A. Clasa HEMIASCOMYCETES

Grupează specii de ciuperci primitive la care ascele nu se diferenţiază în corpuri sporifere, ci se formează direct pe miceliu şi se dispun la suprafaţa substratului formând un strat himenial. 1. Ordinul Endomycetales (Protoascales) Grupează aproximativ 150 de specii care pot fi saprofite pe fructe sau pe organe vegetative, în nectarul florilor, pe rănile arborilor şi în sol.

Aceste ciuperci sunt cunoscute şi sub numele de drojdii grupate după unii autori în ordinul Saccharomycetales, care include specii ale genului Saccharomyces cu importanţă în industriile alimentare deoarece realizează fermentaţia alcoolică, In cadrul acestui gen au fost evidenţiate aproximativ 40 specii.

La speciile inferioare aparatul vegetativ este un dermatoplast, iar la cele evoluate un miceliu primitiv. Majoritatea au o nutriţie saprofită, cu câteva excepţii care pot fi parazite pe specii lemnoase.FAMILIA SACCHAROMYCETACEAE Include specii saprofite pe fructe, ranile plantelor, alimente si in sol. Aparatul vegetativ este un

dermatoplast format din celule solitare, care se inmultesc prin mitoza (inmugurire) sau prin diviziune. In anumite conditii, celulele pot ramane asociate si pot forma pseudomicelii.

Procesul sexuat este o izogamie şi se realizeaza prin copularea a două celule vegetative asemănătoare din punct de vedere morfologic. In urma copulării rezultă un miceliu diploid pe care se formeaza asce cu 1 - 8 ascospori. La reprezentanţii acestei familii se constată o reducere progresivă a procesului sexual.

In această familie sunt incluse specii de drojdii cu implicaţii deosebite în procesele fermentative sau de alterare cu importanţă în industria alimentară. Deşi procesul de fermentaţie era cunoscut încă din antichitate, abia în anul 1876, L. Pasteur a explicat cauza acestui fenomen.

Genul Saccharomyces include numeroase specii de drojdii cu celule care au forma sferică, ovală sau elipsoidală. Se reproduc vegetativ prin înmugurire multilaterală, iar uneori pot forma pseudomiceli. Asca conţine 1-4 ascospori cu formă sferică sau ovală şi cu suprafaţa netedă.

Prezintă labilitate metabolică, deoarece în condiţii de aerobioză produce oxidarea glucidelor până la C02 şi H20, asigurându-şi energia necesară pentru creştere, multiplicare şi întreţinerea funcţiilor vitale. Fermentează glucoza, manoza, fructoza, maltoza şi zaharoza.

Saccharomyces cerevisiae este o specie saprofită cunoscută sub numele de drojdia de bere, care formează pe mediu de extract de malţ-agar, după trei zile de la cultivare la 25 °C, colonii alb-crem, convexe, cu perimetrul circular şi cu suprafaţa lucioasă, cu diametrul de 1 - 2 mm. In mediul lichid produce tulbureală, iar la suprafaţă se formează o spumă fină, cu aspect mat. După doua ore de la terminarea procesului fermentativ, formează un sediment compact.

Această specie fermentează glucoza, galactoză, zaharoză, maltoza şi 1/3 din rafinoză. Este o drojdie alcooligenă fiind utilizată la fabricarea spirtului, la obţinerea drojdiei comprimate, în panificaţie şi la fabricarea unor sortimente de bere.

Saccharomyces cerevisiae var. ellipsoideus este o specie saprofită cunoscută sub numele de drojdia de vin, care formează pe mediul cu must de malţ-agar colonii cu diametrul de 2 - 4 mm, conturul circular sau uşor lobat, cu consistenţă cremoasă, de culoare albă sau cenuşie, aspectul neted şi lucios. In mediu lichid produce tulbureală, iar la suprafaţă o spumă fină, cu aspect mat. In timp, formează un sediment granular.

Asimilează în condiţii aerobe glucoza, galactoză, fructoză, zaharoză, maltoza şi produce fermentaţia alcoolică a următoarelor glucide: glucoza, fructoză, galactoză, zaharoză, maltoză şi

1

1/3 rafinoză. Este o specie prezentă pe fructe dulci (struguri, pere, mere, prune, gutui, coacăze, agrişe). Se utilizează la prepararea culturilor starter în tehnologia vinificaţiei.

