4,w" I tr.q\.rt

['*o

11

?r--)-.Y:: ?, i.a.lr

-

* it*1,,//(-

Prea cinstirea Sfintei Fecioare MariaL-

Intre Sfin1ii pe care ii venerdm, prirrr-rl Ioc il ocupa -Sf. Fecioard Maria. MaicaDomnului, invd{dtura noastrd gi temeiurile ei in legdturd cu preacinstirea Maicii Dom-nului se rezumdin cele ce urmeaz6.

tr. Burnnezeu a vestit, ?nc6 ?nEiat6 dup6 cEderea profoplrim{ilor Adarn qiEva, c6 rnintuirea va veni prin femeie. latd Vestirea, in cuvintele adresate garpeluidiavol: ,,DuSmdnievoiupune intre tine Sifenteie, intre seminlia ta Sl sentin{ia ei;aceaslailiva zdrobicapul, iartu fistei intpunge cdlcaiula (Fac.3, 15). Mai departe apoi.prinprofetul Isaia a vestit Dumnezeu omenirii,

-cd femeia prin care va veni m6ntuirea, saumai precis ferneia care ya nagte pe MAntu itorul, va fi o fecioard: ,,Pentnt aceasta Domnulmeu vd va da semn:Iatd fecioara y,a zdmisli Si va naqte fiu Si-i va. p71ns nunrcle Emanuil*(is. 7, 14). Deci mijlocitoarea intririi in lume a MAntuitorului omenirii, avea sE fie ofemeie fecioard. .(Vezi gi ler, 31,21-23).

II. Aceasti femeie prezisl de Dumnezeu ca mijlocitoare a mintuirii, a fostPrea Curata Fecioari Maria, cireia, pentru acest motiv i s'a prezis qi i s'a qi dat apoio cinstire cieosebiti (o prea cinstire sau o prea venerare), anume:

l.De cdtre Dumnezeu tnsuqi, prin faptul cd a prevestit-o oamenilor Si ainvrednicit-o de cea mai mare cinstire.

2. De cdtre ingerul huneivestiri, care i s-a inchinat, ilurnind-o ,,plind de dar*gi ,,binecuv?ntatf intre fernei". ,,Si Intrdnd ingerul Ia ea a grdit: Bucurd-te, ceea ceeSti plind de dar. Domnul este cu tine. Binecuvdntatd eSli tu inne fentei. Ci eavdzdiidu-l s'a tulburat de cuvdntul lui ql cugetc in sine, ce fel de fnchindcitme poate sdfie a-ceasta" (Le. 1,28-19). Deci ea este acea ferneie binecuvAntatd- fecioard

-prin care avea sd intre ?n lume Izbdvitorul.3. De cdn"e Elisabeta, man4e lui loan Botezdtorul, carelafel, ahumit-o:

,,binecuvAntatd intre femei* qi,,Maica Domnului meu". Iatd cuv6ntul Bibliei: ,,$i a in-trat (Mana) in casa lui Zaltarie Si s'a inchinat Elisabetei Iar cdnd a auzit Elisabetaurarea Mdriei, pruncul a sdltat in sdnul ei Si Elisabela s'a umplut de Duhul Sfant Sicuglaspuienticazis: BitiecuvdntaideStiiuiiitre.fenieiqibineczt,-diilatesterodulpdntecelui lau. $i de mtde mie a-cea,stct, ce sd ttie la mine A,faicq Domnului meu ? (Le.\ 4a-4).

4. De cdn'e oamenii din mtiltrinte, pentru a se fi invrednicit de a fi Maica celuice vorbea gi lucra numai minuni dumnezeieqti inaintea tuturor: ,,Iar cdnd vorbea lisusaceslec, o.fenteie din mulsime ridicdndu-Si glasul i-a grdit: Fericit este pdntecele carete-a purlat ;i fericili sdnii pe care i-ai su1tl. Ci El rdslturrs-a; ASa esle, dar ferici{i suntcei ce asculid cuvdnlul ltti Dumnezeu Si-/ pdzesc*t (Le.11,27-28). Deci pi insu;i Fiulei a consirnlit ca Maicii Sale sd i se aducd laude. zicl'nd cd ele corespund vredniciei ei(..aqa este").

5. De cdtre Fiul ei lisus Hristos care era mereu cu ea gi ?i era supus (Le.2,51); oasculta c6nd ii cerea ceva. ca de pildd. la nunta din Cana Galileii (In 2, 3-10);qi S-aingrijit de soatla ei cAnd fiind pe cruce, a incredin{at-o ucenicului pe care il iubea (In 19,26 21).

MariusikHighlight

6. Ea fnsdsi a mdrturisit, cd toate neamurile ii t,or aduce cult pentru mdrireacu care a invrednicit-o DumnezelJ'. ,,Iatd, de acum md vor ferici loate neamurile. Cd -mi-a.fdcttl mie mdrire cel putemic". (Lc.l, 48-49).

III. Dupi etimologia numelui, Maria insemneazi n Doamn5", adici,,StIpin5", sau ,,Distins5", ,,Grafioasi" (chaidaicul Mar-an,ln transcriere greceascdMariam sau Miriam). E cazul, ca dictonul: ,,}{omen fecit hornen* sd exprirne un adevdr,adic6, numele sd exprime fiin1a gi insuqirile reale, intocmai cum numele Fiuiui siu llsrsHristos* (Ebraicul lehogua, sau logua - Dumnezeu este m6ntuirea sau MAntuitorul;giHristos - traducerea greceascd a ebraicului Megiah sau Magiah--cel uns) exprimdadevdrata fiin{[ qi adevdratele insugiri ale Lui, sau cum orice nume exprimd, deqi numaisirnbolic. filnlv. si insugirile persoanei care-1 poarta.

IV. Maria Maica Domnului era intradevlrg- femeie aleasi sau distinsi ) ceeace rezult6, din inchinarile ce i s-au adus de cdtre ingerul bine vestitor (Le. 1.28) gi de cdtreElisabeta, rnarna lui loan Botez5torul (Le. l, 41-42), cum s'a putut vedea mai sus.Psalmistul avdzut, in duh, aceastd distinc{ie a Sf Fecioare, pentru cd a scris, cu veacuri .mai inainte, despre ea:. ,, Fiice de regi se afld intre alesele tale (Downne);regina sta deadreapta ta, imbrdcatd in aur (Ps. 45, 10). ,,Regina" nu poate sd fie decdt Maria MaicaDomnului. Despre ea zice de asemenea acelagi: ,,Pomenirea numelui tdu pdstra-se va dinneam tn neam, Iar noroadele Ie var lduda in veac de veac" (Ps. 45, 16).

V. Ea a nlscut pe Mintuitorul, ca Fecioar5,aga cum a fost prezis prin profetul: ,,Pentru aceasta Domnul med vdya da semn: Iatd.fecioara va zdmisli 6i va n

,r 4iri;:t:1 .,',.'illi$.i;r:.;::ti14;

asteJiu Si-lvapunenumele Enmruil" (?s. 7. 14). $i de flapt, in FecioaraMaria, logodnicalui losif din Nazaretul Calileii s'a ?mplinit aceastd profeiie. Caci Sf. Evanghelist ne spune:,,Iar in a $osea /und, ingeril Gm,riil trimisftt de Duntrtezeu, tntr-un oras ditt Galileea,numil Nazarel, cdtre ofecioard logodild ctr zut bdrbat care se chenta losif, din casa bttDavid; iar numelefecioarei era Maria" {Le.1,26-27). Aceastd M5rie este identic6 cu fecioara despre care s'a prezis cE va nagte peMesia. C[ci acelaqi Evangheiist, vorbind despre bunavestire zice: ,,Atz.tnci Maria zicecdlre inger: Cuntvafi aceasla, devrente ce nu Sliu de barbat? Ci ingerul rdspunzandgrai: Duhul Sfdnl va pogori peste tine Si puterea celui preainalt te va umbri; penlruaceea Si sftnnl care se va naste din tine Fiul Iu! Dumnezeu se va chema" (Le.1,34-35).

Vi. Fecioara Maria a rimas qi dupi nagtere fecioari, a$a cum a vestitDumnezeu prin vedenia proorocului : ,,Apoi md fntoarse spre poarta cea de dinafara alemplului, care poaftd dd spre rdsdrit Si iatd cd era inchisd, li-nti zise ntie Domnul:Poarta aceasta sd stea inchisd Si sd nu se deschidd, nimeni sd nu inlre printr-insafiindcdDom.nul Dtunnezeul lui Israil a trecut print-rinsa De aceea sd stea inchisd. Ci numaisingur intpdratul sd vie pe,eq., ca sd mdnance paine inainlea Domnul.ui,",sd:intre prinpridvorul porlii Si sd iasd tot pe acolo" (Ezec. 44, 1-3).Textul este mesianic aiprezice fecioria qi dupl na$tere, a Maicii Domnului: Hristos vastrdbate pdntecele ei gi totugi nu va strjga pece{ile, aga cum razele soarelui strdbat sticla,pegtii apa, pbsdrile aerul, ftr6. sd lase urmi (llie Miniat).

VII. La cele zise mai sus putem adduga gi urmitoarele :l. Fiind Maicd a Mdntuitorului, Fecioara Maria afost mijlocitoare a mdntuirii;

a 17:---:-l:--J J l- C/^ n-.L --^ 71.-....:z----.1 :-- --i.-t^^^l^ -: ^ {^-t -^, t^t",1 --,-Xt:,; ),L. z,ufiltJLrnu uc tu )J. ultlt pe tvtuiituilui ut Iil purrieL'ete ei, u juJi L'u iuiui L'ui uiiiu a

pdcate ca nici un alt oru, oricdt de ffint arfifost; 3.fiindu-i prezisd de Dumnezeucinstirea ei ca nici-o alld cinstire a vreunui om,

-

Sf. Fecioard Maria trebue socotltl. cacea riinlat tntt'e Sfinli, aga cum ioan Botezdtorul este mai mare intre ioli profeiii (Le.7

,

28), deoarece gi venirea lui fusese de asemenea profeliti de alli profetri (Malahia 3, I ; is,40,3).

Pentru toate cele constatate ntai sus Sfintei Fecioare Maria i se cuttine o cinstirentai ntare decat altor S.finli (o prea cinstire), ea fiind regina qi coroana Sfin{ilor.

VIII. In irnnurile liturgice, Biserica o preamiregte din cele mai vechi tirnpuri,numind-o; ,rpururea fericitS", rprea nevinovat5", ,,mlai cimstit6 decit tr{eruvimii gima! rnlrit[ firI de asernEnare decOt Sera{lrnii", ,,biserici sfin{itI gi rai cuvAntitor",,,lauda fecioriei", ,,u95 cereascl, etc. Toate imnele inchinate ei se-ntrec in frumuseleaexpresiilormenite a-i aduce laude. Biserica i-a ?nchinat zile de sdrbdtoare gi o roagdneincetat: ,,Prea Sfanta Ndscdtoare de Dumnezeu, mdnlue;lelle pre noi", in inlelesulcdea poate mijlocipe ldngd Fiul ei in lbvorul nostru.

Istoria e foarte bogatd in mdrturii care dovedesc, cd Sf. Fecioard Mar-ia a fost preaveneratd de Biseric5, incep6nd din prinrele timpuri ale cregtinismului qi pdnl azi.

invS{dturi qi obiec{iuni sectare.Sectarii. neadniil6nd venerarea Sfin{ilor, nu admit rrici prea venerarea Sf. Fecioare

Maria. Pe Sf. Fecioard o socotesc ca pe fenieie onorabild. fiindcd a ndscut pe M6ntuitorul,dar spun cE de altlel a fost o fenreie de rAnd, cdreia nu i se cuvine un cult deosebit,invd!5tura lorigicauta temeiuri chiar in textele biblice^ pe care apoi le folosesc ca

MariusikHighlight

obiecliuni impotriva inv6{aturiinoastre in chestiune. In general, ei suslin impotrivanoastrd invSfdturile ce un-neaz[.

1. Nu trebue si dim prea multi cinstire Fecioarei Maria, pentru cd niciinsuqi Fiul ei Iisus Hristos n-a cinstit-o. Aceasta rezullE din cuvintele Mdntuitorului,redatedeSf.Evanghelistinepisoduiunndtor:,,$ioarecineiizise;faldntamalasi.fi"atiitdi stau a.fara, cdutdnd sd-fi vorbeascd. Iar el rdspunzdnd, zise cdlre cei ce-i grdise: Cineeste m(;ma mea Si cine suntf"aiii meii $i intinzand niana cdt're ucenicii sai, zi,se: Ialdmama ntea Sifra{ii mei. Cd oricine vaface voia Taldlui meu celui din ceruri, aceia imiesre{rate St sot"d gi mamd*

1Vlana ivlagdalena $r Apostolll tolt, au Iost casatonlr . relul acesra oe aoresare are lvedere starea de gen si nu starea civild a adresalilor. Este mai degrab6 un titlu de onoaregide respect, care la Iudei gi la Greci era adresatde obiceiulcelorrnai apropia!i girnaiintimi.

3. Maica Dornnului nu poate f i prea venerati ca fecioari pentru ci a mai avut gialfi copii, cari sunt numifi in $L ScripturS, ,,frafi* gi,,surori?" cu Ii sus, iar lisus estenurnit,,prirnul nEscut" (lVt. i,25). De aici urmeaz6, ca Maria a mai avut ulterior gialli fii.$iintr-adevdr> Biblia ne vorbegte gidespre nigte..fra{i" aiDornnului qide asernenea, despre,,suroli" ale Lui, cdnd ne redl cuvintele Iudeilor, nedumerili de persoana rninunatS aDonrnului: ,,Atr ntt este acestafeciorul teslaruluil Au nu se nunteSte mamo lui Maria ,rifralii lui lacob silosif ,si sitnon si hda'? $i surorile lui au nu sunl toate la noi? (ML 13,55.Yezi gi Mc. 6,3; Le. 3,32). Atuncide ce sd falsificdm adevdrul, numind-o pe MaicaDomnului ,,Pururea FecioarS* gi venerAnd -o ca atare?

