Matricile Progresive Standard _studenti

5/16/2018 Matricile Progresive Standard _studenti - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/matricile-progresive-standard-studenti 1/15

1. Matricele Progresive Standard M.P. (s) - seriile A, B, C, D şi E

1.1. Consideraţii generale

J.C. Raven formulează în 1936 principiul “matricelor progresive”, care stă la baza constituirii

testului M.P (s). În 1938 apare prima formă a testului (revizuită pe baza rezultatelor experimentale, în

1937 şi în 1956). Testul îşi are originea în gândirea psihologică a lui C.H. Spearman, C. Burt ş.a. şi în

teoria psihologiei configuraţioniste (Gestaltpsychologie). Deşi datele asupra validităţii conceptuale

prezintă unele discordanţe, majoritatea psihologilor găsesc că testul M.P. standard este puternic saturat în

factorul “g” şi “K:m”. J.C. Raven accentuează că testul propus de el nu măsoară pur şi simplu o

performanţă intelectuală, ci o capacitate generală de organizare a Gestaltului şi de integrare a relaţiilor.

Faptul că rezolvarea corectă a M.P. Raven presupune o bună performanţă la testul Bender - Gestalt

(Bender - Santucci) - probă de structurare perceptiv - motrică a spaţiului -, arată că perceperea figurilor

structurate, adică performanţele vizual-motrice joacă un rol important în reuşitele la testul Raven. S-ar

putea spune că dacă testul M.P. (s) “măsoară funcţia intelectuală”, atunci realizează acest lucru bazându-

se pe performanţele vizual-motrice. Scorul total la M.P (s) este influenţat pe lângă factorii amintiţi, de

capacitatea inductivă, de înţelegerea relaţiilor spaţiale etc. şi de factori nonintelectuali de personalitate

(temperament, afectivitate, motivaţie etc.)

În cursul celui de-al doilea război mondial M.P. (s) a fost utilizat pe scară larga în Anglia (fiindaplicat la cca.3 milioane recruţi). De atunci şi până în prezent matricele progresive Raven (necolorat) şi-

au dovedit validitatea atât în orientarea şcolară şi profesională a normalilor, devenind un test de

inteligenţă aproape “internaţional”, cât şi în examinarea surzilor, a deficienţilor mintali şi a bolnavilor

psihici.

1.2. Prezentarea testului

Testul M.P. (s) cuprinde 60 de itemi sau probe elementare. Fiecare item constă dintr-un desen

abstract, adesea dintr-un grupaj de figuri (“matrice”), din care lipseşte o parte (un element). În urma

examinării matricei, subiectul trebuie să decidă care este figura unică (din cele 6 sau 8 oferite pe aceeaşi

planşă sub matrice) potrivită pentru “încheierea” corectă a matricei. Probele simple sunt grupate în serii

de câte 12 matrici, seriile fiind notate de la “A” la “E”. Fiecare serie dezvoltă o temă diferită ( “A” -

stabilitatea de relaţii în structura matricei continue; “B” - analogii între perechile de figuri ale matricei,

“C” - schimbări progresive în figurile matricei; “ D” - permutări, adică grupări de figuri în interiorul

matricei; “E” - descompuneri în elemente ale figurilor matricei). Testul M.P. (s) deşi cuprinde un singur

gen de sarcini, prin varietatea temelor sale poate evidenţia, în strânsă legătură cu inteligenţa generală,



capacitatea de restructurare (mobilitatea - rigiditatea mintală) şi de transfer întrucât subiectul îşi exersează

tehnica de rezolvare în cursul parcurgerii probelor.

Fiecare probă începe cu o sarcină uşoară (a cărei rezolvare pare “de la sine”), urmată apoi de 11

probleme de dificultate crescândă. Unele cercetări arată însă, că ordinea de dificultate a itemilor nu este

riguros progresivă şi se propune reordonarea itemilor în interiorul testului. Seriile se succed tot în ordineadificultăţii gradate, ceea ce favorizează o învăţare reală pe parcursul problemelor.

1.2.1. Seria A

Cuprinde matrici statice cu modele omogene. Subiectul poate să găsească figura unică necesară

pentru completarea matricei din cele 6 figuri aşezate sub matrice prin: analiza şi diferenţierea perceptivă

fină a elementelor matricei, înţelegerea relaţiilor între elementele structurii, identificarea părţii lacunare,

completarea marginilor părţii lacunare (a “câmpului”) cu fiecare figură din cele 6, date sub matrice şi prin

sinteza marginilor.

