Marvin White - Istoria Interzisa a Omenirii

8/20/2019 Marvin White - Istoria Interzisa a Omenirii

1/281

1


2/281

E E x x i i s s t t ă ă î î n n p p r r e e z z e e n n t t p p r r o o b b e e c c o o v v â â r r ş ş i i t t o o a a r r e e c c a a r r e e a a t t e e s s t t ă ă f f a a p p t t u u l l c c ă ă p p r r e e z z e e n n ţ ţ a a a a n n u u m m i i t t o o r r

c c i i v v i i l l i i z z a a ţ ţ i i i i e e x x t t r r a a t t e e r r e e s s t t r r e e p p e e p p l l a a n n e e t t a a P P ă ă m m â â n n t t r r e e p p r r e e z z i i n n t t ă ă c c e e l l m m a a i i i i m m p p o o r r t t a a n n t t ş ş i i m m a a i i p p ă ă z z i i t t s s e e c c r r e e t t g g u u v v e e r r n n a a m m e e n n t t a a l l a a c c t t u u a a l l ş ş i i c c ă ă d d e e f f a a p p t t i i s s t t o o r r i i a a o o m m e e n n i i r r i i i i a a f f o o s s t t m m a a r r c c a a t t ă ă d d e e i i n n f f l l u u e e n n ţ ţ a a e e x x t t r r a a t t e e r r e e s s t t r r ă ă î î n n c c ă ă d d i i n n c c e e l l e e m m a a i i v v e e c c h h i i t t i i m m p p u u r r i i .. O O d d a a t t ă ă c c e e a a d d e e v v ă ă r r u u l l n n u u v v a a m m a a i i p p u u t t e e a a f f i i i i n n t t e e r r z z i i s s ,, c c u u s s i i g g u u r r a a n n ţ ţ ă ă c c ă ă s s e e v v a a r r e e a a l l i i z z a a u u n n s s a a l l t t a a t t â â t t d d e e m m a a r r e e d d e e p p e e r r s s p p e e c c t t i i v v ă ă ,, î î n n c c â â t t o o a a m m e e n n i i i i v v i i i i t t o o r r u u l l u u i i v v o o r r p p r r i i v v i i l l a a a a c c t t u u a a l l a a c c o o n n c c e e p p ţ ţ i i e e

o o f f i i c c i i a a l l ă ă d d e e s s p p r r e e i i s s t t o o r r i i a a o o m m e e n n i i r r i i i i ş ş i i e e x x t t r r a a t t e e r r e e ş ş t t r r i i ,, l l a a f f e e l l c c u u m m p p r r i i v v i i m m n n o o i i a a c c u u m m c c o o n n c c e e p p ţ ţ i i a a c c e e l l o o r r d d i i n n E E v v u u l l M M e e d d i i u u ,, c c a a r r e e a a f f i i r r m m a a u u c c ă ă P P ă ă m m â â n n t t u u l l e e s s t t e e p p l l a a t t ş ş i i c c ă ă s s e e a a f f l l ă ă î î n n c c e e n n t t r r u u l l U U n n i i v v e e r r s s u u l l u u i i ..

Editura SAPIENŢIA, Bucureşti, 2013e-mail: [email protected] web: editura-sapientia.ro0756.639.211

A A A c c ceee a a a s s s t t tăăă c c c a a a r r r t t teee a a a f f f o o o s s s t t t p p puuu b b bl l l iii c c c a a a t t tăăă p p peee n n n t t t r r ruuu iii n n n f f f o o o r r r m m m a a a r r reee a a a o o o p p piii n n niiieeeiii p p puuu b b bl l l iii c c ceee şşşiii , , , p p p r r riii n n n uuu r r r m m m a a a r r reee , , , iii n n n f f f o o o r r r m m m a a a ţ ţ ţ iiiiiil l l eee p p p r r reee z z zeee n n n t t t a a a t t teee p p p o o o t t t f f f iii p p p r r reeel l l uuu a a a t t teee î î î n n n m m m o o o d d d l l l iii b b beee r r r şşşiii g g g r r r a a a t t tuuuiii t t t . . .


3/281 3

Cuprins

În loc de prefaţă .............................................................. 5Partea I. Istoria interzisă a omenirii

Capitolul I. Există piramide pe toată suprafaţa

Pământului ...................................................................... 8Piramida lui Keops ................................................... 9Complexul piramidal din Mexic .............................. 18Piramidele din China ................................................ 19Complexul piramidal din Guatemala ....................... 22Piramidele din Europa .............................................. 26Piramidele de pe planeta Marte ................................ 36

Capitolul II. Surprinzătoare construcţii preistorice ........ 40Ansamblul de la Stonehenge .................................... 40Terasa de la Baalbeck ............................................... 43Uimitoarele construcţii de la Puma Punku ............... 45Construcţii gigantice de pe fundul oceanelor ........... 54

Capitolul III. Artefacte misterioase ................................ 66

Harta lui Piri Reis ..................................................... 67Maşinăria de la Antikythera ..................................... 70Craniile de cristal ..................................................... 72Stranii discuri străvechi ............................................ 76Stâlpul lui Ashoka .................................................... 81

Capitolul IV. Enigmatice urme în timp 83Arheologia interzisă 84

Cenzura ştiinţifică americană 86Călcâiul din Aiud 88Descoperiri bulversante 92Zidul din Tennessee 97Artefacte fosile 98Concluzii 111

Capitolul V. Indiciile culturilor străvechi 112Picturi rupestre şi statuete neobişnuite 113Tradiţia Maya 117Tradiţia sumeriană 123


4/281 4

Conexiuni cu Atlantida şi Lemuria 136Tradiţiile vedică şi tibetană 140Descrieri antice ale unor explozii atomice? 149Tradiţia creştină – textele apocrife 153Tradiţia dogonă 154

Corelaţii semnificative 158Partea a II-a. Conexiunea extraterestră Capitolul VI. Există civilizaţii extraterestre? 164

Câteva consideraţii teoretice 164Cercurile din lanuri 166Fenomenul OZN – apariţii celebre 180

Capitolul VII. Desecretizarea OZN este iminentă 190Primele menţiuni despre OZN-uri 191Menţinerea strictă a secretului 194Astronauţii oferă declaraţii şocante 196Declaraţiile unor oficiali îndrăzneţi 199Legea liberei informaţii 201Majestic 12 203

Desecretizarea a început 207Capitolul VIII. Tehnologia extraterestră şi secreteleguvernamentale 210

Alternativele secrete ale aşa-zişilor iluminaţi 213Secretul tehnologiei de vârf a „elitei” conducătoare 219Înţelegerile secrete dintre anumite guverne şiextratereştrii malefici 223Aria 51 227Proiectele negre 232Realizări tehnologice extraterestre 244

Capitolul IX. Semnificaţii ale contactului extraterestru 252Suntem supravegheaţi cu atenţie 253Mesaje extraterestre 259

Intervenţii salutare 270Concluzie 278Bibliografie selectivă 280


5/281 5

În loc de prefaţă

Această carte urmăreşte să prezinte o serie de descopeririextraordinare, care au ieşit din ce în ce mai mult la lumină

în ultimii ani şi care conduc la înţelegerea istoriei omeniriidintr-o perspectivă cu totul diferită faţă de cea acceptată oficial. Un aspect care poate părea surprinzător este acelacă foartemulţi dintre cercetătorii dinceri, animaţi deentuziasmul de a împărtăşi tuturor descoperirile pe care le-au f ăcut, s-au lovit, într-un mod neaşteptat, de un veritabil

zid al tăcerii şi al ignorării impus de către autorităţile carestabilesc reperele acceptate public în domeniile respective.Aşa cum veţi putea constata din lectura acestor pagini, nuputem vorbi despre istoria reală a omenirii f ără să ne întrebăm în repetate rânduri cum este posibil ca lucruriatât de uimitoare şi de importante să rămână foarte puţin

cunoscute maselor de oameni, iar semnificaţiile care sedesprind din ele să fie catalogate din punctul de vedereoficial ca fiind simple teorii fanteziste. Faptul că pestetoate aceste adevărate revelaţii s-a aşternut în modinvariabil tăcerea, arată foarte clar că în realitate nu sedoreşte să fie cunoscut adevărul.S-ar părea că istoria reală a omenirii este pur şi simpluinterzisă de către o stranie şi îndârjită conducere ascunsă.Mai mult decât atât, cei care au urmărit să-i sensibilizezeşi pe ceilalţi semeni ai lor asupra faptului că suntmenţinuţi în mod intenţionat într-o cumplită ignoranţă, au

fost acuzaţi că propagă periculoase „teorii aleconspiraţiei”, fiind sistematic ridiculizaţi şi marginalizaţide către „elita specialiştilor”. Faptele se află însă chiar sub


6/281 6

ochii noştri şi ele vorbesc de la sine. Adevărul nu poate fiascuns la nesfârşit. În definitiv, este vorba despre acunoaşte cine suntem noi, ca şi specie umană. Realitatea în care trăim este mult mai vastă şi mai fascinantă decât î şi

imaginează cei mai mulţi oameni care se complac să accepte pasivi ca alţii să gândească în locul lor şi să leofere doar cadrul limitat al unor concepţii care uneori suntaproape infantile.Pentru cei care au curajul să cerceteze şi să apreciezesinguri concluziile, este din ce în ce mai evident că

semnele timpului în care marile secrete ale omenirii vor fidezvăluite, deja au sosit. „Elita” arogantă şi iresponsabilă care se consideră îndreptăţită să ascundă adevărul şi să manipuleze destinele a miliarde de oameni a început dejasă fie demascată.Există în prezent probe covârşitoare care atestă faptul că

prezenţa anumitor civilizaţii extraterestre pe planetaPământ reprezintă cel mai important şi mai păzit secretguvernamental actual şi că de fapt, istoria omenirii a fostmarcată de influenţa extraterestră încă din cele mai vechitimpuri.Desecretizarea acestor aspecte ar atrage însă dărâmarea întregului eşafodaj al teoriilor oficiale actuale. Este vorbadespre faimă, putere şi bani. Pentru aceste interese ascunsear fi de-a dreptul periculos dacă în rândul maselor deoameni ar lua amploare preocupări „non-conformiste”legate de trecutul spiritual şi chiar tehnologic pe care

umanitatea se pare că l-a avut cândva, la un nivel mult mairidicat decât am fost educaţi să credem.Este necesar să cunoaştem adevărul pentru că aceasta este


7/281 7

puterea care ne va face liberi. Odată ce adevărul nu va maiputea fi interzis, cu siguranţă că se va realiza un salt atâtde mare de perspectivă, încât oamenii viitorului vor privila actuala concepţie oficială despre istoria omenirii şi

fiinţele extraterestre, la fel cum privim noi acum concepţiacelor din Evul Mediu, care afirmau că Pământul este platşi se află în centrul Universului.