Rdspunsul nostru. ln citatul pdm, expresia ,,intAiul niscut" nu insemneazdnumaidecAt, cd trebuie sd presupunem existenta gi a altor ndscu!i ulterior (,,a1 doilea". ,.altreilea" etc.). Este urr fel de a vorbi in Testamentul Vechiu, unde ,,intAi ndscut" senumegte ,,cel ce deschide intAi pAntecele", indiferent dacd va mai avea qi alli frali sau nu(leg. 13,2) giunde adeseori, numeralulcardinal ,(7,2,3 etc,) este inlocuit, oriintrebuin{atamestecat cu cel ordinal (intAiul, al doilea, al treilea etc). Ebraismul acesta a intrat gi infelul (uzul) de vorbire al Noului Testament, ln cazul de fata,,intAiul niscut" insemneazd

Itri lctcot, Si celelalte intpreutrd cu ele, care ou spus ctceslea ccitre aposlolita (Le.24,10).$iin sfbrgit. altul: ,,$i stdrean langd cntcea luilisus;mama lui S'i sora mamei Iui'Mu1a ltti Cleopa S'i Maria Magclalena (In. 19, 25).In toate textele de mai sus* estevorba de aceleagi femei, cari au luat parle la int6mpldrile patirnilor gi ale invieriiDonrnului. Toate sunt pomenite cu numele, numai ,,Mctria mama ltri lacob Si a lui |osi.f"(doi din ,,fra{ii Domnului": Mt, 13.55), este numitS" in unele locuri numai ,,Mariairr",o,rro lt.ti ltrcab", alteori apoi nun-rai ,,tilai't'ta hri lasif', sau qi ,,c'eealaltd A'{drie"Iinalte locuri apoi,,sora marnei h.ri, Maria lui Cleopa*.:dar evident. este vorba de aceeaqipersoand, caci totdeauna este numita,,Ma.ria". Deci..fra{ii Dornnului* avdrrd altd mamddec6t pe Maria Mama lui lisus, nu pot fi fii ai Fecioarei Maria gi fra1i naturali ai lui lisus.

3.,,Fra1ii Domnului" nicieiingiginu se numesc

ar putea admite posibilitatea de a fi fost verigori primari, adniil6nd posibilitateaexcep{ionald a identitd{ii de nume Ia doud surori.

4. In sf. scripturi ni se spune ia mai multe locuri, ci n-a v e fil dec6t unsingur mijlocitor a! mdntuirii, pe lisus Hristos (vezi obiecliunile Ia Cultul Sfinlilor).Ori orladocs'ii i se adreseazd Maicii Dontnului zicdnd: ,,N-avent alr ajutor ctfard'ttetine".,, si: ,,Prea s.fantd Ndscdtoare de Dumnezeu, ntdnruesre-ne pre noi,,, ceeace e ogregealS.

*) Este exclus' ca vorba 'sordsh aibr aici inlelesul de cumnat6, deoarece Fecioara Maria era singrird la pdrinli

-

a$a ne spune,in lipsd de alte dovezi, Tradi{ia Sf din vechime. Ar putea inserrm4 totu$i, cumnata dupd losif care nu este exclus sh fi avutvreo sori mlritatd- Despre acsasta ?nsa, Sr Tradilie nu pomeneqte nimic, ramdnand o iimpla ipotezl, prea pulin apreciabilEDespre Cleopa, so{ul ei gi tatdl ,,fra}ilor Domnului* iaraqi nu gtim nimic. Va fi fost vreun liate de al 1ui losif sau vreun vir allui ? E o irrtrebare fbrd rispuns.

Rispunsul nostru. Despre in{elesur cuvAntului ,,mijlocitor" a se vedearlspunsurile noastre la obiectriunile privitoare la cultul Sfinfilor.C6t priveqte adresarea noastrd ?n acest chip citre Maica Doinnului: ,,N-avem alt ajutorafara de tine"..., prin aceasta nu vrem sd tdgdduim nici unicitatea lui Hristos ca mijlocitoral mdntuirii obiective, dar nici eficacitatea ori cdrui alt ajutor in legaturb cu mdntuireanoastrd subiectivd, in{elesul acestei adresiri este umdtorul: Tu ne poti da cel mai mareajutol in rndntuirea fnoastrl subiectiv5. ; un alt ajutor, similar de mare, nu gdsim la nici unalt Sflnt... Sau : N-avem pe altcineva, care sd ne poatd ajuta atdt de n-rult

"Zt n* poli tu, ca

Maica a M:intuitorului... iar cuvintele de rugdciune adreiate ei: ,,Prea Slant5 Niscdtoarede Dumnezeu, mantueqte-ne pre noio insemneazl: induplecd pe Fiul tdu sd nemantuiasci; sau:Fd ca mantuirea noastrd sd fie deplirr6 gi adevdrata.Este cu neprtinJd, caprcavenerarea Maicii Domnului ,d rrp"r, pe Fiul ei, cdruia prinaceasta nu Ii scddern nimic din adorarea ce I se cuvine, ci

"dimpotrivd, o accentuarn gi ointensificdm.

7

'o--:^ il .o ir,a;;rL1trl

^'!\.4ru'L.MISIUNE,4 BISERI

l_ -c-

IIcrr onropoxE

MISIOI\AR CRE$TININ CONTEXTMONDIAL

-: --i,orbi'r despre

"rk;****u * r.firi,rtde fapt la lucrarea, ia activitatea Biserilii. Transpus ffrtr-o structurd gramaticald, Biserica este subiectulunei activitdli care este de. fapt rnisiunea ei. Misiu,',"a este predifatul subiectului - tsiserica - gidesemnea_zd, gama de activitd{i pe care aceasta Ie desfigoard in iunre:

b) un mod o. "iula, ;;;l'"p"rtament, o existenli"i;ili#,"..r'#i'Jiu, inte'reiatdt * --'principiile evanghelice.*Aceastd yiqlu, ?n comuniune, in relalia;unitoaie Ointie Dumnezeu gi om piinharul divin existent in Biserica lui Hristos de la Cinc izecime (Fapte, 2), este de fapt o iViuia" inHristos".(Galateni 2,20)..

.La viala-cu Hristos- Dumnezeu in iumin,i'qi-ui"raruj Sdr, o,-,.,u1 ur*acces prin Taina Botezului ce conferS.,identitatea noud, aceea de cregtin, care se desdvdrpegteprin Mirungere.gi Euharistie. Omul devin'e astfel un marturisitoral Iui Hristoi, ciltduzitde cuvinteleSale .9i implinitor al poruncilor Sale prin care realizeazd., J" apJ, -la'treiegte autentic qi

experiazd' bucuria vie{ii innoite intru lurnina qiadevdrul durnnezeiesc al R&elaii.i, ir.irip"t "*i"io;"care Dumnezeu cheam5 pe fiecare om la experienla viefii in comuniune cu Dumnezeu. Viala in Ailitot

a) Proclamare-a permanentd a Cuvdntului lui Dumnezeu, a Evangheiiei lui, respectivac{iunea de evanghelizare prin cuvAntul rostit gi cuvAntul scris prin

"ur. ou,i.nii". fir.i

"""ilr";"a --adevdrul dumnezeiesc despre lume qi via![, despre rostul existenlei u*un. in tu-e. " "- -" ':

reprezintd modelul moral gi spiritual creqtin nutrii"neiporunci1orcevinde1aHristos,fiin{aviltu1ilor'fu--=:--De aceea, Iucrarea misionard a Biseericii--

v-vvs) lrrrrrurr4r4 4 urrlsrlurlrrr[ucru?rL-rTtrTllar Il InlgleasttroFaFc--uro aparare del:%:1i1i1i:l i{.:ld:-"y:a.v.irulent,al sectelor. Misiunea Bisericii 9rt" si ru..u.*u sacri de apdrare a;ledinl} celei drept.-mdrturisitoare de prozelitisrnul sectar, ?nsd misionarul teolog de as'dzi

"rti ;,-itutla o refleclie teologicd.pi eclesiologicd asupra misiunii cregtine care este intAi d'e toate "misiunea luiDurnnezeu, Iucrarea lui Dumnezeu insu.gi prin care Acesta impartaqegG rr*li ain viatra Jivina Ji omdntuieqte. Nu existd, misir:ne a Biserilii'dec6t datoritd faptuh,ri .a'.*istj mai ?ntAi'misiunea luiDumnezeu care trimjte Biserica spre a-extinde impdrdlia sa la intreaga ciealie" (David g;r.h,Dynamique de la mksion chretienne. Histoire et avenir'des modeles micsio,naiier, p. O). Misiuneacrqtina este astdzi o lucrare a Bisericii ortodo.xe, dar gi a confesiunli";;l

"

J.""*l""tlrtilioi'o".iol"trr"care de asemenea au prop.ovduit gi propoveduiesc Evanghelia lui Hrisioi. i;p;i cd astdzi o treime dhpopula{ia lurnii este cregtind se datoreazd qi misiunii corifesiunilor qi C.nor"itiuiiunilor cregtirt""ur" cu:i':TIfor c131cut, pragmatic pentru orizonta,litate, pentru problernble sociale fac misiune p.rt" tot ttlume. De aceea, misiunea Bisericii trebuie abordatd de o manierd, exege.ticd, analizdnd in perrpe.tluamisionard textele evanglielice, scrierile.Raul.ine qi ale celorlalli uui|.i iu.ri ui Noului 'Tesiament.cronologic cu evocarea nlarilor perioade aie rnisiunii creqtine, B-izanful- no*u, n.forma, modernitatea qipost-nrodemitatea- si analitic prin identificarea qi enunlarea problematicii rnisionare actuale ?n contextulemergenle i ecumenismu lu i gi a d ialogu lu i intercu ltu ral qi intereligios.

5.1. Modele istorice ale nrisiunii creqtine

David Bosch identifica in istoria rnisiunilor cregtine gase perioade ?n func1ie de rnutaliile ?-edndirea teolcgicd, in cult gi spiritualitate detenrinate de separarea de Bisericd a confesiuniEs'rurrvo rLVrwBrL4' rtt \vlrrr )r sirllltui4llLaLs ueten.l1lnale Ce Sepafafea de BtSeftCd a COnfbSiunilOf Ce S-austructurat p6,nd astFni in era cregtind. Trebuie pr-ecizat de la ?nceput faptul cd, deqi au ap6rut schirnblri,mutalii ?n evolu!ia lumii qi in concep!iile teologice ale celorlalte coniesiuni gi denomina{iuni'ruLsltr lrr rvuruFd Iutrrrr )t lll uolluepfllle leologtCe ale CelOrlalte cOnlestunt gi denOnfina{iuni cregtine,totugi teoiogia Bisericii Ortodoxe qi astdzi sia pe marruria apostolicd gi a pdrinfiior Bisericii iarOrtodoxia nu se ?ncadreazd doar intr-un timp, o epocd istoricd treiutd ci ea este gi astdzi Biserica cea unaa Apostolilor gi Pnriniilor ce coe.ristd cu celelalte confesiuni, cu Biserica Romano-Catolicd. confesiunileprotestante sau denominaliuniie cregtine intr-un climat de deschidere ecumenica. David Bosch utilizeazitconceptul de preluatdin epistemologia lui Th. Kuhn, transpus in teologie de H. Kiing. Eiaplicb fiecdreia din cele ga-se perioade dilr istoria misiunii cre;rine o astfel de par-adigrni. Th. Iiuhn

1

MariusikHighlight

MariusikHighlight

define;;te :onceptulde paradigmS ca "ansamblul credirile1or, valorilor reclrnoscute. ale tehnicilor ce suntcomune rnembrilor unui grup dat" 'T'he Structrire rf Scientific' Revolutions, University of Chicago Press,1983. p.238). Teologii Hans Kting gi T.F. Torrance vtilizeazd,conceptul de paradigmi insensul de "modele de intetpretare" [Theologie im Attfliruch; Eiue oktnenisclte Gnmcllegtutg,Piper Verlag, Miinich, 1987, p. 163) gi respectiv de "cadre ale cunoaqterii" (David Bosch, op.cit, p.246).

Aceste modele, paradigme ar fi pentru istoria nrisiunii cregtine unndtoareie:L paradigrna apocalipticd a cregtinismului primar;il, paradigrnaelenisticdaperioadeipatristice;Iil. paradigma catolicismuhii roman medieval;ry. paradigma protestantd a Refbnnei;V. paradigma epocii moderne, numiti a Luminilor;VI. paradigma ecumenicd in curs de realizare.Aga cum subliniaz5 David Bosch, nu este posibil ca "vechea paradigrnd sd dispard total in noul

model, ?n noua paradigmd pentru cd astfel s-ar pierde temeiurile, aceasta cu atAt mai mult atunci cAndeste vorba despre inva{5tura qi spirihralitatea cregtind, care este receptatd gi imboga}ita. imbogdtrind $irrrdntuind pe to{iceicare le rndrturisesc $i le experiazdprin }{ristos qiin Hristos". (lbidem)

5.2. Misiunea Bisericii primare

in ceea ce priveqte Biserica de la inceput, aborddrile istorico-criticiste, cele din perspectivdpsihologica sau sociologica difera de abordarea ;i ?nlelegerea tcologiei oonsacratd ?n Biserica Ortodoxd.Biserica qi teologia ortodoxd afirmd clar qi precis cd Biserica Cincizecirnii este constituitd de DurhulSfhnt din Hristos-Capul gi umanitatea - corpul Lui, Duh care unind pe oameni cu Hristos este prinaceasta puterea sfin1itcar"e, Ce .,,iaqi-fbcdtcare;i unificatoare ?n Biseric5. Duhul este ce! care d5, existen{areald, istoricd, obiectivd Bisericii, gi in unire, rredespdr{it de Hristos, sus{ine fiin1a Bisericii prin careoanrenii se ilnpdrlagesc de via\a cea din Dumnezeu in comuniune, prin participare ca persoanerestaurate, innoite prin har la bucuria cea din Dumnezeu. De aceea in Biserica Cincizecimii exista virtualtoate darudle ce se vor manifesta in istoria Bisericii. Biserica Cincizecirnii este expresia plinataliiBisericii, ca Trup tainic al lui Hristos, prin prezenfa lui Dumnezeu insugi ?lr ea, prin aceasta ea avArrd oconstitulie, o structurd teandricd, divino-unrand. Astfel, "prin intruparea Sa, in unirea nuplialS cuumanitatea. Ilristos poaftA irr El Biserica. Dogrna divino-umanitdtii, proclamatd la Sinodul Ecumenic dela Calcedon gi ad6ncitd la sinoadele ecunrenice ulterioare, se referl nu nurnai la taina lui Hristos irrsuqi cise aplicd gi Trupului Sdu care este Biserica" (Boris Bobrinskoy, Taina Bisericii, p.74).De aceea,intruparea h,ri Hristos qi interneierea Bisericii. Trupul Sdu tainic prin care umanitatea este incorporatdharic, sacramental comuniunii cu Dumnezeu prin Duhul Sfdnt ce impreund cu Hristos, opereazd unirea?ndunrnezeitoare cu Dunrnezeu - T'reime, reprezinld plinirea iccnomiei divine fbp de oamenii, "chip allui Dunmezeu", "plinirea vremii" (Calateni,4,4). Asurnarea qi ipostazierea naturii uu'lane in gi de cdtreFiul lui Dumnezeu reprezint[tenreiul unirii in lrar, a cornuniuniidintre Dunrnezeu qioanrerriprin DuhulSdu care face din umanitate Trupul lui Hristos cornunitar, De aceea. Biserica este "s[lag al darurilorDuhului Sfint care igi are tenrelia in ziua Cincizecimii" llbic{ent, p. 75).

