Management Si Legislatie Sanitara

MANAGEMENT

SI

LEGISLATIE SANITARA

CUPRINS

CAPITOLUL 1: FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI INTR-O UNITATE

SANITARA................................................................................................................................... 1

1.1 FUNCTIILE MANAGEMENTULUI...........................................................................................1

1.2 DEFINITIA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI UNITATI

SANITARE...........................................................................................................................3

CAPITOLUL 2: STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL UNEI UNITATI SANITARE5

2.1 STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE..............................................................5

2.2 MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA....................................5

2.3 ASEMANARILE SI DEOSEBIRILE DINTRE STRATEGIE SI POLITICA LA NIVELUL UNEI

UNITATI SANITARE............................................................................................................6

2.4 ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI UNITATI

SANITARE...........................................................................................................................6

2.4.1 FUNDAMENTAREA STRATEGIEI...................................................................................7

2.4.2 ELABORAREA STRATEGIEI...........................................................................................7

2.4.3 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI.....................................................................................9

CAPITOLUL 3: SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE....................11

3.1 CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA........................................................................11

3. 2 NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL SI TIPOLOGIA DECIZIILOR..................................11

CAPITOLUL 4: SISTEMUL INFORMATIONAL.............................................................................14

4.1 CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIONAL.....................................................................14

4.2 FUNCTIILE SISTEMULUI INFORMATIONAL.......................................................................17

4.3 DEFICIENTELE MAJORE IN SISTEMUL INFORMATIONAL...............................................18

CAPITOLUL 5: SISTEMUL ORGANIZATORIC AL UNEI UNITATI SANITARE...........................19

5.1 DEFINIREA NOTIUNILOR DE ORGANIZARE PROCESUALA SI ORGANIZARE

STRUCTURALA................................................................................................................19

5.2 DEFINIREA NOTIUNII DE STRUCTURA ORGANIZATORICA...........................................19

CAPITOLUL 6: MANAGERII SI LEADERSHIP.............................................................................22

6.1 NOTIUNEA DE MANAGER, TIPURI DE MANAGERI SI STIL MANAGERIAL.....................22

6.2 NOTIUNEA DE LEADER SI LEADERSHIP..........................................................................24

CAPITOLUL 7: METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT UTILIZATE IN SISTEMUL SANITAR

................................................................................................................................................... 27

7.1 METODA DIAGNOSTICARII................................................................................................27

7.2 SEDINTA...............................................................................................................................28

7.3 DELEGAREA........................................................................................................................30

CAPITOLUL 8: FURNIZAREA SERVICIILOR DE SANATATE IN ROMANIA..............................32

8.1. SERVICIILE PRIMARE DE SANATATE..............................................................................32

8.2 SERVICIILE AMBULATORII DE SPECIALITATE.................................................................33

8.3 SERVICIILE MEDICALE SPITALICESTI..............................................................................33

CAPITOLUL 9: FINANTAREA SECTORULUI SANATATII..........................................................40

CAPITOLUL 10: ADMINISTRAREA SPITALELOR......................................................................43

CAPITOLUL 11: RESURSLE UMANE IN MANAGEMENTUL SANITAR.....................................45

11.1 RECRUTAREA, SELECTIA SI INCADRAREA PERSONALULUI MEDICAL......................45

11.2 FORMAREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI.....................................................47

11.3 EVALUAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI...........................................................48

11.4 MOTIVAREA PERSONALULUI..........................................................................................49

CAPITOLUL 12: PROCESUL DE PREGATIRE PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE

ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA IN ROMANIA.......................................52

12.1 EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA....52

12.2 FORMAREA IN PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL SI IN PROFESIA DE MOASA.......54

12.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL SI RESPECTIV

ASISTENT MEDICAL GENERALIST.................................................................................55

12.3.1 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL.............................55

12.3.2 TITLURI OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL GENERALIST.........55

12.3.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE IN PROFESIA DE MOASA...........................56

CAPITOLUL 13: POLITICI DE SANATATE PENTRU TOTI IN SPATIUL EUROPEAN-21 DE

OBIECTIVE PENTRU SEC. XXI................................................................................................58

21 DE OBIECTIVE PENTRU SECOLUL XXI..............................................................................58

CAPITOLUL 14: DIRECŢII DE REFORMA A SISTEMULUI SANITAR ROMANESC.................62

14.1 OBIECTIVELE, PRINCIPIILE SI SCOPUL REFORMEI SISTEMULUI SANITAR

ROMANESC......................................................................................................................62

14.1.1 COMPLETAREA CADRULUI LEGISLATIV..................................................................63

14.1.2 INTRODUCEREA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE.................................64

14.1.3 DIVERSIFICAREA MECANISMELOR DE GENERARE A RESURSELOR.................65

14.1.4 ASIGURAREA UNEI MAI BUNE ACCESIBILITATI A POPULATIEI LA SERVICII.....66

14.1.5 PRIVATIZAREA INSTITUŢIILOR SANITARE..............................................................66

14.1.6 DESCENTRALIZAREA SERVICIILOR SANITARE......................................................67

14.1.7.ACHIZIŢII PUBLICE PRIN MIJLOACE ELECTRONICE..............................................68

14.2 PROGRAME NATIONALE DE SANATATE........................................................................69

CAPITOLUL 15: ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA IN ROMANIA......................................72

15.1 SANATATEA PUBLICA, CONCEPT SI OBIECTIV AL SOCIETATII MODERNE...............72

15.2 ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA..............................................................................73

15.2.1 AUTORITATILE DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE SANATATE PUBLICA................73

15.2.2 ATRIBUTIILE AUTORITATILOR DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE SANATATE

PUBLICA.....................................................................................................................73

CAPITOLUL 16: ORGANIZAREA SI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI

FAMILIEI....................................................................................................................................76

16. 1 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MUNISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI............76

16.1.1 ISTORICUL MINISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI................................................76

16.1.2 PREZENTAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI........................................76

16.1.3. ATRIBUŢIILE MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI.............................................77

16.1.4 STRUCTURA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI.............................................79

16.1.5. DIRECŢIILE DE SĂNĂTATE PUBLICA JUDEŢENE SI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

.....................................................................................................................................79

16.2 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SISTEMULUI ASIGURARILOR SOCIALE DE

SANATATE........................................................................................................................79

16.2.1 BENEFICIARII SISTEMULUI DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE..................80

16.2.2 DREPTURILE ASIGURATILOR..................................................................................82

16.2.3 FINANTAREA SERVICIILOR MEDICALE....................................................................85

16.2.4. RELATIILE CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE CU FURNIZORII DE

SERVICII MEDICALE, APARATURA SI MEDICAMENTE..........................................86

16.2.5 ORGANIZAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE.....................................88

16.3 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE..........89

16.3.1 CONSTITUIREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE....................................89

16.3.2 ATRIBUTIILE CASEI NATIONALE DE ASIGURARI DE SANATATE..........................90

16.3.3 ORGANELE DE CONDUCERE ALE CNAS.................................................................93

16.3.4 RELAŢIILE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE CU CASELE DE

ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.....................................................................................103

16.3.5 ASIGURAREA CALITĂŢII SERVICIILOR - O OBLIGAŢIE A CASEI NAŢIONALE DE

ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE....................................................................................104

16.3.6 ADMINISTRAREA UNITATILOR SANITARE PUBLICE DE INTERES JUDETEAN SI

LOCAL SI COMPETENTELE AUTORITATILOR LOCALE IN DOMENIUL SANITAR

...................................................................................................................................107

CAPITOLUL 17: ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DIN

ROMANIA................................................................................................................................112

17.1 ATRIBUTIILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA................................................113

17.2 MEMBRII COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA......................................................114

17.2.1 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR COLEGIULUI MEDICILOR DIN

ROMANIA..................................................................................................................114

17.2.2 RASPUNDREA DISCIPLINARA A MEMBRILOR COLEGIULUI MEDICILOR DIN

ROMANIA..................................................................................................................115

17.2 VENITURILE SI CHELTUIELILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA..................116

CAPITOLUL 18: ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI

SI MOASELOR DIN ROMANIA...............................................................................................117

19.1 ATRIBUTIILE “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”

.........................................................................................................................................117

19.2 MEMBRII “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”....118

19.3 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI

MOASELOR DIN ROMANIA”...........................................................................................119

19.4 ORGANIZAREA LA NIVEL NATIONAL SI TERITORIAL A “ORDINULUI ASISTENTILOR

MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”....................................................................120

CAPITOLUL 20: CONCLUZII......................................................................................................123

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................125

Management si legislatie sanitara

CAPITOLUL 1

FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI INTR-O UNITATE

SANITARA

Managementul unitatilor sanitare consta in studierea proceselor si relatiilor de

management din cadrul unei unitati sanitare, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor ce le

guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere care sa

asigure obtinerea si cresterea competitivitatii.

Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management.

Procesul de management intr-o unitate sanitara consta in ansamblul fazelor prin care se

determina obiectivele acestuia, resursele si procesele de munca necesare realizarii si executarii

acestora, prin care se integreaza si controleaza munca personalului, folosind un ansamblu de

metode si tehnici in vederea indeplinirii eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea unitatii

respective.

Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman se pot diviza in

doua categorii principale: procese de executie si procese de management.

Procesele de executie- din punct de vedere cantitativ se caracterizeaza prin faptul ca forta

de munca fie ca actioneaza asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie

indirect prin intermediul unor categorii speciale de mijloace de munca, asigura o serie de servicii

corespunzatoare naturii proceselor de munca implicate si obiectivelor previzionate.

Procesele de management- se caracterizeaza prin aceea ca o parte din forta de munca

actioneaza asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei

eficiente cat mai ridicate, avand caracter preponderent multilateral.

Relatiile de management- pot fi definite ca raporturile ce se stabilesc intre componentii

unei organizatii si intre acestia si componentii altor sisteme, in procesele previzionarii, coordonarii,

antrenarii si control-evaluarii activitatilor unitatii.

1.1 FUNCTIILE MANAGEMENTULUI

Procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor implicate de

desfasurarea lui si modul de realizare, in cinci functii:

- previziune;

- organizare;

- coordonare;

- antrenare;

- control-evaluare.

1


1. Previziunea: functia de previziune consta in determinarea principalelor

obiective ale unitatii sanitare precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii

acestora. Previziunea are ca rezultat: prognoze, planuri si programe.

Prognozarea- este procesul in urma caruia se elaboreaza programe.

Planificarea- este regasita in eleborarea strategiilor si politicilor globale si/sau partiale.

Prognozarea- reprezinta detalierea in timp si spatiu a politicilor prin intermediul

programelor.

2. Organizarea- reprezinta ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si

delimiteaza procesele de munca fizica, intelectuala si comportamentele acestora (operatii, lucrari,

sarcini etc.) precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca, compartimente si

atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si

sociale, in vederea realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul concret al organizarii il reprezinta

subsistemul organizatoric si cel informational.

3. Coordonarea- consta in armonizarea deciziilor si actiunilor subordonatilor si ale

subdiviziunilor organizatorice ale unitatii sanitare pentru realizarea obiectivelor.

Coordonarea imbraca doua forme:

Coordonarea bilaterala- care se deruleaza intre un manager si un subordonat, ce

asigura preintampinarea filtrajului, distorsiunii si obtinerea operativa a “feed-back-ului”. Principalul

dezavantaj il reprezinta consumul mare de timp, in special din partea managerilor.

Coordonarea multilaterala- ce implica un proces de comunicare concomitenta intre

un manager si mai multi subordonati, folosita pe scara larga in special in cadrul sedintelor.

Suportul coordonarii il reprezinta comunicarea.

Comunicarea reprezinta transmiterea de informatii si perceperea integrala a mesajelor

continute. Comunicarea este elementul dominator al proceselor manageriale. Procesul de

comunicare are in compunerea sa mesajele informationale si canalele de comunicare.

Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activitatilor unitatii sanitare

respective, o pronuntata suplete, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate.

4. Antrenarea- cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care personalul unitatii

sanitare este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza

luarii in considerare a factorilor care il motiveaza.

Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, ce rezida in corelarea satisfacerii

necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite.

Motivarea- presupune corelarea recompenselor/sanctiunilor materiale si morale spirituale

cu rezultatele obtinute de catre personalul unitatii sanitare din realizarea obiectivelor.

Motivarea pozitiva- se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului, ca urmare a

realizarii sarcinilor atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este

accesibil majoritatii executantilor.

2


Motivarea negativa- se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor

daca nu realizeaza intocmai obicetivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat,

inaccesibil in conditiile date unei parti apreciabile a executantilor.

Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa

intruneasca simultan urmatoarele caracteristici:

a) Sa fie complex - in sensul utilizarii combinate a stimulentelor materiale si morale;

b) Sa fie diferentiat – adica motivatiile considerate si modul lor de folosire sa tina

cont de caracteristicile fiecarei persoane si de cele ale fiecarui colectiv de munca,

astfel incat sa se obtina un maxim de participare la stabilirea si realizarea

obiectivelor;

c) Sa fie gradual - sa satisfaca succesiv necesitatile personalului tinand cont de

interdependentele dintre diferitele categorii de necesitati.

Caracteristic managementului stiintific este conceperea motivarii si antrenarii

pe baza scarii motivationale, adica elementelor care prezinta interes pentru personal, a

necesitatilor acestora ordonate in functie de succesiunea in care trebuie avute in vedere.

Scara motivationala a lui Maslow- cuprinde urmatoarele categorii de necesitati:

fiziologice, securitate si siguranta, contacte umane si afiliere la grup, statut social si autorealizare

(figura 1).

5. Control si evaluare- functia de control-evaluare poate fi definita ca ansamblul

proceselor prin care performantele unitatii sanitare, a subsistemelor si componentilor acesteia sunt

masurate si comparate cu obiectivele previzionate, in vederea eliminarii deficientelor constatate.

Control-evaluarea incheie un ciclu managerial si presupune pe langa exercitarea unui

control periodic si final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele previzionate,

depistarea cauzelor disfunctiilor si pe aceasta baza adoptarea unor decizii de corectie sau

actualizare.

1.2 DEFINITIA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI UNITATI

SANITARE

Exercitarea functiilor si relatiilor de management la nivelul unei unitati sanitare se

realizeaza prin sistemul de management.

Subsistemul decizional consta in ansamblul deciziilor adoptate si aplicate in unitatea

sanitara. Componenta esentiala a sistemului decizional o reprezinta decizia de conducere sau

de management prin care desemnam cursul de actiune ales in vederea indeplinirii unui obiectiv,

ce are implicatii directe asupra a cel putin unei alte persoane, influentand-i comportamentul si

actiunile.

Subsistemul informational – cuprinde totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor

informationale, fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor

3


existente, care au ca scop asigurarea suportului informational necesar previzionarii si indeplinirii

obiectivelor.

Orice sistem informational indeplineste urmatoarele functii: decizionara, operationala si de

documentare.

SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unitati sanitare poate fi definit ca ansamblul

elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc din cadrul unitatii

sanitare, prin intermediul careia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management, in

vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente cat mai mari.

Sistemul de management cuprinde mai multe componente si anume:

- subsistemul metodologic;

- subsistemul decizional;

- subsistemul informational;

- subsistemul organizatoric.

►Sistemul metodologic- asigura suportul logistic, metodologic pentru

exercitarea proceselor si relatiilor de management si dezvolta potentialul personalului managerial

si de executie din cadrul unitatii sanitare.

► Sistemul organizatoric- al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de

natura organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor de munca in vederea

realizarii obiectivelor previzionate.

In cadrul sistemului organizatoric al unei unitati sanitare sunt reunite cele doua categorii

principale de organizare si anume: organizarea formala si organizarea informala.

Organizarea formala: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati

sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare,

organigrama, descrieri de functii si posturi si alte documente organizatorice.

Organizarea informala: rezida in totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter

organizatoric care se manifesta spontan intre componentii unitatilor sanitare.

4


CAPITOLUL 2

STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL UNEI UNITATI

SANITARE

2.1 STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE

Strategia cuprinde obiective, optiuni strategice, resurse si termene ce permit realizarea

misiunii unitatii respective in conditiile avantajului concurential.

Componentele majore ale strategiei organizationale sunt: misiunea, obiectivele

fundamentale, optiunile strategice, resursele, termenele si avantajul competitiv.

Misiunea- consta in enuntarea scopurilor fundamentale, privind evolutia si desfasurarea

activitatilor unei unitati sanitare, prin care se diferentiaza de unitatile sanitare similare.

Obiectivele fundamentale- sunt obiectivele care au in vedere orizonturi indelungate de

regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor la nivelul unitatii sanitare sau la

componente majore ale acestuia.

Optiunile strategice- definesc abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei

parti apreciabile dintre activitatile desfasurate la nivelul unitatii sanitare, pe baza carora se

stabileste cum este posibila indeplinirea obiectivelor strategice.

Dintre abordarile strategice pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management,

diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii de ultima generatie,

informatizarea activitatilor etc.

Resursele pot fi: financiare, materiale, umane, informationale ce urmeaza a fi angajate in

vederea atingerii obiectivelor.

Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei, precizand de

regula, momentul degajarii si finalizarii optiunilor strategice majore (modalitatilor de realizare).

Prin avantaj competitiv desemnam realizarea de catre unitatea sanitara respectiva a unor

servicii medicale superioare comparativ cu serviciile similare oferite de unitatile sanitare

concurente.

2.2 MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA

Managementul strategic se defineste ca un set de decizii si actiuni, concertizat in

formularea si implementarea de planuri in vederea realizarii obiectivelor previzionate.

Strategiile servesc ca fundament pentru elaborarea politicilor de catre organizatii.

Politica organizatiei cuprinde un set de obiective stabilite pe termen mediu ce se reflecta

la ansamblul activitatilor sau la componentele majore ale acesteia impreuna cu volumul resurselor

5


disponibile, actiunile majore de intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de

finantare, termenele finale si intermediare.

Politicile nu sunt simple concretizari ale strategiilor. Prin procesul elaborarii lor se introduc

si elemente suplimentare neavute in vedere la stabilirea strategiei. Politicile se caracterizeaza de

obicei in programe si planuri, prevazute pe orizonturi de timp, variind intre cateva luni pana la doi

ani.

2.3 ASEMANARILE SI DEOSEBIRILE DINTRE STRATEGIE SI POLITICA LA NIVELUL UNEI

UNITATI SANITARE

Asemanarile- se refera la faptul ca atat strategiile cat si politicile vizeaza realizarea unor

obiective, ambele presupun angajarea de resurse variabile, permit realizarea misiunii si obtinerea

avantajului concurential al unitatii sanitare respective in raport cu alte unitati sanitare similare.

Deosebirile – rezida din faptul ca polticile se diferentiaza de strategiile unei unitati

sanitare prin: orizont de timp mai redus, intrucat se refera la perioade de la 6 luni pana la 2 ani (de

regula 1 an), iar gradul de detaliere este mai pronuntat in cazul politicilor, cuprinzand numeroase

elemente suplimentare, in special cu caracter operational.

2.4 ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI UNITATI

SANITARE

Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare implica un

proces structural, in principal, in trei etape majore, in cadrul carora se deruleaza mai multe faze.

Proiectia viitorului unei unitati sanitare sub forma strategiei se realizeaza pe baza unui ghid

structurat in trei etape, in fiecare din acestea fiind valorificat un material informational variat,

provenind din surse multiple.

Procesul de elaborare si implementare a strategiei.

6

Fundamentarea strategiei

Elaborarea si implementarea strategiei de

ansamblu a unei unitati sanitare

Implementarea strategiei

Elaborarea strategiei

1

2 3


2.4.1 FUNDAMENTAREA STRATEGIEI

Valorificarea premiselor permite evidentierea elementelor principale de continut ale etapei

de fundamentare a strategiei intr-o unitate sanitara.

Identificarea si considerarea prognozelor privind mediul in care se desfasoara activitatea

unitatea sanitara respectiva.

Prognozele sunt instrumente de cunoastere si investigare in timp a tendintelor viitoare in

domeniu si reprezinta suportul logistic al identificarii necesitatiilor, posibilitatilor si evolutiei viitoare

a unitatii sanitare.

Realizarea unor studii de diagnosticare si analiza SWOT

Prin intermediul studiilor de diagnosticare si analiza SWOT se evidentiaza cauzal punctele

forte si slabe ale activitatiilor din cadrul unitatii sanitare si/sau ale mediului in care aceasta

actioneaza si se elaboreaza recomandari strategico-tactice valorificabile in fundamentarea

strategiei si a politicii sale.

2.4.2 ELABORAREA STRATEGIEI

A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte: formularea

misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor (optiunilor) strategice,

dimensionarea resurselor necesare, termenelor initiale, stabilirea avantajului competitiv, stabilirea

strategiilor partiale si formularea politicii globale precum si a politicilor partiale ale unitatii sanitare

respective.

a) Formularea misiuni

Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l constituie

definirea cat mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea detaliata a raporturilor

dintre management, salariati si context.

Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in:

- asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmarite;

- se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor intr-un anumit

mod;

- sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor;

- sa stabileasca o armonie generala a organizatiei;

- sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational al unitatii

sanitare;

- sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea lor

in obiective referitoare la costuri, perioade si rezultate care sa poate fi evaluate si

controlate.

7


b) Precizarea obiectivelor strategice (fundamentale)

Prima componenta operationala a strategiei reprezinta obiectivele strategice, respectiv

exprimarile cantitative sau calitative ale scopului pentru care unitatea sanitara a fost infiintata si

functioneaza.

Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite caracteristici definitorii:

- sa fie realiste - in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare

de care dispune unitatea sanitara, in conditiile de mediu actuale si viitoare;

- sa fie mobilizatoare – sa implice la eforturi de autodepasire salariatii unitatii

sanitare;

- sa fie comprehensibile – in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care

sa permita intelegerea continutului lor de catre manageri, executanti si de catre

ceilalti stokeholderi externi (pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala,

creditori, Administratia Publica, sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti);

- obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in considerare

interesele si asteptarile stokeholderilor.

c) Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice)

Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite modalitati sau optiuni

de realizare. Dintre acestea mai importante pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de

management, diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii medicale

moderne, informatizarea activitatiilor, etc.

d) Dimensionarea resurselor necesare

Procesul de elaborare a strategiei continua cu fundamentarea necesarului de resurse

solicitate de realizarea obiectivelor. In determinarea marimii si felului resurselor ce urmeaza a fi

angajate, o importanta majora joaca dimensionarea fondurilor de investitii si a mijloacelor

circulante. Concomitent se precizeaza sursele de finantare si furnizorii.

e) Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor

O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a obiectivelor. Ele sunt

integrate in conturarea celorlalte componente strategice, fiecare dintre acestea avand si o

pronuntata dimensiune temporala. Se impune precizarea unor termene intermediare cat si a celor

finale, in cadrul unor intervale specifice strategiei, in functie de natura, complexitatea si dificultatea

obiectivelor asumate, de natura si complexitatea optiunilor strategice si de volumul si modul de

alocare a resurselor angajate.

8


f) Stabilirea avantajului competitiv

Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj competitiv, ce

consta in oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind de materiale si aparatura medicala

actualizata si personal bine pregatit care sa confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata

serviciilor medicale fata de alte unitati sanitare similare.

g) Stabilirea strategiilor partiale

Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la unele domenii

specifice: financiare, servicii medicale, personal, management, etc., la nivelul carora obiectivele,

optiunile strategice si resursele, ce urmeaza a fi angajate au dimensiuni reduse.

h) Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare

Elaborarea politicilor globale si partiale are la baza strategiile globale si partiale si se

deruleaza potrivit urmatoarelor etape:

o precizarea obiectivelor pe termen mediu;

o determinarea volumului resurselor in vederea realizarii obiectivelor;

o precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor;

o ierarhizarea actiunilor stabilite in functie de nevoile unitatii sanitare;

o stabilirea responsabililor cu implementarea lor;

o precizarea termenelor de realizare a fiecarei actiuni;

o definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de organismele

participative de management ale unitatii sanitare;

o repartizarea sarcinilor pe angajati prin instiintarea acestora.

2.4.3 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

a) Pregatirea implementarii strategiei

Punerea in aplicare a strategiei necesita o pregatire temeinica datorita complexitatii si

dificultatii schimbarilor ce vor fi efectuate. Se impune ca implementarea propriu-zisa sa se bazeze

pe un program de pregatire adecvat, ce face referire la unitatea sanitara in ansamblu si la

componentele procesuale si structurale ale acesteia. Se recomanda ca un asemenea program sa

fie axat pe doua aspecte majore: pregatirea climatului in cadrul unitatii in vederea minimizarii

rezistentei la schimbari din partea personalului si a obtinerii unei implicari pozitive a acesteia, si de

asemenea asigurarea premiselor tehnico-materiale, umane, financiare si informationale

necesare. Sunt recomanate instruiri ale managerilor cu angajatii implicati nemijlocit in

operationalizarea schimburilor strategico-tactice, situatie in care vor fi prezentate obiectivele

urmarite, si rezultatele asteptate.

9


b) Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial

Fara implicarea decizionala si corespunzatoare a managerilor si executantilor nu se poate

realiza o implementare eficace a strategiei, fiind necesara o remodelare generala sau partiala a

sistemului de management. Prin reproiectare se asigura un sistem de management mai flexibil si

o amplificare a capacitatii acestuia de a sustine si aplica noul, generat de schimbare.

c) Operarea schimbarilor strategice preconizate

Implementarea schimbarilor strategice este un process complex, dificil, ce

implica modificari de fond in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale unitatii

sanitare, vizand aspecte tehnice, economice, umane si manageriale, proces in care intervin

variabile diverse, de a caror cunoastere si stapanire depinde succesul strategiei.

d) Evaluarea rezultatelor strategiei

In aceasta faza se realizeaza o comparare permanenta a rezultatelor obtinute

din operationalizarea solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu efectele generate de

acest proces. Trebuie efectuata o evaluare atat pe parcursul implementarii optiunilor strategice cat

si in finalul procesului strategic, in vederea identificarii eventualelor disfunctionalitati.

e) Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)

Evaluarile efectuate pe parcursul implementarii si la finalul procesului

strategic, pot declansa efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii extreme, conduc la

elaborarea unei noi strategii.

10


CAPITOLUL 3

SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE

3.1 CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA

Decizia constituie un element esential al managementuluiu find considerata de o serie de

autori, instrumental specific de exprimare cel mai important.

Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

Decizia manageriala poate fi definita ca acea decizie cu urmari nemijlocite asupra

deciziilor, actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane.

Decizia manageriala implica cel putin doua persoane: managerul si una sau mai multe

persoane care pot fi executanti sau cadre de conducere care participa la aplicarea deciziei. Are

influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentele, actiunile si

rezultatele unui singur individ.

Decizia manageriala imbraca doua forme: act decizional si proces decizional.

Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand situatia

respectiva are caracter repetitiv, variabilele implicate sunt bine cunoscute de decident, nemafiind

necesara culegerea de informatii si analiza acestora. La baza actelor decizionale se afla

experienta si abilitatea managerilor.

Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste,

adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala. Elementele cheie ale situatiei decizionale sunt

decidentul si mediul ambiant decizional.

Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, in virtutea

obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia.

Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene unitatii

sanitare respective, care alcatuiesc situatia decizionala. Factorii primari ai deciziei prezinta evolutii

complexe si accelerate, generand o multitidine de situatii decizionale.

3. 2 NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL SI TIPOLOGIA DECIZIILOR

Sistemul decizional reprezinta ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate

corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhice manageriale. Numarul,

natura si caracteristicile deciziilor incorporate in sistem prezinta o mare varietate.

Tipologia deciziilor manageriale ale unei organizatii se stabileste dupa urmatoarele

criterii:

dupa orizont si implicatii;

dupa esalonul managerial;

11


dupa frecventa;

dupa posibilitatea anticiparii;

dupa amploarea sferei decizionale a decidentului;

dupa sfera de cuprindere a decidentului.

1.Clasificarea deciziilor dupa orizont si implicatii

a) decizii strategice : - se refera la o perioada de regula de 3-5 ani;

- contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor;

- vizeaza fie ansamblul activitatilor unitatii respective, fie principalele

sale componente;

- se adopta frecvent la nivelul managementului superior de grup;

- se integreaza in strategii, planuri sau programe pe termen mediu

sau lung.

b) decizii tactice: - se refera la perioade cuprinse intre 6 luni – 2 ani;

- contribuie la realizarea obiectivelor derivate;

- vizeaza fie ansamblul de activitati, fie doar unele activitati cu implicatii

apreciabile asupra celorlalte domenii;

- se adopta la nivelul managementului superior de grup sau individual.

c) decizii curente: - de refera la perioade de maxim cateva luni;

- contribuie la realizarea obiectivelor individuale;

- predomina in exclusivitate la nivelul managementului mediu si

inferior.

2. Clasificarea deciziilor dupa esalonul managerial:

a) Decizii de nivel superior: - sunt adoptate de esalonul superior al managementului;

- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;

b) Decizii de nivel mediu: - se adopta de esalonul mediu al managementului

alcatuit din sefii de servicii, sectii;

- majoritatea sunt decizii curente si tactice;

c) Decizii de nivel inferior: - sunt adoptate de esalonul inferior al

managementului alcatuit din sefii de birouri si echipe;

- sunt numai decizii curente.

3. Clasificarea deciziilor dupa posibilitatea anticiparii:

a) Decizii anticipate: - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu

mult timp inainte;

- sunt decizii in totalitate periodice;

12


b) Decizii imprevizibile: - perioada adoptarii si principalele elemente

implicate se cunosc doar cu putin timp inainte;

- depind decisiv de capacitatea decizionala, intentia si experienta

managerilor implicati.

4. Clasificarea deciziilor dupa frecventa adoptarii lor:

a) Decizii periodice: - se adopta la anumite perioade de timp, reflectand

ciclicitatea proceselor manageriale si de productie;

- au caracter repetitiv.

b) Decizii aleatorii : - sunt adoptate la intervale neregulate de timp fiind dificil

de anticipat;

- eficacitatea lor depinde de potentialul decizional al

decidentului.

c) Decizii unice :- au caracter exceptional;

- eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al

decidentului.

5. Clasificarea deciziilor dupa amploarea sferei decizionale a decidentului:

a) Decizii integrale: - se adopta din initiativa decidentului, fara a necesita

avizul esalonului ierarhic suoerior;

- de regula sunt decizii curente, periodice, anticipate.

b) Decizii avizate : - aplicarea acestor decizii este conditionata de avizarea la

nivelul esalonului ierarhic superior;

- sunt frecvent decizii strategice si tactice.

6. Clasificarea decizilor dupa sfera de cuprindere a decidentului:

a) Decizii participative :- se adopta de organisme de management

participative;

- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;

- are loc un consum mare de timp, reflectat, de regula,

in gradul de fundamentare superior;

b) Decizii individuale: - se adopta de catre un decident;

- se bazeaza pe experienta si capacitatea decizionala a

managerului respectiv.

13


CAPITOLUL 4

SISTEMUL INFORMATIONAL

4.1 CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIONAL

Sistemul informational- cuprinde ansamblul datelor, informatiilor, fluxurilor si circuitelor

informationale, procedurilor si mijloacelor de tratatre a informatiilor, contribuind la stabilirea si

realizarea obiectivelor previzionate.

Componentele sistemului informational: potrivit definitiei de mai sus sistemul

informational este alcatuit dintr-o serie de elemente strans intercalate.

Data reprezinta descrierea cifrica sau letrica a unor actiuni, procese, fenomene referitoare

la organizatie sau la procese din afara acesteia.

Informatiile sunt acele date care aduc utilizatorului un plus de cunoastere, privind direct

sau indirect unitatea respectiva, furnizandu-i elemente noi, utilizabile in realizarea sarcinilor ce-i

revin.

