VII. Unitatea ecleziala in mis,carea ecumenica:teologie ~i asteptari 1

Este bine cunoscut d. Biserica Ortodoxa a fost si' continua sa fie una dintre forrele creatoare ~i rnediatoare ale miscarii ecumenice. Fondarea Consiliului Mondial al Bisericilor in 1948 nu a fost prima ocazie in care Biserica Ortodoxa s-a dedarat a fi deschisa la cooperarea ecumenica cu bisericile ne-ortodoxe. Este In natura Ortodoxiei sa fie gata pentru 0 In- talnire onesta ~i penrru lnlaturarea oricarui obstacol din calea spre unitate.Dad cineva citeste despre relatiile Bisericii Ortodoxe cu reformatoriisecolului al XVI-lea, raspunsul ei Lainvitatia de a participa la Vatican I, di- feritele ei initiative pentru dialog, faimoasa enciclica a Patriarhiei ecumeni- ce din 1920 etc. este destul de dar cii Biserica Ortodoxa a ales sa dlaroreas-d pe calea realizarii unui efort pentru 0 frarietate (fellowship) ecurnenica, preferata celei a izolationismului. Bineinteles d anurniri factori istorici au impiedicat uneori implementarea efectiva a acestei dorinte fundamemale. Insa atunci cand situatia s-a usurat putin, in special dupa cel de-al do ilea razboi rnondial, familia ortodoxa a inceput sa-si demonstreze prezen~a ei activa. Doar recent am descoperit extraordinara rnunca ecurnenica reali- zata de mai multi teologi straluciti i episcopi din Bisericile Ortodoxe din Balcani ~i Europa Centrala dinainte de fondarea Consiliului Mondial al Bisericilor. Rolul Bisericilor Ortodoxe locale in cadrul intregului context interconfesional de astazi dernonstreaza d Ortodoxia joaca un rol impor- tant (si are 0 mare responsabilitate) in cadrul efortului ecumenic mai largo S,i totus,i, intrarea Bisericii Ortodoxe in mis,c) area ecumenica si chestiunearnentinerii prezentei ei acolo nu a fosr usoara.Inca de la inceput, Biserica Ortodoxa a sustinut participarea ei in Consiliul Mondial al Bisericilor nu doar ca una dinrre rnultele familii confesionale, ci ca 0 aducatoare de Biserica nedivizata, oferind 0 marrurie

I Aparut In G"eek Orthodox Theological Review 26, 4, 1981, P: 314-324.

54VJI. Unitatea ecleziald in miscarea ecumenicd: teologie fi asteptdri

unica, Ferm convinsi, ea Biseriea lor nu este 0 forma confesionala a cres,-tinismului,ortodocsii au refuzat sa rarnana In cadrul grani}elor diviziunii istorice. Prin urmare, rolul Bisericii Ortodoxe nu ar trebui sa fie vazut ca unul de marturie pasiva, ei mai degraba ca unul de marturie activa.Pe de 0 parte, ca un partener in refleqia com una, ortodocsii au ajuns sa in~eleaga vasta diversitare ~i cornplexitare a fra~ietii~ij (fellowship) ecu- menice. Biserica Ortodoxa a descoperit cresrini ~i comunitati care, In ciuda separarii lor (nu numai din cauza facrorilor confesionali, ci de asemenea sociali ~i culrurali) sunt profund angajati pe calea cautarii unitatii, Dife- ritele ecleziologii coexista eu diferire nivele si forme de practica ecleziala; noi posibilitaji de unirate alrerneaza eu evenimente care obscureaza sau descurajeaza unitatea. Prin aceasta experienta trebuie sa se recunoasca nu numai ci "a existat 0 alterare fundamentala in principiile ecumenice si ecleziologice ale invatarurii ortodoxe de-a lungul acestei ere prezenre", dar de asemenea ca, intr-o mare rnasura, marile probleme, griji ~i asteptari ale comunitatii ecumenice de astazi sunt parte a ins~i vietii Ortodoxiei,Pe de alta parte, prezen~a Bisericii Ortodoxe in Consiliul Mondial al Bisericilor nu numai ca a prevenir Consiliul de la a deveni 0 federatiepan-protesranta, ci a avut un impact asupra vierii lui ~i a dezvolrarii lui teologice. Ortodoxia a demonstrat 0 dimensiune mai larga a problernati- cilor teologiee dincolo de polarizarea bisericilor vestiee intre pre-Reforma~ipost-Reforrna. Mai rnult, Ortodoxia a creat 0 noua siruatie teologica In cadrul careia CMB este chemat sa actioneze cu responsabilitare.Acum, progresul in discutiile ecumenice depinde de contributia or-todoxa, iar dezvoltarea reologica ortodoxa este prornovata ~i facilitata prin dialog ~i intalniri ecumenice. Insa in aceasra conexiune, temele de cercetare teologid. raman prea limirare in cadrul mediului istoric al Reformei ~i desi problemaricile au devenir mai carolice ~i trareaza chesriuni mai largi de eclesiologie ~i soteriologie, ele inca nu sunt in stare sa se elibereze de acesrelimite. Uneori propunerile Bisericii Orrodoxe nu sunt inrelese de catre vestici, iar propunerile apusenilor d.~tiga purina atentie din parrea 0[(0- doxiei. Cu toate aces rea, raspunsul nosrru - chiar la vechile conrroverse- nu mai ia forma unei reaqii polernice.De-a lungul perioadei de schimbare radicals care a urmat celui de-al doilea razboi mondial, rnis,carea ecumenica a fost un instrument de innoire~i un loc unde oamenii POt sa creasca impreuna. Acesta a fost rezulrarul