Cdrtile Noului Testanrent ilustreazd imaginea Bisericii in unitatea, sfinlerria, catolicitatea giapostolicitatea ei, a Bi.sericii unu dupd credin{a cea dreapta si una in Hristos. Dontnul, Mirele Bisericii,Si a diversitdlii ec'/e,siu1e in ceea ce privegte nutnirile Bisericii. sau contextualizarea, intenreierea ei irrdiverse locuri gi culturi gi popoare diferite, Astfel, Biserica "este interneiatditt Siprin tainamantuiloare alui Hristos; ea este implinita gi insuflelitdprin pogordrea Duhului Sfdnt in ziuaCincizecinlii. Este vorbadespre o corttinuitate gi o mpturd in acelagi tinrp, o implinire gi o noutate in fi'ecerea de la Vechiul la

2

MariusikHighlight

ii

I'

Noul Legdm6.nt" (Ibidem, p.73).Continuitatea are in vedere unitatea sau chiar identitatea iconomieidivine fa15 de umanitate, "taina cea din veci ascuns6" in sfatul tainic al Sf. Treirni, ce se manifestd caiubire fala de crea{ia Sa gi, mai ales fa[6 de creafura spirituald, omul. Ruptura implicd incetarea unorinstitulii 9i ritualuri specifice Vechiului Testament, umbrd a celor viitoare, pedagogie spre Hristos,respectiv incekrea sacerdoliului gi a jertfelor de la templu, prefigurSri ale jertfei unice, reale gi depline alui Hristos pentru mAntuirea oamenilor. De aceea. Biserica este crealia cea noud, iar invdlltura luiHristos trebuie inleleas6, de asemenea, intr-o perspectivdeclesiologic6. invdlatura Sa, chemareape aareo face lui Israel. se adreseazd tuturoroamenilor, inscriindu-se pe Iinia invdldturiiprofetice a VechiuluiTestament pe care o plinegte. Cuvintele Sale, inv5{itura Sa vor fi cuvintele, legea, ?nvd{atura Bisericiipecare El insugi o va intemeia. Cine ascultf, gi ?rnplinegte cele invdlate de Bisericd, ascultd gi implinegtecele lSsate, incredinlate acesteia de Hristos insugi, mai rnult de cltre insugi Pdrintele Sdu celdin ceruri (loan 14,23-24; Matei, 16, 16-1S). Parabolele evarghelice au o sernnifica{ieeclesiald, impfuillia lui Dumnezu despre care qi pe care o anunld gi o propovdduieqte Hristos,identificAndu-se cu Biserica pe care prin Duhul o va intemeia la Cincizecime, calea de fapt spreirnpdrS{ia Sa eshatologicd, cereasc5. De aceea, in Noul Testament parabole precum cele despre vila-ae-vie qi ml6dile (loar, 15,1-5), PS.storul cel Bun (loan, 10,1-18), piitr-a..u ditt capul unghiuiui (A.iarcu,12,10-11), trup al lui Hristos (loan, 2,19-21), Hristos-Mirele/Biserica-Mireas[ (Matei, 22.1-14;25,1-13),Hristos ca Slujitor al Tatblui gi al oamenilor (Luca, 10,25-37), corabia ameninlatd de valurile puternice,inmullirea p6inilor, rugdciunea arhiereascd a lui Hristos pentru ucenici gi, implicit, pentru Biserica Sadintotdeauna (foan, 17,20-22), rugdciunea "Tat5l nostru" gi altele vizeazi Biserica ?ri plenitudinea ei dehar gi de adevdr, incluzAnd inv5{dturi, Taine, cult, morald qi spiritualitate, ierarhie sacra;nentaldqi poporul cel dreptcredincios, ?nv[fdtura gi lucrarea Sa mdntuitoare nu se adreseazd doarcontemporanilor Sai, ci tuturor geriera{iilor viitoare, ontologic in rela{ie cu Hristos Mdntuitorul, pecare Biserica in lucrarea ei rnisionard,, cdlduzit| de Duhul Sdu gi cu putere de la Dumnezeu ?nsugi, ova actualizaprin predica ei, prin cult gi Taine peste tot in lume.

Sfrntul Pavel este artizanul expansiunii Bisericii, ?n fidelitate f4a de "sfin1ii din lerusalim", alesde Hrislos insuqi pentru rdspAndirea gi structurarea Bisericii dincolo d'e limitele etnice Ei religioase alePoporului evreu (Ibide.m,

.p,8&). Epistolele sale surprind in cuvinte profetice elemente multiple"ce permita contura o viziune eclesiologicd articulata celor evanghelice, redaie de autorii celor patru nvanghetii cereproduc inseqi cuvintel.. l.ri

.

Hristos, .pe care se poatJ fundamenta eshatologia in elabordrile rnii ample$l lrtal

.nualrlate ca.limbai ale teologiei cretine. Sf. Pavel dd nrdrturie despre fundamentul trinita:- alBisericii, al Interneierii Bisericii datoritd iubirii divine nemdrginite. Expresia din II Corinteni,!3:13,. "Harul Domnului npstru Hsus Hristos, dragostea lui bumnezeu Tatdl qi inipd.rt[qirea DuhuluiSllnt sd t9 pl voi. cu to{i", consacratl temeinic ?n-gi cie ?nsdqi Liturghia Bisericii, recja realitateaeclesiald in integritatea. sa ontologica gi diriarnicd ia dialog, comunirine, iubire dintre Dumnezeu g"joameni in structura eclesial[, ca Biseric[. Apostolii lui HJistos gi ulierior, ierarlria sacramentalda Bisericii sunt.impreund-lucrdtori cu Dumnezeu la zidireatemplului'spiritual, a Bisericii, Tmp al lui!ri;tgs.Cre$inii! "sfin{ii" irr sensul sfinlirii lor in Tainele Bisericii, r,rni "t.*plu al lui Dumnezeu"'iarDuhul Sbu locuiegte intru ei U Corinteni. 3-l hi. IV aceea, Riserica in totalitate, ierarhia sacramentala qipopgruJ, "rogorul ,"zidirea lui Durnnezeu" sunt in lucrare. in nrisiune pentru a zidi ceea ce Dumnezeua voit dintotdeauna. umanitatea in comuniune cu Sine, in unire dinamicd, harici cu Sine, spr" u filurninatd de sirilucirea prezenlei iubitoare a freimii. in perspeitivi sacramentaia. Botezul.N{iruagereaqi Euharistia sunt Tainele ce zidesc acest templu. Biserica'lui Dumnezeu: "C61i in Hristosv-aJi botezat in Hristos v-a{i.imbrdcat" (Galateni. 3,27), "lar Cel ce ne intdregte pe noi impreunb cu voi?n.Hristos qi ne-a iins pe noi esie Duinnezeu Cai-e ne-a'gi pecetluit pe noi ;i a dat ar'vrrna Duhului. ininirnile noastre" (11 Corinterr?.. 1.21-22). "Paharul bineluvdntdrii pe ,ur" il binecuvAntd'r, nueste'

_

oare- ?nrpdrtagirea cu sAngele lui Hristos? PAinea pe care o fi6ngem nu este. oare. implrrdgiiea cutrupul lui Hristos?" (l Corinteni, 10,16).Pentru Sf. Ap. Pavel, Biserica este "plinirea celui ce plinegte toate in tofi" (Efcseni, L23), adic1tplenitudinea. irnplinirea lucrdrii lui Hristos insugi, lucrare care ar fi incornpletdfdrd,institulia Bisericii al

3

carei Cap este Hristos, De aceea, Tatal a pus pe Fiulprin care au fost create toate gi Domn peste nouacrealie, peste Biseric6, loc al prezen\ei transfiguratoare prin energia divin[ vegnicd a Treimii ins5gi{Efeseni. 1,22: Filipeni.2,I0-11). Prin Hristos, Mirele, ternd ce reia imaeinea vechi-testamentarl amirelui gi miresei (Ozeea. l; C6ntarea CAntarilor). Durnnezeu se une$te spiritual cu Biserica-Mireasa Saprea iubitd. Bisericd ce nu trebuie interpretatd in sens individualist. ci comunitar-sobomicesc. Bisericafiind constituitd din to{i cregtinii infia1i sacramental de cdtre Dumnezeu. De aceea, comunitatea creqtinSpreslrpune diversitate harisrnaticd in temeiul rriultiplicitdlii darurilor Duhului gi unitate de credinlS gi deniirturie in temeiul unicitalii lui Hristos, teme dezvoltate de asemenea de Sf. Pavel (I Corinteni, 12;Efeseni. 4,4-6). Pentru Sf. Pavel, Bisericanu se reduce in mod unilateral la imanenli, lacele din planultemporal, terestru, ci ea este institulia teandricd a cdrei inimi se situeazd, predilect in transcendent. ininteligibil, in dirnensiunea spiritualS. a harului, a irnpdrS{iei lui Dumnezeu: "Aqadar, dacd ali inviatimpreuni cu Hristos, cautali cele de sus, unde se afl6 Hristos, qezAnd de-a drepta lui Dumnezeu. Cugetalicele de sus nu cele de pe pdmAnt; Cdci ali murit gi viala voastrd este asounsd cu Hristos intru Dumnezeu"(Coloseni, 3,1-3; Filipeni, 3,20). Acest indemn, aceasti avertizare a apostolului este foarte importanti incontextul cregtin actual, cAnd existd anumite tendinfe, influenlate de o gdndire qi o practicdantropocentristd (psihologia, sociologia religioasd, istoria qi teologia religiilor, scientism), de a reduceorizontul existenlei umane la imanen{d gi orizontalism. eludAndu-se transcendenla, divinitatea unicdabsolutd. temei al intregii existenfe, ?rnpdrSfia lui Dumnezeu eshatologicS.

Sintetiz6nd, se poate spune ci in Noul Testament predomind unnltoarele tithtri pentru Bisericalui Hristos:1. Poporul lai Durunezeu - laos iou Theou, reconciliat cu Tatdl prin jefifa Fiului Unic al Sdu inevenimentul major al istoriei mdnfuirii, prin moartea pi invierea lui Hristos. Dumnezeu giMAntuitorul nostru Iisus Hristos "S-a dat pe Sine pentru noi, ca sa ne izbdveascd cie toatd ldrd-de-iegea gis5-$i curifeascd Lui popor ales, rAvnitor de fapte bune" (Tit, 2,14;Efeseni,2,l0,74-15; I Petru,2,9).Omul, prin Taina Botezului se integreazd poporului celui nou al lui Dumnezeu, devenind fiu al luiDumnezeu dupE har, prin cunoaqterea qi iubirea Pdrintelui cersc. ?ntru credinla gi speranla invierii qi aviefii veqnice (Rornani, 8, 1 5).

2. Trupul lui Hristos - sama Hfistou, comunitatea care trdieqte Prin gi irnpreund cu Hristosin Duhul Sfhnt, avdnd pecetea Duhului Sffint qi unindii-Se cu Hristos in Euharistie qi prirnind harul princare se desdv6rgegte spiritual in celelalte Taine ale Bisericii Sale. Hristos este "Capul trupului, adicd alBisericii. Cel ce este inceputul. intdiul niscut din rnorJi, ca si fie El Cel dintdi intru toate" {Coloseni.1.18-19). Dupa cum in existenfa sensibild, punct de plecare in argumentarea paulind a unitbtrii $idiversitdqii legitime in Bisericd, ce di qi mirturie despre educa{ia teologica rabinic[ a Sl Pavel, cuinsisten{5 pe concret. pe ceea ce este palpabil, existi un trup qi multiplele organe, nrddulare ale acestuiaprin care se asigura bazaqi fu ne{ ion narea iui, tot aga. Biserica lui Hristos existl ca un singur organisnrspiritual al vietrii celei noi in Duhul. intr-o diversitate armonioasd gi complementard de manifestare, deaclualizare a calitSlilor, a func{iilor, a darurilor, a harismelor. efecte, roade ale sinergiei, ale colabordriiornului ce-gi deschide inima gi cugetulpentru mAntuire cu Dumnezeu (1 Corinteni,l2).3. Templul Duhuhi Sfant este un alt titlu pentru Biserica ce desemneazb pe de o partecalitateacredintreigi avieliicregtinuluideainteriorizaLegea, pe I-lristos,deadeveni casaaadevdruluiprin prezen{a lui Dunrnezeu in har in irrtimitatea tainicd a sufletului iubitor de Durnnezeu, iar pe de altaparte, conrunitatea vizibill, mdfturisitoare, trditoare a dreptei credinfe, adunatd pentru celebrarealiturgicd la chenrarea lui Durnnezeu insuqi in templu, in biserica lScag de inchinare. De altfel,verbui kaleo-ein (a cherua, a invitu, a

.face sd yind, a convoca) exprimd tocnrai ideea de adunare acrecjincioqiior ia cuitul divin pubiic. ia rrgdciunea de irrvocare a iui Dumnezeu pentru prezen\aSa in mijlocul celor aduna{i?n numele Sdu.

4. Mireasa lui Hri.stos este un titlu eclesiologic prin care se exprimd rela{ia reald dintreDumnezeu pipoporul Siu, una a iubirii, experiate in concretul gitaina ei in relalia coniugala. extrapolatdla rela{ia dintre Hristos gi cregtini, o relalie care trebuie sd fie intenreiata pe incredere qi iubire, pe.iertfIqi libertate responsabilS. Biserica, Noul lerusalim, gdtitd ca o mireasd pentru N4irele ei, Hristos

(Apocalipsa,2l,2,9), este institu{ia s1nt6, pentru ci sfEnt este Hristos. Capul ei care a sfin1it-o gi osfinlegte neincetatprin Duhul SIu (Efeseri.5.25-27). Prin Bisericd, oamenii sunt chernali lasfinlenie,atributul moral esen{ial al divinitalii. impirt[gindu-se, prin participare de aceastapentru a straluci gi amanifesta in crealie slava iui Dumnezeu.