Marvin


8/281 8

PPaarrtteeaa II.. IIssttoorriiaa iinntteerrzziissăă aa OOmmeenniirriiii

Capitolul I. Există piramide pe toată suprafaţaPământului

Cei mai mulţi oameni din zilele noastre consideră că până acum şase-şapte mii de ani strămoşii noştri erau îmbrăcaţi în piei de animale, mergeau la vânătoare cu topoare depiatră şi se aflau la un nivel de civilizaţie rudimentar.Aceasta este, de fapt, ceea ce am fost învăţaţi în şcoli. Am

fost, de asemenea, învăţaţi că de atunci oamenii au f ăcut înmod gradat progrese, isr acum noi reprezentăm apogeuloricărei civilizaţii care a existat vreodată pe acest Pământ.Există însă o serie întreagă de elemente cu totulsurprinzătoare, referitoare la istoria străveche a omenirii,ce nu pot fi încadrate sub nici o formă în această concepţieoficială.Vă vom prezenta în cele ce urmează câteva asemeneaelemente care ne pot face să ne întrebăm de ce versiuneaoficială a istoriei care ne este predată nu integrează acesteaspecte care sunt cât se poate de reale şi de concrete şi de

ce le tratează mai degrabă ca pe nişte enigme ciudate şiincomode.Există nenumărate construcţii megalitice de o vechimemult mai mare decât cea pe care istoricii oficiali suntdispuşi să o accepte, există piramide care sunt scufundatepe fundul oceanelor de peste 10.000 ani şi care denotă că

la vremea când au fost construite exista deja o civilizaţiefoarte avansată, s-au descoperit artefacte antice care indică un nivel de cunoaştere şi chiar tehnologic uluitor, şi nu în


9/281 9

ultimul rând există consemnări în textele şi inscripţiileantice despre realităţi pe care ştiinţa noastră abia decurând le-a descoperit...

Piramida lui KeopsCea mai cunoscută dintre piramidele de pe planetă estePiramida lui Keops, ce face parte din complexulmonumentelor de pe platoul Gizeh din Egipt. Această construcţie este considerată ca fiind singura care mai

există şi totodată cea mai veche dintre aşa-numitele „Celeşapte minuni ale lumii antice”.

Ceea ce impresionează în primul rând la Marea Piramidă

este gigantismul construcţiei. Iată câteva date: piramidaeste realizată din 2.300.000 de blocuri de piatră, uneleavând greutăţi de peste 40 de tone; greutatea totală a


10/281 10

piramidei este estimată la 6,5 milioane de tone, iar înălţimea acesteia este de 148 metri (aproximativ cât unbloc cu 35 de etaje), fiind, până în secolul al XIX-lea, ceamai înaltă construcţie din lume. Chiar şi numai din acest

punct de vedere, al dimensiunilor sale uriaşe, apare în modevident faptul că cei care au construit piramida acumcâteva mii de ani au trebuit să depăşească o serie dedificultăţi tehnice deosebite: tăierea şi transportulblocurilor de piatră, ridicarea lor, îmbinarea perfectă (cenu lasă niciun spaţiu mai mare de o jumătate de milimetru

între oricare două blocuri alăturate) şi multe altele. Mulţispecialişti în domeniul construcţiilor şi-au exprimat îndoiala că toate acestea puteau fi f ăcute de nişte oamenicare nu cunoşteau scripetele şi nici roata şi care au folositdoar butuci de lemn şi funii din viţă de vie, aşa cumsusţine versiunea oficială. În plus, dacă teoria oficială,

care susţine că această construcţie s-a realizat în 22 de anide către sclavii faraonului, ar fi adevărată, aceasta ar însemna – conform unui calcul foarte simplu – că ei ar fireuşit să aşeze într-un mod perfect câte un bloc de piatră de câteva tone, la fiecare 5 minute, şi ar fi lucrat în acestritm continuu, zi şi noapte, f ără pauză, timp de 22 deani (!), aspect care, trebuie să recunoaştem, este completneverosimil.Unii cercetători din zilele noastre au afirmat că oasemenea construcţie gigantică, cum este Piramida luiKeops, ar fi extrem de dificil de realizat chiar şi în

prezent, în ciuda tehnologiei pe care o deţinem la oraactuală. Pentru a verifica toate acestea, un grup de experţi japonezi în construcţii, finanţaţi de o companie de


11/281 11

televiziune, au decis în anul 1978 să realizeze, folosindcele mai moderne macarale şi mijloace tehnologice dinmomentul respectiv, o piramidă de zece ori mai mică decât cea a lui Keops, având doar 18 metri înălţime, adică

aproximativ cât un bloc cu 6 etaje. Ei bine, surpriză (!), eiau întâmpinat atâtea dificultăţi de natură tehnică şiinginerească încât NU AU REUŞIT ACEASTA. Cum aureuşit atunci oamenii de acum câteva mii de ani să construiască Piramida lui Keops, dacă noi nu am reuşit, cutehnologia actuală, nici măcar să facem o piramidă de

dimensiuni mult reduse?Caracteristicile uimitoare ale Marii Piramide nu se opresc însă doar la imensitatea construcţiei. Proporţiile piramideisunt astfel realizate încât să se obţină în interior acel efectspecific „de piramidă”, care a fost constatat şi validat deştiinţa contemporană abia la jumătatea secolului XX, dar

pe care se pare că cei care au construit piramida îlcunoşteau cu exactitate. Efectul de piramidă constă înmanifestarea unor fenomene inedite şi remarcabiledatorate energiilor formei. Acest efect este maxim atuncicând dimensiunile piramidei respectă anumite proporţii şieste orientată exact pe direcţiile cardinale, iar punctul încare se manifestă cel mai intens efectul de piramidă estesituat pe axa verticală a piramidei, la o treime din înălţimea ei.Astfel, camera principală a piramidei, denumită şi„camera Regelui”, este amplasată pe axa verticală la o

proporţie de 1/3 faţă de bază şi 2/3 faţă de vârf, adică exact acolo unde energiile de formă au o intensitatemaximă, aceasta cu atât mai mult cu cât piramida însăşi


12/281 12

este uriaşă. Efectul de piramidă are o multitudine deaplicaţii fizice şi chiar psihice şi a avut f ără îndoială un rolesenţial în „funcţionarea” piramidei.

Planul interior al Piramidei lui Keops

a. Intrareb. Pasaj descendentc. Cameră subterană d. Puţ e. Pasaj ascendentf. Camera „Reginei”g. „Puţuri de ventilaţie”h. Marea Galerie

i. Anticameră j. Camera Regeluik. Camere de odihnă


13/281 13

Remarcabilă este, de asemenea, şi precizia formeipiramidale: potrivit măsurătorilor realizate din satelit s-aconstatat că vârful piramidei este deviat cu doar 6milimetri faţă de verticala ridicată din centrul bazei, bază

ce are o suprafaţă de mai mult de 5 hectare (adică aproapecât şapte terenuri de fotbal)! A plasa unele peste altele maimult de două milioane de blocuri de piatră de zeci de tonefiecare, a le îmbina perfect şi a obţine în final odescentrare de doar 6 mm raportat la 148 metri înălţime (şiasta, chipurile, folosind doar funii de viţă de vie)...

reprezintă o precizie uimitoare, pe care constructorii de azi în niciun caz nu o pot egala. Nici măcar telescoapelemoderne nu sunt construite cu o asemenea precizie.Mai mult, complexul arhitectural de la Gizeh esteamplasat pe suprafaţa globului pământesc exact acolounde lungimea paralelei corespunzătoare acelui loc este

egală cu lungimea liniei de longitudine, fapt pentru care s-a considerat că acest complex a fost construit în „centrullumii”. Cele patru laturi ale piramidelor se aliniază cu omare precizie cu cele patru direcţii cardinale indicate de obusolă, instrument ce a fost însă inventat de civilizaţiaoccidentală abia la câteva mii de ani după construcţiapiramidelor.În plus, împărţind perimetrul bazei la dublul înălţimiipiramidei obţinem numărul π (pi = 3,14), cu câtevazecimale exacte; dublul perimetrului bazei reprezintă valoarea unui minut de grad pe meridianul Ecuator;

înălţimea piramidei înmulţită cu 1 miliard aproximează distanţa medie de la Pământ la Soare, iar greutateapiramidei înmulţită cu o sută de miliarde reprezintă


14/281 14

valoarea greutăţii planetei. De asemenea, se pare că proporţia de aur, Φ (Φ = 1,618033), prezentă pretutindeni în natură (ca raţie a şirului lui Fibonacci, şir ce exprimă prin termenii săi legea universală a dezvoltării naturale) a

fost în mod sistematic utilizată şi la realizarea piramidelor.De asemenea, merită să ne întrebăm cum erau iluminatecoridoarele şi camerele piramidelor egiptene. Arheologiisusţin că erau folosite torţe. Însă nicăieri pe tavan nu sevăd nici cele mai mici urme de fum!În plus, nu există suficient oxigen în interiorul acestor camere pentru a

susţine arderea unei torţe. Unica soluţie care ar puteaexplica modul lor de iluminare rămâne folosirea unei sursede lumină artificială. Ei bine, în complexul egipteanDendera, pe pereţii unei cripte subterane care a fost mereuţinută secretă şi unde aveau acces doar marii preoţi, există anumite basoreliefuri ce se aseamănă surprinzător de mult

cu ceea ce sunt becurile din ziua de astăzi.Un alt aspect care intrigă – aşa cum arată, de exemplu,arheologul şi scriitorul american David Childress saucercetătorul american David Wilcock – este acela că perimetrul bazei Piramidei lui Keops este egal cu cel alPiramidei Soarelui din legendarul oraş Teotihuacan (numecare, în traducere, înseamnă „Oraşul Zeilor”) aflat înMexic la mii de kilometri distanţă şi într-o cu totul altă cultură. Această surprinzătoare corelaţie sugerează olegătură între cele două civilizaţii...