55Srudii de misiune ~i ecumenism

imediat al acestei situatii isrorice. Toate cornuniratile confesionale, fie dinafara sau din inreriorul CMB, pot recunoasre, In mis,carea ecurnenica che-marea la un progres al dezvolrarii teologice pozitive ~i la lnnoire ecleziala. Pe parcursul ultimelor patru decenii, CMB a oferit un cadru solid in care bisericileau fost de asemenea capabile sa clarifice si sa redehneasca ter- menii esentiali ~i conditiile angajamenrului lor ecumenic ca raspuns la 0 situatie datil.Ca membri ai CMB, Bisericile Orrodoxe au invatat un lucru maredespre rniscarea ecumenica, care constituie 0 enorma provocare pentru ele, in special in ceea ce priveste problernele internationale ~i chestiunile con- troversare.Speram cii experientele bisericilor neortodoxe de-a lungul acesror in- talniri au fosr extreme de bogate nu numai in ceea ce priveste spirituali- tatea sau cuhulliturgic oriental, ci ~i in termenii directiilor teologice ~i ai rernediilor necesare pentru dobindirea unitatii conciliare.La ora actuala discutam unitatea ecleziald in cadruL unui context cu totul apm'te, anume purernica convingere ca in inreresul unirarii ecumeniceCMB ar trebui sa se reafirme sarcina sa originara de a promova unitatea vi- zibila a Bisericii. Pentru orrodocsi, unitatea ecleziala nu este sirnplu doar 0 priorirare ecumenica, ci este cheia spre inrelegerea miscarii ecumenice. To- tul trebuie sa fie legat de aceasta, Unitarea ecleziala esre cemrul dialogului teo logic, al marruriei comune ~i rnisiunii, slujirii, educatiei ~i actiunii co- mune in ceea ce privesre dreprarea sociala ~i drepturile omului. Ortodocsii cred ca exista un rise al polarizarii imediat ce aceasta problema cenrrala ~i unica esre ignorara sau umbrita de chestiuni politice ~i scopuri sociale. A ridica alte chestiuni ca teme centrale (care totusi ar purea fi importanre ~i urgente) In detrimemul unitarii este vazuta ca 0 deviere de la functiuneade a resraura comuniunea vizibila a bisericilor. Un ecumenism tara 0 pre- ocupare imediata pentru unitatea ecleziala este un ecumenism deformat; 0teologie a uniratii ecleziale tara 0 preocupare pentru unirarea credintei esreo reologie saraca.Viziunea orrodoxa in aceasra dezbatere este aceea d credibilitatea rnis,- carii ecumenice cere ca scopul primar - unitatea Bisericii - sa fie reahrmat In mod constant s,i ca urrnatoarea inrrebare cruciala este ridicata: ce anumeeste teo logic necesar pentru unitatea Bisericii in cadrul perspecrivei po- caintei, iertarii, recunoasrerii reciproce, cooperarii, mijlocirii si Intalnirii?