Tipologia informatiilor. Informatiile se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

- mod de exprimare;

- directia vehicularii;

- provenienta;

- grad de prelucrare;

- destinatie;

- mod de organizare a inregistrarii si prelucrarii;

- obligativitatea pentru adresant.

1.Clasificarea informatiilor dupa modul de exprimare

a) Informatii orale: - sunt expuse prin viu grai si nu implica investitii prin

mijloace de tratare a informatiei;

- prezinta viteza mare de circulatie;

- nu sunt controlabile, lasand loc la interpretari.

b) Informatii scrise: - sunt consemnate de regula pe hartie si pot fi pastrate

mult timp nealterate;

- consemnarea lor impune un consum de timp apreciabil;

- implica cheltuieli moderate.

c) Informatii audio-vizuale: - implica utilizarea aparaturii speciale (calculatoare, circuit de

televiziune local) deoarece se adreseaza concomitent vazului si

auzului;

14


- prezinta viteza mare de circulatie;

- pot fi consemnate integral si rapid;

- sunt costisitoare.

2. Clasificarea informatiilor dupa directia vehicularii

a) Informatii descendente: - se transmit de la niveluri ierarhice superioare

catre cele inferioare de management;

- sunt alcatuite din decizii, instructiuni, metodologii etc

b) Informatii ascendente: - se transmit de la nivelul esaloanelor ierarhice inferioare la cele

superioare de management;

- reflecta modul de realizare a obiectivelor si deciziilor

manageriale.

c) Informatii orizontale: - sunt informatii transmise intre titularii de posturi situati pe acelasi

nivel ierarhic.

3. Clasificarea informatiilor dupa provenienta

a) Informatii exogene: - sunt informatii ce provin din suprasistemele din care fac parte

unitatea sanitara;

- sunt alcatuite din legi, ordonante, decizii, instructiuni, indicatii etc.si

sunt in mare parte obligatorii.

b) Informatii endogene: - sunt generate in cadrul unitatii, se refera la toate activitatile

acesteia.

4. Clasificarea informatiilor dupa gradul lor de prelucrare

a) Informatii primare: - sunt informatii care nu au suferit anterior un proces de

prelucrare informationala, sunt cele mai raspandite la

nivelul executantilor;

b) Informatii intermediare: - sunt informatii ce se afla in diferite faze de

prelucrare infromationala;

- sunt raspandite la nivelul esalonului managerial inferior.

c) Informatii finale: - au trecut prin intreg sirul de prelucarari informationale

prevazute;

- au caracter complex si se adreseza de regula managerilor de la

nivelul esaloanelor superior si mediu.

5. Clasificarea informatiilor dupa destinatie

a) Informatii interne: - beneficiarii acestor informatii sunt managerii si

executantii din unitatea respectiva;

- au grad de formalizare redus;

b) Informatii externe: - beneficiarii acestor informatii in cazul unei unitati

sanitare sunt pacientii;

15


- prezinta grad mare de formalizare.

6. Clasificarea informatiilor dupa obligativitatea pentru adresant

a) Informatii imperative: - sunt emise de conducatorii unitatii respective fiind

destinate nivelurilor ierarhice inferioare;

- au caracter decizional pronuntat;

-considerarea mesajului informational este obligatorie;

b) Informatii nonimperative: - sunt informatii emise de executanti sau

manageri fiind destinate colegilor sau superiorilor;

- au caracter imformativ;

- luarea in considerare a mesajului informational nu este

obligatoriu.

Circuitele informationale reprezinta traiecul parcurs de o informatie sau o categorie de

informatii intre emitator si destinatar.

Tipologia circuitelor informationale

Circuitele informationale se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

1) Directia de vehiculare si caracteristicile organizatorice ale extremitatilor (emitator-

destinatar).

2) Frecventa producerii.

1) Directia de vehiculare si caracteristicile organizatorice ale extremitatilor (emitator-

destinatar).

a) Circuit informational vertical

- legatura se stabileste intre posturi si compartimente situate pe niveluri ierarhice

diferite intre care exista relatii de subordonare;

- vehiculeaza informatii ascendente si descendente.

b) Circuit informational orizontal

- circuitul informational se stabileste intre posturi si compartimente situate pe acelasi

nivel ierarhic

- vehiculeaza informatii orozontale.

c) Circuit infromational oblic

- circuitul informational se stabileste intre posturi sau compartimente situate pe

niveluri ierarhice diferite intre care nu exista relatii de subordonare;

- vehiculeaza informatii ascendente si descendente.

2) Dupa frecventa producerii

a) Circuit informational periodic

16


- fundamentul producerii il reprezinta caracterul repetitiv, secvential al proceselor de

munca.

Ex: predarea si preluarea serviciului pe sectii, rapoarte de garda etc.

b) Circuit informational ocazional

- se stabileste o frecventa aleatoare;

- fundamentul producerii il reprezinta situatiile endogene sau exogene unitatii

sanitare.

Fluxul informational reprezinta cantitatea de informatii vehiculata intre emitatorul si

beneficiarul pe circuitul informational, caracterizat prin imagine, viteza de deplasare, fiabilitate,

cast etc.

Procedurile informationale constutuie ansamblul elementelor prin care se stabilesc

modalitatile de culegre, inregistrare, transmitere si prelucrare a unei categorii de informatii cu

precizarea operatiilor de efectuat si succesiunea lor, a raporturilor modelelor si mijloacelor de

tratare a informatiilor folosite.

Mijloacele de tratare a informatiilor pot fi clasificate pe categorii, avand anumite

caracteristici si anume:

1) Mijloace de tratare a informatiilor manuale - sunt reprezentate de masina de calcul

manual, masina de dactilografiat etc.

- se caracterizeaza prin intrare manuala a

informatiilor cu ajutorul claviaturii, memorie foarte limitata, iesirea informatiilor pe limite in unul sau

mai multe exemplare, producerea a numeroase greseli, viteza redusa de tratare a informatiilor,

cost relativ scazut.

2) Mijloace de tratare a informatiilor automatizate:

- sunt reprezentate de computere si terminale;

- se caracterizeaza prin corectare si transmitere automata a datelor, prezinta

memorie interna puternica, exista posibilitati de stocare a datelor in memoria auxiliara nelimitata,

viteza foarte mare de prelucrare, siguranta in calcule, posibilitati de folosire a unor modele

complexe cu numar mare de variabile, programe evaluate, costuri apreciabile.

- necesita forta de munca specializata si perfectionata continuu.

4.2 FUNCTIILE SISTEMULUI INFORMATIONAL

Sistemul informational intr-o organizatie trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei

functii: decizionala, operationala, de documentare.

Functia decizionala- exprima rolul sistemului informational de a asigura elementele

informationale necesare adoptarii deciziilor.

Functia operationala- prin care sistemul informational are drept scop declansarea

ansamblului de actiuni necesare realizarii obiectivelor propuse.

17


Functia de documentare- exprima rolul sistemului informational de a asigura imbogatirea

fondului de informatii in cadrul organizatiei.

4.3 DEFICIENTELE MAJORE IN SISTEMUL INFORMATIONAL

In cadrul studiilor efectuate asupra sistemelor informationale din cadrul organizatiilor s-a

evidentiat existenta unor deficiente tipice precum: distoriunea, filtrajul, redundanta,

supraincarcarea circuitului informational.

Distorsiunea – consta in modificarea partiala, neintentionata a continutului, a mesajului

unei informatii pe parcursul culegerii, prelucrarii si transmiterii de la emitator la receptor.

Filtrajul- consta in modificarea partiala sau totala a continutului, a mesajului unei informatii

in mod intentionat.

Efectul negativ al distoriunii si filtrajului il reprezinta dezinformarea partiala sau integrala a

beneficiarilor de informatii.

Redundanta este o alta decicienta majora a sistemului informational, ce consta in

inregistrarea, transmiterea si prelucarearea repetata a unor informatii.

Supraincarcarea circuitului informational consta in vehicularea prin ele a unei cantitati de

informatii care ii depaseste capacitatea de transport, ceea ce duce la blocarea sau intarzierea

ajungerii unei parti din informatii la utilizator.

18


CAPITOLUL 5

SISTEMUL ORGANIZATORIC AL UNEI UNITATI SANITARE

5.1 DEFINIREA NOTIUNILOR DE ORGANIZARE PROCESUALA SI ORGANIZARE

STRUCTURALA

Sistemul organizatoric al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de natura

organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor de munca in vederea realizarii

obiectivelor previzonate.

In cadrul sistemului organizatoric al oricarei unitati sunt reunite doua categorii principale de

organizare : organizarea formala si organizarea informala.

Organizarea formala cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati

sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare,

organigrama, descrieri de functii si posturi si alte documente organizatorice.

Organizarea consta in stabilirea si delimitarea proceselor de munca, fizica si intelectuala, a

comportamentelor acestora (miscari, timpi, lucrari, sarcini etc.) si gruparea lor pe posturi,

compartimente etc. in vederea realizarii obiectivelor previzionate.

Organizarea procesuala consta in stabilirea principalelor categorii de

munca, a proceselor necesare realizarii obiectivelor, rezultatul organizarii fiind in principal

functiunile, activitatile, atributiile si sarcinile.

Organizarea structurala consta in gruparea functiunilor, activitatilor, actiunilor si sarcinilor,

in functie de anumite criterii si repartizarea acestora, in scopul realizarii lor, in subdiviziuni

organizatorice pe grupuri si persoane in vederea realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul

organizarii structurale il reprezinta: structura organizatorica.

5.2 DEFINIREA NOTIUNII DE STRUCTURA ORGANIZATORICA

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor

organizatorice astfel constitite incat sa asigure premisele organizatorice in vederea stabilirii si

realizarii obiectivelor previzonate.

Strucura organizatorica este o expresie atat a resurselor umane, materiale, financiare si

informationale cat si a caracteristicilor mediului in care unitatea sanitara isi desfasoara activitatile.

Principalele componente ale structurii organizatorice sunt: postul, functia, ponderea

ierarhica, compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice.

1) Postul- reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica definit prin ansamblul

obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce revin spre exercitare unui salariat.

19


a) Obiectivele postului (obiective individuale) reprezinta definirea calitativa si cantitativa a

scopurilor avute in vedere prin crearea sa. Obiectivele individuale sunt carcterizari sintetice ale

utilitatii postului, ce exprima ratiunea crearii sale si criteriile de evaluare a muncii salariatului caruia

ii este atribuit.

b) Realizarea obiectivelor se efectueaza prin intermediul sarcinilor.

Sarcina- componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex ce contribuie la

realizarea unui obiectiv individual care se atribuie spre indeplinire unuei singure persoane.

c) Competenta sau autoritatea formala asociata postului reprezinta limitele decizionale si

actionale in cadrul carora titularii de posturi pot actiona in vederea realizarii obiectivelor

individuale.

d) Responsabilitatile reprezinta obligatia ce revine titularului postului pe linia indeplinirii

obiectivelor individuale si a efectuarii sarcinilor aferente.

2) Functia- cuprinde totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici principale.

In functie de natura si amploarea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor

se deosebesc urmatoarele doua tipuri de functii: functia manageriala si functia de executie.

Functia manageriala se caracterizeaza printr-o sfera larga de competente si

responsabilitati referitoare la obiectivele colectivului condus, fiindu-le specifice atributele de

prevedere, organizare, coordonare, antrenare, evaluare si control, reflectate in luarea deciziilor

referitoare la munca altor persoane.

Functia de executie se caracterizeaza prin obiectice individuale limitate carora le sunt

asociate competente si responsabilitati mai reduse, sarcinile incorporate nu implica luarea

deciziilor privind munca altor persoane.

3) Ponderea ierarhica reprezinta numarul de salariati condusi de un manager.

4) Compartimentul reprezinta ansamblul persoanelor ce efectueaza munci omogene

si/sau complementare, care contribuie la realizarea acelorasi obiective si sunt subordonate

aceluiasi manager.

5) Nivelul ierarhic- este o alta componenta a structurii organizatorice, fiind format din

totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distanta ierarhica de consiliul de

administratie si directorul general.

Numarul nivelurilor ierarhice are o mare importanta pentru buna desfasurare a activitatii

manageriale, reducerea lor insumand scurtarea circuitelor informationale, cresterea operativitatii,

reducerea posibilitatilor de deformare a informatiilor etc.

6) Relatiile organizatorice formale pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni

organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin reglementari organizatorice oficiale.

Ceea ce se desemneaza de regula prin termenul de organizare structurala reprezinta de

fapt, organizarea formala.

20


In cadrul oricarei unitati apare in procesul muncii un intreg sistem de elemente si relatii,

distincte de cele formale, care reprezinta organizarea informala.

Organizarea informala a unei unitati sanitare este definita ca ansamblul interactiunilor

umane cu caracter organizatoric, care apar spontan si natural intre compnentii sai.

Aparitia organizarii informale a fost determinata de actiunea unor factori precum: interesele

comune, apartenenta organizatorica, nivelul pregatirii si calificarii, vechimea in munca etc.

Grupa informala reprezinta elementul de baza al organizarii informale fiind reprezentata

de un grup de persoane care urmaresc un scop comun.

Norma de conduita a grupei constituie modul de a se comporta si actiona a membrilor

grupei. In cadrul grupei informale fiecare component indeplineste un rol- rol neformal- determinat

de autoritatea informala ce reprezinta influenta pe care un component al unitatii respective o are

asupra colaboratorilor, subordonatilor sau sefilor sai, datorita cunostintelor, aptitudinilor,

experientei si resurselor pe care le poseda. Aceasta se manifesta prin sugestiile, sfaturile,

informatiile pe care persoana respectiva le furnizeaza.

Legaturile dintre diferitele grupe informale care alcatuiesc personalul unei unitati sanitare se

caracterizeaza fie prin cooperare, fie prin rivalitate. Este necesar sa predomine cooperarea,

grupele si relatiile informale sa contribuie la desfasurarea unor activitati eficiente.

21


CAPITOLUL 6

MANAGERII SI LEADERSHIP

6.1 NOTIUNEA DE MANAGER, TIPURI DE MANAGERI SI STIL MANAGERIAL

O componenta foarte importanta a resurselor umane dintr-o organizatie o reprezinta

managerii. Acestia exercita permanent functii de previziune, organizare, coordonare, antrenare si

evaluare, referitoare la procesele de munca exercitate de subordonatii lor. Materia prima a

managerilor o reprezinta potentialul subordonatilor si propirul lor statut de a conduce. Managerii

trebuie sa posede o serie de calitati, cunostinte si aptitudini.

Un manager bun trebuie sa fie:

- sanatos fizic si psihic;

- rezistent la efort intelectual prelungit si la stres;

- energic si perseverent, capabil sa-si asume initiative si sa le duca la bun sfarsit;

- hotarat;

- responsabil;

- vizionar;

- altruist;

- loial;

- competent;

- inteligent, cult, deschis catre nou;

- capabil sa comunice cu cei din jurul sau si sa stabileasca contacte in folosul

organizatiei.

Intuitia, talentul organizatoric, capacitatea de decizie, de a mentine relatii

umane bune, de perfectionare continua, asociate cu pregatirea teoretica si practica, experienta

manageriala, ii vor conferi managerului acele calitati necesare pentru a deveni performant.

Capacitatea managerului de a conduce in echipa implica o stransa colaborare cu subordonatii si

folosirea pe scara larga a consultarii personalului, si a luarii deciziilor in grup.

Exista o serie de factori care determina tipul si stilul managerial si anume: tipul sistemului

managerial al oragnizatiei:

- personalitatea managerilor;

- potentialul si personalitatea subalternilor;

- natura proceselor de munca implicate;

- intensitatea influentei organizatiei sindicale etc.

Tipul de manager reprezinta ansamblul caracteristicilor principale referitoare

22


la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere, ce le confera,

aceeasi abordare in ce priveste aspectele de baza ale proceselor si relatiilor manageriale, ale

comportamentului managerial, deosebite de ale altor manageri.

In literatura de specialitate tipurile de manageri variaza de la un specialist la altul in functie

de criteriile specifice ce au stat la baza delimitarii lor.

Potrivit abordarii bidimensionale (Blake si Montan) bazata pe de o parte pe interesul

pentru obiective si rezulatte si interesul pentru oameni si problemele lor sociale, abordeaza cinci

tipuri si stiluri manageriale.

1. Managerul populist este caracterizat prin:

- lipsa unui management strategic;

- acorda prioritate rezolvarii unor pretentii salariale;

- tergiverseaza disponibilizarile de personal, chiar daca situatia concreta a

organizatiei o impune;

- apeleaza la imprumuturi mari pentru salarii, care conduc la incalcarea corelatiilor

dintre indicatorii economici (productivitate, salariu mediu etc.).

2. Managerul atutoritar:

- acorda atentia deosebita problemelor restructurarii;

- detine o bogata experienta anterioara si o personalitate solida;

- este foarte competent profesional;

- da dovada de seriozitate fata de salariati, corectitudine, severitate, exigenta;

- prezinta dezinteres pentru problemele sociale;

- apeleaza la disponibilizarea personalului in somaj, atunci cand situatia impune

acest lucru;

- urmareste maximizarea profitului;

- este dispus sa-si dea demisia daca nu-si poate exercita stilul managerial.

3. Managerul incompetent:

- nemultumeste pe toata lumea;

- este lipsit de initiativa si curaj in asumarea unor riscuri;

- este coruptibil;

- se caracterizeaza prin absenta unei strategii realiste.

4. Managerul participativ reformist:

- are capacitate mare de antrenare;

- disponibilitate pentru comunicare;

- spirit inovator, creator;

- curaj in asumarea riscurilor;

- flexibilitate in situatii de criza sau conflict de muncal

- strategii clare.

23


5. Managerul conciliator:

- abordeaza strategii de supravietuire si o conducere abila, de pe o zi pe alta;

- prezinta abilitate in situatiile conflictuale, face concesii in relatiile cu sindicatele,

dupa care este mai dur cu acestia;

- are tendinta spre manipularea sindicatelor.

Abordarea tridimensionala (W.Reddin) are in vedere trei caractersitci ale valorii unui

manager:

- preocuarea pentru sarcini;

- preocuparea pentru contracte umane;

- preocuparea pentru randament.

Tipurile de manager si stilurile de management rezultate sunt: negativ,

birocrat, altruist, promotor, autocrat cu bunavointa, oscilant, realizator.

Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil managerial, care reprezinta manifestarea

calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor personalului managerial in relatiile su subordonatii, sefii si

colegii.

Stilurilor manageriale le corespund stiluri de leadership, ce au in vedere in special

dimensiunea umana in conditiile unei puternice implicari a grupului.

6.2 NOTIUNEA DE LEADER SI LEADERSHIP

Jaques Clement defineste leadership-ul ca fiind procesul prin care o persoana stabileste

un scop sau o directie pentru una sau mai multe persoane si ii determina sa actioneze impreuna

cu competenta si deplina dedicare in vederea realizarii lor.

La baza “leadership-ului” sta spiritul de echipa, reprezentand starea ce reflecta dorinta

oamenilor de a gandi, simti si comporta armonizat in vederea realizarii unui scop comun.

Spiritul de echipa este rezultatul urmatoarelor procese:

- construirea increderii intre persoanele implicate;

- stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele;

- derularea de procese decizionale participative;

- motivarea puternica, individuala si de grup pentru a contribui la realizarea

scopurilor comune.

Fara spirit de echipa leadership-ul nu exista.

Determinantii leadership-ului sunt reprezentanti de: caracteristicile native

ale leader-ului, pregatirea primita de acesta si situatia in care se plaseaza leader-ul. Privind

caracteristicile native ale leader-ului pot fi mentionate inteligenta nativa reflectata in

capacitatea de a formula obiective eficace si atractive pentru ceilalti, de a stabili modalitatile de

atragere a altor pesoane la realizarea obiectivelor si charisma. Prin charisma se intelege

24


abilitatea unei persoane de a inspira sau a amplifica implicarea altor persoane in derularea

anumitor actiuni.

Pregatirea primita de leader cuprinde: pregatirea generala, prin care se construieste

baza comportamentului general individual si social si se asigura fondul de cunostinte generale cu

efecte in plan comunicational; pregatirea de specialitate si pregatirea manageriala. Rezultatul

acestor procese de pregatire il constutie abilitatile sociale, cunostintele tehnice, capacitatea

decizionala si de a comunica, comportamentul managerial practicat, esentiale pentru un leader

eficace.

Situatia in care se afla leader-ul conditioneaza in multe moduri leadership-ul practicat. Se

deosebeste o dubla conditionare a leadership-ului- o conditionare contextual-organizationala, cat

si specific manageriala.

La baza mecanismului leadership-ului sta axioma “nu exista leaderi buni fara persoane de

buna calitate care sa-i urmeze”.

Mecanismul leadership-ului se rezuma la urmatoarele cinci faze:

- pregatirea leader-ului pentru a-si exercita leadership-ul din punct de vedere al

stabilirii scopurilor, modalitatilor de realizat, al increderii in sine si al disponibilitatii

pentru derularea actiunilor necesare, folosind un comportament specific.

- manifestarea de catre leader a capacitatii de a asculta si concomitent de a

antrena potentialii participanti la realizarea obiectivului propus;

- conectarea scopurilor, ideilor si opiniilor leader-ilor cu scopurile, ideile si opiniile

celorlalti;

- determinarea persoanelor de a crede, simti si a se comporta la un nivel apreciabil

in concordanta cu punctele de vedere ale leader-ului;

- obtinerea si mentinerea dedicarii persoanelor abordate pentru a atinge

obiectivele urmarite.

In exercitarea leadership-ului, cadrele de conducere implicate apeleaza la

o gama variata de metode si tehnici pe care le operationalizeaza in moduri diferite, si anume:

- definirea exacta a obiectivelor de realizat prin leadership;

- transmiterea informatiilor de sensibilizare, convingere, atragere, inspirare si

actionare a subordonatilor in cadrul unor intalniri (sedinte);

- programarea sarcinilor leader-ului si subordonatilor in functie de obiectivele

leadership-ului;

- apelarea frecventa la metoda delegarii sarcinilor, competentelor si responsabilitatii

etc.

O clasificare, mai larg utilizata in literatura de specialitate, delimiteaza stilurile de

leadership in functie de caracteristicele manageriale si psiho-sociale in patru stiluri de

leadership:

25


1. Leadership autocratic: caracterizat printr-o supraveghere stricta a subordonatilor de

catre lider, fluxurile informationale sunt directionate preponderent de sus in jos, predomina o

atmosfera de teama, frica actionand ca mijloc de control pentru subordonati..

2. Leadership birocratic: in care comunicarea se realizeaza in scris, punandu-se accent

pe documente si stampile ca mijloace de realizare si control al activitatiilor, descurajeaza initiativa

si inovarea afectand in sens negativ moralul salariatilor.

3. Leadership democratic: ale carui dimensiuni sunt flexibilitatea, cooperarea,

comunicarea, sociabilitatea, atmosfera armonioasa, prieteneasca, in cadrul organizatiei.

4. Leadership “laissez-foire”: prin care, in cadrul unor directii generale de actiune stabilite

de managerul superior, se da libertate de actiune subordonatilor, controlul fiind aproape nul. Se

foloseste in firmele mici, in faza de inceput si in intreprinderile axate pe tehnici de varf, folosind

specialisti de inalta calificare.

26


CAPITOLUL 7

METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT UTILIZATE IN SISTEMUL

SANITAR

Metodele si tehnicile de management sunt folosite pentru rezolvarea cat mai eficienta a

problemelor specifice activitatii managerilor.

7.1 METODA DIAGNOSTICARII

Metoda diagnosticarii in management indeplineste acelasi rol pe care il are in medicina.

Este important ca managerii sa poata diagnostica corect domeniul condus pentru a avea un

fundament adecvat in stabilirea deciziilor.

Diagnosticarea poate fii abordata: ca faza a muncii managerului in exercitarea control-

evaluarii, in acest caz diagnosticarea avand caracter individual sau poate fi utilizata de un grup de

manageri ca metoda de sine statatoare.

Diagnosticarea este metoda folosita in management al carei continut principal consta in

identificarea punctelor forte si slabe ale domeniului analizat cu evidentierea cauzelor care le

genereaza, finalizata in recomandari cu caracter corectiv sau de dezvoltare.

Pentru utilizarea corecta a metodei diagnosticarii, este obligatorie parcurgerea urmatoarelor

etape:

- stabilirea domeniului de investigat;

- documentarea preliminara;

- stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le genereaza;

- stabilirea principalelor puncte forte si a cauzelor care le genereaza;

- formularea recomandarilor.

a) Stabilirea domeniului de investigat

Delimitarea corecta a domeniului este foarte importanta, avand influente directe asupra

calitatii diagnosticului. Pericolele care pot sa apara si care trebuie evitate sunt

supradimensionarea domeniului supus diagnosticarii, avand ca urmare irosirea de resurse

umane, financiare, de timp sau subdimensionarea domeniului, situatie in care diagnosticul nu

este concludent datorita neincheierii in investigatie a unor aspecte cu influente majore asupra

eficientei rezultate. In aceasta etapa se stabileste componenta echipei de diagnosticare.

b) Documentarea preliminara

In cadrul aceste etape se culege ansamblul de informatii privitoare la

domeniul investigat pentru a se putea realiza analiza problematicii implicate. Se intocmeste in

prealabil, o lista cu simptome pozitive si negative, privind domeniul respectiv.

27


c) Stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le genereaza

Punctele slabe se stabilesc in raport cu prevederile STAS-urilor, a normelor

stabilite pentru domeniul analizat, de situatia din alte unitati sanitare similare, din tara si

strainatate, de realizarile perioadei anterioare, de cerintele stiintei managementului etc.

d) Stabilirea principalelor puncte forte si a cauzelor care le genereaza

Aceasta etapa se desfasoara similar cu cea anterioara.

e) Formularea recomandarilor

Recomandarile sunt realizate de membrii echipei de diagnosticare si sunt

axate asupra eliminarii cauzelor care determina punctele slabe si asupra intensificarii celor care

genereaza punctele forte.

Principalele avantaje ale folosirii metodei diagnosticarii sunt:

- preintampina aparitia unor disfunctionalitati majore prin identificarea cauzelor

care le genereaza intr-o faza incipienta;

- asigura suportul informational necesar adoptarii unor decizii strategice si tactice

curente;

- asigura fundamentul necesar elaborarii si aplicarii programelor de dezvoltare ale

unitatii respective.

7.2 SEDINTA

Sedinta este cea mai frecvent utilizata metoda de management, constituind

modalitatea principala de transmitere a informatiilor si de culegere a feed-back-ului concomitent la

un numar mare de componenti ai unitatii.

Sedinta consta in reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub

coordonarea unui manager, in vederea solutionarii in comun a unor sarcini cu caracter

informational sau decizional.

In functie de continut, sedintele se clasifica in urmatoarele categorii:

- de informare;

- decizionale;

- de armonizare;

- de explorare;

- eterogene.

Sedintele de informare - au ca obiectiv furnizarea de informatii

managerului si/sau colaboratorilor, referitoare la anumite domenii. Pot fi organizare ad-hoc sau

periodic- saptamanal, lunar, in functie de necesitati.

Sedintele decizionale – au ca obiectiv adoptarea unor decizii. Continutul

lor consta in prezentarea, formularea si evaluarea variantelor decizionale, vizand realizarea unor

obiective.

28


Sedintele de armonizare - sunt sedinte operative, avand drept scop

punerea de acord a actiunilor managerilor si componentilor unor compartimente situate pe acelasi

nivel ierarhic sau pe niveluri apropiate in cadrul structurii organizatorice a unei unitati. Sunt

convocate cu frecventa aleatorie in functie de necesitatile realizarii unor obiective, planuri,

programe.

Sedintele de explorare - sunt destinate amplificarii creativitatii, fiind axate

pe investigarea zonelor necunoscute ale viitorului unitatii respective.

Sedintele eterogene - intrunesc elemente a doua sau mai multe din

celelalte tipuri (exemplu: sedinte de informare si decizionale).

Folosirea metodei sedintei implica obligatoriu parcurgerea a patru etape, si anume:

pregatirea, deschiderea, desfasurarea, finalizarea.

Pregatirea sedintei impune respectarea anumitor regului, dintre cele mai importante fiind:

- stabilirea unei ordini de zi judicioase, sarcina ce revine in principal managerului

ce organizeaza sedinta;

- formularea problemelor inscrise pe ordinea de zi cu maxim de claritate, ca fiecare

persoana participanta sa cunoasca cu exactitate obiectivul si domeniul ce

urmeaza a fi abordat;

- desemnarea persoanelor care urmeaza sa intocmeasca materialele pe baza

carora se vor desfasura lucrarile sedintei;

- elaborarea de materiale cat mai scurte, rezumandu-se strict la informatii

necunoscute de participanti, formuland alternative decizionale, ipoteze de lucru,

propuneri etc., acestea fiind trimise participantilor cu cel putin doua zile inainte;

- in cazul sedintelor cu caracter periodic (saptamanale, lunare) este importanta

derularea lor in aceleasi zile si ore;

- desemanrea persoanei care se ocupa de inregistrarea discutiei din cadrul

sedintei si anuntarea din timp a locului si datei de desfasurare a sedintei.

Reguli pentru desfasurarea unei sedinte

Sedinta se desfasoara prin derularea a patru etape: pregatire, deschidere, desfasurare si

finalizare, iar pe parcursul fiecarei etape trebuie sa fie respectate anumite reguli.

1.“Deschiderea sedintei” – reguli:

- deschiderea sedintei va avea loc la ora stabilita, comunicata in prealabil participantilor;

- formularea clara a obiectivelor sedintei;

- prezentarea ideilor in sens pozitiv, folosind un limbaj atractiv;

- limitarea expunerii introductive la 1-2 minute.

2. “Derularea sedintei”

- imprimarea unui ritm care sa asigure incadrarea in durata stabilita, concomitent cu

atingerea scopurilor urmarite;

29


- sublinierea contributiilor in idei noi si solutii eficiente;

- calmarea spriritelor infierbantate, intervenind ferm si cu tact pentru a preintampina sau

elimina in faza incipienta mementele tensionate;

- interventia promta in vederea stoparii divagatiilor de la subiect.

3. “Inchiderea sedintei”

- limitarea duratei sedintei la 1-1,5 ore;

- elementele foarte importante se recomanda a fi transmise si in scris participantilor cel

tarziu in ziua urmatoare sedintei.

La baza utilizarii frecvente a sedintei au stat multiple avantaje pe care le

prezinta: - cresterea nivelului de informare al personalului;

- dezvoltarea coeziunii in cadrul compartimentului;

- favorizarea schimbului de experienta intre persoane etc.

Metoda sedintei prezinta si dezavantaje precum:

- consum mare de timp;

- reducerea operativitatii in solutionarea unor probleme;

- reducerea responsabilitatii unor manageri etc.

Metoda sedintei se recomanda in toate situatiile manageriale a caror

solutionare implica participarea mai multor persoane.

7.3 DELEGAREA

Delegarea este una din metodele des utilizate in activitatea de management.

Delegarea – consta in atribuirea temporara de catre un manager a uneia din sarcinile sale

de serviciu unui subordonat, insotita de competenta si de responsabilitatea corespunzatoare.

Elementele principale ale procesului de delegare sunt: insarcinarea, atribuirea

competentei formale, incredintarea responsabilitatii.

Insarcinarea - consta in atribuirea de catre un manager unui subordonat a

efectuarii unei sarcini ce-i revine de drept prin organizarea formala. Se vor preciza: intervalul de

timp alocat realizarii sarcinii, rezultatele scontate si criteriile de apreciere a lor.

Prin atribuirea competentei formale se asigura subordonatului libertatea

decizionala si de actiune necesara realizarii sarcinii respective.

Incredintarea responsabilitatii - in virtutea responsabilitatii acordate noul

executant este obligat sa realizeze sarcina delegata si in functie de rezultatele obtinute sa fie

recompensat sau sanctionat.

