Embed Size (px)
DESCRIPTION
referat
Citation preview
Bulbuc (Dinu) Mirela MadalinaAnul 3 C
Consumul de droguri si tulburarile afective
In economiile de piata, traficul de droguri se realizeaza in numele libertatii
individuale.
Convingerile consumatorilor de droguri nu sunt convenabile structurii si sistemului
social, fiind identificate, controlate, reprimate si stigmatizate de societate.
Prin consumul de droguri se manifesta scepticismul, indoiala si dezorientarea
indivizilor care nu se pot acomoda si nu se conformeaza unor modele conventionale
generalizate.
Toxicomania este reprezentata de obisnuinta unei persoane de a consuma una sau
mai multe substante susceptibile de a produce o stare de dependenta fizica sau psihica.
Toxicomania poate sa fie reprezentata de un comportament patologic, care consta in
apetenta anormala, prelungita pana la crearea unei dependente, manifestata de o
persoana, care consuma substante toxice sau droguri, in mod accidental sau prin
consumarea voluntara a acestora, pentru a se obtine efectul de usurare fizica si psihica,
euforia si dinamismul. Aceasta apetenta devine cu rapiditate o stare acaparatoare prin
nevoia inevitabila de a mari doza de droguri.
Motivatia cinica a consumatorului de droguri consta in evitarea sau depasirea
esecurilor, nevoia evadarii rapide din conditiile existentei concrete, subjugatoare,
devenind o compensatie fizica pentru uitarea greutatilor vietii.
Prin consumul frecvent de droguri, se inoculeaza individului dependenta fizica de a-si
potoli reactiile de tulburare, se stabilizeaza adaptarea organismului la efectele nocive si la
necesitatea consumarii unor doze mai mari, pentru a se inlatura discomfortul. Se
genereaza astfel, un dualism existential dominat de necesitatea de a consuma fara
intrerupere droguri, pentru evitarea crizelor de abstinenta, care ii provoaca dificultati
greu suportabile.
Dependenta de droguri, ca stare a unei persoane, consta in atasamentul constant,
imposibil de inlaturat de catre individ, de a consuma droguri, pentru a-si modifica
activitatea psihica, puterea de intelegere a realitatii si modul de actiune in raporturile
inter-sociale.
In esenta, toxicomania creaza dependenta psihica de droguri, prin consumul excesiv
de substante psihotrope, precum si prin adaptarea organismului la efectele drogurilor.
Substantele psihoactive, care produc o solidaritate indisolubila cu halucinatia se
impart in mai multe categorii: sedativele, opiaceele (narcoticele), stimulentele,
halucinogenele si substantele derivate de cannabis.
Consumul uneia dintre aceste substante limiteaza puterea intelectului uman pana la
gradul purei aparente. In cautarea consumului frecvent a acestor substante, in masuri
diferentiate, individul urmareste realizarea placerii, liberatatea absoluta, energia
formativa care sa reconstruiasca o alta realitate, pentru a edifica “lumea proprie”.
Deoarece reactia anormala, dupa consumul substantei psihoactive este evidenta, individul
se ascunde, devenind creatorul unei lumi imaginare, indepartate si fara nici o legatura cu
cea reala.
Capacitatea emotionala a persoanei este afectata, ajungandu-se la situatia cand nu se
face distinctie intre virtute si viciu, sfidandu-se intelegerea simpla a atitudinii morale si
invederandu-se puternicele inclinatii individuale.
Organismul uman este creat sa suporte efectele ingurgitarii unor substante care, desi
au un caracter vatamator, nu vor genera efecte morbide, cat timp intensitatea acestora
este tolerata. Consumul substantelor toxice, otravitoare pentru organism, poate sa
produca efecte nocive prin afectarea modului de gandire, de actiune si de reflectie,
urmand ca, prin repetare, sa determine dependenta fizica sau psihica.
Incercarea de adaptare a organismului la consecintele de natura fizica, produse de
consumul excesiv de substante psihoactive (sedative) : alcool-etanol, barbiturice,
tranchilizante; opiacee (narcotice) : metadona, opiul si derivatii acestuia : codeina,
heroina, morfina; stimulente : amfetamine, cocaina, nicotina, cofeina; halucinogene : LSD,
fenciclina (PCP) si cannabis : marijuana, hasis, determina marirea dozei de consum si
implicit duce la crearea dependentei, la dereglarea sau la anularea mecanismelor
fiziologice complexe.
Dependenta este evidentiata de impulsul subiectiv puternic de a consuma o substanta
care sa produca tulburari afective, tulburarea amnestica, o stare profunda de eliberarea
de pericolele intalnite de individ.
Drogurile altereaza capacitatea psihica a persoanei si rupe legatura acesteia cu
realitatea. In cadrul dependentei de droguri se constata ca individul urmareste sa
consume cantitati din ce in ce mai mari, pentru a ajunge la starea de detasare de
realitatea concreta.
Abuzul de consum face si mai evidenta prezenta clivajelor socio-afective, care indica
indiferenta drogatului fata de criteriile socio-morale, un anumit ecletism, preocuparea
pentru dobandirea substantei, abandonul scolar sau profesional, implicarea in activitati
contra-indicate, conduita agresiva, scandaloasa, comiterea crimei. Individul devine
incapabil sa-si controleze reactiile, expansivitatea sa comportamentala indepartandu-l de
intimitatea sau de mondenitatea specifica unui comportament normal, competitiv.
Utilizarea unor cantitati tot mai mari de droguri determina starea de intoxicatie a
individului, care se manifesta prin trecerea brusca de la starea de indiferenta, de apatie, la
starea de ostilitate fata de mediul ambiental.
Atitudinea individului se distanteaza psiho-afectiv de normalitate, acesta devenind
iritat in permanenta, lipsit de orientare, cu judecata alterata de conflicte si legaturi
afective primare, prezentand perturbari grave ale perceptiei. Intoxicarea produce si efecte
fiziologice asupra corpului, in sensul eroziunii septului nazal, aritmii cardiace, accident
cerebro-vascular, stop respirator, din cauza fumatului si a injectarilor intra-venoase.
Stimulentele actioneaza asupra sistemului nervos in sensul intaririi vigilentei prin
modificarea, in mod esential, a perceptiei vietii, oferind, in mod direct, variante de
adaptare. In urma consumului de substante stimulente, in organism se produc modificari
neuro-vegetative comparabile cu cele rezultate din producerea unui soc. Scopul
consumului de stimulente consta in necesitatea provocarii unor perturbatii bruste, care sa
depaseasca echilibrul comportamental. Stimulentele, ca substante psihotrope, sunt
reprezentate de amfetamine, nicotina, cofeina si cocaina.
Amfetaminele altereaza starea psihofizica a individului, in sensul ca ii creaza senzatia
de putere, de rezistenta, de trezire si de prelungire a efortului, desi in realitate organismul
este obosit si uzat. Sistemul nervos central ramane treaz o perioada indelungata de timp,
individul dobandind starea mentala, anormala, de forta, dupa care ajunge la starea de
epuizare fizica, de confuzie mentala, de angoasa, de oboseala, de iritare si deprimare.
Avand efecte dezorganizatoare asupra constiintei individului, amfetaminele inhiba
oboseala si declanseaza turbulenta actionala.
In cursul starilor de intoxicatie sau in conditiile sindromului de abstinenta
amfetaminica, tulburarile afective sunt conditionate de doza administrata, de durata in
timp a consumului abuziv de amfetamina, in acelasi sens intervenind reactivitatea
individuala, varsta, sexul, starea premorbida a personalitatii. Euforia apare in raport de
doza de amfetamina si are o mare capacitate de seductie in conditionarea amfetaminica. In
cursul starilor de excitatie amfetaminica, la fel ca si in alte toxicomanii, apare sindromul
supermanului, cand pacientul se considera Dumnezeu sau rege al Universului.
Starile depresive apar in general pe fondul epuizarii energetice a substratului morfo-
functional cerebral, dupa administrarea abuziva si indelungata de amfetamina, fapt care
explica imprejurarea ca sindroamele depresive apar cu o frecventa mai crescuta in
conditiile instalarii sindromului de abstinenta amfetaminica. Semnificativ este faptul ca
tulburarile depresive sunt foarte rare, dar se asociaza relativ frecvent cu ideatie sau
tentative suicidare.