15/281 15

Becul electric de la Dendera. Pe baza acestui basorelief, inginerulW. Garn a construit un dispozitiv funcţional, care într-adevăr a

produs lumină.

Foarte semnificativ este şi faptul că dispunerea geometrică a celor trei piramide egiptene de la Gizeh reproduce cuprecizie poziţia celor trei stele ce alcătuies constelaţiaOrion, aşa cum erauele dispuse acum 10.500 de ani,

perioadă considerată de mai mulţi cercetători ca fiind chiaraceea în care piramidele au fost construite. Pentru maimulte detalii în acest sens se poate consulta lucrareaegiptologului francez Robert Bauval, The Orion Mystery.


16/281 16

Intrarea în marea piramid ă (1808). În prezent, această intrare este închisă, pentru public fiind săpat un tunel de intrare.


17/281 17

Referitor la datarea complexului de la Gizeh şi acivilizaţiei care a construit toate acestea, este semnificativsă notăm şi câteva observaţii care au fost f ăcute asupracelebrului Sfinx, aflat în imediata vecinătate a

piramidelor. În anul 1972, egiptologul american JohnWest a constatat, analizând cu atenţie suprafaţa Sfinxului,că acesta nu prezintă urme ale eroziunii nisipurilor, ci aleunor torente de apă! Mai mult, aceste urme ale apelorarată că Sfinxul a fost supus acestui tip de eroziune celpuţin 1.000 de ani. Fiind cunoscut faptul că Deşertul

Sahara are o vechime de cel puţin 8-9.000 de ani, înseamnă că Sfinxul trebuie datat la cel puţin 9-10.000 deani. Dovezile în acest sens sunt foarte clare, singura„problemă” fiind aceea că după teoriile convenţionale aleistoriei, la vremea aceea... nu existau oameni capabili de oasemenea construcţie. Se pare că totuşi nici acest fapt nu a

fost considerat de către oficialităţile academice ale istorieica fiind un argument suficient de puternic pentru a acceptasă fie realizate anumite modificări de viziune. Poziţiaoficială a fost şi a rămas aceea că piramidele au fostconstruite în jurul anului 2560 î.e.n. (doar pentru a servi camormânt faraonului Khufu). Am putea spune – mai înglumă sau mai în serios – că şi în acest caz autorităţile auavut şi au în continuare acea atitudine exprimată de zicala:„Nu mă plictisi cu faptele. Eu mi-am format deja părerea.”


18/281 18

Complexul piramidal din Mexic

O altă observaţie semnificativă este aceea că în modasemănător complexului Gizeh din Egipt, au fost realizate

şi alte edificii în corespondenţe precise cu anumite stelesau constelaţii, ceea ce denotă cunoştinţe astronomicedeosebit de avansate.

Astfel, conform studiilor realizate de către cercetătorulamerican Hughes Hollister jr. Şi prezentate de fizicianulNassim Haramein, în ruinele anticului oraş Teotihuacan,aflat în Mexic, topografierea edificiilor principale(Piramida Soarelui, Piramida Lunii, Piramida luiQuetzalcoatl, etc.) evidenţiază faptul că proporţiiledistanţelor relative dintre aceste edificii descriu într-un


19/281 19

anumit mod toate orbitele sistemului nostru solar, inclusivale planetelor Neptun şi Pluto, care în astronomia modernă au fost descoperite abia în anul 1846 şi respectiv 1929!Cum se face că aceşti oameni de acum câteva mii de ani

ştiau de existenţa tuturor planetelor sistemului nostru solar(deşi doar câteva sunt vizibile cu ochiul liber), ba chiarmai mult, ei le-au calculat şi distanţele orbitale,demonstrând deţinerea unor cunoştinţe extrem decomplexe?

Piramidele din China

Impresionante prin mărimea şi vechimea lor sunt şi zecilede piramide aproape necunoscute care se află în China şicare au ajuns deja să fie acoperite de pământ, vegetaţie şichiar de aşezări umane. Aceste piramide au fost

evidenţiate şi prin imaginile din satelit şi ele datează dinperioade atât de îndepărtate, încât istoria Chinei nu maiare referiri consemnate despre acestea. Aproximativ 38 depiramide se află la 25-35 km. nord-vest de Xi’an, peCâmpiile Qin Chuan din Provincia Shaanxi.Ele nu sunt cunoscute în lume deoarece autorităţilecomuniste din această ţară le ţin ascunse de ochiioccidentalilor. Aceste piramide au vârful plat şi, prinurmare, sunt mai asemănătoare ca formă cu piramidele dela Teotihuacan, aflate la nord-este de Ciudad de Mexico,decât cu piramidele din Giza, Egipt. Cercetătorii

estimează că, deşi în China au fost scoase la iveală până înprezent numeroase piramide şi monumente străvechi, esteposibil ca încă să fi rămas nedescoperite un număr foarte


20/281 20

mare dintre acestea.

O piramidă antică, mai mare decât cele din platoul Gizadin Egipt, există în apropierea oraşului chinez Xi’an.

Primele menţiuni desprePiramida Albă au apărut înOccident în anii ’40, atuncicând pilotul britanic JamesGausmann a relatat prezenţaprobabilă a acesteia lângă

oraşul Xi’an. Accesularheologilor occidentali a

fost restricţionat pentru o mare perioadă de timp, daratunci când restricţiile au fost ridicate, aceştia au scos laiveală numeroase alte monumente antice. La acel moment,Marea Piramidă Albă nu se afla încă printre ele iararheologii începuseră deja să se gândească la un mit f ără acoperire reală.Însă, cercetătorul rus Maxim Yakovenko a reuşit să identifice piramida care se aflase de-a lungul anilor chiarsub ochii specialiştilor, Este vorba de Muntele Liangshan,

aflat la circa 80 kilometri de oraşul Xi’an. În aparenţă,Marea Piramidă Albă chiar seamănă cu un munte, doar unochi experimentat putând face diferenţa dintre o formă


21/281 21

naturală de relief şi una creată de mâna omului.„Există o evidentă contribuţie a omului în aşezareapietrelor acestui munte. Rezultă că Muntele Liangshaneste în realitate o colosală construcţie pierdută de aproape

un mileniu şi jumătate... Marea Piramidă Albă”, afirmaMaxim Yakovenko.Nassim Haramein consideră că guvernul chinez nu vrea cavesticii să afle despre aceste construcţii, deoarece înlegendele piramidelor se vorbeşte despre zei blonzi cuochi albaştri care le-au construit. Ar fi greu de crezut că

strămoşii chinezilor arătau ca nişte europeni, aşa cum artrebui să accepte şi ideea că multe dintre descoperirileantice nu le aparţin, ci le-au primit de la zeii veniţi din cer.Mitologia chinezească indică faptul că omul, încă din celemai vechi timpuri, a avut contact cu civilizaţiiextraterestre sau zeităţi. Datorită faptului că aceste

piramide au vârful turtit se presupune că serveau laaterizarea navelor spaţiale. Când călugării de la omănăstire locală au fost întrebaţi despre aceasta, ei aurăspuns că formaţiunile sunt foarte vechi, de peste 5.000de ani. „Piramidele acestea sunt de pe vremea unor regicare domneau peste pământurile acestea, însă ei nu eraupământeni, ci aparţineau altor lumi, erau descendenţiifiilor Cerului, ce au venit pe această planetă cu dragoniilor de metal”, le-au spus călugării. Interesant este şi faptulcă mulţi dintre localnicii din zona Câmpiei Shian susţin că sunt urmaşii unor civilizaţii extraterestre care au construit

şi piramidele şi care în trecut au vizitat de mai multe oriTerra. Această ipoteză este susţinută şi de autorul vienezPeter Krassa.


22/281 22

Complexul piramidal din Guatemala

Vechea civilizaţie Maya rămâne în continuare plină demistere. Oamenii deştiinţă au eşuat în dezlegarea multor

secrete ale acestei culturi, precum piramidele, hieroglifelesau cunoştinţele despre astrele cereşti. Vârsta de aur aacestei civilizaţii a luat sfârşit către finalul secolului al IX-lea. Oraşele au devenit dintr-o dată pustii şi tăcite. Lianeleşi rădăcinile copacilor au pătruns prin zidurile de piatră aletemplelor şi piramidelor. Populaţia extrem de numeroasă a

oraşelor a dispărut f ără urmă. Nu se cunoaşte nici înprezent motivul şi locul dispariţiei. Oraşul mayaş Tikaldin Guatemala a constituit ultima menţiune istorică a uneiaşezări maya, în anul 869 d.H.Se remarcă faptul că cei care au realizat complexulpiramidal de la Tikal posedau cunoştinţe astronomice

avansate, aici fiind şi unul dintre cele mai mari situriarheologice din lume. Aranjarea piramidelor principaleimită perfect dispunerea stelelor din constelaţia Pleiadelor.Se pare că piramidele din Tikal au avut chiar un rolesenţial în împărţirea pe segmente a calendarului mayaş.Legendele spun că mayaşii sunt urmaşii direcţi aicivilizaţiei dispărute a atlanţilor.Un vast complex de piramide mayaşe a fost descoperit în2009 şi în Mirador, Guatemala. Acoperit complet devegetaţia junglei, acest complex are totuşi – aşa cumafirmă dr. Richard Hansen, arheolog la Idaho State

University – mărimea uriaşă a oraşului Los Angeles dinzilele noastre. Observată mai întâi din elicopter, cea maimare piramidă din acest complex pare să fie şi una dintre


23/281 23

cele mai mari ca volum din lume. Vestigiile descoperite auo mare importanţă istorică pentru că preced venireaconchistadorilor spanioli cu cel puţin un mileniu.

Oraşul mayaş Tikal, Guatemala – vedere generală

Tikal – vedere aeriană


24/281 24

Tikal – vedere aeriană, piaţa centrală


25/281 25

Mirador, Guatemala

De asemenea, piramide uriaşe, acoperite destraturi groasede zăpadă, au fost identificate şi în Antarctica. Prin faptulcă ele nu ar fi putut fi construite decât atunci cândteritoriul Antarcticii era o zon

ă cu o clim

ă mai uscat

ă şi

mai caldă, ele au fost estimate ca având o vechime chiarmult mai mare decât piramidele din Egipt.