Pentru o utilizare eficienta a delegarii este necesar sa se respecte un set de reguli: -

sa nu se delege realizarea unor sarcini de importanta majora in special cele strategice sau cu

30


implicatii umane majore - ale caror consecinte sunt dificil sau imposibil de evaluat de catre

subordonati;

- precizarea clara, in scris, a sarcinilor, competentelor si

responsabilitatilor delegate;

- crearea unui climat de incredere in posibilitatile subordonatilor de a

solutiona problema, acceptand si posibilitatea comiterii unor greseli;

- definirea cat mai clara a rezultatelor asteptate prin precizarea inca

de la inceput a criteriilor de evaluare;

- verificarea nu a modului de realizare a sarcinilor delegate, ci a rezultatelor

obtinute, respectand competentele si responsabilitatile acordate subordonatului respectiv.

Managerul trebue sa informeze asupra delegarii efectuate si asupra ratiunii ce au generat-

o, colegii subordonatului in cauza. In final, managerul evalueaza rezultatele delegarii dand

indrumari si efectuand corecturi la nevoie, mentinand un climat de incredere si exigenta.

31


CAPITOLUL 8

FURNIZAREA SERVICIILOR DE SANATATE IN ROMANIA

“Sectorul sanatatii” este reprezentat de o gama larga de personal care acorda servicii de

ingrijiri de sanatate.

8.1. SERVICIILE PRIMARE DE SANATATE

Sunt furnizate de medici generalisti, medici de familie, furnizori pentru ingrijiri la domiciliu

etc.

Pana in 1989, asistenta primara in Romania a fost furnizata in principal

printr-o retea nationala de dispensare.

Dispensarele apartineau Ministerului Sanatatii si erau administrate de

spitalul local care detinea fondurile locale atat pentru ingrijirile primare cat si cele secundare de

sanatate. Dispensarele furnizau ingrijiri de sanatate populatiei dintr-un teritoriu arondat. Existau de

asemenea, dispensarele de intreprindere care acordau ingrijiri de sanatate angajatilor si

dispensare scolare care furnizau ingrijiri medicale elevilor si personalului din invatamant.

In anul 1989 a fost reglementata organizarea si functionarea cabinetelor medicale

publice si private in una din cele patru forme:

a) Cabinete medicale individuale ce apartineau unui medic responsabil de toate

serviciile si resursele fiind legal raspunzator de activitatile cabinetului.

b) Cabinete grupate apartinand unui grup de medici care impart resursele (echipamentul

si spatiul) dar ale caror activitati medicale sunt separate, fiecare dintre acestia fiind legal

raspunzatori de activitatile desfasurate.

c) Cabinete asociate aparatinand unui grup de medici care impart resursele, spatiul si

activitati medicale in care toti medicii au aceeasi specialitate, unul singur fiind

raspunzator legal de toate activitatile.

d) Societatile civile medicale cuprind un grup de medici care impart resursele, spatiul si

activitatile medicale, avand specialitati medicale diferite, societatea fiind legal

responsabila de activitatile personalului

Reforma ingrijirilor primare de sanatate a inceput in anul 1994 si a introdus un

nou model de finantare, un transfer al responsabilitatii de la spitale catre Directile Sanitare

Judetene, introducand obligativitatea incheierii unor contracte intre Directiile Sanitare Judetene si

medicii generalisti la nivel individual sau de grup.

32


8.2 SERVICIILE AMBULATORII DE SPECIALITATE

Acestea sunt furnizate de reteaua de servicii ambulatorii din spitale, centre de sanatate,

centre de diagnostic si tratament, cabinate specializate.

Anterior in Romania furnizorii de ingrijiri secundare de sanatate erau policlinicile

predominante in zonele urbane. Majoritatea policlinicilor acordau servicii gratuite, personalul

medical era platit pe baza unui sistem salarial si furniza servicii medicale ambulatorii publice.

In prezent policlinicile, fie au devenit ambulatorii de spital, fie centre independente de

diagnostic si tratament ori s-au divizat in cabinete medicale individuale. Incepand cu anul 1990 s-

au organizat cabinete medicale private, iar personalul medical care isi desfasoara activitatea in

cadrul acestor cabinete trebuie sa detina avizul de libera practica si o autorizatie de functionare a

cabinetului medical.

Seviciile ambulatorii private pot fi acreditate pentru toate specialitatile, inclusiv pentru

servicii ambulatorii de chirurgie.

8.3 SERVICIILE MEDICALE SPITALICESTI

Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica,

proprietate publica sau privata, care asigura servicii medicale. Serviciile medicale acordate de

spital sunt: preventive, curative, de recuperare, de ingrijire, in caz de graviditate, maternitate si

ingrijirea nou-nascutilor.

In Romania exista mai multe categorii de spitale clasificate dupa anumite caracteristici:

1. In functie de teritoriu spitalele se clasifica in:

- judetene;

- municipale si orasenesti;

- comunale.

2. In functie de specificul patologic spitalele se clasifica in:

- generale;

- de urgenta;

- de specialitate;

- pentru bolnavii cu afectiuni cronice.

3. In functie de regimul juridic al proprietatii spitalele pot fi:

- publice;

- private;

-mixte.

4. In functie de modul de finantare spitalele pot fi:

- spitale cu finantare din fonduri publice;

- spitale cu finantare din fonduri private;

33


- spitale cu finantare mixta.

5. Din punct de vedere al invatamantului si cercetarii stiintifice medicale, spitalele se

clasifica in:

- spitale clinice;

- spitale universitare.

Spitalul judetean este spitalul general care asigura asitenta medicala a

judetului.

Spitalele municipal si orasenesc sunt spitale care au in componenta cel

putin specialitatile de baza (medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie, chirurgie) si sunt

organizate la nivelul municipiilor sau oraselor unui judet.

Spitalul comunal este unitatea sanitara cu paturi care asigura asistenta

medicala de specialitate pentru populatia din mai multe localitati rurale apropiate, avand sectii de

medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie.

Spitalul general este spitalul care are organizata in structura sa minim trei

din cele patru specialitati de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie si

chirurgie.

Spitalul de specialitate este spitalul care asigura asitenta medicala intr-o

singura specialitate.

Spitalul de urgenta este spitalul care dispune de o structura complexa de

specialitati dotat cu aparatura medicala corespunzatoare, personal specializat, avand

amplasament si accesibilitate pentru teritorii extinse. In structura spitalului de urgenta functioneaza

obligatoriu departamentul de urgenta care, in functie de necesitati poate avea un serviciu mobil de

urgenta-reanimare si transport medicalizat.

Spitalul pentru bolnavi cu afectiuni cronice este spitalul in care durata

de spitalizare este prelungita datorita specificului patologiei.

Spitalul public este spitalul proprietate publica a statului sau al unitatiilor

administrativ-teritoriale organizate ca institutii publice.

Spitalul privat este spitalul proprietate privata a persoanelor juridice de

drept privat.

Spitalul clinic este spitalul care are in componenta sa cel putin doua clinici

in specialitati diferite care desfasoara asistenta medicala, activitate de invatamant si cercetare

stiintifica medicala si de educatie medicala continua.

Spitalul universitar este spitalul organizat in centre universitare medicale

in structura caruia toate sectiile de specialitate sunt clinici universitare. Clinica universitara are in

structura ei una sau mai multe sectii clinice. Sectiile clinice sunt sectiile de spital in care se

desfasoara activitati de invatamant universitar.

34


Structura organizatorica a spitaluluI cuprinde dupa caz: sectii, departamente,

laboratoare, servicii de diagnostic si tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice,

economice si administrative, servicii de asistenta prespitaliceasca si transport urgente, structuri de

primiri urgente si alte structuri aprobate de Ministerul Sanatatii si Familiei. Spitalele pot avea in

componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Serviciile medicale

furnizate de ambulatoriu de spital cuprind: consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului,

tratament medical si/sau chirurgical, ingrijiri, recuperare, medicamente si materiale sanitare,

proteze.

Formele de spitalizare sunt: spitalizarea continua, spitalizarea de zi si de o zi.

Prin regulamentul de organizare si functionare al spitalului si fisele posturilor aprobare de

conducerea spitalului se stabilesc activitatile, modul de organizare si functionare, atributiile si

responsabilitatile personalului. Activitatile organizatorice si functionale cu caracter medico-sanitar

din spitale sunt reglementate si supuse controlului Ministerului Sanatatii si Familiei, autoritatea

centrala in domeniul asistentei de sanatate publice. In spitale se pot desfasuta si activitati de

invatamant medico-farmaceutic, postliceal, universitar si post universitar precum si activitati de

cercetare stiintifica medicala.

Criteriile pentru desfasurarea activitatilor de cercetare stiintifica medicala se propun de

catre Academia de Stiinte Medicale si se aproba prin ordin al ministrului sanatatii si familiei cu

avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii, iar criteriile pentru desfasurarea activitatiilor de

invatamant se elaboreaza si aproba de Ministerul Sanatatii si Familiei cu avizul Ministerului

Educatiei si Cercetatii. Colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant medical se realizeaza

pe baza de contract incheiat potrivit metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii

si familiei si al ministrului educatiei si cercetatii. Activitatiile de invatamant si cercetare sunt

organizate astfel incat sa consolideze calitatea actului medical cu respectarea drepturilor

pacientilor, a eticii si deontologie medicale.

Problemele de etica si deontologie profesionala sunt de competenta, dupa caz a Cologiului

Mediciilor din Romania, Colegiului Farmacistiilor din Romania sau a Ordinului Asistentiilor Medical

si Moaselor din Romania.

Infiintarea sau desfiintarea spitalelor publice se face prin hotarare a Guvernului instiintata

de Ministerul Sanatatii si Familiei cu avizul Consiliului Local sau Judetean. In actul de infiintare al

spitalului public se stabilesc cel putin urmatoarele elemente: denumire, tipul spitalului, tipul

finantarii, numarul de paturi si categoria serviciilor medicale spitalicesti acordate.

Organele de conducere ale spitalelor publice sunt: consiliul de administratie, comitetul

director, directorul general.

Comitetul director si directorul general reprezinta conducerea executiva a spitalelor

publice. Directorul general este numit de catre consiliul de administratie prin concurs.

35


Din comitetul director fac parte: directorul general adjunct medical, directorul economic,

contabilul sef si directorul de ingrijiri. Membrii comitetului director sunt numiti de catre consiliul de

administratie in urma concursurilor sustinute pentru o perioada de patru ani.

In cadrul spitalului se organizeaza consiliul medical format din medici sefi de sectie, sefi

de compartimente, laboratoare sau compartimente.

Atributiile comitetului director din spitalele publice sunt:

- elaboreaza proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului;

- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului in

concordanta cu nevoiele de servicii medicale ale populatiei;

- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze;

- raspunde la modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si dispune

masuri de imbunatatire a activitatii spitalului;

- conduce operativ intreaga activitate a spitalului.

Consiliul de administratie este constituit din 7-9 membri in functie de

marimea spitalului si complexitatea serviciilor medicale acordate. Presedintele consiliului de

administratie este ales din randul membrilor sai cu majoritate simpla din numarul total.

Membri consiliului de administratie sunt:

- un reprezentant al Ministerului Sanatatii si Familiei sau al Directiei de Sanatate

Publica, dupa caz;

- doi reprezentanti numiti de Consiliul Judetean si Local;

- un reprezentant al Finantelor Publice Locale;

- un reprezentant al Colegilor Mediciilor din Romania;

- un reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania;

- directorul general al spitalului;

- doi reprezentanti ai Senatului universitar pentru spitalele clinice si universitare.

La sedintele consiliului de administratie participa, fara drept de vot, cate un

reprezentant al organizatiilor sindicale si patronale. Consiliul de administratie este condus de catre

presedintele consiliului.

Atributiile principale ale consiliului de administratie sunt:

- aproba bugetul de venituri si cheltuieli al spitalului;

- organizeaza concurs pentru ocuparea functiilor de director general, director

general adjunct medical si celorlalte functii de director. Presedintele consiliului de

administratie numeste in functie persoanele care au promovat concursul;

- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului, in

concordanta cu nevoile de servicii medicale ale populatiei;

- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze intr-un

exercitiu financiar;

36


- analizeaza modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si activitatea

directorului general si a comitetului director, dispunand masuri de imbunatatire a

activitatii;

- negociaza si incheie prin presedinte si directorul general contracte de furnizare

de servicii medicale cu casele de asigurari de sanatate.

Consiliul de administratie se intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie,

la solicitarea majoritatii membrilor sai, a presedintelui sau a directorului general si ia decizii cu

majoritate simpla din numarul total al membrilor. Membri Consiliului de a Administratie primesc o

indemnizatie de sedinta in proportie de 20% din salariul Directorului General.

Pentru spitalele clinice, universitare si institutele clinice candidatii la functia de director

general trebuie sa fie obligatoriu cadre didactice universitare. Directorul general trebuie sa aiba

competenta, management sanitar si sa incheie contract de administrare pe un mandat de patru

ani, cu consiliul de administratie pe baza criteriilor stabilite de catre Ministatul Sanatatii si Familiei

cu posibilitatea reinnoirii acestuia.

Directorul general este ordonator de credite si reprezinta spitalul in relatiile cu tertii,

conduce activitatea comitetului director fiind presedintele acestuia.

In spitalele clinice si universitare, institutele clinice si spitale judetene, comitetul director

este constituit din: director general, director general adjunct medical, director economic, director

de ingrijiri de profesie asistent medical, contabil sef pentru spitalele cu peste 500 de paturi.

Comitetul director este numit de consiliul de administratie in baza concursurilor sustinute.

Comitetul director conduce intreaga activitate a spitalului intre sedintele consiliului de

administratie.

Conducerea spitalelor publice raspunde in fata Directiei de Sanatate Publica si/sau

Ministerului Sanatatii si Familiei, in fata Ministerului de Resort pentru indeplinirea atributiilor care ii

revin.

Revocarea membrilor comitetului director in cazul nerealizarii indicatorilor de performanta a

activitatii stabiliti in contractul de adminsitrare sau in cazul savarsirii de abuzuri sau abateri se face

de catre consiliul de adminsitratie la propunerea Ministerului Sanatatii si Familiei, a Directiei

Judetene de Sanatate Publica in functie de subordonare sau Ministerului de Resort.

Sectiile, laboratoarele, departamentele si serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de

catre un sef de departament, un sef de sectie, sef de laborator sau sef de serviciu. Aceste functii

se ocupa din concurs organizat in conditiile legii. In spitalele publice, functiile de sefi de

departament, sef de compartiment, sef de laborator sau farmacist sef vor putea fi ocupate numai

de medici, farmacisti, biologi, chimisti si biochimisti cu o vechime de minim 5 ani in specialitatea

respectiva.

Spitalul are obligatia sa inregistreze, sa stocheze, prelucreze si sa transmita informatiile

legate de activitatea sa si sa raporteze catre Directia de Sanatate Publica Teritoriala si constituie

37


baza de date la nivel national pentru decizii majore de politica sanitara si pentru raportarile

necesare organismelor Uniunii Europene si Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS).

Spitalul are obligatia sa furnizeze caselor de asigurari de sanatate informatiile medicale

care au stat la baza contractelor de furnizare de servicii medicale. Documentatia primara va fi

pastrata, securizata si asigurata sub forma de document scris si/sau electronic constituind arhiva

spitalului.

FINANTAREA SPITALELOR

Spitalele functioneaza pe principiul autonomiei financiare pe baza sumelor prevazute in

contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum si din sume obtinute, in conditiile legii

de la persoanele fizice si juridice si isi elaboreaza, aproba si executa bugetele proprii de venituri si

cheltuieli. Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului cu casa de asigurari de sanatate

reprezinta sursa principala a veniturilor in cadrul bugetului de venituri si cheltuieli si se negociaza

cu consiliul de administratie cu conducerea casei de asigurari de sanatate, in functie de indicatorii

stabiliti de contractul-cadru de furnizare de servicii medicale. Spitalele pot incheia contracte de

furnizare de servicii medicale si cu casele de asigurari de sanatate private.

Separat de veniturile realizate de spitale din contractele incheiate cu casa de asigurari de

sanatate, spitalele publice primesc finantare dupa cum urmeaza:

- de la bugetul de stat si bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei;

- de la bugetul consiliului judetean, pentru spitalele judetene;

- de bugetul consiliului local si al consiliului judetean pentru spitalele locale;

- de la bugetul Ministerului de Resort, pentru spitalele cu retea sanitara proprie.

De la bugetul de stat se asigura:

- desfasurarea activitatilor cuprinse in programele nationale de sanatate;

- dotarea cu echipamente medicale de inalta performanta;

- investitii legate de construirea de noi spitale si pentru finalizarea celor aflate in

executie;

- expertizarea, transformarea si consolidarea constructiilor grav afectate de seisme

si alte cazuri de forta majora;

- activitati specifice unitatilor cu retea sanitara proprie.

Bugetele locale asigura finantarea unor cheltuieli pentru finalizarea

constructiilor noi si realizarea unor lucrari de reparatii curente si capitale, precum si pentru dotarea

spitalelor cu aparatura medicala.

Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din:

- donatii si sponsorizari;

38


- asocieri investitionale in domenii medicale sau de cercetare medicala si

farmaceutica;

- inchirierea temporara a unor spatii medicale, dotari cu echipamente sau

aparatura medicala catre alti furnizori de servicii medicale;

- contracte privind furnizarea de servicii medicale incheiate cu casele de asigurari

private sau agenti economici;

- editarea si difuzarea unor publicatii cu caracter medical;

- servicii medicale, hoteliere sau de alta natura furnizate la cererea pacientilor sau

angajatilor;

- servicii de asistenta medicala la domiciliu furnizate la cererea pacientilor.

Proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalelor publice se elaboreaza

de conducerea spitalului fiind aprobat si supus validarii pana la data de 31 decembrie a anului

curent Directiei Judetene de Sanatate Publica sau Ministerului Sanatatii si Familiei respectiv

Ministerului de Resort in functie de subordonati. Privind partea de cheltuieli propusa pentru a fi

acoperita prin finantare de la bugetele locale se va obtine si avizul consiliului local respectv.

Executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si trimestrial directiilor de sanatate

publica, Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort in functie de

subordonare. De asemenea, executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si

trimestrial si consiliului local si/sau judetean, dupa caz, daca beneficiaza de finantare din bugetele

locale. Directiile de Sanatate Publica analizeaza executia bugeturilor de venituri si cheltuieli lunare

si trimestriale si le inainteaza Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort,

dupa caz. Daca sunt constatate abateri fata de indicatorii din contractul de administrare, Directia

de Sanatate Publica le sesizeaza si face propuneri pe care le propunere spre aprobare conducerii

Ministerului Sanatatii si Familiei.

Controlul asupra activitatii financiare a spitalului public se face de catre Curtea de Conturi,

Ministerul Sanatatii si Familiei, ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie sau alte organe

abilitate prin lege.

Fondul de dezvoltare al spitalului se constituie din urmatoarele surse:

- amortizarea calculata lunar si cuprinsa in cheltuielile spitalului;

- sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile;

- sponsorizarile cu destinatia “dezvoltare”;

- 20% din excedentul bugetului de venituri si cheltuieli inregistrat la finele

exercitiului financiar.

Fondul de dezvoltare este utilizat pentru procurarea echipamentelor si

aparaturii medicale si de laborator necesare desfasurarii activitatii spitalului.

39


CAPITOLUL 9

FINANTAREA SECTORULUI SANATATII

Finantarea sectorului sanatatii este un factor esential pentru organizarea si

functionarea oricarui sistem de ingrijire de sanatate. Politica ingrijirilor de sanatate este strans

legata de mijloacele de finantare a serviciilor de sanatate.

Prin implementarea legii asigurarii sociale de sanatate, legea 145/1997, Guvernul Romaniei

a ales schimbarea sistemului ingrijirilor de sanatate de la un sistem centralizat la unul bazat pe

asigurari sociale de sanatate.

Schimbarile esentiale intervenite in finantarea sectorului serviciilor de sanatate, imbraca

urmatoarele aspecte:

a. Serviciile medicale vor fi finantate in principal din contributiile populatiei asigurate;

b. Colectarea contributiilor este asigurata de casele de asigurari de sanatate;

c. Prin plata contributiilor fiecare persoana asigurata este protejata impotriva

costurilor cauzate de imbolnaviri si accidente si este indreptata catre serviciile de

sanatate furnizate prin intermediul mediciilor de familie si al spitalelor,

medicamente si materiale sanitare in functie de nevoile de ingrijiri medicale;

d. Casa de Asigurari de Sanatate foloseste fondurile colectate in principal pentru

plata serviciilor realizate de furnizorii de servicii de sanatate pe baza contractului

incheiat, in contract fiind stipulate cantitatea, calitatea si pretul serviciilor de

sanatate;

e. Spitalele vor trebui sa acopere cheltuielile serviciilor de sanatate realizate, prin

prezentarea notei de plata catre Casa de Asigurari de Sanatate, potrivit

contractului.

Relatia dintre spitale si Casa de Asigurari Sociale de Sanatate creaza bazele autonomiei

spitalicesti, autonomie prevazuta in legea nr. 146/1999 privind organizarea, conducerea,

functionarea si finantarea spitalelor. Potrivit aceste legi, spitalele sunt considerate institutii

autonome de interes public si sunt indreptatite a avea propriul buget operational.

Legea 146/1999 are urmatoarele implicatii:

- spitalele devin furnizori de servicii de sanatate care-si “vand” aceste servicii

caselor de asigurari de sanatate pe baza contractelor medicale incheiate in acest

scop de cele doua parti;

- spitalele pot obtine resurse financiare numai prin platile pentru serviciile de

sanatate furnizate;

- a luat nastere o “piata a serviciilor de sanatate” in care spitalele concureaza

pentru contracte medicale;

40


- reforma financiara accentueaza importanta unui bun management al spitalului,

managerii trebuind sa imbunatateasca organizarea serviciilor de sanatate pe care

spitalul le furnizeaza in scopul obtinerii efectelor pozitive in utilizarea resurselor si

in calitatea serviciilor;

- spitalele trebuie sa realizeze un echilibru intre venituri si cheltuieli, sa utilizeze in

mod eficient resursele, sa antreneze angajatii in vederea atingerii obiectivelor

propuse.

Unul din obiectivele principale ale oricarui spital este obtinerea resurselor

care vor acoperii cheltuielile necesare furnizarii unor ingrijiri medicale de calitate pentru cei

asigurati.

Spitalele trebuie sa-si evidentieze pachetul de servicii de sanatate pe care le pot furniza.

Aceste pachete de servicii pot cuprinde:

- servicii medicale ambulatorii;

- servicii medicale in regim de internare;

- servicii medicale de urgenta;

- asitenta medicala prenatala, intranatala si postnatala;

- servicii medicale de recuperare;

- servicii de asistenta stomatologica;

- ingrijiri la domiciliu;

- medicamente, materiale sanitare, proteze.

Spitalele pot percepe plati directe de la pacienti pentru anumite servicii.

Sursele de finantare pentru costuri sunt:

- casele de asigurari de sanatate;

- persoane fizice si juridice;

- administratia locala;

- Ministerul Sanatatii si Familiei;

- bancile.

Contractele cu casele de asigurari de sanatate

In cea mai mare parte spitalele primesc resursele financiare prin prezentarea notelor de

plata catre Casa de Asigurari de Sanatate pentru serviciile de sanatate prestate. Serviciile sunt

“vandute” caselor de asigurari de sanatate in baza unui contract incheiat intre cele doua parti.

Acest contract trebuie sa specifice:

- numarul serviciilor de sanatate ce urmeaza a fi furnizate persoanelor asigurate

pentru o perioada de cel mult un an;

- pretul serviciilor medicale;

Contractul trebuie sa tina cont de interesul persoanelor asigurate, de

41


echilibrul financiar al asigurarilor de sanatate, de calitatea serviciilor. CAS trebuie sa plateasca

spitalelor pentru furnizarea de servicii medicale, cel putin la nivelul costurilor de productie.

Contractele cu persoane fizice sau juridice

Resursele financiare pot proveni din donatii si/sau sponsorizari de la persoane fizice sau

juridice. Donatiile sunt facute cu o anumita destinatie, de exemplu pentru cumpararea unor

echipamente medicale specifice, efectuarea de reparatii sau constructia unor incaperi sau aripi

dintr-un spital. Sponsorizarile sunt oferite pentru furnizarea anumitor servicii sau activitati.

Contractele cu administratia locala

Potrivit legii administratiei publice si legii finantelor publice locale, autoritatile publice locale

pot aproba credite bugetare pentru finantarea cheltuielilor spitalicesti din cadrul bugetelor locale.

Finantarea este furnizata la cererea managerilor de spitale care trebuie sa ofere autoritatilor locale

argumente convingatoare pentru alocarea de fonduri de la bugetele locale in scopul bunei

functionari a spitalelor. Autoritatile locale pot garanta fonduri de la bugetele locale pentru cheltuieli,

pentru materiale, servicii si investitii.

Contractele cu Ministerul Sanatatii si Familiei

In conformitate cu legea 146/1999, privind organizarea, functionarea si finantarea spitalelor,

Ministerul Sanatatii si Familiei trebuie sa furnizeze spitalelor resurse financiare pentru:

- realizarea programelor nationale de sanatate;

- achizitionarea de aparatura medicala de inalta tehnologie;

- realizarea reparatiilor capitale;

- realizarea unor activitati stabilite prin ordin al ministrului sanatatii, cum ar fi:

activitati de invatamant si cercetare, recuperarea capacitatii de munca.

Contractele cu bancile

Spitalele pot avea acces la credite bancare pe termen scurt fiind necesare

pentru asigurarea finantarii la timp a cheltuielii. Accesul la credite este permis pentru completarea

lipsurilor financiare temporare (incapacitati de plata), pentru o perioada de timp variind intre o luna

si trei luni, cand cheltuielile depasesc incasarile valorilor echivalente pentru serviciile de sanatate

furnizate pe durata acelei perioade.

42


CAPITOLUL 10

ADMINISTRAREA SPITALELOR

Incepand cu anul 1998 sistemul serviciilor de sanatate din Romania s-a aflat in plina

reforma. Obiectivele strategice ale reformei au fost definite de Ministerul Sanatatii si Familiei si

includ:

- imbunatatirea starii de sanatate a populatiei din Romania;

- garantarea accesului echitabil la serviciile sistemului de ingrijiri de sanatate;

- obtinerea unui sistem de ingrijiri de sanatate mai bine calificat.

Sub incidenta noilor reglementari, spitalele sunt in masura sa-si genereze

veniturile proprii, potrivit autonomiei de care dispun. Managerii spitalului sunt responsabili de

“sanatatea financiara” a spitalelor pe care le conduc. Acestia trebuie sa se preocupe de toate

aspectele spitalelor ce afecteaza calitatea serviciilor medicale oferite. Managerii de spitale trebuie

sa creeze sau sa aprobe politicile ce raspund principalelor probleme si necesitati legate de

strategia spitalului si obiectivele majore, mijloacele de finantare a cheltuielilor spitalului, cantitatea

de capital circulant necesara, marimea datoriilor pe care spitalul si le poate permite pe termen

scurt, mediu sau lung, numarul actiunilor de calitate si ingrijiri gratuite pe care spitalul le poate

oferi, etc.

Pentru definirea obiectivelor si selectarea strategiilor trebuie luate in considerare

urmatoarele aspecte:

a) Principiile care stau la baza contractarii serviciilor de ingijire a sanatatii;

b) Resursele umane necesare, medici si asistente medicale, in scopul indeplinirii

obligatiilor prevazute prin contractele de servicii de sanatate;

c) Asigurarea resurselor materiale;

d) Programe de imbunatatire a calitatii serviciilor medicale furnizate persoanelor asigurate;

e) Investitiile necesare cresterii capacitatii spitalului, a numarului de paturi, procurarea

echipamentelor de inalta tehnologie, avand ca rezultat reducerea costurilor de

spitalizare.

f) Sursele financiare si natura lor.

Politica de dezvoltare si functionare a spitalelor se stabileste inaintea inceperii

anului fiscal; este analizata de echipa manageriala a spitalului si apoi devine programul de

activitate a spitalului.

Politicile de dezvoltare trebuie sa reflecte aspecte precum:

- politica de salarizare a personalului;

43


- desfasurarea activitatilor financiare ale spitalului in cadrul limitelor veniturilor

actuale si ale cheltuielilor aprobate de buget;

- reducerea datoriilor catre furnizori sau creditori prin contractarea cheltuielilor in

limita bugetului;

- monitorizarea activitatii medicale si financiare care trebuie sa reflecte echilibrul

dintre venituri si cheltuieli.

Principala responsabilitate a managerilor de spitale consta in evaluarea

performantelor financiare, care se masoara dupa urmatoarele standarde: performantele spitalului

comparate cu performantele anterioare, cu performantele altor spitale din tara sau din aceeasi

regiune, sau cu scopurile financiare stabilite prin buget.

44


CAPITOLUL 11

RESURSLE UMANE IN MANAGEMENTUL SANITAR

11.1 RECRUTAREA, SELECTIA SI INCADRAREA PERSONALULUI MEDICAL

Sistemul sanitar atrage resurse umane cu anumite particularitati determinate de specificul

activitatilor desfasurate in unitatile sanitare.

Unitatile sanitare trebuie sa adopte o politica de personal care sa aiba in vedere recrutarea,

selectia, promovarea, perfectionarea si motivarea personalului.

Prin recrutarea personalului medical se intelege atragerea si descoperirea unui personal

calificat pentru ocuparea posturilor vacante. Recrutarea personalului medical constituie o activitate

importanta a compartimentelor de personal, contribuind la “achizitionarea” unui personal pregatit

profesional si eficient.

Activitatea de recrutare a personalului medical cuprinde aspecte precum:

- analiza cerintelor postului vacant;

- intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul vacant;

- identificarea surselor unde pot fi gasiti posibili candidati (universitati si scoli

posliceale sanitare, reteaua de cunostiinte);

- atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.

Selectia si incadrarea personalului reprezinta componente majore ale

functiunii de personal ce se desfasoara cu participarea managementului unitatii sanitare.

Selectionarea si incadrarea personalului se bazeaza pe urmatoarele elemente:

- studii atestate de certificate sau diplome;

- vechimea in munca;

- postul detinul anterior;

- calitatile, cunostiintele, deprinderiile, aptitudinile si comportamentele persoanelor

in cauza.

Calitatile, cunostiintele, aptitudinile, deprinderile si comportamentele

constituie elementul hotarator in ce priveste selectia si incadrarea personalului deoarece pe

aceste aspecte se bazeaza in mod decisiv eficacitatea indeplinirii obiectivelor de toate gradele din

cadrul unitatilor sanitare.

Selectia consta intr-un ansamblu de procese de analiza a calitatilor si pregatirii

profesionale a candidatilor in scopul numirii pe posturile vacante.

In Romania metodele si tehnicile folosite pentru selectia personalului medical sunt

urmatoarele:

1. convorbirea cu candidatii recrutati – interviul;

45


2. cercetarea referintelor;

3. probele de verificare a cunostiintelor;

1. Convorbirea cu candidatii recrutati – interviul

Datele personale ale candidatului cuprinse in CV-uri sau formularele

completate in vederea inscrierii sale sunt analizate de conducatorul institutiei sau un reprezentant

al sau cu scopul de a se verifica daca persoana corespunde sau nu cerintelor postului/functiei

vacante.

Desi concluziile rezultate in urma interviului sunt subiective, totusi in unele tari democratice

metoda interviului constituie o metoda importanta de selectie a personalului.

Scopul discutiei consta in identificarea elementelor caracteristice privind comportamentul

solicitantului. Desfasurarea libera a discutiei reprezinta una din metodele cele mai eficiente de

selectie a candidatilor. Aplicand-o, se asigura in general stimularea candidatului de a relata despre

experienta in domeniu, opiniile si obiectivele sale.