Amintim de asemenea, ca dupa administrarea intra-venoasa de amfetamina si dupa ce
se epuizeaza efectul flash, acesta lasa loc uneori, dupa o perioada de latenta, unei stari de
depresie usoara, dupa care continua sa se manifeste fenomenele de excitatie psihica si
motorie.
Cocaina(Coke) reprezinta o substanta toxica obtinuta din frunzele uscate ale
arbustului “coca”(erythroxylon coca), care sporeste rezistenta fizica, inlatura senzatia de
foame si insufla consumatorului starea de suficienta, de incredere in fortele sale, de putere
suplimentara si de “intelepciune”.
Cocaina a devenit un drog raspandit, sub forma pudrei de culoare alba, care se
prizeaza sau se injecteaza, dupa diluarea in apa, generand o stare psihofizica linistitoare, o
excitatie intelectuala acceptabila.
In primul rand cocaina are efecte cu un mare grad de raspuns strict individual la
administrarea drogului, fenomen care pare a tine de variabilitatea individuala a
excitabilitatii nervoase.
Efectul imediat al administrarii cocainei, fie pe cale intra-venoasa fie prin inhalare,
este intens si dramatic. Se produce o stare de ameteala, neliniste motorie, trahicardie si
tahipnee, ambele cu ritm foarte rapide, pacientul dependent are senzatia ca ascensioneaza
in cosmos si ca fiecare fibra corporala are un tremor foarte placut.
Intoxicatia acuta cocainica apare dupa ingestia unor doze masive de cocaina (20-
50mg). Manifestarile clinice ale intoxicatiei acute constau din cefalee intensa, puls rapid
cardiac (tahicardie), vaso-constrictie intensa, cresterea tensiunii arteriale, dilatarea
pupilara, exoftalmie, cresterea frecventei respiratorii (tahipnee) cu respiratie neregulata,
greturi, dureri abdominale, varsaturi.
Tulburarile afective determinate de cocaina apar in cursul intoxicatiei ca si a
sindromului de abstinenta sau de sevraj.
In starea de intoxicatie sindroamele afective cele mai frecvente sunt de tip hipo-
maniacal sau maniacal si sunt exprimate clinic prin dispozitie euforica expansiva,
crescuta, megalo-maniaca, iritabila, exploziva cu idei de grandoare, insomnie, logoree cu
fuga de idei, atentie fugace de pe un stimul pe altul, dezinhibitie sexuala, alterarea
profunda a relatiilor inter-personale, a activitatilor familiale si profesionale.
In perioada de sevraj (dupa intreruperea consumului de cocaina) cele mai des
observate tulburari psihice sunt de natura depresiva, de intensitate diferita, tulburari care
pot ajunge pana la veritabile depresii majore, melancolice, exprimate prin depresie de
intensitate psihotica, cu pierderea interesului pentru activitatile anterior agreabile,
neglijenta profesionala, neglijenta vestimentara, dezinteres pentru propria persoana ca si
pentru cei apropiati. De asemenea, se constata scaderea apetitului alimentar pana la
anorexie, sentiment de culpabilizare, de autodepreciere sau de autoacuzare, scadere
ponderala, insomnie sau hiper somnie. Se mai observa inhibitie psihomotorie, ideatorie,
oboseala marcata, apatie, abulie, comunicativitate saraca, cu ritm lent, bradipsihie,
dorinta sau ganduri recurente de moarte, ideatie autodestructiva, suicidara.
Simptomele hipomaniacale, maniacale sau depresive majore sunt in relatie cu
consumul cronic si abuziv de cocaina sau apar dupa intreruperea consumului substantei
toxicomanogene.
In cazul ca tulburarile afective au fost preexistente consumului de cocaina
simptomatologia clinica a acestor perturbari afective se va agrava.
Tulburarile anxioase apar atat in cursul intoxicatiei cat si in timpul sevrajului la
cocaina. Tulburarea anxioasa tine de particularitatile premorbide de reactivitatea
neuropsihica a fiecarui toxicoman in parte, inregistrandu-se cel mai frecvent atacurile de
panica, obsesiile, compulsiile si sunt in relatie cauzala cu consumul de cocaina.
Agorafobia apare si se poate insoti sau nu de atacuri de panica. Agorafobia ca atare
este citata ca aparand frecvent in intoxicatia sau in sevrajului cocainic si se caracterizeaza
printr-o stare intensa de anxietate legata de faptul ca toxicomanul se afla intr-un spatiu
deschis pe care este incapabil sa-l traverseze, acest spatiu deschis fiind situat in afara
locuintei sale.
Halucinogenele au fost considerate multa vreme ca fiind droguri metagnominigene,
droguri care produc clarviziune, conferind calitati telepatice, droguri psihedelice, “care
deschid spiritul”, iluziogene.
In aceasta grupa sunt incluse substantele ce au ca efect actiunea psihodisleptica
asupra sistemului nervos, cu alterarea perceptiei, dispozitiei si gandirii, tipic fiind
provocarea de viziuni, halucinatii sau iluzii (actiune psihoactiva, psihomimetica,
iluziogena, psihedelica).
Substantele halucinogene sunt preparate prin extractia mescalinei dintr-un cactus
(mescalul sau peyotl) sau a psilocibinei dintr-o ciuperca (psylocibe mexicana) precum si
prin sintetizarea unor substante : LSD (dietilamida acidului lisergic) si PCP (feniciclidina).
Consumul de substante halucinogene determina schimbari defavorabile in perceptia
individului. Simturile vor fi afectate si orientate spre caderi functionale, spre dezorientari,
spre dezechilibre auditive si vizuale. Dinamica afectiva nu mai corespunde proceselor
succesive de adaptare, starile de dezechilibru comportamental sunt frustrante,
sentimentele si opiniile devenind divergente fata de ale celorlalti indivizi.
Halucinogenele nu determina dependenta fizica, dar pot crea o dependenta psihica
pentru consumator, transformarile care se produc in comportamentul acestuia alternand
intre euforie si angoasa, dezorientare in timp si spatiu, detasare fantastica de “grotescul”
cotidian.
LSD-ul este un trog sintetic, incolor, inodor si insipid care se dizolva in apa si se
distribuie clandestin prin integrarea in zahar sau prin absorbtia in coala de hartie. Dupa
ingurgitare drogul produce tensiuni si dezechilibre comportamentale, prin aparitia
halucinatiilor vizuale, auditive, deformatoare de personalitate, individul dobandind
dezorientari in atitudine. Dinamica afectiva este indreptata spre predictii, spre experiente
mistice, care sunt contrazise de realitate.
Fenomenele cu care debuteaza tulburarile psihice induse de LSD sunt cunoscute sub
numele de “calatorie” (voyage sau trip). “Voyage-ul” reprezinta in fond o manifestare
haluginatorie care consta in sentimentul ca toxicomanul se deplaseaza in tinuturi sau tari
indepartate, in regiuni mirifice sau dimpotriva, puternic angoasante, in locuri cu un amplu
continut si semnificatie simbolica.
Tulburarile afective determinate de folosirea halucinogenelor de tip LSD apar
concomitent sau secundar tulburarilor vegetative, endocrine si umorale, tulburarile timice
avand in deosebi caracter primordial in intoxicatia halucinogena.
Tulburarile afective se manifesta in conditiile alterarii de diverse grade a nivelului de
constiinta, a eliberarii structurilor psihice primare, si respectiv a dezorganizarii si
bulversarii intregii personalitati.
Primele semne ale tulburarilor afective sunt cele dispozitionale exprimate in deosebi
sub forma unei tonalitati afective definite, rezultat al perturbarilor intro, extero si
proprioceptive subliminare nivelului de integrare constienta. Dispozitia se exprima initial
sub forma unei stari de bine fizic sau dimpotriva sub forma unei indispozitii, ambele greu
de definit de catre subiectul intoxicat cu halucinogene. Pe masura ce toxicul actioneaza in
timp, buna dispozitie vireaza in stare de euforie sau de anxietate sau angoasa, nelipsind in
unele cazuri explozivitatile impulsive sub forma unor stari de afect, adica a unor stari
emotionale de mare intensitate si obisnuit de scurta durata.