5. Biserica este mediul, orjzonful contunirtnii reale. intre Dunnezeu qi oameni, lnrugueiune, unde omul se inrplir-regte integra' in perspectiva sfin{eniei, a comuniunii sfin{ilor. Eadepdgegte orice institu{ie urnand pentru ci ea nu este constituitd doar din oameni, nu este doar erpresiadeciziei lor de organizare gi acliune umanb. Biserica igi are originea in Dumnezeu, iniliativa intemeieriiei apa4ine Treimii care revarsd iubirea ei in comunitatea umanl ce rdspunde apelului divin, iar instructura ei primeaz\ factorul divin, Dumnezeu-iubire care transfi gureazd creatia cea noud: "lar in zileledin umd, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul gi fiii vogtri gi fiicele voastre vorprooroci gi ceirnaitineri ai voqtri vor vedea vedenii $ibAffanii vogtri vise vor visa. incd gipeste slugile gipeste slujnicele Mele voi tuma in acele zile din Duhul Meu givorprooroci" (Fapte, 2,17-18;20,28).

6. Biserica este gi orizontul comunicdrii dintre oa'neni, al solidaritS{ii, al concretizdrii iubirii cafaptd bun6, alfilann"oplei. "Strdngerea de ajutoare pentru sfinli" (I Corinteni,16,l; Fapte, 4,32-35; 6,1-2;Matei, 25,34-36) este o experien{d qi o exigenld apostolicS, preluatd de Bisericd, prin aceastaexprimAndu-se iubirea de Dumnezeu gi de oameni, implinirea Legii (Pr.Prof, tron Bria, Tratat deTeologie Dogmaticd Si ecumenicri, RomAnia cregtind. Bucureqti, 1999,pp.159-160; The Natttre and thePurpose of the Church. A stage on the way to a comnlon statement, Faith and Order Paper, 181,Geneva,1998).Realitatea, lucrarea Bisericii primare nu poate fi redusd la o dimensiune, la un orizont apocaliptic, agacum s-a ficut prin metoda istorico*critica de interpretare a Bibliei. Potrivit istorico-criticismului,Biserica reprezint[ structurarea agteptbrilor, a speranlelor apocaliptice ale poporului evreu, speranlespecifice de altfel tuturor popoarelor din Orient. Aceste popoare aqteptau o schimbare radical6 a situalieiomului in istorie, "un cer nou gi un pdmdnt nou", un sfirqit al istoriei gi un inceput cu totul nou, fericitpentru omul incercat gi supus unui Cestin tragic. A,stfbl "apocalipticul este din punctde.redere istoric uncurent spiritual universal ?n vechiul Orient, apocaliptica iudaica fiind doar o '*presie, o variant[, poatecea mai conturatd" @dward Schillebeeckx, *e.ez^r. Die Geschichte von eine Lebenden, Herder, Freiburg,Basel, Wien, 1992, p. 105). Viziunea apocalipticd este motivatd psihologic de 'peranla intr-o lume maibund, ea inscriindu-se in perspectiva sociologiei religioase in ceea ce se numegte "schema mesianicd"Ubidem, p.110), Viziuiiea apocalipticd se poate infelege gi ca o filosofie religioasd a vielii qi omanierd existenliald de a asuma realitatea tragicd din istorie. Apocaliptica nu se inscrie in liniaprofetic5 a Vechiului Testament, ci este o manierb de a interpreta profefiile vechi iar esenla scrierilorapocaliptice, pdstrate in versiuni ebraice, etiopiene, greceqti qi slave, const6, de fapt, itrtr-un "genliterar", expresie a unei anumite experienle de via{d. In perspectiva scrierilor apocaliptice iudaice, asperanlelor mesianice dupd incercdrile din robia babilonica, "Dumnezeu, dupd ce a l6sat lumea sd fiesupusd diferitelor imperii rnilitare (pergi, greci, rornani). va instaura definitiv stapAnirea gi inipar6{ia Sa?n lurne gi ?n istorie, spre ugurarea gi bucuria ceior drep!i confonn ligdduin{elor giprofeliilor VechiuluiTestament" (Sawas Agouridis, Contentariu la Apocalipsd, traducere pr. Constantin Coman,Editura Bizuttin1.. Bucure;ti. 1997, p. l1). Lu6nd ca reper irnaginea din Daniel ce confirml sfirgituloricdrei puteri politice in istorie (Daniel, 2,31-43), cregtinii Bisericii primare au atribuit lui lisusHristos regalitatea unicd gi vegnicd prornisb de Dumnezeu (Daniel, 2.44;7,14). Primii cregtini aufocalizat aceste sperantre spre Iisus din Nazaret, Iisus al istoriei, credin{ele gi speran{ele lor nresianiceconstiruindu-se ?n ?nvaJdtura cregtini despre lisus al credinfei, doctrina cregtind fiind de fapt expresiaacestei viziuni apocaliptice. o utopie, iar Biserica o institulie reiigioasi ca oricare alta dirr orizontulistoriei, al imanen{ei. l}rd nimic divin in ea. Aceasti concep!ie este ?n contradic}ie cu eviden}a istoricd,experienliala gi spirituald a Bisericii lui Hristos, Dumnezeu adevdrat qi Om adevdrat. Cap al TrupuluiSau teandric, semn gi realitate a inrpara{iei eshatologice a lui Dumnezeu in lume.

incercdri de naturd psihologistd sau sociologista de a explica misterui gi realitatea Bisericii Iui Hristosr6mdn la aspectul exterior al Bisericii, nu explici gi nu pot pdtrunde in esenla teologicd a problemei. Aimagina un tablou al creqtinismului de la inceput fbrd relatria ontologicd cu Hristos-Dumnezeu, cueliminarea factorului, a elementului divin, intuit de cei vizionari, precum Gamaliil. de la primeleconflicte ale Bisericii cu iudaismul ("Dacb lucrul acesta este de la oameni se va nimici; iar dacl este deIa Dumnezeu, nu veli putea sa-i nimicili, ca nu culrlva sd vd aflali gi luptdtori impotriva luj Dumnezeu"(Fapte,5,38-39)), nu este posibil, pentru cd pecetea Evangheiiei harului qi prezenfa mfuttuitoare aBisericii ?n lume pdn 6 astdzl dau m[rturie despre caracterul supranatural al creqtinismului.Ujligiu re\ ciutd, absoluta. Chiar dintru inceput nucleul ectesiai con{ine plinitatea ce se va manifesta inlume gi in istorie ca Bisericd a lui Hristos. A vedea in Biserica primard o "sectd" este un act de reacredini5, de miopie teologica. La un scenariu de genul celui pe care il prezentdm in continuare teologulcreqtin nu poate rdspunde decdt cu un "lS'u" decisiv."Sunteli un artropolog romar la inceputul prirnului secol al erei noastre. Anchetatorii semnaleaza un felde sect6 rnesianiCa iudaica nomadd plin Palestina care era cdt pe ce sd dispard Ia lerusalim. $eful sdu afost intr-adevdr crucificat pentru rdzvrdtire, Grupul nu are iemrhie bine stabiliti gi pare momentandivizat in doud fracliuni, una in junii unui oarecare Pavel, cealaltd la Ierusalirn in jurul unui oarecareiudeu numit lacob. Nici un fei de doctrine scrise nu exist6, ci doar o tradifie orald relatdnd miracole, pecare le-ar fi fbcut intemeietorul -nimic foarle original.Care sunt pronosticurile voastre fap de un grup, legat de tulburdrile socio-politice ale lumii iudaice aepocii? Poate dura mult timp? Care vi se par a-i fi gansele de supravieluire?" (Anson D. Shupe, 5aPerspectives on New Religions: A Case Study of Approacl2, New-York. Toronto. Edwin Mellen Press,t98i, la J.F.Mayer, Les Sictes, Ceii. Paris. 1987,p.16). O astfbl de problematizate vine dintr-un mediuparaie! Bisericii, firI inlelegere teoiogicS, practicd gi experienld eclesiaid. cate nu surprirtde eseniairegtinismului, dumnezeirea acestuia, a Bisericii care actualizeazd. pentru oameni in istoria acestora,prin crucificare spirituald cu Domnul ei, calea lui Hristos, a iubirii, a jertfei pentru m6ntuire qi inviere.

53. Misiunea Bisericii Patristice qi a celei Ortodoxe

tn extinderea gi lucrarea ei in lume, in perioada post-*Fostolic6, in epoca. patristicd gi p6naastdzi. Biserica, actua{izAnd Revelalia scripturisticd gi avdnd prezent gi eficient soteriologic in structuraei pe insugi Dumnezeu prin harul 'Sdu, mogtenegte-conEtiinla de a \ poporul lui Dumnezeu, de a frorizont al iomunirinii oamenilor'u Treimea de Persoane divine spre sfinfire, transfigurare pentru invieregi viala vegnicd. Cliiar dacd, aqacum spune J. Meyendorf, nu a existat in teologia patristicd. gi bizantinlun tratat ilasic de eclesiologie, Scriptura, Tradilia, Tainele, cultul canoanele ilustreazd qi contureazSdimensiunea eclesiald in coripiexitatea gi inefabilul ei, coextensiv absolutului divin ce se manifestS.qistrilucegte in ea. Realitatea Bisericii in istoria oamenilor prin actualizarca ei dinamicd ca dar al luiDumnezeu Care este prezent in comunitatea celor ce II iubesc, implinind poruncile Sale, pentrucunoagterea de sine piin cunoapterea lui Durnnezeu, constituie aspectul misionar al creqtinismului.Biseriia este misionard in ins[pi fiintra ei. Aqa cum aratd B. Bobrinskoy, "ea nu este intAi Bisericd Pi apoinrisionard. Aceasta ar putea p[rea surprir"tzdtor in rnisura in care noi inlelegem nrisiunea ca o acliune.Dacd rnisiunea este nuirai o lucrare, o activitate a Bisericii, trebuie ca mai intdi sa existe Biserica, pentrua putea rndrturisi. Dar noi vedem cd. din ziuaCtncizecimii, mfuluria credinlei face parte chiar din esenlavielii cregtine. Existd deci o ambivalenld in conceplia despre misiune in Biserici. Pe de o pafte, vrem siuortir.,', d-espre Bisericb in sensul unei entitdfi, al unei realitali mis.tice exist6nd c1Trup a.l iui Hristos, caciespre o p"n1,u,'r.n{d, ceva stabii, ca o iviireasd vlzutd cu chipul mereu t6nar..Pe de alti pafte, existdm[rluria inisionarS. Aceasta s-a manifestat divers de-a iungul anilor, cu perioade de inflorire 9i cuperioade de descregtel'e, cu vreniuri de activitate qi vremuri de strdmtorare, cdtrd Biserica, jn fa{apersecutiilor, cduta tu piecadere sd supravie{uiascd. Dar pe plan fenomenologic. unde se afld misiuneabisericii cAnd scopul sdu priniotdial este de a supravielui? Desigur, miezul lucrurilor nu se afli aici'Trebuie spus cd prin natura sa, Biserica este comunitari. ea este misionard" (Ibic{em, p. 133-13$,

6

MariusikHighlight

Principiul misionar al Ortodoxiei constd in "pacificarea poporului gi cregtinarea lui",in instaurarea uneisocietdli "ce tinde sd devind cregtinS" aspect ce decurge din dinarnica insdqi a cregtinismului ceimbisericeqle viala (Ibidem, pp.134, 136). Comunitatea locald, parohia qi mandstirea, ?n comunir-rne gisub autoritatea episcopului, semn al prezen{ei lui Hristos pi a unitalii acesteia ?n Hristos, au tocmai acestrol, de a instaura intre oameni, prin ceicredinciogi lui Hristos, duhulde pace care inseamnd ascultarea deDuhul lui Dumnezeu, ale clrui roade sunt cura.iul mdrturiei, credinfa care elimind alienarea gi anxietatea,generozitatea prin detaqarea de sine gi lepddarea de egoism qi egocentrism, asumarea cu iubire giresponsabilitate intru libertate a Crucii lui Hristos, via{a.jertfelnicd teoforS, ce evidenliazE prezenlaluiHristos insugi in cei care II mirturisesc, spre intruparea tainicd a Sa in inima fiecdruicregtin cu valenfeteofanice pentru lume.

De-a lungul secolelor, Biserica a fost ?nfeleasa de teologia creqtinS, de poporuldreptcredincios caaceastd comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, ca Trup al lui Hristos gi Ternplu al Duhului Sfint, orizontal ac{iunii energiilor divine, a harului, pentru sfinlirea gi indurnnezeireaoamenilor qi, in acelagi timp, local comunicFrrii, al solidaritdlii gi cornpasiunii, al intr-ajutordrii oamenilor. Biserica este noua aiianlA a luiDumnezeu cu poporul Sdu, Noul Israel ales de Dumnezeu prin Hristos gi sfin1it de Duhul Sffint pentru ada mdrlurie despre mdrirea lui Dumnezeu in lume. "Eclesiologiile implicite" ale Noului Testament gi-augdsit forrnulare teologicd qi expresia mdrturiei in toate cornunitdlile creqtine care au fost transplantate,"butdpite" (Tertulian. Yves Congar) peste tot in lume, prin transmiterea a ceea ce le structureazd,anume, o rndrturisire de credintd, ritul baptismal, adunarea euharisticd. un set de texte cu autoritatecanonicS, reguli de organizare (Histoirc des Dogmes, sous la direction de Bemard Sesboiie, Les signesdu salut, voi. III, Desclee, Paris, 1995, p. 353). Congtiinfa eclesial[ a cregtinilor este legat5 intotdeaunade persoana lui Iisus Hristos mort gi inviat pentru "sfin[i", pentru cei care rdspund prin luarea cruciicherndrii Sale iubitoare qi mintuitoare. Aceast5 congtiinld eclesiald este reflectata de vechi scriericreEtine: {Epistola cdlre Diognet,Y-Y|- "Ceea ce este sufletul pentru trup, aceasta sunt creqtinii pentrulume"; Pdstorul lui Henna,8,1 - "Lurnea a fost creatd pentru Biseric["; Ignatie alAntiohiei esteprimulscriitor cregtin care dd mSrturie despre eatolicitatea, universalitatea Bisericii; Biserica este comuniuneatufuror celor botezafi, a celor ce participd la Euharistie, avAnd in centru pe episcop, cu cele ceregti, cuDumnezeu. Prin Taine gi, mai ales prin Euharistie, Biserica degi are in succesiunea apostolicd oliniaritate istoric[, transcencie istoria $i iace ca momenteie temporalitdtii istorice "sd fie epiiarriaplenitudinii lui Hristos gi a vielii trinitare" (Boris Bobrinskoy, op.cit., p. 106). Aceastd conqtiinf[eclesiald ce exprimd faptul cd energia divind irumpe *n creafie este redatd qi de Sf Irineu care stabilegteo echivalentl intre euharistie qi via{a, mdrturia creEtind; Euharistia confinnd credin{a noastrd a$a cumcredinla noastrd confinnd Euharistia (Contre les Heresies, IV, 18,5, p.46$. Clement Alexandrinul aratd,cd "existd un 'hgur TatS al universului, un singur Logos al universului qi, de asemenea, un singur DuhSfinf aceiagi peste tot; Existi de asemenea o singurd Fecioard care s-a ficut mamd qi imi place sd onufitesc Biserici" fPedagogul, IJV.42J). Sf, Ciprian accentueazd unitatea Bisericii care este'-X4,,*;^i+^^-^ ^ -f..^:.^^:: ^^ -J^ ^ .^^.-.^ ^: --.^!*^-^^ ^^^^-^:^:.^ ^-^:^ )- ' t-y -- ,---rrrdrrurrrr.rrclrsc. rrslililr,Psuguljartgr)luilltatcaaucstclalilept5uop,peueattaparle.Sinodul I ecumenic de la Niceea(325) a fonnulat, pebal,a experienfei eclesiale articulate la adevlrulScripturii. insugirile esen{iale ale Bisericii; unitate, sfin{enie, catolicitate gi apostoiicttate.LarAndul lor.Parinlii Bisericii au aprofundat sensurile Bisericii dupd Sf Scripturd, fiecare insistAnd asupra unuianunrit aspect ai acesteia. De exemplu. Sf Chirii al Ierusalimului vorbegte despre relaliadintre Bisericdgi Duhul Sfint, ardt6nd c[ prin Taina Mirungerii tot sufletul creqtin este sfin1it prin Duhul Sfint ddtdtorde viald {Catehezele int sta gagice, 111,3). Sf Vasile cel Mare evidenliaza, de asemenea, rela{ia dintreBisericd gi* Duhul Sfint in perspectiva moralei eclesiale, aritArrd cd "unirea intirnd a Duhuluicu sufletul(riu constd) inh'-o apropiere in spaliu pentru c5. cum s-ar putea apropia cel trupesc de cel netrupesc? - ciin ablinerea de la plcate, care ulterior adiugate sufletului, datoritd iubirii de trup, l-au instrdinat deintiiiiitaiea lui Duilnezeu... Duhul insd str6lucind, precum strSlucegie soarele inaintea ocliiului curai, ?ivaardta acestuia ?n el insugi imaginea Celui nevdzul" {Despre Duhul Sfdnt. P.S.B. p.39).Sf, Ioan Gurdde Aur, acuzat de cregtinii denornina{iuniior neopro test ante c5. impreuni cu Fer. Augustin, se afl5 laoriginea teoriei dispensalioniste, adicd teoria incetdrii unor daruri ale Duhului in Biseric6, mai ales cel alglosolaliei, considerd cd Biserica reprezintd orizontul lucrdrii. al acliunii divine concretizate in multiple

