820
ORGANIZAREA INSTITUfiIONALÆ A MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE

MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE...Unirea din 1859 a deschis poarta unui proces de construc˛ie statalæ corespunzând nevoilor na˛iunii române øi în concordan˛æ cu exigen˛ele

  • Upload
    others

  • View
    28

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

  • ORGANIZAREA INSTITUfiIONALÆ AMINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE

  • Lucrare apærutæ în cadrul proiectului „Evoluflia istoricæ a Ministerului Afacerilor Externe“

    finanflat de Guvernul României

    Colecflia „Evoluflia istoricæ a Ministerului Afacerilor Externe“Coordonator: GEORGE G. POTRA

    © Toate drepturile asupra prezentei ediflii aparflin FUNDAfiIEI EUROPENE TITULESCU, 2004

    ISBN 973-86019-9-1ISBN 973-87148-0-X

  • FUNDAfiIA EUROPEANÆ TITULESCU

    ORGANIZAREA INSTITUfiIONALÆ AMINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE

    ACTE ØI DOCUMENTE

    Volumul I1859–1919

    Ediflie îngrijitæ de:ION MAMINA

    GHEORGHE NEACØUGEORGE G. POTRA

    Bucureøti, 2004

  • Coperta: Est Media SRLTehnoredactare: Expert Edit SRL

    Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a RomânieiOrganizarea instituflionalæ a ministerului Afacerilor Stræine. Acteøi documente / Ediflie: Ion Mamina, Gheorghe Neacøu, George G. PotraCuvânt înainte: Adrian NæstaseBucureøti: Fundaflia Europeanæ Titulescu, 2004°12°15

    1 vol.Colecflie: ISBN 973°86019°9°1

    2004 - ISBN 973°87148°0°X

    I. Næstase, Adrian (cuv. înainte)II. Mamina, Ion (ed.)

    III. Neacøu, Gheorghe (ed.)IV. Potra, George G. (ed.)

    354.31 (498) ''1859/1919''

  • CUVÂNT ÎNAINTE

    Dezbaterile parlamentare m°au atras încæ de pe când eram tânær cercetætor laInstitutul de Cercetæri Juridice. Mai întâi a fost curiozitatea, apoi revela˛ia bogæ˛ieide idei øi a consumului de energie intelectualæ, în fine, bucuria de a mæ întâlni cunume mari, oratori de clasæ, pe care îi urmærisem pânæ atunci doar indirect, prin prismastudiilor sau monografiilor care li se dedicaseræ. I°am cunoscut astfel mai bine peIon C. Brætianu, Mihail Kogælniceanu, Dumitru Brætianu, P.P. Carp, Nicolae Filipescu,Titu Maiorescu, Take Ionescu, Barbu Øtefænescu°Delavrancea, Nicolae Titulescu —øi lista, care se vrea doar sugestivæ, ar putea continua — în clipele de cumpænæ ale˛ærii sau în perioadele de construc˛ie bine judecatæ, am în˛eles rolul de laborator almarilor decizii pe care orice Parlament al unei ̨ æri democratice øi°l asumæ øi îl onoreazæcu în˛elepciune øi fidelitate. Îngælbenite de vreme, filele Monitorului Oficial, care aconsemnat aspira˛ii, preocupæri, eforturi, confruntæri de idei, au ræmas pentru mine— oricât ar pærea de ciudat — o lecturæ pasionantæ, cæci în numeroase din interven˛iileparlamentare am gæsit deopotrivæ poezie øi muzicalitate, gravitate øi echilibru, expre-sivitate øi rezonan˛æ, subtilitatea de a încânta øi for˛a de a convinge. Consacrându°mæde la un moment dat dreptului interna˛ional øi aprofundând cercetæri privind diploma˛iaromâneascæ interbelicæ, am pæøit la o cercetare sistematicæ a dezbaterilor parlamentare,agitate uneori, dar temeinice totdeauna, înscriind pe agenda lor grave probleme depoliticæ externæ româneascæ. A fost poate o premoni˛ie. Peste câ˛iva ani intram înpoliticæ, deveneam parlamentar øi, în 1992, preøedinte al Camerei Deputa˛ilor.

    Când, în 1990, mi s°a încredin˛at mandatul de ministru de Externe — øi am evocatîn altæ parte cum øi de ce, contextul intern øi problemele complexe ce confruntau˛ara noastræ pe plan interna˛ional — am sus˛inut un proiect de editare a documentelordiplomatice ale României, de elaborare øi publicare a unor lucræri speciale (câtevazeci) pe teme ale rela˛iilor bilaterale ale României la scaræ istoricæ, precum øi a unormonografii dedicate figurilor ilustre ale diploma˛iei româneøti. Nu°mi propun aicisæ fac un bilan˛, nu°mi propun nici sæ analizez, ceea ce ar fi mai complex øi ar cereøi mai mult spa˛iu, care au fost cauzele întârzierilor, blocajelor, abandonærilor ø.a.Cred astæzi, mai mult decât ieri, cæ atunci am lansat un proiect imperios necesar, cu

    V

  • dublæ valoare, politicæ øi øtiin˛ificæ. Nu era vorba doar de o restituire — în Europaal˛ii o fæceau de decenii — ci de un semnal politic. Era necesar sæ reafirmæmstræinætæ˛ii, clar øi categoric, sensul op˛iunilor noastre de politicæ externæ, inclusivprin recursul la dimensiunea parlamentaræ a vie˛ii noastre politice, cæ op˛iunilepoporului român au fost øi au ræmas eminamente europene pe întregul parcurs al istorieimoderne øi contemporane, în ciuda accidentelor istorice date de ocupa˛ia stræinæ,militaræ sau politicæ.

    Ruptura cu falimentara ideologie øi cu vetustele structuri, nevoia de deschidereøi de imagina˛ie, de regenerare a corpului diplomatic, apelul la noi mentalitæ˛i øicompeten˛e, care sæ dea orizont øi eficien˛æ demersului diplomatic, mi°au impus înanii mandatului de øef al diploma˛iei româneøti sæ pæøesc la reorganizarea Ministe-rului de Externe. Departe de a simplifica, stræin oricæror tendin˛e negativiste, recu-noscând cæ au fost øi momente faste, cæ au fost unele ini˛iative în˛elepte øi unele actecurajoase de politicæ externæ în istoria postbelicæ, în˛elegeam cæ nimic nu mai poatefi ca înainte. Comunismul se præbuøise în Europa, Tratatul de la Varøovia øi Consiliulde Ajutor Economic Reciproc erau pe cale de a deveni pagini de istorie, orice schemeale rela˛iilor interna˛ionale din fostul „lagær“ socialist deveneau nu doar anacronice,ci øi inoperante. Dacæ adoptarea deciziei politice de reorganizare a MinisteruluiAfacerilor Externe n°a pus probleme, transpunerea în practicæ a fost mai complexæøi mai dificilæ. Abandonarea cliøeelor øi asumarea func˛iei de laborator øi instrumentde politicæ externæ ar fi fost imposibile dacæ am fi læsat sæ supravie˛uiascæ anchilozeøi personaje care nu°øi puteau depæøi calitatea de func˛ionari cumin˛i øi disciplina˛i.Ministerul Afacerilor Externe nu mai putea în nici un fel ræmâne ceea ce înregistraseræca o fatalitate cei peste 50 de ani de evolu˛ie postbelicæ.

    Îmi place sæ cred cæ n°am ac˛ionat niciodatæ intempestiv øi subiectiv øi, mai multdecât atât, n°am nesocotit ceea ce a fost pânæ la noi. Aøa se face cæ, dorind sæ trecla organizarea Ministerului Afacerilor Externe, am resim˛it nevoia de a vedea actelefundamentale ale devenirii în timp a acestei institu˛ii fundamentale a statului. Nicio clipæ nu m°am gândit sæ reactivez formule vechi de un secol; curajoase øi progresistela origine, ele ræmâneau paøi de început, istorie pur øi simplu. A le ignora ar fi fostînsæ cel pu˛in o eroare. Orice proiect succesiv presupune investigarea tuturor demersu-rilor anterioare. Am avut atunci surpriza neplæcutæ sæ constat cæ nu exista un corpusal actelor fundamentale ale construc˛iei øi evolu˛iei Ministerului Afacerilor Externe,cæ, în ciuda unor repere cronologice øi tematice, care mi°au permis accesul par˛ialla unele dintre aceste documente, nimeni nu le putea pune pe masæ, ca texte autenticeøi integrale, în succesiunea lor, fapt indispensabil pentru a urmæri evolu˛ia logicæ ademersului parlamentar în acest sens.

    VI

  • Nu puteam aøtepta atunci, stante pede, întocmirea unui asemenea corpus dedocumente pentru a împlini ceea ce era imperios necesar, dar eram convins cæ acestlucru trebuie sæ se facæ øi eram hotærât sæ°l promovez øi sæ°l sus˛in.

    O datæ cu revitalizarea în 2002 a Funda˛iei Europene Titulescu, a cærei conduceream reluat°o, dupæ o marginalizare nedelicatæ, ca sæ folosesc un eufemism, s°a trecutnu doar la relansarea proiectelor privind editarea operei politico°diplomatice øi a opereiøtiin˛ifice a lui Nicolae Titulescu, Patronul diploma˛iei româneøti, ci øi la ini˛iereaunor demersuri privind istoria politicii externe øi a diploma˛iei româneøti, care nupot face abstrac˛ie de evolu˛ia institu˛iilor øi biografia personalitæ˛ilor reprezentative.

    Hotærârea de guvern pe care am adoptat°o în toamna acestui an privind editareadocumentelor diplomatice ale României consolideazæ toate proiectele în curs, deschidenoi orizonturi, asiguræ infrastructura øi finan˛area øi, în fine, un suport politic øi oegidæ academicæ corespunzætoare.

    În acest spirit, istoricul øi editorul George G. Potra, directorul Funda˛iei EuropeneTitulescu, ne propune azi Colec˛ia „Evolu˛ia istoricæ a Ministerului AfacerilorExterne“, proiect antrenând cercetætori ce au øtiin˛a de a°l urmæri øi hotærârea de a°lfinaliza.

    Elaborarea øi apari˛ia acestei colec˛ii sub egida Funda˛iei Europene Titulescuinfirmæ reproøul unei titulescomanii, probeazæ o largæ deschidere spre ideile, institu˛iileøi personalitæ˛ile româneøti de voca˛ie europeanæ, pe un amplu arc temporal, pe carele aduce din Istorie în Prezent ca mærturie a unui destin asumat.

    Spre deosebire de al˛ii, care le°au fæcut pe toate la timpul lor, noi suntem obliga˛isæ ne miøcæm repede, sæ aducem cercurilor de specialitate øi publicului larg acestenoi mærturii ale fæuririi României moderne, ale paøilor oneøti øi fermi fæcu˛i spre Europaøi în Europa. Noi nu mai putem amâna, noi nu mai putem aøtepta, timpul se comprimæøi aøteptærile sporesc cu fiecare zi.