Genul Schizosaccharomyces prezintă celule de formă cilindrică, ovală sau sferică. Prin reproducere celula nou formată se separă prin sciziune. Uneori formează pseudomiceliu sau miceliu adevărat (hife septate). Ascele pot avea 4-8 ascospori de formă sferică, ovală sau reniformă cu suprafaţa netedă sau rugoasă.

Drojdiile incluse în acest gen au un metabolism fermentativ şi oxi-dativ. In ţări cu climă caldă, sunt folosite în procese fermentative (Schizosaccharomyces pombe este folosită la fabricarea romului). Speciile acestui gen asimilează foarte bine dextrine şi acid malic. Sunt adaptabile în prezenţa conservanţilor.

2. Ordinul Taphrinales Grupează aproximativ 100 specii parazite obligate pe plante superioare care produc hipertrofia şi deformarea foarte accentuată a organelor atacate. Prezintă un miceliu primar haploid, anual sau bianual care rezistă în crăpăturile ritidomei de pe ramurile şi trunchiul speciilor atacate sau între solzii mugurilor. Miceliul secundar este dicariotic şi se răspândeşte sub epidermă, cuticulă şi spaţiile intercelulare fiind lipsit de haustori. Ascele se dezvoltă direct pe miceliu, sunt unitunicate şi constituie un strat himenial superficial şi compact, care se localizează în cuticulă organelor atacate ale plantei. Nu prezintă corpuri sporifere. Ascele conţin în mod obişnuit mai mult de 8 ascospori. La aceste specii înmulţirea asexuată lipseşte.

Ordinul Taphrinales include o singură familie Taphrinaceae cu un singur gen Taphrina. Speciile genului Taphrina parazitează pe plante din diferite familii: Rosaceae, Betulaceae,

Fagaceae, Salicaceae. Simptomele produse de aceste ciuperci sunt foarte evidente: încreţirea frunzelor {Taphrina deformans), hipertrofia fructelor (Taphrina pruni), micocecidii (Taphrina alni -incanae) şi „mături de vrăjitoare" (Taphrina carpini). Aceste specii stimulează sinteza de fitohormoni cu rol de creştere (acidul indolil acetic şi citochinine) care determină hipertrofia şi hiperplazia organelor atacate.

Taphrina deformans este o ciupercă parazită care produce boala cunoscută sub numele de băşicarea frunzelor de piersic (Prunus persica). Această boală este favorizată de variaţiile mari de temperatură (optimul este apreciat la 15 °C, iar peste 28 °C ciuperca îşi pierde virulenţa) din lunile aprilie-mai şi de umiditatea excesivă.

Atacul se manifestă pe frunze şi uneori pe ramuri şi pe fructe. Frunzele atacate prezintă pe partea superioară băşicări şi gofrări datorită hipertrofierii limbului foliar. Pe partea inferioară a acestuia, în dreptul porţiunilor băşicate, apare un strat catifelat format din himeniul de asce cu ascospori. Miceliul septat al ciupercii cu celulele binucleate se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale mezofilului frunzelor.

2

Taphrina pruni este o specie parazită pe soiuri cultivate de prun. Atacă cu predilecţie fructele şi produce boala cunoscută popular sub numele de hurlupi. Fructele atacate au o culoare galbenă-verzuie şi sunt mult mai mari decât cele sănătoase, având mezocarpul hipertrofiat, iar endocarpul redus. Pe suprafaţa hurlupilor se constată prezenţa unui strat brumat de culoare albicioasă-cenuşie format din himeniul de asce şi ascospori. Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular şi formează asce libere la suprafaţa fructului parazitat. Ascele sunt cilindrice, rotunjite la vârf, de 30-60 x 7-15 µm, în ele formându-se mai mulţi ascospori, ei prezentând proprietatea de a înmuguri.