Limitele metodei constau in:

- dificultati in conceperea unui sistem unitar de apreciere a candidatilor;

- caracterul subiectiv al rezultatului interviului.

Avantajul pe care-l prezinta aceasta metoda rezida in increderea personala

in candidat a examinatorilor care efectueaza selectia.

2. Cercetarea referintelor si calificarilor candidatilor

Investigarea referintelor poate fi edificatoare in ce priveste selectia candidatilor. Din urma

referintelor se pot obtine informatii suplimentare privind activitatea candidatului, detalii ale

comportamentului acestuia, relatiile cu colegii si superiorii sai si in general, despre eficienta

realizarilor sale. Se pot obtine referinte utile de la unitatea de invatamant absolvita de candidat,

fostii colegi sau sefi ai acestuia.

3. Probele de verificare a cunostiintelor

Probele de verificare a cunostiintelor sunt metode stiintifice de selectie

a personalului medical, constand in participarea candidatilor la un examen sau concurs,

utilizandu-se teste de cunostiinte si probe practice.

Comisia de examinare a candidatilor selecteaza din numarul candidatilor pe aceia care

corespund intr-o masura mai mare cerintelor postului vacant.

In scopul eliminarii subiectivismului se utilizeaza si teste de aptitudini si deprinderi.

Finalitatea lor consta in masurarea si aprecierea unor elemente privind aptitudinile si calitatile

candidatilor.

Elaborarea criteriilor de apreciere a calitatilor persoanelor cerute pentru indeplinirea unui

gen de activitate face obiectul psihotehnicii. Testele alcatuiesc o metoda psihologica de

investigare constand din una sau mai multe probe, identice pentru toti candidatii, cu o grila de

46


apreciere a realizarii lor si de masurare a performantelor. Psihotehnica urmareste stabilirea unui

raport intre insusirile fizico-psihice ale candidatului, conditiile de munca si specificul activitatii.

Activitatea de selectie a personalului implica respingerea unor candidati. Scopul selectiei

consta in descoperirea candidatului care corespunde cel mai bine postului sau functiei vacante.

Candidatilor respinsi trebuie sa li se comunice motivul respingerii si posibilitatile pe care le au in

continure pentru a fi incadrati pe alte posturi.

Un ansamblu sensibil mai bogat de metode si tehnici de selectie se intrebuinteaza in cazul

personalului managerial. Testarea cunostiintelor manageriale si de specialitate se poate efectua

prin intermediul discutiilor, al lucrarilor scrise pe un anumit subiect, chestionarelor de cunostiinte

alcatuite din intrebari axate asupra aspectelor considerate necesare in realizarea viitoarei munci.

Un chestionar pentru cunostiintele manageriale trebuie sa cuprinda intrebari privind functiile

managementului, decizia, stilul de conducere, delegarea etc. Chestionarele sunt alcatuite

diferentiat, avand in vedere caracteristicile functiilor respective. Se pot obtine o serie de informatii,

folosind testele concepute pentru evaluarea optiunilor bazate pe prezentarea de cazuri pe care

cadrele de conducere trebuie sa le solutioneze. Un rol important il au si aspectele legate de studii,

exeprienta, rezultatele obtinute in perioada precedenta. Fiecarui candidat i se intocmeste un dosar

in care se gasesc informatiile referitoare la toate elementele prezentate mai sus si pe baza

ansamblului informatiilor obtinute se ia decizia de selectionare a managerului.

11.2 FORMAREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI

Prin formarea personalului sunt desemnate procesele prin care salariatii isi insusesc intr-un

cadru organizat, cunostintele, aptitudinile, deprinderile si comportamentele necesare exercitarii

unor ocupatii necesare unitatii respective.

Activitatea de formare a personalului se afla in stransa legatura cu cea de perfectionarea a

acestuia, reprezentand anamblul proceselor prin care salariatii unei unitati sanitare isi imbogatesc,

in baza frecventarii unor programe organizate special de unitatea respectiva sau institutii de

invatamant superior, cunostinte, aptitudini, deprinderi si comportamente in domenii in care au deja

o calificare de baza, in baza realizarii la un nivel superior a obiectivelor si sarcinilor ce le revin.

Programele de formare si perfectionare, in functie de esalonarea realizarii se impart in

continue si discontinue.

Programele continue se deruleaza intr-o singura perioada, fara intreruperi, in afara

sarbatorilor legale, fiind utilizate in special pentru formarea de specialisti.

Avantajele programelor continue sunt:

- concentrarea cursantilor asupra continutului procesului de pregatire;

- continuitatea procesului de invatare;

- favorizarea schimbului de opinii intre participanti.

47


Dezavantaje : - persoanele implicate in procesul de pregatire continua sunt

dislocate pentru o anumita perioada, ceea ce provoaca anumite dificultati in realizarea obiectivelor

compartimentelor implicate.

Programele discontinue implica doua-trei subperioade de pregatire intr-o institutie cu

profil didactic, dupa care personalul implicat in programul de pregatire discontinua isi reia

activitatea la locul de munca.

Avantajul consta in reducerea problemelor cauzate de absenta personalului, data fiind

scurtarea perioadei compacte in care lipseste.

11.3 EVALUAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI

Evaluarea personalului cuprinde ansamblul proceselor prin intermediul carora se emit

judecati de valoare asupra salariatilor dintr-o unitate sanitara, in calitate de titulari ai unor posturi,

in vederea relevarii elementelor esentiale ale modului de realizare a obiectivelor, sarcinilor si de

exercitare a competentelor si responsabilitatilor, a acordarii de recompense si/sau sanctiuni, a

stabilirii modalitatilor de perefectionare a pregatirii si a continuarii perspectivelor de promovare.

Evaluarea asigura suportul informational atat pentru decizii privind acordarea

recompenselor, promovare, perfectionare, cat si pentru decizii strategice si tactice care se

bazeaza intr-o proportie apreciabila pe calitatea resurselor umane.

Un rol important in procesul de evaluare il joaca metodele si tehnicile de evaluare care se

impart in : generale si speciale.

a) metodele generale de evaluare sunt: notatia, aprecierea globala si aprecierea

functionala.

Notatia – consta in acordarea unei note care exprima gradul in care titularul unui post

realizeaza obiectivele circumscrise acestuia.

Aprecierea globala – consta in formularea unor evaluari generale prin care se sintetizeaza

principalele calitati, in special, munca si rezultatele in munca ale persoanei respective. Aprecierea

globala se concretizeaza in calificative.

Aprecierea functionala consta in formularea unei evaluari pe baza compararii calitatilor,

cunostintelor, aptitudinilor, deprinderilor si comportametelor unei persoane, cu cerintele postului

actual sau avut in vedere a i se atribui, punand in evidenta concordantele si neconcordantele

constatate.

b) Metodele de evaluare speciale sunt folosite doar pentru anumite categorii de personal,

in special managerii si specialistii de inalta calificare.

Dintre metodele din aceasta categorie cele mai frecvent intrebuintate sunt: cazul, testele

de autoevaluare, centrul de evaluare.

Cazul – presupune constituirea unei comisii de evaluare care examineaza munca

persoanei in cauza in vederea luarii unei decizii importante referitoare la aceasta sau pentru

48


elucidarea unor dubii. Comisia de evaluare cuprinde 5-7 persoane, intre care: seful ierarhic direct

al persoanei evaluate, alti manageri si specialisti de la compartimentul de specialitate.

Avantajele folosirii metodei constau in eliminarea in mare masura a subiectivismului si

caracterul multilateral al acesteia.

Metoda testelor de autoevaluare consta in una sau mai multe baterii de teste,

concepute special pentru titularii anumitei categorii de posturi. Managerii respectivi compara

rezultatele complectarii testului cu rezultatele etalon ale tesului sau incadreaza punctajul realizat in

grila de evaluare pusa la dipozitie o data cu bateriile de teste.

Centrele de evaluare reprezinta un sistem specializat de evaluare ce consta in evaluarea

persoanei in cauza, timp de 3-5 zile, printr-un complex de metode de evaluare: jocuri manageriale,

teste psihologice, discutii in grup fara conducator, teme pregatite individual, dezbateri de cazuri

etc.

In perioada in care persoana in cauza da aceste probe, singura sau impreuna cu alte

persoane, aflate in aceeasi situatie, este observata de membrii grupului de evaluare, pe baza unui

ghid de evaluare special elaborat. In final, pe baza rapoartelor intocmite de acestia, in urma

dezbaterilor se stabileste evaluarea finala insotita de o recomandare privind decizia ce urmeaza a

fi luata.

Un mijloc de valorificare a rezultatelor evaluarii personalului o reprezinta promovarea.

Criteriile de promovare a personalului sunt: studiile, vechimea in munca, postul detinut

anterior, calitatile, cunostinele, deprinderile si aptitudinile.

11.4 MOTIVAREA PERSONALULUI

Motivarea ca fundament al functiei de antrenare presupune corelarea

recompenselor/sanctiunilor materiale si moral-spirituale cu rezultatele obtinute de catre personal in

realizarea obiectivelor.

In functie de modul de conditionare al satisfactiilor personalului, de rezultatele obtinute,

motivarea poate fi pozitiva sau negativa.

Motivarea pozitiva are in vedere cresterea contributiei personalului la realizarea

obiectivelor unitatii respective, pe baza amplificarii satisfactiilor sale din participarea la procesul

muncii ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite. Motivarea pozitiva, prin numeroasele satisfactii pe

care le genereaza, contribuie la ridicarea moralului si dezvoltarea individuala a salariatilor, la

conturarea unui climat organizational propice muncii si performantelor ridicate in organizatie.

Motivarea negativa vizeaza sporirea contributiei personalului la indeplinirea obiectivelor

organizatiei prin diminuarea satisfactiilor (reduceri de salarii, amenzi, retrogadari, mustrari,

invective etc) in procesul muncii sau a amenintarii cu reducerea lor, daca sarcinile si obiectivele de

realizat nu sunt realizate. Motivarea negativa prin generarea de frecvente insatisfactii la salariatii

49


organizatiei contribuie la un moral scazut al acestora, la inhibarea lor si instaurarea unui climat

organizational tensionat, defavorizant obtinerii unor rezultate perfomante.

In functie de natura mijloacelor utilizate pentru motivarea personalului se disting doua tipuri

de motivare: economica si moral-spirituala.

Motivarea economica- reprezinta motivarea ce vizeaza satisfacerea aspiratiilor si

asteptarilor de ordin economic ale salariatilor, principalele motivatii utilizate fiind: salariile, primele,

participarile la profit, gratificatiile, penalizarile la salariu, imputatii financiare in cazul unor erori

si/sau lipsuri din gestionarea resurselor organizatiei, amenzi pentru savarsirea de abateri.

Motivarea moral-spirirtuala vizeaza satisfacerea aspiratiilor si asteptarilor de natura

moral-spirituala, ce vizeaza aptitudinile si comportamentele salariatilor. In realizarea motivarii

moral-spirituale se folosesc ca motivatii: acordarea de catre manageri a increderii in salariati,

exprimarea de multumiri si laude, evaluarea contributiei cu caracter general sau sub forma de

critici, lansarea de avertismente, mustrari si invective, acordarea de titluri onorifice, medalii etc.

Acest tip de motivare s-a dovedit a fi eficienta pentru toate categoriile de salariati, cu un plus de

efect pentru manageri si specialisti.

In functie de natura relatiilor motivationale care se produc si amplasamentul sursei care

genereaza efectul motivational, motivarea este intrinseca sau extrinseca.

Motivarea intrinseca (interna)- consta in determinarea salariatului sa se implice pentru a

atinge rezultate la locul de munca, intrucat prin aceste procese el obtine satisfactii ce tin de eul si

de personalitatea sa. Motivarea intrinseca este centrata pe individ, fiind o relatie intre asteptarile,

pereceptiile si simturile sale si continutul muncii si al comportamentului sau, pe care nemijlocit le

realizeaza. Motivarea intrinseca este rezultatul participarii salariatului in cauza la activitatile unitatii

resepctive. In lipsa participarii, motivarea intrinseca nu se manifesta.

Motivarea extrinseca (externa)- consta in determinarea salariatului sa se implice, sa

obtina rezultate la locul de munca pentru ca acestea vor genera din partea organizatiei anumite

reactii formale si informale, economice si moral-spirituale care ii vor produce satisfactii. Motivarea

extrinseca este o relatie individ-organizatie, avand drept continut satisfacerea asteptarilor

salariatului fata de reactiile organizatiei fata de el, in raport cu eforturile, comportamentul si

rezultatele sale.

Salariatul participa la procesele de munca deoarece ii aduc venituri suplimentare, multumiri,

laude, diplome, statut si post superior sau pentru a evita pierderea unor sume de bani, amenintari

sau pedepse.

Motivarea externa depinde de comportamentul salariatului, de conceptia, resursele,

abordarea organizatiei precum si starea de spirit si comportamentul managerilor implicati.

In functie de personalitatea umana avuta in vedere cu prioritate, delimitam doua categorii

de motivare: cognitiva si afectiva.

50


Motivarea congnitiva vizeaza dimensiunea intelectuala a salariatului, bazandu-se pe

satisfacerea nevoilor individuale de informare, de a cunoaste, a invata, innova si a “controla”

mediul in care isi desfasoara activitatea.

Pentru realizarea motivarii cognitive managerii apeleaza la motivatii formale, informale,

economice si moral-spirituale, specific fiind faptul ca utilizarea acestor motivatii este centrata pe

dezvoltarea si folosirea capacitatii intelectuale a salariatilor, subordonata derularii proceselor de

munca si indeplinirii obiectivelor in cadrul organizatiei.

Motivarea afectiva vizeaza dimensiunea afectiva strict umana a salariatului, concetrandu-

se asupra satisfacerii nevoilor sale de ordin sentimental in cadrul organizatiei. Motivarea afectiva

are in vedere ca salariatul sa se simta bine la locul de munca, sa fie apreciat, simpatizat de colegi,

sefi si subalterni, sa se manifeste fata de el simpatie si consideratie, sa se bucure de prestigiu etc.

51


CAPITOLUL 12

PROCESUL DE PREGATIRE PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE

ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA IN ROMANIA

12.1 EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA

Potrivit NORMELOR MINIMALE pentru instruirea si formarea asistentilor medicali, functia

de asistent pentru ingrijiri generale poate fi definita astfel:

“Asistentul pentru ingrijiri generale exercita comform reglementarii in vigoare din tara sa,

urmatoarele functii generale:

a) da ingrijiri competente persoanelor a caror stare le cere, tinand cont de nevoile

fizice, afective si spirituale ale bolnavului in mediul spitalicesc, familial, la scoala,

la locul de munca etc.

b) observa situatiile sau conditiile fizice sau afective care exercita un efect important

asupra sanatatii si comunica aceste observatii celorlalti membrii ai echipei

sanitare;

c) formeaza si dirijeaza personalul auxiliar necesar pentru a raspunde nevoilor

serviciilor de asistenta din orice institutie de sanatate”.

Profesia de asistent medical cat si cea de moasa se exercita pe teritoriul Romaniei de catre

persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare in profesia de asistent medical ca

urmare a parcurgerii unui program de invatamant de specialitate cu un numar de ore fixat la

minimum de 4.600 si respectiv al unui titlu oficial de calificare in profesia de moasa. Acestea pot fi:

cetateni romani, cetateni ai unui stat membru ai Ununii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului

Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene.

Continutul si caracteristicile activitatilor de asistent medical generalist sunt

urmatoarele:

a) determinarea nevoilor de ingrijiri generale de sanatate si furnizarea ingrijirilor de

sanatate, de prevenire, curative, si de recuperare potrivit normelor elaborate de

Ministerul Sanatatii si Familiei in colaborare cu “Ordinului Asistentilor Medicali si

Moaselor din Romania” ;

b) administrarea tratamentului potrivit recomandarilor medicului;

c) protejarea si ameliorarea sanatatii, elaborarea de programe si desfasurarea

activitatilor de educatie pentru sanatate;

52


d) participarea asistentilor medicali abilitati ca formatori la pregatirea teoretica si

practica a viitorilor asistenti medicali in cadrul programelor de invatamant de

specialitate sau a asistentilor medicali in cadrul programelor de formare continua;

e) desfasurarea activitatilor de cercetare;

f) pregatirea personalului sanitar auxiliar etc.

Activitatile de asistent medical generalist se exercita cu asumarea

responsabilitatii asistentului medical generalist cu privire la planificarea, organizarea, evaluarea, si

furnizarea serviciilor in calitate de salariat sau liber profesionist.

Continutul si caractersticile activitatilor de moasa sunt:

a) constatarea existentei sarcinii, efectuarea examenelor necesare in vederea monitarizarii

evolutiei sarcinii normale;

b) recomandarea examinarilor necesare in vederea diagnosticarii timpurii a sarcinii cu risc;

c) asigurarea pregatirii complete a mamei pentru nastere, desfasurarea activitatilor de

educatie pentru sanatate, initierea si desfasurarea programelor de pregatire a viitorilor

parinti;

d) acordarea sfaturilor de igiena si nutritie;

e) administrarea tratamentului potrivit prescriptiilor medicului;

f) ingrijirea si asistarea pacientei in timpul travaliului si urmarirea starii intrauterine a fatului

prin mijloace clinice si tehnice adecvate;

g) asistarea nasterii normale, la domiciliu sau unitati sanitare, daca este vorba de

prezentatie craniana, iar in caz de urgenta, asiatarea nasterii in prezentatie pelviana;

h) identificarea, la mama si copil a semnelor care anunta anomalii si care necesita

interventia medicului pe care il asista in aceste situatii;

i) adoptarea masurilor de urgenta care se impun, in absenta medicului, pentru extractia

normala a placentei, urmata eventual de control uterin manual;

j) examinarea nou-nascutului, pe care il preia in ingrijire, initierea masurilor care se impun

in caz de nevoie si practica, daca este necesar, reanimarea imediata;

k) preluarea in ingrijirea pacientei, monitorizarea acesteia in perioada postnatala si

acordarea tuturor recomandarilor necesare mamei, privind ingrijjirea nou-nascutului

pentru asigurarea dezvoltarii acestuia in cele mai bune conditii;

l) intocmirea rapoartelor scrise cu privire la activitatea desfasurata;

m) asigurarea informarii si consilierii privind planificarea familiala;

n) participarea la pregatirea teoretica si practica a moaselor si a personalului sanitar

auxiliar;

o) desfasurarea optionala a activitatilor de cercetare de catre moasele licentiate.

Activitatile de moasa se exercita cu asumarea responsabilitatii moasei privind

53


planificarea, organizarea, evaluarea si furnizarea serviciilor in calitate de salariat si/sau liber-

profesionist.

Controlul si supravegherea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa se

realizeaza de Ministerul Sanatatii si “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” .

Profesia de asistent medical si cea de moasa se pot exercita de persoanele fizice care

indeplinesc urmatoarele conditii:

a) detin un titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, respectiv al unui titlu

oficial de calificare de moasa;

b) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;

c) sunt autorizate de catre Ministerul Sanatatii;

d) nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni contra

umanitatii sau vietii in imprejurimi legale de exercitare a profesiei.

In exercitarea profesiei, asistentul medical si moasa trebuie sa respecte

demnitatea fiintei umane, sunt obligati sa pastreze secretul professional, cu exceptia cazurilor

prevazute de lege si de a lua masuri de acordare a primului ajutor, indiferent de persoana, loc sau

situatie.

12.2 FORMAREA IN PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL SI IN PROFESIA DE MOASA

Pregatirea asistentilor medicali generalisti sau de alte specialitati precum si pregatirea

moaselor se realizeaza prin urmatoarele forme de invatamant:

- invatamant sanitar postliceal cu o durata de studiu de 3 ani

- invatamant superior medical de scurta si lunga durata.

Absolventul scolii postliceale sanitare este denumit asistent medical

generalist, absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de

scurta durata sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurta durata iar absolventul

invatamantului superior medical de lunga durata este denumti asistent medical generalist cu studii

superioare de lunga durata, respectiv moasa.

Absolventii invatamantului superior medical cu o durata de patru ani care promoveaza

examenul de licenta pot urma studii postuniversitare. Pregatirea practica a cursantilor din

invatamantul postliceal sanitar si din invatamanul superior medical de scurta si lunga durata se

desfasoara in unitati saniatre stabilite da catre ministerul sanatatii, atat pentru invatamantul public

cat si pentru cel privat.

54


12.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL SI RESPECTIV

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

(Monitorul Oficial al Romaniei, partea I , numarul 578/ 30.06.2004)

12.3.1 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL

A) Asistent medical cu studii medii

– diploma de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani, eliberata de Ministerul

Invatamantului si Stiintei;

B) Asistent medical cu studii postliceale

- diploma de absolvire scoala postliceala sanitara eliberata de Ministerul Sanatatii,

Ministerul Invatamantului si Stiintei / Ministerul Educatiei Nationale

- certificat de absolvire scoala postiliceala sanitara eliberat de Ministerul

Educatiei Nationale / Ministerul Educatiei si Cercetarii

- certificat de competenta profesionala eliberat de ministerul Educatiei si Cercetraii /

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului

- atestat eliberat de Ministerul Invatamantului si MInisterul Sanatatii.

C) Asistent medical cu studii superioare de scurta durata

- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de Ministerul Educatiei,

Cercetarii si Tineretului.

12.3.2 TITLURI OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL

GENERALIST

a) Asistent medical generalist:

- atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist, asistent medical de

medicina generala;

- dipoma de absolvire scoala postliceala sanitara in specialitate: asistent medical de

medicina generala, asistent medical generalist, eliberata de Ministerul Sanatatii sau

Ministerul Invatamantului si Stiintei;

- certificat de absolvire scoala posticeala sanitara in specialitatea: asistent medical

generalist, asistent medical de medicina generala eliberat de Ministerul Educatiei

Nationale / Ministerul Educatiei si Cercetarii.

- certificate de competente profesionale, eliberat de Ministerul Educatiei si Cercetarii,

Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Educatiei, Cercetariii si Tineretului.

55


b) Asistent medical generalist cu studii superioara de scurta durata:

- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de Ministerul Educatiei

Nationale, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Educatiei, Cercetariii si Tineretului.

c) Asistent medical generalist cu studii superioare de lunga durata:

- diploma de licenta eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul

Educatiei, Cercetariii si Tineretului.

Titlurile profesionale de asistent medical:

- asistent medical generalist

- asistent medical de ingrijiri medicale de sanatate

- asistent medical obstetrica-ginecologie

- asistent medical pediatrie

- asistent medical balneofizioterapie

- asistent medical igiena

- asistent medical igiena si sanatate publica

- asistent medical laborator clinic

- asistent medical radiologie si imagistica

- asistent medical farmacie

- asistent medic-social

- asistent medical de nutritie si dietetica

- asistent medical de ocrotire

- asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare

- asistent medical de urgente medico-chirurgicale

- asistent de profilaxie stomatologica

- asistent igienist pentru cabinet stomatologic

- asistent pentru stomatologie asistenta dentara.

56


12.3.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE IN PROFESIA DE MOASA

Moasa: - atestat de echivalare in specialitatea asistent medical obstetrica-ginecologie

eliberat de Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului si Stiintei

- diploma de absolvire scoala sanitara postliceala in specialitatea

asistent medical obstetrica –ginecologie eliberata de Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului

si Stiintei

- certificat de absolvire scoala sanitara postliceala in specialitatea

asistent medical obstetrica –ginecologie eliberat de Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul

Educatiei si Cercetarii.

Moasa cu studii superioare de lunga durata :

- diploma de licenta eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul

Educatiei, Cercetariii si Tineretului

Titluri profesionale: - moasa, asistent medical obstetrica –ginecologie.

57


CAPITOLUL 13

POLITICI DE SANATATE PENTRU TOTI IN SPATIUL EUROPEAN-21 DE

OBIECTIVE PENTRU SEC. XXI

Odata cu intrarea in secolul XXI, poporul European cauta o schimbare care sa ofere un

scop in realizarea propriilor vieti. Va exista intotdeauna o contrapartida intre dezvoltarea

economica, mentinerea si imbunatatirea sanatatii.

Oamenii din intreaga Europa trebuie sa simta ca sanatatea lor este in siguranta, ca au

acces pe tot parcursul vietii la ingrijiri de sanatate disponibile, relevante si de buna calitate.

Siguranta sanatatii cuprinde dreptul fiecarui individ la un standard inalt de sanatate, dreptul la o

locuinta decenta, la viata si munca in medii sigure, dreptul la informatie si educatie de sanatate.

Experienta obtinuta din anii ’80 in formularea “Politicilor Sanatatii pentru Toti” si in

monitorizarea si evaluarea implemantarii acestora, impune necesitatea stabilirii unor obiective

realiste si realizabile care sa constituie “o intrepatrundere a realitatii de astazi cu visurile de

maine”.

21 DE OBIECTIVE PENTRU SECOLUL XXI

Obiectivul 1- Solidaritate pentru sanatate in regiunea europeana

Prin acest obiectiv se urmareste reducerea decalajului actual al starii de

sanatate intre statele membre ale Regiunii Europene cu cel putin 1/3 – decalajul dintre treimea de

tari europene cu nivelul cel mai ridicat al sperantei de viata si treimea de tari cu nivelul cel mai

scazut al sperantei de viata, ar trebui sa fie redus pana la cel putin 30%, pana in anul 2020.

Obiectivul 2- Echitate in sanatate

Pana in anul 2020 diferenta dintre starile de sanatate ale grupurilor

socio-economice din tari, ar trebui redusa la cel putin un sfert in toate Statele Membre,

imbunatatind semnificativ nivelul sanatatii grupurilor defavorizate.

Obiectivul 3- Un start sanatos in viata

Pana in anul 2020 toti nou-nascutii si prescolarii din Regiune ar trebui sa aiba o sanatate

mai buna, asigurandu-le un start sanatos in viata.

Obiectivul 4- Sanatatea tinerilor

Pana in anul 2020, tinerii din Regiune ar trebui sa fie mai sanatosi si mai capabili de a-si

indeplini rolurile in societate.

58


Obiectivul 5- Imbatranirea sanatoasa

Acest obiectiv vizeaza ca pana in anul 2020, persoanele cu varsta de peste 65 de ani ar

trebui sa aiba sansa de a se bucura de intreg potentialul lor de sanatate si de a avea un rol social

activ.

Obiectivul 6- Imbunatatirea sanatatii mentale

Vizeaza ca pana in anul 2020 sa se obtina cresterea bunastarii psihosociale a oamenilor iar

persoanelor cu probleme de sanatate mentala sa li se asigure accesul la servicii mai

cuprinzatoare.

Obiectivul 7- Reducerea bolilor transmisibile

Pana in anul 2020 se urmareste diminuarea substantiala a efectelor adverse ale bolilor

trasnmisibile asupra sanatatii, prin aplicarea sistematica a unor programe privind eradicarea,

eliminarea, controlul bolilor infectioase cu importanta in sanatatea publica.

Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile

Isi propune ca pana in anul 2020, morbiditatea, deficientele si mortalitatea premature

datorate bolilor cronice importante, ar trebui reduse la cele mai joase nivele posibile in toata

Regiunea.

Obiectivul 9- Reducerea vatamarilor datorate violentei si accidentelor

Vizeaza o scadere semnificativa si continua a vatamarilor, deficientelor si cazurilor de

deces rezultate din accidente si violenta.

Obiectivul 10- Un mediu sanatos si sigur

Pana in anul 2015, populatia regiunii ar trebui sa traiasca intr-un mediu fizic mai sigur, iar

nivelul de expunere la factorii daunatori sanatatii sa nu depaseasca standardele internationale

stabilite de comun acord.

Obiectivul 11- Un trai mai sanatos

Pana in anul 2015 populatia ar trebui sa adopte moduri mai sanatoase de viata,

manifestand un comportament mai sanatos in domenii ca alimentatia, activitatea fizica, etc.

Obiectivul 12- Reducerea afectiunilor datorate alcoolului, drogurilor si tutunului

59


Reducerea semnificativa in toate Statele Membre pana in anul 2015 a efectelor adverse

asupra sanatatii rezultate din consumul de substante care dau dependenta de genul tutunului,

alcoolului si drogurilor psihoactive.

Obiectivul 13- Aranjamente pentru sanatate

Pana in anul 2019, populatia din Regiune ar trebui sa aiba posibilitati mai bune de a trai in

medii fizice si sociale sanatoase acasa, in scoli, la locul de munca si in comunitate.

Obiectivul 14- Responsabilitate multisectoriala pentru sanatate

Prin acest obiectiv se urmareste ca pana in anul 2020 toate domeniile sa-si recunoasca si

sa accepte responsabilitatea pentru sanatate.

Obiectivul 15- Un sector integrat al sanatatii

Isi propune ca pana in anul 2010, populatia Regiunii sa aiba un acces mai bun la ingrijirea

primara de sanatate pentru familie si comunitate, sprijinit de un sistem spitalicesc flexibil si

receptiv.

Obiectivul 16- Realizarea calitatii ingrijirii

Pana in anul 2010, Statele Membre ar trebui sa se asigure ca managementul sectorului de

sanatate, de la programe de sanatate bazate pe populatie, la ingrijirea individuala a pacientului la

nivelul clinic, este orientat catre rezultatele sanatatii.

Obiectivul 17- Formarea Serviciilor de Sanatate si Alocarea Resurselor

Isi propune ca pana in anul 2010 Statele Membre vor trebui sa aiba finantari substantiale si

mecanisme de alocare a resurselor pentru sistemele de ingrijire a sanatatii bazate pe principiile

accesului egal, cost – eficienta, solidaritate si calitate optima a ingrijirilor.

Obiectivul 18- Dezvoltarea resurselor umane pentru sanatate

Pana in anul 2010, toate Statele Membre ar trebui sa se fi asigurat ca profesionistii din

sectorul sanitar si profesionistii din celelate sectoare au acumulat cunostintele, aptidudinile si

calificarile necesare protejarii si promovarii sanatatii.

Obiectivul 19- Cercetare si cunoastere penrtu sanatate

Pana in anul 2005, toate Statele Membre ar trebui sa aiba sisteme de cerecetare,

informatie si comunicare in sectorul sanitar care sa sustina mai bine achizitia, utllizarea efectiva si

distributia cunostintelor pentru sprijinirea sanatatii pentru toti.

60


Obiectivul 20- Mobilizarea partenerilor pentru sanatate

Urmareste ca pana in anul 2005 implementarea politicilor pentru sanatate pentru toti ar

trebui sa angajaze indivizii, grupurile si organizatiile din sectoarele private, publice si societatea

civila, in aliante si parteneriate pentru sanatate.

Obiectivul 21- Politici si strategii pentru sanatatea tuturor

Vizeaza ca pana in anul 2010 toate Statele Membre vor trebui sa implementeze politici de

“sanatate pentru toti” la nivel national, regional si local, sprijinite de structuri institutionale potrivite,

organizate si conduse intr-o maniera novatoare.

61


CAPITOLUL 14

DIRECŢII DE REFORMA A SISTEMULUI SANITAR ROMANESC

14.1 OBIECTIVELE, PRINCIPIILE SI SCOPUL REFORMEI SISTEMULUI SANITAR

ROMANESC

Sistemul de ocrotire a sănătăţii din România a fost, pana in 1989 si in buna măsura si

după aceasta data, un sistem caracterizat prin centralism, egalitarism si limitarea libertăţii de

opţiune.

Scopurile fundamentale declarate ale procesului de reforma de după 1990 au fost:

- îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei;

- creşterea eficientei in folosirea resurselor;

- schimbarea relaţiei medic-pacient;

- creşterea nivelului de satisfacţie a populaţiei si a furnizorilor

de servicii medicale.