daruri ce se actualizeazd in functrie de inlelepciunea divind in lume. in cuvdntarea sa la sdrbdtoareaRusaliilor, P6rintele antiohian spunea unrStoarele cuvinte prin care evidenlia prezen\a pi lucrareaDuhului in Biserica; "Dacd ar spune cineva: Unde este Duhul Sfint acum? in adevdr, bine spui, DuhulSf6nt era atunci c6nd se fbceau semne, se inviau morJi qi toli leprogii se curdfeau; dar acunr de unde vomardta cd Duhul Sfint este intre noi? Nu vb temeli; vd dovedesc ci gi acum SfAntul Duh este intre noi.Cum gi in ce chip? Dacd nu ar fi Duhul Sfint intre noi. cum ar ft izbdviyi de pdcate aceqtia care au fostluminafi in aceastd noapte sfinlita?..De n-ar fi Duhul Sffint, noi cei credincioqi n-arn putea sd neruglm lui Dumnezeu spundnd: Tatdl nostra Care eSti in ceruri...Duca n-ar fi Duhul, n-ar fi in Bisericacuvdntul in{elepciunii gi al cuno$tintrei... Baci n-ar fi Duhul Sfbnt, n-ar fi in Bisericd pdstori giinvifStori, cbci gi aceqtia se fac prin Duhul... Dacd n-ar fi de fa\6 Duhul, n-ar exista Biserica; iar dac4Biserica existd, este evident c[este de fa\d Duhul" (Cuvanldri la Praznice itnpdrdteEfi, fi:aducere de Pr.D. Fecioru, Bucuregti. 1942, pp.255-257).Pdrin!ii Bisericii au reliefat gi str6nsa legdturi dintre Hristos gi Biseric6. Astfel, Sf. Atanasie qi Chirii aiAlexandriei dezvoltd o teologie a incorpordrii umanitdlii in Trupul lui Hristos, iar Fer. Augustinconsideri Bisericacaun Hristos deplin, integral. Christtis totus, caput et corpus {in loan. Evang.2l,8),i deee dezvo ltatd d e I. Ziziou.las ( Fi i n I a e c I e s ia I a) .Ortodoxia pi teologia ortodoxd considerd cd Biserica de la Cincizecinie se actualizeazd, este prin Duhullui Hristos o permanen!5 in istorie, este de fapt calea spirituald unicd a omului, impreund cu Dumnezeu,cunoscut, iubit gi adorat in pelerinajul interior qi curnunitar spre hpdrdlia cereascd. Unor acuze aduseortodocEilor de cdtre misionari occidentali, anume ci Biserica Ortodoxd nu este una misionard datoritdaccentuSrii aspectelor liturgic, sacramental, al spiritualitdfi ascetice 9i mistice, nu se poate rdspundedecdt cu adevdrul, cu realitatea eclesiala ortodoxd. Elaborarea teologicd a eclesiologiei ortodoxe este. pede o parte, o consecin{a a intdlnirii Bisericilor Ortodoxe cu creqtinii occidentali, anga.iali misionar qiecumenic, dar pe de alta parte, eclesiologia ortodoxd este cie fapt experienla comuniunii, a reialiei inrugdciune cu Dumnezeu, descrisd in paginile Scripturii, ale Pdrinfilor Bisericii gi ale teologilor sau ininirna marilor trditori in Duhul care au linut vie gi nestinsd fTacdra credin{ei in Dumnezeu in vremurilecele mai vitrege. Pentru Ortodoxie formula ec?esiologicd cea mai familiard este."ceiul pe p{mAnt",expresie ce redl experien{a Bisericii (Alexander Schmemann, Church, World, Mission. Refleffion oHOrthodoxy in ihe West, St. Vladimir's Serninary Press, Crestwood, N.Y.1979, p. 211). ExperienlaIiturgicd qi sacramentald semnificd "lepddarea grijii lumegti" qi intrarea anticipat[, simbolicS, spiritualSin impdrd{ia lui Dumnezeu. Aceastd experien{5 este una perend in Biseric[, Bisericd in{eleasd mai presusde orice ca "realitate creatd. qi d[ruitd de Dumnezeu,prezen\a vieliinoi a lui Hristos, manifestarea nouluiveac al Duhului Sfint. In actul conternpldrii Bisericii, un ortodox vede in aceasta mai intAi un dur divinqi apoi un rdspuns uman. Biserica poate fi descrisd mai exact ca o realitate eshatologicS, pentru cdfunc1ia ei esenliald este aceea de a manifesta gi a actualiza in aceastl turne eshetonul, realitalea ultim6 asalvdrii gi mdntuirii. ?n giprin Bisericd se face prezenta, se comunicd oamenilor ?rnpdrd{ia lui Dumnezeu.Tocnrai aceastb plindtate ddruitd de Dumnezeu, eshatologici a Bisericii (nu teoria juridica a medierii)constituie rdddcina absolutisntului Oftodoxiei Orientale"' (Ibidenx, pp. 2ll-212). Misiunea Bisericiiconstd in arealiza plindtatea eshatologici in timp. in istorie prin comuniunea cu Hristos, mai ales prinEuharistie, cAnd Biserica se face, devine ceea ce este in realitate, Trup al lui Hristos. Misiunea Bisericiiare ca finalitate sfin{irea, indl{area pe scara virtufilor, restaurarea prin iluminare gi transfigurare aornului vechi gi a comunitdfii umane prin primirea, dobAndirea Duhului Sffint (Sf. Serafim de Sarov). DeaceeqlaCincizecime cAnd plindtatea Bisericii s-a manifestat o dat5 pentru totdeauna, a inceput tirnpulBisericii,ontologicunicarealitateal cdrei "confinutsoteriologicii constituiemisiunea" (lbident,p.zla).in sens ortodox, nrisiunea Bisericii dd tirnpului semnificalia sa reali., iar istoria al'e sens. MisiuneaBisericii are ca obiect ornul qi lumea, un sens antropologic qi unul istoric gi cosrnic, pentru cd intreagacrealie se sfinlegte prin iubirea iui Dumnezeu, pdn recapitularea tuturor in Hristos. in misiunea ei.Biserica oferd lumii iubirea divind*aoape, nu doar ca o proclamare, un discurs, ci realitatea efectivd ainsondabilului gi inefabilului abis divin ce irumpe in creat ca energie divind a Treirnii.iri Biserica primard se manifestaplindtatea eclesiala ce se va preciza ?n formule teologice gi dogmatice itristoria creqtirrd ulterioar6. plindtate prin care trebuie sd in{elegem lucrarea luiDumrrezeu insupi irr Trupul

tainic al lui Hristos, in templul Duhului Sfhnt, odunde s-a structurat institulional, harismatic Aiadministrativ Biserica, creafia cea nouE ce a inceput la Cincizecime. De fapt, trecerea credinlei cregtinedin contextul ebr"aic in cel al lumii greco-romane "a afectat via{a IiturgicA gi sacranrentald a Bisericii, ainfluen{at structurile de organizare gi legisla{ia cregtina. Mai mult, aceastd transfonnare a modificat inegal5 m[surd invdJatura Bisericii, adicd in{elegerea Revelaliei pe baza cdreia aceasta s-a constifuit.Primii cregtininu s-audoar.sd exprime din nou, prin intermediul g6ndirii grecegti ceea ce ei deja qtiau, ci mai mult, gral,ie

gAndirii religioase'9i filosofice orect^ti ei descoperiserd ceea ce deja le eia revelat. invaldtura d-espreSfinta Treime qi cea despre dumnezeirea lui Hristos. de exemplu, nu ar fi fost ceea ce acestea sunt astlzipentru noi dacb Biserica n-ar fi pus din nou in disculie gi nu gi-ar fi reexaminat invdf5turile in lunina.situa{iilor istorice 9i culturale noi care apdruserd incepdnd cu secolele M-IV dupa Hristos" (PaulKnitter, No Other Name? A Criticai Sun>ay of Chhstian Attifutdes toward the World Retigions, drbisBooks, jMaryknoii. New York. 1995 , p. I9).Via{a primilor cregtini se distingea prin iubirea ce-i lega pe acegtia. Cregtinii aduceau un suflu nou ?nsocietatea decadentd moral a timpului. Degi, la inceput Biserica nu erai-un bastion cultural" (DavidBosch. op.cir., p. 259), aceasta atrdg6nd criticile unor filosofi precum Celslis. ulterior, spre finelesecolului al II-!ea, situalia s-a schirnbat progresiv. Prirnii mari teologi creqtini, Clement Alexandrinul,Origen, kineu de Lyon gi allii 'iau inaugurat o cale noud pentru erninJntri ruu*il creqtini ap{i sI susfindcomparalia cu filosofii pdgdni" (Ibidem, p. 259). Lr contextul filosofiilor wemii, platonism, stoicism,cinism, epicurism, teologii Bisericii au inceput sd defineascd credin{a gi sd ralion alizeze doctrinaatribuind Dumnezeului Vechiului Testament gi al primilor cregtini caiegorii ale metafrzicii grecegti,vorbindu-se de Dumnezeu in termeni de Fiinla supremd, substan{f,, principiu, origine nemlgcati amigcdrii. ontoiogia, "fiinga iui Dumnezeu" va prima aiupra istoriei, a-iuciarii lui ournnezeu, gi de aceeapentru teologia structuratd in contexful patristic, cunoaEterea (gnosis, sophia) constituie conclptul cheiein teologie. In teologia cregtinl patristicS, tema mdntuirii prin

"unougt r"u lui Dumnezeu a devenitesenfiaid. Cunoaqterea iui Dumnezeu este in aceiaqi timp o experienld a'reiaiiei personaie cu Ei in tainasufletului, ?n rug5ciune, un rol deosebit avAnd in actul teognoiiei Duhul sfint. oe aceea)Duhul Sffint adevenit "Duhul adevdrului" sau Duhul inlelepciunii",ce garanta dreapta credinfd prin formule dogmaticece exprimau in cuvinte adevdrul despre Dumnezeu ca Persoand, despre Iisus Hristos, despre Biseiicd sauTainele prin care uumnezeu insuqi manifesta eficient lucrarea Sa de mantuire a ornului.Confruntat5 in prinrele se-cole.cu gnosticismul, Biserica a repins tendinla "elenizdrii cregtinismului"ca $l pe aceea a "semitizdrii" acestuia, asigurdnd triumful a tiei adevdruri creqtine esen{ialeintemeiate pe Revelalia h_ri Dr_rmnezer: ?n istorie:a) canonicitatea Vechiului Testarnent gi implicit irnplinirea speranlei mesianice prin ?ntrupareaCuvdntului, stabilind unitatea Revelatriei gi continuitatea dinarnicd dintre Vechiul qiNoul Testament;b) venirea lui Hristos in istoria oamenilor, intruparea lui Dumnezeu-Cuvantul ce respingetezadesprecaracterul rdu, negativ alcrealiei materiale:c) credinJa in ?nvierea gi irnplicit valorizarea corporalitSlii umane in contextul dualist extrenlspirit-materie specific neoplatonismului gi curentelor ce decurgeau din acesta (Ibidem, p.265).Practica rnisionarS a Bisericiiprimare a fost estompatl de perseculiile indreptate irnpotriva cregiinilor deputerea politicd a Imperiului roman, pltnd,la Edictul de la Milan (313). Totugi monahismul "a rdrrassingurul gardian veritabil a! idealului gi practicii rnisionare" (Ibident, p.210)'. Misiunea inserma maicur6nd cregtinarea tuturor celor d intre granilele irnperiului - oikiymene - astfel incdt toli sdmdrturiseascd credinla cea unicd ?n unica Iimb5 oficiald a imperiului. Cu toate acestea, Biserica exiita gidincolo de granilele irnperiului, nestorienii fiind puterea misionard cea 11ai ilrportantd din Asianeronran5. Biserica bizarttind, a trirnis misiuni mai ales la slavi a$a cum Roma a trimis misiuni i'Occident in priniul mileniu cregtin. ?n Rdsdrit, teologia gi ?n!elegerea misiunii au luat nattere gi s-au