1.2.2. Seria B

În seria B fiecare matrice se compune din 4 elemente dintre care cel de-al IV-lea lipseşte. În

itemii B1 şi B2, cele 4 părţi ale matricei sunt identice. În itemii următori elementele diferă şi formează un

întreg cu o structură relaţională logică. Sarcina subiectului constă în descoperirea analogiei între două

figuri (stabilirea relaţiilor), prin diferenţierea treptată a elementelor (capacitatea de a concepe simetria

între figuri). Elementul potrivit pentru completarea matricei se alege din 6 figuri.

1.2.3. Seria C

Seria C este formată din matrici de câte 9 elemente ordonate (3 x 3) din care unul lipseşte.

Probele seriei se rezolvă prin descoperirea schimbărilor progresive ale figurilor în interiorul matricei.

Figurile prezintă modificări continue de poziţie şi schimbări spaţiale dinamice, care determină

îmbogăţirea figurilor atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical (totalizarea elementelor noi în figura care

lipseşte). Răspunsul corect se alege din 8 posibilităţi.

1.2.4. Seriile D şi E

Seriile D şi E cuprind câte 12 matrici, fiecare fiind compusă din câte 9 elemente (dar

unul lipseşte). Partea care lipseşte se alege din 8 figuri prezentate sub matrice. Probele din seriile D sunt

repartizate după principiul restructurării figurilor pe plan orizontal şi vertical. Rezolvarea corectă

presupune urmărirea regularităţii consecutive a figurilor şi alternarea lor în structura matricei

(descoperirea criteriilor schimbării complexe).

Probele din seria E se rezolvă prin operaţii de abstractizare şi sinteză dinamică ce au loc în

procesul gândirii superioare. Se cere observarea evoluţiei complexe, cantitative şi calitative, a şirurilor

2



cinetice (dinamice). Elementul care lipseşte poate fi completat pe bază de operaţii algebrice (adunare,

scădere) efectuate asupra elementelor matricei.

1.3. Desfăşurarea examinării

Testul poate fi aplicat individual sau în grup (începând de la 8 ani), fie cu timp limitat, fie cu

rezolvarea în ritm propriu (în care caz se rezolvă în maximum o oră). J.C. Raven este de părere că în

scopul cercetărilor cu caracter genetic sau în studiile clinice, este de preferat să nu se fixeze un timp

limită de rezolvare, deoarece “capacitatea maximă de gândire clară” variază mai puţin în funcţie de

sănătate şi se perfecţionează mai puţin prin practică decât viteza unei activităţi intelectuale de precizie. În

acest caz testul M.P (s) “măsoară” în primul rând capacitatea maximă de observaţie şi de gândire clară.

Examinatorul poate să înregistreze în aplicarea individuală a testului, timpul scurs de la începerea şi până

la terminarea rezolvării problemelor. Timpul mediu necesar rezolvării celor 60 de itemi este de 40-50minute; ritmul de activitate al subiectului poate fi considerat normal până la timpul maxim de 60 de

minute. Se ştie însă că sub 30 de ani ritmul rezolvării testului este mult mai rapid, timpul mediu fiind de

30-35 minute.

În cazurile în care testul M.P (s) se aplică în scopul ierarhizării membrilor unui anumit grup cum

ar fi selecţia profesională a candidaţilor, este preferabilă respectarea unui timp limită (se recomandă

timpul maxim de 30 minute), ceea ce se comunică subiecţilor. Testul “măsoară” în acest caz capacitatea

efectivă de rezolvare a subiectului în timpul dat. Datorită faptului că rezolvarea primelor probe este

deosebit de uşoară, subiectul înţelege sarcina cu o instrucţie prealabilă minimă. Vom prezenta totuşi, în

cele ce urmează, o instrucţie mai detaliată, destinată examinării colective, care poate fi utilizată cu

schimbări minime şi în testarea individuală.

În situaţia de examinare colectivă, se distribuie fiecărui subiect un exemplar din test tipărit (sub

formă de caiet) şi o fişă personală de cotare pentru înregistrarea răspunsurilor. Caietul test rămâne închis

(în faţa subiecţilor) până la semnalul dat pentru începerea probei. Subiecţii completează întâi cu datele

personale (numele, vârsta, locul de muncă (şcoală), ocupaţia, data examinării, data naşterii) în rubricile

corespunzătoare ale fişei de cotare, după care toate creioanele se pun pe masă. Cerem atenţie sporită şiavertizăm să nu se scrie nimic pe caietul test.