56VII. Unitatea ecleziald 11 miscarea ecumenicd: teologie si asteptdri

VOt fi mentionare aici careva observatii principale despre dezbaterea ecleziologica despre unitate in cadrul CMB. Mai inrai vom nota limitele explicite ale unei asrfel de dezbateri asa cum au fost ele exprirnate in De- claratia de la Toronro din 1950, potrivit careia fiecare biserici pastreaza ecleziologia ei dinainte stabilira. Declaratia de la Toronto a prorejar plura- lismul ecleziologic al bisericilor rnernbre ~ia prevenit CMB de la a deveni o "supet-biserid".Oat, dad acceptarn acest pluralism al "ecIeziologiilor", noi putemdoar sa-l prevedem ca fiind in masura sa fad un progres substantial spre unitateabisericii pe rermen lung.In al doilea rand, ar trebui sa se aiba in vedere cautarea continua pen- tru unitate in unele dintre ariile principale al doctrinei ~i vietii Bisericii, de exemplu:(1) Viziunea comuniunii Bisericii celei una ea 0 fra~ierare (fellowship) conciliara a bisericlor locale - CMB s-ar putea sa nu fi articular pe deplin conceptul de ,,frarierate (fellowship) conciliara", Insa In mare acest concepta fost sustinut de Biseriea Ortodoxa eare a facut presiuni pentru aceasta orienrare a dezbaterii uniratii cu convingerea ci Biserica si-a trait unitatea ei intr-un mod conciliar.(2) In practica apare Wi consens in dezvoltare a credintei comune. S-aatins un remarcabil nivel de acord intre teologii rnultor traditii in ceea ce priveste rnulre chestiuni doctrinare.Este bine documentat eforrul de a realiza consens ecumenic In do- meniile Botezului. Euharistiei, Preotiei. Desigur cii consecintele acesror declaratii de acord penrru unitatea Bisericii, mai ales In ceea ce priveste intercornuniunea, trebuie sa fie pe mai de parte analizate, dar nu este nicio indoiala ca au fost gasir,e noi puncre de inrrare in dezbaterea ecumenica ~i poate fi deja vazura 0 convergenra tot mai mare in ceea ce priveste doctrine fundamentale ale credintei cresrine,Aceasta dernonstreaza d. principiul unitarii credinrei - care pentru ortodocsi este central - este un principiu de lucru stabilir in dezbarerea ecumenica, Bisericile sunt acum deschise posibilitatii de a accepta 0 mar- turisire cornuna a credintei ca baza pemru unirarea lor vazuca ~i pentru fratieratea (fellowship) ecleziastica.Unitatea Bisericii universale ls,i buase,sre sursa ei ultima in rnarturisireaaceleiasi credinte ~i expresia ei ultima in lmparrasirea din aceeasi Euharisrie.

57Studii de rnisiune ~i ecurnenisrn

Nu este ceva care sa fie inventat, ci ceea ceea ce este pasrrat in una sanctaspre a fi prirnit de carre tori.(3) Incerciri concrete de a aduce rnarrurie com una sum realizate de carre diferite biserici din diferite rari, indiferem de diviziunile lor confesio- nale. Diferite denorninatiuni ~i cornunirati sum In contact unele cu altele~i se sustin unele pe alrele la nivellocal. Aceste eforturi adesea dau na~terela rensiuni mari ~i la dificultati practice, dar crestinii care sum angajati in cooperare ecumenici cred cii aceasta esre 0 contributie efecriva la cauza unitatii. Acesra nu este un ecumenism dogmatic, ci 0 experienra vie a fra- fietarii (fellowship) innoite de vreme ce crestinii l~i aduc marturia lor spre cei deposedati, saraci, respinsi din biserica ~i societare.In al treilea rand, este adevarat d CMB a ridicat numeroase chesriuniconrroversate care se inrersecreaza cu problema unicatii ~i care i~i au ori- ginea In dificultati contextuale din viata ~i misiunea bisericilor membre. Este de asemenea adevarat ca Bisericile Ortodoxe au incurajat aceasta prin dedararea faptului cii ~i ele sunt angajate fata de aceste chesriuni. Dupaconferinta de la Bangkok despre Mdntuire astdzi (1973) ~i cea de-a cincea Adunare Generala a CMB (Nairobi, 1975), mai multe Biserici Ortodoxe locale ~i reologi au criticat "orizomalismul" brand-ului CMB al ecumenis- mului apusean care pare sa neglijeze dimensiunea verticals a vietii bisericii~i grija pentru unitate, Se vede acum cii acest criticism nu a fost doar 0 judecata negariva despre CMB, ci ~i 0 autocritica. Acest criticism a fost inrentionat sa certifice lirnitele angajamentului crestin in cadrul sferei poli- rice nu numai pentru d un astfel de angajamem esre imposibil in anumite situatii, ci de asemenea pemru d crestinii trebuie sa protejeze marruria so- ciala a Bisericii de orice politizare sau idemificare cu 0 anurnita ideologie.In al patrulea rand, aceasta dezbatere este pe rnai deparre complicarade faprul ca orrodocsii se raporteaza la ea cu un purernic simtamant ca ei trebuie sa-~i reevalueze rolullor In miscarea ecumenica In fomla ei pre- zenra, Aceasta convingere trebuie sa fie vazuta imporriva muncii irnpre-sionante care a fost facuta in trecut ill domeniul unitatii. La acesr punctin dialogul bilateral ~i ecumenic, dezbaterea despre unitarea credintei ~i despre conrinurul acestei credinte devine rnai specific.Pe de alta pane, ortodocsii au declarat dar cii unitatea rupta a ere- dintei nu este pur ~i simplu 0 chestiune de diversitate teologid, ci aduce in discurie crezul doctrinar - marrurisirea comuns a credinrei. Conferinra