9

'l'l r

:i

dezvoltat plecand de la Biserica Bizanlului, sarcina misiunii apa(in6nd at6tputerii eclesiale cat 9i celer

politice. :r r_r_^_+ina.i ^r-rn; ' -latoarele aspecte:ca repere paradigmarice ale 'isir.rnii

bizantine 9i o.todoxe se pot retrne "t"l1i;';::.ui"-rirr,.,-i. Teologia ca disciplin6 intelectuafa, ouuiuta ii ".J*pa4i;; t"ittitniu

spirituali' ascetico-mistica'

comuniu'ea, relalia ie iubire transfigurarour. 9i'ra,.,,uiiour", giiolti ti*rita' 5la]ata dialogic 9i textual'

cu Dutnnezeu ca realitate transsubieciil'i'" pt"onala 9i d'rnlutu"u prirnelor mdrturisiri de credinlS:

z. centrarea eclesiologicd a misiunii. N,liri""* nu este d"";; fu;;fil'a eisericii' Biserica este scopul

misiunii $i ",

i"i."; ;f.i;;il.rr"i"gJ J.*,,,.,ina .nirio"rofiu;"1ron Br\a. Marrvria - MissioA The

",,

,i;fjji "#: ii:!:";i":'#i::: J:i:! "i:":;:,::;#',:n;L? pe,spec'{iva Bisericii in care omur

este incorporat prin Tainele acesteta;3. Liturghiagi Euharistia, in general curtul divin, ritualul liturgic,

au ofunclie misionar'' actualizand

cuvintele Reveraliei, mai murt, prezen\ai"iHrrr,"r'cu Tatll ii'." prr't"r. currui.$i prezen\acregtinilor la

Liturghia Bisericii ""*iu"i, tu in1"i"gJr*

gr..ri"ii in slnsul cer mai deprin, acela de adunare a

credincioqilor. Experienla .spirituald,

";;;;;;"ra i,npri.a evanghelizarea qi mdrturia creqtin''

;:-H[ffi# 3'ffffi:'::Jil':?":unt intercol"".q'?-:.:lTu^u"1, :::;ff.T:1"ffi# ,o,lJil",'upropoveduiur.a uni"u euungt"ii. fure u","lut7ir^-f"pi"f p";n"l "ael constituie

comunitatea istoricb a

Bisericii qi nu poate rnlrturisi despre aceasta frr6 a ftpurtat a" u,r.,ur Sfint. Pentru aceasta el trebuie s6

lre membru al unicei Biserici uportoli"J; oq.ii*i" irr, orn'rnnoligin der .os.tkirche im okumenischert

Dialog, Evang- Verlagswerk, Stuttgart' 1968' p' . -ifii'

Catolicitatea este termenul ce

desemneazl misiunea in unitate, unitate? credin!' qi "ontinuitui"u harului' prin episcopatul de

succesiune apostolic' neintrerupt de la cinci zecime in extensie spa{io-temporaid nelimitata in toat[

i."'fi[flil? se intemeia z6,in natura trinitarl insdqi "]:::.:'l:^.*:,:":,:;|:";.bu* .,$""H;i:,;'*marturia, dovada acestei realitali este via{a in "omuni'n" cu Dumnezeu

in perspectivaindumnezeitriiomului, semn concret fiind sfinlii lui Dumnezeu;

6.Mdntuireagivialanusereducladimensiuneaantropotogicaciay^o'dimensiunecosmic['cruceasfinlind universul intreg pentru.u,ouri'ra fi. ,".upitutui""in"nrirtos

(coloseni, 1,20)' Astfel' "statul'

societatea, cultura, natura insdgi *"ri*,:-il;;; "i *itl""li i'l''1rl lediu neutru in care unica

datorie a Bisericii ar consta in a p'stra libertatea sa interioari qi sa menrin[ viala religioas'" (A-

Schmemann , The Missionary t*puroiri,n i, ,nn orthodox -Tradition, in The Theorogy ofchristian

i*i:yffi1"Hli}.,?:,|,,11;,31i;ii?o"i",u,",in instituliire umane ce constituie obiect arevanghelizdrii {Eastern orthiiox oni'orrunnr chrrcrt,siotu,rrurrir,

inNev, Directions in Mission and

Evangetisatior. nasi, s;tatements tg; iii't"'tffi;';;i;t; A' scr'"rerlstephen Bevans' orbis Books'

Maryknoll, New-York, 1992, p.224), pr\t't ceea ce se numegte "Liturghie clupd Liturghie"' 1br6 a avea

a$a cum se constath "programe precise iil',iTi;U"li^l: civica"' ca la creqtinii catolici sau protestanli

(David Bosch, op.cit,p. 2g])..Aceastata'ngu;ur" .r,. ,'ind-isJciabiri o. practica qi experienla celebr'rii"'

nrai ales a celebrarii euharistiee .u'" i'i"Jpi'i";-" "miscare ascendintd cdtre tronul lui Dumnezeu 9t

se termind pri.tr_o migcare a. tri*i[r. 'in ^lu*. (A. Scrrrnemann. op-ci!., p. 255)' Penffu Bise.icaortodoxd nu activismui gi organizarea sunt ese'liale

pentru rnisiunea cregtira, ii m'rturia despre Hristos

iir viala gr .reainlu .o.nulri,aili. Asilbl,;"'gir*r.u poate fi rnarturisitoare gi prin aceasta propoveduitoare

prin rugdciunea ei, prin sim{ur ei de a n uair..r,i, a. ,o.Ji;i;.. o inconjoard 9i pri' celebrarea de

c6tre ea a ImparSliei lui Dumn.r.u, ir.r.# ort ::,:llllre in Liturghie' Modul in care ortodoxia a

reusit sf, .*p.ri.Jl'"u#i *;;;iioirii"," drept cornuniunJlu f;r;;i iiviat at lui Hristos ei de a. rolosi

aceasta ca un puternic instrument.ar.rrlo"^r este probrbit-..u,r',ui distinctivd trdsSturd a cregtinat,{ii

10

orientale, in contrast cu tendinla occidentaid de a identifica misiunea cregtin6 cu activismuiorgantzarea"' (James J. Stamouiis, Eastern Ot"thodox Mission Theology Today, Foreword byMeyendorf; Orbis Books, Maryknoll, New-York, 1986, pp.lI-12).

in func1ie de aceste repere par"adigmatice putem ituUlti cAteva principii alein plan teoretic care sd dinamizeze misionarismr"rl Bisericii in cotidian, in societate.

ortodoxe

5.4. Frincipii ale misiologiei ortodoxe

Biserica gi teologia ofiodox5, a cdrei misiune interneiatd in misiunea lui Hristos insugi, foloseqtecu oarecare precau{ie tenninologia rnisionard crislalizald, ?n cregtinismul apusean, aceasta pentru cd indecursul secolelor trecute qi chiar in vremea noastrd, cuvintul "misiune" este asociat uneori cu ideea gipractica prozelitismului. Misionarii occidentali, catolici, protestanli sau neoprotestan{i si, mai ales,evanghelizatorii care s-au ndpustit in valuri asupra estului ieqit de sub dorninalia comunistd in ultimiianii considerAnd acest spaliu ca "un vid spiritual'!'fie din ignoran\d,, fie din rea credinf5, au fost gi suntprivili ca unii care prin diferite mijloace incearcd s5 converteascd pe cregtinii oftodocgi, consideraJidizidenli> ("problema ortodox6") la confesiunile ale cbror interese prozelitiste le reprezintd.. De aceea,"misiunea" a reprezentat pentru ortodocAi o prezenlI eterodoxd, strdind spiritului Ortodoxiei, atdt inansamblul ei cAt gi in specificul etnic ortodox local. O misiune catolici sau protestantd intr-un mediu,intr-o comunitate ortodoxd este o contradiclie teologicd gi eclesiall, cdci o Bisericd nu poate fi un spafiumisionar pentru alfi cregtini. in acelagi timp, istoria bisericeascd a consemnat tensiunile politice gi socialepe care Ie-a generat de-a lungul veacurilor gi pe care, din picate, le mai genereazl, pi astdzi acest mod giaceastd practici de inlelegere gi abordare a misiunii creqtine (uniatismul gi sectarismul). De aceea,Biserica OrtoCox5 face ?n mod clar o distinclie intre Misiune, in sensui de vocalie apostolic6fundarnental5 a Bisericii de a proclama Evanghelia, si misiuni, ca activitdli evangheiizatoare ale uneiconfesiuni sau denominafiuni intr-un spa{iu necregtin, activititri care de multe, sau de cele mai multe ori,au fost legate de procesi;l de colonizare",de opisiuiiea poliiicd gi cultural=a" ildnr7tria - iv{ission. TheWitness ofthe Ortodox Churches Today, edited by Ion Bria, 1980, p. 3). Daca misiunea creqtind pentruOccident este, mai ales, un titlu de glorie personald gi evoci ideea de spafiu, teritoriu, geografie gicontext, deci extensiunea vizibild a Bisericii prin stabilirea de noi comunit6li in {dri de "necredinciogi",nu intotdeaunea ajungdndu-se la aceea fuziune, necesard, interioard intre credinla cregtin6 giparticularitdlile culturale locale, care in multe cazuri au rdmas foarte putemice, pentru Ortodoxiemisiunea se identificd cu tradilia Si continuitatea Bisericii in timp, cu transmiterea credinlei de la operioadd Ia alta Si de la o generalie Ia alta. Obiecti.rul misiunii ortodoxe nu a fbst in piimul rdnri de acuceri noi frontiere geografice cu orice pref, ci, mai degrab6, de a pdstra poporul in credinla intr-ocomun itate istoric[ permanentd (Ibidem, p. 4).

De aceea, Biserica ortodoxi pAnd foarte recent a fost consideratd in Vest, dar chiar pi de mulficregtini ortodocgi, ca o Bisericd non-ntisionard, ba mai mult a fost consideratd ca un spaliu de misiune,"terra missionis". Cu toate acestea, insd, a fost necesar sd se clarifice faptul c5'\netodologia misionar6 afost diferitd ?tr Est fatra de Vest, cd de fapt irnperativul misionar al Bisericii Or-todoxe este mai "videnf cdpropoveduirea Evangheliei gi Euharistia sunt direct legate.

1i

MariusikHighlight

.e:::- An^ ' t]lrll-/"{P\iu."' to.3

08.02.1971I

Apirarea crestin-ortodoxl impotriva sectanfilor

1. Despre Sf6uta Scrinturi

II Petru (3;16); F.A (8:30,31); Cor. (12-25-30); Mt.(13;1 1); Is. Sirah (3:20 -23), (38:26-46);Rom (10;15); I?(3;1)

2. Despre Vechiul TestamentGaL. (3;24,25); Rom. (10;a); Mt. (11,13); Ewei (7;i2);Evrei g\;fi; Ewei cap. [6-10];Colos. (2;1,6,17); Rom. (cap. 4 qi 5); Gal. (3,5); Colos. (2;19; Ef. (2;g,9); Rom. (1;17); F.A.

(15;10,11); II Petru (1,2i); Ii Tim. (3;16); Rom. (7;12);Gat. (2;16,17)3. Pozitia sectantilor fati de Sfffnta Scripturi

Afrmatia sectantilor1). I Ioan (2;20,27)

Rdspunsul Bisericii1).I Ioan (22,23,24); I Ioan (4;2,3).

2). Ioan (5;3,9) 2), E o constatare, nu un indemn;3). Mt. (11;2s)

Daci stiau Scri aveau s5-1 cunoascd3). CoL (2,8); F.A. (22;3); F.A. (10;1);(23;2); Mt.(l0;16); Mt. (13;11);

Lc.Is. Sir.

4). Isaia (29,14); I Cor. (l;19-20)38:21 ....

4). I Cor. (l;21-30)s). Mt. (s;17) s). Mt. (s;21;aQ; Mt. (6;1-8);

(26;27;28); I Cor. (ii;25);Mt.

Evr.9;10); I Cor. (7:18:19

4. Despre Sf6nta TraditieIoan (20;30);(21;25); III Ioan (13;14); I petru (5;12); Ef( 3,3); F.A. (25;3); II Tes. (Z;15);ITinr. (6;20); Ii Tirn. (2,2); Q;la); vtt. (28;20);Filip (a;9)5. Plrerea sectantilor fat[ de Sf. Traditie

Afirmalia sectantrilor R[spunsul Bisericiil). Ev. Luca vorbeqte de Ev. Lui.Totul primise de la Sf. Traditie.

2). Vtt. ( 1 5;3,6-9); Marcu (7 ;13) 2). Cuvintele sunt scoase din .......E vorba de destina turcilor.?

3). Gal. (1,8,9);Apoc. (22;18,19) 3). Sf. Pavel vorbeqte de

5). I Cor. (4;6)scrisese

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

IItr). M6nfuirea Subiectir'E

Rom. (3;23;24); Roin. (5;15-17);Ioan (i 5;2);Lc. (21;19); I Cor. (10;12)

Afirmalia sectantrilor1). Rom. (3;28); Gal. 82;16); Filip (3,9)

Filp. (lI;13); Ei (1.8-i0): Ioan {15'5-1);Mt. (7;19-23);

Rd,spunsul Bisericii1). Mt. (A:42): (19;29); I Cor. (15;s8);Cor (9;24;25)

2). Lc. (a;T); Ioan (6;44) ; Filip(2; 1 3);Prov. (21 ;1)

2). ?Deut. {1 I ;26-28); (30- 1 5- 1 9);Sir. (15;14-17); Mt. (23;37); (11;20);(19;17,21,22)

Is.

3). Rorn. (9;11-21); Et (1;3;a);II Tes. (2;13:14)

3). I Tim. {2;3-6);Mt. (2s}4-a6)

Af,irmalia sectantrilort). Ef (5;26,27); I Ioan (3;1)

2). Despre Biserici

Rdspunsui Bisericii1). I Cor. (12;22-2fl; i Ioan (i;8,9); Mt.Q3 ;2a4 U; 0 3 3 6-a0); Q3 ;a7 -s 0); (22;9 -t a)

2). I Cor. (5;1 1-13); II Cor. (6;17); 2). I Tim. (2;4); Lc. (5;30-32); (t)l; (15;1-10)

3). Locas de inchinare sfdnt: F.A. (11:2O: I Cor. (11.18-22\: (14;33-35)4). Mt. (6;5,6) 4). Lc. (24;53);F.A. (3;1)5). F.A. (7;48,49); (17;2a); Ioan {4;21-24) 5). Nu condamnf, locagr-rl ei

respectdm: 3 Reg. (8;21,29\;ei fa-ph;l eI nu-l(9;3)

3). Despre Xerarhia BisericeascdAfirmatia sectantilor

l). I Petru (2,5,9); Apoc. (1;6); (5;10)R6spunsul Bisericii

1).I Petru (5;1-s); I Tim. $)fi;il T. (1;6);I Cor. (12;29); Ieq. (19;6);

2). Mt. (23;8-10) 2).1 Cor. ((a;1s); Gal. (4;19);

lr? 7\.

