Metode didactice utilizate în predarea biologiei

Experimentul didactic este o metodă fundamentală în învăţarea disciplinelor biologice.Se caracterizează prin efectuarea de către elevi în mod independent, în laboratorul de

biologie, a unor activităţi de cunoaştere nemijlocită a realităţii înconjurătoare prin efectuarea unor experienţe de fiziologie animală si vegetală, sub conducerea profesorului. Efectuarea experienţelor şi experimentelor conduce la formarea spiritului de investigaţie la elevi. Ca medodă de instruire şi autoinstruire, experimentul se aplică în activităţi de provocare, reconstituire şi modificare a unor fenomene şi procese în scopul studierii lor.

Aplicaţii

Observaţia independentă Metoda observaţiei independente constă în explorarea directă, perceptivă a realităţii, a

naturii.În procesul de predare-învăţare a ştiinţelor biologice folosirea metodei observaţiei este

cerută de specificul acestei discipline deoarece are o valoare cognitivă deosebită în explorarea si deosebirea de către elevi a lumii vii, pune elevul in contact direct cu procesele şi fenomenele biologice, prin urmarirea modului de desfăşurare al acestora.

Metoda observaţiei independente este o tehnică de muncă intelectulă cu un pronunţat caracter euristic.

Aplicaţie: Organele unei plante cu floriScopul: print-o excursie în afara localităţii, elevii observă mediul natural cu întreaga

floră si faună specifice zonei. Se creează posibilitatea ca elevii să colecteze sistematic plante specifice acestei zone, să le recunoască şi să le compare cu experienţele proprii şi cu cunoştinţele anterioare.

Materiale necesare: caiet de notiţe, creion, hârleţ, bisturiu, geantă pentru colectare de plante, busolă, presă pentru plante, lupă.

Sarcini de lucru: 1. Prinviţi zona din apropierea dumneavoastră. Observaţi, descrieţi prin intermiedul

tuturor simţurilor: văz, auz, miros, pipăit. Apeciaţi suprafaţa studiată. Caracterizaţi din punct de vedere climatic mediul studiat. Determinaţi poziţia geografică a mediului cu ajutorul unei busole. Notaţi proprietăţile zonei observate din această perspectivă. Realizaţi un desen care să exprime ceea ce aţi văzut.

2. Cercetează cu atenţie mediul ales. Recunoşteţi plantele de pe o anumită suprafaţă şi grupaţi-le în plante ierboase, arbori.

3. Observaţi distribuţia diferitelor plante in funcţie de lumină, apă, sol, temperatură etc. Observaţi unele adaptări ale plantelor legate de aceşti factori.

4. Colectaţi plantele ierboase, frunze de arbori pentru întocmire de ierbare.

Conversaţia didactică este o metodă ce constă într-un sistem de întrebări adresate elevilor care reproduc, comentează şi repetă cunoştinţe însuşite anterior. Această formă se foloseşte la toate tipurile de lecţie.

Dezvoltarea aptitudinilor de comunicare în clasă necesită participarea profesorului. Cea mai mare parte a timpului unui profesor la oră este ocupată de întrebările pe care acesta le pune. Metoda convesaţiei constă în dialogul dintre profesor si elev, în care profesorul trebuie sa apară în rolul unui colaborator care nu pune numai întrebări, ci şi răspunde la întrebările elevului. Prin metoda convesaţiei se stimulează gândirea elevilor în vederea însuşirii, fixării şi sistematizării cunoştinţelor şi deprinderilor, în vederea dezvoltării spiritului de colaborare şi de echipă.

Conversaţia este frecvent utilizată în învăţarea biologiei, determinând un dialog continuu între elev şi profesor, cu condiţia respectării unor reguli elementare de colaborare constructivă, care să nu determine diminuarea demersului didactic, ci să-l amplifice şi să-l consolideze.

Aplicaţie: Conversaţia cu rol de fixare, consolidare, sistematizare a cunoştintelor elevilor

La tema: angiosperme monocotiledonate –cerealele întrebările formulate de profesor trebuie să aibă un caracter sintetic si să vizeze aspectele şi elementele esenţiale ale temei abordate:

- Din ce este alcătuită planta de grâu?- Dar planta de porumb?- Prin ce se aseamănă aceste două plante?- Prin ce se deosebesc?- Cum se numeşte floarea la ceste două plante?- Descrieţi alcătuirea florii de grâu, comparativ cu cea de porumb.

