foarte aspră:

Sunt rugile strămoşilor mei tari Ca stâncile. Şi sunt adânci ca marea Şi înţelesul lor e vast ca zarea Şi maiestos ca munţii solitari. Din veac în veac mi-au arătat cântarea Spre culmile aceluiaşi altar; Din rugile străoşilor, altar Făcutu-mi-am şi mi-am hrănit cântarea.

Poezia lui Grigore Bugarin mai e o poezie a piscurilor, a munţilor cu mioare, clopoţei şi ciobănite. Cu fluere de lumină şi sânziene de soare. Poezia lui e românească.

Pământ român cu hore şi cu râuri; Văzduh român cu doine şi cu brâuri;

Ţărancă în altiţă cu luceafăr, Prin fiinţa voastră inima,.mi străbate Cărarea ei pentru eternitate Şi mit străvechi de-apururea stă teafăr.

(„Sonet românesc") Până şi în poezia erotică e român. Dovadă strălucită, cea mai mare

creaţie a Iui Grigore Bugarin: volumul de sonete „Cântarea dragostei". Săracă-mi este casa unde vii, Dar pentru sărbătoare am gătit-o, S'o 'mpodobeşti, te-aştept, desăvârşito, S'o umpli cu-a iubirii melodii. Şi busuioc îţi dau, nepreţuito, Şi struguri copţi din visătoare vii, Pomelnicele celor morţi şi vii — Să şti că-s mare neam: valah, iubito.

Poezia iui Grigore Bugarin e oarecum o poezie a vastităţii, a zării, pe când poezia lui C. Miu-Lerca e o poezie a unui pământ limitat, din care-şi soarbe puternica-i vigoare, ca un izvor cu o vână plină de apă. Tot Bugarin a pus, în versuri, problema imperialismului românesc.

E] a mai scris şi poezii în grai bănăţean, ca Delamarina şi Garda şi are şi un volum de poezii folclorice, intitulat „Florile satului". Din toate lucrările lui, reiese ca un talent bincformat şi cu o poezie pur ro­mânească.

+ ROMULUS FABIAN aduce o foarte interesantă contribuţie, prezentân-

du-ne satul de pustă, în culori bine prinse, tari, dar într'o formă puţiu lomoroasă. Iată acum, după munţii şi ciobăniţele lui Bugarin, după horele de oameni gazdă ale lui Miu-Lerca, un alt aspect al satului bănăţean: pusta unde vin Almăjenii să tae grâu:

Satul doarme, parcă nu e, luna plină, abia sue dorm cocoşii, tac şi câinii; un plâns: cumăna fântânii. Trei cosaşi veniţi din zare, după lucru, după pâine şi-au întins truda în iarbă, şi-aşteptând ziua de mâine au aprins foc lin, să-şi fiarbă — foamei mari care le strigă — brusturi verzi şi-o mămăligă.

In poezia de pustă nu mai sunt fluere şi izvoare: e brazda tare şi plugul care rostogoleşte pământul, semănându-1:

Hii cai tari şi mari, de pustă, că şi cerul îşi coboare, în amurg, odată cu stolul de cioare, ochii 'n brazda noastră 'ngustă.

Hii cai spornici, să gătăm, că oraşul hain aşteaptă şi lui să-i dăm din trudnicul nostru chin.

(„îndemn")

Romul Fabian mai are câteva toamne cu pornmbişti coapte, de o mare frumuseţe. Păcat că, fiind preot, e atât de izolat de oraş şi poezia lui e atât de puţin cunoscută. Pentrucă-i un real talent.

MIHAI NOVAC prezintă o poezie gândită, foarte corectă, foarte largă şi foarte frumoasă. Numai curăţenie şi melodie, numai suflet şi lacrimi. El este, prin tăria lucrărilor, un fel de Nichifor Crainic al Banatului.

După noaptea de pustă a Iui R. Fabian, iată o noapte de codru, de st&njenar, scrisă de Mihai Novac:

Doinesc din fluer după oi în turmă Cu voi ciobani proptiţi în crengi de corn, Şi la mulsoarea albă depe urmă Mă bucur lapte în găleţi când torn. Prin codrii 'n boncănilul de topoare. Bătrânii fagi din boltă îi răstorn Iar seara ies la cele trei izvoare Şi scot din spuză rumenul mălaiu; L.închin şi, cald, din el muşc ca din soare. Când mare-i taina noaptea 'n luna Mai, Ascult cavalul tânguios din vale Şi-mi odihnesc privirea în jărăgaiu . . .

