Viboal Consulting SRL, Nr. 266-268, Calea Rahovei,

Electromagnetica Business Park, Sector 5, Bucureşti,

Tel. 0373 741 766, Fax 0318 176 630, office@viboal.ro

[Se va introduce numele societății]

MANUAL DE POLITICI ŞI PROCEDURI CONTABILE

Versiunea 1 – dd.ll.aaa

P a g i n a | 2

Extras cuprins:

[...]

15.4.2. Politici aferente activelor circulante..................................................................................

15.4.2.1. Recunoaştere .............................................................................................................

15.4.2.2. Evaluare iniţială ........................................................................................................

15.4.2.3. Evaluare la data bilanţului .........................................................................................

15.4.2.4. Stocuri ..................................................................................................................... 3

15.4.2.4.1. Recunoaştere ...................................................................................................... 5

15.4.2.4.2. Metoda de evidenţă operativă ............................................................................ 6

15.4.2.4.3. Determinarea costului de înregistrare ................................................................ 6

15.4.2.4.4. Evaluare stocuri la ieşirea din patrimoniu ...................................................... ....7

15.4.2.4.5. Ajustări de depreciere ..........................................................................................

15.4.2.5. Creanţe comerciale şi financiare ...............................................................................

15.4.2.5.1. Metoda de evaluare şi contabilizare .....................................................................

15.4.2.5.2. Ajustări pentru depreciere ....................................................................................

15.4.2.5.3. Evidenţierea în contabilitate a creanţelor în valută ..............................................

15.4.2.5.4. Reevaluare creanţe în valută ................................................................................

15.4.2.5.5. Reduceri comerciale şi reduceri financiare de preţ acordate ................................

15.4.2.6. Disponibilităţi băneşti şi echivalente de numerar .....................................................

15.4.2.6.1. Evidenţierea în contabilitate .................................................................................

15.4.2.6.2. Evidenţiere în contabilitate şi reevaluare disponibilităţi în valută .......................

15.4.2.6.3. Ajustări pentru depreciere ....................................................................................

P a g i n a | 3

Extras continut:

[...]

1.1.1.1.Stocuri1

Stocurile sunt active circulante:

a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau

c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în

procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzării (de

exemplu, ansambluri sau complexuri de locuinţe etc. realizate de entitatea ce are ca activitate

principală obţinerea şi vânzarea de locuinţe). Dacă construcţiile sunt realizate în scopul exploatării pe

termen lung, ele reprezintă imobilizări. De asemenea, atunci când un teren este cumpărat în scopul

construirii pe acesta de construcţii destinate vânzării, acesta este înregistrat la stocuri.

Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a

fi îmbunătăţită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinaţiei, în

contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri.

Transferul se înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării. Dacă imobilizarea corporală a fost

reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din

reevaluare aferente acestuia. Transferul poate fi efectuat dacă şi numai dacă există o modificare a

utilizării imobilizării, evidenţiată de începerea modernizării, în vederea vânzării. Ca urmare, dacă o

entitate decide să cedeze o imobilizare corporală fără a fi modernizată, ea continuă să o trateze ca

imobilizare corporală până la scoaterea sa din evidenţă, şi nu ca element de stoc. Modernizarea are

semnificaţia cheltuielilor ulterioare recunoscute ca o componentă a activului.

În cazul în care un activ care a fost iniţial recunoscut la terenuri este folosit ulterior pentru construirea

de ansambluri de locuinţe destinate vânzării, în funcţie de modul de negociere a contractelor de

vânzare a bunurilor ce fac obiectul construcţiei şi vânzării, valoarea terenului se include în valoarea

activului construit sau se evidenţiază distinct la stocuri de natura mărfurilor, la valoarea de înregistrare

în contabilitate. Dacă terenul a fost reevaluat, concomitent cu schimbarea naturii activului se

procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia. În cazul activelor de

natura ansamblurilor sau complexurilor de locuinţe care iniţial erau destinate vânzării şi care ulterior

îşi schimbă destinaţia, urmând a fi folosite de entitate pe o perioadă îndelungată sau să fie închiriate

1 OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (Directiva a

IV-a) pct. 152-156

P a g i n a | 4

unor terţi, în contabilitate se înregistrează un transfer de la stocuri la imobilizări corporale. Transferul

se efectuează la data schimbării destinaţiei, la valoarea la care activele erau înregistrate în

contabilitate (reprezentată de cost).