26/281 26

Antarctica

Piramidele din Europa

Piramide au fost descoperite şi în Europa. Chiar şi înRomânia a f ăcut senzaţie declaraţia unui profesor

universitar, Ioan Ţiclean,care afirmă că „Noi i-am învăţatpe egipteni să facă piramidele”. Profesorul de laFacultatea de Geologie din Bucureşti vine cu argumenteştiinţifice în favoarea tezei conform căreia Vârful Toacadin Masivul Ceahlău este în realitate o piramidă. El afirmă că, din punct de vedere geometric, vârful Toaca esteconstituit în partea inferioară dintr-un trunchi de piramidă,continuat cu un vârf piramidal teşit. Primul semn de


27/281 27

întrebare l-a ridicat baza absolut pătrată a trunchiului depiramidă, cu latura de 296 metri, înălţimea totală a acesteiforme de relief fiind astăzi de 107 metri. În al doilea rând,este aproape imposibil ca două creste să se intersecteze, în

mod natural, la exact 90

0

. Nu în ultimul rând, unghiulpantei de pe partea de nord a vârfului (mai ferită deeroziune decât celelalte) este de 520, acelaşi ca şi lafaimoasa Piramidă a lui Keops. Plecând de la acest unghi,s-a f ăcut reconstituirea piramidei, aşa cum arăta ea iniţial.Similitudinile cu piramida lui Keops sunt tulburătoare:

construcţia egipteană are una din feţe aproapeperpendiculară pe diracţia nord, iar faţa similară a vârfuluiToaca se abate cu doar 130 de la aceeaşi direcţie, raportul între lungimea laturii şi înălţime, folosit de arhitecţiiegipteni, are aceeaşi valoare cu cea în care se încadrează şipiramida reconstituită pe Toaca.

Vârful Toaca, masivul Ceahlău, România


28/281 28

Piramidele de la Şona, Braşov, România


29/281 29

Şona

În Europa, unele piramide sunt de dimensiune mică, cumar fi cele din Insulele Tenerife, Spania, mai exact înlocalitatea Guimar sau din sudul Franţei, la Falicon. Dacă cele din Spania au fost catalogate ca fiind construite însecolul al XVIII-lea sau al XIX-lea (apreciere greu de

crezut, totuşi), cele din Franţa sunt acceptate ca având oorigine şi o vechime necunoscută încă. În plus, piramidade la Falicon prezintă şi încăperi subterane. Sala subterană a fost descoperită de către Domenico Rosetti (un avocat,mare admirator al artei şi al culturii) în anul 1803. Eamăsoară aproximativ 20 de metri în diametru. În partea deest a sălii se află un altar cu şapte trepte. La capătul săliisunt două găuri în pământ. Una nu este adâncă, iar cealaltă seamănă mai mult cu un coridor lung, vertical, care duce într-o încăpere înaltă de 20 de metri, situată la o adâncimemai mare şi unde se află o altă piramidă, înaltă cam de 10

metri. Potrivit lui Robert Charroux, deasupra intrării ar fifost atârnată până în anul 1921 o svastică, simbol întâlnitşi în străvechea Indie şi chiar în străvechea Dacie.


30/281 30

Piramidele din Guimar, Tenerife, Spania

Piramida din Falicon, Franţa


31/281 31

O descoperire cu adevărat uimitoare a fost f ăcută decurând în Bosnia-Herţegovina, unde au fost remarcate maimulte piramide care erau complet acoperite de pământ şivegetaţie şi care păreau a fi pur şi simplu formaţiuni

deluroase naturale. Cel care a f ăcut descoperirea este dr.Sam Semir Osmanagich, membru al Academiei Rusepentru Ştiinţe Naturale. Vă prezentăm în cele ce urmează câteva date uimitoare ale acestor cercetări foarte recente şicare continuă şi în prezent. Piramidele sunt în mod evidentartificiale, iar cea mai înaltă dintre ele (de 220 metri) pare

să fie şi cea mai mare dintre cele cunoscute pe planetă până acum. Aceste piramide sunt orientate cu o foartemare precizie după direcţiile cardinale, ceea ce exclude oeventuală coincidenţă. Conform analizelor ştiinţifice curadiocarbon, solul care le acoperă are el însuşi o vechimede 12.000 de ani. Cea mai mare dintre piramide este

complet acoperită de plăci rectangulare care au proprietăţide duritate şi impermeabilitate cu mult superioare celormoderne, conform institutelor de specialitate din Bosnia,Italia şi Franţa.Din valea celor cinci piramide descoperite până acumporneşte în subteran o reţea de tuneluri ce are peste 14kilometri lungime. O echipă de fizicieni a detectat o rază de energie de o natură necunoscută pentru tehnologiaactuală, care încă şi acum este emisă n mod continuu dinvârful celei mai mari piramide, iar această rază de energieemite un sunet specific de rezonanţă. În anul 2011 s-a

detectat faptul că labirintul subteran este complet ecranatfaţă de radiaţiile exterioare. În adâncime au fostdescoperite câteva camere şi un lac ce au un nivel de


32/281 32

ionizare de 43 de ori mai mare decât cel obişnuit, având înfelul acesta foarte mari proprietăţi de vindecare şi deregenerare.

Piramida mare din Bosnia


33/281 33

Valea piramidelor, Bosnia

Paul von Ward, absolvent al Universităţii Harvard,declara: „Valea Piramidelor din Bosnia este cel maiimportant sit arheologic din lume, piramidele bosniacefiind mai mari decât piramidele egiptene. Este o lovitură puternică dată istoriei convenţionale”. Arheologulegiptean dr. Nabil Swelim nu neagă această ipoteză: „Estecea mai mare piramidă din lume, o construcţie de o mareimportanţă pentru întreaga omenire. Este o descoperire denecrezut.”Merită să ne întrebăm acum: Cine a realizat toate aceste

construcţii gigantice care sunt răspândite peste tot înlume? Să fi avut diferite popoare „primitive” această preocupare obsesivă, mai ales că este foarte dificil să


34/281 34

explicăm modul în care le-au construit? Este semnificativsă observăm în acest sens un aspect care la prima vederepare paradoxal: din cele peste un milion de hieroglife cares-au păstrat până în prezent pe pereţii templelor şi

mormintelor Egiptului antic, observăm că deşi vechiiegipteni aveau obiceiul să descrie în detaliu toateactivităţile pe care le f ăceau – cum mâncau, cum sespălau, cum f ăceau dragoste, etc. – ei nu au descris modul în care au construit piramidele! Ori, din ceea ce susţineversiunea istorică oficială, reiese că aceasta a fost una

dintre acticităţile lor majore. Cum ar fi putut atunci să omită tocmai aceasta? De altfel, dacăar exista o asemeneadescriere în hieroglifele egiptene în care să se arate cumau adus uriaşele blocuri de piatră pe butuci şi cum le-auurcat pe un plan înclinat prin munca a mii de muncitori,atunci am fi avut cel puţin o referinţă istorică foarte solidă,

pe care f ără îndoială că adepţii versiunii oficiale ar fievidenţiat-o din plin.În realitate, această întreagă teorie a construcţieipiramidelor prin mijloace rudimentare nu este decât unsistem de idei foarte convenabil pentru cei care vor cu totdinadinsul să acopere un adevăr fundamental şi caredevine din ce în ce mai evident: piramidele din Egipt nuau fost construite de egipteni, cel puţin nu de către aceiade care ne spune istoria oficială. Ele au fost construite decătre o civilizaţie anterioară celei a Egiptului antic şi multmai avansată decât aceasta. Există de altfel unele texte

antice egiptene care conţin afirmaţii pe care istoriciiconvenţionali le-au considerat a fi metaforice şi care spuncă piramidele se află acolo „dintotdeauna” şi că „Omul se


35/281 35

teme de Timp, iar Timpul se teme de Piramide”.Mai mulţi oameni de ştiinţă, printre care dr. CarmenBoulter, profesor la Universitatea Calgarz din Canada,egiptologul şi arheologul John Anthonz West sau geologul

Robert Schoch de la Universitatea din Boston, SUA, auadus argumente foarte serioase prin care au arătat că civilizaţia Egiptului nu a reprezentat o dezvoltare, ci o„moştenire” a unei civilizaţii mult superioară şi mult maiveche. Civilizaţia Egiptului antic este oricum o enigmă aistoriei pentru că ea era considerată ca fiind una f ără

„copilărie”, apărută brusc într-o stare de înflorire şispirituală...Această situaţie se repetă şi în cazul celorlalte civilizaţiiantice care au pe teritoriul lor piramide. În niciunul dintretextele sau inscripţiile antice ale mayaşilor, incaşilor,chinezilor, japonezilor sau ale altor tradiţii nu apare scris

nimic de genul: „Noi am f ăcut aceste piramide gigantice şiiată cum am procedat”. În schimb, în multe dintre textelelor străvechi se afirmă că în trecutul ndepărtat au fost învăţaţi şi ajutaţi de către „Fiii Soarelui” sau „ZeiiSoarelui” şi, tocmai de aceea, mai toate aceste tradiţiiantice au avut un cult deosebit pentru astrul solar. Desigur,istoria din şcolile noastre spune că toate aceste raportări lazei nu erau decât simple reprezentări religioase inspiratedin natură ale unor oameni primitivi. Se pare totuşi că înrealitate era vorba despre personaje mult mai concrete,după cum vom detalia ulterior, atunci când vom analiza

succint şi categoria textelor antice. Înainte de a merge maideparte, să observăm însă şi alte câteva piramide, ce par să fie corelate într-un mod deloc întâmplător cu piramidele


36/281 36

descrise anterior.