(„Cu voi cei mulţi") In poezia lui Mihai Novac e o parte din pământul bănăţean: Nera,

Cazanele, codrii, minele de cărbuni şi ogoarele cu pusta.

Iată un „Belşug": Arzând din ţigla roşie — comoară, Şi 'ndoaie grinda, sub povară, casa, In pod porumbul galben ca mătasa Păstrează 'n bobi căldura de-astă vară. De plină ce-i, stă să pornească masa Şi dintr'un colţ închină a treia oară Un moş cu barba lână de mioară, Că anul ăsta 'n plin tăioase coasa.

Şi câmpia ninsă: Leru-i, 1er! Cât poţi să vezi Logorul şi 'ntinsul lui Toiul marilor zăpezi E stăpân cuprinsului . . . Sub troeni se reazimă Glia — caldă azimă.

(„Lerui, 1er")— In poezia esotica, Mihai Novac e de o foarte marc gingăşie. Opera

Iui e de o impunătoare vastitate şi de o factură cu totul superioară. *

GRIGORE POPIŢI aduce în „Cântece din Huer" peisagii de munte, melodie de doină şi curăţenie.

Din foc de dragoste nestins, Din grânguritu de izvor, Din cântece, ce nu mai mor, Iubirea 'n fluer s'a aprins Pădurea şi picură încet Durerea ei, durerea lui, A tuturor şi-a nimănui, In tristul fluer din brădet.

(„Cu turma 'n codru") EI mai ales cântă. Frumos, simplu, uneori prea simplu, dar destul

ca să fie oricând bine: Mândro, Peste farmece, din munte Am întins la tine punte Să te sorb dintr'o privire, Să-ţi vestesc a mea iubire. Şi din fluer şi 'n cuvinte, Doru 'n veci de veci să-ţi cânte, Mândro.

(„Cântec: din fluer") Grigore Popiţi e încă unul din bunii poeţi ai Banatului.

VALERIU CÂRDU este un fenomen liric cu totul aparte. EI se deo­sebeşte de toţi ceilalţi, prin uluitoarea-i dinamică. Este tipul bănăţeanului revoluţionar, omul care ordonă şi „scrie istoria cu fier de plug". Scurt. Tăios. Uneori de o melancolie aşa de suavă, de parc'ar împleti fire de lacrimi. Pe noi, însă, în această lucrare, ne interesează satul din poezia Ivi. Acesta-i ireal, istoric. Brazdele sunt „strane de arătura", ţăranii lui au strae de lumină şi câmpul, ireal, e bătut cu bănuţi în floare.

De trec prin satul meu natal, Când se ivesc bănuţi în floare,

Mă urmăresc, cu pasul ireal, Străbunii îmbrăcaţi de sărbătoare. Opregul ţarinii scăldate 'n rouă, E împletit cu versul meu din carte. Odată, într'o zi de primăvară, M'a dus de mână un străbun, Să văd cum plugurile vremii ară Şi 'n vers minunile să vi le spun.

(„Precuvântare") Poezia lui e profund românească:

Cobor din ţarini plugărite de străbunii mei Şi-aduc voinţa lor drept zestre ţărănească. Mi-am dăltuit povestea 'n inimă de stei, Cu slovă simplă, dură, grea şi românească.

(„Fragment autobiografic") Toată aspra vigoare a paeziei, Valeriu Cârdu o soarbe din braz­

da Banatului:

Setos şi dornic de împărtăşanie, M'am reîntors în satul meu de graniţă. La vama dintre lumi, smerită danie, Mi-am dat tot sufletul din raniţă. Şi-aşa, întors acasă, cuminecătură Mi-a fost ogorul care mă chema de mult. M'am dus în stranele de arătură Să cânt pământului şi să ascult, Cum trec în luminate dimineţi cu rouă, — Cu paşii sângeraţi de lanţuri şi piroane, — Să ceară, pentru ţară, rod de vreme nouă, Străbunii mei cu prapori şi icoane.

(„Legământ") In poezia lui e toată drama istorică a Ardealului. lancu cc.şi alun­

gă durerea cu „fluerul nebunici"; Horia, cu osul „dumicat pe roată"; Axentc Sever, Popa Lucaci . . . Chiar Decebal învie la Sarmisegéluza şi glasul Iui „tună peste întreg Ardealul". Totul e transfigurat, uluitor, mare. Pornesc satele din loc, icoanele, „pădurile şi suliţarii". Se dezvelesc file de „uriaşe istorii". Parcă se frământă pământul, parcă se adună revolta şi parcă izbucneşte în formidabile explozii.