Anxietatea difuza, flotanta si fluctuanta, se manifesta in mod obisnuit cu intensitate
diferita, de la o stare moderata de neliniste pana la stari de angoasa, care pot ajunge pana
la veritabile stari paroxistice anxioase, manifestate sub forma atacurilor de panica,
acompaniate de senzatia de moarte iminenta. In toate cazurile mentionate, si in mod
particular in cursul atacurilor de panica tulburarile afective sunt insotite de tulburari
vegetative manifestate prin tahicardie, palpitatii, scaderea acuitatii vizuale, tremor etc.
Starile de panica anxioasa intensa care acompaniaza “calatoria” pot imbraca aspectul
unor stari subpsihotice cu interpretari paranormale sau paranoide, dupa cum reactiile de
panica se insotesc de o stare depresiva anxioasa in cursul careia subiectul face efortul
stapanirii starii anxioase, pastrand un relativ bun contact cu realitatea.
Euforia, ca stare afectiva expansiva de bucurie intensa, de exaltare afectiva si
ideativa, insoteste cu tonalitatea sa agreabila “calatoria” pe care o experimenteaza
toxicomanul, care gesticuleaza amplu, rade exploziv, trece cu usurinta de la veselie
dezinhibata la stari disforice, toate aceste fenomene aparand ca o consecinta a
hiperesteziei afective, intelectuale si senzitivo-senzoriale.
Formele sub care se manifesta acelasi simptom sunt diferite de la un bolnav la altul
chiar in cazul anxietatii paroxistice cu atacuri de panica; atacul de panica apare insotit de
agorafobie, in alte cazuri are o expresivitate fobica sub forma fricii de a muri (tanatofobie),
sau a fricii ca-si va pierde mintile (ca va innebuni) etc.
Chiar atunci cand apare depresia anxioasa aceasta deasemena poate ajunge pana la o
stare subpsihotica insotita sau nu de manifestari interpretative si extrem de rar de
variabile stari paranoide.
Subliniem deasemenea, ca perturbarile afective nu pot fi separate de restul
tulburarilor psihopatologice induse de LSD. In acest sens starea timica se coreleaza cu
structura, continutul, sensul si semnificatia tulburarilor iluzionare sau halucinatorii. Cu
atat mai intensa devine perturbarea afectiva cu cat mai intensa este perturbarea nivelului
de constiinta si de asemena cu atat mai intens este haosul perceptiv.
Din cele expuse putem concluziona ca “voyage-ul” sub raport psihopatologic este
conditionat in manifestarile sale de particularitatile innascute biopsihice, de mediul in care
se desfasoara intoxicatia, de reactivitatea individulala intitala a substratului
morfofunctional cerebral si respectiv de senzitivitatea organismului in raport cu actiunea
toxica a substantei halucinogene, de doza administrata etc.
Feniciclidina este un drog sintetizat care a fost utlizat in medicina ca anestezic
general, deoarece elimina durerea fara a determina coma profunda. Ulterior, a fost
preluat in consumul ilicit de droguri pentru producerea efectelor de detasare totala de
realitate.
Drogul se preteaza la forme diferite de consum: fumat, prizat pe nas, administrarea
in lichide sau capsule. Clarviziunea individului se reduce la strafulgerari, fiind apoi
demontata in stari lipsite de sensibilitate, in stari de apatie sau in stari de agresivitate
despre care nu-si va mai aminti ulterior.
Psihosindroamele maniacale apar in mod obisnuit la doze mici sau moderate de PCP
si se manifesta prin dispozitie placuta, euforica, expansivitatea psihomotorie, gesticulatie
larga, districtibilitatea atentiei, locvacitate, ideatie megalomaniaca, insomnie,
hiperexcitabilitate senzoriala si in particular hiperacuzie. Se mai constata dezinhibitii
instinctiv-emotionale, fuga de idei, hiperprosexie fluctuanta, preocupari socio-profesionale,
scolare, familiale multiple si lipsite de consecventa, iritabilitate, irascibilitate, manifestari
explozive coleroase sau violente la aparitia celor mai mici si insignifiante contrarietati.
Psihosindroamele afective depresive majore apar in modul cel mai frecvent si in
particular in faza in care PCP induce deprimarea activitatii neuropsihice. Tulbuarera
afectiva depresiva majora se manifesta clinic prin inhibitie psihomotorie, anxietate, frica,
atacuri de panica, facies trist, labilitate emotionala, plans facil, diminuarea interesului
pentru activitatile anterior agreabile, dezinteres si neglijenta privind propria persoana. De
asemena se observa insomnie sau hipersomnie, fatigabilitate, apatie, adinamie, sentimente
de autovalorizare, de autoapreciere sau de autoacuzare, lentoare ideativa,
comunicativitate redusa, idei recurente de moarte, perturbarea marcata a integrarii
familiale, sociale, profesionale, scolare. Depresia poate fi de intensitate usoara, moderata
sau grava, aceasta din urma fiind acompaniata sau nu de elemente psihotice in functie de
dispozitie. In cazul manifestarii psihotice, tematica deliranta include idei de persecutie,
influente xenopatice, insertie de ganduri din partea altor persoane etc.
Tulburarile anxioase induse de PCP sunt manifestate prin stari de frica, atacuri
anxioase, atacuri de panica, obsesie, compulsiuni, dispnee, senzatii de sufocare, ameteli,
senzatie de cadere, palpitatii, trahicardie, hipertensiune, transpiratii, greata, dureri
abdominale, depersonalizare, derealizare, bufee de caldura, tanatofobie, agorafobie cu sau
fara atacuri de panica.
Opiaceele sunt droguri reprezentate de opiu si de derivatii sai: morfina si heroina.
Avand proprietati analgezice, prin calmarea si inlaturarea temporara a durerii, opiaceele
reduc, pana la anihilare, reactia de raspuns a organismului la stimulii externi, inhiband
sistemul nervos central.
Dupa consum, individul nu mai este in stare sa perceapa sau sa judece normal,
opiaceele fiind utilizate in medicina, deoarece inhiba neuronii sistemului nervos central,
reducand sau anuland senzatiile de durere, de foame, de sete.
Opiul este drogul reprezentat de latexul extras din capsula speciei de mac opiaceu
(Papaver somniferum), avand proprietati analgezice si hipnotice.
Opiul este consumat sub forma de decoct (prin fierbere in apa), prin inghitirea pilulei
din suc de mac solidificat si prin fumat, sub forma unor cocoloase mici. Consumul de opiu
genereaza senzatii de fericire, de dobandire a unor forte noi, a unor perceptii superioare.
Realitatea obiectiva este deformata in sensul ca sunt abandonate contradictiile dintre
domeniul faptelor si cel al valorii acestora. Prelungirea consumului creaza dependenta si
duce la aparitia decaderii puterii de judecata si a oboselii.
Din opiu se prepara derivatii chimici ai acestuia: codeina (substanta folosita impotriva
durerilor si a racelii), morfina (substanta folosita in tratamente medicale pentru anihilarea
durerilor puternice) si derivatul acesteia heroina (drog ilegal).
Morfina reprezinta principalul alcaloid al opiului, care actioneaza asupra receptorilor
din maduva spinarii, determinand calmarea sau inlaturarea durerii. Morfina este utilizata
clandestin ca drog, prin injectare subcutanata, dar si sub forma prizarii (prin tragerea
prafului pe nas).
Crearea starii de beatitudine, indemnul la visare, dupa consumul morfinei, determina
pe individ sa mareasca doza mereu, ajungand in cele din urma la dependenta psiho-fizica.
Heroina este reprezentata de o pudra alba, cristalina, care are un gust amar si este
derivata din morfina (diacetil-morfina). Heroina este consumata prin injectare, fumata sau
in prize nazale. In prezent, administrarea intravenoasa domina toate celelate forme de
consum ale heroinei deoarece pe aceasta cale se obtine acea stare particulara fizica si
psihica denumita “flash” si care se caracterizeaza prin ivirea brutala si efemera a unui
“veritabil orgasm fizic si psihic” care consta in aparitia unei senzatii de caldura ce urca din
tot corpul spre extremitatea cefalica, o stare de bine si de fericire intensa, vie, brutala si
profunda, cu sentimentul de transformare subiectiva a sinelui.