Consemnul: “Aveţi în faţă un caiet cu 60 de planşe (desene). Ele sunt aranjate în 5 grupe,

notate cu literele A,B,C,D şi E. În fiecare serie (grupă) sunt 12 probleme, aranjate în aşa fel încât la

începutul fiecărei serii sunt probe mai uşoare, iar la sfârşitul lor probele sunt mai grele. Deschideţi

caietele la prima pagină. În partea de sus a paginii (li se arată matricea A1 ) se află un desen notat cu A1 ,

din care lipseşte o parte (li se arată pata rămasă albă). Sub această imagine mare se află 6 figuri,

asemănătoare ca formă cu porţiunea goală rămasă albă din desenul mare. Numai una din aceste figuri

completează în mod corect, ca formă şi ca desen, imaginea mare (li se arată matricea A 1 ). Care este acea

figură unică ? Dacă cineva răspunde corect spunem: “Foarte bine”. Dacă cineva răspunde greşit

3



spunem: “Mai gândiţi-vă!”. Apoi, indiferent dacă au găsit sau nu figura adecvată, continuăm: “Dacă

alegem figura nr.1, observăm că ea completează desenul ca formă, dar în interior nu are acelaşi desen.

Acelaşi lucru îl constatăm şi în cazul figurilor 3 şi 5. Figura nr.2 este nepotrivită fiindcă nu cuprinde

nici un desen. Limitele din interiorul figurilor nr.4 şi 6 sunt la fel cu cele din imaginea mare, care

trebuie completată. Care se potriveşte dintre 4 şi 6 ? Figura nr.6 nu, deoarece are o parte albă,

incompletă (li se arată). Deci figura nr.4 este cea corectă, fiindcă primele 2 liniuţe orizontale din

interiorul ei (li se arată) şi cele 4 liniuţe verticale de la marginea interioară (li se arată) continuă exact

liniuţele începute, dar neterminate ale imaginii mari (li se arată din A1 ).

Şi acum, scrieţi în rubrica corespunzătoare (A1 ) a fişei primite de fiecare numărul 4, adică

numărul figurii corecte. Aveţi grijă să scrieţi răspunsul vostru în rubricile care poartă seria şi numărul

problemei.

Aţi înţeles cum trebuie să lucraţi?

În cazul în care subiecţii (sau unii dintre ei) nu au înţeles sarcina, examinatorul va repeta

explicaţiile. Dacă toţi subiecţii au înţeles, examinatorul continuă: “În fiecare probă, într-un cadru mare

se află o imagine compusă din anumite figuri. Aceste figuri sau desene nu sunt alcătuite la întâmplare,

ci după o anumită regulă. Această regulă trebuie să o descoperiţi la fiecare probă, ca să puteţi completa

partea rămasă albă, cu una din cele 6 sau 8 figuri care se află sub imaginea mare.

Treceţi succesiv de la o probă la alta. Să nu omiteţi şi să nu săriţi peste nici o planşă. Respectaţi

neapărat ordinea lor. Chiar dacă aveţi impresia că aţi rezolvat greşit o probă, să nu vă întoarceţi la ea.

Răspunsul vostru, adică numărul figurii alese, îl scrieţi cu atenţie în rubrica corespunzătoare a fişei

personale. Eventualele greşeli le corectaţi prin tăiere (cu creionul) numărul greşit şi nu cu guma.

După ce examinatorul s-a convins (pe baza probelor exerciţiu: A 1 - A5 la care este indicat să se

dea ajutor) că toţi subiecţii înţeleg sarcina, li se precizează timpul de rezolvare şi se dă comanda :

“Începeţi să lucraţi cât mai corect şi cât mai repede posibil” - fiind vorba de o examinare cu limitarea

timpului. Sau: “Lucraţi atent. Să nu vă grăbiţi prea mult. Începeţi.” - atunci când timpul este nelimitat

(maximum o oră).

Instrucţia de faţă poate fi prescurtată în funcţie de nivelul de înţelegere al subiecţilor (subiectului). Examinatorul nu va oferi celor examinaţi nici un fel de ajutor care depăşeşte limitele

instrucţiei.

În cazul examinării individuale, însuşi examinatorul notează răspunsurile subiectului în fişa de

cotare. Şi în acest caz se respectă instrucţia (cu mici modificări impuse de aplicarea individuală a testului

şi cu prescurtări posibile). Dacă subiectul îşi modifică răspunsul ales, examinatorul notează “corectarea”

prin tăierea răspunsului anterior şi înscrierea celui nou în aceeaşi rubrică. La evaluarea rezultatelor,

răspunsurile se cotează ca şi în cazul evaluării colective, adică ultimul răspuns indicat de subiect.

4



1.4. Cotarea răspunsurilor

Se acordă 1 punct pentru fiecare răspuns corect. Răspunsurile corecte la cei 60 de itemi sunt

date în tabelul 1.