În cadrul stocurilor se cuprind:

a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele

predate spre vânzare magazinelor proprii;

b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit

integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de

schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau

ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

d) materialele de natura obiectelor de inventar;

e) produsele, şi anume:

- semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-

o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze

de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi

nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în vederea

livrării sau expediate direct clienţilor;

- rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;

f) animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei, purcei,

mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a

fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie - lână, lapte şi blană;

g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor

vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile

prevăzute în contracte;

h) producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile)

de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi

recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se

cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi,

maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniul automobilelor, cu

durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de

stocuri. Dacă materialele de demonstraţie au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă

imobilizări.

Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s-au

transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în

curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).

P a g i n a | 5

Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie

înregistrate în contabilitate, sunt interzise. Pentru acest lucru este necesar să se asigure:

a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la locurile

de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se

recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor

bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;

b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod

cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel:

- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare,

cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;

- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;

c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din

entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi

în afara bilanţului;

- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de

depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune

potrivit legii;

d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la

intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor

încheiate.

1.1.1.1.1. Recunoaştere

Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor şi

beneficiilor.

În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii şi de livrare coincid. Totuşi, pot

exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:

- bunuri vândute în consignaţie sau stocurile la dispoziţia clientului;

- stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în evidenţa debitorului până

la vânzarea lor;

- bunuri recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele

cumpărătorului;

- bunuri livrate şi nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă, transferul de proprietate având

loc;

- bunuri vândute şi nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii. De exemplu, la

vânzările cu condiţia de livrare "ex-work", bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din

momentul punerii lor la dispoziţia cumpărătorului etc.

[Se va preciza dacă există situaţii în care pot apărea astfel de decalaje de timp în cadrul activităţii

societăţii şi se va menţiona modul în care se stabileşte data recunoaşterii în contabilitate.]

P a g i n a | 6

1.1.1.1.2. Metoda de evidenţă operativă2

[În cadrul acestei secţiuni se va preciza şi se va detalia metoda de evidenţă şi gestiune a stocurilor:

Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului

permanent sau a inventarului intermitent.

În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de

intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ,

cât şi valoric.

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza

inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei.

Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor

conform politicilor contabile, dar nu mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care au de

determinat obligaţii fiscale. Aplicarea metodei inventarului intermitent presupune respectarea

Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi

capitalurilor proprii.

Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin

conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.

Stabilirea ieşirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la

sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale, la care

se adaugă valoarea intrărilor, şi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei stabilite pe baza inventarului.

Inventarul intermitent nu se utilizează în comerţul cu amănuntul în situaţia în care se aplică metoda

global-valorică.

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care

se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până

la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.]

1.1.1.1.3. Determinarea costului de înregistrare3

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte

costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc.

Costul stocurilor în cazul prestărilor de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de

personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea,

precum şi regiile corespunzătoare.

2 OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (Directiva a

IV-a) pct. 164-166 3 OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (Directiva a

IV-a) pct. 157-160

P a g i n a | 7

Materiile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror valoare totală

este de o importanţă secundară pentru entitate pot fi prezentate la "Active" la o valoare şi cantitate

fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în mod semnificativ.

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate

unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de

altele. Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor

identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac

obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Identificarea specifică

nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de

regulă fungibile.

[În continuare, în funcţie de specificul activităţii se vor preciza următoarele: pentru determinarea

costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda

preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul. Costul standard ia în considerare nivelurile normale

ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri

trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment

dat. Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în

contabilitate, fiind recunoscute în costul activului. Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot

fi calculaţi la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în Planul de conturi general, pe

grupe sau categorii de stocuri. La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu

soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea

stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz. Diferenţele de preţ se înregistrează

proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.

În comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru a determina costul

stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este

practic să se folosească altă metodă. În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin

deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de

vânzare presupune recalcularea marjei brute.]

1.1.1.1.4. Evaluare stocuri la ieşirea din patrimoniu4

La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi înregistrează în

contabilitate prin aplicarea [În continuare se va preciza metoda utilizată la evaluarea stocurilor la

ieşirea din patrimoniu:

a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO;

b) metoda costului mediu ponderat - CMP;

4 OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene (Directiva a

IV-a) pct. 161-163

P a g i n a | 8

c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.]

Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodei de evaluare, diferă în mod

semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă cunoscute

înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe

categorie de active.

[În continuare se va detalia şi explica metoda aplicată:

Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la

costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite

din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine

cronologică.

Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza

mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului

elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau

după fiecare recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata medie de stocare.

Potrivit metodei "ultimul intrat, primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se evaluează la

costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite

din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau costul de producţie al lotului anterior, în ordine

cronologică.]

Metoda de evaluare trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a

activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Aceasta se poate modifica în situaţii

excepţionale de către administratorul entităţii. În acest caz, în notele explicative trebuie să se prezinte

următoarele informaţii:

- motivul modificării metodei, şi

- efectele sale asupra rezultatului.

O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au

natură şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode

diferite de calcul al costului poate fi justificată.

Valoarea produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei

neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a

stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.

P a g i n a | 9

Extras cuprins

[...]

18.8. Procedura de organizare şi gestionare a stocurilor .............................................................. 9

18.9. Procedura de organizare şi gestionare a imobilizărilor corporale şi necorporale ..................

18.10. Proceduri proprii operaţiunii de producţie (calculaţia costului de producţie) .......................

18.11. Proceduri proprii operaţiunii de vânzare ...............................................................................

P a g i n a | 10

Extras continut:

[...]

1.2. Procedura de organizare şi gestionare a stocurilor

[În continuare se va prezenta modul în care se ţine contabilitatea stocurilor. Contabilitatea stocurilor

se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent ori a inventarului

intermitent.

Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor

în cursul perioadei, anual, trimestrial sau lunar, după caz, dar nu mai târziu de finele perioadei de

raportare pentru care are de determinat obligaţii fiscale.

Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin

conturile de stocuri, respectiv conturile din clasa 3, ci prin conturile de cheltuieli, respectiv conturile

din clasa 6.

Stabilirea ieşirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază inventarierea faptică a stocurilor la

sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale, la care

se adaugă valoarea intrărilor, şi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei stabilite pe baza inventarului,

respectându-se relaţia E = Si + I - Sf, unde: E - ieşiri; I - intrări; Si - stoc iniţial; Sf - stoc final.

La începutul exerciţiului, respectiv al perioadei, după caz, se anulează stocul existent ca o ieşire de

stoc prin înregistrarea acestuia în clase de cheltuieli privind materiile prime, materialele etc.

articol contabil 6xx = 3xx.

La sfârşitul perioadei stocurile determinate în baza inventarierii efectuate, respectiv cele care nu au

fost consumate în procesul de producţie sau vândute, după caz, se înregistrează ca o intrare de stoc

articol contabil 3xx = 6xx.

Inventarierea stocurilor la sfârşitul perioadei se face în conformitate cu normele metodologice emise

de Ministerul Economiei şi Finanţelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de

activ şi pasiv.

În condiţiile în care comisiile de inventariere nu constată existenţa de stocuri faptice, vor menţiona

acest fapt în procesul-verbal al comisiei de inventariere.

La locul de depozitare sau de utilizare în procesul de producţie a stocurilor se ţine o evidenţă tehnică

operativă a stocurilor pe bază de fişă de magazie sau alte documente stabilite de unitate, în

conformitate cu procedurile proprii elaborate de conducerea acesteia.

P a g i n a | 11

Ieşirile de stocuri aferente unei perioade, înregistrate în contabilitatea financiară, vor fi corelate cu

cheltuielile evidenţiate în contabilitatea de gestiune, pe comenzi, produse etc., după caz, în funcţie de

consumurile tehnologice normate.

Inventarul intermitent nu se utilizează în comerţul cu amănuntul în situaţia în care se aplică metoda

global-valorică.

Perioada la care se efectuează inventarierea faptică a stocurilor se alege astfel încât să poată fi stabilite

corect obligaţiile legale (contabile, fiscale etc).]

[În continuare se vor prezenta detalii cu privire la metoda de conducere a contabilităţii analitice a

bunurilor aleasă de societate. Se va specifica care dintre următoarele metode (operativ-contabilă,

cantitativ-valorică, global-valorică) este aplicată de societate. În cazul în care există mai multe

gestiuni în cadrul societăţii pentru care sunt utilizate metode diferite de contabilitate analitică se va

specifica acest lucru.

Metoda operativ-contabilă se poate aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor prime,

materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor

finite, produselor reziduale, mărfurilor şi ambalajelor.