Opiumul determina initial o stare de excitabilitate care aduce cu ea impresia unei
agreabile si productive luciditati, stimuleaza procesele imaginative, creste tonusul afectiv
al actelor psihice impregnandu-le cu starea de dulce si calma euforie in care constiinta isi
ridica nivelul tensional dimpreuna cu modificarile corespunzatoare ale nivelului intelectiv,
imaginar si perceptiv, gratie detasarii hipnoide de realitatea exterioara, indeosebi in ce
priveste rigoarea aprecierii logico-rationale. Ca orice excitant, morfina produce un
fenomen de hiperestezie care este receptata cu detasare linistita, dublata de nevoia de
retragere din zgomotul multimii pentru a trai voluptatea reveriei negre, artificiale in care
plonjeaza fara vointa si la care participa intr-o beatitudine indiferenta; se alungeste
timpul, se dilata spatiul, se estompeaza greutatile, se spiritualizeaza experientele psihice
ca si cele fizice aducand iluzia unui grad crescut de originalitate in ceea ce pacientul
gandeste sau percepe, avand totodata senzatia ca sufletul isi poate desfasura existenta
intr-un mod independent de trup si deasupra existentei palpabile. Toata aceasta
simptomatologie, ca si activitatea psihica a bolnavului, i se pare ca are loc in afara
efortului neuro-psihic de a gandi si rationa. Suspendarea curgerii timpului, disparitia
distinctiei dintre prezent, trecut si viitor, toate topite intr-un prezent indistinct, dilatat si
inform pacificate, cu un ritm ametitor al gandirii in care asociatiile devin neasteptate,
insolite cu aparitii iluzionale de la cele mai placute pana la cele monstruoase.
Heroina are mai putine efecte hipnotice decat opiumul, dar determina manifestari
violente sau impulsiuni agresive paticular de intense si grave. Daca opiumul determina o
usurinta a asocierilor intelectuale, heroina dimpotriva, determina o lentoare ideatorie, iar
dupa o perioada de 2-3 ore de administrare apare o perioada de angoasa sau de anxietate
insuportabila, fenomen afectiv care, in cazul consumului de opiu, apare dupa un interval
de 8-12 ore. Heroina produce starea de euforie, voluptate intensa (flash), halucinatii
auditive si vizuale, senzatie de linistire totala si induce individului o atitudine de detasare,
de liberalizare de sub orice prescriptie (inhibare sau timiditate). Angrenarea individului in
viata sociala este minimalizata sau incetinita, din cauza reactiilor de detasare de conflicte
sau incertitudini, starea de extaz inlocuind dezechilibrul intervenit imediat dupa injectare.
Crescand doza de consum, cresc si tulburentele comportamentale, manifestate prin
dezorientare, dezordine atitudinala, agitatie, convulsii repetate, ajungandu-se chiar si la
moartea individului, prin paralizarea sistemului respirator. Motivatia consumarii unei doze
crescute este mai puternica decat efectele secundare (friguri, dureri de cap), astfel ca
individul urmareste practic sa nu mai faca pauze intre reprizele de consum.
Se cunoaste ca cei mai multi toxicomani la heroina sunt in proportie de 50% copii si
adolescenti provenind din familii dezorganizate sau in care unul sau altul din membrii
familiei sunt heroinomani. In virtutea acestor conditii si incidente crescute se discuta
despre sindromul comportamental heroinic la adolescenti, care consta in depresie
premorbida, simptome de agitatie si anxietate, impulsivitate, frica, scaderea stimei fata de
sine, agresivitate, sentimente de frustrare care alaturi de anxietate motiveaza consumul de
heroina, perturbari ale relatiilor sociale si interpersonale.
Se remarca de asemenea pe de alta parte ca in 90% din cazuri dependenta la heroina
se constata in sindroamele depresive majore, tulburari alcoolice cronice sau
alcoolomanice, tulburari anxioase obsesive, fobice, anxietate generalizata, personalitati
patologice dizarmonice, dupa cum de asemenea se mentioneaza ca dintre toti
heroinomanii, 15% au prezentat in antecedentele personale cel putin o tentativa suicidara.
Canabisul reprezinta drogul cel mai ieftin, mai usor si mai raspandit, aflat la
indemana consumatorilor saraci. Denumirea lui vine de la numele unei varietati de canepa
(Cannabis sativa) utilizata de peste 2.000 de ani in manufactura pentru tesuturi, la
prepararea uleiurilor pentru ingrasarea animalelor sau sub forma unui sirop obtinut prin
fierberea frunzelor in China, in virtutea ingredientilor ce ii contine si care au actiune
psiho-activa.
Rasina de Cannabis indica este cunoscuta sub denumirea de charas, hasis, resina etc.
Si este secretata de frunzele din partea superioara a plantei, de pe care este recoltata prin
metode speciale. Rasina contine pana la 14% canabinoizi.
Sub forma naturala, frunzele si somitele florale sunt recoltate din partea superioara a
plantei femele, sunt taiate marunt, puse la uscat si inainte de a fi consumate se amesteca
cu tutunul si este utilizat astfel in tigari sau fumat cu pipa. Acest amestec este cunoscut
sub denumirea de bhang, kif, marijuana etc.
Uleiul de canabis este forma cea mai pura si contine 60% canabinoizi. El se obtine din
rasina de canabis prin extragerea canabinoizilor cu solventi. Sub aceasta forma uleiul este
adaugat in cantitati mici tutunului si apoi este fumat.
Intoxicatia sau dependenta canabica determina, cel putin la inceput, o stare de
dezinhibitie afectiva si ideativa, diferita calitativ de la un individ la altul, in functie de
structura personalitatii sale.
Aceasta actiune dezinhibitorie actioneaza in sensul eliberarii fenomenelor inhibitorii
emotionale si ideative latente care apar ca straine personalitatii sale si necunoscute siesi
atunci cand toxicomanul se afla in stare de normalitate.
Sugestibilitatea si respectiv conditionarea psihica prin inductie si in conditii de
ambianta colectiva au un rol cu totul particular in constructele psihice toxicomanice in
corelatiile cu structurile de personalitate ale fiecarui subiect consumator de canabis.
Dezinhibitia si sugestibilitatea in cazul consumatorilor de canabis, determina o stare
de particularitati de reactivitate ideo-afectiva si comportamentala care prin actiune
simultana conduc la modificarea, la metamorfoza personalitatii pe cale hetero-sugestiva si
concomitent auto-sugestiva cu efecte simultane dezinhibitorii. Aceasta actiune si respectiv
influenta subiectiva inductorie va fi diferita de la un individ la altul si respectiv de la un
grup toxicomanic la altul.
Aceasta diversitate de factori psihofarmacologici, psihobiologici, psihosociali si
psihopatologici, implicati in intoxicatia canabica ca si diversitatea de tulburari excitante,
euforizante sau psihodisleptice determina tabloul clinic nestatornic al manifestarilor
clinice induse de consumul drogului.
Tulburarile afective induse de consumul de canabis tin de structura personalitatii si
de doza administrata, de mediul in care se afla toxicomanul si bineinteles de motivatia, de
dorintele sale, adica de la ce se asteapta sa obtina.
Starea de excitatie euforica, hipomaniacala sau maniacala de foarte buna dispozitie
apare in mod obisnuit dupa una sau doua ore de la ingestie, mai rapid dupa ce hasisul este
fumat.
In stare de intoxicatie cu hasis subiectul resimte, fizic si moral, o stare de satisfactie,
de bucurie interioara si de confortabila relaxare fizica, de multumire, liniste si bucurie
expansiva, imensa si greu de definit. In alte situatii starea afectiva este manifestata
exuberant, subiectul comunica cu usurinta, iar in unele cazuri exteriorizarea afectiva
poate fi zgomotoasa, la fel ca o betie. In cursul intoxicatiei cu hasis se manifesta o explozie
de ilaritate nestapanita, incoercibila.
In alte cazuri, cel ce s-a imbatat de canabis dezvolta sentimente altruiste, manifestari
de tandrete neobisnuita, prezinta o reamarcabila reactivitate emotionala. In unele situatii
aceasta bucurie nebuna si galagioasa, il determina pe cel ce se afla sub influenta hasisului
sa cante, sa danseze, sa dea la iveala gesturi si actiuni pe care in stari obisnuite nu le-ar
lasa sa se manifeste niciodata. Bolnavul rade nestapanit de ceea ce este in jurul sau tot
atat de nemotivat cum rade de sine insusi; de multe ori aceasta stare expansiva avand
aspectul unei stari hipomaniacale sau maniacale insotite de sentimentul megalomanic.