Piramidele de pe planeta Marte

Vălul tăcerii este aşternut deocamdată şi asupra altordescoperiri senzaţionale ce ar putea pune istoria omenirii într-o cu totul altă lumină. În corelaţie cu cele expuseanterior, este semnificativ să prezentăm în continuare şialte patru structuri piramidale, care de această dată sunt deaproape zece ori mai înalte decât Piramida lu Keops din

Egipt. Alături de ele se află un chip asemănător Sfinxuluiegiptean, dar care priveşte spre cer, având 500 metri înălţime şi 1.500 metri diametru. Acest ansamblu a fostfotografiat pe planeta Marte în anul 1972 de către sondaspaţială automată Mariner 9 în zona numită „CydoniaRegion”. Ulterior, la data de 31 iulie 1976, sondele

spaţiale americane Viking 1 şi Viking 2 au ajuns şi ele, unadupă cealaltă, în apropierea acestui ansamblu şi au realizatfotografii de la ă înălţime de 1.500 km (înălţime mai mică decât cea de la care au fost realizate anterior clişee decătre sonda Mariner 9), sub diferite unghiuri.Fotografiile au evidenţiat cu claritate prezenţa unorpiramide uriaşe având latura bazei de aproximativ 1.500metri şi o înălţime de 1.000 metri, care sunt perfectsimetrice şi dispuse la distanţe egale între ele. Detaliilegiganticului chip au putut indica destul de precis nasul,gura, bărbia, orbitele şi chiar consturul pupilei. Se pare că

există chiar mai multe asemenea chipuri uriaşe pesuprafaţa planetei Marte. Unul dintre savanţii care auexaminat aceste fotografii, West Churchman, şeful


37/281 37

Catedrei de astronomie al Universităţii Berkeley-California, a afirmat că toate acestea reprezintă „indiciiserioase ale prezenţei unei vechi civilizaţii marţiene”, iar în opinia cercetătorului şi scriitorului Johannes von Buttler

„aceste structuri nu sunt un capriciu al naturii, ci operaunor fiinţe inteligente”.

Ulterior, în anul 2000, satelitul trimis de NASA, MarsGlobal Surveyor (MGS), a trimis aproximativ 65.000 deimagini cu detalii de pe suprafaţa planetei roşii. Printrecercetătorii care au studiat cu minuţiozitate aceste imaginia fost Tom Van Flandern, care a deţinut timp de 20 de anifuncţia de astronom-şef la Observatorul Naval al SUA, iar în prezent este preşedintele organizaţiei non-guvernamentale Meta Research Base din Washington DC.Analizând imaginile chipului de pe marte, el a declarat

încă din anul 2001 că „Datorită existenţei clare a unordetalii tridimensionale ale chipului, vizibile din oriceunghi, care se potrivesc perfect cu ceea ce par a fi nările,


38/281 38

irisul în interiorul orbitelor, sprâncenele şi buzele,probabilitatea caaceastă structură să apară în mod natural

este de 1 la 1.000 demiliarde de miliarde,ceea ce conducedincolo de oricedubiu la concluzia că este artificială”.


39/281 39

Observaţii recente ale NASA au indicat faptul că peplaneta Marte a existat cândva şi apă. În anul 2002, sondaspaţială Mars Odyssey a detectat uriaşe întinderi de gheaţă sub solul marţian, în zona polilor, iar în anul 2012, în luna

iunie, o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea dinNew Mexico, conduşi de cercetătorul Francis McCubbin,a anunţat că planeta Marte este un fel de „soră” aPământului, deoarece conţine o mare cantitate de apă înmantaua sa. Apoi, în august 2012, observaţiile transmisede robotul Curiosity, care a aterizat pe suprafaţa lui Marte,

au evidenţiat cu claritate urmele lăsate pe solul marţian deapa ce a existat cândva din abundenţă acolo. Acesterezultate fac foarte plauzibilă posibilitatea ca pe această planetă să se fi dezvoltat în trecutul îndepărtat viaţa şichiar p civilizaţie avansată.În legătură cu chipul şi piramidele de pe Marte este util

sămenţionăm – cel puţin ca pe o ipoteză ce poate fi luată în considerare – faptul că în cadrul unei conferinţenaţionale de presă din SUA, dr. Steven Greer, care esteprincipalul exponent al programului public de dezvăluire aprezenţei extraterestre pe planeta noastră (DisclosureProject), a afirmat că se află în contact cu persoaneresponsabile care cunosc „din interior” faptul că NASAştie demult că există construcţii artificiale pe Marte, (cumar fi chipul şi piramidele pe care le-am prezentat pe scurtmai sus) şi că aceste construcţii au fost realizate de către ocivilizaţie extraterestră acum aproximativ 45.000 de ani.

Cu toate acestea, poziţia oficială a NASA este aceea că Piramidele şi Chipul de pe Marte sunt formaţiuni naturale.Această bizară negare chiar şi a indiciilor extrem de


40/281 40

concludente în favoarea originii artificiale a acestorstructuri, este din nou foarte semnificativă pentru a indicaintenţia oficialităţilor de a ascunde elemente care potconduce la concluzii incomode pentru versiunea

convenţională a istoriei.Capitolul 2. Surprinzătoare construcţii preistorice

Construcţiile megalitice, al căror număr se ridică la 40 –50.000 doar în apusul şi nordul Europei, sunt uriaşe

blocuri de piatră necioplită sau în unele cazuri finisată, înfipte parţial în sol, fie izolat, fie sub formă de trilite(dolmene) sau dispuse după o geometrie a căreisemnificaţie ne scapă, cel puţin deocamdată. În Europa leputem întâlni în ţările scandinave şi în insulele britanice, în nord-vestul Germaniei, în Soania, Portugalia, până în

insulele din apusul Mediteranei sub forma unui uriaş arcde monolite, trilite, lungi alei de piatră şi cercuri mai multsau mai puţin regulate, monumente ale unei (ori unor?!)culturi sau civilizaţii enigmatice, înfruntând timpul printrăinicia pietrei.

Ansamblul de la Stonehenge

Ansamblul megalitic de la Stonehenge este cel maiimportant monument preistoric din Anglia. După estimările oficiale, vechimea sa ar fi de aproximativ 5.000

de ani, dar există şi arheologi care spun că vârsta reală estecu mult mai mare. Situat în Câmpia Salisbury din sudulAngliei, ansamblul este format din patru cercuri


41/281 41

principale, concentrice, construite din blocuri de piatră.Dintre acestea, cercul exterior are 33 de metri în diametruşi este alcătuit din 30 de blocuri uriaşe (megaliţi –menhire), astăzi doar 17 stând încă verticale, înfipte în

pământ. Cel mai mare dintre aceste blocuri are 7 metri în înălţime şi o greutate de peste 45 de tone, fiind dificil deexplicat cum au fost transportate aceste stânci până peacea câmpie folosind mijloacele rudimentare pe care leatribuim în mod convenţional civilizaţiei umane primitive.

Deasupra acestor blocuri au fost aşezate altele, de formă curbată. Toată construcţia este înconjurată de un lanţ circular care măsoară 104 metri în diametru, către careconduce un aşa-numit „Bulevard”, o cale procesională lată de 23 metri şi lungă de aproape 3 km. Aproape de intrarea

în Bulevard se află „Piatra Sacrificiului”. Pe partea opusă se află „Piatra Călcâi”. Dincolo de măreţia structurală aacestei construcţii, s-a descoperit încă din anul 1960 de


42/281 42

către matematicianul şi astronomul englez GeraldHawkins faptul că ansamblul de la Stonehenge reprezintă totodată şi un foarte complex calendar astronomic, cepoate calcula cu precizie evenimente precum eclipsele

solare sau cele lunare. Ne întrebăm totuşi la ce a folositoare „aleea” care astăzi nu se mai vede decât din avion?

Presupunem că simboliza sosirea Soarelui în dimineaţasolstiţiului de vară, fiind orientată în această direcţie.Totuşi... o şosea lată de 23 metri şi lungă de 2,7 km? Înplus, cercetătorul american Giorgio Tsoukalos arată că cercurile concentrice ale întregului ansamblu reproduc, într-un mod proporţional, distanţele orbitelor planetare ale

sistemului nostru solar, aspect care denotă o cunoaşteremult prea avansată faţă de cea pe care o atribuiam noioamenilor de acum 5.000 de ani... Conform unor


43/281 43

măsurători riguroase, s-a mai stabilit şi că acest complexeste plasat la intersecţia unor curenţi energetici teluricideosebit de puternici, despre acăror existenţă de asemeneanu ne-am fi aşteptat – din punct de vedere oficial – să se

ştie în vremurile străvechi. În ciuda numeroaselor studii şicercetări realizate de-a lungul anilor, rîmâne încă o mareenigmă cine, când, cum şi în ce scop a realizat această construcţie.

Terasa de la Baalbeck

O altă realizare tehnologică antică greu de încadrat încontextul oficial îl reprezintă aşa-numita „Terasă de laBaalbeck”, din Liban, realizată din blocuri de piatră vechide peste 10.000 ani, cântărind sute de tone fiecare. Unuldintre aceste blocuri este cunoscut ca fiind cel mai mare

bloc de piatră prelucrat vreodată de oameni: el areaproximativ 1.200 tone şi este mare cam cât un vagon,având dimensiunile de 21,5m x 4,8m x 4,2m. Făcând oechivalare aproximativă, greutatea unui asemenea bloc depiatră ar fi egală cu aceea a 160 de elefanţi africani, cecântăresc fiecare cam câte 7 tone. Ei bine, un colos doarcu puţin mai mic decât acesta se află la o distanţă deaproape 1 km, pe un deal, plasat la 7 metri în vârful uneifundaţii, unde a fost perfect îmbinat cu alte blocuri foartemari de piatră, de diferite forme, şi asta f ără a folosimortar. Cei mai buni constructori ai secolului 21 nu ar

putea egala o asemenea realizare. Un om de ştiinţă sovietic, Matvej Agrest, afirma că: „Transportul şiridicarea la 7 metri a acestui bloc de piatră este o


44/281 44

problemă de nerezolvat chiar şi în condiţiile tehniciiactuale”.


45/281 45

Într-adevăr, cele mai mari macarale din zilele noastreridică cl ult 2-300 de tone... Chiar şi dacă ne-am imaginafaptul că pietre de 2 tone ar fi putut să fie trase cu funii peo câmpie de către sute de oameni, trebuie să recunoaştem

că este imposibil ca blocuri imense de piatră ce au peste1.000 de tone să fi fost transportate în felul acesta chiar şisute de kilometri, urcând un podiş muntos, aşa cum estecazul uriaşului bloc de piatră de la Baalbek.