Totul e dinlăuntru în afară. Fierberea interioară motorizează actul. lală-1 pe Horia:

Horia, ' Tu n'ai crezut în aur şi măriri, — Ci, împărat sărac, Cu vrerea ta de Dac,

Ai semănat pe ţarine moţeşti, cu sânge, gloria. Iar gândul tău, — torent năvalnic, Horia, —• Te-a ridicat magnific ciubărar de veac.

(„Horia") Este cel mai mare cântăreţ al Moţilor, cu suferinţele cărora s'a iden­

tificat. Ii plăcea mereu să spună că Moţii n'au sicrie. Mereu scria de ei, se revolta, pentru ca apoi peana Iui să împletească fire de lacrimi. Căci cl a trăit departe, printre Moţii lui cu „doniţi şi ciubăre -'. I-a simţit. I.a li>ţeles.

Vaieriu Cârdu a fost un mare poet.

Din toate aceste înşiruiri şi citate, suntem siliţi a recunoaşte existenţa unei poezii bănăţene, care şi-a meritat pe deplin atributele de laudă, ri­cordate, în unele publicaţii, de valoroase condì e.

Există, prin urmare, un specific bănăţean, dar am fi neobiectivi, da­că n'am recunoaşte că el n'a fost exploatat într'o aşa măsură1, încât să poată fi mulţumitor cunoscut şi apreciat. Poezia bănăţeană e abia într'un voinicesc început, iar anii ce vor veni, îi vor aduce desigur consacrarea pc care o aşteptăm.

Aceşti autori: Volbură Poiană Năsturaş, C. Miu-Eerca, Grigore Bu­garin, Mihai Novac, Romulus Fabian, Grigore Popiţi, Vaieriu Cârdu şi

"Pavel P. Belu au în lucrările lor o poezie a pământului şi a cerului. Sânt, dintr'un anume punct de vedere, un fel de tradiţionalişti.

Poezia lor e împlinită şi cu o distinctă notă de clasicism. Grupul celălalt: Anişoara Odeanu, Dorian Grozdan, Traian Lalescj,

Gruia Floruţiu, Petru Sfetca, Pavel Butan, Ion I. Mioc, Mia Marian şi mai puţin Gh. C. Croitoru au o altă poezie.

Unul dintre reprezentanţii acestui al doplea grup, este d. PETRU SFETCA.

Poezia lui e profund melancolică, rece, pală. Abundă zăpezile bol . «ave de linişte, ciutele buimace de soare, umbrele ce se strecoară înfri­gurate printre degete.

Se poate vorbi la el despre preţiozitatea cuvântului, despre un arti­ficial frumos care impresionează. Peisagiile lui sunt cu totul ireale. Ceea ce abundă este jocul de umbre şi lumini.

Citindu-i poemele, te cuprinde un simţimânt de zădărnicie, de re semnare, de interiorizare, de parcă pluteşte ceva amar în jurul tău. Ai impresia că devii un fum, care halucinează în aerul ondulat şi rece, ea după o ploaie de săptămâni, când cerul e încă închis. E tristeţea morţii iubitei în „nopţi ude", şi poetul sc întreabă:

Unde-i iubita mea? Sfinţenia ei blajină, Avea în obraji frăgeziuni de lumină;

Şi deodată trupul ei s'a poticnit şi a stat Pe cioturi aspre de pământ nelucrat. Şi a 'nceput, aşa, de mulie săptămâni, Să-i crească moartea lâncezimi pe mâni . . .

(„Poem pentru o moartă") Uneori, însă, ca nişte zâmbete de soare, imaginile înfloresc curat.

Iată o „Vară":

Sunt bucle mari de soare revărsat Peste hogeaguri şi sub streşini noui, Iar tâmplele pădurilor se bat Şi liniştea musteşte în zavoiu

Alteori imaginile sunt de o mare prospeţime, ca in „Cu sufletul lângă curgerea râului".

Insă peste tot pluteşte o notă de desnăde.fde şi răceală. E glasul lui Octombre, prin pâlcuri mari de raţe, Ce trec colina zării, cu oboseala 'n plisc; Eu am întins înalte spre cerurf două braţe. Să simt răceala lunii, cu degetul pe disc.

(•^Autumnală""!

Aşa se prezintă poezia d-lui Petru Sf elea, care place prin paloarea ei.