B. Clasa Plectomycetes

Este reprezentată prin ordinul Eurotiales (Plectascales ) cu caractere comune clasei. Aceste ciuperci prezintă corpuri sporifere de tip cleistoteciu (mai rar periteciu), în care ascele sunt

prototunicate (peretele se distruge foarte uşor fiind eliberaţi ascosporii), sunt situate dezordonat şi sunt eliberate pasiv prin dezagregarea peridiei. Cleistoteciile se dezvoltă în strome asemănătoare scleroţilor şi au dimensiuni de 1 - 2 mm. în timpul procesului sexuat ascogonul şi anteridia se împletesc caracteristic de unde şi numele clasei (gr. plect, plecto - împletit, adunat; mykes - ciu-percă), înmulţirea asexuată se realizează cu ajutorul conidiilor care se formează pe conidiofori simpli, ramificaţi şi măciucaţi.

Majoritatea speciilor sunt saprofite pe resturi vegetale şi animale. Un număr foarte mare de specii se găsesc în sol sau pe produse alimentare pe care le acoperă cu un mucegai negru sau verde-albăstrui. Majoritatea speciilor produc antibiotice.

3

Există specii termofile care se dezvoltă pe substraturi ce se autoîncălzesc (composturi) la o temperatură de 30 - 60 °C. Anumite specii pot deveni parazite producând boli foarte grave plantelor, animalelor şi omului.

Familia Eurotiaceae (Aspergillaceae) include specii saprofite (majoritatea) care pot produce mucegaiuri albicioase, verzi sau negricioase pe fructe, seminţe şi alimente.

Unele specii pot trăi parazite pe plante, animale şi om. Cleistoteciile sunt microscopice, sferice şi sesile. Au o deosebită importanţă practică deoarece foarte multe specii produc antibiotice.

Familia Eurotiaceae (Aspergillaceae) include specii saprofite (majoritatea) care pot produce mucegaiuri albicioase, verzi sau negricioase pe fructe, seminţe şi alimente.

Unele specii pot trăi parazite pe plante, animale şi om. Cleistoteciile sunt microscopice, sferice şi sesile. Au o deosebită importanţă practică deoarece foarte multe specii produc antibiotice.

Aspergillus nidulans poate elabora toxina sterigmatocistină (nidulină), iar Aspergillus fumigatus produce fumigatina, substanţă cu spectru antimicrobian, care prin contaminarea pe cale respiratorie duce la îmbolnăviri (aspergiloze) la animale (păsări, oi), similare tuberculozei.

Genul Penicillium este considerat foarte divers datorită variabilităţii caracterelor morfologice specifice reprezentanţilor săi.

Miceliul este pluricelular şi foarte ramificat. Structura reproducătoare este reprezentată de un conidiofor septat, care apical prezintă metule, fialide (celule conidiogene) şi fialospori (conidii). Metulele pot fi aranjate pe un singur nivel sau pe două nivele. Aranjarea acestor elemente este caracteristică, de aici şi numele genului (lat. penicillus - smoc de peri, pensulă, penel).

Penicillium chrysogenum (syn. Penicillium notatum) produce antibioticul numit penicilină.

Ordinul Sphaeriales include specii de ciuperci parazite şi saprofi-te, care prezintă ascele situate în peritecii. Peretele

periteciului (peridia) poate fi cărnos, membranos sau cărbunos, în formă de urcior şi de culoare neagră sau brună.

Periteciile pot fi superficiale sau situate profund în stro-mă. Ascele sunt măciucate sau cilindrice şi formează un strat fertil numit himeniu, iar printre acestea

se găsesc hife sterile cu rol de apărare care se numesc parafize. Structura ascelor este de tip unitunicat, iar ascosporii pot fi: unicelulari, bicelulari sau

multicelulari, hialini sau coloraţi (bruni, gălbui). Prezintă organe de rezistenţă sub formă de scleroţi.

Familia Hypocreaceae include specii de ciuperci parazite care prezintă peritecii situate superficial sau profund în stromă. Peretele periteciului este cărnos şi prezintă culoarea stromei: roşu, galben sau violaceu.

Nectria galligena este o ciupercă parazită care produce boala cunoscută sub numele de cancerul deschis al pomilor. Atacul este favorizat de prezenţa unor răni pe suprafaţa organelor atacate.