Uimitoarele construc ţ ii de la Puma Punku

O altă realizare preistorică extraordinară, care prinparticularităţile sale uluitoare reprezintă un indiciudeosebit de clar al unui grad extrem de avansat decivilizaţie şi tehnologie care a existat şi a acţionat cândvape planeta noastră, se află în Bolivia, America de Sud, la

Puma Punku. Situată pe un platou izolat din Munţii Anzi,la o altitudine de 4.000 m şi pe o suprafaţă de 3.950 m2,construcţia de la Puma Punku a folosit cele mai mariblocuri megalitice din lume. Multe dintre ele au o lungimede câte 8 metri şi o greutate de câte 100 de tone, dar există şi platforme mult mai mari, de până la 800 de tone. Ceeace frapează însă cel mai mult la Puma Punku este gradulincredibil de avansat de realizare tehnologică alstructurilor de piatră, care prin caracteristicile lor sfidează şi derutează logica cercetătorilor care le studiază. Multedintre aceste blocuri arată ca şi cum ar fi fost construite

printr-o tehnologie de serie: deşi sunt deosebit decomplexe, având modele şi unghiuri interioare extrem dedificil de realizat chiar şi cu tehnologia actuală, ele sunt


46/281 46

totuşi identice între ele. Mai mult decât atât, având oformă de „H”, aceste blocuri extrem de bine finisate se potşi îmbina între ele precum piesele unui uriaş puyyle foarteelaborat, fiind încă foarte clar vizibile urmele unui gen de

balamale ce existau cândva montate pe ele. Suprafeţeleacestor blocuri uriaşe de piatră sunt perfect plane, f ără niciun fel de denivelări, iar unele dintre aceste suprafeţe sunttraversate de anumite canale, de doar câţiva milimetriadâncime, ca nişte şanţuri precis prelucrate, ce au de la uncapăt la celălalt exact aceeaşi adâncime şi nu prezintă nici

măcar o deviere de 1 milimetru. În plus, în aceste canalefoarte fine sunt realizate anumite găuri, perfectechidistante între ele. Blocurile în formă de „H” prezintă la suprafaţă anumite modele compuse din adânciturisculptate în unghiuri drepte, de o precizie riguroasă, iar înunele cazuri au fost realizate şi găuri transversale ce

străbat stânca în diferite unghiuri. Modul în care au fostrealizate toate aceste operaţiuni este perfect. Nu există erori, nu se văd urme de zgârieturi sau cioplituri. Este ca şicum acolo ar fi lucrat numai maeştri artizani desăvârşiţi.Aceasta este cu atât mai impresionant cu cât stâncile dincare au fost prelucrate respectivele blocuri de piatră suntdintre cele mai dure care există pe planeta noastră. Estevorba despre stânci de granit şi diorit, singura rocă ce areun grad de duritate mai mare decât ele fiind diamantul. Înaceste condiţii ne întebăm în mod firesc cum au fostprelucrate cu atâta precizie aceste stânci extrem de dure?

Totuşi, în ciuda durităţii şi complexităţii lor, din acesteuimitoare construcţii nu au mai rămas astăzi decât relativpuţine blocuri intacte, multe dintre ele fiind distruse în


47/281 47

nenumărate fragmente ce se află împrăştiate peste tot înacea zonă. Totul arată acum de parcă un cataclism extremde violent ar fi rupt totul în bucăţi, cu o forţă extraordinară. Chiar şi la distanţe destul de mari de centrul

propriu-zis care a mai rămas, se mai pot încă identificafragmente care în mod evident au f ăcut parte din structuraconstrucţiei iniţiale.

Pentru o analiză mai obiectivă a acestor aspecte deosebitde intrigante, în anul 2011 au fost realizate anumite testede specialitate în laboratoarele din Danville, Illinois(SUA). Rezultatele testelor au indicat cu claritate faptul că duritatea tipului de granit şi diorit din care sunt realizateblocurile de la Puma Punku este atât de mare, încât

acestea nu ar fi putut fi tăiate decât cu laserul sau cudiamantul, fiind cu totul exclus ca ele să fie cioplite cu


48/281 48

unelte din piatră. Pentru a aprecia gradul de fineţe alprelucrării suprafeţelor, au fost realizate teste de tăierefolosind dispozitive moderne pe bază de laser şi ferăstraiecu cap de diamant. Analizând apoi tăieturile la microscop,

s-a constatat faptul uimitor că gradul de fineţe alsuprafeţelor blocurilor de la Puma Punku este situat lastandardele moderne cele mai performante, pe careuneltele primitive nu ar fi avut cum să le egaleze.

Estimările realizate de către mai mulţi specialişti înconstrucţii au indicat faptul că producerea în serie a unuinumăr atât de mare de blocuri în formă de „H” identice

între ele, ar implica, având în vedere tehnologia modernă,folosirea indispensabilă a unor calcule şi planificări foartecomplexe, iar dificultăţile tehnice care ar surveni ar fifoarte serioase chiar şi pentru tehnologia actuală. În opinialui Brien Foerster, un cunoscut autor şi cercetător îndomeniul misterelor civilizaţiilor antice, este imposibil ca

la acest grad de realizare tehnologică să nu se fi folosit otehnologie mult mai avansată decât cioplirea cu dălţile depiatră, care ar fi lăsat în mod clar urme grosiere de


49/281


50/281 50

Un alt aspect care ridică multiple întrebări la careversiunea oficială este incapabilă să răspundă pertinenteste provenienţa blocurilor de piatră şi modalitatea princare au fost aduse pe acest platou al Anzilor. Versiunea

oficială spune că stâncile au fost aduse prin rostogolire pebuşteni. Însă cea mai apropiată carieră de piatră este la 16km. distanţă, iar acest platou se află la 3.891 metrialtitudine, cu mult deasupra zonei de pădure, ceea ce înseamnă că acolo nu au crescut niciodată copaci, ci doarunele tufe răzleţe. În plus, pentru a străbate cei 16 km. cu

nişte stânci uriaşe împinse pe butuci, ar fi trebuit parcursetrasee care treceau prin văi şi creste foarte abrupte.Trebuie să constatăm că dacă în cazul construiriipiramidelor egiptene teoria zecilor de mii de sclavi caretransportă pe butuci de lemn două milioane de blocuri depiatră pe o suprafaţă plană mai poate încă să constituie un

subiect de polemică, această teorie devine, în cazulreliefului de la Puma Punku şi al populaţiei incomparabilmai mici al unor triburi de munte, pur şi simplu hilară.Există bineînţeles şi arheologi care au susţinut că această versiune oficială este cu totul imposibilă şi care au datatconstrucţia la o dată cu mult anterioară, într-o cu totul altă civilizaţie. Referitor la datarea acestui ansamblu de laPuma Punku este util să menţionăm că el este plasat lacâteva sute de metri de Tiahuanaco, oraş antic străvechisituat pe ţărmul sud-estic al lacului Titicaca. Puma Punkureprezintă doar una dintre cele patru structuri ale acestui

oraş pe care mai mulţi cercetători îl consideră a fi unuldintre cele mai vechi din lume. Unul dintre cei mairenumiţi arheologi care a studiat această zonă este Arthur


51/281 51

Posnansky. Acest cunoscut arheolog şi autor austriac aajuns – în urma studierii acestui ansamblu pe o perioadă de câteva zeci de ani – la concluzia că Tiahuanaco şiimplicit Puma Punku au o vârstă cuprinsă între 12.000 şi

17.000 de ani.

De altfel, însăşi cultura indienilor aymara afirmă că Tiahuanaco a fost construit de nişte „uriaşi bărboşi, albi”,numiţi „Fiii Soarelui”, care au creat printre altele şiansamblul grafic al celebrelor linii de la Nazca, Peru.Mitologia pre-incaşă aymara afirmă că aceşti „uriaşi albi”ar fi fost conduşi de Viracocha-Creatorul şi cu toţii aucoborât de undeva din ceruri, ca zei civilizatori dătători deviaţă.


52/281 52


53/281 53

Conform unor mărturii datând din 1532, niciun om nu avăzut oraşul Tiahuanaco altfel decât sub formă de ruine.Astfel, există atestări conform cărora atunci cândconchistadorii l-au întrebat pe regele incaş Atahualpa ce a

fost la Puma Punku, acesta ar fi răspus că „Acest templunu a fost f ăcut de noi, nici de către strămoşii noştri, ci afost f ăcut de zeii giganţi într-o singură noapte”. Nu estelipsit de importanţă să observăm că în zona respectivă aufost descoperite mai multe schelete umanoide cu o înălţime de peste 2,5 metri, care însă nu aveau

conformaţia craniană specifică lui Homo sapiens, ci uncraniu mult mai mare şi mai alungit, având suturilecraniene dispuse într-un cu totul alt mod.


54/281 54

Având în vedere toate acestea, Philip Coppens, autor şi jurnalist de investigaţie american, concluziona pe bună dreptate că „Puma Punku iese în evidenţă ca fiind unuldintre locurile proeminente în care găsim urmele unei

civilizaţii extrem de avansate ce a existat – sau a vizitat –planeta noastră în urmă cu mii sau zeci de mii de ani”.Aşa cum vom vedea într-un capitol ulterior, unele dintrecele mai vechi texte ale omenirii, cum ar fi de exempluepopeele indiene Ramayana şi Mahabharata, relatează despre războaie cumplite ce au avut loc în trecut, fiind

folosite aeronave (vimana) ce puteau produce efectedistructive uriaşe, comparabile cu cele atomice saunucleare pe care le cunoaştem în prezent. Am puteaaprecia că ceea ce a distrus Puma Punku este posibil să fifost exact un asemenea război nimicitor.

Construc ţ iile gigantice de pe fundul oceanelor

Există construcţii gigantice care au fost descoperite pefundul oceanelor în mai multe locuri de pe glob şi care,pentru cei mai mulţi oameni, au rămas aproapenecunoscute. Acestea sunt foarte asemănătoareconstrucţiilor similare de pe uscat şi, în mod surprinzător,deşi sunt impresionante, referirile la ele lipsesc dinmanualele de istorie. Teoriile oficiale nu reuşesc să neofere o explicaţie convingătoare a modului în care auapărut aceste construcţii, mai ales dacă avem în vedere

faptul că solul pe care se află este scufundat de cel puţin10.000 de ani, ceea ce înseamnă că civilizaţia care le-aconstruit este cu mult mai veche. Mai mulţi cercetători


55/281 55

sugerează că toate aceste construcţii subacvatice giganticear putea reprezenta urmele legendarelor civilizaţii care aupopulat Atlantida şi Lemuria.Astfel, în anul 1968 a fost descoperită pe fundul

Oceanului Atlantic, lângă insulele Bimini, de către dr.Manson Valentine (profesor al Universităţii Yale,cunoscut şi ca specialist în civilizaţiile precolumbiene,activând în cadrul Muzeului de Ştiinţe din Miami,Florida), o adevărată şosea subacvatică.