Se pare că-i aci vorba de temperament, de influenţa pământului. Căci e curios de remarcat: primul trrup, cu acea poezie robustă, dură, este alcătuit exclusiv din cărăşeni. Chiar în sculptură, această notă dorică, grea, o dă tot cărăşanul Romul Ludea. Ceilalţi (Mioe şi Croitorii) se a-propie tot mai mult de poezia trasată de conjudeţenii lor. Şi dacă ne gândim aci la părerile Iui Taine, lucrurile ne par limpezi.

Prietenul Sfelca tratează mai departe poezia celui de al doilea grup. Tot înalt şi de frumos talent. El complectează configuraţia sufletească a Banatului, rotunzind un tot distinct şi de reală valoare.

II.

Confratele Beisi a făcut până aci o minuţioasă dare de seamă, cu de­taliile ci cronologice, împărţind totul pe epoci, curente sau grupări. A in . trai chiar şi în detalii critice, de filozofie poetică, judecând desigur nu î'i ansamblu poezia, ci împărţind. Socotindu.ne astfel scutiţi de a-ceste obligaţii, nouă ne revine greaua sarcină de a vorbi despre aşa nu­miţii „netradiţionalişti". Să ne înţelegem:

Nu clasificăm poezia bănăţeană contimporană în niciun fel. Nu cre­dem nici într'o existenţă a curentelor, pentrueă lirica locală este încă în pragul genezei, pentru a avea pretenţiile mature ale unei diferenţieri. Da­că e cazul însă să emitem totuşi o părere, apoi putem spune că în vâr-

lejul începutului literar din Banat, deosebim în poetică nuanţe, care dealt­fel sunt şi inerente formaţiei interioare a fiecărui scriitor, câl şi manie­rei sale stilistice. E o chestiune de fapt, care însă nu justifică o împărţi­re pe curente, etc.

Dacă dăm interpretarea cuvenită noţiunei de poet, apoi Banatul nu numără deeât vreo zece. Nu-i diferenţiem şi pe aceştia pe curente, pentru-că în realitate toţi poeţii bănăţeni au aceiaşi tendinţă, spre unul şi acelaş ideal: creaţia. Şi tendinţa aceasta trebuie să fie întâiu de toate realizată şi numai apoi bănăţeană. Fiindcă bănăţenismul, indiferent ce structură ar avea (politică economică sau literară) trebuie să fie înainte de ţoale o rea­litate, care să se impună singură, fără a fi forţată de noi.

Problema stilului românesc se pune pretutindeni în artă. Dar ni-e

teamă că până azi, prea mult am ridicat această problemă Ia înnălţimec

unui cadru de discuţie, fără a ne preocupa serios de rezolvarea ei.

Noi nu vom încerca aici niciun argument, pentru a arăta cu ce concepţii şi stiluri ornamentale are corespondenţe versul bănăţean. Dar în­trucât s'au făcut atari clasificări, ne vom permite o scurtă paranteză.

Netradiţionalismul, ca şi curent, în poezia bănăţeană, n'are o exis­tenţă de fapt. Curentul celor netradiţionalişti nu e propriu zis un curent sau grupare. E numai o prizmă de vedere in poezie, un fel de a simţi, de a prezenta şi nimic altceva.

Tradiţia poeziei se bazează pe aceleaşi elemente conceptuale: senti­ment şi expresie. Indiferent ce haină Ie dai, intenţia poetică ca atare ră­mâne aceiaşi. Şi noi găsim poeţii bănăţeni, mai mult sail mai puţin, pe linia aceleiaşi intenţii.

In tendinţa lor de a da un caracter de altitudine şi universalitate poeziei, ei au exclus din preocupările poetice orice veleităţi exclusiviste sau de ordin regional. Evident, aeeasta, fără a diminua în ei sentimentul de comunitate cu pământul.

Desigur că poezia aceasta este de natură să impresioneze o comu­nitate restrânsă, care dispune de mijloace emotive Ia altitudinea concep, ţiei creatorului. Fiindcă ar fi barbar să se ceară creatorului o acomodare cu mentalitatea unui oarecare cetitor de duzină, care, având — să zi­cem — „comunitate cu pământul", este totuşi debil cu mijloacele de în­ţelegere a unei opere.

Şi-acum crezând c'am lămurit atitudinea şi concepţia noastră despre

această problemă, vom trece la caracterizarea poeţilor bănăţeni contem­

porani încă neprezentaţi.