Punctajul obţinut prin numărarea răspunsurilor corecte se calculează atât pentru fiecare serie(cote parţiale), cât şi pentru testul întreg (cota totală). Subiectul poate realiza cel mult 60 de puncte (cota

maximă). Pentru numărarea şi cotarea rapidă a răspunsurilor corecte se recomandă folosirea grilei de

corecţie (care se va aşeza peste fişa personală a subiectului).

1.5. Interpretarea rezultatelor

Cota brută, adică numărul total de răspunsuri corecte obţinute de către subiect, nu are semnificaţie

psihologică luată izolat. Ea primeşte valoare diagnostică în raport cu rezultatele standardizate

(etalon) şi comportamentul subiectului în situaţia de examen. Datele adunate formează un “limbaj al

sistemelor”, care conţine şi vehiculează în formă codificată informaţii, sensuri psihologice.

Înţelegerea semnificaţiei psihologice cuprinse în conduite şi în performanţe presupune “interpretarea”

(decodificarea) lor, pe baza cunoaşterii codului.

1.5.1. Interpretarea cantitativă

Raportarea performanţei la etalon permite stabilirea (în Centile sau în coeficient de

inteligenţă) nivelul de inteligenţă generală al subiectului. Acest prim pas reprezintă momentul

interpretării cantitative a rezultatelor examenului psihologic. Prezentăm în continuare câteva tipuri de

etaloane (doar in scop didcactic)- pentru interpretarea rezultatelor adunate prin administrarea colectivă

(folosite şi în caz de autoadministrare) sau individuală a testului M.P(s). Menţionăm însă că etaloanele

prezentate nu au decât valoare orientativă pentru însuşirea modalităţilor de folosire a etaloanelor).

Test colectiv – Etalon orientativ pentru elevi

CentileVârsta cronologică (ani)

14 15 16 17 18 19 20

90 49 53 53 53 56 54 5280 46 50 51 50 53 53 4975 45 49 50 49 52 51 4870 43 48 49 48 51 50 4660 41 45 46 46 49 48 4450 38 42 44 43 47 45 4240 35 39 41 40 45 44 4030 32 35 38 37 42 41 3725 29 32 35 32 41 38 3620 27 29 32 28 38 37 3310 15 16 21 15 31 28 24

Test colectiv – Etalon orientativ pentru adulţi

5



CentileVârsta cronologică adulţi (Anglia)

20 25 30 35 40 45 50 55 60 65

95 55 55 54 53 52 50 48 46 44 42

90 54 54 53 51 49 47 45 43 41 39

75 49 49 47 45 43 41 39 37 35 33

50 44 44 42 40 38 35 33 30 27 24

25 37 37 34 30 27 24 21 18 15 1310 28 28 25 0 0 0 0 0 0 0

5 23 23 19 0 0 0 0 0 0 0

Tabelul numărul 6

Test colectiv (30 minute) – Etalon didactic ( pe baza unei cercetari realizate pe populaţie

romanaesca)

Note brute Nota standard Calificativ

56 – 60 9 Foarte bine

53 – 55 8 Bine

50 – 52 7 Bine

46 – 49 6 Mediu superior

44 – 45 5 Mediu

40 – 43 4 Mediu inferior

35 – 39 3 Slab

29 – 34 2 Slab

0 – 28 1 Foarte slab

Fixarea nivelelor de reuşită la MP (s) în intervale Centile, corespunzătoare gradelor diferite

ale inteligenţei, permite clasificarea persoanei examinate în funcţie de scorul realizat. Performanţa

intelectuală astfel “măsurată” permite includerea subiectului în unul dintre cele cinci grade (nivele)

diferite de inteligenţă.Gradul I: Inteligenţă superioară. Performanţa subiectului, raportată la performanţa medie a

grupului de vârstă din care face parte, atinge sau depăşeşte centilul 95.

Gradul II: Inteligenţă deasupra nivelului mediu. Performanţa atinge sau depăşeşte centilul 75.

Gradul II +: Performanţa atinge sau depăşeşte centilul 90.

Gradul III: Inteligenţă de nivel mediu. Performanţa se situează între centilele 25-75.

Gradul III +: Performanţa depăşeşte centilul 50.

Gradul III -: Performanţa se situează sub centilul 50.

6



Gradul IV: Inteligenţă sub medie. Performanţa nu depăşeşte centilul 10.

Gradul IV -: Performanţa nu depăşeşte centilul 10.

Gradul V: Deficienţă mintală. Performanţa nu depăşeşte centilul 5.