Nectria cinnabarina produce boala brobonarea roşie a lujerilor unor specii de foioase; Familia Ophiostomataceae include specii care prezintă miceliul parazit în interiorul ţesuturilor

atacate. Inmulţirea asexuată se realizează prin conidii care se găsesc pe conidiofori asociaţi în coremii. Periteciile prezintă un gât lung, prevăzut cu un ostiol înconjurat de o coroană de peri. Ophiostoma ulmi (syn. Ceratocystis ulmi) este o ciupercă parazită care determină moartea

ulmului. Este întâlnită pe toate speciile genului Ulmus şi afectează atât puieţii, cât şi arborii. Familia Polystigmataceae include specii parazite cu o stromă foarte dezvoltată, de culoare roşie,

portocalie sau brună, în care se diferenţiază periteciile.

4

Polystigma rubrum este o specie parazită care produce boala cunoscută sub numele de pătarea roşie a frunzelor de prun (Primus domestica).

Familia Diaporthaceae prezintă specii parazite cu peritecii situate în substrat. Aceste peritecii sunt prevăzute cu un gât alungit care iese la suprafaţa substratului. La extremitatea gâtului periteciului se găseşte un ostiol pe unde sunt eliminaţi ascosporii.

Gnomonia juglandis este o ciupercă parazită care produce antracnoza nucului. Periteciile sunt negricioase sau brun - roşcate, în formă de butelie, situate complet în substrat. în peritecii se diferenţiază numeroase asce cu ascospori bicelulari, hialini.

Familia Clavicipitaceae include specii parazite cu peritecii tipice care se dezvoltă într-o stromă foarte bine dezvoltată şi colorată (roşu, galben, violet).

In conditii favorabile de mediu sclerotii germineaza si formeaza 10-20 corpuri stromatice roz-purpurii, globuloase, de 2-4 cm lungime, sustinute de pedunculi lungi, in care se foormeaza periteciile ciupercii care au forma de butelir. In peritecii se gasesc asce cilindrice cu cate 8 ascospori filamentosi, pluricelulari care vor produce infectii primare.

Claviceps purpurea este o ciupercă parazită care produce cornul sau pintenul secarei (Secale cereale).

Familia Cordycipitaceae include specii parazite pe insecte sau pe corpurile sporifere ale unor ciuperci hipogee, cu strome cărnoase, viu colorate. Periteciile sunt în formă de butelie, cufundate în strome. Ascele sunt cilindrice, lungi, înguste. Ascosporii sunt filamentoşi, hialini, la început unicelulari, apoi septaţi, la maturitate fragmentaţi în numeroase segmente unicelulare.

Cordyceps militaris este o specie parazită pe larve şi pupe de insecte. Familia Xylariaceae include specii saprofite şi parazite, lignicole, mai rar foliicole, cu strome

individualizate, tari şi cărbunoase, disciforme, claviforme, sferice sau hemisferice, uneori ramificate ca nişte coarne de cerb, sesile sau pedicelate, de culoare neagră.

Pe suprafaţă se observă conidii albe sau colorate şi peritecii cufundate în stromă, de dimensiuni mici, sferice sau ovale, dispuse regulat sau neregulat, la periferia stromelor. Ascele sunt cilindrice, hialine, pedunculate, cu 8 ascospori unicelulari, bruni – negricioşi sau negri.

Xylaria polymorpha este o specie saprofită care se găseşte pe lemn de foioase. Prezintă strome claviforme, uşor curbate, negre, de 5-10x1-3 cm, în interior de culoare albă, la bază glabre şi de regulă concrescute câte 2-6 exemplare la un loc.

Hypoxylon coccineum are strome emisferice, brun-negricioase, tari, izolate sau confluente; în interior, pe margine sunt prezente numeroase peritecii care conţin asce cu ascospori bruni, muriformi.

CLASA LOCULOASCOMYCETES

Din această clasă fac parte ciuperci saprofite şi parazite cu asce bitunicate, diferenţiate în loculi care se găsesc în stromă. Aceşti loculi sunt grupaţi şi se formează prin distrugerea sau prin comprimarea stromei în anumite porţiuni formând o falsă peritecie (pseudotecie sau peritecie de tip ascolocular). Printre asce se găsesc filamente sterile care se numesc pseudoparafize. Prezintă tipuri diferite de forme conidiene.

Ordinul Pleosporales include specii saprofite şi parazite care prezintă asce bitunicate, diferenţiate în loculi în stromă. Formele conidiene sunt de diferite tipuri: picnospori în picnidie, conidii în acervuli şi conidii pe conidiofori.