Metoda operativ-contabilă constă în ţinerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenţei cantitative a

bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fişelor de magazie. În contabilitate, această metodă constă în ţinerea

evidenţei valorice pe conturi de materiale, desfăşurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe

grupe sau subgrupe de materiale, după caz.

Controlul exactităţii înregistrărilor din evidenţa gestiunilor şi din contabilitate se asigură prin

evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fişele de magazie în registrul stocurilor.

În metoda operativ-contabilă se pot folosi următoarele formulare comune pe economie:

- Fişă de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a, după caz);

- Fişă de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22);

- Registrul stocurilor (cod 14-3-11 şi 14-3-11/a).

Fişele de magazie servesc pentru evidenţa cantitativă, pe feluri de stocuri, la locul de depozitare, iar în

contabilitate, pentru controlul operaţiunilor înregistrate de gestionar sau persoana desemnată, pentru

preluarea în registrul stocurilor a cantităţilor aflate în stoc, precum şi pentru calculul valorii bunurilor

existente în stoc la sfârşitul lunii (perioadei), în scopul confruntării cu datele din contabilitatea

sintetică.

P a g i n a | 12

La gestiune, fişele de magazie se ţin în ordinea în care sunt înscrise materialele în registrul stocurilor.

În aceste fişe cantităţile se înregistrează zilnic de gestionar sau persoana desemnată, pe baza

documentelor de intrare (factură, aviz de însoţire a mărfii, notă de recepţie şi constatare de diferenţe

etc.) şi a documentelor de ieşire (bon de consum, fişă limită de consum, aviz de însoţire a mărfii,

factură, bon de transfer etc.), poziţie cu poziţie. De asemenea, în fişele de magazie se înscriu plusurile

de la inventar pe coloana "Intrări" şi minusurile de la inventar pe coloana "Ieşiri".

Erorile constatate în evidenţa gestiunilor se corectează în prezenţa persoanei care răspunde de

înregistrările efectuate în fişele de magazie, iar abaterile de la regulile de întocmire şi utilizare a

documentelor se aduc la cunoştinţa conducătorului compartimentului financiar-contabil sau a

persoanei desemnate să conducă contabilitatea, după caz, pentru stabilirea măsurilor care se impun.

Semnătura persoanei desemnate pentru evidenţa stocurilor în fişele de magazie constituie dovada

verificării înregistrărilor efectuate şi preluării documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor.

În contabilitate, documentele privind mişcarea stocurilor se grupează pe gestiuni, surse de

aprovizionare (de la furnizori, din prelucrare la terţi, consum intern etc.) şi, în cadrul acestora, pe

conturi de materiale şi gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după

caz.

Intrările sau ieşirile de bunuri de natura stocurilor se înregistrează în contabilitatea sintetică şi

analitică, fie direct pe baza acestor documente, fie cu ajutorul unor situaţii întocmite zilnic sau la alte

perioade stabilite de unitate prin centralizarea datelor din documentele privind mişcarea stocurilor.

Verificarea înregistrărilor efectuate în conturile de stocuri şi fişele de magazie se face cu ajutorul

Registrului stocurilor (cod 14-3-11 şi 14-3-11/a). În acest scop, în Registrul stocurilor, la sfârşitul

fiecărei luni (perioade), se înscriu pe feluri de stocuri, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe,

eventual subgrupe, stocurile cantitative din fişele de magazie, se calculează valoarea cantităţilor aflate

în stoc pe baza preţurilor de înregistrare şi se totalizează valoarea acestora pe pagini ale Registrului

stocurilor, pe subgrupe de materiale, grupe de stocuri, conturi şi magazii (depozite).

În cazul în care se constată că există frecvente diferenţe între soldurile conturilor de stocuri din

Registrul stocurilor şi cele din contabilitate, provenind din înregistrarea operaţiunilor, evaluarea

cantităţilor de stocuri din documentele de intrare şi de ieşire, prelucrarea acestora etc., diferenţele

respective pot fi localizate printr-o nouă centralizare a intrărilor şi ieşirilor valorice de materiale, pe

grupe sau feluri de materiale, iar totalurile obţinute se confruntă cu datele din Registrul stocurilor.