    Colec˛ia propune 4 volume masive: primele trei sunt dedicate „Organizærii insti-tu˛ionale a Ministerului Afacerilor Externe“, iar cel de°al patrulea focalizeazæ asuprapersonalitæ˛ilor diriguitoare ale politicii externe øi diploma˛iei româneøti (1859–2004),o adeværatæ enciclopedie, prima de acest fel de la noi.

    Salutar din toate punctele de vedere, acest proiect prestigios mæ angajeazæ intelec-tual øi moral ca om de øtiin˛æ øi ca om politic.

    Am în fa˛æ de mai multe zile primul volum al colec˛iei, revin asupra lui seara târziu,îi devin prizonier øi nu øtiu exact ce sæ scriu mai întâi despre el. Aø putea rezuma:bene, recte, pulchre.

    Øi totuøi, cred cæ se impun câteva sublinieri.Acoperind anii 1859–1919, cele 55 de acte øi documente fundamentale privind

    organizarea institu˛ionalæ a Ministerului Afacerilor Externe sunt mærturii ale gândirii

    VII

  • øi faptei pærin˛ilor fondatori ai României moderne, ilustreazæ sensul clar al angaja-mentului lor øi for˛a lor ac˛ionalæ, puse în serviciul interesului na˛ional.

    Unirea din 1859 a deschis poarta unui proces de construc˛ie statalæ corespunzândnevoilor na˛iunii române øi în concordan˛æ cu exigen˛ele europene, a fost momentulîn care s°a trecut, cu responsabilitatea øi vigoarea pionierilor, la fæurirea institu˛iilorstatului unitar, care avea de câøtigat Independen˛a øi Desævârøirea Unitæ˛ii Na˛ionale.

    Clasa politicæ româneascæ, atâta câtæ era, la aceste începuturi, Intelectualitatea,Biserica, Presa s°au regæsit solidare în construc˛ia României moderne.

    În fiecare domeniu se sim˛ea nevoia punerii pietrei fundamentale, fiecare doreasæ fie acolo, sæ°øi exprime punctul de vedere, sæ°øi aducæ contribu˛ia.

    S°a fæcut Istorie în cel mai înalt grad. Întreaga na˛iune a sim˛it øi a træit Clipa.fiara, ̨ ara întreagæ, se întâlnea cu Istoria, se întâlnea cu Viitorul øi ræspundea Prezent.

    Pentru prima datæ se deschidea României perspectiva de a face politicæ externæproprie, de a o face prin reprezentan˛ii sæi, de a renun˛a la intermedieri ineficiente,dacæ nu chiar pæguboase, era pentru prima datæ când aveam ocazia sæ ieøim în lumesub propriul steag, cu proprii reprezentan˛i, cu ideile øi obiectivele noastre.

    Fæurirea unui Minister al Treburilor din Afaræ, numit pu˛in mai târziu al AfacerilorStræine, principalæ institu˛ie a statului român, face obiectul prezentului volum,însumând pentru prima datæ în istoriografia româneascæ toate legile organice, actelenormative øi regulamentele de organizare øi func˛ionare, precum øi, în integralitatealor, dezbaterile din Corpurile legiuitoare care au înso˛it adoptarea acestora.

    Cred cæ editorii au procedat în˛elept restituind ambele pær˛i ale unui proces organic.Legile sunt fiin˛e vii, sunt produsul unor necesitæ˛i, sunt rezultatul unei evolu˛ii, suntînceput øi sfârøit de etapæ, iar în spatele lor stau for˛e politice, personalitæ˛i care dezbat,amendeazæ, aprobæ. Unele se exprimæ prin celelalte.

    Mærturiile documentare de prim ordin ce væd astæzi publicarea integralæ pun cupregnan˛æ în relief efortul Parlamentului României de a defini øi statua rolul øi atri-bu˛iile inconfundabile ale acestui minister în ansamblul Executivului, conferindu°ide la început responsabilitatea de a fi „direc˛iunea superioaræ øi controlul rela˛iilorinterna˛ionale“.

    În anii lor de domnie, Alexandru Ioan Cuza, Carol I øi Ferdinand I au promulgattot ceea ce România putea sæ°øi fixeze øi sæ°øi asume ca obiective, structuri øi instru-mente ale politicii externe.

    Cu fiecare paginæ a documentelor adunate în acest volum descoperi eforturileCorpurilor legiuitoare — ale Adunærii Deputa˛ilor øi ale Senatului — de a definistructurile Ministerului Afacerilor Stræine, din Centralæ øi din Exterior, în consonan˛æcu nevoile ˛ærii sau, cum se spunea în martie 1873, izvorâte din necesitatea de a°l

    VIII

  • face „sæ°øi poatæ îndeplini într°un mod complet misiunea delicatæ ce°i este datæ øicoresponde necesitæ˛ilor situa˛iunii politice“.

    Lectura textelor semnate de raportori, a discursurilor parlamentare, a interven˛iilorde amendare sau de suprimare a unor articole (sau pær˛i de articole) ale respectivelorreglementæri, impune constatarea generalæ cæ, peste divergen˛e partizane, clasa politicæromâneascæ a urmærit cu onestitate øi eficien˛æ promovarea øi afirmarea intereselorstatului român.

    În „dosarul“ parlamentar probator, de câteva sute de pagini, acoperind 60 de anide existen˛æ øi perfec˛ionare a Ministerului Afacerilor Stræine, n°am gæsit nimic caresæ trezeascæ îndoiala privind bunele inten˛ii ale slujitorilor Legislativului român.

    Cu fiecare nouæ etapæ a evolu˛iei statului român, Ministerul Afacerilor Stræine acunoscut noi reglementæri corespunzætoare amplificærii ariei geografice øi politicede manifestare, multiplicærii øi diversificærii obiectivelor øi domeniilor de expresie.

    Nu s°a fæcut nimic impulsiv, nimic hazardat, parlamentarii români luând în calculøi în discu˛ie insuficien˛ele hotærârilor precedente, au cântærit premisele øi costurile,procedând permanent la corec˛ii în func˛ie de posibilitæ˛ile øi efectele scontate.

    S°a trudit la construirea øi ølefuirea acestor reglementæri juridice cu stæruin˛a øiminu˛iozitatea unor bijutieri.

    Parlamentarii români voiau sæ reglementeze totul, pânæ la amænunt, de la definireadirec˛iilor øi serviciilor Ministerului Afacerilor Stræine, pânæ la precizareaceremonialului øi a protocolului diplomatic, de la fixarea salariilor — de la ministrupânæ la uøier sau curier — pânæ la stabilirea cheltuielilor de instalare øi a indemniza˛iilorde reprezentare, totul cu acurate˛ea pe care o asiguræ azi doar computerul.

    Reglementærile au fost dominate de un în˛elept spirit de economie, de o judecatæechilibratæ, împiedicau infla˛iile în materie de structuri øi posturi de conducere.

    Toate aceste amænunte li s°ar putea pærea excesive unora, neluând în considerarecæ parlamentarii români urmæreau blocarea ab initio a oricæror decizii arbitrare înmaterie de încadrare pe post, promovare în grad, salarizare. Aøa cum era firesc,decideau pregætirea profesionalæ, rezultatele øi vechimea în activitate.

    Fiecæruia chemat sæ func˛ioneze în Ministerul Afacerilor Externe i se apæra, prinstatut øi salarizare, demnitatea, fie cæ îøi desfæøura activitatea în Centralæ sau în Exterior.

    Parlamentarii români au pus dintru început un accent deosebit pe gradul de pregætireprofesionalæ a celor încadra˛i în Ministerul Afacerilor Externe, pe disciplina øi lealitatealor, insistând ca la nivelul posturilor diplomatice øi consulare sæ fie promova˛i numaicetæ˛eni români, aøa cum procedau toate cancelariile occidentale.

    Mi°au re˛inut în mod deosebit aten˛ia dezbaterile parlamentare privind reprezentareadiplomaticæ øi consularæ a României, ridicarea agen˛iilor diplomatice la rangul delega˛ii, exigen˛ele încadrærii cu personal øi ale sus˛inerii lor financiare.

    IX

  • Întrucât toate deciziile în aceastæ direc˛ie erau acte politice, întrucât înfiin˛areasau neînfiin˛area unui oficiu diplomatic sau consular generau ecouri øi reac˛ii, parla-mentarii români au cumpænit îndelung øi profund asupra ra˛iunilor concrete în fiecarecaz în parte, luând în calcul interesele noastre de ordin politic øi economic, tradi˛iileraporturilor bilaterale, proximitæ˛ile geografice, læsând deoparte impulsurile, slæbi-ciunile afective, atitudinile emo˛ionale.

    Reconstituirea cu mare rigoare a listei titularilor Ministerului Afacerilor Externepentru o perioadæ de øase decenii, a „fiøei“ înfiin˛ærii øi func˛ionærii prin lege amisiunilor diplomatice româneøti din 24 de state — ce configurau ansamblul rela˛iilorpolitico°diplomatice la sfârøitul celui de°al doilea deceniu al secolului trecut — încheieîn mod fericit acest prim volum al Colec˛iei „Evolu˛ia istoricæ a Ministerului AfacerilorExterne“.

    Ineditul øi densitatea documentelor publicate, restituite øi adnotate cu acribie, facdin acest volum, cu valoare enciclopedicæ, un instrument documentar indispensabilpentru istorici, juriøti, sociologi, oameni politici øi diploma˛i, oferind spre cunoaøtereøi judecatæ pagini dense de istorie ale începutului României moderne.

    Cei ce s°au dedicat acestui demers meritæ pre˛uirea øi recunoøtin˛a noastræ.Personal, o fac cu toatæ sinceritatea øi bucuria.

    Prof. univ. dr. ADRIAN NÆSTASEPrim°ministru al Guvernului României

    Preøedintele Funda˛iei Europene Titulescu

    Noiembrie 2004

    X

  • AVANT°PROPOS

    Les débats parlementaires m’ont incité depuis que j’étais jeune chercheur à l’Institutde Recherches Juridiques. D’abord, il avait été la curiosité, ensuite la révélation dela richesse d’idées et de la ferveur intellectuelle et, finalement, la joie de la rencontreavec des noms illustres, orateurs de marque que j’avais suivi, jusqu’à ce temps°là,seulement de façon indirecte, par l’intermédiaire des choix d’études ou desmonographies à eux consacrées. Aussi, ai°je mieux connu Ion C. Brætianu, MihailKogælniceanu, Dumitru Brætianu, P.P. Carp, Nicolae Filipescu, Titu Maiorescu, TakeIonescu, Barbu Øtefænescu°Delavrancea, Nicolae Titulescu — et la liste, pour se vouloirseulement suggestive, pourrait continuer —, à moments difficiles du pays ou dansles périodes de construction sensément concertée, et j’ai compris le rôle de laboratoiredes grandes décisions que tout Parlement d’un pays démocratique assume et honoreavec sagesse et fidélité. Jauni par le temps, les pages du Bulletin Officiel, celles quiont consigné des aspirations, des préoccupations, des efforts, des confrontationsd’idées, ont resté pour moi — quelque étrange qu’il paraisse — une lecturepassionnante, car j’ai trouvé dans bien des interventions parlementaires de la poésieet musicalité, gravité et équilibre, la subtilité d’enchanter et la force de persuader.Au moment où je me suis consacré au droit international et j’ai insisté sur les recherchesconcernant la diplomatie roumaine de l’entre°deux°guerres, j’ai commencé la recherchesystématique des débats parlementaires, animés parfois mais sérieux sans faute,inscrivant sur leur ordre du jour de graves problèmes de la politique extérieureroumaine. C’était, peut°être, une prémonition. Quelques années après, j’entrais dansla politique, je devenais parlementaire et, en 1992, président de la Chambre desDéputés.

