Curs 8 Teodora Chicioreanu

1. Metode complementare de evaluare

Aceste metode permit profesorului să obţină repere şi informaţii asupra derulării activităţii sale, prin folosirea unor instrumente adecvate cu care apreciază achiziţiile elevilor şi progresul lor. În acest fel, metodele complementare au funcţia de reglare a desfăşurării activităţii.

Principalele metode de evaluare complementare sunt: referatul, investigaţia, proiectul, portofoliul, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor şi autoevaluarea • Referatul reprezintă o modalitate de evaluare care permite atât o apreciere nuanţată a învăţării cât şi identificarea unor elemente de performanţă individuală probate de elev şi izvorâte din motivaţia lui pentru activitatea desfăşurată. Din punctul de vedere al conţinutului lor, referatele pot fi clasificate în două categorii cu virtuţi distincte şi anume: - referate bibliografice, bazate pe o informare documentară a elevului; - referate de investigaţie ştiinţifică, bazate pe dezvoltarea unui plan de acţiune elaborat de elev sau sugerat de profesor. Caracteristicile esenţiale ale referatelor sunt: - au un pronunţat caracter formativ şi creativ; - înglobează zone mai întinse de conţinut; - dispun de un caracter integrator, oferit de metodologia informării şi cercetării ştiinţifice; - permit abordarea unor domenii noi, realizând conexiuni interdisciplinare; - relevă motivaţia de învăţare. Atunci când elevii sunt solicitaţi să întocmească referate, acestora li se comunică tematica şi timpul de lucru şi, dacă este necesar, li se oferă sprijin privind planul de lucru, indicaţii bibliografice, modul de alcătuire ş.a. Evaluarea unui referat se face pe baza unei scheme de notare a profesorului (descriptori deperfromanţă) care vizează toate etapele implicate în elaborarea lui.

• Investigaţia reprezintă posibilitatea oferită elevilor de a aplica, în mod creativ, cunoştinţe şi deprinderi, cu scopul de a explora situaţii noi sau puţin asemănătoare cu propriile experienţe. Ea reprezintă o activitate care se poate desfă-şura pe durata unei lecţii (sau a mai multora) şi în care elevii primesc o temă de rezolvat şi instrucţiuni precise cu succesiune algoritmică. Caracteristicile esenţiale ale investigaţiei sunt redate de caracterul lor formativ, activizator, integrator (deoarece îmbină procese de învăţare cu metodologia informă-rii şi cercetării ştiinţifice) şi sumativ (prin angrenarea unor cunoştinţe, priceperi şi atitudini diverse). Evaluarea investigaţiei se face pe baza unei scheme de notare ce cuprinde măsurarea separată şi prin puncte a unor elemente cum sunt strategia de rezolvare, aplicarea cunoştinţelor/principiilor/legilor, acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor, claritatea argumentării şi forma prezentării etc.

Curs 8 Teodora Chicioreanu

Exemplu. În trei locuri de muncă (A, B, C) există elementele indicate mai jos: - locul A: butori prevăzut cu robinet umplut cu motorină; - locul B: depozit de hârtie străbătut de o conductă de termoficare ce emană aburi; - locul C: staţie de alimentare cu benzină în care se află un autoturism. a. În ce condiţii ar putea să apară un incendiu în cele trei locuri de muncă, fără a interveni vreun factor exterior? b. Precizaţi sub forma unei ecuaţii cauzale factorii care ar putea duce la apariţia incendiilor în cele trei locuri de muncă. c. Ce materiale şi utilaje stingătoare s-ar folosi când s-ar produce un incendiul în toate cele trei locuri de muncă? Răspunsul se va formula în cadrul unui tabel cu următoarea rubricaţie Locul de muncă Nisip Extinctor Gură de

incendiu Rezervor de apă

Furtun de cânepă

Găleţi

• Proiectul reprezintă o modalitate complexă de evaluare indivi-duală sau de grup, aplicată pentru evaluarea sumativă. Subiectul proiectului poate fi propus de profesor sau de elevi, iar elementele ce se evaluează sunt reprezentate de capacităţile elevului de a observa şi alege metodele de lucru, a măsura şi compara rezultatele, a utiliza o bibliografie specifică, a manevra informaţiiile, a raţio-na, investiga, analiza, sintetiza şi organiza materialul probatoriu, precum şi de a reali-za un produs. Din punct de vedere psihopedagogic proiectul reprezintă forma cea mai înaltă a problematizării.

• Portofoliul reprezintă o metodă de evaluare sumativă complexă, bazată pe un ansamblu de rezultate produse de elev şi neimplicate în actul evaluativ: fişe de informare/documetare, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje ş.a. În acest fel, portofoliul oferă o imagine completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost conceput. Structura şi componenţa unui portofoliu se subordonează scopului pentru care a fost proiectat şi ele sunt sta-bilite de profesor pe baza preocupărilor elevilor. Tematica trebuie să-i conducă pe elevi la surse de informaţii diferite de cele uzitate în şcoală, precum şi la forme de comunicare mai complexe, iar în intervalul de timp afectat profesorul trebuie să facă verificări periodice ale componentelor portofoliului. Capacităţile ce se pot evalua sunt: - obţinerea şi manevrarea informaţiilor şi a metodelor; - măsurarea/compararea/interpretarea rezultatelor; - organizarea/prezentarea materialului probatoriu; - sintetizarea/realizarea unui produs.

• Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor se bazează pe pe un set de trei instrumente: fişa de evaluare, scara de clasificare şi lista de control/verificare. a. Fişa de evaluare ar trebui să cuprindă informaţii relevante des-pre elev cum sunt: date generale; particularităţi ale proceselor intelectuale; aptitudini şi

Curs 8 Teodora Chicioreanu

interese; trăsături de afectivitate şi temperament; atitudini faţă de sine, de colegii şi profesorii săi, disciplina şcolară, evoluţia aptitudinilor-atitudinilor-intereselor şi nive-lului său de integrare. Ea se va întocmi pentru elevii cu probleme care au nevoie de sprijin şi consiliere tutorială şi se va limita numai la câteva comportamente funda-mentale. b. Scara de clasificare indică profesorului frecvenţa de apariţie a unui anumit comportament. De pildă măsura în care elevul participă la discuţii şi în ce măsură comentariile sale au fost în legătură cu tema studiată (niciodată, rar, oca-zional, frecvent, întotdeauna). c. Lista de control/verificare indică profesorului prezenţa/absenţa unui anumit comportament atunci când elevul a fost confruntat cu o sarcină de lucru (urmează sau nu instrucţiunile, cere sau nu ajutor, cooperează sau nu cu ceilalţi elevi, a dus sau nu activitatea până la capăt, a făcut sau nu curat la locul de muncă etc.). • Autoevaluarea este o necesitate imperativă în procesul edu-caţional deoarece ajută elevii să se autocunoască, dându-le încredere în sine şi sporindu-le motivaţia pentru îmbunătăţirea perfomanţelor şcolare. Prin autoevaluare elevul îşi apreciază propriile performanţe în raport cu obiectivele operaţionale. Pentru aceasta el va completa, sub îndrumarea profesorului, o grilă de autoevaluare ce va conţine capacităţile vizate, sarcinile de lucru, valori ale performanţei proprii (slab, mediu, bun, foarte bun, excelent). Informaţiile obţinute în urma autoevaluării sunt comparate cu cele ale profesorului, se introduc în portofoliul elevului şi se prezintă periodic părinţilor.

2. Calitatea instrumentelor de evaluare

Calitatea instrumentelor de evaluare este redată de următorii indicatori: a. Validitatea (să măsoare ce este destinat a măsura): validitate de conţinut, validitate de construct (acurateţea măsurării unui anumit construct: inteligenţa, creativitatea, inventivitatea, motivaţia etc.), validitatea concurentă (manifestarea aceluiaşi comportament la toate disciplinele care îl implică; exemplu: calculul numeric şi cel algebric), validitate predictivă (măsura în care testul administrat face prognoza rezultatelor viitoare ale elevului), validitatea de faţadă (relevanţa testului pentru elev privind competenţe/conţinuturi). b. Fidelitatea (rezultate constante obţinute prin aplicarea repetată a testului). c. Obiectivitatea (acordul corectorilor testului asupra notării aceluiaşi răs-puns). d. Aplicabilitatea (administrarea şi interpretarea uşoară a testului).

Curs 8 Teodora Chicioreanu

3. Tipurile de itemi Tipurile de itemi care vor costitui proba (testul) de evaluare. Se recomandă a se folosi categoriile de itemi din tabelul

Nr. crt. C e T i

notare)

işi):

ultiplă;

re multiplă. iectivi:

s scurt;

ctivi (deschişi):

2 Natura sarcinii de lucru are (identificare).

pletare (texte sau desene lacunare).

ilirea de relaţii cauzale.

tice. onstruit.

4 Prezenţa / absenţa resurselor urse materiale. esurse materiale.

5 smitere a itemilor

zuale. 4. Itemi comunicaţi prin programe de evaluare (calculatoare, si-mu ve de conexiune inversă).

6 cu răspuns în scris.

are e de conexiune inversă).

riteriul de clasificar ipuri de itemur1 Gradul de obiectivitate

(în absenţa unei scheme de1. Itemi obiectivi (înch- cu alege duală; - cu alegere m- de tip pereche; - cu alegere şi corela2. Itemi semiob- cu răspun- de completare; - structuraţi. 3. Itemi subie- rezolvare de probleme; - eseu structurat; - eseu liber. 1. Itemi de preciz2. Itemi de ordonare. 3. Itemi de com4. Itemi de asociere. 5. Itemi de corelare. 6. Itemi pentru stab7. Itemi de calcul.

ări prac8. Itemi pentru executarea de lucr3 Tipul de răspuns 1. Itemi cu răspuns c

2. Itemi cu răspuns la alegere. 3. Itemi de completare.

1. Itemi care nu necesită resmateriale

Modalitatea de tran2. Itemi care necesită r1. Itemi comunicaţi oral. 2. Itemi comunicaţi în scris. 3. Itemi comunicaţi prin mijloace audio-vi

latoare, dispozitiModalitatea de comunicare a răspunsurilor elevilor

1. Itemi cu răspuns oral. 2. Itemi3. Itemi cu răspuns dat prin dispozitive/echipamente de evalu(calculatoare, simulatoare, dispozitiv4. Itemi cu răspuns dat prin activităţi practice.

4. Concluzii

1. Prin răspunsuri orale se evaluează comportamente de exprimare, conversaţie, intervievare, informarea solicitanţilor ş.a.

2. Prin răspunsuri în scris se evaluează comportamentele de scriere, com-punere, recunoaştere, ordonare, identificare, corelare, asociere, calcul, etc.

3. Prin activităţi practice se evaluează comportamente de tehnică profesională, deprinderi motorii şi intelectuale, executare de operaţii etc.

4. Prin răspunsuri date prin instalaţii specializate se evaluează comportamente de recunoaştere, identificare, corelare, luarea deciziilor, calcul, introducerea şi procesarea datelor etc.