Pentru produse finite şi produse reziduale, metoda operativ-contabilă se aplică în acelaşi mod ca şi

pentru stocuri de materii prime şi materiale consumabile. În acest caz, evidenţa cantitativă pe feluri de

produse se ţine la magazie (depozit) cu ajutorul fişelor de magazie, iar evidenţa valorică se ţine în

contabilitate cu ajutorul contului sintetic de produse, desfăşurat în analitic pe gestiuni, în care

înregistrările se fac pe baza datelor obţinute prin centralizarea zilnică a documentelor de mişcare a

produselor respective.

P a g i n a | 13

Verificarea înregistrărilor la sfârşitul lunii (perioadei) se face, de asemenea, cu ajutorul registrului

stocurilor în care se stabilesc soldurile pe feluri de produse şi pe total cont, prin transcrierea

cantităţilor în stoc din fişele de magazie şi evaluarea acestora pe baza preţurilor de înregistrare.

Metoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru contabilitatea analitică a materiilor prime,

materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor

finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor şi ambalajelor.

Metoda cantitativ-valorică pentru materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor

de inventar în depozit, semifabricate, produse finite, produse reziduale, mărfuri, animale şi ambalaje

constă în ţinerea evidenţei cantitative pe feluri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate

a celei cantitativ-valorice. Conturile sintetice care reflectă stocurile de valori materiale se desfăşoară

în analitic pe gestiuni. Verificarea exactităţii înregistrărilor din evidenţa de la locurile de depozitare şi

din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantităţile operate în fişele de magazie şi

cele din fişele de cont analitic din contabilitate.

În metoda cantitativ-valorică se pot folosi următoarele formulare:

- Fişă de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a, după caz);

- Fişă de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22 şi 14-6-22/a);

- Balanţa analitică a stocurilor (cod 14-6-30/c).

Evidenţa cantitativă a materialelor se ţine la gestiune cu ajutorul fişelor de magazie, care se ţin în

ordinea fişelor de cont analitic din contabilitate. În fişele de magazie, înregistrările se fac zilnic, de

către gestionar sau de către persoana desemnată, pe baza documentelor de intrare şi de ieşire a

materialelor. După înregistrare, documentele respective se predau la contabilitate pe bază de borderou.

În contabilitate, documentele se înregistrează în fişele de cont analitic pentru valori materiale şi se

stabilesc stocurile şi soldurile, după ce în prealabil s-a verificat modul de emitere şi completare a

documentelor privind mişcarea materialelor. De asemenea, pe baza aceloraşi documente, se întocmesc

situaţiile centralizatoare privind intrările şi ieşirile de materiale, pentru înregistrare în contabilitatea

sintetică.

Controlul înregistrărilor din conturile sintetice şi cele analitice ale stocurilor se asigură cu ajutorul

balanţei de verificare analitice, întocmită separat pentru fiecare cont de stoc.

În vederea întocmirii balanţei de verificare este necesar să se efectueze controlul asupra concordanţei

stocurilor scriptice din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitic pentru valori materiale.

Metoda cantitativ-valorică pentru evidenţa analitică a produselor finite şi produselor reziduale se

aplică în acelaşi mod ca şi pentru celelalte stocuri, cu următoarele particularităţi:

- atât intrările, cât şi ieşirile valorice pot fi înregistrate în fişele de cont analitic pentru stocuri

numai lunar, prin înmulţirea cantităţilor totale de produse finite şi produse reziduale cu

P a g i n a | 14

preţurile unitare respective, fără a mai fi necesară evaluarea cantităţilor de produse în

documente;

- pentru controlul înregistrărilor din contabilitatea sintetică şi cea analitică a produselor finite,

în locul balanţei de verificare se poate folosi Registrul stocurilor.

Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor din

unităţile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la

ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, echipamentelor de protecţie în folosinţă,

precum şi a altor categorii de bunuri.

Metoda global-valorică se aplică pentru evidenţa mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de

desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun "Fişa de

cont pentru operaţiuni diverse" (cod 14-6-22) şi raportul de gestiune, după caz.

Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor se ţine global-valoric, atât

la gestiune, cât şi în contabilitate, iar verificarea concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii şi

din contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate.

Raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi

ambalajelor şi de depunere a numerarului din vânzare, iar în fişele valorice (ţinute pe gestiuni în

cadrul conturilor de mărfuri şi ambalaje din contabilitate) înregistrările se fac pe baza aceloraşi

documente.

Soldurile valorice ale mărfurilor şi ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de

gestiune predat la contabilitate sau cu ocazia inventarierii, după caz.