Principiile politicii sanitare pe baza cărora urma sa se atingă aceste scopuri erau:

- asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate,

- acoperirea intregii populaţii cu aceste servicii,

- solidaritatea in finanţarea serviciilor medicale,

- stimularea furnizării de servicii eficace si eficiente,

- acordarea serviciilor in funcţie de nevoile de sănătate,

- libertatea pacientului de a-si alege medicul,

- autonomia profesioniştilor in domeniul medical,

- colaborarea serviciilor de sănătate cu alte sectoare care

influenţează starea de sănătate (educaţie, servicii sociale etc).

Obiectivele strategice ale reformei, in sensul celor de mai sus, au fost:

1. completarea cadrului legislativ;

2. introducerea Asigurărilor Sociale de Sănătate;

3. diversificarea mecanismelor de generare a resurselor financiare;

4. plata serviciilor bazata pe eficienta si calitatea actului medical;

1. asigurarea unei mai bune accesibilităţi a populaţiei la servicii de sănătate;

2. trecerea centrului de greutate al serviciilor de sănătate către asistenta

ambulatorie;

3. creşterea calităţii serviciilor medicale;

4. stimularea privatizării sub diverse forme, introducerea competiţiei intre furnizori;

62


5. descentralizarea sistemului de sănătate, prin creşterea rolului autorităţilor locale,

asociaţiilor profesionale, instituţiilor finanţatoare, a comunităţilor etc.

6. achiziţii publice prin mijloace electronice;

7. sistemul informaţional privind starea de sănătate a populaţiei;

8. politica medicamentului.

Principalele activităţi ale reformei s-au desfăşurat in domeniul conducerii

sistemului si asigurarea cadrului legislativ, finanţării serviciilor de sănătate, ca si al

resurselor umane si resurselor fizice din sistemul sanitar.

Metoda utilizata in aplicarea masurilor de reforma a fost, in general, aceea de testare prin

experimente pilot. Din păcate continuitatea procesului de reforma in sănătate a fost afectata

de desele schimbări de guvern si de miniştri fiecare noua echipa de conducere insusindu-si cu

reţineri acţiunile demarate anterior. Lipsa unor strategii clare si a unor obiective definite riguros

si care sa fie urmărite independent de schimbările politice au afectat procesul de reforma.

Strădania de a pune in funcţiune Casa Naţionala a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) si

Colegiul Medicilor (CMR), cu toate structurile lor de conducere si teritoriale, au lăsat pe planul

doi grija fata de starea de sănătate a populaţiei si nevoile de servicii medicale ale acesteia,

fapt ilustrat in agravarea stării de sănătate la nivel naţional, in comparaţie cu alte tari din

Europa.

14.1.1 COMPLETAREA CADRULUI LEGISLATIV

Atât aprobarea legilor necesare, cat si trecerea de la actul normativ aprobat la

modificările structurale concrete si la demararea efectiva a activităţilor specifice din

cadrul reformei sistemului s-a dovedit a f i un drum lung si dificil, grevat de mentalităţi

învechite, lipsa resurselor necesare si opţiuni politice diferite.

In prezent este in vigoare "Legea privind organizarea si finanţarea spitalelor"(Legea

270/2003) – care permite inregistrarea, acreditarea si ierarhizarea tuturor spitalelor si unităţilor

cu paturi din România, apropiindu-le structura si funcţionarea lor la normele europene.

S-au aprobat normele privind îmbunătăţirea asistentei medicale de urgenta, iar in

domeniul resurselor umane s-a definitivat sistemul de formare a medicilor, obţinerea liberei

practici medicale prin susţinerea examenului de licenţa in mod unitar pe tara.

S-a completat cadrul legislativ privind recoltarea sângelui, a producerii si utilizării

preparatelor de sânge proaspete si a celor stabile. Normele elaborate se aproprie de

exigenta recomandărilor si a normelor UE.

A fost completata legislaţia privind funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului

si modul de înregistrare a produselor farmaceutice, autorizarea unităţilor de producţie si

distribuire a medicamentelor si activitatea de inspecţie farmaceutica, definiţia produsului

63


medicamentos si a produselor cosmetice. De asemenea s-a completat legislaţia privind

exercitarea profesiei de farmacist.

14.1.2 INTRODUCEREA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE

La 1 ianuarie 1999, în baza Legii asigurărilor de sănătate nr.145/1997 si a

celorlalte acte normative corelate, a luat fiinţa Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate,

moment ce a coincis cu declanşarea celei mai ample reforme din România de după 1989. In

prezent activitatea Casei Naţionale de Sănătate este reglementata de Ordonanţa de

urgenta nr. 150/2002.

Principalele funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, sunt colectarea si

administrarea fondurilor, precum si cumpărarea serviciilor medicale necesare asiguraţilor. In

noul cadru, furnizarea serviciilor medicale se face în funcţie de cerere si oferta, fapt ce

conduce la eliminarea risipei si la raţionalizarea cheltuielilor.

Relaţiile dintre medici si casele de asigurări se desfăşoară în baza unui Contract-cadru

în care sunt specificate criteriile cantitative si calitative de evaluare a activităţii medicale, în

funcţie de care se realizează plata medicilor pentru serviciile furnizate.

Până la 1 ianuarie 2000, aproape întreg personalul medical a încheiat contracte cu

casele de asigurări de sănătate, existând, în momentul de fata, peste 18.000 de unităţi

medicale integrate în sistemul asigurărilor de sănătate. La nivel local, medierea medic-

pacient se realizează prin intermediul caselor judeţene de asigurări de sănătate. Pentru

zonele cu o populaţie mai numeroasa, acestea dispun de oficii teritoriale, menite sa preia o

parte din funcţiile administrative.

In raport cu aceste structuri locale, Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate are rolul de

a urmări respectarea cadrului legal si aplicarea lui într-un mod unitar, la nivelul întregii tari.

Totuşi, în baza principiului descentralizării, casele judeţene de asigurări de sănătate se

bucura de autonomie în rezolvarea si controlul aspectelor specifice ce se regăsesc la nivel

local. In acest sens, au loc întâlniri frecvente între membrii CNAS si reprezentanţii locali pentru

integrarea acestor aspecte locale într-un cadru general si unitar. Pentru aplicarea reformei s-a

realizat un sistem informatic naţional, menit sa asigure obţinerea unui flux rapid în

colectarea, centralizarea si prelucrarea datelor din sistemul asigurărilor de sănătate.

Principiile sistemului asigurărilor de sănătate:

■ Solidaritatea: principiul fundamental al asigurărilor de sănătate conform

căruia orice cetăţean poate fi atât plătitor al contribuţiei de sănătate cat si

beneficiar al servicilor medicale.

64


■ Libertatea alegerii: sistemul asigurărilor de sănătate oferă asiguratului dreptul de a-

si alege medicul.

■ Concurenta: este un principiu dedus din cel anterior, deoarece libera

alegere implica creşterea profesionalismului cadrelor medicale.

■ Calitatea servicilor si respectul pentru asigurat

■ Confidenţialitatea actului medical

O noutate a sistemului de asigurări de sănătate este lansarea pachetului de servicii

medicale de baza.

Asiguraţii au dreptul, în mod echitabil si nediscriminatoriu, la un pachet de servicii de

baza, decontat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit O.U.G. nr.

150/2002 privind organizarea si funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Acest pachet detaliat în Contractul-cadru pe anul 2003, cuprinde servicii medicale

profilactice, curative, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare,

dispozitive medicale si alte mijloace terapeutice. Asiguraţii beneficiază de pachetul de

servicii de baza în caz de boala sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data

accidentului si până la vindecare.

Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale

numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în

cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, care va fi stabilit prin Contractul-cadru pe anul

2003.

O alta noutate a legislaţiei in domeniu, consta in înfiinţarea incepand cu anul 2003, a

cardului de asigurat care faciliteaza accesul contribuabilului la serviciile medicale si o mai

buna evidenta a stării de sănătate a acestuia.

Datele minime înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt:

a) datele de identitate şi codul numeric personal;

b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate;

c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale, prin codul

furnizorului;

d) diagnostice medicale cu risc vital;

e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe;

f) grupa sanguină şi Rh.

14.1.3 DIVERSIFICAREA MECANISMELOR DE GENERARE A RESURSELOR

Finanţarea unităţilor din asistenta primara si ambulatorul de specialitate privatizate,

se realizează prin contracte individuale sau prin bugete "globale" cu Casa de Asigurări de

Sănătate. Rambursarea cheltuielilor pentru serviciile prestate asiguraţilor se face conform

65


prevederilor Contractului Cadr, care se aproba anual prin Hotărâre de Guvern, conform

prevederilor Legii 145/1997, modificata prin ordonanţa de urgenta nr. 150/2002.

Veniturile sistemul sanitar romanesc provin din 4 surse principale, ce au ponderi

diferite: bugetul de stat, fondul special pentru sănătate, fondul de asigurări, credite

rambursabile si nerambursabile, insa cea mai mare parte a finanţării este realizata prin

sistemul de asigurări de sănătate. Finanţarea spitalelor se face intr-o proporţie de peste 90%

prin contracte de servicii incheiate intre conducerile spitalelor si casele judeţene de asigurări de

sănătate. Bugetele istorice ale spitalelor nici nu recunosc si nici nu recompensează

îmbunătăţirea calităţii si a eficientei in furnizarea serviciilor spitaliceşti.

14.1.4 ASIGURAREA UNEI MAI BUNE ACCESIBILITATI A POPULATIEI LA

SERVICII

Creşterea ponderii asistentei ambulatorii a înlesnit creşterea accesibilităţii populaţiei la

asistenta medicala prin posibilitatea de a-si alege atât medicul de familie, cat si medicul

specialist. Totuşi, in zonele izolate, accesibilitatea a scăzut. In cazul acestora, masurile

iniţiate de Ministerul Sănătăţii si Familiei au fost insuficiente si ineficiente, deoarece nu mai

exista sistemul repartizărilor directe pentru medici. Accesibilitatea la serviciile de sănătate a

fost inegala.

Se ştie ca accesibilitatea depinde de mai mulţi factori, intre care:

■ interesul manifestat de autorităţile locale pentru a crea facilitaţi speciale pentru

atragerea medicilor si a personalului medical in localităţile si zonele defavorizate;

■ sistemul birocratic de aprobări necesare deschiderii unui cabinet medical;

infrastructura zonala si baza materiala existenta in localităţile deficitare;

■ motivaţia medicului si a celorlalte cadre medicale de a lucra in aceste zone;

■ motivatia administratiilor locale de a oferi facilitati pentru medicii din zonele respective.

Intr-o oarecare masura, accesibilitatea tine de “cultura sanitara” a populatiei si de

obiceiurile locale. In acest domeniu pe langa personalul medical din directiile de sanatate publica

judetene, au un rol important si celelalte institutii publice (primariile, scoala, etc.), cat si

organizatiile civile, care pot contribui la educarea populatiei.

14.1.5 PRIVATIZAREA INSTITUŢIILOR SANITARE

Privatizarea instituţiilor sanitare si asigurarea principiului de libera practica medicala in

asistenta medicala primara si de specialitate ambulatorie, este menita sa afirme iniţiativa

privata in organizarea si asigurarea serviciilor medicale, independent de intervenţia

autorităţilor publice de stat si locale. Privatizarea asigura in primul rând o mai mare

răspundere a medicului fata de pacient (care are dreptul sa aleagă medicul curant), dar atât

66


medicul, cat si cabinetul medical ca instituţie trebuie sa infrunte concurenta colegilor lor, fapt

care introduce in sistem elemente de piaţa .

Privatizarea unităţilor ambulatorii (cabinete medicale de medicina primara - de familie

si de specialitate) s-a realizat in baza Ordonanţei Guvernului nr. 124/1999 privind

organizarea cabinetelor medicale. Ea conţinea si iniţiativa de a acorda in comodat spatiile si

aparatura din fostele dispensare rurale si urbane, cat si din policlinici - inclusiv cabinetele de

stomatologie-medicilor din aceste cabinete medicale. Tot prin prevederile acestui act

normativ au putut fi infiintate ambulatorii de spital, care au asigurat posibilitatea ca si

medicii din spital sa poată asigura asistenta medicala de specialitate ambulatorie, prin

contractarea acestor servicii cu casele judeţene de asigurări de sănătate. Aplicarea acestui

act normativ a permis privatizarea aproape 100% a asistentei medicale primare, atât in

mediu urban cat si in mediu rural, precum si intr-o proporţie de peste 70% a asistentei de

specialitate ambulatorii.

Privatizarea distribuirii produselor farmaceutice, atât a marilor distribuitori (en gros), cat

si a farmaciilor, s-a terminat deja in anul 1992. Prin lipsa organismelor de reprezentare

patronale. Se remarca insa nevoia existentei unui sistem eficient de control al preturilor din

partea statului.

Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM) si emiterea Ordonanţei

Guvernului nr. 125/1998 s-a realizat separarea politicii medicamentului (pe care o face

Ministerul Sănătăţii si Familiei) de activitatea profesional ştiinţifica privind produsele

farmaceutice, care este realizata de ANM, precum si armonizarea cu normele europene si o

stabilitate relativa in sistemul de asigurare cu medicamente. O consecinţa favorabila a

fost si creşterea investiţiilor străine in producerea medicamentelor si a produselor

biologice.

14.1.6 DESCENTRALIZAREA SERVICIILOR SANITARE

Descentralizarea serviciilor medicale de medicina primara, prin instituţia medicului de

familie si diferite forme de asistenta medicala de specialitate ambulatorie, a inceput practic

prin a plicarea Iegii a sigurarilor de sănătate.

Dispariţia dispensarului medical si apariţia cabinetului medicului de familie a

dezorganizat o serie de circuite informaţionale, necesare deciziilor la nivelurile superioare.

Reglementările apărute nu au fost totdeauna respectate, rezultatul fiind existenta in prezent a

doua sisteme si fluxuri informaţionale paralele, unul către Ministerul Sănătăţii, altul spre

Casa de Asigurări de Sănătate, medicii transmiţând fara probleme datele doar către aceasta

din urma, deoarece aceste raportări condiţionează remunerarea lor.

67


14.1.7.ACHIZIŢII PUBLICE PRIN MIJLOACE ELECTRONICE

Sistemul funcţionează in conformitate cu Ordonanţa Guvernului 20/2002 privind

achiziţiile publice prin licitaţii electronice si cu Hotărârea de Guvern nr. 182/2002. Lansarea

oficiala a sistemului naţional pentru achiziţii publice prin mijloace electronice a avut loc pe 4

martie 2002.

Ordonanţa are drept scop stabilirea principiilor, cadrului general si a condiţiilor de

utilizare a procedurii on-line pentru atribuirea contractelor de achiziţie publica, precum si a

regulilor generale de asigurare prin mijloace electronice a transparentei în domeniul achiziţiilor

publice.

Sistemul achizitilor electronice, deşi face parte din reforma globala a administraţiei

publice romane are repercursiuni directe asupra reformei sectorului sanitar, ea devenind

principala modalitate de achiziţii domeniul sanitar. Achiziţia medicamentelor ce se acorda in

spital si ambulatoriu, vaccinurile, materialele sanitare si alte materiale necesare derulării

programelor de sănătate, se efectuează prin licitaţie la nivel naţional, in condiţiile legii.

Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publica în procedura on-

line sunt:

a) libera concurenta, respectiv asigurarea condiţiilor pentru ca orice furnizor de

produse, executant de lucrări sau prestator de servicii, indiferent de naţionalitate,

sa aibă dreptul de a deveni, în condiţiile legii, contractant;

b) eficienta utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului

concurential si a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie

publica;

c) transparenta, respectiv punerea la dispoziţie tuturor celor interesaţi a

informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie

publica;

d) tratamentul egal, respectiv aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de

selecţie si a criteriilor pentru atribuirea contractului de achiziţie publica, astfel încât

orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii sa aibă şanse

egale de a i se atribui contractul respectiv;

e) confidenţialitatea, respectiv garantarea protejării secretului comercial si a

proprietăţii intelectuale ale ofertantului.

Autoritatea contractanta, in cazul de fata o unitate sanitara, are obligaţia sa asigure

respectarea acestor principii în relaţia cu furnizorii, executanţii sau cu prestatorii interesaţi

sa participe la procedura pentru atribuirea prin licitaţie electronica a contractului de achiziţie

publica.

Ministrul telecomunicatilor a declarat ca "Prin intrarea in funcţiune a acestui sistem se

va realiza o schimbare fundamentala in societatea romaneasca: din acest moment putem sa

68


vorbim despre preturi de referinţa, despre contracte guvernamentale incheiate in cele mai bune

condiţii oferite pe piaţa, despre un control ce poate fi exercitat de orice persoana din aceasta

tara".

14.2 PROGRAME NATIONALE DE SANATATE

Ministerul Sanatatii si Familiei proiecteaza, implementeaza si coordoneaza programe de

sanatate publica, in scopul realizarii unor obiective de sanatate, cu participarea tuturor institutiilor

cu raspundere in domeniul realizarii politicii sanitare a statului. Obiectivele se stabilesc in

colaborare cu CNAS, cu Colegiul Medicilor din Romania, cu reprezentanti ai spitalelor si clinicilor

universitare, ai unitatilor de cercetare, ai organizatiilor neguvernamentale, ai sindicatelor, precum

si cu reprezentanti ai populatiei.

Prin ordin al ministrului au fost definite o serie de programe nationale de sanatate si s-a

stabilit modul de realizare, de finantare al acestora- de la buget, prin Ministerul Sanatatii si Familiei

sau din surse externe.

Programele nationale de sanatate sunt de trei tipuri ai anume:

A. Programe pentru supravehgerera si controlul bolilor transmisibile in vederea limitarii

izbucnirilor epidemice.

B. Programe privind prevenirea, combaterea si controlul bolilor netransmisibile care

determina reducerea sperantei medii de viata.

C. Dezvoltarea de politici si strategii in sectorul sanitar.

A. Programe pentru supravegherea si controlul bolilor transmisibile in vederea

limitarii izbucnirilor epidemice.

Din cadrul acestei prime categorii voi enumera cateva programe finantate de Ministerul

Sanatatii si Familiei:

1. Programul de supraveghere si control al bolilor infectioase.

2. Programul de imunizari.

3. Programul de supraveghere si control al tuberculozei.

4. Programul de supraveghere si control al infectiei HIV / SIDA.

5. Programul de prevenire si control al bolilor cu transmitere sexuala.

6. Programul de prevenire si control al infectiilor vasocomiale, etc.

B. Programe privind prevenirea, combaterea si controlul bolilor netransmisibile care

determina reducerea sperantei medii de viata

Din cadrul acsetei categorii voi enumera urmatoarele programe finantate deasemenea de

Ministerul Sanatatii si Familiei:

1. Programul de prevenire si control al dependentei de droguri si patologia indusa.

2. Programul de supraveghere al factorilor de risc din mediul de munca si risc profesional.

69


3. Programul de sanatate mentala si profilaxie in patologia psihiatrica si psihosociala.

4. Programul de prevenire geriatrica si protectie a varstnicului.

5. Programul de profilaxie si control pentu bolile cardiovasculare.

6. Programul de prevenire in patologia nefrologica si dializa renala.

7. Programul de prevenire si control in patologia oncologica.

C. Dezvoltarea de politici si strategii in sectorul sanitar

In cadrul acestei categorii voi prezenta urmatoarele programe:

Programul National 24 privind Standardizarea serviciilor medicale in sanatate publica.

Programul are o valoare de 3.147 milioane lei, fiind finantat de la bugetul de stat.

Fondurile pot fi utilizate pentru: acreditarea dispozitivelor medicale; implementarea standardelor

internationale si europene in vederea evaluarii si certificarii dispozitivelor medicale; elaborarea de

norme nationale privind supravegherea dispozitivelor medicale; definirea standardelor nationale

pentru oferta si calitatea serviciilor medicale.

2. Programul National 26 privind Evaluarea starii de sanatate a populatiei si supravegherea

demografica

Programul are o valoare de 3000 milioane lei si este finantat de la bugetul de stat.

Programul vizeaza elaborarea, derularea, certificarea si evaluarea programelor educationale

adresate resurselor umane din sectorul sanitar, organizarea examenelor si concursurilor pentru

specializarea si obtinerea gradelor profesionale de catre personalul cu studii superioare si medii,

organizarea si finantarea rezidentiatului si stagiaturii in sectorul sanitar.

Definitiile termenilor si indicatorilor utilizati in cuprinsul programelor sunt definiti de

Ministerul Sanatatii si Familiei. Indicatorii aferenti programelor de sanatate sunt orientativi si sunt

stabiliti in conditiile macroeconomice care au stat la baza elaborarii bugetului de stat si bugetului

Fondului de asigurari sociale de sanatate. Indicatorii se monitorizeaza pe baza evidentei tehnico-

operative condusa la nivelul unitatilor sanitare, al directiilor de sanatate si Casa Nationala de

Asigurari de Sanatate pentru sumele reprezentand contributia bugetului Fondului asigurarilor

sociale de sanatate.

Sumele prevazute in bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei pentru finantarea programelor

de sanatate se aloca prin directiile de sanatate publica judetene si institutiile subordonate, dupa

caz. Sumele reprezentand finantarea programelor de sanatate se cuprind in bugetele de venituri si

cheltuieli ale unitatilor sanitare si se aproba o data cu acestea.

70


Programele finananate prin imprumuturi de la Banca Mondiala

Proiectul de reabilitare a sistemului sanitar, prin imprumutul RO-3409, finantat de Banca

Mondiala

Valoarea proiectului este de 207,5 mil USD din care 150 mil USD sunt imprumutati de la

Banca Mondiala, iar 57,5 mil USD reprezinta participarea Guvernului Romaniei.

Obiectivele principale ale proiectului sunt reabilitarea asistentei medicale primare si

restructurarea financiara si manageriala a sistemului sanitar.

Activitatile principale structurate pe obiective sunt reabilitarea asistentei medicale primare si

de urgenta, imbunatatirea asistentei mamei si copilului si a sanatatii reproducerii, asigurarea de

medicamente esentiale si consumabile medicale pentru sistemul sanitar, imbunatatirea controlului

calitatii medicamentelor, imbunatatirea productiei si controlului vaccinurilor produselor biologice de

uz uman, imbunatatirea controlului bolilor endocrine, sustinerea Programului National de

combatere a TBC si crearea de sectii de spital de zi pentru monitorizarea copiilor cu HIV/SIDA,

imbunatatirea capacitatii de diagnostic in spitale de boli acute, cronice si spitale de copii si

promovarea sanatatii.

Restructurarea financiara si manageriala a sistemului sanitar trebuie sa se realizeze prin

pregatirea si implementarea primei faze a reformei sanitare privind finantarea si cadrul legal al

organizarii si conducerii sistemului. Sume provenind din imprumutul de la Banca Mondiala vor fi

alocate si infiintarii Institutului de Management al Serviciilor de Sanatate, care va deveni prima

scoala de management sanitar din Romania.

Imprumutul RO-3409 este cel mai mare imprumut finalizat acordat de Banca Mondiala

Guvernului Romaniei in ultimii 10 ani.

71


CAPITOLUL 15

ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA IN ROMANIA

15.1 SANATATEA PUBLICA, CONCEPT SI OBIECTIV AL SOCIETATII MODERNE

Sanatatea publica presupune identificarea nevoilor de sanatate precum si organizarea

corespunzatoare a serviciilor de sanatate pentru o populatie precizata. Acest lucru impune

culegerea si prelucrarea informatiilor necesare descrierii starii de sanatate a populatiei si

mobilizarea resurselor necesare. Se impune organizarea personalului si institutiilor pentru

furnizarea tuturor serviciilor de sanatate necesare promovarii sanatatii, prevenirii si tratarii bolilor,

reabilitarii fizice, sociale si profesionale.

In 1950 Henlau spunea: “Sanatatea publica este ansamblul cunostintelor , deprinderilor si

atitudinilor orientate spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii populatiei”.

1956- Conferinta OMS asupra formarii in sanatatea publica a medicilor de medicina

generala: “Sanatatea publica desemneaza in general eforturile organizate ale colectivitatii in

domeniul sanatatii si bolii; terapia individuala este mai mult sau mai putin exclusa”.

1973- Comitetul de experti OMS: “Natiunea de santatate publica a evoluat sensibil de la

inceputul secolului. Atunci, traditional, ea acoperea in special igiena mediului si lupta impotriva

bolilor transmisibile; progresiv ea s-a largit incepand de la 1900 pertru a ingloba ingrijirile medicale

individuale acordate membrilor anumitor grupe populationale. Azi termenul de sanatate publica se

utilizeaza in sensul cel mai larg pentru a evoca probleme legate de sanatate ale unei populatii:

starea sanitara a colectivitatii, serviciile de igiena a mediului, serviciile sanitare generate si

administratia servciilor de ingrijiri”.

1992- Conferinta “What is public health?”: “Sanatatea publica combina abordari

mutidisciplinare si intersectoriale cu practica. Scopurile sale sunt promovarea sanatatii, prevenirea

imbolnavirii si prelungirea vietii de buna calitate. Ele sunt implementate prin eforturi organizate si

utilizarea eficienta a resurselor materiale si intelectuale ale societatii si prin initiative individuale.

Sanatatea publica legata de problemele de sanatate ale populatiilor si practica ei are baza

stiintifica”.

Promovarea sanatatii- reprezinta procesul care ofera individului si colectivitatilor

posibilitatea de a intensifica controlul asupra detreminantilor sanatatii si prin aceasta de as-i

ameliora sanatatea; promovarea sanatatii este un proces ce se desfasoara in cadrul comunitatii

locale, adresandu-se atat individului cat si mediului inconjurator.

72


15.2 ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA

Aceasta cuprinde activitati care se adreseaza comunitatii sau individului in vederea

protectiei comunitare, cu scopul pastrarii si promovarii starii de sanatate a populatiei. Asistenta de

sanatate publica este asigurata de Ministerul Sanatatii prin unitati specializate proprii sau private,

fiind garantata de stat si finantata din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurarilor sociale

de sanatate sau din contributiile directe ale beneficiarilor, dupa caz, potrivit legii.

15.2.1 AUTORITATILE DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE SANATATE PUBLICA

1) Minsterul Sanatatii – ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, find

autoritatea centrala din domeniul asistentei de sanatate publica.

2) Directiile de Sanatate Publica Judetene si a Municipiului Bucuresti- sunt unitati

descentralizate ale Ministerului Sanatatii, cu personalitate juridica, reprezentand autoritatea de

sanatate publica la nivel local.

3) Institutele de Sanatate Publica si Institutul de Management al Serviciilor de

Sanatate- sunt institutii publice cu personalitate juridica, care se organizeaza de catre Ministerul

Sanatatii in scopul de a indeplini rolul de far tehnic si profesional al Ministerului Sanatatii, pentru

elaborarea si fundamentarea stiintifica si profesionala a strategiilor de politica sanitara a

Ministerului Sanatatii. Aceste institute elaboreaza propuneri metodologice pentru programele

nationale de sanatate publica impreuna cu directiile de Sanatate publica judetene si ale

Municipiului Bucuresti si Colegiul Medicilor din Romania.

4) Centrul de Calcul si Statistica Sanitara- institutie de specialitate din structura

Ministerului Sanatatii, finantata de la bugetul de stat care are ca principala atributie organizarea

sistemului informational si informatic al activitatii de ocrotire a sanatatii populatiei.

15.2.2 ATRIBUTIILE AUTORITATILOR DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE

SANATATE PUBLICA

1) Ministerul Sanatatii- ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica

are urmatoarele atributii:

- elaboreaza norme de organizare si functionare a unitatilor care

asigura asistenta de sanatate publica;

- elaboreaza norme privind organizarea si functionarea inspectiei

sanitare de stat;

- organizeaza si finanteaza programele nationale de sanatate publica

- participa la acreditarea unitatilor sanitare care presteaza servicii pentru

autoritatile din domeniul asistentei de sanatate publica;

73


- infiinteaza si desfiinteaza filiale ale institutiilor din domeniul asistentei de sanatate

publica de interes national si local;

- organizeaza sistemul informational din domeniul asistentei de sanatate publica si

modul de raportare a datelor pentru cunoasterea starii de sanatate a populatiei;

- prezinta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de

sanatate a populatiei tarii;

- fundamenteaza necesarul de resurse financiare pentru asistenta de sanatate

publica;

- reprezinta statul roman in relatiile cu organismele internationale din domeniul

sanatatii publice etc.

2) Directiile de Sanatate Publica- sunt institutii publice cu personalitate

juridica, ce isi desfasoara activitatea pe plan local in scopul realizarii politicilor si programelor

nationale de sanatate publica, a activitatii de medicina preventiva, a inspectiei sanitare de stat, a

monitarizarii starii de sanatate, a organizarii statisticii de sanatate si derularii investitiior finantate

de la bugetul de stat pentru sectorul de sanatate.

- organizeaza si controleaza punerea in aplicare a programelor

nationale de sanatate publica;

- organizeaza si supravegheaza activitatea de medicina preventiva

din teritoriul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti;

- in colaborare cu autoritatile locale, cu institutiile de invatamant si organizatii

guvernamentale si neguvernamentale, directiile de sanatate publica teritoriale

organizeaza actiuni de educatie pentru sanatatea populatiei;

- controleaza respectarea conditiilor de igiena si a normelor de aplicare elaborate

de Ministerul Sanatatii;

- coordoneaza serviciile de salvare din teritoriu, organizeaza si coordoneza

asistenta medicala in caz de calamitati, catastrofe si situatii deosebite;

- in colaborare cu Colegiul Medicilor din Romania, directiile de sanatate publica

teritoriale spupravegheaza asistenta de medicina legala pe teritoriul judetului sau

al Municipiului Bucuresti;

- organizeaza culegerea si prelucrarea informatiilor statistice medicale, intocmesc

rapoarte care sunt puse la dispozitia Ministerului Sanatatii si autoritatilor locale,

potrivit legii, respectandu-se confidentialitatea datelor referitoare la persoane.

74


3) Institutele de Sanatate Publica si Institutul de Management al

Serviciilor de Sanatate- sunt institutii publice cu personalitate juridica care isi desfasoara

activitatea pe baza unui statut si a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sanatatii si

au urmatoarele atributii:

- asigura fundamentarea stiintifica a politicii sanitare si a strategiilor

din domeniul prevenirii imbolnavirilor, promovarii si mentinerii sanatatii populatiei;

- efectueaza studii in domeniul sanatatii publice si al conducerii

sistemului de sanatate;

- eleboreaza proiecte de norme, metodologii si instructiuni privind sanatatea

publica;

- asigura consultanta de specialitate si colaboreaza cu autoritatile publice si cu

celelalte unitati sanitare, inclusiv de asistenta medicala primara, cu institutiile de

invatamant medical universitar in domeniul asigurarii sanatatii publice;

- colaboreaza cu organizatiile si institutiile internationale care desfasoara activitati

de sanatate publica;

- participa la procesul de invatamant medical de specializare si perfectionare in

domeniul sanatatii publice si al managementului serviciilor de sanatate etc.

75


CAPITOLUL 16- ORGANIZAREA SI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI

SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

16. 1 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MUNISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI

16.1.1 ISTORICUL MINISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI

Problemele de sănătate publica au fost pana la 25 aprilie 1922 in sarcina Ministerului

de Interne - Direcţia Generala a Serviciului Sanitar. Incepând cu aceasta data, de

sănătatea publica s-a ocupat Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, infiintandu-se Ministerul

Sănătăţii Publice, al Muncii si Ocrotirilor Sociale. Acesta funcţionează pana la 4 noiembrie

1923, data la care se reorganizează in doua ministere: Ministerul Sănătăţii si Ocrotirilor

Sociale si Ministerul Muncii, Cooperaţiei si Asigurărilor Sociale.

Potrivit Legii pentru organizarea ministerelor, din 2 august 1929, cele doua ministere se

unifica si formează Ministerul Muncii, Sănătăţii si Ocrotirilor Sociale si funcţionează in

aceasta forma pana la data de 12 august 1938. După aceasta data organizarea Ministerului

suferă diverse modificări.