    Lorsque, en 1990, on m’a confié le portefeuille des Affaires étrangères — et j’enai évoqué ailleurs le pourquoi et le comment, le contexte intérieur et les problèmescomplexes auxquels notre pays était confronté sur le plan international — j’ai soutenuun projet d’édition des documents diplomatiques de Roumanie, d’élaboration etpublication des ouvrages spéciaux (quelques dizaines) portant sur les relationsbilatérales de la Roumanie de la perspective historique, aussi que des monographies

    XI

  • des personnalités illustres de la diplomatie roumaine. Ce n’est pas dans mon intentionici de faire le bilan ou d’analyser — ce qui serait plus complexe et exigerait, d’ailleurs,plus d’espace — les causes des retards, des blocages, des abandons, etc. Je penseaujourd’hui, plus que hier, que l’on a lancé alors un projet absolument nécessaire,à valeur redoublée, politique et scientifique. Il n’était plus question d’une restitution— dans l’Europe c’était d’autres qui le faisaient déjà depuis de décennies — maisd’un signal politique. Nous devions réaffirmer au monde, d’une façon claire etcatégorique à la fois, le sens de nos options sur la politique extérieure, y comprispar le recours à la dimension parlementaire de notre vie politique, et que les choixdu peuple roumain ont été et sont restés éminemment européens tout au long del’histoire moderne et contemporaine, en dépit des accidents historiques dus àl’occupation étrangère, soit°elle militaire ou politique.

    La rupture d’avec l’idéologie vouée à l’échec et les structures vétustes, le besoind’ouverture et d’imagination, de raviver le corps diplomatique, l’appel à de nouveauxmentalités et compétences, qui aient donné de l’horizon et de la force à la démarchediplomatique, m’ont exigé, pendant mon mandat de chef de la diplomatie roumaine,de procéder à la réorganisation du ministère des Affaires étrangères. Loin de simplifierles choses, toute tendance négativiste à part, reconnaissant qu’il ait été aussi demoments favorables, des initiatives censées et des actes braves de politique extérieuredans l’histoire de l’entre°deux°guerres, je me rendais compte que rien ne pouvait plusêtre comme avant. Le communisme s’était écroulé dans l’Europe, le Traité de Varsovieet le Conseil d’Aide Économique Mutuelle étaient sur le point de devenir pagesd’histoire, tout schéma des relations internationales de l’ancien « camp » socialistedevenait non seulement anachronique mais aussi inopérant. Si l’adoption de la décisionpolitique de réorganisation du ministère des Affaires étrangères n’a pas surmontédes difficultés, sa mise en pratique a été, par contre, plus complexe et plus difficile.Il nous aurait été impossible d’abandonner les clichés et d’assumer le rôle de laboratoireet d’instrument de politique extérieur, si nous avions laissé survivre les ankyloseset les personnages qui ne pouvaient pas dépasser leur qualité de fonctionnairesobéissants et disciplinés. Le ministère des Affaires étrangères ne pouvait pas du toutrester celui que les plus de 50 ans d’évolution d’après°guerres avaient enregistré.

    J’aime croire que je n’ai jamais agi de manière intempestive et subjective et, enoutre, je n’ai méprisé ce qui a été jusqu’à nous. Par conséquent, pour procéder à laréorganisation du ministère des Affaires étrangères, j’ai ressenti le besoin de passeren revue les actes fondamentaux de l’évolution de cette institution fondamentale del’État. Je n’ai eu aucun moment l’intention de réactiver des vieilles formules, anciennesdepuis un siècle ; bien que courageuses et progressistes à l’origine, elles restaient

    XII

  • quand même des pas de début, simplement histoire. Les ignorer serait plus qu’uneerreur. Tout projet successif suppose l’investigation de toutes les démarchesantérieures. J’ai eu alors la surprise désagréable de constater l’absence du moindrecorpus des actes fondamentaux de la construction et de l’évolution du ministère desAffaires étrangères et de remarquer que, malgré des repères chronologiques etthématiques, qui m’ont permis l’accès partiel à quelques°uns de ces documents,personne ne pouvait les ranger en tant que textes authentiques et intégraux, dans leursuccession, chose indispensable pour la recherche de l’évolution logique de ladémarche parlementaire respective.

    Je ne pouvais attendre à cette époque°là, stante pede, l’élaboration d’un tel corpusde documents, pour arriver à accomplir ce qui s’avérait impérieusement nécessaire,mais j’avais la conviction qu’elle devait être achevée et j’étais décidé de la promouvoiret la soutenir.

    En même temps que la Fondation Européenne Titulescu était ravivée, dont ladirection j’avais reprise, au bout d’une marginalisation indélicate, euphémiquementparlant, on a passé non seulement à la relance des projets d’édition de l’œuvre politiqueet diplomatique et de l’œuvre scientifique de Nicolae Titulescu, le Patron de ladiplomatie roumaine, mais aussi à l’élaboration des démarches qui ne peuvent pasignorer l’évolution des institutions et la biographie des personnalités représentatives.

    La Décision gouvernementale adoptée l’automne dernier, concernant l’édition desdocuments diplomatiques de Roumanie renforce tous les projets en cours, ouvre denouveaux horizons, assure l’infrastructure, le financement et, en dernier ressort, lesupport politique et des auspices académiques adéquats.

    C’est dans cet esprit que l’historien et l’éditeur George G. Potra, le directeur dela Fondation Européenne Titulescu nous propose aujourd’hui la CollectionL’évolution historique du ministère des Affaires étrangères, projet qui implique deschercheurs capables de lui donner suite et décidés de l’achever.

    L’élaboration et l’apparition de cette collection sous l’égide de la FondationEuropéenne Titulescu infirme le reproche d’une manie titulescienne et témoigne d’unevaste ouverture sur les idées, les institutions et les personnalités roumaines à vocationeuropéenne, déployée en ample voûte temporelle, que cette collection ramène del’Histoire au Présent, comme témoignage d’un destin assumé.

    À la différence des autres, qui ont fait tout en dû temps, on est obligé d’avancervite, d’apporter aux milieux spécialisés aussi qu’au grand public de nouveauxtémoignages sur l’édification de la Roumanie moderne, des pas honnêtes et fermesvers l’Europe et dans l’Europe. On ne peut plus retarder, on ne peut plus attendre,le temps se contracte et les attentes augmentent à chaque jour.

    XIII

  • La collection propose 4 volumes massifs : les premiers trois sont consacrés àL’Organisation institutionnelle du ministère des Affaires étrangères, et le dernier sefocalise sur les personnalités dirigeantes de la politique extérieure et de la diplomatieroumaine (1859°2004), une véritable encyclopédie, le première de ce type chez nous.

    Tout en étant salutaire de tous les points de vue, ce prestigieux projet m’engageintellectuellement et moralement, en tant que scientifique et homme politique.

    J’ai devant moi, depuis plusieurs jours, le premier volume de la collection, j’yreviens tard dans la soirée, il m’ensorcelle et je ne sais plus quoi en écrire d’abord.Je le pourrais résumer : bene, recte, pulchre.

    De toute façon, je pense que certaines remarques sont nécessaires.Traitant la période des années 1859°1919, les 55 écrits et documents fondamentaux

    sur l’organisation institutionnelle du ministère des Affaires étrangères sont destémoignages de la pensée et de l’action des Pères fondateurs de la Roumanie moderneet illustrent la signification évidente de leur engagement et leur force agissante, misesau service de l’intérêt national.

    L’Unification de 1859 a ouvert la porte à un procès de construction étatiqueconforme aux besoins de la nation roumaine et en concordance avec les exigenceseuropéennes, a été le moment du passage, avec la responsabilité et la vigueur despionniers, à la construction des institutions de l’État unitaire, qui avait à conquérirson Indépendance et à accomplir son Unité Nationale.

    La classe politique roumaine, quelque menue qu’elle fût à ces débuts,l’Intellectualité, l’Église, la Presse se sont retrouvées solidaires dans la constructionde la Roumanie moderne.

    On ressentait, dans tout domaine, le besoin de poser la pierre angulaire, chacunvoulait y être, exprimer son point de vue, apporter son appoint.

    C’était faire de l’Histoire au plus haut degré. Toute la nation a ressenti et a vécule Moment. Tout le pays rencontrait l’Histoire et l’Avenir et répondait Présent.

    À la Roumanie se présentait pour la première fois la perspective de faire de lapolitique extérieure propre, par ses représentants, de renoncer à des intermédiairesinefficients, sinon désavantageux, c’était pour la première fois que nous avionsl’occasion de sortir dans le monde sous notre propre étendard, par nos propresreprésentants, avec nos idées et objectifs.

    C’est la formation d’un ministère des Affaires d’Au°dehors, nommé peu aprèsdes Affaires étrangères, comme institution principale de l’État roumain, qui fait l’objetdu volume ci°présent, ramassant pour le première fois dans l’historiographie roumainetoutes les lois organiques, les actes normatifs et règlements d’organisation et de

    XIV

  • fonctionnement, aussi que, dans leur complétude, les débats des Corps législatifs quiont accompagné leur adoption.

    Je pense que les éditeurs ont bien procédé en rendant toutes les deux parties d’unprocès organique. Les lois sont des êtres vivants, sont le produit d’une nécessité, sontle résultat d’une évolution, sont début et fin d’étape, et derrière elles se trouvent desforces politiques, des personnalités qui débattent, amendent, promulguent. Les uness’expriment par les autres.

    Les témoignages documentaires de premier rang qui voient aujourd’hui la lumièremettent en relief de la manière la plus prégnante l’effort du Parlement de Roumanieen vue de définir et statuer le rôle et les attributions spécifiques de ce ministèrecomposant de l’Exécutif, en lui attribuant la responsabilité d’être « la directionsupérieure et le contrôle des relations internationales ».

    Pendant leur règne, Alexandru Ioan Cuza, Carol I et Ferdinand I ont promulguétout ce que la Roumanie pouvait se proposer et s’assumer comme objectifs, structureset instruments de la politique extérieure.