Familia Venturiaceae prezintă specii parazite şi saprofite cu o stromă mai mult sau mai puţin dezvoltată, în care se diferenţiază peritecii.

5

Venturia inaequalis este o specie parazită care produce pătarea cafenie a frunzelor şi fructelor, precum şi rapănul ramurilor şi fructelor de măr (Malus domestica).

Ordinul Dothideales include specii parazite cu stroma de culoare închisă în care se diferenţiază unul sau mai mulţi

loculi unde ascele se dispun sub formă de strat himenial. De regulă între asce se găsesc pseudoparafize filiforme.

Familia Dothideaceae include specii parazite sau saprofite pe plante lemnoase şi ierboase, cu stroma mai mult sau mai puţin dezvoltată, iar periteciile globuloase, negricioase cufundate în ţesuturile parazitate. Ascele se găsesc grupat şi conţin ascospori hialini sau de culoare brună, unicelulari, bicelulari sau multicelulari. Se înmulţesc asexuat prin diferite tipuri de conidii.

Mycosphaerella sentina este o specie parazită care produce septorioza sau pătarea albă a frunzelor de păr.

Mycosphaerella fragariae este o specie parazită care produce septorioza sau pătarea albă a frunzelor de căpşun.

CLASA LABOULBENIOMYCETES

In această clasă sunt incluse aproximativ 1500 de specii de ciuperci care se găsesc cu predilecţie în zonele tropicale şi subtropicale şi sunt parazite obligate pe diferite grupe de insecte şi specii de arahnide.

Pe lângă specializarea strictă pe un organism-gazdă, aceste ciuperci prezintă şi o specializare topografică, deoarece s-a observat că o specie se fixează doar într-un anumit punct de pe exoscheletul insectei-gazdă. Aceste cauze nu sunt cunoscute până în prezent. Aparatul vegetativ are aspectul unui receptacul pedunculat cu rol de fixare şi apendici pe care se dezvoltă anteridiile şi ascogonul prevăzut cu trichogin. După fecundaţie rezulta câteva asce închise într-un periteciu, în care nu se găsesc parafize.

Aceste ciuperci prezintă o importanţă filogenetică deosebită, deoarece modul de formare al organelor sexuale (natura garneţilor bărbăteşti, ascogonul prevăzut cu trichogin) şi tipul fecundaţiei amintesc de carpogoanele şi spermatogoanele de la algele roşii.

In această clasă este inclus ordinul Laboulbeniales cu 3 familii: Ceratomycetaceae, Laboulbeniaceae cu genul Laboulbenia parazită obligată pe insecte.

CLASA DISCOMYCETES

Din această clasă fac parte aproximativ 3000 de specii care trăiesc parazite sau saprofite. Caracteristica principală o constituie prezenţa unui corp sporifer sub formă de disc, cupă sau farfurioară (de aici şi numele clasei), care se numeşte apoteciu. Corpurile sporifere pot fi hemisferice, claviforme sau spatuliforme, sesile sau pedunculate, cu dimensiuni cuprinse între câţiva microni până la 10-25 cm diametru, iar pe suprafaţă se dezvoltă ascele şi parafizele.

Structural apoteciul prezintă, în secţiune longitudinală, următoarele elemente: - stratul himenial sau teciu alcătuit din asce dispuse paralel în care obişnuit se găsesc 8 ascospori

elipsoidali. Printre asce se găsesc parafize sub forma unor celule alungite, sterile. Extremitatea parafizelor formează epiteciul cu rol de apărare Sub teciu hifele miceliene se împletesc formând un strat subhimenial care se numeşte hipoteciu, cu rol în nutriţia ascelor.

Urmează un strat de hife laxe care formează zona medulară plectenchimatică, care se continuă cu un înveliş extern, format din hife strâns împletite, care alcătuiesc zona externă

6

pseudoparenchimatică care se numeşte excipul. Peretele lateral din partea internă a teciului, aflat în continuarea zonei externe, se numeşte parateciu şi are rol în producerea parafizelor externe ale teciului care se mai numesc şi parafize secundare.