In conformitate cu HG nr. 22/2001, sistemul sanitar romanesc si întreaga reţea de

sănătate publica se afla sub coordonarea Ministerului Sănătăţii si Familiei.

Acest minister s-a format prin reorganizarea vechiului Minister al Sănătăţii având acum

in subordine atât Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (SSPH), cat si unităţi

aflate, pana de curând, in cadrul Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale, adică Centrul de

Informare si Consultanta pentru Familie si Centrul Pilot de Asistenta si Protecţie a

Victimelor in Familie. Deşi aria sa de acţiune este acum lărgită, Ministerul Sănătăţii si Familiei

dispune de numai 175 de posturi (număr in care, insa, nu sunt cuprinşi demnitarii si locurile

aferente Cabinetului ministrului si nici cele de la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu

Handicap). In acelaşi timp, in cadrul Ministerului Sănătăţii si Familiei a luat fiinţa o Direcţie

Generala care se ocupa exclusiv de perfecţionarea postuniversitara a medicilor si farmaciştilor

dar, si de cea a asistenţilor medicali, institutul si centrul care aveau aceste misiuni

desfiintandu-se.

In aceasta structura, Ministerul Sănătăţii si Familiei, trebuie sa-si recapete autoritatea pe

care a avut-o, pana nu demult, in sistemul sanitar, in calitate de coordonator competent si

energic al reformei in reţeaua de sănătate publica din România.

16.1.2 PREZENTAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

Ministerul Sănătăţii si Familiei se organizează si funcţionează ca organ de specialitate

al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, cu

76


sediul in municipiul Bucureşti, Str. Ministerului, nr. 1-3, sectorul 1, prin reorganizarea

Ministerului Sănătăţii.

Ministerul Sănătăţii si Familiei aplica strategia si politica Guvernului in domeniul asigurării

sănătăţii populaţiei si răspunde de realizarea procesului de reforma in sectorul sanitar si al

politicilor familiale.

Rolul Ministerului Sănătăţii si Familiei este organizarea, coordonarea si urmărirea

activităţilor de asistenta sociala pentru asigurarea sănătăţii populaţiei, sprijinirea sănătăţii

familiilor si categoriilor de populaţie defavorizate, realizarea coordonării, indrumarii si

controlul activităţii de protecţie a persoanelor cu handicap; Ministerul coordonează si

acţionează pentru prevenirea si combaterea practicilor care dăunează sănătăţii. In

exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Sănătăţii si Familiei colaborează cu celelalte ministere

si organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu autorităţile publice locale si

cu alte organisme interesate.

16.1.3. ATRIBUŢIILE MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

In realizarea obiectului sau de activitate, Ministerul Sănătăţii si Familiei îndeplineşte

numeroase atribuţii cel mai importante fiind următoarele:

1. asigura, răspunde, coordonează si controlează, după caz,

organizarea activităţii de: asistenta de sănătate publica, promovarea sănătăţii si

medicinei preventive, asistenta medicala la domiciliu;

2. stabileşte principalele obiective de etapa si pe termen mediu si lung in

domeniul sănătăţii populaţiei si al reformei in sectorul sanitar;

3. are obligaţia sa asigure supravegherea si controlul aplicării

legislaţiei de către institutiile si organismele care au responsabilităţi in domeniul

sănătăţii blice, inclusiv de către sistemele de asigurări de sănătate si de unităţile

sanitare din sectorul privat de asistenta medicala, colaborând in acest scop cu

Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România,

Colegiul Farmaciştilor din România, autorităţile publice locale si cu alte

instituţii abilitate;

4. elaborează, organizează, coordonează si implementează

programele naţionale de sănătate publica, aproba si stabileşte modul de

finanţare al acestora;

5. aproba normele tehnice de organizare si funcţionare a unităţilor care asigura

asistenta de sănătate publica;

6. participa la acreditarea unităţilor sanitare care prestează servicii medicale pentru

autorităţile din domeniul asistentei de sănătate publica;

77


7. prezintă rapoarte pentru informarea Guvernului privind starea de sănătate a

populaţiei;

8. fundamentează necesarul de resurse financiare pentru asigurarea

asistentei de sănătate a populaţiei;

9. elaborează, coordonează si indruma elaborarea politicilor de sănătate

familiala;

10. aproba contractul-cadru privind condiţiile acordării asistentei medicale in cadrul

sistemului asigurarior sociale de sănătate, elaborat de Casa Naţionala de

Asigurări de Sănătate si de Colegiul Medicilor din România;

11. elaborează anual împreuna cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, cu

avizul Colegiului Medicilor din România si al Colegiului Farmaciştilor din

România, in baza contractului-cadru menţionat la punctul 18, lista cu

medicamentele din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de

care beneficiază asiguraţii pe baza de prescripţie medicala, cu sau fara

contribuţie personala;

12. emite avize si autorizaţii sanitare de funcţionare, abilitări si acorduri scrise pentru

importul deşeurilor si reziduurilor de orice natura, precum si al altor mărfuri

periculoase pentru sănătatea populaţiei si a mediului înconjurător, in conformitate

cu prevederile legale in vigoare;

13. emite autorizaţii de funcţionare si norme tehnice pentru organizarea si

funcţionarea unităţilor farmaceutice publice si private, îndruma si controlează

activitatea in reţeaua farmaceutica;

14. aproba preţul produselor medicamentoase din tara si din import; emite

reglementari privind termenii, condiţiile, modul de calculare si de avizare a

preturilor produselor medicamentoase si limitele de profit;

15. elaborează sau, după caz, avizează proiecte de acte normative din

domeniul sau de activitate, armonizate cu reglementările Uniunii Europene;

urmăreşte si răspunde de aplicarea prevederilor specifice din Acordul

european de asociere si din Strategia naţionala de pregătire pentru aderarea

României la Uniunea Europeana.

16. aproba metodologia privind angajarea, transferarea si detaşarea

medicilor, farmaciştilor, biochimistilor si chimistior, si altor categorii de

personal cu studii superioare din unităţile sanitare publice;

17. asigura, potrivit legii, numirea, transferarea, detaşarea, promovarea,

eliberarea si evidenta personalului propriu si emite norme privind personalul din

unităţile subordonate;

18. stabileşte anual numărul optim pe tara de medici rezidenţi si specialişti;

78


19. stabileşte strategiile si asigura desfăşurarea programelor pentru formarea si

pregătirea profesionala a personalului medico-sanitar, in colaborare cu

instituţii si organizaţii profesionale, guvernamentale sau neguvernamentale, ale

medicilor, farmaciştilor si asistenţilor medicali;

20. stabileşte structura organizatorica, normele de organizare si funcţionare, precum

si procedurile de încadrare a personalului unităţilor sanitare din subordinea

sa;

21. avizează înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea spitalelor si aproba

schimbarea sediului, a profilului sau a structurii spitalelor, intocmeste planul

naţional de paturi si elaborează norme privind incadrarea spitalelor publice si

private cu personal;

22. editează publicaţii de specialitate si de informare specifice.

16.1.4 STRUCTURA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

Ministerul Sănătăţii si Familiei este condus de un ministru ajutat de 4 secretari da stat:

secretarul de stat pentru asistenta medicala, Secretarul general, Secretarul de stat pentru

relaţia cu Parlamentul si Secretarul de stat pentru persoanele cu handicap. In subordinea

imediata a Ministrului Sănătăţii se afla 5 direcţii si anume: Direcţia Generala Farmaceutica,

Direcţia Generala a Bugetului, Corpul de Control al Ministrului, Direcţia Audit intern si Direcţia

Generala Cooperare internaţionala, Integrare Europeana, politici de dezvoltare.

Pe langa ministru funcţionează Colegiul Ministerului ca organ consultativ. Componenta

Colegiului se stabileşte prin ordin al ministrului sănătăţii si familiei.

In structura organizatorica a Ministerului Sănătăţii si Familiei funcţionează direcţii

generale, direcţii, servicii si birouri. Numărul maxim de posturi este de 175, exclusiv demnitarii

si posturile aferente cabinetului ministrului.

16.1.5. DIRECŢIILE DE SĂNĂTATE PUBLICA JUDEŢENE SI A MUNICIPIULUI

BUCUREŞTI

Sunt servicii publice descentralizate cu personalitate juridica ale Ministerului Sănătăţii si

Familiei, in subordinea cărora funcţionează alte unităţi cu sau fara personalitate juridica,

conform prevederilor legale. Regulamentul de organizare si funcţionare, precum si

organigrama direcţiilor de sănătate publica si a inspectoratelor de stat teritoriale pentru

persoanele cu handicap se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii si familiei.

16.2 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SISTEMULUI ASIGURARILOR SOCIALE DE

SANATATE

79


Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii

populatiei, sunt obligatorii si functioneaza descentralizat, pe baza principiului solidaritatii in

colectarea si utilizarea fondurilor, precum si a dreptului alegerii libere de catre asigurati a

medicului, a unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate.

Constituirea fondurilor de asigurari sociale de sanatate se face din:

contributia asiguratilor

contributia persoanelor fizice si juridice care angajeaza personal salariat

subventii de la bugetul de stat

alte surse de la bugetul de stat

alte surse cum ar fi: donatiile, sponsorizarile, dobanzile.

CONSTITUIREA FONDURILOR DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE

LEGEA 150 / 2002

Administrarea fondului se face in conditiile legii, de catre Casa Nationala de Asigurari de

Sanatate (CNAS) si prin casele de asigurari sociale de sanatate judetene si a municipiului

Bucuresti, inclusiv prin Casa Asigurarilor de Sanatate, a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei

Nationale si Autoritatii Judecatoresti. CNAS poate propune Ministerului Sanatatii si Familiei

proiecte de acte normative care au incidenta asupra constituirii si utilizarii fondului.

16.2.1 BENEFICIARII SISTEMULUI DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE

Sunt supuse in mod obligatoriu asigurarii, potrivit legii, urmatoarele categorii de persoane:

cetatenii romani cu domiciliul in tara

cetatenii straini si apatritii care au resedinta in Romania

Asiguratii vor plati o contributie lunara pentru asigurarile sociale de sanatate. Calitatea de

asigurat se dovedeste cu carnetul de asigurari sociale pentru sanatate.

80

Contributia angajatilor

Contributia angajatorilor persoanelorfizice sau juridice

Subventii de la bugetul de stat

DonatiiSponsorizariDobanzi

Contributii la fondul asigurarilor sociale de sanatate


Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurarea de sanatate, fara plata

contributiei:

copii si tinerii pana la varsta de 26 de ani, daca sunt elevi, studenti, ucenici si daca

nu realizeaza venituri din munca

persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca sau se afla in grija

familiei

sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei

persoane asigurate

persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul- lege nr 118/1990 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata

la 06.03.1945, precum si a celor deportate in strainatate si constituite in prizonieri prin legea

nr 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor

de razboi, persoanele prevazute in legea 42/1990 pentru cinstirea eroilor- martiri si

acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor si luptatorilor pentru victoria Revolutiei

din decembrie 1989, daca nu realizeaza alte venituri dacat cele provenite din drepturile

banesti acordate de lege si cele provenite din pensii.

Persoanele exceptate de la asigurarea de sanatate obligatorie:

Asigurarea de sanatate este facultativa pentru urmatoarele categorii de persoane:

- membrii uniunilor diplomatice acreditate in Romania

- cetatenii straini aflati temporar in tara

Calitatea de asigurat:

Calitatea de asigurat a salariatiilor se dobandeste in ziua incheierii contractului

individual de munca al salariatului si se pastreaza pe toata durata acestuia. Persoanele care nu

sunt salariate dobandesc calitatea de asigurat din ziua in care s-a achitat contributia.

Are calitatea de asigurat fara plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate,

persoana aflata in una din urmatoarele situatii:

- satisface serviciul militar in termen

- se afla in concediu medical, concediu pentru sarcina si lauzie, concediu medical

pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 6 ani.

- executa o pedeapsa privata de libertate sau arest preventiv

- apartine unei familii care beneficiaza de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995

privind ajutorul social.

Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza o data cu pierderea cetateniei sau

a dreptului de resedinta in tara. In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate

fondurilor de asigurari sociale de sanatate, CNAS, prin organismele sale, va proceda la aplicarea

81


masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului asigurarilor sociale de

sanatate.

16.2.2 DREPTURILE ASIGURATILOR

Asiguratii au dreptul la servicii medicale, medicamente si materiale sanitare. Drepturile

asiguratilor se stabilesc pe baza contractului-cadru elaborat de CNAS si Colegiul Medicilor din

Romania, cu avizul Ministerului Sanatatii, aprobat prin hotarare a Guvernului.

Contractul-cadru reglementeaza, in principal, conditiile acordarii asistentei medicale cu

privire la:

- lista serviciilor medicale, a medicamentelor si a altor servicii pentru asigurati

- parametrii calitatii serviciilor

- criteriile si modul de plata a serviciilor medicale

- nivelul costurilor, modul de decontare si actele necesare in acest scop

- asistenta medicala primara

- internarea si externarea bolnavilor

- necesitatea si durata spitalizarii

- asigurarea tratamentului spitalicesc

- conditiile generale de acordare, de catre spital, a tratamentului ambulatoriu

- prescrierea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a

protezelor, a dispozitivelor de mers

- conditiile si plata serviciilor de termica dentara

- informarea corespunzatoare a bolnavilor

Asiguratii au dreptul la ingrijire medicala, in caz de boala sau accident, din prima zi de

imbolnavire sau de la data accidentului si pana la vindecare, stabilite prin lege.

Ingrijirea medicala acordata asiguratilor se realizeaza prin servicii medicale, dupa

cum urmeaza:

a) servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii, inclusiv pentru

depistarea precoce a bolilor ;

b) servicii medicale ambulatorii;

c) servicii medicale spitalicesti;

d) servicii de asistenta stomatologica;

e) servicii medicale de urgenta;

f) servicii medicale complementare pentru reabilitare;

g) asistenta medicala pre-, intra- si postnatala ;

h) ingrijiri medicale la domiciliu;

i) medicamente, materiale sanitare, proteze si orteze.

Insotitorii copiilor bolnavi in varsta de pana la 3 ani beneficiaza de plata serviciilor

82


hoteliere din partea casei de asigurari de sanatate, daca, potrivit criteriilor stabilite de comun acord

de catre aceasta si de Colegiul Medicilor din Romania, medicul considera necesara prezenta lor

pentru o perioada determinata.

In serviciile medicale, suportate de casa de asigurari de sanatate, nu se includ:

a) servicii de sanatate acordate in caz de risc profesional: boli profesionale si accidente de

munca ;

b) unele servicii medicale de inalta performanta;

c) unele servicii de asistenta stomatologica;

d) asistenta medicala curativa la locul de munca ;

e) servicii hoteliere cu grad inalt de confort.

Serviciile medicale se stabilesc prin contractul-cadru. Asiguratii au dreptul sa-si aleaga

medicul de familie care sa le acorde serviciile medicale primare.

Daca optiunea este pentru un medic de familie dintr-o alta localitate, asiguratul va suporta

cheltuielile de transport.

Asiguratul va putea schimba medicul de familie ales dupa expirarea a cel putin 3 luni de la

data inscrierii sale la medic.

Casele de asigurari de sanatate colaboreaza cu comisiile de specialitate ale Colegiului

Medicilor din Romania, cu medicii cu experienta, cu unitatile sanitare si cu organizatiile

neguvernamentale, pentru intocmirea si realizarea de programe de sanatate finantate de la

bugetul de stat, de la bugetul asigurarilor sociale de sanatate, precum si din alte surse.

Serviciile medicale stomatologice preventive se suporta da catre casele de asigurari de

sanatate, astfel:

a) nelimitat, pentru copii pana la varsta de 16 ani, individual sau prin formarea de grupe de

profilaxie, fie la scoala, fie la gradinita

b) pentru tineri de la 15 ani la 20 de ani, de doua ori pe an

c) pentru adulti, o data pe an.

Serviciile medicale pentru prevenirea si depistarea precoce a bolilor care ar putea afecta

dezvoltarea fizica sau mentala a copiilor sunt suportate de casele de asigurari de sanatate.

Asiguratii in varsta de peste 30 de ani au dreptul la un control in fiecare an, pentru

prevenirea bolilor cu consecinte majore in morbiditate si mortalitate. Aceste afectiuni se

precizeaza in contractul-cadru.

Asiguratii care au efectuat controalele medicale periodice preventive, stabilite de catre

Colegiul Medicilor din Romania impreuna cu casele de asigurari de sanatate, beneficiaza de

reduceri sau de scutiri de la plata unor contributii personale, prevazute in contractul-cadru.

Servicii medicale in caz de boala:

83


Asiguratii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea

complicatiilor ei, pentru recuperarea sau cel putin pentru ameliorarea suferintei pacientului, dupa

caz.

Tratamentul medical se aplica de catre medici si alt personal sanitar acreditat.

Asiguratii au dreptul la asistenta medicala de specialitate ambulatorie, la indicatia

medicului de familie, cu respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat. Asistenta

medicala de specialitate se acorda de catre medici specialisti.

Tratamentul in spital se acorda prin spitalizare integrala sau partiala, care cuprinde:

consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament medical si/sau tratament chirurgical,

ingrijire, medicamente si materiale sanitare, cazare si masa.

Asigurarea asistentei medicale spitalicesti revine spitalului, potrivit contractului incheiat de

acesta cu casa de asigurari de sanatate.

Serviciile medicale stomatologice se acorda de catre medicul din cabinetul stomatologic si

din serviciul buco-maxilo-facial.

Tratamentele stomatologice se suporta de catre casa de asigurari de sanatate in proportie

de 40% 60%, tinand seama de necesitatea respectarii controalelor profilactice impuse de serviciul

stomatologic. Aceste tratmente, in cazul copiilor pana la varsta de 16 ani, se vor suporta de catre

casa de asigurari de sanatate, pe baza criteriilor stabilite in contractul-cadru.

Asiguratii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea vazului, a auzului, pentru

protezarea membrelor si la alte materiale de specialitate in acest scop, pe baza prescriptiilor

medicale, cu sau fara contributie personala,in conditiile prevazute in contractul-cadru.

Asiguratii beneficiaza de tratament fizioterapeutic, masaje, gimnastica medicala si altele

asemenea, pe baza prescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala, in conditiile

prevazute in contractul de furnizare de servicii medicale.

Criteriile privind calitatea asistentei medicale ce se acorda asiguratilor se eleboreaza de

comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din Romania si de Casa Nationala de Asigurari de

Sanatate si se refera la:

a) tratamentul medical;

b) tratamentul stomatologic;

c) actiunile de depistare precoce a im bolnavirilor ;

d) procedeele medicale de recuperare eficace;

e) prescrierea de medicamante, materiale sanitare, proteze, transportul bolnavilor;

f) eliberarea de certificate medicale si rapoarte medicale necesare atat caselor de

asigurari de sanatate pentru indeplinirea sarcinilor, cat si asiguratilor pentru a beneficia

de ajutoare de boala ;

g) masurile de restabilire a fertilitatii unui cuplu ;

84


h) infiintarea si functionarea unitatilor sanitare si dotarea lor corespunzatoare.

Aceste criterii sunt obligatorii pentru medici si pentru personalul sanitar.

16.2.3 FINANTAREA SERVICIILOR MEDICALE

Fondul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si fondurile caselor de asigurari de

sanatate judetene si a municipiului Bucuresti se formeaza din:

a) contributii ale persoanelor fizice si juridice, in parti egale ;

b) subventii de la bugetul de stat si de la bugetele locale ;

c) alte venituri.

Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile

sociale de sanatate. Cunatumul contributiei banesti lunare a persoanei asigurate se stabilesc sub

forma unei cote de 7% si se aplica la venitul brut.

Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se deduce din impozitul pe salariu sau din

impozitul pe venit, dupa caz, stabilit potrivit legii, si se varsa la casa de asigurari de sanatate.

Persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat au obligatia platii contributiei

pentru asigurarile sociale de sanatate de 7%, raportat la fondul de salarii.

Pentru pensionari, pentru beneficiarii ajutorului de somaj si ai alocatiei de sprijin, precum si

pentru persoanele care lucreaza pe baza de conventii civile, contributia pentru asigurarile sociale

de sanatate se retine, o data cu plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza, de catre cei

care efectueaza plata acestor drepturi. Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se

vireaza casei de asigurari de sanatate la care este arondata persoana in cauza.

Persoanele care nu sunt salariate vor comunica direct casei de asigurari de sanatate in a

carei raza teritoriala isi desfasoara activitatea, veniturile impozabile, in vederea stabilirii contributiei

de 7% pentru asigurarile sociale de sanatate, potrivit legii.

Sunt asigurate prin efectul prezentei legi, cu scutire la plata contributiei pentru asigurarile

sociale de sanatate de catre acestea, persoanale care:

a) satisfac serviciul militar in termen;

b) se afla in concediu medical sau in concediu medical pentru ingrijirea copilului bolnav in

varsta de pana la 6 ani;

c) executa o pedeapsa privata de libertate sau arest preventive;

d) fac parte dintr-o familie care beneficiaza de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995

privind ajutorul social.

Angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei pentru asigurarile sociale de

sanatate, potrivit prevederilor prezentei legi, si care nu o respecta datoreaza majorari pentru

perioada de intarziere, egale cu majorarile aferente pentru intarzierea achitarii impozitelor.

Daca datoria nu este achitata in termen de o luna de la data scadenta, casa de asigurari de

sanatate va introduce dispozitie de incasare silita.

85


Bugetul de stat suporta urmatoarele cheltuieli:

a) pentru investitiile legate de construirea unor unitati sanitare si pentru aparatura medicala

de mare performanta ;

b) pentru activitatea de diagnostic, curativa si de reabilitare de importanta nationala, pentru

recuperarea capacitatii de munca.

Asiguratii suporta unele plati suplimentare privind costul medicamentelor furnizate si unele

servicii medicale corespunzator reglementarilor stabilite de Casa Nationala de Asigurari de

Sanatate, potrivit criteriilor prevazute in contractul de asigurare de sanatate.

Pentru sustinerea bugetelor caselor de asigurari de sanatate din judetele cu dezechilibre

financiare, se va varsa, de catre fiecare casa de asigurari de sanatate, o cota de 7% in contul

Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, din incasarile lunare ale acestora.

Utilizarea fondurilor de asigurari sociale de sanatate

Fondurile de asigurari sociale de sanatate se utilizeaza pentru:

a) plata medicamantelor si a serviciilor medicale acordate

b) cheltuieli de administrare si functionare, in cota de maximum 5%

c) fond de redistribuire, in cota de 7%

d) fond de rezerva, in cota de 5%.

Fondurile ramase la finele anului se reporteaza in anul urmator.

16.2.4. RELATIILE CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE CU FURNIZORII

DE SERVICII MEDICALE, APARATURA SI MEDICAMENTE

Furnizorii de servicii medicale, potrivit legii, sunt medicii si personalul sanitar, cabinetele

medicale, centrele de diagnostic si tratament, spitalele si alte unitati sanitare care se afla in relatii

contractuale cu casele de asigurari de sanatate.

Relatiile dintre furnizorii de servicii medicale si casa de asigurari de sanatate se stabilesc si

se desfasoara pe baza de contract.

Casa de asigurari de sanatate organizeaza un sistem de asigurare pentru raspunderea

civila a medicilor si a celorlalte categorii de personal medical.

Furnizarea serviciilor medicale are la baza stabilitatea contributiei asiguratilor.

Asistenta medicala primara si de specialitate ambulatorie se acorda de catre medici,

personal sanitar, cabinete pentru practica individuala, dispensare pentru practica de grup, centre

de sanatate, policlinici, centre de diagnostic si tratament si de catre serviciile ambulatorii ale

spitalelor.

Casele de asigurari de sanatate incheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale

pentru furnizarea de servicii si pentru plata acestora, urmarind realizarea echilibrului financiar. La

86


incheierea contractelor se tine seama de economicitatea si de calitatea serviciilor oferite si de

interesul manifestat de asigurati.

Casele de asigurari de sanatate incheie contracte anuale cu furnizorii de servicii medicale,

in baza contractului-cadru. Prevederile contractului-cadru sunt date publicitatii, pentru informarea

asiguratilor si a furnizorilor de servicii medicale. Furnizorii de servicii medicale pot negocia clauze

suplimentare cu casa de asigurari de sanatate, in limita conditiilor prevazute in contractul-cadru.

Modalitatile de plata a furnizorilor de servicii medicale de catre casele de asigurari de

sanatate se stabilesc prin contractul-cadru si pot fi:

a) in asistenta medicala primara si de specialitate, prin tarif pe persoana asigurata si prin

tarif pe serviciu medical, dupa caz;

b) in asistenta medicala din spitale si din alte unitati cu stationar, prin tarif pe persoana

internata, prin tarif pe zi de spitalizare, prin tarif pe serviciu medical si prin tarife

negociate pentru anumite prestatii.

Spitalele se construiesc, de regula, de catre autoritatile locale sau centrale, in baza unui

program pe termen lung, desfasurat pe ani, care se aproba prin lege.

Aparatele de mare performanta se procura de catre spitale si de centrele de diagnostic si

tratament, pe baza aprobarii unei comisii centrale compuse din reprezentatii Casei Nationale a

Asigurarilor de Sanatate, ai Colegiului Medicilor din Romania si ai Ministerului Sanatatii, in limita

prevederilor bugetului alocat. Prima dotare se suporta de la bugetul de stat.

Materialele sanitare, protezele si ortezele pot fi furnizate numai de catre persoane fizice sau

juridice acreditate de casele de asigurari de sanatate. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si

Colegiul Medicilor din Romania elaboreaza anual liste nominale ale acestor materiale, care se

publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Modul de furnizare si conditiile de plata se stabilesc prin contracte directe incheiate intre

casele de asigurari de sanatate si respectiv furnizori.

In relatiile caselor de asigurari de sanatate cu furnizorii de medicamente, obligatia

farmacistilor este de a elibera medicamentul cu pretul cel mai mic, daca medicul indica numai

denumirea substantei active, precum si de a arata posibilitatea de inlocuire a medicamentului

prescris.

Asigurarea asistentei medicale, a ingrijirii la domiciliul bolnavului si a ajutorului in menaj se

contracteaza de la casele de asigurari de sanatate cu unitati specializate sau cu persoane fizice.

Casa de asigurari de sanatate poate colabora cu organizatii caritabile si de intrajutorare.

Asistenta medicala de urgenta si alte tipuri de transporturi medicale se acorda prin servicii

de ambulanta judetene si al municipiului Bucuresti, iar plata acestor servicii se asigura pe baza

contractului care se incheie intre serviciile de ambulanta si casele de asigurari de sanatate

judetene si a municipiului Bucuresti.

87


16.2.5 ORGANIZAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE

Casele de asigurari de sanatate sunt institutii publice autonome, nelucrative, care

desfasoara activitati in domeniul asigurarii sanatatii.

Organizarea administrativa:

Asigurarile de sanatate se organizeaza prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin

casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti si prin oficii teritoriale.

Casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti pot avea, la nivelul

oraselor, al municipiilor, precum si al altor localitati, oficii de asigurari de sanatate, daca numarul

asiguratilor este de cel putin:

a) 200.000 pentru orasele, municipiile si sectoarele municipiului Bucuresti

b) 100.000 pentru alte localitati.

Casele de asigurari de sanatate functioneaza pe baza unui statut.

Statutul trebuie sa contina prevederi referitoare la:

a) denumirea si sediul casei de asigurari de sanatate ;

b) teritoriul deservit;

c) felul, cantitatea si calitatea unor servicii care nu sunt definite expres de lege;

d) nivelul si felul de incasare a contributiilor ;

e) numarul membrilor in organele de conducere;

f) drepturile si obligatiie organelor de conducere;

g) modul de adoptare a hotararii adunarii generale a reoprezentatilor;

h) organizarea activitatii financiar-contabile, a controlului si intocmirea bilantului contabil

anual;

i) componenta si sediul comisiei de litigii ;

j) modalitatile de publicitate.

Organele de conducere ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate sunt:

a) adunarea generala a reprezentatilor;

b) consiliul de administratie, ales de adunarea generala a reprezentatilor, care are un

presedinte si un vicepresedinte, alesi dintre membrii acestuia, si care, in termen de 6

luni, va elabora statutul casei de asigurari de sanatate.

Adunarea generala a reprezentantilor are ca principal obiectiv sustinerea intereselor

asiguratilor in raporturile cu consiliul de administratie.

Ea are ca atributii:

a) aproba statutul si alte reglementari specifice in domeniul sau de activitate, potrivit legii ;

b) aproba bilantul contabil si descarcarea gestiunii anului precedent pentru Casa Nationala

de Asigurari de Sanatate si pentru casele de asigurari de sanatate judetene si a

municipiului Bucuresti ;

88


c) ia decizii privind administrarea patrimoniului;

d) aproba bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul curent al Casei Nationale de Asigurari

de Sanatate si pentru casele de asigurari de sanatate teritoriale ;

e) alege o comisie de cenzori formata din 3 persoane si 3 supleanti.

Consiliul de administratie reprezinta Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si pe

asigurati in raporturile cu alte persoane fizice si juridice.

Pe langa Casa Nationala de Asigurari de Sanatate functioneaza consilii de experti, care

elaboreaza proiecte de norme metodologice pentru acordarea serviciilor medicale, abrobate de

catre comisia mixta a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si Colegiului Medicilor din

Romania.

Membrii Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a

comisiei de cenzori vor beneficia de o indemnizatie de sedinta, al carei cuantum este stabilit prin

statut.

Casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti au urmatoarele organe

de conducere:

a) Adunarea Reprezentatilor;

b) Consiliul de Administratie.

Atributiile si modul de desfasurare a activitatii organelor de conducere se

reglementeaza prin satut.

Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurari de sanatate:

Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurari de sanatate se face prin vot

secret. O persoana poate fi aleasa pentru maximum doua mandate. Organele de conducere se

aleg pe o perioada de 5 ani.

16.3 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE

16.3.1 CONSTITUIREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE

Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate este institutie publica, autonoma, de

interes national, cu personalitate juridica, in coordonarea Ministrului Sanatatii si Familiei ,

care administreaza si gestioneaza sistemul de asigurari sociale de sanatate in vederea aplicarii

politicilor si programelor in domeniul sanitar ale Ministrului Sanatatii si Familiei si are sediul in

municipiul Bucuresti, calea Calarasi nr. 248, sectorul 2.

CNAS are ca principal obiectiv de activitate asigurarea functionarii unitare si coordonate a

sistemului de asigurari de sanatate judetene, Casa de Asigurari de Sanatate a Ministerului

Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii

Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti.

89


CNAS functioneaza pe baza statutului propriu abrobat de consiliul de administratie. Casele

de asigurari functioneaza pe baza statutului propriu, care respecta prevederile statutului-cadru

abrobat de Consiliul de administratie al CNAS.

Pentru anul 2003 statutul se elaboreaza de Consiliul de administratie al CNAS si se aproba

prin hotarare a Guvernului.

Satutele caselor de asigurari de sanatate trebuie sa contina prevederi referitoare la:

denumirea si sediul casei de asigurari respective ;

relatiile CNAS cu alte case de asigurari si cu oficiile teritoriale, precum si

cu asiguratii ;

structura, drepturile si obligatiile organelor de conducere ;

modul de adoptare a hotararilor in consiliul de administratie si relatia dintre acesta si

conducerea executiva a casei de asigurari ;

alte prevederi.

Casele de asigurari judetene sunt institutii publice, cu personalitate juridica, cu bugete

proprii, in subordinea CNAS. Aceasta colecteaza contributiile si gestioneaza bugetul fondului

aprobat, cu respectarea prevederilor legale, asigurand functionarea sistemului de asigurari sociale

de sanatate la nivel local.