?* Corespond. monall a ierarh. cu rnisiunea

Afirmalia sectar4ilor4). I Tim. (3;3-6); Tit. (1;7-9)

Rdspunsul Bisericii4). I Tirn. (a)fi; II Tim. (1;6);Mt. (23;i,2,3); Mt. (7:22,23)

s). Mt. (10;8) 5). Lc. {0;a-7); GaL (6;6); I Cor. (9;7;1a)6). De ce nu se cdsdtoresc episcopii? 6). I Cor. 7;Mt. (19;16-26); Mt. (19;12);

Lc. (18,18-27)7). De ce poartd haine gi pdr lung? I Cor.(11;14)

7).loan (19:23): Ieq. (28;4);

? * Preo{iinazireilor.rnunte" Mt.

poarta haine lungi ca qi MAntuitorul (.... ) Barbd qi pdr iung dupd modelulMdntuitorul qi Si Pavel, nazkei ?n orice ?rnprejurare, preolii sunt ,,cetatea de pe(5;1a). sunt ..sfeqnicul care nu poate fi pus sub obroc" Mt. (5;15).

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

Sflntele Taine

Afirmatia sectantrilor Rdspunsui BisericiiNumai Cina Domnului qi Botezul sunt un Biserica de la inceput a cunoscul T tatne.fel de rituri.

Taina Botezului

1). Mt. (3;11);F.A. (i;5); (19;1-6); 1). Ioan (3;3-7); I Cor. (6;11); F.A. (8;38);Gal. (3;7); Rom. (6;3); F.A. (16;31); Tit. Ef. (5;26); Credinla e factorul ..incipient. Ei(3;5); Botezul este .. . .....Credinla e totul nu repetd botezul recunoscind caracterulzic ei. harismatic.2). Mt. (28;19); Mc. (i6;16); ?*F.A. (2;38)

2). Mt. (19;I\; I Tim. Q;4; Io. (3;5); ?*3). MAntuitorul se boteaza la 30 de ani 3).M6ntuitorul s-a qag[ormal?* traditriei iudaice.4). Mt (19;1\; (7;i8);I Cor. (7;Ifi; 4). Ioan (3;6); (3;5);Rom. (11;16);5). Botezul o sinsur5. scufundare. 5). Sfbnta Traditie prevede trei scufunddri.6). F.A. (8;36-38); Botezul tn orice apd. 6). Niciieri nu este descris ceremonialul.

1). Sffinta Scriptur[ nu vorbegte de ea.

Taina Mirului

l).La inceput prin punerea mAinilor dar gi prinungere. I Ioan (2;20,27); II Cor. (1;21-22);F.A. (2;38)

2). Mirui nu e necesar

IVTaina Fociinfei (Spovedania)

Mt. (16;19); Mt. (i8;18); loan(2A;2A-T);I Ioan (1;8-9): I Cor. (5);Ii Cor. (2;5-11); ?* I Tim.(1 20); Iac. (5;16); F.A. (19;1s); Lc. (1 5;11-32); F.A. (2;37): II Cor. (7lAl 1); Lc. (19;8);luda(22-23); Evr. (5;1); i Cor. (11;27,30);

Afirmatria sectantrilor Rdspunsul Bisericii?* 1). Context lac.(5;74,15,16)l). Iac. (5;16)

2). Pr. (50/5i;3-5). Pr. (31:2) ?* 2).2Regi (12;13); Num. (12;11-13)3). Mt. (6;12); Mc. (2;5); Lc. (5;2$;Lc. (18;13); Lc. (23;43)

3). MAntuitorul adup[ inviere. $isluiba de cu1t.

dat puterea Apostoliiornoi ne rugim direct in

.l*

4). Lc. (s;21); 4). Preotul numai mijloceqte.5). Numai Apostolii au primit puterea de a 5).Mt. (28;20);lTim. (a;1fi;(5;22);Il,,lega qi dezlega". Tim. (1;6); F.A. (20'.22);Tit. (14;23)6). Preolii pdcdtoqi nu pot dezlega pdcatele 6). Nici dreplii ci doar puterea luioamenilor. Dumnezeu.7). Preolii dau2 pitimii. troan(6;37) 7).Lc (15;19); (19;8); Epit. e medic.

Taina Preotiei

F.A. (14;23); Tit. (i;5); F.,,r. (2A;25); i Petru (5)-2);Num. (3;i0,38); (15;a$; (18;7);I Cor. (12;28,29);Ef. $;11,12); Rom. (12;6-8); I P. (a;10); Rom (i0;15); I Tim. (a;l$;II Tim. (1;6); F.A. (6;6); I Tim. (s;22); (3;1-10); Tit. (1;s-9); F.A. (13;2-3); (sf episcopilor),Lc. (10;i6); I Cor. (a;1); Mt. (2819);Ioan (20;22-23);iac. (s;ia); Lc. (10;4-7); ivit. (i0;9-i4);I Cor. (9;7-Ifi; Gal. (6;6); Evr. (13;17);I Tes. (5;12-13); I Tim. (5;17); I Cor. G;15);F.A. (16;1-4); i Tim. (1;2);I1Tim. (1;2);(2;I); Tit. (1;4);Tit. (1;5-9);(episcop), I Tim. (3;I-1);i Tim. {s;r9-22); F.A. (20;i7); (preoti), F.A. (6;1-6); (diaconi).

Afrmalia sectanlilor1). I Petru (2;5-9); Apoc. (5;10); (1;6)

Rdspunsul Bisericii1). I Petru (5;1-4),I Tim. $;14);I Cor. (12;29)

2).Mt. (23;8-10) 2). I cor. (a;15); GaL. (4;19); I Tnn. (1;2);I Cor. (12;28,29); iac. (3;1); Evr. (13;17)

3). Mt. (11 ;2s); Ioan (1 4;26) 3). Mt. (13;11),II Petru (3;16);II Petru (1;20),

4). Preolii imorali. 4). I Tini. (;lfi; ii Tim. (1;6); Mt. (7;23);Mt. (23;3)

s). Mt. (10;8) 5). Lc. (10;a-7); Gal(6;6); I Cor. (9;7-1a76). Episcopi cS,sbtori{i. 6). I Cor. (7); Mt. (19;16-26);

Lc. (18;18-27)7). De ce haine lungi. par qi barbd? 7). ioan (19;23); Ieq. (28;4). Oricum ei

trebuie sd vorbeascd de Hristos.

MariusikHighlight

MariusikHighlight

11

Fac. (2;18-29; Mt (19;5-6); Fac. (2;22-2fl; I Cor.i Tim. (a;a-5); Co1. (3;17);Fvr. (5;i); Fac. (2:18);I Cor. (1;39); Mt. (5;32);

AfirrnaIia sectanlilor1). Nu spune in Sf. Scripturd cd e taind..

vNunfa (Cisitoria)

1).

(6;16); Ef (s;31); (s;32); Fac. (1;28);I Cor. (7;10-11); Mt. (19;8); Rorrr. (7;2-3);

Rdspunsul Bisericii

?* J,Ef, (5;32)2). LaEf. (5;32) nu vorbegte de taina cisdtoriei 2). Ef. (5;32) context. Apoc. (22;17)3). Nu trebuie ceremonial gi nu numai preolii.

', Maslul

Ieq. (29;40);Num. (28;12-13);Lev. Q;il; Ieg. (40;9-1i); I Reg. (15;1); (1:34); II Regi (9;I-6);I Reg. (i6;1); (19:15); req. (29;7); (30;30); I Reg. (19;16); Mc. (6;12-13); rac. (s;ta-1s).

Afirmatria sectantrilor1). Sf Scripturd nu ne spune cd e taind.

Rdspunsul Bisericii1). Mc. (6;12-13); Iac. (5;14-15)

3). Mt. (13;11); II Petru (3;16);II Petru (1,2V.

2). Vindec[ri qi fbr[ ungere: Mc. (16;18); 2). Sf Scripturd *orit amltteqte totdeauna.Iac. (5;14-15).

3). De ce nu se vindecd to{i? IJnii chiar mor. 3). Din aauzanecredin{ei lot. Mc. 1OJ5-O;.4). R.om. Cat. Numai episcopii o singuri datd,la moarte.

i vindecarea sufletului o primeste.4). Preotul e delegat al episcopului. De ebolnav, nu muribund.

Cultul Sfinfilor si a ineerilorMt. (10;40-41); Ioan (1s;r4); I cor. (6;2);Mt. (14;28); Fitip (t j'-fl; I Tes. (1:2,3);II Tes.(1:11); II Tim. (1;3); Mc. (12;27); Apoc. (4;10-11);Apoc. (5:8); Iac. (5;16); Iosua (5:14-15); 4Reg. (2:15); Reg. (18;17);4P:ee. (4..37\.

Afrmatia sectantilor1). i Tim. (2;s); F.A. (a:12);

mijlocire R4spunsul Bisericii1). Context V (1-5)?* Context

2).lloan (2;I) 2). I Ioan (2;2); Mt. (1;21)3). Lc. (16;2a31) 3). I Ioan (5;16-17);4). IeE. (17;5) 4). Evreii se lepddaserd de Dumnezeu.5). De ce nu cerem acelea$i lucruri de la toti?

?*t5). I Cor. (12;4);

1). F.A. (10;25,26); F.A. (1a;B-15);Apoc. (19;i 0); Apoc. (22;8,9)

Venerare

1). Comeliu i1 credea zeu pe potr.? ingerulegal cu Sfi.rit. Ioan. 4 Reg. (2;15);Reg (1 8;l): 4 Ree (4:37)

2). Is. (2;8) 2). Ioan (17 ;22); Ps. (1 50;1 )3). Ieq. (20:5): Mt. (4;10) 3). Mt. {10;a0-a2)

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

Is. (7;1 4);Lc. 0;a8-a\; Ps. (44;i 1); QA;21);rez. (44:1-3)Afu'matria sectantilor Raspunsul Bisericii

?*1). incurajarea mul@

2). Ioan (19;26);loan (2;4) [. Oaain Grija APostolului ioan.3). Mt. (1;2s); Mt. (13;s5) g). I.i. Q3;2):}/rt. (27;55-56); Mt. (13;ss);

Mt. (28;1); Mc. (15.40,47); (16;1);

4). Nu avem alt ajutor.Lc. Q4.10); Ioan (19;25); Iac.lil-'![. Nlci un sfAnt nu ne poate ajuta ca tine.

Cinstirea Sfintelor m oaste

I Cor. (3;16-17);ls.Is. Sir. $8;1a45)

Ahrmalia sectantrilor1). Fac. (3;19); Ecl. (12;7)

Rlspunsul Bisericii1). Fac. (5;2$;4 Reg. (2;11); Evr. (7;3);

2).I Cor. (15;35-42); I Cor. (15;50) -;. t Co.. Qss|-sz); I Tes. (a)5-17)3). Deut. Qa;5-6) f). tua.ii l-ar fi zeificat ca pe vilel pe Moise'4).Ieq. (20;2-5); Deut. (5;6-9) 4I D. * Dumnezeu le d6 putere de a face

minuni?5). Nurn. (19;i1-i3); Lev. (2i;10,i1) 5). Uoi. iz;/U-/-J); i^ nrlsel. rjs os ss atiirB usS\ CC4Z;20-23); ?* Elisei. De ce se ating de

7). De ce nu toli fac minuni? 7).1 Cor. (12;4-11);Ef (a;7)8). De ce nu to{i se vindec6? s). Mt. (13;s8)

Cultul Sfintelor Icoane

Ies. (25 : 1 8-22\'" (26:31); Ios. (7;6)Afirrnatr ia se ctanlilor

1). F.A. (17;29)R[snunsul Bisericii

1). in context: idolii.

2).Ieg. Q0;2-5); Deut. (5;6-9) 2). Iet. Q5-36);Num. (21 ;9); ?ardt[rileDomnului sunt chipun.

4). Ps. (3a;14-18); (1i 3;12-16) 4). Heruvimiiminuni.

n-au fost Icoanele fac

5). Rom. (1;23) 5). Icoanele au chip de dobitoace, sunttAr'6toare cu patru picioare?

6). Ieq. (33:20): Is. (1;1 8); I Tim. (6;16) 6). Fac. (1 8;1-3); Fac. (32;30); Ieq. (33;1 1);

7). Apoc. (13;15);APoc. (19;20)Ies. (3:2-4); Is. (6;1-5), .. ...... .(7;9-10);7). Chipul fiarei e un Diavol. Nurn. (12;6-8)

8). De ce nu sunt PedePsili 8). De ce . . . . . ..9i cei ai Bibliei sau abatjocoritorii-

.rrt

/\rII

Semnul Sfintei Cruci

Fac. (48;13-15); Mc. (10;16); Lc. (24;s0); F.A. (6;6); i Cor. (6;20);I Tim. (2;8);Ieq. (17 Il-12); Filip. (3;18-19); I Cor. (1;1S); Gat. (6;14)

Afnmatria sectanlilor1). F.A. (1,7;24,25); ?* Io (4;23,24)

Rlspunsul Bisericii1). Filip. (3; 1 8-1 9); Evr. (9;4,6); Mat. (24fA)

Rugiciuni pentru mortiIo. (9;a); Ecl. (i 2;7);Mt. (12;31-32);Ef. (6;18-19); r Tim. (2;1);iac. (5;16)

Afrmalia sectanlilor1).II Cor. (5;10)

Rbspunsul Bisericii1).1 Cor. (15;29)

2).Ier. (17;5) 2). Sfintul Pavel de ce cere rugdciuni ered.?3). Ier. (16;5-7) 3). Context: pdcatele grele.

:li'1

a). Ps. (6;s) 4). Dup[ moarte personal nu.5). Purgato r: Lc. (1 6;20) ?*5). Trecerea pentru pdcatele grele

imnosibilS.6).I Cor. (3;12-Is); Mt. (18;3a); (2s;8) 6). ,,Focul" e in ziuajudecdfii. Lc. (17;i 0)

Jud. purt nedefinitivat[.?* ---+ Filon

Simboale si,RituriProv. (r7;22);iis. Sir. (19;26); Ecl. (8;1); Mt. (r2fg; I cor. (6;20);Rorn. (12;1);Mt. ea)\;Mt. (10;16); I TiffL (2;8); F.A. (6;6); Fil. (a;18); Apoc. (B;3,4);F.A. (20;7-8); rr Tirn g;13)

Afirmalia sectantilor1). Io. (4;23,24)

R5,spunsul Bisericii1). De ce gi sectanlii ingenuncheazdimpreunAnd mdinile?