Cota totală realizată de către subiect poate fi interpretată şi în termeni ce coeficient de

inteligenţă (QI), întrucât fiecare performanţă corespunde unei valori definite QI . Prezentăm în

continuare valorile QI care corespund scorurilor realizate de subiecţii între 8 şi 30 de ani.

Transformarea rezultatelor în QI*(etalon didactic)

Cotatotală

Vârsta cronologică (în ani)

8 81/2 9 91/2 10 101/2 11 111/2 12 121/2 13 131/2 16-30

1. 73 68 65 59 57 54 53 50 48 48 46 46 02. 74 70 67 61 58 56 54 51 49 49 48 47 03. 76 72 68 62 60 57 55 53 51 50 49 49 0

4. 77 73 70 64 61 59 57 54 52 51 50 50 05. 79 75 71 65 63 60 58 55 53 53 52 51 06. 81 76 83 67 64 61 59 57 55 54 53 52 07. 82 78 74 68 66 63 61 58 56 55 54 54 08. 84 79 76 70 67 64 62 60 57 57 55 55 09. 85 81 77 71 69 66 64 61 59 58 57 56 010. 87 83 79 73 70 67 65 62 60 59 58 57 5511. 89 84 80 74 72 69 66 64 61 61 59 59 57 12. 90 86 82 76 73 70 68 65 64 62 60 60 5813. 92 87 83 77 75 71 69 67 64 63 62 61 5914. 93 89 79 76 73 71 68 65 65 65 63 62 61

15. 95 90 86 80 78 74 72 69 67 66 64 64 6216. 97 92 88 82 79 76 73 71 68 67 66 65 6517. 98 94 89 83 81 77 75 72 69 69 67 66 6518. 100 95 91 85 82 79 76 74 71 70 68 67 66 19. 101 97 92 86 84 80 78 75 72 71 69 69 67 20. 103 98 94 88 85 81 79 76 73 72 71 70 6921. 104 100 95 89 87 83 80 78 75 74 72 71 7022. 105 101 97 91 88 84 82 79 76 75 73 72 7123. 107 103 98 92 90 86 83 81 77 76 74 74 7224. 108 104 100 94 91 87 85 82 79 78 76 75 7425. 109 106 101 95 93 89 86 83 80 79 77 76 7526. 110 107 103 97 94 90 87 85 81 80 78 77 76 27. 112 108 104 98 96 91 89 86 83 82 80 79 7828. 113 110 106 100 97 93 90 88 83 83 81 80 7929. 115 111 107 102 99 94 92 89 85 84 82 81 8030. 116 113 109 103 100 96 93 90 87 86 83 82 8231. 117 114 110 105 102 97 94 92 88 87 85 84 8332. 118 115 112 106 103 99 96 93 89 88 86 85 8433. 120 117 113 108 104 100 97 95 91 90 87 86 86 34. 121 118 115 103 105 102 99 96 92 91 88 87 87 35. 122 120 116 111 107 103 100 97 93 92 90 89 8836. 123 121 118 112 109 105 102 99 95 93 91 90 9037. 125 122 119 114 110 107 104 100 96 95 92 91 9138. 126 124 121 115 112 108 105 102 97 96 94 92 9239. 127 125 122 117 113 110 107 104 99 97 95 94 9440. 129 127 124 118 115 112 109 106 100 99 96 95 95

7



41. 130 128 125 120 117 113 111 108 102 100 97 96 96 42. 131 129 127 121 118 115 112 109 104 102 99 97 9843. 132 131 128 123 120 117 114 111 106 104 100 99 9944. 134 132 130 125 121 118 116 113 108 106 102 100 10045. 135 134 131 126 123 120 118 115 110 109 105 102 10246. 136 135 133 127 125 122 120 117 112 111 107 105 104

47. 138 136 134 129 126 123 121 118 114 113 109 107 106 48. 139 138 136 130 128 125 123 121 116 115 111 110 10849. 140 139 137 132 129 127 125 123 118 117 114 112 11050. 142 141 139 133 131 128 127 124 120 119 116 115 11251. 143 142 140 135 133 130 128 126 122 121 118 117 11452. 144 143 142 136 134 132 130 128 124 123 121 120 116 53. 146 144 143 138 136 133 132 130 126 126 123 122 11854. 147 146 145 139 137 135 134 132 128 128 125 123 12055. 148 148 146 141 139 137 136 134 130 130 127 127 12256. 149 149 148 142 144 138 137 136 132 132 130 130 12457. 151 150 149 144 142 140 139 138 134 134 132 132 126 58. 152 152 151 145 144 142 141 139 136 136 134 134 12859. 153 153 152 147 145 143 143 141 141 138 138 137 13060. 155 155 154 148 147 144 143 140 140 140 139 139 130