58VII. Unitatea ecleziald in miscarea ecumenicd: teologie fi asteptdri

Perrnanenta a Episcopilor Canonici Ortodocsi din America a publicae 0 now' serie de Linii directoare pentru crestinii ortodocsi in relatiile ecumenice din 197Y. Intr-o incercare de a articula principiile ecumenice generale ale Ortodoxiei, raporrul spune dupa cum urrneaza:

"Problema ecumenica pentru Ortodoxie nu este uniratea Biseri- cii care este data ~i pasrrata in mod esential de catre Dumnezeuin cornuniunea istorica com una. Problema ecurnenica pentru noi este problema lipsei de unitare a crestinisrnului ~i necesitatea re- cuperarii sintezei biblico-patristice a credintei care este constituita din Biserica cea una. Pentru Orrodoxie, reologia ~i culrul nu ex- prima gandirea ~i viara unei anurne denorninatiuni, ci a Bisericii lui Hristos".

Raporrul spune mai departe: ,,Acceptarea revelatiei lui Dumnezeu ap cum se gasesre rraira in realitatea Bisericii lui Hristos cea istorica ~ivizibila este cea care delirniteaza pentru noi inceputul ~i sfaqitul miscarii ecume- nice." Prin urmare, este necesar sa revenim la traditia cornuna ~i veche spre a corecta crezurile confesionale. Ele subliniaza faptul di comuniuneaecumenica deplina este inca departe ~i nu va fi posibila pana ce unitareaBisericii nu va fi realizata. Pe de alta parte, nu poate fi ignorata proliferarea declaratiilor de consens despre chestiunile controversate aparte care au fest realizate recent prin dialoguri rnultilaterale ~i bilaterale. In aceasta situatie, pozitia orrodoxa trebuie sa devina mai specifica in evaluarea ~i parricipareain aceste noi initiative.Dezbaterea postuleaza prezenra deplina ~i contributia Bisericii Orto- doxe. Dad. ortodocsii au 0 responsabilirare aparte in dialogul ecumenic, atunci este ell siguranra la acest sradiu ~i in acest punct. Nu purem sa lasamaltora cautarea unei marturisiri de credinta comune. Ortodocsii rrebuie saaduci rnarturie deplinatatii credintei apostolice,Cat de fundamentale sum asrfel de declaratii de consens in relatia cu marturisirea cornuna a credintei? Atat in discutiile ecumenice cat ~i in dialogul bilateral- care pentru unii pare a fi mai potrivit astazi - toate bi- sericile sunt confruntate cu aceleas,i alternative: formularea unui nou crezsau 0 acceptare cornuna a credintei apostolice in rerrneni contemporani.