* La ANIŞOARA ODEANU , netradiţionalismul" despre care vorbeam este

mai evident. Preocupată Sn mai toate poemele saie de misticismul acela greoiu pe care 11 întâlnim în unele versuri ale Iui Nietzsche, Ia ea totul este viziune, conturată oarecum cu dâre puţin vizibile, şterse, ca şi cum intenţia nu e să descopere imaginea, nudă, aşa cum este, ci să o imbra­ce într'un nedesluşit pe care-1 ghiceşti în dosul expresiei. Transcriem:

„Dansul meu nu face nimănui niciun rău... Dar într'o seară când obosită fi-voiu foarte Potecile vor şti că am plecat spre soare apune Să-mi sting culorile cu fluturii de aur In văgăuna Negurilor moarte".

(Fata lui Codru-Impărat)

Vocabularul aci e bogat şi preţios în simplitatea lui, mlădiat de cu . vinte cari prin ordinea în care sunt plasate, plasticizează, dau pcisagiului un colorit cu totul original.

Anişoara Odeanu scrie la o tensiune înnaltă, unde peisagiu! sufletesc se pierde, se şterge, este nedesluşit* Limbajul ei n'are o eadenţă obişnuită, ei narează cu un calm cât se poate de impresionant. Cităm:

„Nordul doarme adânc, deasupra lui Zăpezi nesfârşite, lente, se cern . . . Laponii mici s'au ascuns ca cârtiţele sub pământ Coarnele renilor în lumina focului Trag pe pereţi umbre de crengi bătute de vânt".

Anişoara Odeanu justifică toate aprecierile care s'au făcut tn jurul calităţilor sale literare, în cazul nostru poetice.

* Poezia Iui PAVEL P. BELU are miez, dar impresionează mai ales

prin cadru.

La ci subiectul, bănuim că există într'o schemă ştiinţifică apriori,

desvoltându-se pe ea cu un limbaj senin şi bogat. La P. P. Belu poezia

e o abundenţă de metaforă, de amănunt, de exces sentimental.

De exemplu: „Rochiţă verde, umerii de floare; Cu pas mărunt şi ochii de azur; Cu dinţi de nea şi păr de aur pur: Un ram de piersic, clătinat în soare" . . .

Cu aceste caractere, poezia Iui Belu impresionează. Nu cu o patetică răsunătoare, cum obişnuiesc majoritatea poeţilor noştri tineri, ci cu o cu . loare vie, care fixează, dându-ne aproape perfect imaginea unui tablou incontestabil.

Câteodată Ia Belu stilul este coiţuros, vrea să fie dinamic: „Tristeţile şi nedreptăţile m'alungă, Revolta 'n pieptul meu vulcanic clocoteşte, Voiu înfrăţi durerea mea cu brazii, rumâneşle, Cum baciul cântecul cu oile, la strungă".

Surescitarea aceasta, revolta care isbucneşte, însfârşit expresia a-ceasta care pare a unui nedreptăţit, se domoleşte însă, până la urmă ca un peisagiu de dealuri la câmpie.

„Acolo arde pacea 'n candeli verzi, — de laur, Doar câte-o frunză cade 'n palid foşnet. Izvor ascuns în ramuri, rar vreun pocnet, Cârpeşte liniştea cu petece de aur"...

Este aci acea conştiinţă de sine a creatorului, care ştie ce vrea şi îşi dă seama de ceea ce poate.

Dealtfel la Pavel P. Belu, nu e nevoie să recurgem pentru a-1 carac­teriza, la nici un atribut critic, fiindcă posibilităţile sale şi le eviden­ţiază singur.

Iată: „In pliscuri de mătase, duc mierlele pădurea; Alunii urcă 'n soare, cu inimile 'n crengi. Şi-asvârl în albăstrime poenele securea, Iar seara poposeşte, pe chiot de tălăngi".

Interesant apoi la P. P. Belu, tematica folclorică, tare e foarte bine clădită, unde elementul poporan e la locul lui şi unde psihologia bănăţea­nului e bine conturată.

Cu acestea credem eă am spus tot.

Versul Iui PAVEL BUTAN este expresia unei muzicalităţi discrete, on­dulată, care poartă în ea germenul unei tristeţi transcedentale. Este în con­formaţia lui poetică ceva patetic, care atribut dealtfel şi imprimă poeziei sale un caracter de originalitate. Cităm:

„într'o zi, tot ca şi asta, de Octombre, Drumul mă va duce 'n crânguri sombre, într'o zi ploioasă spre amurg, Voiu dormi la margini de foburg, într'o. zi cu ceaţă şi cu vânt, Regăsi.mă-voiu doar singur în pământ... Când şi nucii-or să-şi destrame arama, M'oiu întoarce istovit la mama.