Completaţi urmatorul tabel:

Planta Rădăcina Tulpina Frunza Floare Fruct Sămânţă

Grâu

Porumb

Dacă elevii nu pot elabora răspunsul corespunzător întrebării adresate de profesor, acesta poate formula întrebări ajutătoare pentru a explica şi lămurii conţinutul întrebării respective.

Conversaţia, ca forma a comunicării pedagogice se îmbină cu explicaţia, observaţia, demonstraţia, modelarea, experimentul sau problematizarea.

Problematizarea este o modalitate modernă de instruire care constă în crearea, de către profesor a unor probleme, situaţii-problemă sau prin formularea unor întrebări problematice- toate acestea generând o stare de îndoială şi incertitudine, la elevi. Metoda stimulează curiozitatea, dorinţa şi efeorturile intelectuale de a descoperi noi căi de rezolvare a situaţiei-problemă. Din punct de vedere psihologic această metodă dezvoltă schemele operatorii ale gândirii divergente, antrenează aptitudinile creatoare şi asigură motivarea intrinsecă a învăţării.

Integrată în ansamblul activităţii didactice, problematizarea orientează şi activează gândirea elevilor în procesul învăţării dirijate, a cunoştinţelor despre natura prin faptul că îi conduce la rezvolvarea unor situaţii conflictuale, reale sau aparente între cunoştinţele dobândite anterior şi noile informaţii despre fenomenul studiat.

Aplicaţie: La lecţia „Viţa de vie” clasa a v-a, unde, după ce au învăţat despre morfologia şi fiziologia

viţei cultivate, se prezintă elevilor următoarea întrebare-problemă: „Ce relaţie există între funcţiile şi alcătuirea viţei de vie?”. Funcţiile stau la baza apariţiei, creşterii şi dezvoltării organelor viţei de vie; de altfel organele viţei de vie reprezintă baza şi condiţia de realizare a acestei plante. Astfel spus acestea sunt un efect al funcţiilor, la rândul lor elementele morfologice reprezintă baza şi condiţia de realizare a acestor funcţii. Sub aspect tehnic, operaţional, soluţiile la întrebările puse sunt rezolvate prin strategii nealgoritmice, euristice şi creative, în funcţie de gradul de interactivate dintre elevi, rezolvarea se face individual sau în grup. (brainstorming)

Demonstraţia este o metodă cu ajutorul căreia profesorul prezintă elevilor obiecte, fenomene biologice reale sau imagini ale acestora în scopuri multiple:

1. Cunoaşterea pe cale senzorială a lumii vii;2. Asigurarea unei baze perceptive pentru asimilarea noţiunilor, legilor, principiilor

biologice, ecologiei;3. Înţelegerea noilor cunoştinţe şi însuşirea lor temeinică.4. Uşurarea aplicării în practică a cunoştinţelor dobândite teoretic.Prin prezentarea şi perceperea modelului de către elevi, metoda demostraţiei poate îmbrăca

anumite forme şi anume:a. Prezentarea plantelor şi animalelor în starea lor naturală de existenţă şi manifestare;b. Prezentarea plantelor şi animalelor conservate;c. Demonstraţia cu ajutorul experimentelor; d. Demonstraţia cu ajutorul modelelor;e. Demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale.

Aplicaţie:

La clasa a v-a la tema „angiosperme dicotiledonate-mărul şi alţi pomi fructiferi”, se utilizează ca material didactic planşe, mulaje, fructe naturale. Atenţia elevilor este orientată spre însuşirile fiecărei plante pomicole, referitoare la mărime, forma frunzelor, a florilor, forma fructelor etc. Aceste însuşiri sunt descoperite de elevi prin observarea materialului didactic şi prin dirijarea atenţiei şi percepţiei de către profesor prin întrebările adresate. Asemănările şi deosebirile sunt descoperite de elevi şi însuşite mai bine prin observarea, analiza şi compararea materialului didactic.