Denumită ulterior „drumul din Bimini” (Bimini Road),această „şosea” este pavată cu sute de lespezi imense depiatră ce cântăresc între 1 şi 10 tone. În anul 1971 o echipă formată din aproximativ 20 de cercetători, printre carearheologi, biologi marini, cartografi şi geologi, au realizat

investigaţii în zona respectivă şi au analizat probe din acelsit. Scafandrii au reperat de asemenea structura unui zid de70 de metri lungime pe aproximativ 10 m. lăţime, numit


56/281 56

„Zidul de est”. Către vest se poate distinge un alt zid, lungde 500 m. şi lat de 10 m.Mai multe organizaţii ştiinţifice au realizat apoi cercetări în acea zonă: Universitatea din Miami (dr. Emiliani

Guinzburg), muzeul din Juarez, Maxic (Don Pablo BuschRomero), Muzeul Omului din Paris (dr. Lehmann),Laboratorul de geologie dinamică al Facultăţii de Ştiinţedin Paris (Haroun Tazieff), Congrsul Internaţional deArheologie Submarină, etc. În final, ipoteza că ar putea fivorba despre o formaţiune stâncoasă naturală a fost

unanim respinsă.Estimările realizate cu metoda datării folosind izotopulradioactiv C14 indică o vârstă de 10.000 de ani. Însă cinear fi putut înălţa aceste structuri impozante într-o epocă încare se consideră că în Europa omul era incapabil să ridiceconstrucţii?

Profesorul Dimitri Rebikoff, specialist în cercetărisubacvatice, afirma: „Suntem nevoiţi să acceptăm că acum10.000 de ani insulele Bahamas formau un platou imens,deasupra apelor, pe care puteau locui milioane de oameni.La această concluzie ne duc numeroasele vestigiidescoperite. Deocamdată nu ştim absolut nimic despreaceastă civilizaţie”.În anul 1987 a fost f ăcută o altă descoperire uimitoare, pefundul Oceanului Pacific, lângă insula japoneză Yonaguni: un masiv complex piramidal, de mărimea adouă terenuri de fotbal, format din aşezarea suprapusă pe

5 niveluri a unor blocuri ciclopice dreptunghiulare dinpiatră. Monumentul are 183 m. lăţime şi 27 m. înălţime,iar pe una dintre laturi prezintă anumite orificii largi, de


57/281 57

circa 60 cm., care reprezintă dovezi clare ale amprenteiumane străvechi. Acest complex misterios a fost descris şianalizat de către cercetători de renume precum GrahamHancock, Masaaki Kimura sau David Wilcock, care au

arătat că se poate afirma f ără nici un dubiu că această construcţie nu este o formaţiune naturală, ci a fostrealizată în mod artificial de către o civilizaţienecunoscută nouă.

Dovezile geologice evidenţiază că structurile subacvaticede la Yonaguni sunt scufundate de cel puţin 14.000 de ani,adică din perioada topirii gheţarilor, ce a avut loc după ultima glaciaţiune. Însă, problema care apare este că

istoria oficială afirmă că în acea perioadă oamenii trăiau înpeşteri, având un nivel de civilizaţie cu totul rudimentar,ceea ce ar face cu totul improbabilă supoziţia că ei ar fi


58/281 58

putut construi un asemenea uriaş edificiu. Arheologiioficiali se află astfel în imposibilitatea explicării

provenienţei acestuicomplex megalitic.

Interesant este şi faptul că piramida de la Yonagunise află plasată într-o zonă ce a fost denumită „Triunghiul Dragonului”şi care este situată pe exact

aceeaşi latitudine cuTriunghiul Bermudelor,având şi acelaşi gen deproprietăţi magnetice(legate de scufundarea şidispariţia a nenumărate

nave maritime şi avioane) ca şi acesta.În anul 2000, în zona insulelor Bahamas, Lângă Cuba, aufost descoperite mari blocuri de piatră şi alte piramidesubacvatice. Sunt edificatoare în acest sens cercetărilerealizate de arheologul rus Paulina Zelitsky. Este vorbadespre un sit megalitic pe fundul oceanului, la 700 metriadâncime, lângă coastele vestice ale Cubei. În vara anului2001, cercetătorii s-au întors să fotografieze ruinele cuajutorul unui vehicul oceanic robotizat, numit ROV.Fotografiile realizate au pus în evidenţă anumite structurice apar a fi un gen ce ar putea fi găsit în natură, fiind în

mod clar artificiale. A putut fi identificată şi fotografiată opiramidă ce are aproape 35 metri deasupra nisipului de pefundul mării, un cub, alte structuri ce posedă unghiuri de


59/281 59

90 de grade, precum şi suprafeţe perfect rotunjite. În anul2004 echipa condusă de Paulina Zelitsky a continuatcercetările.

Imagine iniţială obţinută cu sonarul

Imagine generată cu computerul


60/281 60

A mai fost idetificată o structură ce are lungimea de 400metri şi o înălţime de 40 metri. În urma cercetării datelorsonarului, a hărţilor şi fotografiilor, geologul ManuelIturralde, director de investigaţii la Muzeul de Istorie

Naturală din Cuba, a confirmat că formaţiunile sunt cucertitudine artificiale şi a estimat că au o vechime de celpuţin 6.000 de ani. Această datare plasează însă acestansamblu şi pe cei care l-au construit în afara limiteloristoriei cunoscute şi acceptate oficial.

În anl 2001 a fost descoperit un uriaş oraş subacvatic pefundul Oceanului Indian, în zona Golfului Cambay, lângă India. Conform specialiştilor, acest oraş are o vechime decel puţin 9.000 de ani.

Structură de 40 m x 19 m, cu o înălţime de 2-3 metri, pe funduloceanului, în Golful Cambay. Se observă treptele unei scări cătrestructura superioară.


61/281 61

Recent, exploratorii americani şi francezi au f ăcut o altă descoperire uimitoare pe fundul oceanului, la aproximativ2000 metri adâncime, în Triunghiul Bermudelor: opiramidă tetraedrică monumentală ce are o înălţime de

aproape 200 metri. Această piramidă fusese dejaidentificată cu ajutorul sonarului încă din anii ’60, însă doar de curând unele echipe independente de scafandrifrancezi şi americani au confirmat existenţa uriaşeiconstrucţii, care este parţial îngropată în nisip.Observaţiile au indicat faptul că piramida este parţial

translucidă, ca şi cum ar fi din cristal.

O altă descoperire tulburătoare este cea identificată pefundul Mării Baltice în vara anului 2011. Este vorbadespre un obiect misterios, având mari dimensiuni şi fiindasemănător unei farfurii zburătoare. Obiectul a fost

descoperit mai întâi pe baza unei tehnologii superioaresonarului, apoi, în iunie 2012, echipa de exploratori şiscufundători Ocean X a realizat mai multe explorărisuccesive ale structurii subacvatice, aducând fotografiiuluitoare. Ceea ce se află acolo depăşeşte cu multimaginaţia oamenilor de ştiinţă contemporani. Ansamblulconstrucţiei din acel loc este suficient pentru a anula toate„cunoştinţele” şi „ideile” contemporane despre civilizaţiileantice şi despre istoria omenirii. Aceasta se transformă într-una dintre cele mai uimitoare şi şocante descoperiridin istorie.

Din datele furnizate de către echipa Ocean X s-a pututconstata că obiectul găsit pe fundul Mării Baltice estecompus dintr-o placă de formă circulară, de 60 metri în


62/281 62

diametru, ce este sprijinită pe un pilon gros de 55-57 metrigrosime. În interiorul obiectului există un fel de cavităţi,ca un fel de coridoare, precum şi multe ziduri drepte şinetede, dispuse între ele în unghiuri drepte. În partea de

sus a obiectului se află o cupolă sferică de 4 metri lăţime.În mai multe interviuri radio şi TV, membrii echipei descufundsre au descris suprafeţele cupolei ca fiind similarecu betonul, atât în ceea ce priveşte textura, cât şi aspectul.Există de asemenea pe partea de sus a obiectuluiformaţiuni f ăcute la unghiuri de 900, ca un fel de scări. Pe

placa circulară mai sunt unele cercuri de piatră, dispusesimetric, care arată ca un fel de „şeminee”, de culoarenegru închis, ca şi cum rocile respective ar fi fost arse. Amai fost descoperit un tunel de douăzeci şi cinci decentimetri diametru, dar nu se ştie încă unde duce ori dacă există ceva în interiorul lui.

Din primul set de imagini obţinute de Ocean Explorer


63/281 63

Imagine a obiectului, creată după descrierile scafandrilor

În imaginile sonarului s-a mai putut observa încă de la

început o zonă de aproximativ 1.000 de metri care apăreaca un fel de urmă de derapaj, sau în orice caz, o zonă cepărea deranjată pe fundul mării, care ducea la obiect.Potrivit echipei de scufundare, ceea ce se vede acum acolonu poate fi descris decât ca o „pistă” care este aplatizată,având obiectul la capătul ei. Dennis Asberg, co-fondator al

echipei Ocean Explorer , spunea că „iniţial s-a crezut că era urma impactului cu un meteorit. Dar când am fostacolo şi am văzut pereţii aceia drepţi şi netezi a fostuluitor, ca într-un film de science-fiction”. Conformopiniei generale a membrilor echipei Ocean X , nu există nicio posibilitate ca acest misteriors obiect să fi apărut

printr-un proces natural.Cu toate acestea, în toamna anului 2012, oamenii de


64/281 64

ştiinţă au oferit populaţiei lumii întregi, care aştepta unverdict asupra acestei descoperiri fascinante, un răspunscu totul penibil afirmând că structura respectivă nu este unOZN pentru că nu este din metal şi că în realitate ar fi

vorba doar despre o simplă structură geologică formată din rocă.Am putea să ne aşteptăm ca în faţa descoperirilorextraordinare la care ne-am referit mai sus, comunitateaştiinţifică a arheologilor precum şi mass-media să manifeste o puternică reacţie de mobilizare în vederea

continuării cercetărilor. Şi totuşi, dincolo de interesul maimult sau mai puţin izolat al câtorva jurnalişti, reacţiaoficială lipseşte aproape cu desăvârşire. Iată ce scria înacest sens ziaristul american Frank Josef în revista Ancient American, în anul 1996, în legătură cu descoperirilesubacvatice din zona Yonaguni, Japonia:

„Una dintre cele mai mari descoperiri din istoriaarheologiei a fost f ăcută lângă Japonia. Acolo, răspânditela o adâncime impresionantă (311 metri), pe funduloceanului, sunt foarte bine conservate rămăşiţele unui oraş antic.Au fost descoperite străzi lungi, bulevarde mari, scărimagnifice, blocuri enorme din piatră perfect tăiate şi îmbinate între ele – totul dispus plin de armonie într-oarhitectură cum nu s-a mai văzut. Nimic din toate acesteanu a fost însă menţionat în vreuna dintre publicaţiilearheologice ale altor ţări, exceptând Japonia şi sporadic

SUA. Ne-am fi imaginat că o asemenea descoperireuluitoare să reprezinte cea mai senzaţională ştire la care unarheolog se poate aştepta. În schimb, voalul tăcerii a


65/281 65

acoperit toate acestea. De ce? Cum poate să persisteaceastă neglijare îngrozitoare a unei descoperiri de oasemenea magnitudine? Cu riscul de a fi acuzat deparanoia, nu pot decât să concluzionez că suntem dominaţi

de o cât se poate de reală conspiraţie a cenzuriiinformaţiilor”.