(Ultima trecere) Vedem în Pavel Butan gingăşia acelei sensibilităţi mari, care usucă,

care transpune într'o sferă de simţire puţin omenească. Versurile lui Pavei Butan obosesc, poate din pricina orizonturilor

largi ce.ţi desluşesc şi a peisagiului fără culoare. Fiindcă la orizontul ver-

suini său, nu stă cromatica care să impresioneze, cromatică, ce, existând chiar, nn ne dă decât o nuanţă fadă, dealtfel proprie melancoliei poetului ci, acele armonii ca nişte semne interioare cari se succed intr'o anumită orânduială a destinului poetului. Transcriem poema cu un caracter auto­biografic „Poetul":

„Ne 'nţeles şi huiduit de gloată, Trece prin băltoace şi prin sioată Şi cu dalta-i de mărgean şi sgură îşi ciopleşte drum în stânca dură.

Lepădându-şi greul pământesc, Urcă spre tărâm împărătesc, Ca un abur ori ca o părere Spre 'nălţimi de vis şi giuvaere. Şi de-acolo-asvârle gloatei când şi când, Câte-un ciob din candelabrele.i de gând.

După aceste prezentări, întrebarea e dacă drama interioară a Iui Butan dispune de potente latenle pentru a ne da mai târziu o operă marc. O întrebare, pe care, vrem să credem că timpul o va rezolva afirmativ.

In DOBIAN GROZDAN, găsim un clement poetic bine format, cu reali­zări subtile, din cari nu lipseşte nota matură a sentimentului perfect acordat

In poema lui Dorian Grozdan nu ştii ce să subiiniezi: vigoarea mlă­die a versului, expresia sănătoasă şi discongestionată sau inctorul impre­sionist — expresionist, cu care această poezie abundă. Cităm:

„Cad frunzele domol, domol, şi dimineaţa ţoală nu-i decât un gol, în care-şi scutură, nori, brumele târzii; în creasta unei zări, — brumată floare — plânge ceru 'n stropi de soare. Şi 'n depărtarea 'nchisă şi uitată, îmi surâde searbăd câte-o fată, şi-mi tot ademeneşte paşii către Ea , . . ştiu, m'aşteaptă Toamna mea, să-mi scuture frunzişul anilor în gol. Cad frunzele domol, domol" . i. .

(Cad frunzele) Este aci un fei de a vedea, de a intui şi de a sublinia sentimentul

in faţa descompunerii măreţei Naturi. Este aci un ce organic, pe care ti simţi în vorba meşteşugită a Iui Grozdan că-şi primeşte o înfăţişare nouă, aproape ireală. De exemplu:

„Prietene, eu am trecut cu tălpile goale pe aici prin şerpii şi ierburile înnalte, unde cerbii ling rouă şi plâng licurici şi unde brotăceii cer ploaie, colţul frunzelor să-1 înmoaie".

Fără a insista, putem încheia fără greş, stabilind poziţia poetică a Iui Dorian Grozdan pe un plan de altitudine evidentă.

TRAIAN LALESCU are un vers uşor, simplu care descrie, povesteşte, are rezonanţe declamatorii şi impresionează mai cu seamă dacă il ceteşti cu glas tare. Transcriem:

„Eu n'am avut pentru cine să mă rog, Dumnezeul meu mi-a chemat părinţii Undeva departe. Am aşteptat sfinţii La uşa bisericei, ca un olog". N'am intrat în amvon. M'a înspăimântat Mirosu — acela dulce de tămâie. Sfântul cu chip palid de lămâie, Mă privea de pe perete, încruntat.

Stilul acesta, are în el o tristeţe interioară, pe care o varsă în ex­presie sufletul uscat de suferinţă al poetului.

Interesant de observat la Trăiau Lalescu duioşia versului său, atribut pe care îl găseşti la prea puţini poeţi tineri. Cităm:

„Nu mai plânge, nu mai plânge, Lacrimile ţi le-oiu strânge Şi le-oiu da la licurici, Cei din Ţara cu pitici; Iar cam pela înserat, Când te.i duce la culcat, O să-ţi povestească mama, Fără ca să-ţi dai tu seama, Pân' ce somnul te-o înfrânge . . . Nu mai plânge, nu mai plânge" . . .