La ciupercile care prezintă corpuri sporifere hipogee, apoteciile sunt închise şi pot avea aspectul unor tuberculi, cu excipulul transformat în peridie, iar hipoteciul şi stratul himenial într-o glebă fertilă. La speciile din familia Morchellaceae şi Helvellaceae mai multe apotecii asociate formea-ză corpuri sporifere care au aspectul de căciulă sau de creier, cu suprafaţa netedă sau zbârcită, sesile sau pedunculate, pe care se dezvoltă stratul himenial (fertil).

Ascele pot avea peretele constituit din două straturi (asce bitunicate) sau dintr-un strat (asce unitunicate, inoperculate şi operculate).

Structura unui apoteciu (secţiune longitudinală): a. Excipul; b. Hipoteciu; c. Hife ascogene; d. Asce cu ascospori; e. Parafize; f. epiteciu

Ordinul Tuberales include aproximativ 150 de specii micorizante obligate cu stejarul, fagul sau carpenul. Corpurile

sporifere sunt hipogee, au o consistenţă cărnoasă şi au o formă asemănătoare tuberculilor de car-tof, cu dimensiuni care variază de la 1 la 10 cm diametru. În secţiune gleba este marmorată şi prezintă un sistem de canale, cu fâşii de culoare deschisa sau închisă care corespund venelor interne şi externe. Ascele sunt sferice şi se găsesc în stratul himenial sub formă de cuiburi, la baza parafizelor. În asce se formează 1 - 5 ascospori unicelulari, cu suprafaţa netedă sau echinulată, care sunt eliberaţi pasiv. Corpurile sporifere se deschid la exterior prin unul sau mai multe orificiii.

Familia Tuberaceae prezintă ciuperci micorizante, cu corpul sporifer tuberculiform, hipogeu, de consistenţă cărnoasă, rareori lemnoasă, dispus în cuiburi ca şi tuberculii de cartof. Gleba este cărnoasă, compactă străbătută de numeroase vene externe şi interne. Ascele sunt cilindrice, elipsoidale sau claviforme, cu 1 - 5, rar 6 - 8 ascospori, cu suprafaţa netedă sau ornamentată, pigmentaţi.

Tuber aestivum este o specie comestibilă, cunoscută sub numele de trufa de vară, micorizantă cu specii de arbori care cresc pe soluri calcaroase în pădurile de foioase din sudul ţării. Este întâlnită din luna august până în luna februarie. Corpul sporifer este hipogeu, tuberculiform de 4 - 10 cm diametru, cu miros şi gust plăcut, parfumat. Peridia este de culoare negru-albăstruie.

7

Familia Terfeziaceae include specii micorizante, cu corpul sporifer tuberculiform, hipogeu, de 1 - 12 cm diametru. Miceliul fertil este inserat pe toată suprafaţa ascomului sau în partea inferioară. Peridia este subţire, netedă sau fin granuloasă, adeseori crăpată. Gleba este cărnoasă, compactă şi de culoare deschisă, fără vene externe. Ascele sunt dispuse neregulat, în benzi sinuoase sau în cuiburi de formă rotundă sau poligonală. Ascele sunt claviforme, ovale sau sferice, cu 4 - 8 ascospori, la început hialini, apoi coloraţi.

Choiromyces meandriformis este o specie micorizantă întâlnită în păduri de foioase şi de răşinoase. Corpul sporifer la început este albicios, apoi brun-gălbui deschis, cu miros parfumat. Peridia este subţire, netedă, uneori este crăpată. Gleba este cărnoasă, moale, la început albă, apoi marmorată brun - gălbui de benzile sinuoase de asce dispuse în palisadă, pedunculate. Este o specie de o calitate inferioară trufelor şi este consumată ocazional doar de anumite popoare din Europa.

Ordinul Pezizales este reprezentat prin circa 600 de specii parazite şi saprofite, caracterizate prin prezenţa unor

corpuri sporifere de tip discopodial, de 1 mm până la 10 cm diametru, cu o consistenţă cărnoasă, rar gelatinoasă şi cornoasă, de culori diferite: crem, roşie, brună şi neagră. In apotecii se găsesc asce unitunicate operculate, întotdeauna cu parafize.

Familia Pyronemaceae prezintă specii cu apotecii mici, convexe sau discoidale, de regulă fără peridie.

Pyronema confluens este o specie saprofită, întâlnită în păduri, pe cenuşa şi cărbunii de lemn (pe locul fostelor vetre de foc). Apoteciile sunt sesile, în formă de pâlnie, de culoare roşie sau portocalie.