    À chaque page de ce volume on découvre les efforts des corps législatifs — del’Assemblée des Députés et du Sénat — de définir les structures du ministère desAffaires étrangères, de la Centrale et de l’étranger, en concordance avec les besoinsde son pays découlant, comme on affirmait en 1873, de la nécessité de le faire « capablede s’acquitter parfaitement de sa délicate charge reçue et correspondant aux nécessitésde la situation politique ».

    La lecture des textes signés par les rapporteurs, des discours parlementaires, desinterventions d’amendement ou de suppression (totale ou partielle) de certains articlesdes règlements respectifs, impose la constatation générale que, par°dessus desdivergences partisanes, la classe politique roumaine a poursuivi honnêtement etefficacement la promotion et l’affirmation des intérêts de l’État roumain.

    À l’intérieur du « dossier » parlementaire probatoire, au parcours de quelquescentaines de pages qui couvrent 60 années d’existence et de perfectionnement duministère des Affaires étrangères, je n’ai rien trouvé de nature à éveiller le doute surles bonnes intentions des fonctionnaires du Législatif roumain.

    À chaque étape nouvelle de l’évolution de l’État roumain, le ministère des Affairesétrangères a connu de nouveaux règlements, correspondant à l’amplification de l’airegéographique et politique de manifestation, à la multiplication et diversification desobjectifs et des domaines d’expression.

    Rien n’a été fait à l’improviste, ni au hasard : les parlementaires roumains ontpris en compte et en discussion les lacunes des décisions précédentes, ont réfléchi

    XV

  • sur les prémisses et les coûts et ont procédé constamment à des corrections, en fonctiondes possibilités et des effets escomptés.

    L’application et la minutie mises en œuvre pour la construction et perfection deces règlements juridiques est comparable à celles des orfèvres°bijoutiers.

    Les parlementaires roumains voulaient réglementer tout, jusqu’au moindre détail :de la définition des directions et services du ministère des Affaires étrangères jusqu’auxprécisions tenant de l’étiquette et du protocole diplomatique ; de la déterminationdes salaires — du ministre jusqu’au huissier ou courrier — et jusqu’à la fixation desfrais d’installation et des indemnités de représentation, tout cela de par une vigilanceque, de nos jours, seulement l’ordinateur nous prête.

    Les règlements ont été caractérisés par un sage esprit d’économie, par une raisonmesurée, et empêchaient l’inflation des structures et des postes à la direction.

    À d’aucuns, tous ces détails pourraient paraître excessifs si l’on méprend le faitque les parlementaires roumains visaient à bloquer ab initio toute décision arbitraireconcernant les nominations au poste, la promotion, le système des salaires.Naturellement, c’était la formation professionnelle, les résultats et l’ancienneté dansl’activité qui en décidaient.

    La dignité de tous ceux appelés à fonctionner au ministère des Affaires étrangèresétait protégée, de par leur statut et rétribution, soient°ils dans la Centrale ou à l’étranger.

    Les parlementaires roumains ont mis d’emblée l’accent sur le niveau de formationprofessionnelle de ceux encadrés au ministère des Affaires étrangères, sur leurdiscipline et leur loyauté, en insistant, à l’instar des chancelleries occidentales, surla promotion, au niveau des postes diplomatiques et consulaires, des citoyens roumains.

    Mon attention a été suscitée par les débats parlementaires sur la représentationdiplomatique et consulaire de Roumanie, par l’avancement des agences diplomatiquesau rang de légations, par les exigences de la nomination du personnel et de leurfinancement.

    Vu que toutes les décisions à cette visée étaient des actes politiques, comme lacréation ou la non création d’un office diplomatique ou consulaire généraient deséchos et réactions, les parlementaires roumains ont longuement et profondémentréfléchi sur les raisons concrètes de chaque cas particulier, tenant compte de nos intérêtsd’ordre politique et économique, des traditions des rapports bilatéraux, desproximités géographiques, et ont laissé de côté les impulsions, les faiblesses affectivesou les attitudes émotionnelles.

    La reconstitution très rigoureuse de la liste des titulaires du ministère des Affairesétrangères pour une période de six décennies, de la « fiche » de la création et dufonctionnement légal des missions diplomatiques roumaines de 24 États — qui

    XVI

  • composaient l’ensemble des relations politiques et diplomatiques à la fin de ladeuxième décennie du dernier siècle — ferme de la manière la plus heureuse ce premiervolume de la Collection L’évolution historique du ministère des Affaires étrangères.

    L’inédit et la densité des documents publiés, restitués et annotés avec minutie,font de ce volume à valeur encyclopédique un instrument documentaire indispensablepour les historiens, les juristes, les sociologues, les hommes politiques et les diplomates,qui nous apporte à la connaissance et à la raison des pages condensées d’histoire ducommencement de la Roumanie moderne.

    Ceux qui se sont voués à cette démarche méritent toute notre appréciation et notrereconnaissance.

    C’est ce que, personnellement, je leur exprime avec de la joie et en toute sincérité.

    Prof. d’univ., docteur en droit ADRIAN NÆSTASEPremier ministre du gouvernement de Roumanie Président de la Fondation Européenne Titulescu

    XVII

  • FOREWORD

    Parliamentary debates have always appealed to me, ever since I was a youngresearcher at the Institute for Juridical Researches. First, it was a matter of curiosity,then, the revelation of a wealth of ideas and the consumption of intellectual energy,and eventually, the pleasure of meeting great names, splendid orators, whom I hadhad the chance to know only indirectly, through the studies and monographs devotedto them. I became thus better acquainted with Ion C. Brætianu, Mihail Kogælniceanu,Dumitru Brætianu, P.P. Carp, Nicolae Filipescu, Titu Maiorescu, Take Ionescu, BarbuØtefænescu°Delavrancea, Nicolae Titulescu — and this list, intended to be no morethan evocative, might be much longer — as they used to be in the country’s hoursof trial or at times of reasoned°out build°up, when I realized the role of a greatdecision°making laboratory assumed by the Parliament of a democratic country,honoring it with wisdom and faithfulness. Faded by the passage of time, the pagesof the Official Records, which preserved aspirations, concerns, efforts, confrontationof ideas, remained for me — however odd it might look — objects of passionatereading, as I was able to find, in a great many parliamentary interventions, piecesof prose that resembled a poem in both form and sound, as well as sedateness andequilibrium, expressivity and resonance, the subtlety to cast a magic spell and theforce of persuasion. Dedicating myself, at a given moment, to international law andmaking thorough researches in Romanian interwar diplomacy, I proceeded to asystematic investigation of parliamentary debates, stormy sometimes but alwaysserious, having on their agenda grave matters of Romanian foreign policy. It wasprobably a sort of anticipation,. A few years later, I would engage in politics, I becamea member of the Romanian Parliament, and, in 1992, President of the Chamber ofDeputies.

    When, in 1990, I was entrusted the office of Minister for Foreign Affairs — I havementioned somewhere else how and why, the internal context and the complexproblems facing Romania internationally — I supported a project for the publicationof Romania’s diplomatic documents, for the drawing up and publication of special

    XIX

  • works (a few dozens) related to Romania’s bilateral relations in their historicalevolution, and of monographs dedicated to illustrious figures of Romanian diplomacy.I do not have in mind to draw here a balance sheet or to examine (it would be toocomplicated and would require too much space) the causes of delays, blockages,renunciations, etc. I think, and I am more convinced of it today than I used to beyesterday, that the project launched then has been imperiously necessary, having adouble value — political and scientific. It was not a mere restitution — in Europe,others have done it already for decades on end — it was a political signal. We hadto restate, in clear and categorical terms, to the foreign world, the meaning of ourforeign policy options — by resorting as well to the parliamentary dimension of ourpolitical life — that the Romanian people’s options have remained pre°eminentlyEuropean all along its modern and contemporary history, in spite of historical accidentscaused by foreign occupation, be it military or political.

    The break with the abortive ideology and the outworn structures, the need foropen°mindedness and imagination, for regenerating the diplomatic corps, the appealto fresh mentalities and proficiency, likely to impart a broad horizon and efficiencyto the diplomatic work, impelled me, during my term of office as head of the Romaniandiplomatic chancery, to proceed to the reorganization of the Ministry of ForeignAffairs. Far from simplifying things, alien to any negativist tendencies, admittingthat there have been auspicious moments, that there had been some wise initiativesand bold foreign policy moves in Romania’s post°war history, I realized that nothingcould stay unchanged. Communism collapsed in Europe, the Warsaw Pact andCOMECOM (Council for Mutual Economic Assistance) were on their way to becomehistory, any patterns of international relations within the former socialist “camp”became not only anachronistic, but also inoperative. If the political decision toreorganize the Ministry of Foreign Affairs did not raise problems, its materializationproved more complex and more difficult. Discarding clichés and assuming the functionof a laboratory and instrument of foreign policy would have been impossible if weallowed the survival of old fogy attitudes and the preservation of unable to overstepthe limits of their status of docile and disciplined clerks. The Ministry of ForeignAffairs could by no means remain the way it had been like a fatality for more thanfifty years of postwar evolution.

    I would like to believe that I have never acted unpredictably and subjectively and,more than that, that I have never disregarded past accomplishments. It so happensthat, wishing to proceed to the reorganization of the Ministry of Foreign Affairs, Ifelt that I had to peruse the fundamental acts in the evolution of this fundamental

    XX

  • state institution. It has never occurred to me to reactivate century°old formulas;courageous and progressive as they were at their origins, they still remained incipientsteps, history pure and simple. But to ignore them would have been a mistake, tosay the least. Any subsequent project implies the investigation of all prior steps. Ihad then the unpleasant surprise to find out that a corpus of the fundamental actsrelated to the creation and evolution of the Ministry of Foreign Affairs was nonexistent,that in spite of a few chronological and subject°matter landmarks, which had allowedmy partial access to some of those documents, nobody could display them as authenticand integral texts, in their sequence; this would have been indispensable for us tohelp us follow the logical evolution of the relevant parliamentary course of action.

    Therefore, I could not expect to have such a corpus of documents edited stantepede in order to accomplish imperiously necessary desideratum, but I was firmlyconvinced that it had to be done and I was determined to promote and support thisproject.

    Upon the revitalization in 2002 of the Titulescu European Foundation, whoseleadership I had taken over again after an indecorous — to use a euphemism —marginalization, the projects regarding the editing of political and diplomatic workas well of his scientific work of Nicolae Titulescu, the Patron of Romanian diplomacy,have been re°launched; moreover, there have been initiated projects concerning thehistory of Romanian foreign policy and the history of Romanian diplomacy, whichcannot leave aside the evolution of institutions and the biography of representativepersonalities.

    The governmental ordinance adopted this autumn concerning the publication ofRomania’s diplomatic documents consolidates all the projects in progress, opens upnew horizons, provides the infrastructure, the financing and political support, andoffers the adequate academic aegis.