Pentru subiecţii de la 35 la 60 de ani, QI

se calculează cu ajutorul unei formule de corecţie

(reuşita fiind sensibilă la factorul vârstă):

Performanţa aşteptată (în %) la:

Vârsta cronologică %

16-30 10035 9740 9345 8850 8255 7660 70

De exemplu, T.B. (VC = 50 ani), Cotat totală = 33 puncte. Scorului de 33 de puncte la

vârstele cronologice de 16-30 de ani îi corespunde un QI = 86 (tabelul 6). Înmulţim 86 cu 100 şi

împărţim rezultatul la 82 (performanţa aşteptată la 50 de ani, după tabelul 7). Deci,

QI =×

=

86 100

82104 8, , adică 105 rotunjit.

Pe baza coeficientului de inteligenţă, subiectul este inclus în unul din nivelele de inteligenţă

din tabelul numărul 9.

)%(

100)3016(

)6035(tabelQI

QI QI

ani

ani

×

=−

−

8



Clasificarea intelectuală

QI Nivel de inteligenţă

Peste 140 inteligenţă extrem de ridicată

120 - 140 inteligenţă superioară

110 - 119 inteligenţă deasupra nivelului mediu

100 - 109 inteligenţă de nivel mediu (bună)90 - 99 inteligenţă de nivel mediu (slabă)

80 - 89 inteligenţă sub medie

70 - 79 inteligenţă de limită

50 - 69 deficienţă mintală uşoară (debilitate mintală)

20 - 49 deficienţă mintală medie (imbecilitate)

0 - 19 deficienţă mintală gravă (idioţie)

Persoana examinată poate “rezolva” (corect sau greşit) prin ghicire, unele din cele 60 de

probleme cuprinse în MP (s). Numărul alegerilor ghicite este proporţional cu totalul răspunsurilor

greşite. Persoanele cu performanţe scăzute rezolvă corect, în general, mai multe probleme prin ghicire

decât subiecţii cu cote ridicate. Din această cauză, un scor total scăzut este întotdeauna mai puţin valid

şi mai puţin fidel decât unul ridicat.

Pentru majoritatea cotelor totale s-au stabilit scorurile parţiale aşteptate la fiecare serie

(tabelele 9 şi 10). Prin scăderea scorului parţial aşteptat din cota parţială realizată se obţine

discrepanţa fiecărei serii. Aceste discrepanţe se exprimă numeric (de exemplu, 0, -1, +2, -2, +1) şi

constituie de asemenea un indice al validităţii şi fidelităţii rezultatelor. Scorul total compus din cote

parţiale care prezintă discrepanţe de peste două puncte nu poate fi acceptat la valoarea lui normală cafiind o estimare precisă a capacităţii intelectuale generale. Totuşi, în scopuri mai generale se acceptă

şi un scor total ca fiind relativ valid, chiar dacă prezintă discrepanţe interne mai mari de două puncte.

Totalizând valorile absolute ale discrepanţelor (indiferent de faptul că sunt + sau -), obţinem

indicele de variabilitate a rezultatelor (stabilitate - fluctuaţie în activitatea subiectului). Dacă indicele

de variabilitate este mai mare sau egal cu 7, se acordă o încredere redusă rezultatului examinării,

subiectul fiind retestat cu o altă metodă.

Compoziţia normală a scorului

Scorul parţialaşteptat

la scorul total de:

10 15 20 25 30 35 40 45 50 55

A 6 8 9 10 10 10 10 11 12 12 B 2 4 6 7 8 8 9 10 11 11C 1 2 3 4 6 7 8 10 10 11

D 1 1 2 3 4 7 9 9 10 11 E 0 0 0 1 2 3 4 5 7 10

9



1.5.2. Interpretarea calitativă

Inteligenţa nu poate fi “măsurată” în stare pură. În diagnosticarea ei, pe lângă criteriul

procesualităţii îmbinat cu aspectul de performanţă (de efect), trebuie să ţinem seama de întreaga

personalitate a subiectului examinat. Existenţa interdependenţelor între inteligenţă şi celelalte aspecte

ale personalităţii nu face însă imposibilă măsurarea inteligenţei. Dar neglijarea legilor interacţiuniiconstituie o sursă sigură a diagnosticării incorecte. Chiar în rezolvarea aceleiaşi sarcini - cotidiene sau

experimentale - contribuţiile factorilor de personalitate variază de la un om la altul. La unii, de