2 Guidelines for Orthodox Christians in Ecumenical Relations, publicara de SCOBA (New York, 1973), p. 50.

59Studii de misiune ~iecumenism

Multe biserici simt d este prea devreme sa experirnentam cu ajutorul pri- mei alternative, de vreme ce ei nu stiu irnplicariile ei. Receprarea cornunaa credintei apostolice ar putea fi 0 posibilitare reala penrru a avansa pas cupas. AI purea fi 0 Incercare ecumenica realists dad ar fi fost insotita de un sens al dezvoltarii teologice ~i de 0 experienta a innoirii ecleziastice din partea ruturor bisericilor, inclusiv a celor orrodoxe. Drepr urrnare, trebuie sa se dea multa atentie modului in care noi propunem poporului nosrruunitatea credintei ca proiect viitor al rniscarii ecumenice. Nu va fi pur ~i simplu 0 confruntare a ceea ce ne-a precedat, a ceea ce am posedat in tre- cut, ci 0 rniscare spre 0 descoperire con creta sau redescoperire a adevaruluilui Hristos ca sursa comuns a vietii.Voi indica cateva domenii unde 0 astfel de incercare ar putea aduce perspective ~i speranre noi:(1) am considerar de la sine inteles conceptul de "Biserid nedivizata"Js,i distincriat, dintre crestinii care sunt divizatit si Biserica ce nu esre diviza-ta in esenta ei, ~i am citit istoria crestinisrnului prin asrfel de concepte:acolo unde unitatea ecleziala este vazura din cadrul perspecrivei aces rei "Biserici nedivizate", este oferita 0 impresie aparte a Bisericii - care nu a fost niciodata conhrrnara in istorie - ~i esre sugerar ca aceasra este Biserica.Cum anume poate sa se manifesre existenta Bisericii celei una In bisericile istorice? Aceasra este 0 chestiune care revine mereu in dialogul ecumenic. Dad realizarea unitatii insearnna depasirea diviziunilor existente in randul bisericilor istorice ~i impartatirea comuniunii ca Biserica cea una, Bisericacea veche ~i nedivizara ar trebui sa fie afirrnara mai clar ca 0 realitate poziti-va s,i ca 0 comunirate istorica umaria a carei existenta, s,i unlrare sum oferiresacramental~i manifestare in liturghia euharistica. Biserica cea nedivizata esre 0 manilestare concreta a Domnului Cel rasrignit ~i a lui Hristos Cel Inviat in puterea Duhului Sfam in forma unei cornunitati umane - cu toate contradictiile ~i ambiguitatile ei.Doar 0 interpretare sacrarnenrala a Bisericii va inlarura pericolul prezenrarii unei viziuni rnerafizice ca un model istoric al Bisericii celei nedespartite. Doar 0 intelegere realista a acestei naturi va da credibilitare anaiogiei pe care ortodocsii 0 fac Intre Biserica lor ~i Bisericd si ajuta bise-ricile sa accepte 0 forma de unirate care esre posibila din puncr de vedereistoric , biblic.

60VII. Unitatea ecleziald in miscarea ecurnenicd: teologiefi asteptdri

(2) Autoritatea traditiei comune: Orrodoxia a evitat 0 inrelegere pur confcsionala, dogmaticii ~i institutionalizata a traditiei prin transformarea didaskaliei In slujba liturgica ~i spiritualitate. Memoria biblica devine parte a vietii crestine; liturghia reflecta dogma, sensul rraditiei formeaza sensul Bisericii. Potrivit episrolelor pastorale, crestinii trebuie sa accepte deposi- tum fidei al Apostolilor ap cum este exprirnat prin continuiratea episcopi- lor spre a ramane in cadrul comuniunii lui Hristos. Insa pronun~area tra- ditiei apostolice prin linia episcopilor a fost inrotdeauna subiectul modului in care a fost primita de oamenii care pastreaza memoria rnarturiei biblice. Gandirea ~i spiritul traditional nu au fosr limitate la erezurile ~i texrele rra- ditionale. Autoriratea traditiei ortodoxe implica exercitarea acestei duble slujiri a transmiterii ~i receptarii pentru ca esre un act al cunoasrerii lui Dumnezeu. In discutia noasrra teologica, suntem tentati sa limitam conri-nutul traditiei ortodoxe la docrrinele traditionale ~i la ordinea canonica eea devenir obiectul deciziilor conciliare din timpul sinoadelor ecumenice. Bineinteles ca mesajul fundamental nu trebuie sa fie abandonat de vreme ce indica apostolicirarea Biserieii, srandardul de ne~ters al credintei orto- doxe. Insa noi srirn cii conceptele universale folosite in trecur POt deveni notiuni confesionale ~i culturale, ~i ci istoria bisericeasca, in special expan- siunea misiunii, este un locus penrru dezvoltarea teologica.Penrru bisericile mal tin ere din Africa, ce au ignorat radacinile parris-rice ale Ortodoxiei, doctrinele noastre sum doar 0 parte a teologiei vestice! Drept urmare, noi ar trebui sa fim sensibili fara de cum anume sa fie pre- zenrar continutul credintei orrodoxe - nu ca religia oficiala a crestinisrnu- lui sau ca "tradifie rasarireana", ci ca expresia adevarului deplin al Evan- gheliei. Niei sisternatizarii vechi, nici celei noi nu ar rrebui sa-i fie perrnis sa previna continua disI?indire ~i acceptare personala ~i ecleziasra - 'in roate colrurile lumii - a credintei pronunpte de Biserica veche.Autoritatea traditiei noastre nu consta in anumite formuliri trecute ale doctrinei ei, care ar putea prezenra dificultati, ci in plenirudinea ade- varului. Nu conreaza forma, rerminologia sau ritualul extern, ci esenta ~i principiile de baza ale dogmei.(3) Conceptul carolicitatii care a fosr identiticat mal ales eu unitateaontologici a Bisericii 9i cu deplinatatea ortodoxiei credintei: nimeni nu poate nega contributia majora a anumiror teologi ortodocsi, atar inainte cat 9i dupa 1948, la discutiile catoliciratii organice interne, in lumina care-