Desfasurarea fazica a intoxicatiei canabice face ca cea mai deplina exprimare a
veseliei lipsita de noima si nestapanita sa fie intrerupta de perioade scurte de inhibitie ce
poate merge pana la stupoare pentru ca, nu dupa mult timp, sa explodeze din nou
bucuria nestapanita sau dimpotriva, multumirea calma si linistita. Tot atat de nestapanita,
in desfasurarea fazica a intoxicatiei pot apare stari de afect, de izbucnire emotionala,
brusca, coleroasa, de mare intensitate si de scurta durata in general, exprimata prin stari
de anxietate ce ajung pana la panica, raptusuri anxioase, agresivitate, fenomene care se
inregistreaza la subiectii cu vulnerabilitate psihica.
O alta tulburare afectiva care apare in intoxicatia cu hasis este starea disforica,
manifestata prin alternarea starii de iratibilitate cu tristetea, iritabilitate extrema, chiar
agresiva, care alterneaza cu stari de dispozitie neplacuta, ostila, anxioasa, neincredere sau
teama; tulburarea disforica avand un potential de periculozitate crescut cu atat mai mult
cu cat nivelul de constiinta este mai mult afectat si cu atat mai grav daca personalitatea
premorbida este structurata dizarmonic.
Extazul sau sentimentul de beatitudine survine obisnuit dupa perioada de exaltare
expansiva, euforica. In aceasta stare pe care arabii o denumesc “kif” subiectul traieste o
stare de seninatate, liniste si pace, de apatie, in conditiile pastrarii luciditatii constiintei.
Extazul poate surveni in conditiile perceperii unor scene magnifice in fata carora linistea
pacifianta ajunge pana la imobilizarea toxicomanului.
Depresiunea pisihica desi apare mai rar, are de cele mai multe ori acompaniament
anxios, stari de panica anxioasa, de iritabilitate si tendinte agresive. In alte cazuri starea
depresiva se insoteste de calm si de atitudine imperturbabila, de abulie, apatie totala.
Ceea ce caracterizeaza tulburarile timice aparute in cursul intoxicatiei canabice este
caracterul lor polimorf, variabil, ondulatoriu, fazic, subiectul traind alternativ stari de
euforie, de beatitudine, de depresie sau de anxietate, panica anxioasa, acompaniate de
apatie, abulie etc. Pe de alta parte la unii dintre toxicomani, s-a notat ca fiind mai putin
frecventa euforia, dupa cum de asemenea intensitatea modificarilor timice este de mai
mica amplitudine la toxicomanii cronici.
Asa cum reiese din expunerea sumara a tulburarilor timice, acestea ne apar ca reactii
afective, de coloratura diferita, al caror tip, aspect, intensitate, durata si semnificatie ne
apar ca raspuns al personalitatii in ansamblul sau la intoxicatia canabica.
Tulburarile induse de substante hipnotice, sedative si tranqilizante
Substantele cu denumirile de mai sus exercita asupra sistemului nervos central o
actiune inhibitorie de diverse grade care poate merge de la sedare, la somn, la pierderea
cunostintei, anestezie chirurgicala, coma si deces prin insuficienta cardio-respiratorie.
Toate categoriile de substante enumerate mai sus determina dependenta fizica si
psihica, precum si fenomenele de sevraj cu multiplele sale tipuri de tulburari psihice, de la
anxietate, stari nevrotice, stari psihopatoide, psihoze si demente, aceste tulburari aparand
pe fondul unor encefalopatii medicamentoase mai mult sau mai putin manifestate clinic.
Intoxicatia barbiturica apare in mod obisnuit dupa intrebuintarea unei doze duble sau
triple fata de doza terapeutica. Asa cum este cunoscut, substantele hipnotice-sedative au
la inceput o actiune excitanta asupra sistemului nervos central, dupa care se manifesta
actiunea deprimanta, inhibitorie.
Perturbarile psihice care apar se manifesta sub forma unei veselii greoaie si
nemotivate, hiperactivitate psihomotorie fara scop, scaderea nivelului atentiei voluntare,
scade calitativ nivelul asociatiilor gandirii, variabilitatea tematica a vorbirii, labilitate
emotionala, iritabilitate, scaderea nivelului perceptiv al realitatii, scaderea nivelului de
claritate a constiintei.
Intoxicatia cu amital sodic intervine la un interval la 2-5 minute dupa administrare
lenta intra-venoasa a 200-250 mg de substanta. Intoxicatia determina initial, in periaoda
de excitatie, o stimulare a activitatii psihomotorii, senzatii de ameteala, excitatie motorie,
logoree sau tahifazie, euforie, vorbeste cu persoane necunoscute, dezinhibat, formuleaza
intrebari lipsite de sens, puerile, emite aprecieri lipsite de pudoare, remarci neasteptate,
face marturisiri intime cu voce inalta, prezinta un ritm accelerat al asociatiilor de gandire,
expune cu volubilitate rememorari neasteptate, veselie expansiva, accentuarea
expresivitatii mimice si a intonatiei.
Elementele esentiale ale intoxicatiei cu anxiolitice (tranqilizante) sunt reprezentate
de manifestarile somatice si psihice care constau in: dezinhibitia comportamentala
instinctuala (sexuala, agresiva), labilitate emotionala, deteriorarea calitativa a proceselor
ideative, tulburari de limbaj, tulburari de coordonare motorie exprimate prin mers
nesigur, necoordonat, scaderea nivelului de vigilitate si a proceselor de atentie si a
memoriei.
In general, in aceste toxicomanii se constata urmatoarele tulburari afective: dupa
ingestia toxicului, o perioada de stimulare neuropsihica manifestata prin euforie, logoree,
dispozitie emotionala expansiva, ritm ideativ alert, tendinte de supraestimare si
supraevaluare a propriei personalitati, fenomene care pot aminti de sindromul
hipomaniacal sau maniacal. Ceea ce caracterizeaza insa aceasta stare de euforie este ca
simptomatologia afectiva nu are stralucirea, vivacitatea si vioiciunea psihosindroamelor
hipertimice asa cum le intalnim in sindroamele hipomanicale sau maniacale veritabile,
predominant endogene. Afectivitatea in starile toxice este perturbata fie in sensul scaderii
fondului emotional, a stergerii nivelului sau calitativ pe de-o parte, iar pe de alta parte,
cresterea labilitatii afective centrata expresiv pe structurile primare afective manifestate
prin iritabilitate, irascibilitate, explozivitate etc. Deasemenea cu cat intoxicatia ca
intensitate, este mai mare si de mai lunga durata cu atat mai frecvent se vor manifesta
starile disforice.
Ceea ce atrage atentia in primul rand in cazul tulburarilor de tip depresiv sunt
fenomenele de inhibitie psihomotorie, exprimate prin lentoarea miscarilor, scaderea
expresivitatii faciale, saracirea mimico-pantomimica, masca tristetei cu pliurile cazute ale
fetei, pierderea stralucirii privirii, scaderea ritmului proceselor ideative, lentoare in
exprimarea ideilor si a cursului si ritmului asocierilor, saracirea continutului ideativ,
sentimentul de pustiire sufleteasca si mintala, scaderea randamentului proceselor
operationale cognitive, tulburari masive de memorie, care alaturi de inhibitia
psihomotorie, realizeaza tabloul clinic al unei melancolii stuporoase, fie a unui sindrom
demential.
Cauzele care genereaza toxicomania sunt multiple si se contituie in motivatii de ordin
obiectiv ca si de natura subiectiva. Conditiile dificile de viata genereaza starile de stres
care perturba mecanismele de asimilare si acomodare adaptativa bio-psihosociala a
personalitatii, alimenteaza sentimentele de nesiguranta, anxietate cu depresie si de aici
refugiul pentru multe persoane in toxicomanie.
Personalitatea interioara a drogatului depinde de stadiul consumului drogurilor.