Iată însuşiri, care, ne îndreptăţesc a observa în Traian Lalescu un element poetic valoros.

Poemul lui GRUIA FLORUŢIU e candid, maniera sa stilistică fiind diu acelea care desvălue expresia verosimilă, fără a o subţia cu metafore în-drăsneţe. Sinceritatea sa evocă, fără a falsifica. Cităm:

„înfiorat aştept ivirea zorilor în fereastră. Ce-i, de noaptea nu se mai sfârşeşte? De ce-s întunecate încă florile din glastră

Tăcerea e deasă, de par' c'a strâns-o un cleşte" . . . Cu un sentimentalism uşor colprat de un stilism pronunţat, poezia

sa vădeşte o bază literară bine formată, natural excluzând unele deficienţe ele metricei.

Poate pe Gruia Floruţiu am putea să-1 încadrăm într'o concepţie simbolică a poeziei, găsindu-i unele caractere din poemele bacovienc, cu rezonanţe nocturne şi mirajuri de ireal. Iată:

„Mă strigă de dincolo sinistru glas, Al adâncurilor, al morţii. Acum s'au aruncat sorţii, Doar drumul din urmă mi-a rămas".

Aşa cum scrie, Floruţiu vădeşte un talent, in care putem aprecia multe posibilităţi.

MIA MARIAN are o poetică clasică, cu reminiscenţe sămănătoriste. Plină de seninătate în limbaj, cu un ritm corect şi curgător, ea impre­sionează fără a emoţiona. Poema sa are oarecum o rigiditate exterioară, poate datorită acelei note simple care o caracterizează. Redăm această strofă:

„Eram atât de singură şi te-am primit în casă . . . Purtai în trena..ţi de mătasă, Trecutul tot în pulbere de stele Şi-atâtea lacrimi, şireaguri de mărgele".

(Suflet nou) Nepretenţios, stilul acesta evocă totuşi imagini frumoase, gingaşe,

fnsfârşit tot ceea ce poate da sufletul prea sensibil al unei femei.

înainte de a încheia, menţionăm şi o tendinţă „literară" ţărănească în Banat. Evident numai tendinţă, pentrueă ţărănimea bănăţeană, deşi cea mai bine educată din Ţară, înainte de a scrie, trebuie să cetească. E fru­mos totuşi aportul ei de tendinţă. însemnăm câteva nume, pe care le re­ţinem noi: I. Frumosu, P. Târbăţiu, I. Iacob şi M. Ghita.

Cu acestea, indiferent de opiniile ce am exprimat, pentru unul sau celalalt grup, — amândouă formând un tot unitar — credem că am fă­cut o schiţă expresivă a ceea ce se lucrează pe tărâmul poeticei în Banat, prezentând ceea ce s'a putut prezenta într'o direcţie unde suntem numai la început.

S c u l p t u r a î n B a n a t Subiectul era să fie tratat de un om competent, d-1 Catul Bogdan,

care din împrejurări străine de voinţa d-sale, nu a putut scrie. însăilările mele nu au pretenţia unui lucru definitiv. Cu vremea se

va rezolva atitudinea artiştilor noştri plastici, nu ta o înşiruire de nume

plasate în anumite epoci (s'ar putea vorbi despre o istorie a sculpturii in Banat?) ci ca o preocupare de artă. Amestecul meu în acest subiect, nu se admite. Putem vorbi despre opera de artă a creatorilor csri lucrează cu mijloace străine de aprofundarea DIDACTĂ a noastră dar eu sufletul fiecăruia din noi. De ce n'aş putea simţi fiorul artei iui Romul Ladea cum simt duhul legendelor populare? Ştiu eu de unde vin aceste frumu­seţi rămase în rudimentarul satului meu? $i cu toate acestea stau In cen­trul simţirii mele.

Cu lipsa mea de cunoştinţe, mă opresc ia două nume în sculptura româneasca din Banal: LIUBA, mort prematur, eu un început de creaţie în faţa căreia te apleci cu sfinţenie, ca în faţa mormântului unei fete, care s'a bucurat de un singur sărut, de' o singură şoaptă de dragoste şi de un singur joc, sărbătoarea când maica ei a lăsat-o să încerce în braţele fe­ciorilor, ritmul unui brâu. Cu primul sărut al artei sale, Liuba s'a sfârşit.

Trec peste tot ce s'a mai încercat după aceia, cu incompetinţa mea de necunoscător şi mă opresc la opera lui ROMUL LADEA.