Metoda global-valorică se foloseşte, de asemenea, pentru evidenţa rechizitelor de birou, imprimatelor,

materialelor destinate ambalării, precum şi la alte categorii de bunuri. În acest caz, evidenţa cantitativă

se poate ţine pe feluri de rechizite, imprimate, materiale pentru ambalare etc., la locurile de

gestionare, cu ajutorul fişelor de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a), care se completează de gestionar

sau de către persoana desemnată.

Evidenţa valorică a mişcărilor se ţine în contabilitate, pe gestiuni, în cadrul contului de materiale

consumabile, cu ajutorul fişelor de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22 şi 14-6-22/a).

Înregistrările în fişele de magazie se fac pe baza documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor

consumabile respective şi se preiau de către contabilitatea stocurilor, în prealabil făcându-se

verificarea înregistrărilor din fişele de magazie. Prin centralizarea datelor din documentele respective

se asigură înregistrarea acestora atât în fişele valorice pe gestiuni, cât şi în conturile sintetice de

stocuri.]

P a g i n a | 15

[În cazul obiectelor de inventar se vor preciza următoarele:]

Pentru materialele de natura obiectelor de inventar în folosinţă se ţine numai evidenţa cantitativă

cu ajutorul formularului Fişa de evidenţă a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinţă

(cod 14-3-9).

În contabilitate, evidenţa valorică se ţine cu ajutorul Fişei de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-

22 şi 14-6-22/a), pe secţii (locuri de muncă, unităţi etc.), în care înregistrările se fac valoric în funcţie

de intrări şi ieşiri (scoateri din uz).

În situaţia returnării obiectului de inventar uzat, operaţiunea înregistrată în Fişa de evidenţă a

materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinţă (cod 14-3-9) nu presupune înregistrarea unei

intrări în evidenţa magaziei (depozitului). Datele din procesele-verbale pentru scoaterea din funcţiune

a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale (obiecte de inventar) se confruntă cu datele

privind restituirile de obiecte de inventar uzate, consemnate în Fişa de evidenţă a materialelor de

natura obiectelor de inventar în folosinţă (cod 14-3-9).

Controlul exactităţii înregistrărilor se efectuează la perioadele stabilite de unitate şi cu ocazia

inventarierilor, evaluându-se stocurile existente pe baza listelor de inventariere (cod 14-3-12, 14-3-

12/a şi 14-3-12/b) şi confruntându-se soldul astfel obţinut cu soldul conturilor respective din

contabilitate.

Contabilitatea analitică a SDV-urilor speciale (dispozitive şi verificatoare cu destinaţie specială) şi

AMC-urilor (aparate de măsură şi control) se ţine la gestiunea de SDV-uri şi AMC-uri, cantitativ, pe

persoanele sau comenzile pentru care sunt destinate, cu ajutorul Fişei de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-

8/a), iar în contabilitate, global-valoric, la nivel de produs. [Numai dacă este cazul]

P a g i n a | 16

Servicii Viboal Consulting SRL

Viboal Consulting SRL oferă următoarele servicii cu privire la elaborarea setului de politici și

proceduri contabile:

i. Furnizarea unui model standard de politici și proceduri contabile, conținând opțiuni de

personalizare și indicații privind personalizarea de către beneficiar.

ii. Elaborarea unui model personalizat de politici și proceduri contabile, care să ia în considerare

tipologia beneficiarului, structura organizatorică, modul de derulare a fluxului operațional și

implicațiile financiar-contabile și fiscale ale proceselor operaționale, precum și alte elemente

specifice.

iii. Pregătirea unui memorandum privind riscurile aferente modului de organizare a contabilității

societății beneficiare, care să evidențieze recomandări privind cele mai bune practici

financiar-contabile și fiscale aferente domeniului de activitate al societății beneficiare.

iv. Actualizarea periodică a setului de politici și proceduri contabile pentru a reflecta

modificările intervenite în cadrul societății sau în cadrul legislativ.

Pentru mai multe detalii vă invităm să ne contactați.

Viboal Consulting SRL

Calea Rahovei, Nr. 266-268,

Electromagnetica Business Park,

Sector 5, Bucureşti, 050912

E-mail: office@viboal.ro

Tel: 0040 214 236 525

Fax: 0040 318 176 630

Web: www.viboal.ro

Blog: www.spetazilei.ro