Individul pierde reprezentarea sensului activitatilor sale si al locului ocupat in angrenajul
social. Orice eveniment ramane izolat de contextul trairilor sale si de suportul lui afectiv,
astfel incat prin exagerarea consumului dobandeste instabilitate comportamentala.
Urmand sa se salveze, individul isi alunga din minte dorinta de a consuma droguri,
insa, in masura in care nu are doza necesara se manifesta agresiv, pentru a se apara,
pentru a-si potoli pofta, ramanand dependent iar tulburarile care apar, in cazul
intreruperii, sunt mai greu de suportat decat orice alte interdictii la care gandeste ca va fi
supus.
Structura afectiva a drogatului este dominata de principiul placerii, pana la ajungerea
la extaz. Tensiunea psihica este gresit indreptata, dar nu deficienta.
Injectarea intravenoasa de droguri duce la starea de somnolenta, la inlaturarea
inhibitiei si determina iesirile agresive, crimele bestiale. Descarcarea emotionala produce
dezordine in savarsirea actiunilor si chiar tulburari psihice grave. Dupa perceperea
excitatiei, urmeaza abaterea atitudinala de la relatia cu mediul, de la raporturile cu
ceilalti, drogatul refuzand diagnosticul, testele, convorbirile, sfaturile si sprijinul oferit de
alte persoane. Angoasa existentiala ii creeaza temerea ca va fi abandonat, ca va fi
prejudiciat.
Pierzandu-si simtul realitatii, drogatul devine irascibil, violent, vulgar, intra in panica
si se carcterizeaza prin incalcarea voita a normelor comportamentale, devenind distructiv,
docil, influentabil si suicidal.
Sindromul de sevraj, care se manifesta prin depresie, neliniste si iritare, apare in
momentul suspendarii consumului de droguri si se finalizeaza prin tulburari
comportamentale grave.
Cat timp se afla sub influenta factorilor de supraveghere, drogatul isi infraneaza
pornirile, ridica baraje contra acceselor si tendintelor sale impulsive, nepotrivite,
ascunzandu-si carentele afective. Spaima subita, neintemeiata, care ideamna la consumul
de droguri, se manifesta prin frica de moarte, de boala, de nebunie.
Nu intelege si nu accepta sa se adapteze cerintelor impuse sau recomandate de
societate, bazandu-se doar pe capacitatea sa instinctiva. In cele din urma se
dezintereseaza de mediul ambiant, cautandu-si satisfactiile si limitandu-si nevoile la
consumul drogurilor, ca element eliberator de orice tensiune.
Toxicomania isi are sorgintea in factori socio-economici, in conditiile familiale, de
educatie, in structura psiho-fizica a individului. Deprinderea organismului cu excitatii
senzoriale neatinse pe alte cai, determina pe drogat sa incalce orice interdictie pentru a
dobandi starea de exaltare.
Refugiul in dependenta toxicomanica, indiferent de motivatiile subiective si de tipul
de personalitate, realizeaza un cerc vicios, cu caracter critic, in cursul caruia are loc
degradarea calitativa a procesualitatii adaptative a personalitatii, ceea ce duce la
perturbarea relatiilor familiale, scolare, profesionale si sociale.
Pe de alta parte, din punct de vedere subiectiv, au loc in subteranele dominantelor
psihice, metamorfoze sufletesti calitativ diferite ca intensitate si ritm de desfasurare cu
continuturi contradictorii si exprimari comportamentale care scapa controlului rational
avand in vedere prevalenta structurilor biopsihice primare puse in tensiune in mod
inconstient, structuri care pot ajunge pana la situatii de scurtcircuitare mintala, in care
caz pot apare acte de auto sau heteroagresivitate de o violenta iesita din limitele
normalului.
In general in cadrul societatii este nevoie urgenta de educatie cetateneasca intensiva
prezentata intr-un mod non-moralizator, non-punitiv, precum si de dezvoltarea si
demonstrarea practica a alternativelor la folosirea drogurilor.
Din acest punct de vedere prevenirea fenomenelor toxicomanice nu tine numai de
domeniul activitatii medicale ci si de actiunea conjugata a intregii comunitati nationale si
internationale.
-Rezumat-
Toxicomania este reprezentata de obisnuinta unei persoane de a consuma una sau
mai multe substante susceptibile de a produce o stare de dependenta fizica sau
psihica.
Dependenta de droguri, ca stare a unei persoane, consta in atasamentul constant,
imposibil de inlaturat de catre individ, de a consuma droguri, pentru a-si modifica
activitatea psihica, puterea de intelegere a realitatii si modul de actiune in raporturile
inter-sociale.
In esenta, toxicomania creaza dependenta psihica de droguri, prin consumul excesiv
de substante psihotrope, precum si prin adaptarea organismului la efectele drogurilor.
Utilizarea unor cantitati tot mai mari de droguri determina starea de intoxicatie a
individului, care se manifesta prin trecerea brusca de la starea de indiferenta, de apatie, la
starea de ostilitate fata de mediul ambiental.
Tulburarile afective determinate de cocaina apar in cursul intoxicatiei ca si a
sindromului de abstinenta sau de sevraj.
In starea de intoxicatie sindroamele afective cele mai frecvente sunt de tip hipo-
maniacal sau maniacal si sunt exprimate clinic prin dispozitie euforica expansiva,
crescuta, megalo-maniaca, iritabila, exploziva cu idei de grandoare, insomnie, logoree cu
fuga de idei, atentie fugace de pe un stimul pe altul, dezinhibitie sexuala, alterarea
profunda a relatiilor inter-personale, a activitatilor familiale si profesionale.
In perioada de sevraj (dupa intreruperea consumului de cocaina) cele mai des
observate tulburari psihice sunt de natura depresiva, de intensitate diferita, tulburari care
pot ajunge pana la veritabile depresii majore, melancolice, exprimate prin depresie de
intensitate psihotica, cu pierderea interesului pentru activitatile anterior agreabile,
neglijenta profesionala, neglijenta vestimentara, dezinteres pentru propria persoana ca si
pentru cei apropiati. De asemenea, se constata scaderea apetitului alimentar pana la
anorexie, sentiment de culpabilizare, de autodepreciere sau de autoacuzare, scadere
ponderala, insomnie sau hipersomnie. Se mai observa inhibitie psihomotorie, ideatorie,
oboseala marcata, apatie, abulie, comunicativitate saraca, cu ritm lent, bradipsihie,
dorinta sau ganduri recurente de moarte, ideatie autodestructiva, suicidara.
Fenomenele cu care debuteaza tulburarile psihice induse de LSD sunt cunoscute sub
numele de “calatorie” (voyage sau trip). “Voyage-ul” reprezinta in fond o manifestare
haluginatorie care consta in sentimentul ca toxicomanul se deplaseaza in tinuturi sau tari
indepartate, in regiuni mirifice sau dimpotriva, puternic angoasante, in locuri cu un amplu
continut si semnificatie simbolica.
Tulburarile afective determinate de folosirea halucinogenelor de tip LSD apar
concomitent sau secundar tulburarilor vegetative, endocrine si umorale, tulburarile timice
avand in deosebi caracter primordial in intoxicatia halucinogena.
Starile de panica anxioasa intensa care acompaniaza “calatoria” pot imbraca aspectul
unor stari subpsihotice cu interpretari paranormale sau paranoide, dupa cum reactiile de
panica se insotesc de o stare depresiva anxioasa in cursul careia subiectul face efortul
stapanirii starii anxioase, pastrand un relativ bun contact cu realitatea.
Euforia, ca stare afectiva expansiva de bucurie intensa, de exaltare afectiva si
ideativa, insoteste cu tonalitatea sa agreabila “calatoria” pe care o experimenteaza
toxicomanul, care gesticuleaza amplu, rade exploziv, trece cu usurinta de la veselie
dezinhibata la stari disforice, toate aceste fenomene aparand ca o consecinta a
hiperesteziei afective, intelectuale si senzitivo-senzoriale.
Opiaceele sunt droguri reprezentate de opiu si de derivatii sai: morfina si heroina. Avand
proprietati analgezice, prin calmarea si inlaturarea temporara a durerii, opiaceele reduc,
pana la anihilare, reactia de raspuns a organismului la stimulii externi, inhiband sistemul
nervos central.