Pe langa CNAS functioneaza consilii de experti pentru elaborarea proiectelor de acte

normative care se aproba de catre Ministerul Sanatatii si Familiei, cu consultarea obligatorie a

ministerelor si institutiilor centrale cu retele sanitare proprii.

Casele de asigurari pot infiinta oficii de asigurari de sanatate fara personalitate juridica, la

nivelul oraselor, municipiului Bucuresti, in baza criteriilor stabilite prin ordin si ministrului sanatatii

si familiei.

16.3.2 ATRIBUTIILE CASEI NATIONALE DE ASIGURARI DE SANATATE

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate are urmatoarele atributii:

1. Administreza, impreuna cu casele de asigurarai de sanatate, Fondul de asigurari sociale

de sanatate ;

2. Avizeaza proiectele de acte normative care au incidenta asupra constituirii si utilizarii

fondurilor asigurarilor sociale de sanatate ;

3. Controleaza respectarea dreptului asiguratilor la servicii medicale, medicamante si

materiale sanitare in mod nediscriminatoriu, in conditiile legii;

4. Stabileste strategia generala a sistemului de asigurari sociale de sanatate, de colectare,

administrare, utilizare si control al fondurilor asigurarilor sociale de sanatate ;

5. Stabileste, in colaborare cu Ministerul Sanatatii si Familiei, Colegiul Medicilor din

Romania, reprezenanti ai spitalelor si clinicilor universitare, ai unitatilor de cercetare, ai

90


organizatiilor neguvernamentale, ai sindicatelor si patronatelor, precum si cu

reprezentanti ai populatiei, obiectivele programelor de sanatate publica ;

6. Supravegheaza si con troleaza functionarea sistemului de asigurari sociale de

sanatate ;

7. Monitorizeaza si controleaza modalitatea de eliberare a medicamentelor comform

prevederilor art 48 din Legea nr. 145/1997, cu modificarile si completarile ulterioare;

8. constituie comisii de experti care elaboreaza proiecte de norme metodologice pentru

acordarea serviciilor medicale, ce vor fi aprobate de Comisia mixta a Casei Nationale de

Asigurari de Sanatate si a Colegiului Medicilor din Romania ;

9. Elaboreaza criterii de acreditare a furnizorilor de servicii medicale;

10.Elaboreaza si modifica, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, contractul-cadru

privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului asigurarilor sociale de

sanatate, pana la data de 30 noiembrie a anului in curs pentru anul viitor, cu avizul

Ministerului Sanatatii si Familiei si al ministerelor cu retele sanitare proprii, care se

aproba prin hotarare a Guvernului, in conditiile legii;

11.Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, criteriile privind calitatea

asistentei medicale din sistemul de asigurari sociale de sanatate;

12.Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Regulamantul de functionare

a comisiilor de acreditare a medicilor din sistemul de asigurari sociale de sanatate;

13.Participa la acreditarea medicilor si a personalului sanitar care pot fi admisi sa lucreze in

sistemul de asigurari sociale de sanatate ;

14.Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, controlul activitatii medicale

furnizate asiguratilor;

15.Elaboreaza anual, impreuna cu Ministerial Sanatatii si Familiei, lista cuprinzand

denumirile comune internationale (DCI) ale medicamentelor din Nomenclatorul

medicamentelor si produselor biologice de uz uman, de care beneficiaza asiguratii, pe

baza de prescriptie medicala, in tratament ambulatoriu, cu sau fara contributie

personala;

16.Elaboreaza anual, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, liste nominale

cuprinzand materialele sanitare, protezele si ortezele;

17.Acrediteaza persoanele fizice sau juridice care pot furniza materialele prevazute la

punctul 16, stabileste cadrul general privind modul de furnizare si conditiile de plata

pentru aceste materiale, care urmeaza safie prevazute in contractele directe incheiate

intre casele de asigurari de sanatate si furnizori ;

18.Desemneaza reprezentanti in comisia centrala, care aproba procurarea aparaturii de

mare performanta, alaturi de reprezentanti ai Colegiului Medicilor din Romania si ai

Ministerului Sanatatii si Familiei ;

91


19.Elaboreaza reglementarile privind platile suplimentare ale asiguratilor pentru unele

medicamente si unele servicii medicale suplimentare;

20.Organizeaza un sistem de asigurare pentru raspundere civila a furnizorilor de servicii

medicale;

21.Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Comisia centrala de arbitraj

si avizeaza regulamentul de organizare si functionare a acesteia;

22.Elaboreaza proiectul de statut-cadru pentru casele de asigurari de sanatate judetene,

respectiv a municipiului Bucuresti ;

23.Aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului

Bucuresti, regulamentele de organizare si functionare, organigrama si statele de functii

ale acestora ;

24.Elaboreaza normele de organizare de personal ;

25.Definitiveaza proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de sanatate

judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si pe cele ale Casei Asigurarilor de

Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si

Casei de Asigurari de Sanatate a Transporturilor, la propunerea acestora ;

26.Abroba anual bugetele de venituri si cheltuieli corespunzatoare unui plan de activitati si

listele de investitii ale caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului

Bucuresti, la propunerea acestora ;

27.Administreaza bunurile mobile si imobile, dobandite, in conditiile legii, din activitati

proprii, subventii, donatii sau din alte surse ;

28.Stabileste anual, in limitele legii, cota de contributie a caselor de asigurari de sanatate

judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si a Casei Asigurarilor de Sanatate a

Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casei de

Asigurari de Sanatate a Transporturilor la constituirea fondului de redistribuire pentru

sustinerea bugetelor caselor de asigurari de sanatate cu dezechilibre financiare si

elaboreaza anual criteriile pe baza carora se calculeaza sumele aferente fondului de

redistribuire ;

29.Stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ;

30.Elaboreaza metodologia privind tiparirea, distribuirea si evidenta carnetelor de asigurat;

31.Asigura evidenta statistica necesara in activitatea specifica sistemului de asigurari

sociale de sanatate si colaboreaza ci institutii cu atributii in domeniul statisticii;

32.Efectueaza prin intermediul caselor de asigurari de sanatate, direct sau prin intermediari

specializati, sondaje in vederea evaluarii gradului de satisfacere a asiguratilor si de

evaluare a interesului manifestat de acestia fata de calitatea serviciilor medicale si

asigura controlul masurilor stabilite in gestionarea fondurilor pentru realizarea

functionarii sistemului asigurarilor sociale de sanatate intr-un mod coerent si unitar.

92


Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si casele de asigurari de sanatate vor functiona

avand la baza un sistem de informatizare integrat.

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate elaboreaza norme privind modul de incasare a

contributiilor la Fondul de asigurari sociale de sanatate.

In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate Fondului de asigurari

sociale de sanatate Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin casele de asigurari de sanatate

judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii,

Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casa de Asigurari de Sanatate a

Transporturilor procedeaza la aplicarea masurilor de executie silita pentru incasarea sumelor

cuvenite bugetului asigurarilor sociale de sanatate si a majorarilor de intarziere, potrivit procedurii

instituite prin Ordonanta Guvernuluiu nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata

prin Legea nr. 108/1996, cu modificarile ulterioare, ale carei dispozitii se aplica in mod

corespunzator.

Casa Nationala de Asigurari de Santatate elaboreaza norme metodologice privind

activitatea de executare silita pentru recuperarea creantelor la Fondul de asigurari sociale de

sanatate, privind acordarea de inlesniri, amanari si esalonari la plata contributiilor, precum si

norme tehnice privind constituirea si utilizarea fondului pentru acordarea de stimulente.

16.3.3 ORGANELE DE CONDUCERE ALE CNAS

Organele de conducere ale CNAS sunt reprezentate de:

- Adunarea Reprezentantilor;

- Consiliul de Administratie al CNAS;

- Presedinte CNAS;

- 2 vicepresedinti;

- Directorul General.

Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie sa

Indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie cetateni romani si sa aiba domiciliul pe teritoriul Romaniei ;

- sa aiba calitatea de asigurat;

- sa nu aiba cazier judiciar sau fiscal.

A. Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde:

reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul

General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru

municipiul Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de

la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă;

93


29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de către

primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, 3 de către Senat, la

propunerea comisiei de specialitate, 3 de către Camera Deputaţilor, la propunerea

comisiei de specialitate, 5 de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, 5 de

către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, 7 reprezentanţi ai ministerelor şi

instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un reprezentant al Ministerului

de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de

Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului

Naţional al Persoanelor Vârstnice.

Sunt considerate reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale si

organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind

contractul colectiv de muncă.

Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an, la convocarea

consiliului de administraţie, sau în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui

CNAS, a consiliului de administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării

reprezentanţilor.

Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din

numărul membrilor. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii

membrilor prezenţi.

Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii:

a) propune modificarea Statutului CNAS;

b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie;

c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi

recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor

necesare pentru modificarea acestuia, în condiţiile legii;

d) analizează modul de utilizare a fondului, costurile sistemului, serviciile

acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi

recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de

respectare a drepturilor asiguraţilor.

B. Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri, cu un mandat pe 4 ani, după

cum urmează:

5 reprezentanţi ai statului, dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de

primul ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, a ministrului muncii şi solidarităţii

sociale, a ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei;

94


5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la

nivel naţional;

5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel

naţional;

2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi.

Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de

secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Preşedintele CNAS este numit de primul-

ministru dintre membrii consiliului de administraţie, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret.

Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS.

Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri, iar

hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor

prezenţi.

Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în

domeniul asigurărilor sociale de sănătate.

Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de

asigurări, precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări, indiferent de nivel, nu pot deţine

funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, direcţiilor de sănătate publică,

unităţilor sanitare, cabinetelor medicale, funcţii alese sau numite în cadrul CMR, colegiilor judeţene

ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti, CFR, colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al

municipiului Bucureşti, organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor

comerciale cu profil de asigurări, farmaceutic sau de aparatură medicală.

Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de

asigurări care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv, au un

interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la

dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor.

Consiliul de administratie al CNAS are urmatoarele atributii :

- aproba statutul si strategia CNAS, la propunerea presedintelui acestuia

- aproba planul de activitate si proiectul bugetului Fondului de Asigurari sociale de

Sanatate

- aproba rapoarte de gestiune lunare, trimestriale si anuale, prezentate de presedintele

CNAS

- aproba proiectul contractului-cadru

- aproba masuri privind administrarea patrimoniului, potrivit legii

95


- stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ramas neutilizat la finele

fiecarui an

- aproba normativele pentru functionarea caselor de asigurari de sanatate judetene,

respectiv a municipiului Bucuresti, a Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii Ordinii

Publice, Sigurantei Natinale si Autoritatii Judecatoresti si a Casei de Asigurari de

Sanatate a Transporturilor

- aproba planul anual de activitate al CNAS, inaintat dupa aprobarea proiectului de buget

- aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului

Bucuresti, regulamentele de organizare si functionare si organigramele acestora.

Membrii Consiliului de Administratie al CNAS si cei ai consiliilor de administratie ale caselor

de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, trebuie sa indeplinesaca

urmatoarele conditii :

- sa fie cetateni romani

- sa aiba capacitate de exercitiu deplina

- sa nu aiba cazier judiciar

- sa aiba varsta de minim 25 de ani

- sa nu fi fost colaborator al securitatii ca politie politica.

Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate este legal constituit si

functioneaza incepand cu data la care sunt numiti cel putin 11 membri, cu conditia ca la sedinta

sa fie prezenti cel putin 3 dintre membrii desemnati de puterea executiva, 3 dintre membrii

desemnati de sindicatele reprezentativesi 3 dintre membrii desemnati de asociatiile patronale

reprezentative.

Consiliul de adminitratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate se intruneste ori de

cate ori este necesar, dar cel putin o data pe luna, si ia hotarari valabile in prezenta a cel putin 11

membri si cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor prezenti.

Convocarea Consiliului de adminitratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate se face

de catre presedintele acesteia. Convocarea consiliului de administratie va fi facuta si la solicitarea

a cel putin unei treimi din numarul membrilor acestuia.

Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate isi alege 2

vicepresedinti in conditiile legii.

Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate mandateaza pe unul

dintre cei 2 vicepresedinti sa il inlocuiasca pe presedinte in caz de forta majora.

Membrii Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, cu

exceptia presedintelui si ai vicepresedintilor, nu sunt salariati ai acesteia si primesc o indemnizatie

lunara de pana la 20% din salariul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in

conditiile prezentei efective la sedintele consiliului de administratie.

96


Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii, prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei,

ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în

relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale

sistemului asigurărilor sociale de sănătate. Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către

directorul general.

Ocuparea postului de director general se face prin concurs, pe o perioadă de 4 ani, şi se

numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Organizarea concursului şi criteriile de selecţie

sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS.

Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4

ani. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică, cu excepţia

funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Membrii Consiliului de administraţie al CNAS, pe perioada exercitării mandatului, nu sunt

salariaţi ai CNAS, cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor, şi nu pot ocupa funcţii în structurile

executive ale caselor de asigurări. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte

unitati care se afla in relatii contractuale cu casele de asigurari.

Salarizarea presedintelui si vicepresedintelui CNAS se stabileste dupa cum urmeaza:

- pentru presedinte, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru functia de secretar

de stat;

- pentru vicepresedinti, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru functia de

subsecretar de stat.

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate are următoarele atribuţii:

a) organizează si conduce structurile executive ale acesteia;

b) asigura coerenta si eficienta gestiunii financiare a fondurilor asigurărilor sociale de

sănătate;

c) elaboreaza normele, regulamentele si procedurile administrative specifice îndeplinirii

atribuţiilor prevăzute la lit. a) si b) si elaborează normele specifice de personal;

d) organizează si coordonează activităţi de control pe ansamblul sistemului asigurărilor

sociale de sănătate;

e) aplica sancţiuni disciplinare si administrative pentru nerespectarea normelor si

regulamentelor prevăzute la lit. c);

f) răspunde de aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de admistratie al Casei

Naţionale de Asigurări de Sănătate;

g) aproba, la propunerea Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate, criteriile de stabilire a cuantumului indemnizaţiilor membrilor consiliilor de

administraţie ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, caselor de asigurări de

97


sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, si modalitatea de plata a acestora,

în condiţiile legii;

h) emite ordine în exercitarea mandatului sau, precum si pentru punerea în aplicare a

hotărârilor consiliului de administraţie;

i) supraveghează si controlează funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

j) reprezintă Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în relaţiile cu terţii;

k) convoacă Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate si

conduce şedinţele acestuia;

l) aproba înfiinţarea de oficii teritoriale la nivelul caselor de asigurări de sănătate judeţene,

respectiv a municipiului Bucureşti, la propunerea acestora, în condiţiile legii;

m) aproba contractarea de consultanta de specialitate în condiţiile si situaţiile prevăzute de

actele normative în vigoare;

n) definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de asigurări de

sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, al Casei Asigurărilor de Sănătate

a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoreşti si al Casei de

Asigurări de Sănătate a Transporturilor, la propunerea acestora, si elaborează proiectul

bugetului de venituri si cheltuieli centralizat al Fondului de asigurări sociale de sănătate,

pe care, cu aprobarea Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate, îl înaintează spre aprobare Parlamentului;

o) promovează imaginea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

p) stabileşte anual criterii de utilizare a fondului de redistribuire si administrează acest

fond;

r) organizează concurs pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de

Asigurări de Sănătate, conform prevederilor legale, stabilind criteriile si standardele de

performanta pentru ocuparea acestui post;

s) numeşte cu delegaţie directorul general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

pana la ocuparea postului prin concurs, conform legii;

t) desemnează reprezentanţi în comisia centrala care aproba procurarea aparaturii de

înalta performanta alături de reprezentanţi ai Colegiului Medicilor din România si ai

Ministerului Sănătăţii si Familiei;

u) aproba statele de funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate si ale caselor de

asigurări de sănătate în urma definitivării bugetului Fondului de asigurări sociale de

sănătate si în baza organigramei aprobate de consiliul de administraţie;

v) numeşte, cu delegatie, directorii generali ai caselor de asigurări de

sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care asigura conducerea acestora

ca ordonator secundar de credite, în urma concursului organizat de Casa Naţionala de

Asigurări de Sănătate în condiţiile legii si stabileşte atribuţiile si competentele acestora;

98


Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate poate delega atribuţii de

reprezentare oricărui vicepreşedinte sau membru al Consiliului de administraţie al Casei Naţionale

de Asigurări de Sănătate.

Mandatul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate încetează prin demisie,

prin revocare de catre primul-ministru sau prin deces.

Atributiile vicepresedintilor Consiliului de administratie al CNAS:

a) urmăresc aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului de administraţie, încredinţată

de către preşedinte;

b) preiau, în caz de forţa majora, atribuţiile preşedintelui, în condiţiile prevăzute de

prezentul statut;

c) asigura comunicarea cu asociaţiile patronale, organizaţiile sindicale si organizaţiile

pensionarilor;

d) asigura îndeplinirea condiţiilor legale si ale prezentului statut cu privire la constituirea si

la funcţionarea consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări de sănătate judeţene,

respectiv a municipiului Bucureşti;

e) îndruma si controlează nemijlocit activitatea consiliilor de administraţie ale caselor de

asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sub aspectul legalităţii

activităţii si al respectării prevederilor prezentului statut si îl informează pe preşedintele

Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate asupra celor constatate;

f) alte atribuţii date în competenta prin lege si prin prezentul statut.

Mandatele vicepreşedinţilor încetează prin demisie, prin deces sau prin revocare de către

consiliul de administraţie, cu votul a cel puţin doua treimi din numărul membrilor acestuia, sau prin

revocarea ca membru al consiliului de administraţie de către cei care i-au desemnat.

Consiliile de administraţie ale caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a

municipiului Bucureşti au urmatoarele atributii principale:

a) aproba proiectul statutului propriu;

b) aproba proiectul bugetului de venituri si cheltuieli anuale aferente fondului asigurărilor

sociale de sănătate;

99


c) aproba rapoartele de gestiune lunare, trimestriale si anuale, prezentate de directorul

general;

d) aproba politica de contractare propusa de directorul general, cu respectarea

contractului-cadru;

e) aproba programele de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare, inclusiv masurile

de executare silita, potrivit prevederilor legale în vigoare;

f) alte atribuţii date în competenta prin lege sau prin prezentul statut.

Membrii consiliilor de administratie ale caselor de asigurari de sanatate judetene,

respectiv al municipiului Bucuresti, sunt obligati sa participe la adoptarea hotararilor care sa

asigure functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local.

Organele de conducere ale caselor de asigurări judeţene si ale Municipiului

Bucureşti sunt :

> consiliul de administraţie;

> preşedintele;

> director general.

Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a

municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri, desemnaţi după cum urmează:

- unul de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti;

- unul de prefect, la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a

Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti;

- 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens;

- 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin

consens;

- preşedintele, care este directorul general al casei de asigurări.

Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri, desemnaţi după cum

urmează:

- unul de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei;

- unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor;

- unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor;

- unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei;

- preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor şi Locuinţei.

100


Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii

Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor

Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

458/2001.

Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4

ani. Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot, în prezenţa a cel puţin două treimi din

numărul membrilor. Şedinţele consiliului de administraţie sunt publice, cu excepţia cazurilor în

care membrii consiliului decid prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise.

Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice.

Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs, prin

decizie a preşedintelui CNAS sau, după caz, prin ordin al ministrului lucrărilor publice,

transporturilor şi locuinţei, respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.

56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001. Directorul general

devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele

acestuia.

Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite, în condiţiile legii.

Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani, după validarea concursului, şi se

suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior, cu excepţia funcţiilor didactice din

învăţământul superior. Directorul general este salarizat în conformitate cu prevederile legale

în vigoare.

Atribuţiile principale ale directorului general sunt:

a) aplică normele de gestiune, regulamentele de organizare şi de funcţionare şi

procedurile administrative unitare;

b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor

de furnizare de servicii medicale;

c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor

la fond;

d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare, inclusiv

executarea silită, potrivit legii;

e) stabileşte modalitatea de contractare, cu respectarea contractului-cadru;

f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea

drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora;

g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de

sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte, pe care le dă publicităţii;

h) numeşte, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări.

101


Obligaţiile caselor de asigurări:

Conform legislaţiei in vigoare si al statutului Casei Naţionale de asigurări de sănătate obligaţiile

CNAS sunt următoarele:

- să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului

asigurărilor sociale de sănătate;

- să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului;

- să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea,

informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă;

- să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de

servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.

- să verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate

cu furnizorii de servicii medicale;

- să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate

şi prestate asiguraţilor, în maximum 30 de zile de la data raportării, în caz contrar

urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract; s să acorde furnizorilor de servicii

medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone

izolate, în condiţii grele şi foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare,

potrivit legislaţiei;

- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de

contractare şi a negocierii clauzelor contractuale;

- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor

medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora, cu

cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării; să asigure confidenţialitatea datelor în

condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;

- să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu

reglementările în vigoare; să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de

furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate, respectiv direcţiilor de

sănătate publică şi centrelor de statistică;

- să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind

serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a

documentelor justificative utilizate;

- să furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin direcţiile de

sănătate publică, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu

declarare nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.

Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti pot avea, la nivelul

oraşelor, al municipiilor, precum şi al altor localităţi, oficii de asigurări de sănătate, dacă numărul

asiguraţilor este de cel puţin:

102


a) 200.000 pentru oraşele, municipiile şi sectoarele municipiului Bucureşti;

b) 100.000 pentru alte localităţi.

16.3.4 RELAŢIILE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE CU

CASELE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Sistemul de asigurări sociale de sănătate este un sistem naţional, unitar, coordonat de Casa

Naţionala de Asigurări de Sănătate în calitate de instituţie publica autonoma de interes naţional.

Sistemul naţional al asigurărilor sociale de sănătate este constituit din casele de asigurări

de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care asigura funcţionarea sistemului de

asigurări sociale de sănătate la nivel local, din Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii

Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoreşti, care asigura funcţionarea sistemului de

asigurări sociale de sănătate în municipiile si oraşele în care funcţionează formaţiuni medicale

aparţinând ministerelor si instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale si

autorităţii judecătoreşti si din Casa de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, care asigura

funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru personalul Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor si Locuinţei, instituţiilor publice din subordine, regiilor autonome,

companiilor naţionale, societăţilor naţionale si al societăţilor comerciale, care desfăşoară activităţi

în domeniul transporturilor aeriene, navale, rutiere, feroviare si cu metroul, pentru membrii de

familie ai acestora, precum si pentru pensionarii care au lucrat în transporturi si pentru membrii lor

de familie, care folosesc reţeaua sanitara proprie a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor

si Locuinţei.

In calitate de ordonator principal de credite preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de asigurări de

sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării,

Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoreşti si Casei de Asigurări de Sănătate a

Transporturilor, la propunerea conducătorilor acestora, în calitate de ordonatori secundari de

credite, în conformitate cu dispoziţiile Legii nrJ72/1996 privind finanţele publice, cu modificările

ulterioare, si cu cele ale normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.

Bugetul centralizat al fondurilor de asigurări sociale de sănătate se aproba de Parlament, la

propunerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

103


16.3.5 ASIGURAREA CALITĂŢII SERVICIILOR - O OBLIGAŢIE A CASEI

NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

16.3.5.1 Serviciul medical al Casei de Asigurări

In cadrul CNAS funcţionează serviciul medical, care este condus de un medic-şef. La

nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical, în raport cu numărul asiguraţilor,

care este condus de un medic-şef. Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări

se ocupă prin concurs organizat de CNAS, în condiţiile legii fiind echivalentă cu cea de

director general adjunct.

Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea

serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale, medicamente şi

dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări. Criteriile

privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se elaborează de către serviciul medical

al CNAS împreună cu CMR, se actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele

contractelor de furnizare de servicii.

Masuri si criterii de asigurare a calităţii serviciilor

Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin

respectarea următoarelor măsuri:

- acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii,

precum şi a medicilor, asistenţilor medicali şi altor categorii de personal

acreditate ;

- existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare

privind diagnosticul şi terapia aplicată;

- respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi

stomatologice, elaborate de către CMR şi OAMR;

- utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din

Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman;

- utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate, conform

legii.

Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se

elaborează de comisiile de specialitate ale CMR, se negociază cu CNAS şi se referă la:

a) tratamentul medical;

b) tratamentul stomatologic;

c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor;

d) procedeele medicale de recuperare eficace;

104


e) prescrierea de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi

transportul bolnavilor;

f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de

ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru

îndeplinirea atribuţiilor lor.

Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte

cu casele de asigurări. In vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate

asiguraţilor, CNAS şi casele de asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună

cu comisiile de specialitate ale CMR, CFR şi ale OAMR.

O modalitate de verificare a calităţii servicilor o reprezinta reglementarea stricta a

relaţiilor caselor de asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale, de

dispozitive medicale şi de medicamente.

Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anuai de către Curtea de

Conturi. CNAS împreună cu CMR, CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale

care se acordă asiguraţilor potrivit ordonanţe de urgenţă nr. 105/2002.

16.3.5.2 Relaţiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate cu furnizorii de servicii medicale

A. Natura relaţiilor dintre furnizori si Casele de asigurări

Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de

medicamente, care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări, sunt:

cabinetele medicale, centrele de diagnostic şi tratament, spitalele şi alte unităţi sanitare,

medicii, personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal, personalul sanitar din

serviciile conexe actului medical;

farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare

persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, se

stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. In situaţia în care este

necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte

adiţionale.

Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza

modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în

cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare, negociate.

Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru

furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. La

încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de

105


economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS, CMR, CFR

şi OAMR.

Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna

gestionare a fondurilor, precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor

furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi, pentru perioada următoare celei acoperite

prin contract.

Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi:

a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe

persoana asigurată, tarif pe serviciu medical, suma fixă negociată pe pachet de

servicii medicale;

b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi, în afara celor ambulatorii, prin

tarif pe caz rezolvat, tarif pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical, după caz;

a) prin tarife pentru anumite servicii, stabilite prin contractul-cadru;

b) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără

contribuţie personală;

c) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de

dispozitive medicale.

Modalitatea de decontare a serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi

dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. Decontarea serviciilor medicale se face în

baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale, indiferent de casa

de asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului, pe baza documentelor justificative stabilite prin

contractul-cadru.

B. Acreditarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente

şi materiale sanitare

Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de

servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. Medicii, farmaciştii, personalul

mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează:

a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează

de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al

municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor

medicale ori ai structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii,

dupa caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare;

b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din

106


reprezentanţi ai OAMR, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor

medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii,

după caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare;

c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile

formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti,

ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor

similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul

acreditării farmaciei.

Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale se

aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii

medicale se elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR, CFR şi ale OAMR şi se

aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a

ordonanţe de urgenţă nr. 150/2002.

Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către

Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Metodologia de autorizare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi

familiei. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii

anual.

C. Arbitrajul

CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează

litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. Comisia centrală de arbitraj este

formată din 4 arbitri, dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi

OAMR. Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj trebuie sa fie un arbitru acceptat de părţi. Arbitrii pot fi

medici, jurişti sau economişti, acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Regulamentul

de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS, împreună cu CMR şi OAMR, şi se avizează de

către Ministerul Justiţiei.

Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se

soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de

procedură civilă.

Legislaţia in vigoare prevede si cuantumul explicit al amenzilor ce sancţionează diversele

contravenţii. Cuantumul amenzilor ste cuprins in intervalul 5.00 lei si 50.000.

16.3.6 ADMINISTRAREA UNITATILOR SANITARE PUBLICE DE INTERES

JUDETEAN SI LOCAL SI COMPETENTELE AUTORITATILOR LOCALE IN DOMENIUL

SANITAR

107


Regimul juridic si metodologia administrativa a unităţilor sanitare publice de interes

judeţean si local sunt stabilite prin ordonanţa nr. 70 din august 2002, ce a intrat in vigoare la 1

octombrie 2002.

Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare publice de interes

judeţean sau local, parte integrantă a domeniului public al judeţelor, comunelor, oraşelor şi municipiilor,

se află în administrarea consiliilor judeţene sau consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi

sectoarelor municipiului Bucureşti. Celelalte componente ale bazei materiale sunt proprietate

privată a statului şi sunt administrate de unităţile sanitare publice.

Schimbarea destinaţiei sau înstrăinarea bazei materiale a unităţilor sanitare publice se

poate face în condiţiile legii şi numai cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Actele de

înstrăinare sau de schimbare a destinaţiei bazei materiale a unităţilor sanitare, fără aprobarea

Ministerului Sănătăţii şi Familiei, sunt nule.

Indrumarea, coordonarea şi monitorizarea activităţii desfăşurate în unităţile sanitare publice

se exercită de Ministerul Sănătăţii şi Familiei ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate

publică şi de direcţiile de sănătate publică teritoriale, unităţi descentralizate care reprezintă

autoritatea de sănătate publică la nivel local.

Ministerul Sănătăţii şi Familiei exercită controlul asupra activităţii unităţilor sanitare publice de

interes judeţean sau local, precum şi asupra modului de aplicare de către acestea a dispoziţiilor

legale în vigoare în domeniul sanitar.

In administrarea unităţilor sanitare de interes local si judeţean Ministerul Sănătăţii si

Familiei jaca un rol extrem de importanat, totuşi marea majoritate a acestor atribuţii, si anume

structura organizatorica a unităţii sanitare precum si infiintarea, reorganizarea, desfiinţarea sau

schimbarea profilului acestora se realizează cu avizul consiliilor judeţene sau al

consiliilor locale.

Direcţiile de sănătate publică teritoriale au si o serie de atribuţii exclusive:

avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, proiectele bugetelor de

venituri şi cheltuieli ale unităţilor sanitare publice;

avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, statul de funcţii pentru unităţile

sanitare publice cu personalitate juridică, cu încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli

aprobat;

centralizează situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare

publice şi înaintează situaţiile centralizatoare Ministerului Sănătăţii şi Familiei;

avizează şi supun spre aprobare Ministerului Sănătăţii şi Familiei propunerile autorităţilor

administraţiei publice locale privind înfiinţarea, reorganizarea şi desfiinţarea unităţilor sanitare

publice, după caz, precum şi pe cele referitoare la schimbarea profilului sau a denumirii

acestor unităţi.

108


Ordonanţa 70/2002 enumera in mod exhaustiv si atribuţiile preşedinţilor consiliilor

judeţene şi primarilor comunelor, oraşelor, municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti

astfel aceştia :

- avizează, în termen de 5 zile de la data primirii, proiectele bugetelor de venituri şi cheltuieli şi

situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare publice;

- aprobă, în termen de 5 zile de la data primirii, statele de funcţii pentru unităţile sanitare

publice, după caz, şi urmăresc încadrarea în normativele de personal aprobate şi în bugetele de

venituri şi cheltuieli aprobate;

- pot asigura resurse financiare pentru cheltuielile de întreţinere şi gospodărire, reparaţii,

consolidare, extindere şi modernizare a unităţilor sanitare publice.

Consiliile judeţene şi consiliile locale pot înfiinţa, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi

Familiei şi al Ministerului Administraţiei Publice, unităţi de asistenţă medico-sociale, prin

reorganizarea unor unităţi sanitare publice.

Finanţarea cheltuielilor unităţilor de asistenţă medico-sociale se asigură astfel:

a) din bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate pentru pachetul de servicii medicale de

bază;

b) din bugetele locale pentru cheltuieli de întreţinere şi gospodărire, reparaţii, consolidări,

dotări independente, în limita bugetului aprobat.

Conducerea unităţilor sanitare publice are obligaţia de a dimensiona, cu avizul direcţiilor de

sănătate publică teritoriale şi al consiliilor judeţene sau consiliilor locale, după caz, numărul de

personal, în limita statului de funcţii şi a bugetului de venituri şi cheltuieli aprobate.