    In this spirit, the historian and editor George G. Potra, executive director of theTitulescu European Foundation, proposes today for our consideration the “HistoricalEvolution of the Ministry of Foreign Affairs” Collection, a project appealing to andbringing together researchers who have the good knowledge and the determinationto complete it.

    By editing and publishing this collection under the aegis of the Titulescu EuropeanFoundation, any reproach of a so°called “Titulescomania” is refuted, proving a broadoverture to Romanian ideas, institutions and personalities of European vocation, thatcover an ample temporal arch, bringing them thus from History into the Present asa proof of an assumed destiny.

    XXI

  • In contrast with other people who had made everything in good time, we are obligedto move swiftly, to bring to the expert circles and to the public at large these newpieces of evidence about the creation of modern Romania, of its honest and firm stepsforward towards Europe and in Europe. We cannot afford any delay, we cannot waitany more, time is compressing itself and expectations multiply with every passingday.

    This collection proposes four massive volumes: The first three are dedicated tothe “Institutional Organization of the Ministry of Foreign Affairs”, and the fourth isfocussed on the leading personalities of Romanian foreign policy and diplomacy(1859–2004), a genuine encyclopaedia, the first of its kind in this country.

    Salutary from all points of view, this prestigious project obliges me intellectuallyand morally, as a scientist and as a man of politics.

    I have got the first volume of this collection a few days ago, and I go back to itlate at night, every night, I become its prisoner and do not know what to write firstabout it. To put it in a nutshell: bene, recte, pulchre.

    Nevertheless, I think that a few specifications are necessary: Covering the 1859–1919 interval of time, the 55 fundamental acts and documents

    regarding the institutional organization of the Ministry of Foreign Affairs stand proofof the thinking and deeds of the founding fathers of modern Romania, illustrate theclear°cut meaning of their commitment and the force of action, placed at the serviceof national interest.

    The Union of 1859 opened wide the gates to a process of state°building,corresponding to the needs of the Romanian nation and in agreement with Europeanexigencies; it was the moment of passage, with the pioneers’ sense of responsibilityand vigor, to the creation of the institutions of the unitary state, a unitary state whosemain objectives were the gaining of Independence and the Completion of NationalUnity.

    The Romanian political class, as large or as small as it was, at those beginnings,the Intelligentsia, the Church, the Press, joined together, in perfect solidarity, for thebuild°up of modern Romania.

    Each domain needed its cornerstone, everyone wanted to be present, to voice hispoint of view, to make his contribution.

    History was lived and made to an utmost degree. The entire nation felt and livedthe Moment. The Country, the country as a whole, was meeting its History, its Futureand reported Present.

    XXII

  • Romania had for the first time open prospects to make its own foreign policy, tomake it with its own representatives, to turn down inefficient, if not harmful,intermediaries; it was for the first time we had an opportunity to go before the worldunder our own flag, with our own representatives, with our own ideas and objectives.

    The creation of a Ministry of Outer Affairs, renamed a little later The Ministryof Foreign Affairs, the main institution of the Romanian State, forms the subject ofthe present volume, putting together for the first time in Romanian historiography,all the organic laws, the normative acts and the organization and functioningregulations, as well as the debates, in full form, held in the legislative bodies thataccompanied their adoption.

    I think that the editors have wisely restituted both parts of an organic process.Laws are live bodies, they are the outcome of necessities, the result of an evolution,they are the beginning and the end of a stage, and all of them have in their backgroundpolitical forces, personalities who are debating, amending, approving. The first expressthemselves through the latter, and the other way round.

    First°rate documentary evidence published now integrally put into bold relief theefforts made by Romania’s Parliament to define and enact the role and distinctattributions of this ministry within the Cabinet, entrusting it from the very beginningthe responsibility of the “higher direction and control of international relations”.

    Under their rules, Alexandru Ioan Cuza, Carol I and Ferdinand I promulgatedeverything Romania could set and assume as goals, structures and instruments offoreign policy.

    Each and every page of the documents gathered in this volume mirrors the effortsmade by the Legislative Bodies — the Assembly of Deputies and the Senate — todefine the structures of the Ministry of Foreign Affairs, active in the Central or abroad,in harmony with the country’s needs or, as they said in 1873, derived from the necessityto help it “fully accomplish its delicate mission entrusted to it and corresponding tothe necessities of the political situation”.

    The perusal of the texts signed by rapporteurs, of parliamentary speeches, ofinterventions made for the amendment or exclusion of some articles (or parts ofarticles) from the regulations concerned, imposes upon us the general remark that,beyond any partisan divergences, the Romanian political class honestly and efficientlyendeavored to promote and assert the interests of the Romanian State.

    In the conclusive parliamentary “dossier”, containing a few hundred of pages,covering sixty years of existence and improvement of the Ministry of Foreign Affairs,

    XXIII

  • I was not able to find any slight evidence affording reason to doubt the good intentionsof the servants of the Romanian supreme legislative authority.

    With every new stage in the evolution of the Romanian State, the Ministry ofForeign Affairs witnessed new regulations, corresponding to the amplification of thegeographical and political area of representation, to the multiplication anddiversification of the objectives and spheres of expression.

    Nothing was done impulsively or hazardously, as the Romanian members ofParliament took into account and discussed the deficiencies of previous decisions,considered carefully the pre°requisites and costs, permanently proceeding to correctionsfunction of possibilities and anticipated effects.

    All these juridical regulations were drawn up and polished with a jeweler’sperseverance and minuteness.

    Romanian parliamentarians wanted to regulate everything, to the last detail, fromthe definition of the directions and services of the Ministry of Foreign Affairs to thediplomatic etiquette and protocol rules, from fixing the wages — from the ministerto the last usher or courier — to setting the installation expenses and representationallowances, everything being done with the accuracy only a computer might do ittoday.

    Regulations were dominated by a wise spirit of economy, by a well°balancedreasoning, and they avoided any excess in matter of number of structures or executivestaff.

    All those details might look inordinate to some people, if they would not takeinto account that Romanian parliamentarians wished to hinder ab initio any arbitrarydecision related to appointment in office, promotion, or wage system. As only butnatural, decisive were professional excellence, results and length of service.

    Every person called to work at the Ministry of Foreign Affairs had, by statuteand wage, his dignity defended, no matter if he worked at in this country or abroad.

    Romanian parliamentarians placed an outstanding stress on the professionalstandards of the whole personnel of the Ministry of Foreign Affairs, on their disciplineand loyalty, insisting — equally to western chanceries — that only Romanian citizensshould be appointed to diplomatic and consular posts.

    My attention has been arrested by the parliamentary debates regarding Romania’sdiplomatic and consular representation, the raising of diplomatic agencies to the rankof legation, the exigencies of their staffing with personnel and their financial support.

    As all the relevant decisions were at the same time political acts, as the openingor not opening of a diplomatic or consular office used to generate echoes and reactions,

    XXIV

  • the Romanian parliamentarians considered carefully and thoroughly the palpablereasons of each and every case, taking into account political and economic interests,the traditions of bilateral relations, geographic proximity, leaving aside impulses,affective weaknesses, emotional attitudes.

    The rigorous reconstitution of the list of the titular heads of the Ministry of ForeignAffairs, covering a six°decade period of time, of the record card regarding the lawfulcreation and functioning of the Romanian diplomatic missions in 24 states — outliningthe overall political and diplomatic relations at the end of the second decade of the20th century — constitutes a welcome conclusion to this first volume of the “HistoricalEvolution of the Ministry of Foreign Affairs” Collection.

    The original character and the consistency of documents published in this volume,restituted and sedulously annotated, turn this book of an encyclopedic worth, intoan indispensable documentary instrument for historians, jurists, sociologists, men ofpolitics and diplomats, being at the same time an invitation to know and judgesubstantial pages of the early history of modern Romania.

    Professor ADRIAN NÆSTASE, PhDPrime Minister of Romania

    President of the Titulescu European FoundationNovember 2004

    XXV

  • PREFAfiÆ

    Unirea din 1859 declanøeazæ un proces de înnoire profundæ a întregii societæ˛iromâneøti. Tendin˛ele de modernizare cuprind impetuos administra˛ia, justi˛ia, învæ˛æ-mântul øi institu˛iile culturale, armata øi chiar biserica. For˛ele politice româneøti sus˛ineforturile domnitorului Alexandru Ioan I de depæøire a prevederilor Conven˛iei dela Paris (1858), act fundamental dat de puterile garante, care privea organizarea defi-nitivæ a Principatelor Dunærene ale Moldovei øi Valahiei øi nu aceea a unui stat unic.

    Prin strædanii intense, procesul de schimbare multiformæ este realizat, în structuriunitare, pe ansamblul statului na˛ional. El vizeazæ în mod predilect domeniul admi-nistrativ°politic. De la bun început, un decret al domnitorului Unirii din 22 februarie1859 face cunoscutæ ruptura cu vechiul sistem înscris în Regulamentul Organic øideschide seria mæsurilor care urmæresc organizarea modernæ a administra˛iei centralea statului. Sensul lor era într°adevær novator, întrucât urmæreau înfiin˛area unordepartamente ministeriale, ca mari servicii publice, destinate sæ satisfacæ în modpermanent øi continuu interese publice generale.

    În acest context larg se înscriu crearea øi dezvoltarea structurilor administrativecapabile sæ dea sens øi perspectivæ ac˛iunilor de politicæ externæ ale statului român.Un prim pas este fæcut la 2 iulie 1859, atunci când se pun bazele organizatorice aleMinisterului Afacerilor Stræine al fiærii Româneøti. Condus de un ministru, ajutat deun secretar general, noul departament cuprinde, alæturi de diviziunea Afacerilor destat, o diviziune special destinatæ Afacerilor stræine, împær˛itæ în subdiviziuneaCoresponden˛ei din Întru øi subdiviziunea Coresponden˛ei din Afaræ. Noile resorturiale deschiderii spre modernitate rodesc, la 27 iulie 1862, prin înfiin˛area ministeruluiunic al Externelor, care cuprinde acum trei sec˛iuni: a Afacerilor consulare, Politicæøi a Contenciosului. O organizare modestæ, cu un numær redus de personal, dar caresemnifica un mare pas înainte.

    Este debutul unui îndelungat øi complex parcurs istoric.Lucrarea de fa˛æ însumeazæ, în integralitatea lor, acte oficiale øi documente —

    legi, regulamente, expuneri de motive asupra proiectelor legislative, rapoarte

    XXVII

  • parlamentare, discursuri politice în Adunarea Deputa˛ilor øi Senat — definitorii pentruevolu˛ia istoricæ a Ministerului Afacerilor Stræine pânæ în anul 1919.