S'a vorbit adesea despre un specific românesc. Unii au făcut „poli­tică" pe temeiurile lui, alţii — mai îndrăgostiţi de suflet — au făcut artă. Dar nimeni n'a coborît abisul şi nimeni n'a urcat culmea ca Romul Ladea,

Noi, Românii, suferim de sarcasm. Boala mahalagismului nostru spi­ritual. Câţi doctori delà Sorbona n'ar râde cetind (dacă o fi cineva care ceteşte atent la noi) ceeace scriu eu aici? Dar ce importanţă are, de vre­me ce bunăvoinţa paginilor acestora mă lasă să scriu.

Privind „BĂNĂŢEANUL", acest ţăran de o expresivitatea ariei po­pulare create de neamul românesc pe plan magic şi lumesc, am intuit rostul poesie! autentic româneşti. Privind „MAMA", am auzit cântecul brâglelor şi am văzut împistrirea covorului ţesut de mama mea când mi-a înflorit copilăria.

Dar numai atât? Să îndrăznim a pricepe înţelesul basmului nostru. Ce popor 1-a putut urca până la „Iovan Iorgovan"? Ce poet român i-a descifrat valoarea? Dar iată-1 în opera lui Romul Ladea, inspiraţie pentru o lume de artişti, aşa cum e în folklorul nostru. Nici unde în lume, nu­mai la noi!

Neamul meu românesc, creat de geniul unui superb Dumnezeu, nu mi-a lăsat urmă despre milenara lui cultură şi de aceea mi-o pot furaj toate neamurile. Dar eu o întrezăresc cu nimicnicia sufletului meu, pria geniul lui Romul Ladea în felul în care am încredere în destinul nostru istoric.

Unde a mai apărut CLOŞCA atât de superb ca în sculptura lui Ro­mul Ladea? In ce istorie? O, istoria românească, Isloria Românilor, învă­ţată de mine, din gura unui profesor şi dintr'un manual sterp!

Rezum aici, în această notă fugară, subiectul anunţat. Are lipsuri

GRIGORE BUGARIN

L U C E A F Ă R U L REVISTĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ ŞI CULTURĂ

'A REGIONALEI BĂNĂŢENE A ASTREI

Redacţia şi Administraţia: Timişoara I, Str. Alba Iulia No. 2 (Palatul Cultural) Et. I.

înscris în reg. pubi. per. a Tr. Timiş-Tor., sub numărul 82.

Apare lunar sub îngrijirea următorului comitet de redacţie :

Preşedinte : Dr. a u r e l ç o s m a

v icepreş . al „ftstrei Bănăţene" *

Redactor : Secretar de redacţie : Prof. TRA1AN TOPLICEANU PAVEL P. BELO s e c r . general al „Hstrei Bănăţene"

M E M B R I :

V. POIANA NASTURAŞ Preşedintele „Altarului Cărfii"

G R I G O R E B U G A R I N VICHENTEARDELEANÜ Dr. N I C O L A E Ü R S U P E T R U S F E T C A

A B O N A M E N T E : Pentru particulari . . . . 150 L. Pt, cercuri cult. şi şcoli prim. 1501 . Pt. despărţăminte şi şcoli sec. 300 L. Autorităţi, instituţii . . . . 500 L. Abonament de sprijin . . . 1000 L. Preţţul acestui exemplar, a-părut pe luna Mai—Iunie 1910, este de 20 Lei

Orice corespondenţă, cât şi revistele de schimb, se vor trimite pe adresa redacţiei. Materialul se primeşte până la cel mai târziu 5 al lunii respective, orice alt manuscris, sosit după aceas­tă dată, contând pentru numărul care urmează. Tot ceeace nu se publică

se distruge.

INSTITUT DE ARTE GRAFICE „TIPOGRAFIA ROMÂNEASCA" TIMIŞOARA

C U P R I N S U L *

Sabin Evuţianu Volbură Poiană Năsturaş Tralan Topliccanu

Grigore Bugarin Nicolae Ursu Grigore Bugarin Aurel Cosma Pavel P. Belu şi Petru Sfetca Grigore Bugarin

închinare Majestăţii Sale Regelui Regelui (versuri) Frământări culturale bănăţene în ultimul deceniu Cununie (versuri) Banatul muzical în ultimii zece ani Scriitori bănăţeni în proză în ultimii zece Pictura bănăţeană

Poezia bănăţeană contimporană

Sculptura bănăţeană