Unităţile de asistenţă medico-sociale sunt instituţii publice specializate, cu personalitate

juridică, în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, care acordă servicii de îngrijire, servicii

medicale, precum şi servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale. Persoanele care

beneficiază de servicii furnizate în aceste unităţi sunt persoane care necesită supraveghere, asistare,

îngrijire, tratament, precum şi servicii de inserţie şi reinserţie socială.

Internarea în aceste unităţi se face la recomandarea unităţilor sanitare sau la solicitarea

persoanelor fizice ori juridice, în baza unei grile de evaluare medico-socială a persoanei.

Unităţile de asistenţă medico-sociale se înfiinţează ca instituţii rezidenţiale sau de zi, prin

hotărâre a consiliului local ori, după caz, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al

Municipiului Bucureşti, prin reorganizarea unor unităţi sanitare, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi

Familiei şi al Ministerului Administraţiei Publice. Reorganizarea se poate realiza după evaluarea de

către direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi direcţiile

generale de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, a

performanţei unităţii sanitare, a potenţialului acesteia de transformare în unitate de asistenţă

medico-socială, ţinând cont de nevoile medico-sociale ale populaţiei.

109


Propunerea de înfiinţare a unităţii de asistenţă medico-sociale se face de către preşedintele

consiliului judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, sau de către primar,

după caz, pe baza documentaţiei şi fundamentării prezentate de serviciul public de asistenţă

socială de la nivelul consiliilor judeţene sau al consiliilor locale.

Conducerea unităţilor de asistenţă medico-sociale este asigurată de către director. In

realizarea atribuţiilor sale directorul este sprijinit de un consiliu consultativ compus din 5 membri

desemnaţi după cum urmează:

■ un reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale prin a cărei hotărâre a fost

înfiinţată unitatea de asistenţă medico-socială;

■ un reprezentant al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului

Bucureşti;

■ un reprezentant al direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv

a municipiului Bucureşti;

■ un reprezentant al casei de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului

Bucureşti;

■ un reprezentant al societăţii civile.

Personalul existent în unităţile sanitare care se reorganizează se preia de către unitatea de

asistenţă medico-socială, cu încadrarea în statul de funcţii aprobat. în contractele individuale de muncă

ale persoanelor preluate se va prevedea obligaţia acestora de a urma formele de pregătire

profesională în domeniul cerut de angajator.

Bunurile aflate în administrarea unităţilor sanitare care se reorganizează trec în

administrarea unităţilor de asistenţă medico-sociale, conform protocolului de predare-primire încheiat

între acestea. Aparatura medicală existentă în unităţile care se reorganizează va fi redistribuită, după

caz, de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a

municipiului Bucureşti, la alte unităţi sanitare publice, în funcţie de necesităţi.

Bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţilor de asistenţă medico-sociale se aprobă de către

consiliul local sau consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,

cu avizul casei de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.

Cheltuielile curente şi de capital ale unităţilor de asistenţă medico-sociale se asigură din

venituri proprii şi din subvenţii acordate din bugetul local în funcţie de subordonare. Subvenţiile de

la bugetele locale sunt acordate pentru asigurarea serviciilor sociale, în condiţiile legii, pentru

cheltuieli de întreţinere şi gospodărire, reparaţii, consolidări, dotări independente.

Veniturile proprii ale unităţilor de asistenţă medico-sociale se constituie din:

sume decontate de casele de asigurări de sănătate, pentru servicii medicale

furnizate pe bază de contract, conform contractelor-cadru de acordare a asistenţei

medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, prevăzute de Ordonanţa de

110


urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de

asigurări sociale de sănătate, precum şi conform normelor de aplicare a acestora;

contribuţii personale ale beneficiarilor, după caz, stabilite prin hotărârile consiliilor locale

sau ale consiliilor judeţene, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile

legii;

sponsorizări, donaţii, alte venituri potrivit legii.

111


CAPITOLUL 17

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DIN

ROMANIA

Colegiul Medicilor din Romania este o organizatie profesionala autonoma a corpului

medical, de interes public, apolitica si fara scop patrimonial, avand in principal obiect de activitate

controlul si supravegherea exercitarii profesiei de medic.

La nivelul Municipiului Bucuresti si al fiecarui judet s-a organizat Colegiul Medicilor:

Municipiul Bucuresti si respectiv colegii teritoriale.

Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt: adunarea generala, consiliul,

biroul consiliului si presedintele.

Adunarea Generala- este formata din membrii colegiului teritorial, se intruneste anual in

primul trimestru la convocarea consiliului si adopta hotatrari cu majoritate simpla in prezenta a 2/3

din numarul membrilor sai.

Consiliul- are un numar de membrii proportional cu numarul medicilor inscrisi in evidenta

colegiului la data organizarii alegerilor, dupa cum urmeaza:

- 11 membrii pentru un numar de 500 de medici inscrisi;

- 13 membrii pentru un numar intre 501-1000 de medici inscrisi;

- 19 membrii pentru un numar de 1001-2000 de medici inscrisi;

- 21 de memebrii pentru un numar de peste 2000 de medici

inscrisi;

Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucuresti este format din 23 de membrii

proportional cu numarul de membrii ai consiliului se vor alege 3-9 membrii supleanti.

Biroul consiliului colegiului teritorial este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un

secretar. Presedintele biroului consiliului colegiului teritorial este si presedintele colegiului teritorial.

Colegiul Medicilor din Romania- este format din toti medicii inscrisi in colegiile teritoriale.

Colegiul Medicilor din Romania are personalitate juridica, patrimoniu si buget proriu.

Organele de conducere, la nivel national sunt:

- adunarea generala nationala;

- consiliul national;

- biroul executiv;

- presedintele.

Adunarea generala nationala- este alcatuita din membrii Consiliului national al Colegiului

Medicilor din Romania si reprezentanti ai fiecarui colegiu teritorial. Norma de reprezentare in

adunarea generala nationala este de 1/200 membrii, reprezentantii fiind alesi pentru un mandat de

112


4 ani. Proportional cu numarul de medici inscrisi in evidenta colegiului teritorial se va alege un

numar de 3-10 membrii supleanti.

Consiliul national al Colegiului Medicilor din Romania este alcatuit din cate un

reprezentant al fiecarui judet, din trei reprezentanti ai municipiului Bucuresti si cate un

reprezentant al medicilor din fiecare minister sau institutie centrala cu retea sanitara proprie.

Consiliul national poate fi asistat, cu rol consultativ, de cate un reprezentant al Academiei de

Stiinte Medicale, Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Familiei si

Ministerul Justitiei. Reprezentantii in Consiliul National sunt alesi pe o perioada de 4 ani de catre

membrii consiliilor colegiilor teritoriale si reprezentantii acestora in adunarea generala nationala,

intruniti in sedinta comuna. Deciziile Consiliului national sunt obligatorii pentru colegiile locale si

pentru toti medicii din Romania.

Biroul executiv al Colegiului Medicilor din Romaina este format dintr-un presedinte, 3

vicepresedinti si un secretar general, alesi de catre Consiliul national, dintre membrii sai, pe o

durata de 4 ani.

Presedintele Colegiului Medicilor din Romania este presedintele Biroului executiv al

consiliului National.

17.1 ATRIBUTIILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA

Colegiului Medicilor din Romania are urmatoarele atributii:

1. Asigura aplicarea legilor, regulamentelor si normelor care organizeaza si reglementeaza

exercitarea profesiei de medic;

2. Apara demnitatea si promoveaza drepturile si interesele membrilor sai, apara onoarea,

libertatea si independenta profesionala a medicului, dreptul acestuia de decizie in

exercitarea actului medical;

3. Asigura respectarea de catre medici a obligatiilor ce le revin fata de bolnav si de sanatate

publica;

4. Elaboreaza si adopta Statutul Colegilor Medicilor din Romania si codul de deontologie

medicala;

5. Controleaza si supravegheaza modul de exercitare a profesiei de medic;

6. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la formarea, specializarea si perfectionarea pregatirii

profesionale a medicilor;

7. Actioneaza singur sau impreuna cu institutiile sau autoritatile publice cu atributii in domeniu,

in vederea asigurarii calitatii actului medical in unitatile medicale;

8. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea metodologiei de acordare a gradului

profesional si tematica de concurs.

9. Organizeaza forme de educatie medicala continua si de ridicare a gradului de competenta

profesionala a membrilor sai;

113


10. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea criteriilor si standardelor privind dotarea

cabinetelor medicale;

11. Asigura cadrul necesar desfasurarii unei concurente loiale bazate pe promovarea

competentei profesionale;

12. Promoveaza si stabileste relatii pe plan extern cu institutii si organizatii similare;

13.Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea reglementarilor din domeniul medical sau

al asigurarilor sociale de sanatate;

14.Organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica profesionala,

deontologie medicala si de la regulile de buna practica profesionala, in calitate de organ de

jurisdictie profesionala;

15. Stabileste, in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat in cadrul

asigurarilor de rapsundere civila profesionala pentru membrii sai;

16. Sprijina institutiile si actiunile de prevedere si asistenta medico-sociala pentru medici si

familiile lor;

17. Participa, impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul Sanatatii si Familiei, la

stabilirea numarului anual de locuri in facultatile de medicina acreditate, precum si numarul

locurilor in rezidentiat.

18. Participa la elaborarea contractului-cadru, in conditiile legii etc.

Colegiul Medicilor din Romania avizeaza infiintarea cabinelelor medicale private

indiferent de forma lor juridica si participa, prin reprezentanti, la concursurile organizate pentru

ocuparea posturilor din unitatile sanitare publice.

17.2 MEMBRII COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA

In vederea exercitarii profesiei de medic, medicii cetateni romani sau medici cetateni ai unui

stat membru al Uniunii Europene, un stat apartinand Spatiului Economic European sau ai

Confederatiei Elvetiene, stabiliti in Romania, au obligatia sa se inscrie in Colegiul Medicilor din

Romania. Calitatea de membru este dovedita prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor

din Romania, calitate ce poate fi pastrata,la cerere, de medicii pensionari.

Membrii Colegiului Medicilor din Romania sunt inscrisi intr-un registru care se face public

anual de catre Colegiul Medicilor.

17.2.1 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR COLEGIULUI MEDICILOR

DIN ROMANIA

Membrii Colegiului Medicilor din Romania au urmatoarele drepturi:

1. Sa aleaga si sa fie alesi in organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau

nationale;

2. Sa participle la actiunile Colegiului Medicilor;

114


3. Sa foloseasca impreuna cu membrii familiei toate dotarile sociale, profesionale, culturale

si sportive ale colegiului Medciilor din Romania si ale colegiilor teritoriale;

4. Sa conteste sanctiunile primite;

5. Sa beneficieze de asistenta medicala gratuita, medicamente gratuite, personal cat si

pentru membrii de familie.

Membrii Colegiului Medicilor din Romania au urmatoarele obligatii:

1. Sa faca dovada cunosterii normelor de deontologie profesionala si a celor care

reglementeaza organizarea si functionarea corpului profesional;

2. Sa respecte dispozitiile Statutului Colegiului Medicilor din Romania, Codul de

deontologie medicala, hotararile organelor de conducere ale colegiului Medicilor din

Romania si reglementarile profesiei.

3. Sa rezolve sarcinile ce le-au fost incredintate in calitate de membrii ai corpului

profesional;

4. Sa participe la manifestarile initiate de organele de conducere, la activitatile profesionale

sau de pregatire profesionala;

5. Sa participe la sedintele la care au fost convocati;

6. Sa pastreze secretul profesional;

7. Sa pastreze confidentialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor si voturilor exprimate in

organele de conducere;

8. Sa respecte normele, principiile si indatoririle deontologiei medicale;

9. Sa aiba un comportament demn in exercitarea profesiei sau a calitatii de membru al

Colegiului Medicilor din Romania;

10. Sa acorde cu promptitudine si neconditionat ingrijirile medicale de urgenta;

11.Sa actioneze pe toata durata exercutarii profesiei in vederea cresterii gradului de

pregatire profesionala;

12. Sa aplice parafa, cuprinzand numele, prenumele, gradul, specialitatea si codul, pe toate

actele medicale pe care le semnaza;

13. Sa respecte drepturile pacientilor.

17.2.2 RASPUNDREA DISCIPLINARA A MEMBRILOR COLEGIULUI MEDICILOR

DIN ROMANIA

Medicul raspunde disciplinar in cazul nerespectarii legilor si regulamentelor profesiei

medicale, a codului de deontologie medicala si a regulilor de buna practica profesionala, a

Statutului Colegiului Medicilor din Romania, pentru nerespectarea deciziilor adoptate de organele

de conducere ale Coelgiului Medicilor si pentru orice fapta savarsita privind profesia. Raspunderea

disciplinara a membrilor Colegiului Medicilor din Romania nu exclude raspunderea penala,

115


contraventionala, civila si materiala, potrivit prevederilor legale. Sanctiunile disciplinare sunt:

mustrarea, avertizmentul,votul de blam, amenda de la 100 lei la 1.500 lei, interdictia de a exercita

profesia sau anumite activitati medicale pe o perioda de la o luna la un an, retragerea calitatii de

membru al colegiului Medicilor din Romania.

17.2 VENITURILE SI CHELTUIELILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA

Veniturile Colegiului Medicilor din Romania se constituie din:

- taxe de inscriere;

- cotizatiile lunare ale membrilor;

- contravalorea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice si juridice,

inclusiv din organizarea de cursuri si alte forme de educatie medicala continua;

- donatii si sponsorizari de la persoane fizice si juridice;

- drepturi editoriale;

- incasari din vanzarea publicatiilor proprii;

- fonduri rezultate din manifestarile culturale si stiintifice;

- alte surse.

Veniturile pot fi utilizate penrtu cheltuieli cu organizarea si functionarea, cheltuieli de

personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital, perfectionarea pregatirii personalului,

acordarea unor burse medicilor, incurajarea medicilor cu venituri mici, acordarea de premii pentru

membrii cu activitati profesionale deosebite etc.

116


CAPITOLUL 18

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ORDINULUI ASISTENTILOR

MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA

Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania se organizeaza si functioneaza sa

organizatie profesionala a asistentilor medicali si a moaselor, neguvernamentala, de interes

public, nonprofit, avand ca obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de

asistent medical si respectiv de moasa cu drept de libera practica.

“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizatie cu autonomie

institutionala, patrimoniu propriu constituit din bunuri mobile si imobile, avand sediul central in

Municipiul Bucuresti. In cadrul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” se

organizeaza comisii de specialitate precum: Comisia de Specialitate a Asistentilor Medicali

Generalisti, Comisia de Specialitate a Moaselor, Comisii de Specialitate pentru celelalte

specialitati ale asistentilor medicali precum si Comsia de Disciplina.

19.1 ATRIBUTIILE “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”

b) Atributiile generale:

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea normelor specifice si a

reglementarilor privind profesiile de asistent medical si moasa, asigurand

aplicarea lor;

- promoveaza drepturile si interesele profesionale ale membrilor sai, apara

onoarea, libertatea si independenta profesionala a asistentilor medicali si

moaselor in exercitarea profesiei;

- supravegheaza respectarea standardelor de calitate a activitatilor de asistent

medical si moasa;

- participa in colaborare cu Ministerul Sanatatii la elaborarea criteriilor si

standardelor de evaluare a calitatii ingrijirilor de sanatate, asigurand aplicarea

acestora;

- elaboreaza si adopta Regulamentul de Organizarea si Functionare a Ordinului

Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania precum si Codul de Etica si

Deontologie al asistentului medical si moasei din Romania;

- ii reprezinta pe membrii sai in relatiile cu autoritatile si institutiile guvernamentale

si neguvernamentale interne si internationale;

- organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica, deontologie

profesionala si a cazurilor de malpraxis;

117


- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la inscrierea asistentilor medicali si moaselor

in Registrul Unic National al Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania;

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la organizarea si desfasurarea concursurilor

si examenelor pentru asistenti medicali si moase;

- elibereaza avizul necesar dobandirii autorizatiei de “libera practica” in profesiile

de asistent medical si moasa;

- reprezinta asistentii medicali si moasele care desfasoara activitati de ingrijire in

cardul sistemului asigurarilor de sanatate la elaborarea contractului-cardu privind

conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de

sanatate si a normelor de aplicare ale acestuia;

- stabileste in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat in

cadrul asigurarilor de raspundere civila pentru asistenti medicali si moase;

- organizeaza puncte teritoriale de informare privind legislatia sistemului de

sanatate;

- elaboreaza ghiduri si protocoale de practica, criteriile si conditiile privind

asigurarea calitatii ingrijirilor de sanatate pe care le propune spre aprobare

Ministerul Sanatatii.

c) Atributiile “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” in domeniul

formarii profesionale:

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii si M.E.C. la organizarea educatiei continue,

cresterii gradului de competenta profesionala a asistentelor medicale si

moaselor;

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea metodologiei si tematicilor de

concursuri si examene pentru asistente medicale si moase;

- sustine dezvoltarea cercetarilor stiintifice si organizeaza manifestari stiintifice in

domeniul ingrijirilor de sanatate;

- organizeaza centre de pregatire lingvistica, necesare exercitarii profesiei de catre

asistentii medicali si moase cetateni ai statelor membre U.E., ai statelor

aparatinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene.

19.2 MEMBRII “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”

Calitatea de membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” se

dobandeste la cerere, fiind dovedita prin certificatul de membru care se elibereaza la inscriere,

calitate care se pierde pe durata suspendarii sau in cazul retragerii dreptului de exercitare a

profesiei de asistent medical sau moasa.

Pot deveni la cerere, membrii ai “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si

asistentii medicali si moasele cetateni ai unui stat membru al U.E., ai unui stat apartinand Spatiului

118


Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliti in Romania. Calitatea de membru al

“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” o pot pastra la cerere si pensionarii

asistenti medicali si respectiv moase care au practicat meseria.

19.3 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI

MOASELOR DIN ROMANIA”

Membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” au urmatoarele

drepturi:

- de a alege si de a fi alesi in organele reprezentative ale “Ordinului Asistentilor

Medicali si Moaselor din Romania”;

- de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativa a

“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si a filialelor acestuia;

- de a se adresa tuturor organelor “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” si de a fi informat privind desfasurarea acestora;

- de a participa la programe de perfectionare pentru asistenti medicali si moase;

- de a contesta sanctiunile primite in termen de 30 de zile de la comunicarea lor;

- dreptul persoanelor care exercita functii de conducere la nivel teritorial sau

national in structura “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” de

a-si mentine locul de munca pe perioada in care indeplinesc functiile respective;

- de a beneficia de asistenta medicala gratuita si medicamente gratuite atat

personal cat si pentru membrii de familie.

Membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” au urmatoarele

obligatii:

- sa respecte reglementarile legale privind exercitarea profesiei;

- sa respecte statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”

privind exercitarea profesiilor de asistent medical si moasa precum si

regulamentul de organizare si functionare (ROF) al “Ordinului Asistentilor

Medicali si Moaselor din Romania” ;

- sa respecte si sa aplice prevederile codului de etica si deontologie al asistentilor

medicali si moaselor din Romania;

- sa participe la adunarile generale ale filialelor din care fac parte;

- sa apere reputatia si interesele legitime ale asistentilor medicali si moaselor;

- sa faca dovada cunoasterii normelor de deontologie profesionala

- sa nu aduca prejudicii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”.

119


Raspunderea disciplinara:

- membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” care incalca

normele de exercitare a profesiei si nu respecta Codul de etica si deontologie al

asistentilor medicali si al moasei din Romania raspund disciplinar, in functie de

gravitatea abaterii si li se va aplica una din urmatoarele sanctiuni: mustrare,

avertizment, suspendarea temporara a calitatii de membru, retragerea calitatii de

membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”;

- raspunderea disciplinara a membrilor “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor

din Romania” nu exclude raspunderea civila, contraventionala si penala.

19.4 ORGANIZAREA LA NIVEL NATIONAL SI TERITORIAL A “ORDINULUI ASISTENTILOR

MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”

“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizat la nivel national,

judetean si la nivelul municipiului Bucuresti si functioneaza prin filialele judetene si cea a

Municipiului Bucuresti. Filialele judetene si a Municipiului Bucuresti nu au personalite juridica si

beneficiaza de autonomie organizatorica si functionala in limitele prevazute de statutul “Ordinului

Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” .

Organele de conducere ale filialelor judetene si respective ale Municipiului Bucuresti

sunt:

Adunarea Generala

Consiliul Judetean

biroul Consiliului Judetean

Presedintele.

Adunarea Generala – este constituita din reprezentantii tuturor asistentilor medicali si

moaselor cu drept de libera practica inscrisi in filiala respectiva, potrivit normei de reprezentare de

1 la 50. Adunarea generala alege prin vot secret, cu majoritate simpla, membrii Consiliului

Judetean respectiv membrii Consiliului Municipiului Bucuresti, in prezenta a cel putin 2/3 din

numarul total al reprezentantilor alesi.

Consiliile Judetene - au un numar de membrii proportional cu numarul asistentilor

medicali si moaselor inscrisi in organizatia “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” , dupa cum urmeaza:

pana la 1000 de asistenti medicali si moase inscrisi- 11 membrii

intre 1001-2000 asistenti medicali si moase inscrisi- 15 membrii

intre 2001-4000 asistenti medicali si moase inscrisi- 19 membrii

120


peste 4000 de asistenti medicali si moase inscrisi- 21 de membrii.

Consiliul Municipiului Bucuresti este alcatuit din 25 de membrii. Alegerile sunt validate in

prezenta a 2/3 din numarul total al reprezentantilor in Adunarea Generala. In cazul in care nu este

intrunita conditia de mai sus, in termen de 2 saptamani, se va organiza o alta adunare generala

pentru alegeri, al carei rezultat va fi validat indiferent de numarul participantilor. Consiliul Judetean

respectiv al Municipiului Bucuresti, va alege dintre membrii sai un birou format dintr-un presedinte,

2 vicepresedinti, si un secretar.

Organizarea la nivel national a “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania”:

Organele de conducere a “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” la nivel

national sunt:

Adunarea Generala Nationala este constituita din reprezentanti alesi la nivel judetean si

al Municipiului Bucuresti potrivit normei de 1 reprezentant la 500 de membrii. Adunarea Generala

Nationala alege prin vot secret cu majoritate simpla, membrii Consiliului National al “Ordinului

Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”, in prezenta a minim 2/3 din numaul total a

reprezentantilor alesi. In cazul in care la Adunarea Generala Nationala la care au loc alegeri nu se

intrunesc un numar de 2/3 din numarul total al reprezentantilor, in termen de 2 saptamani, se va

organiza o alta Adunare Generala Nationala de alegeri, al carei rezultat va fi validat indiferent de

numarul participantilor. Adunarea Generala Nationala adopta in prezenta a cel putin 2/3 din

numarul total al reprezentantilor alesi Codul de Etica si Deontologie al asistentilor medicali si

moaselor din Romania, regulamentul de organizare si functionare al “Ordinului Asistentilor

Medicali si Moaselor din Romania”, precum si statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor

din Romania” .

Consiliul National – este alcatuit din cate 2 reprezentanti ai fiecarui judet, respectiv 4

reprezentanti ai Municipiului Bucuresti si cate un reprezentant din ministerele cu retea sanitara

proprie alesi de catre Adunarea Generala Nationala. Consiliul National este legal constituit in

prezenta a jumatate + 1 din numarul membrilor sai si hotaraste cu majoritate simpla. Consiliul se

intruneste in sesiuni trimestriale si extraordinare. In cadrul Consiliului National functioneaza

Comisia Nationala de specialitate a asistentilor medicali generalisti, Comisia Nationala de

Specialitate a moaselor, Comisii Nationale de specialitate pentru celelalte specialitati ale

asistentilor medicali, Comisia Nationala de disciplina precum si departamante si compartimente de

specialitate.

“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este coordonat intre sesiunile

Cosniliului National de catre Biroul Executiv.

121


Biroul executiv – al Consiliului National este constituit din presedinte, 3 vicepresedinti, si

un secretar alesi prin vot secret de membrii Consiliului National.

Organizarea alegerilor la nivel national, judetean si respectiv al Municipiului Bucuresti, se

desfasoara o data la patru ani in baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul Executiv al

“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si aprobat de Consiliul National.

Veniturile ordinului asistentilor medicali si moaselor din Romania se constituie din taxe de

inscriere, cotizatii lunare, donatii, sponsorizari, fonduri rezulatate din taxe, percepute pentru

manifestari stiintifice, drepturi editoriale, alte surse cu respectarea prevederilor legale.

122


CAPITOLUL 20

CONCLUZII

Sistemul serviciilor de sanatate din Romania aflat in plina reforma din anul 1989 are ca

obiective strategice imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, garantarea accesului echitabil la

serviciile sistemului de ingrijiri de sanatate si asigurarea unui sistem de ingrijiri mai bine calificat.

Pe parcursul derularii reformei s-a actionat pe linia reorganizarii si eficientizarii activitatii

spitalicesti, revigorarii asistentei primare prin medicii de familie, reorganizarii ambulatoriului de

specialitate si armonizarea legislatiei cu cea a Uniunii Europene.

In contextul reformei se impune clarificarea rolurilor si responsabilitatilor principalilor actori

din sectorul sanitar, profesionalizarea personalului de conducere, constituind o etapa importanta a

reformei. Managerii spitalelor trebuie sa se preocupe permanent de toate aspectele ce afecteaza

acordarea serviciilor de ingrijiri de sanatate precum si de sanatatea financiara a spitalelor.

Managerii de spitale stabilesc procedurile corecte pentru monitorizarea performantelor stabilite pe

baza politicilor de functionare si dezvoltare. Monitorizarea activitatii implica stabilirea unui flux

informational operational, ce va semnala permanent modul in care se realizeaza obiectivele

politicilor de functionare si au de asemenea responsabilitati referitoare la crearea si monitorizarea

politicilor financiare. Responsabilitatile specifice includ stabilirea bugetelor precum si colectarea si

evaluarea informatiilor financiare si statistice.

Managerii de servicii de sanatate trebuie instruiti privind mediul spitalicesc si functionarea in

cadrul acestuia. Asistentul medical, membru al echipei de ingrijire poate fi de asemenea si

membru al corpului managerial al unitatii sanitare in care isi desfasoara activitatea, ca asistent sef

de sectie sau director nursing.

Analizand situatia actuala a sistemului sanitar romanesc precum si evolutia acestuia,se

impune ca Romania sa-si identifice permanent nevoile reale de servicii medicale sis a elaboreze

programe de actiune bazate pe resursele disponibile, avand in vedere faptul ca asiguratul este

elementul central al sistemului asigurarilor de sanatate.

Prioritatile reformei sectorului sanitar vizeaza aspecte precum:

1. Stabilirea unor politici coerente de sanatate, dezvoltarea acestor politici bazandu-se pe

analiza indicatorilor de sanatate comparabili ca nivel cu cei din Uniunea Europeana.

2. Avand in vedere criza financiara existenta la nivelul spitalelor se impune

profesionalizarea personalului de conducere si dezvoltarea managementului spitalicesc strategic,

financiar si al proceselor administrative.

3. Un alt aspect important al reformei este asigurarea finantarii durabile si predictibile a

sistemului sanitar romanesc.

123


4. Cresterea performantei spitalelor cu asigurarea accesului la serviciile spitalicesti si

expunerea acestora pe piata serviciilor spitalicesti. Obiectivele reformei organizationale a

spitalelor fiind cresterea eficientei tehnice si alocative, cresterea accesibilitatii pentru grupurile

defavorizate si adecvarea structurii serviciilor spitalicesti la asteptarile utilizatorilor.

5. Integrarea sanatatii in alte politici, cum ar fi cele privind protectia sociala, educatia,

cultura, dezvoltarea economica.

Masurile principale ce ar trebui urmate sunt:

- dezvoltarea unui model de alocare obiectiva a fondurilor existente in sistem catre spitale,

in functie de caracteristicile spitalului;

- stabilirea anuala a numarului necesar de medici si asitenti medicali care sunt pregatiti in

sistemul de invatamant medical public si privat;

- dezvoltarea programelor de formare continua;

- incurajarea colaborarii intre spitalele din Romania si cele din Uniunea Europeana si SUA,

favorizand schimburile de specialisti, crearea colectivelor mixte de cercetare, ducand nemijlocit la

imbunatatirea actului medical;

- imbunatatirea eficientei si calitatii serviciilor medicale prin restructurarea si reorientarea lor

cu scopul de a raspunde nevoilor de ingrijire a populatiei;

- achizitionarea prioritara a produselor farmaceutice romanesti cat si a aparaturii si

instrumentarului medical;

- introducerea conceptului cast-eficienta, prin organizarea unor servicii medicale integrate;

- cresterea rolului medicinei preventive si promovarii sanatatii;

- accentuarea autonomiei serviciilor de sanatate, ducand la stimularea competitiei si calitatii

serviciilor medicale;

- asigurarea unor servicii medicale de calitate ridicata pe intreg teritoriul tarii, reducand

diferentele intre mediul rural si urban;

- sustinerea infiintarii si dezvoltarii serviciilor medicale private etc.

Aceasta carte intentioneaza sa ofere viitorilor asistenti medicali informatii si cunostinte care

sa vina in sprijinul formarii lor profesionale si manageriale.

124


BIBLIOGRAFIE

1. Armenia Androniceanu "Management public" Editura Economica, Bucureşti, 1999

2. Charles Debbach "La transparence administative en Europe" - ediţia II- 1995

3. "Cartea alba a guvernării" - capitolul privind sectorul public

4. Conferinţa privind problemele de sănătate de interes comun pentru România si

Uniunea europeana (Bucureşti 4-6 octombrie 2000)

5. Comunicatul Ministerului Sănătăţii si Familiei privind reuniunea de la 21 februarie

2003

6. Nita Dobrota "Dicţionar de Economie" Editura Economica, Bucureşti 1999

7. Prof. G. Moldoveanu "Analiza organizationala" Editura Economica, Bucureşti,

2000

8. I. Plumb "Managementul Servicilor publice" Editura ASE, Bucureşti 2000.

9. Institutul National de Statistica si Studii Economice - indicatori demografici

10. Legea 70/2002 priwind regimul juridic si metodologia administrării unităţilor

sanitare publice de interes local si judeţean

11. Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate

12. Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de aisstent medical si a profesiei de

moasa, precum si organizarea si functionarea „Ordinului Asistentilor Medicali si

Moaselor din Romania”

13. Legea nr. 529- Legea pentru ratificarea Acordului European asupra instruirii si formarii

asistentilor medicali, incheiat la Strasbourg la 25 oct. 1967

14. Legea 146/1999

15. HG 743/3 iulie 2003

16. Hotărârea guvernului nr 790/2001 privind organizarea si funcţionarea Ministerului

Sănătăţii si Familiei

17.Marius Profiroiu "Managementul strategic al colectivităţilor locale" Editura

economica, Bucureştii 1999

18.Marius Profiroiu, Irina Popescu "Politici Europene" Editura economica, Bucureşti,

2003

19.O. Nicolescu, I. Verboncu "Metodologii Manageriale" Editura tribuna Economice,

Bucureşti, 2001

20.Programul de guvernare 2000-2004 - capitolul V privind imbunatatirea stării de

sănătate a populaţiei

21.O.U.G nr 150/ 31 oct. 2002 privind organizarea si funcţionarea sistemului de asigurări

sociale de sănătate

125


22. OUG 48/2003 privind intarirea disciplinei financiare si a creşterii eficientei utilizării

fondului sistemului sanitar

23. Ordonanţa Guvernului nr. 124/1999 privind organizarea cabinetelor medicale

24. Ordonanţa de Guvern nr. 182/2002 privind licitaţiile electronice

126

Documents

Management Si Legislatie Sanitara