Calul TroianSi ascultnd asa fel de-al unora ndemn,Bagara n
cetate pe calul cel de lemnS-apoi pe veselie, pe chef se
asternuraPn- ce n miezul noptii pe totii somnu-i furaDin calul acel
mare elinii se coboara,Cu paza ei prin uliti n pnda se
strecoara;Cum vad ca mic si mare cazuse-n somn ca morti,Ei gtuie
strajerii, ce stau lungiti la portiS-aprind faclii n noapte pe-a
zidurilor creste.Din Tenedos vazura luminile acesteSi-mplatosati
cum fura, armati cu lanci si sabii,S-apropie de tarmuri pe negrele
corabii.Cnd peste lumea toata domnea a noptii slavaEi prea cu
molcomisul si fara de glceavaIntrara n cetate oricare repeziSi
ncepur-n totii a da si a snopi.Taiau batrni si tineri, din mic pna
la mare,Ostasi n floarea vrstei si tinere fecioareSi-s chiote,
blesteme din inima, rarunchi.Prin portile cetatii curgeau pn-n
genunchiSiroaiele de snge pe pruncii cei de ttai aruncau n flacari,
sa nu ramie vitaSi urma de Troada Si dnd n visterieGramezile de aur
rapeau cu lacomie.Trei zile pustiira cetatea si olatulmplnd cu jale
tara lui Priam-mparatul.Cnd oamenii-s gramada ucisi n orice
loc,Elinii atunci dedera cetatii mndre focDe rasarea din ziduri o
mare de jeratecRosind bolta ntreaga si crugul singuratec.Ard
turnurile-n vnturi de vaietele mumiiNu se vedea de flacari nici
marginile lumii.