2). Io. (6;63); I Tinr. (4;8)3). Filip. (3;3) 3). Comb. legea trup. a iudeilor.4). Numai cele din biblie. 4). Dar sectele cum fac botezul si altele?

FostulFac. (2;16,17); Lev. (1 6;29); Zah. (8;19); F.A. (27;9);Lc. (t B;12);ie q. (34;28);Dan. (10..2-3;1,11-12); Ps. Qa)\;(t0S;2\;iona. (3;5-10); Mt. (a)-2);Mc. (1;6);II Cor. (6;a-s); Mt. (9;15); Mt. (6;16-18); I Cor. (t;5);I Cor. (9;25-27);Mr. (17;21);Num. (6;1-3); I Cor. (8;13); Mt. (9;14-15)

Afnmalia sectanlilor1). Mt. (1s;11); (15-17)

Rlspunsul Bisericii1). Nu pentru aceasta postim Mt. (9;1a).

2). I Tim. (;3-s) 2). Context: Gnostici I Cor. (9;25-27).3). I Cor. (8;8); Rom. (14;17) 3). Camea idolilor in context. II Cor. (6;4-5)4). Numai post negru. 4). $i Biserica aprobd postul negru.

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

vfiI.gurimflntul

IeS.(22;9-10);Deut.(6;13);Fac.(22;16-17);Evt,(7;2A-21);Mt'(26;63);ilCor'(1;33);Gal(1;20); Filip. (1;8); I Tes. (5;27); II Tim. $;1-2);Rom' (1;9); Apoc' (10;5-6); in V'T' jureqi strirnb condamnat. in N.T. i.ur.*"ni' Mt. (5;33-3 1)'^Iac. (5;12). JuramAntul e necesar' Ps'@;12} Evr. (6;16);?oJurf,mAntul e solemn. Se r-idicd mdinile Apoc' (10;5-6)'

1). Ie9.Ahrmatria sectanlilor

{2A;7;); Porunca a III a'Raspunsul Bisericii

1). Jurdmdntul drept nu ia in deqert'

2). Mt. (s;93'37); (23;16-22) a. Ut (23;16-22);APoc. (10;s-5);

3). lntdmpldri neprevdzute.II Cor. (1:233). Cu ajutoml lui Dumnezeu'

4). Poate s[ nu fie necesar. 4). Creqtinii nu-s ingeri. ?* Ev. (6:16)

5). Se face abuz. 5). Numai cAnd e inevitabil.

6). Fdra Ev. lumAn. O' ilTJn Templu. in N.T' in Biserici'r*r:l

Mt. (16;18-19); (18;18); IoanII Cor. (2;5-10);.......II Cor.I Tim. (s;19-20)

Ahrmaiia sectantilor1). Mt. (18;1s-17)

Puterea discipliraarE

(20;22-23): Mt. (28 ;1 8-1 9); Mt. (1 8; 1 5-1 7); I Cor' (5 ;20);il,IZ),II dor. (10;6); II Tes. Q;lfi;l Tim' (1;19-20);Mt' (28;2$;

P icnnnsyl Bisericiir \uJvY]!: ---1).Mt. (18;18); II Tes. (3;1a);l Tim. (s;20)

2).I Cor. (5;a); II Cor. (2;6-10) 2).I Cor. (5;3); II Cor. (2;9)

Sfintirea obiectelor

Fac.(2;i5);ioan(i2;3i);(ia;30);IiCor'{a;fi;Rom'(3;19-22};}"{t'(14;19);l\"{t'(15;36);Mt. (26:26-27);Lc.1Z+jO);iri*. (4;4,5);I Cor' (4;1);Ev' $;12); Ev' (5;1);Lrv' (8;6);Num. (8;7) ; Ez. (3 6;25-26)

Aflrmatria sectantilor1). F.A. (10;15); Rom. (1a!fi; I Cor. (8;8)

Rispunsul Bisericiil). Omul de curat, de ce nu se mdntuiegte de

2). Sfintiri nu sunt ?n Biblie .ia sine? II Cor. (4;42). Slujbele lor nu sunt toate

3). Adventigtii: Ce e necurat a;a rf,mine' 3). Mc. (7;15,18,19)?* |

Anafora. P

@bol al luminii adev[rare. Lc. (2;37)

Lumf,nlrileCidirea cu furn ie

1). Mi. (2;1|);Filip (a;18); Apoc. (8;3-a);Apoc' (5;8)2). IeE. Q5;30); Lev. (24:5 -9)@rile Bisericii. crucea in fiunte'

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

IX

Serbarea Duminicii in locul Sdmbetei

Ew. (8;5-8); Zah. (3;9,10); Ps. (109;3); ps. (1 17;29; Cot. (2;16);Mt. (28;I); Mc. (16;9);Lc. (24;1); F.e. Q;I-s); (20;7); I Cor. (16;1-2);Apoc. (1;10); Gai. (3;10); GaL (3;31);Rom. (14;5,6)

Afirmatia sectanlilorMt. (s;1-18)

1). Fac. (2;2-3)

RS"spunsul BisericiiM| (5;21-48); Lc. (22;20)

1). Oameni in Rai. Ew. (3;1 I ,l 8)2). Ieq. (20;8) 2).In pustie. Ieq. (16;23-30)3). Ie;. Ql;16-17); Veqnic. 3). V.T. : veqnic + Ieq. (1 2;3,14,17,24).4). Lc. Q a;l 6); F. A. (17 ;2) 4). Acolo ?i gdsesc pe iudei. Lc. (4;16-31).5). Lc. (23;ss-s6) 5). Lc. (24;4,9,11). Inainte de Inviere.6). Mt. Qa;20) 6). Neem. (13;15-22).lisus Incuiat SAmbdta.7).Evr. $;a-11) 7). Odihn[: impdrbfie cereasqS.

?*JA.S. numai de la Constantin cel Mare. R.B. Varnava, Pliniu cel TAnir, Justin Martirul, ClementAle..., din sec. I qi II qi abii spun cd cregtinii fineau Duminica. in timpul impiratuluiConstantin cel Mare religia din interzisd a devenit libera.

MariusikHighlight

Nu mai sunt rndnciruri.,necurate"F.A. (10;9-16); (10;28); Mt. (15;11,17-20); Tit. (1;15); I Tim. (4;2-5); Co1. (2;16);r Cor. (8:8):I Cor. (10;25-32); Gal. (2;11-19)

Afirmatia sectantrilor1). Lev. 1 1; Deut. 14

Rdspunsui Bisericii1). Rorn. (10;4), Mt. (15;11)

2). Sf Petru a refrrzat F.A. (1 8;9) 2). F.A. (10;1s); F.A. (11;3)3). F.A. (15;20,29) 3). Gal. (2;12); Zugrumote. nu spurcate,4). De ce nu mdncdrn jivine? 4). Pentru cd nu primegte stomacul. Toate-s

curate. Marcu (7;18)

Data venirii a doua a DomnuluiML (24;36-a$; Q5;1-13); F.A. (l;7); Rom. (lt;2s); Ii Tes. (2;3); Apoc. t3; Mt. (24;10,t2);Qa;7); Tot capitolul24la Matei.

Ahrmatria sectantilal1). Ioan (16;13); Qa;26)

Rdspunsul Bisericii1).I Tes. (5;1-3); Ii Petru (3;2-16)

2).I Tes. (5:a-5) 2). I Tes. (5;1-3); .l* I3). Semne s-au ardtat. 3). Acelea vor fi neaqtept. intraord.4). Antihrist : Papa. Apoc. (3;5) 4).Papa este vicar, nu Dumnezeu.5). Daniil (8;1a); calcul ?* 5). Profefi mincinogi. Mt. Qa;24-26)

Afumatria sectantrilor1). Apoc. 20 / I Tes. (a;1a-16)

Rdspunsul Bisericii1). Apoc. (20;11-13); (20;15);Io. (5;24,25);Io. (3;3-5); (s;28-29); /Mt. (25;3t-aQ;Ap. (20;6); Io. (5;28,29); Apostolii nu

2). Nu in 1874 ciin 7914. 2). I Tes. (a;1 6); Mt. (24,27,31;25,31)

Vesnicia chinurilor iadului (milenisti)Is. (66;24); Dan. (12;2);Mt. (18;8); Mc. (8;43-48); Apoc. ea;9-11);(20;16)

Afirmalia sectanfilor1). i Cor. (15;26); Apoc. (20;9)

R5spunsul Bisericii1). Apoc. (14;19,11); Mc. Q;a3-a8)

2). Iubirea e nemdrginitf,. 2). Io. (9;4); Ps. (1 1 8;l 37). . .3). Pacat trec[tor I Chin veqnic? 3). Indeplinirea poruncii trecdtoare : fericire

vesnicd?4). Iadul ar intrista pe cei din Rai.

Statul in conceptia biblici (rrriten.)martori

Ronr. (13;1-5); I Petru (2;13-18); Tit. (3;1); Mr. (26;52); Io. (18;3); Lc. (3;14); Mt. (8;5-i3).Primul plgdn creqtin Corneiiu Sutagul Mt. (22;15-22). Patriotisrn? M,t". (14;24-25); Rom. (2;10);Lc. (24;47); F.A. @;19).

Unde nu existd ordine existS o anarhie.Dumnezeu insi, este un Dumnezeu al ordinii nu al anarhiei. I cor. ea;27-33).

10

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

MariusikHighlight

XIVorbirea in lirnbi

F.A. CAP. 2;Mc. (16;17-78); F.A. (I};aa-ae; Fac. (i 9;s-7);r Cor. (12;28-30);I Cor. Qa;t-33); Mc. (16;t5);F.A. (25;6-12)

Afirrnatia seclantilor Raspunsul Bisericii1). ?* Doud botezuri cu apd qi cu Duh Sffint. 1). Ioan (3;5); Mt. (3;11)F.A. (2;1-132). Vorbirea in limbi inleleasd numai prin 2). F.A. (2:8-12); I Cor. (a;l; Rom. (12;1);

I Cor. (I Cor. Qa;\; (14;14): i Cor. (14;16,17)3). i Cor. 0a,2) 3). F.A. (2;I-12);I Cor. Qa;2)4). Nimeni nu poate cunoa$te toate limbile 4). Pe penticoiiali de ce n" ia intetes nitnelpdmAntului. niciodatd?5). Ortodocgii nu au Duh Sfhnt. 5). Roadele Duhului Sffint Gal. (5;l-22);

I Cor. (12;10); (12;30).

Cum vine Sfintul duh peste niqte judecdtori qi batjocoritori trufagi? Ori se prefac, oriahxeazd?* ori ii posedd un duh r6u. I cor. (12;3); I Io. (4;1); II cor. (1 l;1a-15).

Vorbirea cu mortii (Necromantia)Lev. (19;3r);(20;27); Deut. (18;9-1a);I cron. (10;13-1a); Is. (8;19;20); Lc. (16;30,31);toan.(20;29); II Cor. (lI;14-15); I Ioan g;I-3);4 Reg. (2t;6)

Afirmalia sectantrilorf). Au apdrut sufletele mortilor

Rdspunsul Bisericii1). Mt. (27:52,53)Lavoia lui Dumnezeu nu aoamenilor.

2). in V.T cazul lui Saul. 2). F.A. (16;16-18)3). Ilie Reincamat in S.f Ioan. 3). Ioan la fel ca Ilie. Ilie va apdrea la sfhrgitul

lumii. Io. (1;12).4). Cel orb ispdqea pdcatele sale dintr-o via{danterioard?

4). R5"scumpdrarea a adus-o insugi DomnulHristos.

Srrflpfolp crrnf nraola Ai-^^+ J^ n,,,-^^-^,. ^: .^.. i-li-^^eJurr! Lr !GL! u! vvt uu uullutgzgu tl rlu lllull (iL;l,

,,Slavd fie Doamne!"

11

MariusikHighlight

MariusikHighlight

I*ru' l,'l\ '

-I\t"dlf,-T!'lttt I t-c b h.Frincipii ale rnisiologiei ortodoxe

Biserica si teologia ortodoxa, a carei misiune intemeiata in misiunea lui Hristos llsusi,foloseste cu oarecare precautie terminoiogia misionara cristalizata in crestinisrnul apusean,aceasta pentru cd in decursul secolelor trecute si chiar in vremea noastra, cuvantul "misiune" esteasociat uneori cu ideea si practica prozelitismuiui. Misionarii occidentali, catolici, protestanti sauneoprotestanti si, inai ales, evangi-relizatorii care s-au napustit in valuri asupra estulul iesit de subdorninatia couunista in ultirnii ani, considerand acest spatiu ca "un vid spiritual", fie dinignoranta fie din rea credinta, au fost si sunt priviti ca unii care prin diferite mijloace incearca saconvelleasca pe cresturii oftodocsi, considerati dizidenti, ("problema ortodoxa") la confesiunileale caror interese prozelitiste le reprezinta. De aceea, "misiunea" a reprezenlat pentru ortodocsi optezenta eterodoxa, stmina spiritului Ofiodoxiei, atat in ansarnblul ei cat si in specificul etnicotlodox local. O misiune catoiica sau protestanta intr-un mediu, intr-o comunitate ortodoxa este ocontradictie teologica si eclesiala, caci o Biserica nu poate fi un spatiu misionar pentru alticrestini. in acelasi timp, istoria bisericeasca a consemnat tensiunile poiitice si sociale pe care le-agenerat de-a lungul veacurilor si pe care, din pacate, le rnai genereaza si astazi acest mod siaceasta practica de intelegere si abordare a misiunii crestine (uniatisrnul si sectarismul). De aceea,Biserica Ortodoxa face in mod ciar o distinctie intre Misiune, in sensul de vocatie apostolicafundamentala a Bisericii de a proclama Evanghelia, si misiuni, ca activitati evanghelizatoare aleunei confesiuni sau denominatiuni intr-un spatiu necrestin, activitati care de multe, sau de celemai multe ori, au fost legate de procesul de colonizare, "de opresiune politicii si culturala"(Martyria - Mission. The Witness of the Ortodox Churches Today, edited by Ion Bria 1980, p. 3).

Daca misiunea crestina pentru Occident este, mai ales, un titlu de glorie personala si evocaideea de spatiu, teritoriu, geografie si context, deci extensiuneavinblla- a Bisericii prin stabilireade noi comunitati in tari de "necredinciosi", nu intotdeaunea ajung Ia aceea fuzinne, necesara,interioara intre credinta crestina si particularitatile cuiturale locale, care in multe cazuri au raffiasfoarte putemice, pentru Orto