    Definirea rosturilor politice øi a func˛iilor Ministerului Afacerilor Stræine dobân-deøte un plus de claritate øi coeren˛æ în cadrul unei concep˛ii integratoare ce abordeazæstructura guvernului în ansamblul sæu. În acest spirit, la 10 noiembrie 1862 este înaintatAdunærii Legislative un proiect de lege organicæ cu privire la organizarea puteriiexecutive centrale a statului. „Prin realizarea unirii definitive øi în urmarea întruniriiambelor Ministere de dincolo øi dincoace de Milcov“ s°a fæcut sim˛itæ cu acuitatenevoia — se aræta în expunerea de motive semnatæ de Nicolae Kretzulescu, Preøe-dintele Consiliului de Miniøtri — „de a se fixa a lor întocmire printr°o lege specialæcare sæ prevadæ atribu˛iile øi aøezarea serviciului fiecæruia în parte“. Este undocument de o valoare excep˛ionalæ, dacæ ̨ inem seama de faptul cæ o lege de organizarea ministerelor se va înfæptui de abia în anul 1929.

    Actul din 1862 prevede cæ miniøtrii — în calitate de miniøtrii de Stat — admi-nistreazæ în numele Domnitorului, ei fiind cei care executæ øi fac a se executa legile.Împreunæ, to˛i miniøtrii alcætuiesc Consiliul de Miniøtri, sub preøedin˛ia Domnuluisau sub aceea a primului°ministru, øef al Cabinetului, în lipsa Domnitorului. Numærulministerelor este fixat la øapte: Interne; Externe; Justi˛ie; Finan˛e; Culte øiInstruc˛iune Publicæ; Ræzboi; Lucræri Publice, Agriculturæ, Comer˛ øi Industrie.

    În ceea ce priveøte Ministerul de Stat al Afacerilor Stræine (cum se numea atunciMinisterul Afacerilor Stræine), acestuia îi sunt conferite atribu˛ii precise în domeniulextern, øi anume: coresponden˛a cu agen˛ii diplomatici ai puterilor stræine acredita˛ipe lângæ Domn; supravegherea executærii tratatelor øi a conven˛iilor interna˛ionale;sus˛inerea øi apærarea pe plan extern a intereselor politice øi comerciale româneøti;coordonarea activitæ˛ii agen˛ilor diplomatici ai ˛ærii.

    Asistæm, astfel, la crearea treptatæ a cadrului institu˛ional propice pentru o activitateunitaræ a diploma˛iei româneøti îndreptatæ spre împlinirea marilor obiective na˛io-nale — independen˛a øi deplina unificare statalæ.

    Dupæ instaurarea monarhiei constitu˛ionale, cursul acesta se deruleazæ pe temeiurileConstitu˛iei din 1866.

    Pentru a°i descifra sensurile o remarcæ se impune. Articolele constitu˛ionalereferitoare la puterea executivæ vorbesc doar despre miniøtrii øi nu de guvern ca organde guvernare, de execu˛ie øi deliberare. Doar art. 132 preciza cæ va trebui sæ se facæmai multe legi speciale, între care øi legi asupra responsabilitæ˛ii miniøtrilor øi celorlal˛iagen˛i ai puterii executive. În acest sens, Consiliul de Miniøtri dobândeøte consacra-rea categoricæ doar prin legea responsabilitæ˛ii ministeriale din 1879.

    Nici departamentele ministeriale nu au o bazæ constitu˛ionalæ (cum se va înscrieîn Constitu˛ia din 1923). Ele func˛ioneazæ potrivit uzului. Øapte la început, numærul

    XXVIII

  • lor va creøte la nouæ pânæ la primul ræzboi mondial. Date fiind circumstan˛ele, operade construc˛ie a unei administra˛ii centrale a statului, coerentæ, structuratæ øi pliatærealitæ˛ilor româneøti din epocæ, se realizeazæ prin legi, prin legi organice în primulrând, øi prin alte acte institu˛ionale, destinate fiecærui departament în parte. IarMinisterul Afacerilor Stræine este unul din primele departamente care cunoaøte, în1873, efectele unui asemenea demers legislativ.

    Necesitatea unei asemenea legi era imperioasæ. Pe calea anevoiasæ a dobândiriiindependen˛ei depline, diploma˛ia româneascæ era chematæ sæ ob˛inæ solu˛ii favo-rabile într°o o serie de chestiuni importante, precum: dreptul statului român de a aveareprezentan˛i în stræinætate, dreptul de a încheia tratate, dreptul de a conferi decora˛ii,dreptul de a bate monedæ, precum øi desfiin˛area jurisdic˛iei consulare. În aceastæsferæ a politicii externe creøte în mod incontestabil rolul ministerului de resort øi almisiunilor diplomatice în stræinætate. Cum s°a remarcat pe bunæ dreptate în epocæ,„raporturile interna˛ionale, care din zi în zi iau aøa de repede dezvoltare, impunîntr°un mod imperios oricærei ˛æri ce voieøte de a se bucura de o independen˛æna˛ionalæ, a se conforma celorlalte na˛iuni independente, în concertul cærora voiesca træi, pentru tot ce priveøte regulile stabilite prin dreptul interna˛ional sau dreptulgintelor pozitiv“.

    Este spiritul care animæ dezbaterile acestui act institu˛ional de cætre Corpurilelegiuitoare. Desfæøurarea øedin˛elor Adunærii Deputa˛ilor (din 12, 13 øi 14 februarie1873) øi ale Senatului (din 3 martie 1873), reproduse integral în volum, stæ mærturiepreocupærii atente a cercurilor politice româneøti pentru conturarea unui cadru legislativmenit sæ facæ din acest departament instrumentul adecvat în stare „sæ poatæ îndepliniîntr°un mod complet misiunea delicatæ ce°i este datæ øi corespunde necesitæ˛ilorsitua˛iunii politice“.

    Legea pentru organizarea Ministerului Afacerilor Stræine din 21 martie 1873 esteconsacratæ modalitæ˛ilor de desfæøurare a politicii øi ac˛iunilor externe ale statuluiromân. Potrivit prevederile sale, Ministerul Afacerilor Stræine exercitæ direc˛iuneasuperioaræ øi controlul rela˛iilor interna˛ionale, pregæteøte proiectele øi interpreteazætratatele øi conven˛iile de comer˛ øi de naviga˛ie, se ocupæ cu situa˛ia stræinilor în˛aræ, discutæ conflictele de jurisdic˛ie iscate între autoritæ˛ile române øi autoritæ˛ileconsulare, trateazæ afacerile politice øi sus˛ine mæsurile menite sæ satisfacæ adevæ-ratele interese ale ̨ ærii, apæræ drepturile acesteia în fa˛a încælcærilor ce s°ar face, ini˛iazæøi conduce negocieri de diferite naturi cu guvernele stræine, se ocupæ de toate chestiu-nile care ating atât domeniul politic cât øi cel comercial, între˛ine rela˛ii cu agen˛iidiplomatici øi consulii generali acredita˛i pe lângæ guvernul României. Toate acesteprevederi relevau, în fond, manifestarea atributelor unui stat suveran.

    XXIX

  • Administra˛ia centralæ a ministerului se gæseøte sub îndrumarea ministrului, asistatde un secretar general (care este, totodatæ, øi director al cancelariei), cel care asiguræunitatea unei activitæ˛i armonioase. Aceastæ administra˛ie centralæ este structuratæ în:Diviziunea politicæ (care ræspunde de coresponden˛a personalæ a ministrului, deredactarea øi cifrarea coresponden˛ei confiden˛iale a ministrului, de citirea obligatoriea ziarelor stræine, de rezumare a situa˛iei externe øi interne øi de combatere a aser˛iunilorfalse); Diviziunea consulatelor, agen˛iilor române øi contenciosului (care are în atribu˛ii:toatæ coresponden˛a relativæ la jurisdic˛ia consularæ, aceea care rezultæ din reclama˛iileromânilor contra guvernelor stræine øi din reclama˛iile stræinilor contra guvernuluiromân; redactarea rapoartelor cætre domnitor, a referatelor cætre Consiliul de Miniøtri,øi orice alte lucræri care sunt de resortul ministerului). La aceastæ diviziune sunt ataøateBiroul naviga˛iunii øi de statisticæ, Biroul de personal, material øi de paøapoarte; deasemenea, Serviciul interpretului (pentru limbile greacæ, turcæ, germanæ øi rusæ). Dinadministra˛ia centralæ mai fac parte Serviciul contabilitæ˛ii, Biroul arhivei øiregistraturii.

    Legea descrie în amænunt obliga˛iile personalului administra˛iei centrale øi fixeazæretribu˛ia cuvenitæ fiecærui post în parte. Numirea în minister într°o func˛ie superioaræpostului de øef de birou se poate face doar pe baza promoværii unui examen serios,sus˛inut în fa˛a unei comisii numitæ prin decret domnesc øi sub preøedin˛ia ministruluide Externe. Fiecare candidat trebuia sæ facæ fa˛æ la o problematicæ extrasæ din urmæ-toarele materii: istoria politicæ modernæ øi istoria principalelor tratate; statistica øiprincipii generale de economie politicæ; dreptul gin˛ilor; dreptul public românesc øistræin; elemente ale Codului civil; stilul diplomatic, depeøe, note etc.; sistemul comer-cial (legisla˛ie, tarife, politica comercialæ øi tratatele care privesc România, rela˛iileøi schimburile României cu pie˛ele importante); regulamentele consulare ale diferitelor˛æri; dreptul public maritim; limba francezæ.

    Ca serviciu exterior, de Ministerul Afacerilor Stræine depinde administra˛ia marineicomerciale, din care face parte Serviciul porturilor, cu cele nouæ cæpitænii din porturileBræila, Gala˛i, Ismail, Turnu Severin, Giurgiu, Olteni˛a, Bechet, Calafat øi Øtirbei(devenit apoi Cælæraøi).

    Legea precizeazæ cæ România este øi va fi reprezentatæ prin misiuni diplomaticeîn urmætoarele capitale: Constantinopol, Paris, Belgrad, Viena, Berlin, Roma, SanktPetersburg øi Londra. Reprezentarea ˛ærii în stræinætate este asiguratæ prin trimiøidiplomatici, consuli øi agen˛i de comer˛ sau delega˛i. Aceøti trimiøi sunt cei care între˛inrela˛ii politice cu guvernul pe lângæ care sunt acredita˛i. Rolul lor era esen˛ial. Aøacum s°a precizat în cursul dezbaterilor parlamentare, România trebuia sæ facæ cunoscute„originea sa, trecutul sæu, avantajele ei naturale, gradul sæu de culturæ, aptitudinile,dorin˛ele øi aspira˛iunile sale“. Potrivit legii, trimiøii øi consulii exercitæ func˛iile

    XXX

  • de ofi˛eri de stare civilæ pentru românii din stræinætate, de judecætori în materie civilæøi comercialæ pentru diferendele iscate între români, de notari øi depozitari; ei elibereazæpaøapoarte øi apæræ interesele românilor în afaceri de interes privat.

