Manevre de evitare a complicatiilor pulmonare

TAPOTAMENTUL

Este o manevra principala care se adreseaza tesuturilor superficiale, celor profunde si terminatiilor nervoase. El se caracterizeaza prin aplicarea unor lovituri scurte si ritmice, executate superficial sau profund în functie de scopul urmarit.

Tapotamentul poate fi executat cu pulpa sau cu fata palmara a degetelor, cu palmele, cu pumnii, cu antebratul sau cu miinile facute caus. Aceste lovituri se executa din caderea moale a miinilor si a degetelor.

Tapotamentul cunoaste mai multe variante, în functie de particularitatile anatomo-fiziologice ale suprafetelor pe care la masam:

· în nuiele;· percutat sau ciocanit – cu varfurile degetelor· tocat - cu marginea cubitala a mainilor· batatorit - cu pumnul semiînchis · plescait - cu toata fata palmara, cu degetele, cu palmele sau

cu fata dorsala a degetelor· cu pumnul închis.

Tapotamentul se executa cu ambele miini, usor departate între ele, prin loviri care cad pe piele în ritm foarte viu.

Efectele tapotamentului sunt:· ajuta la micsorarea si încetarea durerilor, cind gradul de

excitatie al nervului este marit;· favorizeaza un aflux puternic de singe spre regiunea masata,

determinind astfel înbunatatirea nutritiei acelei regiuni;· are efect vasodilatator la nivelul pielii si al tesutului

conjunctiv;

· produce modificari favorabile ale tensiunii arteriale;· influenteaza ritmul cardiac, rareste pulsul si corecteaza

aritmia.

SCHIMBAREA POZITIEI BOLNAVULUI

Scop: daca mentine timp indelungat aceeasi pozitie, bolnavul este predispus la aparitia unor complicatii (escare de decubit, tromboze, embolii etc.), care-i impiedica procesul de vindecare. Pentru prevenirea aparitiei acestora, se recomanda schimbarea pozitiei bolnavului. Aceasta se poate efectua activ (bolnavul isi schimba pozitia singur) sau pasiv (cu ajutor sau ii schimba alta persoana pozitia).

Etape de executie:Schimbarea pozitiei din decubit dorsal in decubit lateral si

invers.Pregatirea bolnavului:Se anunta bolnavul.I se explica necesitatea efectuarii tehnicii.Efectuarea tehnicii propriu-zise:Asistenta se asaza de partea patului spre care doreste sa se intoarca

bolnavul.Se ridica patura, se pliaza si se asaza pe marginea opusa a patului.Se prinde bolnavul de umar cu mana dreapta, se ridica si se

intoarce, iar cu mana stanga se introduce patura sub spatele bolnavului pentru a-l sprijini.

Cu o mana se sprijina bolnavul in noua pozitie, iar cu cealalta se rotesc bazinul si membrele inferioare.

Bolnavul este mentinut in aceasta pozitie cu ajutorul sulurilor asezate in lungime, la spate.

Schimbarea pozitiei din decubit dorsal in pozitie sezanda.Se descopera bolnavul pana la mijloc, indoind patura.Asistenta se apleaca spre bolnav si ii prinde regiunea axilara cu

mana.

Se imbratiseaza spatele bolnavului cu cealalta mana, sprijinindu-i capul cu antebratul.

Se solicita bolnavului, daca starea generala ii permite, sa se prinda de umerii ajutorului , sa-si indoaie genunchii, sa se sprijine pe talpi si sa-si aduca inainte capul.

Se ridica usor bolnavul in pozitie sezanda.Repunerea in decubit dorsal se face cu aceleasi miscari in sens

invers.

MOBILIZAREA BOLNAVULUI

Scop: pentru prevenirea aparitiei unor complicatii (escare, tromboze) si grabirea procesului de vindecare. Momentul mobilizarii este hotarat de catre medic in functie de boala, stare generala.Etape de executie:1. Pregatirea bolnavului:

Se anunta bolnavul.Se explica necesitatea si importanta pentru vindecarea lui.

2. Mobilizarea capului si a membrelor (in pozitia decubit dorsal):Se examineaza faciesul si pulsul bolnavului.Se efectueaza miscari pasive de gimnastica la pat.Se controleaza pulsul bolnavului.

3. Ridicarea in pozitie sezanda in pat:De mai multe ori pe zi, se ridica bolnavul

in pozitia sezanda (miscarea poate fi asociata cu exercitii de respiratie) .

4. Asezarea bolnavului in pozitia sezanda la marginea patului.

Cu mana dinspre partea proximala a patului, se descopera bolnavul prin indepartarea paturii. Se prinde bolnavul

de spate, iar cu cealalta mana sub regiunea poplitee.Bolnavul daca poate se va prinde de gatul asistentei.Se rotesc picioarele bolnavului intr-un unghi de 90°, picioarele atarnand pe marginea patului.Se verifica daca pozitia bolnavului este comoda.

Daca bolnavul devine palid sau cianotic, daca are ameteli, se reasaza imediat in pat, cu aceleasi miscari, dar in ordine inversa. 5. Asezarea in fotoliu (executa doua cadre medii):

Se imbraca bolnavul cu halatul si ciorapi.Se asaza bolnavul la marginea patului si i se ofera papucii.Se asaza fotoliul cu rezematoarea laterala lipita de marginea

patului.Asistenta I si asistenta II se plaseaza de o parte si de alta a

bolnavului, introduc mainile in axila bolnavului si, la comanda, ridica usor bolnavul in picioare, il rotesc in directia fotoliului si il asaza cu precautie.

Se acopera bolnavul cu patura.Se repune bolnavul in pat cu aceleasi miscari, in ordine inversa.

6. Ridicarea bolnavului in pozitie ortostatica:

Se aduce bolnavul in pozitia sezanda, pe marginea patului.

Situata in fata bolnavului, asistenta il solicita sa se sprijine de umerii ei si, sustinandu-l cu mainile sub axile, il ridica in picioare Se mentine bolnavul cateva minute, daca se simte bine, iar daca are ameteli se reasaza pe pat.

7. Efectuarea primilor pasi ai bolnavului.Asistenta I si asistenta II se plaseaza de o

parte si de alta a bolnavului si il sprijina in axila, aducandu-l in pozitie ortostatica .

Bolnavul va face primii pasi in salon, condus si sustinut de cele doua asistente.

Se va continua cu o scurta plimbare in salon.Se readuce si se repune bolnavul in pat.