exemplu, funcţiile psihice implicate se structurează într-un mod adecvat sarcinii, asigurând astfel

reuşita chiar în condiţiile unor aptitudini intelectuale mai modeste. La alţii, dimpotrivă, insuccesul - în

pofida factorilor intelectuali mai dezvoltaţi - de datorează absenţei autocontrolului, a organizării şi

planificării, a nivelului motivaţiei. Tocmai aceşti factori fundamentali ai adaptabilităţii la situaţiile

problematice, care contribuie la individualizarea personalităţii, scapă în mare măsură probelor de

inteligenţă, ceea ce nu înseamnă că examinatorul care dispune de o intuiţie (insight) psihologicădezvoltată nu le poate sesiza.

10



Compoziţia normală a scorului (testare colectivă sau autoadministrare)

Scorul parţialaşteptat

la scorul total de:

15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

A 8 8 8 8 8 8 8 9 9 9 10 10 10 10 10 10 10 10 11 11 11 11 B 4 4 5 5 6 6 6 6 7 7 7 7 7 7 7 7 7 8 8 8 8 8C 2 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 5 5 6 6 6 7 7 7 7 7 8

D 1 1 1 2 2 2 2 2 2 3 3 3 4 4 5 5 5 5 5 6 7 7 E 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2

la scorul total de:

37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59

11 11 11 11 11 11 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 129 9 9 10 10 10 10 10 10 10 10 11 11 11 11 11 11 12 12 12 12 12 128 8 8 8 9 9 9 9 9 10 10 10 10 10 11 11 11 11 11 12 12 12 127 8 8 8 8 9 9 9 9 9 9 9 10 10 10 10 11 11 11 11 11 12 122 2 3 3 3 3 3 4 5 5 6 6 6 7 7 8 8 8 9 9 10 10 11

11



Sarcina examinatorului, în cursul diagnosticării, nu se reduce numai la includerea

subiectului în diverse tipuri de inteligenţă sau de afectivitate, temperament etc. definite în

mod teoretic. Graţie caracterului lor general, definiţiile teoretice nu se potrivesc întocmai

cazului particular. Pornind de la tipologie, psihodiagnosticianul caută să evidenţieze

individualitatea, unicitatea cazului studiat.

Concretizarea principiilor metodologice enunţate se realizează prin “arta

profesională” a psihologului. Prin formularea diagnozei individuale se urmăreşte înţelegerea,

cunoaşterea “amănuntelor” importante. Examinarea psihologică va fi astfel concepută şi

realizată, încât să permită - pe baza interpretării calitative a datelor - conturarea profilului

intelectual al subiectului.

Ilustrăm cele spuse prin prezentarea cazului L.S. (Cl. a VIII-a, Sc. gen., VC = 15 ani

şi 9 luni, sex bărbătesc):

Cota totală = 22 puncte;

Discrepanţa: -2; -1; +2; -2; 0;

Gradul: IV ;

QI = 71;

Timp = 30 minute.

Datele psihometrice prezentate indică subdezvoltarea mintală generală a subiectului.

Performanţele sale îl situează la limita superioară a debilităţii mintale. Potenţialităţile intelectuale

ale lui L. S. sunt foarte limitate. Ignorarea aproape totală a coerenţei logice la MP (s), care ne

indică inteligenţa generală slabă, se datorează capacităţii reduse de a stabili relaţii, datorită

cantonării în conduite operatorii inferioare vârstei cronologice a subiectului.

12



În continuare subiectul este examinat - atât pentru verificarea informaţiilor furnizate de

proba Raven, cât şi pentru cunoaşterea inteligenţei verbale - cu probe piagetiene (teste operatorii

formale de: combinare; logica propoziţiilor şi proporţii-probabilităţi), BINET-SIMON şi WISC.

Rezultatele: Cota Piaget = Qi ; VN Binet = 11 ani şi 9 luni; QI Binet =74; QIV WISC =70 - 74; QIP WISC =70 -

74; QIT WISC =70 - 74.

Performanţa slabă la testul Raven este confirmată de nereuşita subiectului la probe

piagetiene (T.O.F.C., T.O.F.L.P. şi T.O.F.P.). Subiectului îi sunt inaccesibile problemele

formale. Capacitatea de invenţie, de gândire asociativă şi de organizare sunt nedezvoltate.

Factorul de planificare fiind deficitar, subiectul trebuie condus, dirijat în înţelegerea şi rezolvarea

problemelor. Astfel, la proba cuburilor şi la aranjarea de imagini (din WISC), fără reglare

externă, subiectul înregistrează o reuşită inferioară celeia realizate în condiţiile acordării

ajutoarelor externe. Capacitatea lui de utilizare eficientă a ajutoarelor programate ne permite să-ldiferenţiem, prin efectul factorului educabilitate, de întârziaţii mintali.