    Dacæ am insistat asupra dispozi˛iilor concrete ale legii (unele detaliate prinregulamentul pentru serviciul interior al Ministerului Afacerilor Stræine din 29 ianuarie1874), am fæcut°o øi din dorin˛a de a releva semnifica˛ia deosebitæ a unui act insti-tu˛ional elaborat în consonan˛æ cu înfæptuirile similare ale unor vechi state democratice.Prin întregul sæu, legea relevæ preocuparea intensæ a for˛elor politice româneøti pentruimpunerea României pe plan european, pentru înlæturarea opreliøtilor datorate ultimelorvestigii ale suzeranitæ˛ii stræine.

    La încheierea ræzboiului ruso°româno°turc, Tratatul de pace încheiat la Berlin (1/13iulie 1878) a recunoscut independen˛a de stat a României, condi˛ionatæ însæ demodificarea art.7 din Constitu˛ie referitor la drepturile stræinilor (în principal, aleevreilor) la împæmântenire. României i se atribuiau Dobrogea øi Delta Dunærii, cuInsula Øerpilor, dar ea a fost silitæ sæ retrocedeze Rusiei sudul Basarabiei (jude˛eleBolgrad, Cahul øi Ismail).

    Dosarul diplomatic al hotærârilor de la Berlin în privin˛a României a fost depusîn fa˛a Corpurilor legiuitoare, convocate în sesiune extraordinaræ, la 15 septembrie1878, deputa˛ii øi senatorii fiind chema˛i sæ examineze cu responsabilitate situa˛iacreatæ øi sæ ia o decizie care sæ nu compromitæ viitorul ˛ærii. Ceea ce s°a øi întâmplat,dupæ eforturi constante øi dispute aprinse în Parlament, la 13 octombrie 1879 legearevizuitoare a art.7 din Constitu˛ie a fost declaratæ înfæptuitæ. Dar odatæ aceastæ exigen˛æîndeplinitæ, marile puteri, prin vocea Germaniei, au ridicat o nouæ obiec˛ie în calearecunoaøterii independen˛ei României — ræscumpærarea cæilor ferate, construite cusprijinul unor consor˛ii financiare stræine øi aflate în acel moment în administrareaunei Societæ˛i a ac˛ionarilor drumurilor de fier cu sediul la Berlin øi în care majoritateao formau ac˛ionarii stræini. Sub o presiune care a atins cotele øantajului, legea deræscumpærare a cæilor ferate a fost în cele din urmæ adoptatæ de Parlamentul românla 29 ianuarie 1880. Drept urmare, la 8 februarie 1880, într°o notæ cu un con˛inutidentic, guvernele Germaniei, Angliei øi Fran˛ei au declarat cæ, în noile circumstan˛e,au decis „sæ recunoascæ færæ multæ întârziere Principatul României ca statindependent“. Drept consecin˛æ, respectivele guverne se declarau gata „de a intra înrela˛iuni diplomatice regulate cu guvernul princiar“.

    Odatæ proclamatæ independen˛a României la Congresul de la Berlin, statul român,peste condi˛ionærile tratatului de pace, se manifestæ ca un stat pe deplin suveran.România, prin elita sa politicæ, îøi fæureøte — lucrarea de fa˛æ o dovedeøte — øiinstrumentele, mijloacele necesare pentru afirmarea voca˛iei sale de stat integrat pedeplin în concertul statelor suverane ale lumii.

    XXXI

  • Într°o succesiune rapidæ, Domnul Carol I semneazæ câteva decrete importantepentru chestiunea în discu˛ie. Astfel, la 7 septembrie 1878 este dat decretul prin carese desfiin˛eazæ deosebirea existentæ între costumele agen˛ilor diplomatici. Aliniindu°sela normele interna˛ionale în fiin˛æ, tot la 7 noiembrie 1878 este emis decretul princare se precizeazæ titlul øi rangul trimiøilor diplomatici ai ̨ ærii. Aceøtia sunt împær˛i˛iîn trei clase: trimiøi extraordinari øi miniøtri plenipoten˛iari; miniøtri reziden˛i;însærcina˛i cu afaceri. Iar la 9 septembrie 1878, Consiliul de Miniøtri decide ca DomnulCarol I sæ poarte titlul de Alte˛æ Regalæ. Era un pas însemnat în perspectiva ridicæriiRomâniei de la Principat la rangul de Regat (înfæptuit, de altfel, la 14 martie 1881).Recunoscut de øefii de stat ai Austro°Ungariei, Marii Britanii, Fran˛ei, Germaniei,Italiei øi Rusiei, titlul de Alte˛æ Regalæ este oficializat la 13 octombrie 1878, datæ lacare apare øi decretul care stabileøte Ceremonialul cu care se primesc în audien˛ædomneascæ miniøtrii plenipoten˛iari øi miniøtrii reziden˛i ai suveranilor stræini acredita˛ipe lângæ A.S.R. Domnul.

    Pentru a asigura posibilitæ˛i de ac˛iune diplomaticæ în func˛ie de noul statutinterna˛ional al României, la începutul anului 1879 este adus în discu˛ia Corpurilorlegiuitoare un act institu˛ional destinat sæ completeze legea organicæ din 1873, printr°onouæ organizare a misiunilor diplomatice. Legea izvora øi se înscria în firescul lucru-rilor. „Era natural — declara, în Senat, Mihail Kogælniceanu, unul din principaliiartizani ai proiectului — ca dupæ ce independen˛a noastræ a fost proclamatæ în ̨ aræ,sus˛inutæ prin nobilul sânge al solda˛ilor noøtri, øi dupæ ce a fost recunoscutæ detoatæ Europa øi mai ales dupæ ce unele din puteri au øi trimis în România repre-zenta˛iunea lor diplomaticæ, numai unele din acestea suspendæ rela˛iunile lor diplo-matice cu noi pentru o chestiune care nu mai este nevoie sæ v°o spun care este, eibine, era natural, era trebuin˛æ ca øi noi sæ regulæm reprezenta˛iunea noastrædiplomaticæ în fa˛a noii pozi˛iuni creatæ României“.

    Parametrii esen˛iali ai organizærii înfæptuitæ prin legea suplimentaræ din 14 februarie1879 au constat în reprezentarea ̨ ærii pe o scaræ „cât mai întinsæ“ pe scena europeanæ— ˛inând seama, în primul rând, de interesele politice, economice øi comerciale aleRomâniei, precum øi de resursele bugetare —, în ridicarea misiunilor diplomaticeale României la rangul de lega˛ii, în stabilirea øi organizarea personalului diplomaticøi consular.

    În ceea ce priveøte dezbaterea acestei legi în Parlament (ca øi în cazul celorlalteacte legislative), o observa˛ie generalæ se impune. În interven˛iile, în luærile de cuvânt,deputa˛ii øi senatorii motiveazæ, explicæ, apæræ proiectul supus analizei. Dar, aproapeinevitabil, ei aduc în discu˛ie øi se referæ la problemele de politicæ externæ la ordineazilei. Trecând peste interesul de partid, exponen˛ii elitei politice româneøti cautæ øi

    XXXII

  • expun solu˛ii, descriu oportunitæ˛i, creioneazæ obiective imediate øi de perspectivæale diploma˛iei româneøti.

    Structura de ansamblu a departamentului Externelor, fixatæ prin legile organicedin 1873 øi 1879, capætæ un øi mai pregnant contur dupæ ce se pun în aplicareregulamentele destinate a acoperi toate palierele activitæ˛ii diplomatice: regulamentulconsular (12 iunie 1880), regulamentul pentru lega˛ii (25 iunie 1880) øi regulamentulpentru administra˛ia centralæ a Ministerului Afacerilor Stræine (8 iulie 1880) Acestorali se adaugæ, apoi, o întreagæ suitæ de acte normative (înso˛ite de regulamente), impusede „întinsa dezvoltare a rela˛iunilor øi afacerilor noastre exterioare“. Toate acestereglementæri fac parte intrinsecæ din lucrare øi stau la dispozi˛ia analizei øi cercetærii.

    O ultimæ lege organicæ este adoptatæ la 13 februarie 1894. Acest act institui˛ional,completat cu modificærile fæcute prin legea adoptatæ la 15 martie 1912, intitulat sugestivLegea pentru reorganizarea Ministerului Afacerilor Stræine, însumeazæ într°un totcoerent mæsurile legislative de pânæ atunci øi înscrie o suitæ de îmbunætæ˛iri pe careînsæøi practica diplomaticæ le°a sugerat øi impus. Valoarea legii este demonstratæ øide faptul cæ ea guverneazæ activitatea departamentului Externelor pânæ dupæ primulræzboi mondial.

    Documentul final al volumului este datat 23 decembrie 1919. Este vorba de undecret al Regelui Ferdinand I, care instituie pe lângæ Ministerul Afacerilor Stræineo Comisie specialæ pentru executarea tratatelor de pace semnate de România laConferin˛a de la Paris. În mod semnificativ, acest act încheie o epocæ øi deschideproblematica construc˛iei institu˛ionale a acestei importante institu˛ii a statului românîn perioada interbelicæ.

    EDITORII

    XXXIII

  • PRÉFACE

    L’Unification de 1859 déclancha un procès de renouvellement profond de toutela société roumaine. Les tendances de modernisation s’emparaient impétueusementde l’administration, de la justice, de l’enseignement et des instituions culturelles, del’armée et même de l’Église. Les forces politiques roumaines soutenaient les effortsdu Prince régnant Alexandru Ioan Cuza de dépasser les stipulations de la Conventionde Paris (1858), acte fondamental délivré par les Pouvoirs garantes et concernantl’organisation définitive des Principautés danubiennes de Moldavie et Valachie etnon pas celle d’un petit État.

    Par des efforts acharnés, le procès de changement multiforme était accompli, dansdes structures unitaires, qui comportaient tout l’État national. Ce procès visa surtoutle domaine administratif et politique. D’entrée de jeu, un décret du prince régnantde l’Unification, du 22 février 1859, faisait connaître la fracture d’avec l’anciensystème prévu par le Règlement Organique et ouvrait ainsi la série des mesures tendantà l’organisation moderne de l’administration centrale de l’État. Leur portée étaitvraiment novatrice, car ces mesures concernaient la création de certains départementsministériels, comme les grands services publics voués à satisfaire de façon permanenteet suivie les intérêts publics généraux.

    C’était dans ce contexte que s’inscrivaient la création et le développement desstructures administratives à même de donner signification et perspective aux actionsde politique extérieure de l’État roumain. Un premier pas fut pris le 2 juillet 1859,lorsque l’on jeta les fondements de l’organisation du ministère des Affaires étrangèresde Valachie. Ayant à sa tête un ministre aidé par un secrétaire général, le nouveaudépartement comprenait, à côté de la Division des Affaires d’État, une division réservéespécialement aux Affaires étrangères, composée de la subdivision de la Correspon-dance de Dedans et celle de la Correspondance de Dehors. Les nouveaux ressortsde l’ouverture vers la modernité donnèrent des résultats, à 27 juillet 1862, par lacréation d’un ministère unique de l’Extérieur, composé cette fois de trois sections :les Affaires consulaires, la section Politique et le Contentieux. C’était une organi-sation modeste, au personnel réduit, mais signifiait un grand pas en avant.