Macheta zonei Yonaguni


66/281 66

Mai categori şi într-un sens mai larg, scriitorul RobertCharroux afirma în lucrarea sa „Cartea stăpânilor lumii”

că: „Istoria autentică a civilizaţiei este interzisă. Conjuraţiiputernice veghează asupra strictei menţineri a uneiversiuni alterate, care este singura ce are autorizaţia de a fiexprimată.”

Capitolul III. Artefacte Misterioase

Dacă faţă de acceptarea oficială a existenţei piramidelorde pe fundul oceanelor, din Bosnia sau de pe planetaMarte, există încă în mediul academic o mare rezervă pemotiv că acestea ar putea fi doar anumite formaţiunigeologice naturale ceva mai ieşite din comun, iată însă că

au fost descoperite o serie de artefacte foarte incomodepentru concepţia convenţională asupra istoriei, pentru că în cazul lor nu se mai poate spune că sunt de origine


67/281 67

naturală şi întâmplătoare. Aceste obiecte nu lasă niciourmă de îndoială că denotă un foarte avansat niveltehnologic, însă datarea lor le situează în perioade extremde îndepărtate în trecutul omenirii. Tocmai de aceea aceste

artefacte răstoarnă în mod evident versiunea oficialacceptată asupra istoriei! Neputându-le explica,susţinătorii liniei conservatoare preferă să evite să vosbească despre ele, fie să le minimalizeze importanţa,fie – în unele cazuri – să şteargă pur şi simplu dovadaexistenţei lor.

Harta lui Piri Reis

Un exemplu de asemenea artefact extrem de incomodpentru dogma oficială îl constituie ce cunoscut ca „Hartalui Piri Reis”. În anul 1929, în palatul Topkapi din

Istanbul, a fost descoperită colecţia de hărţi a amiraluluiPiri Reis, care a fost comandantul suprem al marineiotomane în secolul al XVI-lea. Hărţile amiralului turc suntdoar reproduceri după anumite originale despre care nuputem decât să deducem că au existat. Ceea ce estesenzaţional la aceste hărţi este faptul că ele suntextraordinar de exacte atât în ceea ce priveşte contururiletuturor continentelor, cât şi în evidenţierea caracteristicilortopografice din interiorul acestora. Mai mult, pe acestehărţi sunt figurate detalii de cartografiere ale părţii de norda Antarcticii, care a fost descoperită de exploratori abia în

1818, la 300 de ani după moartea lui Piri Reis...Ceea ce este încă şi mai uimitor este faptul că această zonă a Antarcticii se află sub o calotă glaciară veche de zeci de


68/281 68

mii de ani (după unele referiri ştiinţifice este vorba chiarde milioane de ani) şi care are o grosime de peste 1kilometru! Abia în anul 1958 teritoriul de sub această calotă glaciară a putut fi investigat, prin intermediul

metodelor nou apărute la acea vreme şi anume pe bazaundelor radar. Datele obţinute au confirmat în totalitateacurateţea reprezentărilor de pe harta amiralului turc! Debună seamă că ne întrebăm cine sunt cei care au f ăcut ohartă atât de exactă a Antarcticii pentru perioada când eanu era acoperită de gheaţă? Este imposibil să ne aşteptăm

la aceasta de la oamenii preistorici.În plus, contururile continentelor prezintă o curbură –alingire, care iniţial a fost pusă pe seama unor erori alehărţilor amiralului. După obţinerea primelor imagini dinsatelit – care au fost realizate de la o înălţime de 80-100km. – s-a constatat însă că aceste imagini ale continentelor

arată totuşi exact ca în hărţile lui Piri Reis... Sunt preamulte detalii uimitor de precise ca să mai acceptămposibilitatea că aceste hărţi au fost confecţionate doar dinpură fantezie sau din întâmplare. Nivelul cunoştinţelor pecare le cuprind pur şi simplu nu se încadrează în nicioperioadă ce aparţine consemnărilor istoriei convenţionale.Deşi oficialităţile consideră aceste hărţi – ca şi atâteaaltele – ca fiind o enigmă ascunsă în umbra versiunii deistorie pe care sunt dispuse să ne-o prezinte, pentru oriceminte lucidă şi lipsită de prejudecî ţi este clar ca luminazilei că pe Pământ au existat cândva civilizaţii foarte

avansate, ale căror urme mai transpar încă până la noi.


69/281


70/281 70

Maşină ria de la Antikythera

Un alt exemplu de realizare antică neverosimil de avansată faţă de cadrul istoric convenţional poate fi găsit la Muzeul

Naţional de Arheologie din Atena, unde există unmecanism cu o vechime de peste 2.000 de ani, numit„maşinăria de la Antikythera”. Aşacum explică cercetătorul american David Childress, acest mecanism afost descoperit în anul 1900 de culegătorii de bureţi pefundul Mării Egee, în epava unui vas scufundat, lângă o

insulă numită Antikythera. Ceea ce au găsit ei era de fapto cutie confecţionată din aliaje metalice, a cărei destinaţiele-a fost de neînţeles. Această cutie a stat timp de 50 deani la muzeul din Atena f ără ca nimeni să înţeleagă cereprezintă. Abia în 1950 ea a fost scanată cu raze X şi s-aconstatat astfel că se compune dintr-o placî de bronz

gravată cu cercuri şi inscripţii astronomice pe care suntfixate 20 de roţi dinţate foarte fine, interconectate, câtevaace mobile protejate prin tocuri de bronz pe care suntgravate formule matematice, un mecanism selectivdiferenţial, câteva plăcuţe gradate şi o roată cu coroană dinţată aflată în legătură cu un arbore cilindric plasat într-o latură a aparatului. Acesta este nici mai mult nici maipuţin decât un computer mecanic, ba chiar unul foartesofisticat! Acest aparat conţine literalmente mai multedispozitive şi mecanisme înterconectate decât un ceaselveţian modern. Cadranele indică mişcările şi poziţiile

corecte ale Soarelui, Lunii şi tuturor planetelor, chiar şi pecea a lui Pluto, care însă a fost descoperită de civilizaţia„modernă” abia în anul 1930. Din cercetările realizate


71/281 71

rezultă că acest dispozitiv era destinat să aibă două utilizări. Prima era aceea de instrument astronomic şisistem de navigaţie pentru indicarea exactă a unei poziţiigeografice. A doua se pare că era aceea de realizare a unor

complexe şi eficiente predicţii astrologice rezultate dinalinierea planetelor. Conform ştiinţei actuale, în aceaperioadă de dinaintea erei noastre nu doar grecii antici, darnimeni în cultura pământeană nu ştia nici măcar faptul că Terra se roteşte în jurul Soarelui şi că Luna este satelitulsău natural…


72/281 72

Când în 1950 arheologii au examinat pentru prima dată acest obiect, au spus că nu este posibil ca grecii antici să fi

realizat un aparat atât decomplex. Câţiva dintre ei

au f ăcut chiar o analogiefoarte sugestivă şi plină deumor, spunând că această situaţie poate fi asemănată cu descoperirea unui avioncu reacţie în mormântul lui

Tutankamon.

Craniile de cristal

Un alt exemplu de realizare tehnică extraordinară îlreprezintă faimoasele cranii de cristal. Acestea au fostdescoperite la începutul secolului trecut în America deSud, în zone asociate cu tradiţia Maya (Mexic şi insuleleBelize şi Hnduras). Cel mai faimos şi misterios asemeneacraniu de cristal are aproximativ 5 kilograme şi estecunoscut sub numele de „craniul Mitchell Hedges”, după numele exploratorului britanic care afirmă că l-a

descoperit între ruinele unui templu mayaş din Lubaantun(Belize), în anul 1924. Ceea ce este uimitor la aceste craniide cristal este faptul că sunt realizate extrem de fidel după


73/281 73

caracteristicile unui craniu uman, însă materialul din careau fost sculptate este extrem de dur şi dificil de prelucrat.În plus, aceste cranii au proprietăţi de-a dreptulmisterioase, după cum vom descrie în continuare.

Întrebarea care apare este: „Cum au reuşit mayaşii deacum cel puţin 1.000 de ani să realizeze aceste adevăratecapodopere tehnice?”. Dincolo de teoriile şi speculaţiile


74/281 74

care au fost lansate cu privire la provenienţa acestorartefacte, cele mai concludente sunt faptele concrete,respectiv obiectele înseşi, care au uluit oamenii de ştiinţă care le-au analizat.

Astfel, în anul 1970, craniul Mitchell Hedges a fost studiatla laboratoarele Hewlett-Packard din Santa Clara,California.După efectuarea unor analize computerizate, conducătorulacestor studii, Frank Dorland, a apreciat că din punct devedere ştiinţific şi tehnic acesta este realizat la un grad de

precizie „revoltător”, prontr-o tehnică necunoscută astăzi,pe care nici cel mai talentat sculptor sau inginer din zilelenoastre nu o poate egala.Cercetătorii au descoperit că aceste cranii au fost realizatefiecare din câte o singură bucată de cristal, ce a fost şlefuitperpendicular pe axa naturală a acestuia. Este important să

menţionăm că toţi sculptorii moderni evită să facă acestlucru pentru că ei ştiu că ace

Documents

Marvin White - Istoria Interzisa a Omenirii