Familia Pezizaceae include specii de ciuperci saprofite, pe soluri bogate în humus, sau nisipoase, lutoase sau arse, pe lemn putred sau carbonizat, pe gunoaie, bălegare sau diferite resturi de plante care se găsesc în descompunere.

Apoteciile pot avea formă de cupă, farfurioară, ceaşcă, ureche, discoidală, lenticulară sau pulvinală, mai rar urceolată sau infundibuliformă şi doar excepţional în formă de crustă, de câţiva mm până la 15 cm diametru. Pot fi sesile sau pedunculate, de consistenţă cărnoasă, uneori ceroasă, rar cartilaginoasă. Sunt viu colorate, la exterior glabre sau păroase, uneori făinoase, furfuracee, floculoase sau pâsloase, cu suprafaţa himenială glabră.

Ascele sunt operculate, claviforme sau cilindrice. Parafizele pot fi simple sau ramificate, uneori curbate la vârf. Ascosporii sunt elipsoidali, ovali, sferici sau fusiformi, hialini sau uşor coloraţi, netezi, echinulaţi, verucoşi sau reticulaţi, rareori mucronaţi sau cu granule plasma-tice externe la poli, în interior cu sau fără picături de ulei.

Aleuria aurantia este o specie saprofită, cunoscută popular sub numele de urechea babei, comestibilă, însă cu o valoare alimentară redusă, întâlnită pe soluri umede, adeseori la marginea drumurilor şi a potecilor din pădure, începând cu luna mai până în luna octombrie. Prezintă apotecii cupuliforme, sesile, de 2 - 8 cm diametru, fragile. Partea internă este de culoare roşie-portocalie, la exterior sunt pruinos-fainoase, de culoare galben-portocalie.

Familia Sarcoschyphaceae include ciuperci saprofite lignicole, rar humicole sau parazite pe lemn de conifere, cu apotecii de consistenţă tare, aproape coriacee, cupuliforme, crateriforme sau discoidale, de 0,4 - 4 cm în diametru, mai mult sau mai puţin pedunculate, brun-negricioase, negre sau viu colorate roşu-portocaliu sau galben-auriu, la exterior tomentoase sau păroase. Ascele sunt cilindrice, la vârf cu un mic opercul, la maturitate caduc. Ascosporii sunt unicelulari, hialini, sferici, elipsoidali sau fusiformi, netezi sau ornamentaţi, uneori plurinucleaţi. Parafize filamentoase, septate, la vârf puţin lăţite.

8

Sarcoscypha coccinea este o specie epixilă, întâlnită pe lemne îngropate începând cu luna decembrie până în luna aprilie, fiind cunoscută popular sub numele de ochiul caprei sau urechea babei. Este comestibilă dar cu o valoare alimentară redusă. Apoteciile sunt lignicole, solitare, cupuliforme, de 1 - 4 cm diametru, pedunculate, în partea internă de culoare roşu-carmin, la exterior tomentoase, roz-albicioase.

Familia Helvellaceae include ciuperci saprofite tericole, de obicei vernale, cu corpul sporifer cărnos, moale, fragil, diferenţiat într-un picior steril, neted sau brăzdat şi o parte fertilă în formă de şa, mitră, creier sau neregulat lobată. Himeniul este alcătuit din asce cilindrice, pedunculate, de obicei cu 8 ascospori elipsoidali, fusiformi sau sferici, uneori mucronaţi la vârf, cu una sau mai multe picături de ulei. Parafizele sunt septate filamentoase, septate, iar la vârf sunt lăţite. Majoritatea speciilor conţin acidul helvelic, care este toxic şi solubil în apă caldă.

Gyromitra esculenta este o specie saprofită, întâlnită în pădurile de molid în lunile aprilie-mai. Este cunoscută popular sub numele de zbârciog gras sau ciuciulete. Este considerată comestibilă, însă conţine giromitrina, o hemolizină foarte toxică pentru copii şi bătrâni. Toxina se poate acumula în organism până la pragul letal. Corpul sporifer este cărnos, înalt de 5 - 9 cm, cu partea fertilă asemănătoare unui creier, de 3 - 10 cm diametru, de culoare brun-castanie sau brun-negricioasă, formată din numeroase pliuri cu aspectul unor circumvoluţiuni (de aici şi numele genului), tapiţate cu hi meniul fertil.