    XXXV

  • Voilà le début d’un long et complexe parcours historique. L’ouvrage ci°présentrenferme, à part entière, des écrits officiels et des documents —lois, règlements,exposés des motifs des projets législatifs, rapports parlementaires, discours politiquesà l’Assemblée des Députés et au Sénat —qui définissent l’évolution historique duministère des Affaires étrangères jusqu’à 1919.

    La définition des raisons politiques et des fonctions au ministère des Affairesétrangères acquiert un plus de clarté et cohérence à l’intérieur d’une conceptionintégrale qui porte sur la structure entière du gouvernement. C’était dans cet espritque, le 20 novembre 1862, on soumettait à l’Assemblée législative un projet de Loiorganique sur l’organisation du pouvoir exécutif central de l’État. « De par leur uniondéfinitive et suite à la séance des deux ministères d’au°delà et d’au°deçà de Milcove »,l’on avait fortement ressenti le besoin —affirma°t°on dans l’exposé des motifs signépar Nicolae Kretzulescu, président du Conseil des ministres —« d’établir leur structurepar une loi spéciale qui ait prévu les attributions et la place de chaque service àpart ». C’est un document à valeur exceptionnelle, compte tenu du fait qu’une vraieloi d’organisation des ministères allait aboutir seulement en 1929.

    L’acte de 1862 stipulait que les ministres —en tant que ministres d’État —administraient au nom du Prince régnant et qu’ils étaient ceux qui exécutaient etfaisaient exécuter les lois. Ensemble, les ministres formaient le Conseil des ministres,sous la présidence du Prince régnant ou —dans son absence —sous celle du Premierministre, le chef du Cabinet. Le nombre des ministères était établi à sept, comme ilsuit : le ministère de l’Intérieur ; des Affaires étrangères ; de la Justice ; des Finances ;des Cultes et de l’Instruction publique ; de la Guerre ; des Travaux publiques, del’Agriculture, du Commerce et de l’Industrie.

    Pour ce qui est du ministère d’État des Affaires étrangères (comme s’appelait àcette époque°là le ministère des Affaires étrangères), on lui conférait des attributionsprécises dans le domaine de l’extérieur, c’est°à°dire : la correspondance avec les agentsdiplomatiques des pouvoirs étrangères accrédités auprès du Prince régnant ; lasurveillance de l’exécution des conventions et des traités internationaux ; le soutienet la défense des intérêts politiques et commerciaux roumains sur le plan extérieur ;la coordination de l’activité des agents diplomatiques du pays.

    On assiste de la sorte à la création progressive du cadre institutionnel idoine àune activité unitaire de la diplomatie roumaine, visant l’accomplissement des grandsobjectifs nationaux : l’indépendance et la complète unification étatique. Aprèsl’instauration de la monarchie constitutionnelle, ce cours allait se dérouler sur la basede la Constitution de 1866.

    Pour en déchiffrer la signification, une remarque s’impose. Les articlesconstitutionnels référant au pouvoir exécutif parlaient seulement des ministres et non

    XXXVI

  • pas du gouvernement en tant qu’organisme destiné à gouverner, à exécuter et àdélibérer. Seul l’article 132 précisait qu’il fallait promulguer plusieurs lois spéciales,dont celles sur les responsabilités des ministres et des autres agents du pouvoir exécutif.De ce point de vue, le Conseil des ministres acquit son entérinement catégoriqueseulement par la loi de la responsabilité ministérielle de 1879.

    Les départements ministériels n’avaient, eux non plus, une base constitutionnelle(comme il allait être stipulé dans la Constitution de 1923). Ils fonctionnaientconformément à l’usage. Leur nombre initial de sept augmenta à neuf aux environsde la Grande Guerre. Étant donnés les circonstances, l’œuvre de construction d’uneadministration centrale de l’État, cohérente, structurée et conforme aux réalitésroumaines de l’époque, s’accomplit par des lois, organiques tout d’abord, aussi quepar d’autres actes institutionnels destinés à chaque département respectif. Et leministère des Affaires étrangères en est l’un des premiers qui connut, en 1873, lesconséquences d’une démarche législative pareille.

    La nécessité d’une telle loi était impérieuse. Par la voie difficile de la conquêtede l’indépendance totale, la diplomatie roumaine se voyait appelée à apporter dessolutions favorables à une série de questions importantes, comme par exemple : ledroit de l’État roumain d’avoir des représentants à l’étranger, le droit de concluredes traités, le droit de conférer des décorations, le droit de battre monnaie, aussi quecelui de l’abrogation de la juridiction consulaire. C’était dans ce domaine de la politiqueextérieure que s’accrut incontestablement le rôle du ministère respectif et des missionsdiplomatiques à l’étranger. Tout comme on avait, à juste titre, remarqué à l’époque,« les rapports internationaux, qui se développent à vue d’œil, imposent impérieusementà tout pays qui veut jouir d’une indépendance nationale l’observation des autresnations indépendantes, dans le concert desquelles il veut exister, en tout ce quiconcerne les règles établies par le droit international ou par le droit positif des gens ».

    Voilà l’esprit qui animait les débats de cet acte institutionnel aux Corps législatifs.Le déroulement des séances de l’Assemblée des Députés (des 12, 13 et 14 février1873) et du Sénat (du 3 janvier 1873), reproduites intégralement dans ce volume,témoigne de la préoccupation attentive des milieux politiques roumaines de préciserle cadre législatif voué à faire de ce département l’instrument adéquate pour « pouvoiraccomplir complètement la délicate mission à lui confiée et qui corresponde auxnécessités de la situation politique ».

    La Loi d’organisation du ministère des Affaires étrangères de 21 mars 1873 étaitconsacrée aux modalités de développement de la politique et des actions extérieuresde l’État roumain. Conformément à ses stipulations, le ministère des Affaires étrangèresexerçait la direction supérieure et le contrôle des relations internationales ; préparaitles projets et interprétait les traités et les conventions de commerce et navigation ;

    XXXVII

  • s’occupait du statut des étrangers dans le pays et se chargeait de la négociation desconflits de juridiction advenus entre les autorités roumaines et celles consulaires ;traitait les affaires politiques et soutenait les mesures destinées à satisfaire les vraisintérêts du pays, dont les droits il défendait contre les possibles transgressions ; demême, le ministère des Affaires étrangères entamait et menait des diverses négociationsavec les gouvernements étrangers, prenait en charge les questions qui avaient affaireau domaine politique et commercial également, entretenait des relations avec les agentsdiplomatiques et les consuls généraux accrédités auprès du gouvernement deRoumanie. Toutes ces stipulations témoignaient, à vrai dire, de la manifestation desattributs d’un État souverain.

    L’administration centrale du ministère se trouvait sous la direction du ministre —assisté par un secrétaire général (et directeur de la chancellerie en même temps) —qui assurait l’unité d’une activité harmonieuse. Cette administration centrale étaitstructurée comme il suit : la Division politique (ayant en charge la correspondancedu ministre, la rédaction et le chiffrage de sa correspondance confidentielle, la revueobligatoire de la presse étrangère, le résumé de la situation extérieure et intérieureet du combat contre de fausses assertions) ; la Division des consulats, des agencesroumaines et du contentieux (chargée de : toute la correspondance portant sur lajuridiction consulaire, celle qui découlait des pétitions des Roumains contre lesgouvernements étrangers aussi que celle découlant des réclamations des étrangerscontre le gouvernement roumain ; la rédaction des rapports pour le Prince régnant,pour le Conseil des ministres, de même que toute autre étude du ressort du ministère).À cette division étaient attachés le Bureau de la navigation et statistique, le Bureaudu personnel, des matériaux et passeports, et aussi le Service d’interprétariat (pourles langues grecque, turque, allemande et russe). Le Service de comptabilité et leBureau des archives et de l’enregistrement faisaient aussi partie de l’administrationcentrale.

    La loi décrivait par le menu les obligations du personnel de l’administration centraleet fixait la rétribution due à chacun des postes. Dans le ministère, la nomination àune fonction supérieure au poste de chef de bureau était possible seulement à la suitede la promotion d’un examen sérieux, passé devant une commission nommée par ledécret du Prince régnant et sous la présidence du ministre des Affaires étrangères.Chaque candidat devait savoir répondre à des questions tirées des matières suivantes :l’histoire politique moderne et des principaux traités ; la statistique et les principesgénéraux d’économie politique ; le droit des gens ; le droit public roumain et étranger ;des éléments du Code civil ; le style diplomatique, les dépêches, les notes, etc. ; lesystème commercial (la législation, les tarifs, la politique commerciale et les traitésconcernant la Roumanie, les relations et les échanges de la Roumanie avec les marchés

    XXXVIII

  • importants) ; les règlements consulaires des différents pays ; le droit public maritime ;la langue française.

    En tant que service extérieur, l’administration de la marine commerciale, quicomprenait le Service des ports, à ses neuf capitaineries des ports Bræila, Gala˛i, Ismail,Turnu Severin, Giurgiu, Olteni˛a, Bechet, Calafat et Øtirbei (devenu ensuite Cælæraøi),appartenait, elle aussi, du ministère des Affaires étrangères.

    La loi entérinait la représentation présente et future de Roumanie, par des missionsdiplomatiques, dans les capitales suivantes : Constantinople, Paris, Belgrade, Vienne,Berlin, Rome, Saint°Petersburg et Londres. Cette représentation à l’étranger étaitaccomplie par des envoyés diplomatiques, des consuls et des agents de commerceou délégués, qui allaient entretenir les relations politiques avec le gouvernement auprèsduquel ils étaient accrédités. Leur rôle était essentiel. Tout comme on avait soulignéau cours des débats parlementaires, la Roumanie devait faire connaître « son origine,son passé, ses avantages naturels, son degré de culture, ses aptitudes, ses volontéset ses aspirations ». Conformément à la loi, les envoyés et les consuls exerçaient lesfonctions d’officiers d’état civil pour les Roumains de l’étranger, de juges en matièrecivile et commerciale dans les différends advenus entre les Roumains, de notaireset dépositaires ; ils délivraient des passeports et défendaient les intérêts des Roumainsdans des affaires à intérêt privé.

    Si l’on a insisté sur les dispositions concrètes de la loi (quelques°unes détailléespar le règlement pour le service intérieur du ministère des Affaires étrangères, du29 janvier 1874), c’était aussi par l’intention de relever la signification particulièred’un acte institutionnel élaboré en concordance avec les accomplissements similairesdes États à longue tradition démocratique. De par son ensemble, la loi témoigne lapréoccupation insistante des forces politiques roumain