Coeficienţii de validitate, cuprinşi în tabelele 11 şi 12 sunt puternic semnificativi (p =

0,01). În urma verificării fidelităţii testului MP (s) (procedeul retestării) J.C. Raven găseşte

coeficienţii de constanţă (stabilitate) între 0,83 şi 0,93 la subiecţii între 13 şi 50 ani.

Dispersia mare a performanţelor la WISC (Scara verbală: Înţelegere +; aritmetică - -;

Asemănări +; Vocabular -; Scară de performanţă; Completare de imagini ++; Aranjare de

imagini - -; Cuburi -; Cod B 0) indică eterogenitatea mare a performanţelor. Subiectul stăpâneşte

insuficient limbajul, ceea ce îi împiedică accesul la formele superioare ale gândirii verbale, la

operaţiile formale, fapt constant şi la probele operatorii (piagetiene). La probele de analiză şi

reconstrucţie L.S. prezintă dificultăţi de analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare chiar şi la

nivel concret. Aranjarea de imagini în vederea reconstituirii unei istorioare evidenţiază dificultăţi

in înţelegerea, în căutarea dirijată, în desprinderea ideii directoare din context, în controlul critic

al ipotezelor. Rezultatele slabe la raţionamentul matematic, corelat cu performanţa la proba

Raven şi la probele de calcul din scara Binet - Simon indică un ritm lent şi o nesiguranţă mare în

gândire, alături de dificultatea de a opera cu conţinuturi (informaţii) abstracte şi absenţadeprinderilor elementare de calcul mintal. Datorită capacităţii reduse de a organiza materialul,

L.S. pierde frecvent informaţii esenţiale. Subiectul memorează mai bine materiale verbale

nestructurate. Fidelitatea însă, chiar şi în acest caz lasă de dorit.

L.S. este timid şi anxios în situaţii de examen, prezintă frecvent inhibiţii emoţionale.

Subiectul aparţine tipului slab, cu reactivitate emoţională mare şi cu rezistenţă redusă la efort.

Aceste trăsături se accentuează la acele sarcini verbale care implică cu precădere operaţii

formale. Subiectul în aceste situaţii, contrar aşteptărilor devine pripit şi superficial. L.S. se simte

13



degajat la probele mai uşoare, predominant practice, deşi performanţele sale nici la acestea nu

depăşesc nivelul operator concret.

În concluzie, subiectul prezintă întârziere în dezvoltarea mintală, apropiată de construcţia

genetică neterminată proprie debililor mintali. Totuşi prin capacitatea sa de învăţare, superioară

debilităţii mintale, L.S. se diferenţiază de categoria întârziaţilor mintali. Diagnostic: inteligenţă

de limită.

14



1.6. Calităţi psihometrice ale testului MP (s)

Tabelul numărul 12

Validitatea concurentă şi de conţinut a MP (s)

Subiecţi

Variabile corelate

MP(s)

Autor Nr. V.C. (în ani)

Scor total QI

150 6 – 13 Termen – Merril EM 0,86 J.C. Raven (1948)

? sub 30 Mill Hill Scor total 0,60 J.C. Raven (1948)

70 9 –10 QIT QIP 0,75 E.S. Barrett (1956)

70 9 – 10 WISC QIP 0,69 E.S. Barrett (1956)

70 9 – 10 QIV QIP 0,70 E.S. Barrett (1956)

37 11 – 12 WISC QIT 0,66 T. Kulcsar (1974)

37 11 - 12 WISC QIV 0,58 T. Kulcsar (1974)

37 11 – 12 WISC QIP 0,62 T. Kulcsar (1974)

37 11 – 12 Binet – Simon QI 0,72 T. Kulcsar (1974)

37 11 – 12 Bender-Santucci Scor total 0,42 T. Kulcsar (1974)

37 11 – 12 Probe piagetiene Scor total 0,72 T. Kulcsar (1974)

Tabelul numărul 13

Validitatea predictivă a MP (s)

Variabile corelate Subiecţi (elevi)AutorTestul Reuşita şcolară Cl. a V-a (N=37) Cl. a VIII-a

(N=39)

MP (s) Română 0,50 0,061 T. Kulcsar (1974)MP (s) Matematică 0,59 0,67 T. Kulcsar (1974)MP (s) Biologie 0,60 0,68 T. Kulcsar (1974)

15

Documents

Matricile Progresive Standard _studenti