Familia Morchellaceae include specii saprofite tericole, cu corpul sporifer relativ mare, cărnos, gol pe dinăuntru, diferenţiat într-un picior steril şi o parte fertilă cu aspectul unei căciuli, cu suprafaţa de regulă zbârcită, sinuos palisată sau asemănătoare unui fagure, cu alveolele tapisate de himeniu, separate prin creste sterile. Piciorul este fragil, gol, neted sau brăzdat, de culoare mai deschisă în comparaţie cu pălăria. Himeniul este format din asce cilindrice, pedunculate, cu 2 - 8 ascospori. Parafizele sunt filamentoase, septate şi lăţite la vârf. Praful sporifer este de culoare ocru -murdar. Ascosporii sunt elipsoidali, netezi, hialini sau uşor gălbui, fără picături de ulei.

Morchella esculenta este o specie saprofită tericolă, întâlnită izolat sau în grupuri, în locuri umede prin păduri, grădini, pajişti şi parcuri, în lunile aprilie-mai. Este comestibilă şi este cunoscută sub numele de zbârciog. Se recomandă opărirea înainte de consum. Corpul sporifer este înalt de 10 - 15 cm, gol pe dinăuntru şi sfarâmicios. Pălăria are aspectul unei căciuli alungit-ovoidale, la început cenuşie sau ocru-cenuşie, apoi galbenă ca ceara sau galben-ocru, cu numeroase alveole neregulate, dispuse dezordonat, separate prin creste de culoare brun deschis.

Ordinul Phacidiales cuprinde aproximativ 250 de specii de ciuperci parazite şi saprofite pe plante superioare.

Apoteciile sunt sferice sau alungite şi se formează pe substrat sau se găsesc în strome. Ascele sunt unitunicate inoperculate, iar ascosporii sunt eliberaţi prin ruperea vârfului ascei.

Familia Rhytismataceae include în general specii parazite pe frunze, care prezintă o stromă cărbunoasă în care se formează apoteciile, care rămân acoperite şi după ce ascele au ajuns la maturitate. Ascosporii sunt fi-lamentoşi, unicelulari, hialini. Conidioforii şi conidiile se formează în acervuli, care se diferenţiază în stromă.

Rhytisma acerinum este o specie parazită care produce boala cunoscută sub numele de pătarea neagră a frunzelor de arţar .

Ordinul Helotiales include peste 1700 de specii de ciuperci parazite pe plante superioare şi saprofite pe resturi

vegetale. Corpul sporifer este reprezentat printr-un apoteciu cu forme şi mărimi diferite, în care se formează asce unitunicate, inoperculate, de tip discopodial. Ascele se deschid prin ruperea

9

vârfului şi pun în libertate ascosporii. Printre asce se găsesc filamente sterile numite parafize, care au rol de apărare.

Familia Sclerotiniaceae include specii saprofite sau parazite pe diferite plante spontane sau cultivate, ierboase şi lemnoase. Apoteciile sunt cupuliforme, infundibuliforme sau discoidale, până la 3 cm diametru, sesile sau pedunculate, de obicei de culoare brună. Scleroţii sunt de culoare neagră, globuloşi sau alungiţi, cu medula alba, care se dezvoltă în sol sau pe frunze, tulpini şi rădăcini. Ascele sunt cilindrice cu 8 ascospori şi printre acestea se găsesc parafize filamentoase, septate şi lăţite la vârf. Ascosporii sunt elipsoidali, hialini, septaţi sau neseptaţi, uneori curbaţi, cu una sau mai multe picături de ulei.

Monilinia fructigena (syn. Sclerotinia fructigena) este o specie parazită care produce boala cunoscută sub numele de monilioza sau putregaiul brun şi mumifierea fructelor de măr şi păr.

Familia Dermateaceae include specii parazite pe plante superioare. Prezintă apotecii mici, sesile, care se formează liber în stromă. Conidiile se formează pe conidiofori scurţi în acervuli.

Diplocarpon rosae (syn. Fabraea rosae) este o specie parazită care produce pătarea neagră a frunzelor de trandafir. Sunt atacate specii şi soiuri ale genului Rosa cultivate şi din flora spontană.

10