Opiumul determina initial o stare de excitabilitate care aduce cu ea impresia unei
agreabile si productive luciditati, stimuleaza procesele imaginative, creste tonusul afectiv
al actelor psihice impregnandu-le cu starea de dulce si calma euforie in care constiinta isi
ridica nivelul tensional dimpreuna cu modificarile corespunzatoare ale nivelului intelectiv,
imaginar si perceptiv, gratie detasarii hipnoide de realitatea exterioara, indeosebi in ce
priveste rigoarea aprecierii logico-rationale.
Heroina are mai putine efecte hipnotice decat opiumul, dar determina manifestari
violente sau impulsiuni agresive paticular de intense si grave. Daca opiumul determina o
usurinta a asocierilor intelectuale, heroina dimpotriva, determina o lentoare ideatorie, iar
dupa o perioada de 2-3 ore de administrare apare o perioada de angoasa sau de anxietate
insuportabila, fenomen afectiv care, in cazul consumului de opiu, apare dupa un interval
de 8-12 ore. Heroina produce starea de euforie, voluptate intensa (flash), halucinatii
auditive si vizuale, senzatie de linistire totala si induce individului o atitudine de detasare,
de liberalizare de sub orice prescriptie (inhibare sau timiditate). Angrenarea individului in
viata sociala este minimalizata sau incetinita, din cauza reactiilor de detasare de conflicte
sau incertitudini, starea de extaz inlocuind dezechilibrul intervenit imediat dupa injectare.
Intoxicatia sau dependenta canabica determina, cel putin la inceput, o stare de
dezinhibitie afectiva si ideativa, diferita calitativ de la un individ la altul, in functie de
structura personalitatii sale.
Tulburarile afective induse de consumul de canabis tin de structura personalitatii si
de doza administrata, de mediul in care se afla toxicomanul si bineinteles de motivatia, de
dorintele sale, adica de la ce se asteapta sa obtina.
In stare de intoxicatie cu hasis subiectul resimte, fizic si moral, o stare de satisfactie,
de bucurie interioara si de confortabila relaxare fizica, de multumire, liniste si bucurie
expansiva, imensa si greu de definit. In alte situatii starea afectiva este manifestata
exuberant, subiectul comunica cu usurinta, iar in unele cazuri exteriorizarea afectiva
poate fi zgomotoasa, la fel ca o betie. In cursul intoxicatiei cu hasis se manifesta o explozie
de ilaritate nestapanita, incoercibila.
In alte cazuri, cel ce s-a imbatat de canabis dezvolta sentimente altruiste, manifestari
de tandrete neobisnuita, prezinta o reamarcabila reactivitate emotionala. In unele situatii
aceasta bucurie nebuna si galagioasa, il determina pe cel ce se afla sub influenta hasisului
sa cante, sa
danseze, sa dea la iveala gesturi si actiuni pe care in stari obisnuite nu le-ar lasa sa se
manifeste
niciodata. Bolnavul rade nestapanit de ceea ce este in jurul sau tot atat de nemotivat cum
rade de sine insusi; de multe ori aceasta stare expansiva avand aspectul unei stari
hipomaniacale sau maniacale insotite de sentimentul megalomanic.
O alta tulburare afectiva care apare in intoxicatia cu hasis este starea disforica,
manifestata prin alternarea starii de iratibilitate cu tristetea, iritabilitate extrema, chiar
agresiva, care alterneaza cu stari de dispozitie neplacuta, ostila, anxioasa, neincredere sau
teama; tulburarea disforica avand un potential de periculozitate crescut cu atat mai mult
cu cat nivelul de constiinta este mai mult afectat si cu atat mai grav daca personalitatea
premorbida este structurata dizarmonic.
Extazul sau sentimentul de beatitudine survine obisnuit dupa perioada de exaltare
expansiva, euforica. In aceasta stare pe care arabii o denumesc “kif” subiectul traieste o
stare de seninatate, liniste si pace, de apatie, in conditiile pastrarii luciditatii constiintei.
Extazul poate surveni in conditiile perceperii unor scene magnifice in fata carora linistea
pacifianta ajunge pana la imobilizarea toxicomanului.
Substantele hipnotice, sedative si tranqilizante genereaza urmatoarele tulburari afective :
dupa ingestia toxicului, o perioada de stimulare neuropsihica manifestata prin euforie,
logoree, dispozitie emotionala expansiva, ritm ideativ alert, tendinte de supraestimare si
supraevaluare a propriei personalitati, fenomene care pot aminti de sindromul
hipomaniacal sau maniacal. Ceea ce caracterizeaza insa aceasta stare de euforie este ca
simptomatologia afectiva nu are stralucirea, vivacitatea si vioiciunea psihosindroamelor
hipertimice asa cum le intalnim in sindroamele hipomanicale sau maniacale veritabile,
predominant endogene. Afectivitatea in starile toxice este perturbata fie in sensul scaderii
fondului emotional, a stergerii nivelului sau calitativ pe de-o parte iar pe de alta parte
cresterea labilitatii afective centrata expresiv pe structurile primare afective manifestate
prin iritabilitate, irascibilitate, explozivitate etc. Deasemenea cu cat intoxicatia ca
intensitate, este mai mare si de mai lunga durata cu atat mai frecvent se vor manifesta
starile disforice.
Structura afectiva a drogatului este dominata de principiul placerii, pana la ajungerea
la extaz. Tensiunea psihica este gresit indreptata, dar nu deficienta.
Pierzandu-si simtul realitatii, drogatul devine irascibil, violent, vulgar, intra in panica
si se carcterizeaza prin incalcarea voita a normelor comportamentale, devenind distructiv,
docil, influentabil si suicidal.
Sindromul de sevraj, care se manifesta prin depresie, neliniste si iritare, apare in
momentul suspendarii consumului de droguri si se finalizeaza prin tulburari
comportamentale grave.
Cauzele care genereaza toxicomania sunt multiple si se constituie in motivatii de
ordin obiectiv ca si de natura subiectiva. Conditiile dificile de viata genereaza starile de
stres care perturba mecanismele de asimilare si acomodare adaptativa bio-psihosociala a
personalitatii, alimenteaza sentimentele de nesiguranta, anxietate cu depresie si de aici
refugiul pentru multe persoane in toxicomanie.
Refugiul in dependenta toxicomanica, indiferent de motivatiile subiective si de tipul
de personalitate, realizeaza un cerc vicios, cu caracter critic, in cursul caruia are loc
degradarea calitativa a procesualitatii adaptative a personalitatii, ceea ce duce la
perturbarea relatiilor familiale, scolare, profesionale si sociale.
In general in cadrul societatii este nevoie urgenta de educatie cetateneasca intensiva
prezentata intr-un mod non-moralizator, non-punitiv, precum si de dezvoltarea si
demonstrarea practica a alternativelor la folosirea drogurilor.
Din acest punct de vedere prevenirea fenomenelor toxicomanice nu tine numai de
domeniul activitatii medicale ci si de actiunea conjugata a intregii comunitati nationale si
internationale.
Implicatiile medico-legale ale canabisului
Introducerea in organism a unei substante euforizante(barbiturice, tranchilizante)
determina reducerea partiala a cunostintei, situatie in care individul redobandeste
retrairea amintirilor si o stare de detasare de viata reala. Abuzul consumului unor
substante duce la dependenta, precum si la intoxicatia persoanei. Drogurile(opiaceele,
narcoticele) diminueaza capacitatea individului de a se adapta si de a raspunde stimulilor
mediului, prin inhibarea sistemului nervos central.
Dependenta este evidentiata de impulsul subiectiv, puternic de a consuma o
substanta care sa produca tulburari afective, tulburarea amnestica, o stare profunda de
eliberare de pericolele intalnite de individ.
Drogurile altereaza capacitatea psihica a persoanei si rupe legatura acesteia cu
realitatea. In cadrul dependentei de droguri se constata ca individul urmareste sa
consume cantitati din ce in ce mai mari, pentru a ajunge la starea de detasare de
realitatea concreta.
Utilizarea unor cantitati tot mai mari de droguri determina starea de intoxicatie a
individului, care se manifesta prin trecerea brusca de la starea de indiferenta, de apatie, la
starea de ostilitate fata de mediul ambiental.
Atitudinea individului se distanteaza psiho-afectiv de normalitate, acesta devenind
iritat in permanenta, lipsit de orientare, cu judecata alterata de conflicte si legaturi
afective primare, prezentand perturbari grave ale perceptiei.
Cannabisul este canepa indiana care produce efecte psiho-active asupra
consumatorului prin fumat. Pentru consumatorul neavizat, ceea ce tine de fumatul unei
tigari de cannabis nu se deosebeste prea mult de efectele unei tigari de tutun, insa,
fumatorul de cannabis dobandeste imediat dorinta de a continua sa fumeze fara incetare.
Cannabisul reprezinta drogul cel mai ieftin mai usor si mai raspandit, aflat la indemana
consumatorilor saraci. Derivatii cannabisului sunt repezentati de marijuana si hasis.
Marijuana este reprezentata de frunzele si florile de cannabis uscate, care contin
tetrahidro-cannabinol, substanta care se consuma prin inghitirea unor pastile, producand
starea de beatitudine, de plutire, de linistire si de somn. Drogul produce o stare favorabila,
de detasare, dar si o atitudine ostila fata de obilgatiile sociale, care degenereaza in
anxietate si confuzie. De asemenea drogul influenteaza negativ procesul intern de
coordonare a activitatilor si a miscarilor individului, determinand uitarea experientei
actionale, in sensul ca acesta nu se mai adapteaza functiilor prestate anterior nu se mai
integreaza ciclului actional, altadata normal. Efectele consumului persista o perioada mare
de timp, influentand negativ memoria, precum si procesul de invatare. Individul nu-si mai
vede sau nu-si mai intelege propria experienta, nu-si poate identifica caracteristicile
specifice si nici experienta activitatilor sale.
Hasisul reprezinta o substanta exaltanta, din categoria ierburilor, extrasa din rasina
solidificata a cannabisului, continand tetrahidro-cannabiol, un ingredient activ, care se
prepara sub forma unor placute, cuburi sau capsule. Hasisul poate sa fie mancat in stare
pura sau sa fie fumat intr-o pipa speciala(SHILOM).
Cannabisul continut de hasis provoaca o tulburare a coeziunii organice, starea de
euforie, dar si stari si atitudini imprevizibile scapate de sub control(cannabism).
Intrerupand legaturile interpersonale, drogatul recurge la reactii superficiale, abandonad
implicarea si obligatia de raspuns la impulsuri. Acesta devine apatic si lenes, fara niciun
ideal, simptomele imbatranirii instalandu-se prematur. In opiniile drogatului se manifesta
intentia de a se distruge avand convingerea ca nu poate supravietui fara placerea
consumului de marijuana, tulburarea de gandire manifestandu-se in toate actele sale.
Hasisul accentueaza trasaturile abnormale de personalitate, scazand nivelul de
apreciere lucida a realitatii, determinand in acelasi timp o psiholepsie, cresterea
sugestibilitatii celui care consuma toxicul, prin actiunea indelungata, inductor-negativa si
eventual in sens amoral si antisocial, aceasta inductie negativa poate modela inclusiv
persoane normale capabile sa devina asasini.
Marijuana nu are o actiune specifica criminogena, insa prin actiunea sa toxica asupra
structurilor personalitatii, favorizeaza elibarearea actunii structurilor biopsihice primare
ale personalitatii, slabeste rolul frenator al inhibitiilor corticale asupra formatiunilor
subcorticale, ceea ce permite ecloziunea unor manifestari primare, primitive din
structurile personalitatii.
S-au formulat de asemenea opinii ca tendintele criminale ar apare mai mult in cazul
consumarii unor produse mai bogate in principii active cum ar fi hasisul sau charasul. In
fond, nu atat cantitatea sau calitatea sunt singurele care ar avea actiuni criminogene, ci se
cuvine ca acestea sa fie luate in considerare corelativ cu structura personalitatii bazale,
subiacente in relatie unitara cu conditiile modelator-formative de microgrup social
toxicomanic. Efectele excitante ale cannabisului apar cel mai adesea la marirea dozelor, a
modului de administrare, in functie de trasaturile personalitatii premorbide, ca si in
functie de calitatea microgrupului in care se afla. In aceste conditii dintr-un drog al linistii,
calmului si resemnarii, substanta devine generatoare de violenta care poate merge pana la
crima, cu atat mai mult daca se exercita o actiune persuasiva negativa, in conditiile
cresterii sugestibilitatii pe care drogul o determina.
Marirea dozei de cannabis determina stari psihopatologice expansive de tip maniacal
de intensitate acuta sau subacuta acompaniata de simptom delirant-halucinator. In cursul
acesor stari maniacale delirante pot apare manifestari auto sau heteroagresive(violente
sau crime).
Subliniem indeosebi doua conditii care pot determina actele de violenta in drogomania
cannabica: doza crescuta a consumului de cannabis si personalitatea premorbida
patologica, pe care drogul o developeaza si exacerbeaza trasaturile morbide tinute pana
atunci sub un oarecare control individual sau colectiv.
Drogurile, la personalitatile dizarmonic structurate, au prin urmate efecte
dezinhibitorii, suprima procesul volitiv de amanare sau de suprimare a tendintelor primare
instinctiv-emotioanle, scade pragul de excitabilitate cerebrala, pune in tensiune de lucru
structurile primare arhi si paleopsihice, mobilizeaza malignitatea si furia oarba, cu atat
mai mult cu cat apare starea maniacala de tip delirant-halucinatorie. Delirul, in asemenea
situatii este un delir de interpretare de prejudiciu si de persecutie, pe fondul general de
iratibilitate, de cverulenta sau de stare coleroasa.
In aceasta atmosfera puternic tensionata psiho-patologic se pot declansa in mod bursc si
imprevizibil actiuni impusive, irepresibile, irezistibile, cu orientare de multe ori
omucidara. Impulsurile care se nasc in noi, aproape fara stirea constiintei, capata sub
influenta hasisului o putere de actiune extraordinara si in intregime irezistibila daca
actiunea toxicului este foarte intensa. Fenomenele de sugestibilitate care apare in
intoxicatia cannabica au o desfasurare fazica, inductia pozitiva sau negativa realizandu-se
intre episoadele de calm sau de liniste euforica pasiva, adica in starile hipnoide favorabile
inductiei sugestive externe.
Toxicomania isi are sorgintea in factorii socio-economici, in conditiile familiale, de
educatie, in strucutura psiho-fizica a individului. Deprinderea organismului cu exciatati
senzoriale pe alte cai, determina pe drogat sa incalce orice interdictie pentru a dobandi
starea de exaltare.
Drogul amplifica agresivitatea individului in raporturile cu familia sa si societatea.
Detasarea de conflictele aparute este prelungita de euforia oferita de droguri, precum si
de manifestari iresponsabile. Mediul socio-cultural impune conditii diferentiate de viata
pentru indivizi, insa consumul de droguri nu este dependent de gradul de cultura al
individului.
Cauzele toxicomaniei sunt impuse de dinamica grupurilor sociale, de opozita ideilor dintre
generatii, de refugiul in placeri necontrolabile, de zona de habitat.
Unitatea de viata sociala dispare, deoarece individul simte nevoia de a consuma
droguri in permanenta(dependenta psihologica), pentur a-si procura o placere prelungita
fata de produsul toxic consumat. In cazul dependentei fizice, individul prezinta tulburari
grave fiziologice si psihologice in faza in care se procedeaza la sistarea consumarii
drogurilor, iar dependenta psihica este sustinuta de placerea consumarii repetate a
drogurilor, astfel ca, in cazul sistarii, se induce individului o stare de depresie si de
neliniste permanenta. Raspunsul emotional al persoanei dependente de droguri este
depreciat, in sensul ca structura personalitatii se modifica, rezistenta psiho-fizica la
stimulii externi se deterioreaza, instabilitatea comportamentala degenerand in inadaptare
sociala.
Deteriorarea mentala si fizica genereaza dezechilibrul mintal(uneori chiar patologic).
Dependenta fata de drog indeamna la independenta fata de orice autoritate, la fluctuatii
atitudinale, la opozitia fata de cei apropiati, la fuga de acasa, alcoolism, vagabondaj, la
infractionalitate. Dezechilibrul comportamental produs de droguri(atitudinal si psihic) nu
este de natura biologica, originea acestuia regasindu-se in absenta instruirii educationale,
in dezbinarea familiei.