61Srudii de misiune i ecumenism

ia "ecumenismulin timp" esre 0 parte inregrala a "ecumenismului In spa- tiu". Insa noi trebuie sa recunoa~rem cii aceasta catolicirate externa, aceasta universalitate, este, de fapt, 0 parte inregranta a reologiei ~i isroriei Bise- ricii Orrodoxe. Nu este doar 0 vocatie ocaz.ionala, esre expresia dinarnicaa obedientei Bisericii de a imparta~i "ve~ti bune". Raspandirea credinrei ortodoxe,vizibilitatea ei istorica s,i forma culrurala deriva din aceasta ascul- tare pretioasa. Catolicirarea ~iapostolicitatea sunt strans legate ~i implicamanilestarea Impirariei lui Dumnezeu in fiecare clipa ~i loc - incamarea Evangheliei in fiecare traditie istorica ~i culrurala specified. Universalitatea nu este 0 chestiune de expansiune. Nici nu este lucrarea noastra; este lucra- rea Duhului Sfim. Oricum, universalitarea implied ~iincurajeaza misiunea~i evanghelismulin roare tirnpurile ~i In toare locurile.fnsa~i exisrenta bisericilor locale care nu sunt tinute impreuna de 0 uniforrnitare rigida, confesionalismul sau cenrralizarea jurisdictionala este evidenta universalitatii orrodoxe. Ecleziologia sobornost nu este, prin urrna- re, 0 docrrina a izolationismului sau a exclusivismului, pemru ci poporulortodox esre la fel de mult gardian al credintei cand propovaduiesre apos-tolatul lui s,i cand aduce marturieintr-un loc anume.

Exista in centrul catolicitatii0 profunda constiinta rnarturisiroare,0credinra impartasitii, 0 recunoastere a alrora si 0 biserica penrru alrii. Aces-J ., " }-ta este spiritul liturghiei noastre care este exceptional de sensibila fara de comuniunea catolica ~i continuitatea apostolica.(4) In cautarea unitatii ecleziale de dragul rnarruriei crestine ~i in pro-clamarea Evanz~heliei, exisra multil' cres)t,ini si biserici care-s,i demonsrreazaangajamemul lor fara de cauza uniratii in rrararea anumiror chesriuni vi- tale. In lumina promisiunii lui Iisus: Eu sunt in rnijlocul vostru, ei cred ci solidaritatea cu vicrirnele nedreptatii ~i opresiunii lntr-un act eclezial poarta un sens al obligatiei. Cum anume discutam traditia cu crestinii al carer intreg viiror este ill joc? Nu esre pur ~i simplu 0 chestiune de solida- ritate ecumenica, ci 0 darorie de a recunoa~re realitarea crucii ~i imparapa acolo unde se rnanitesta in puterea Duhului Sfint. In vreme ce s-ar putea sa fim de acord cu incercarea de a risipi suspiciunea ci biserica are rei uri politice ~i scopuri seculare, noi trebuie sa recunoa~tem torusi ca poporulsi-a pasrrat credinta lui ca un mod de viata distinct ~i ca 0 responsabilirare concreta,porrivir istoriei si circumstanrelor predominante ale socieratii.Sa ne amintim de Parintii Bisericii care cred ca cunoa~terea lui Dumnezeu

62VII. Unitatea ecleziald in miscarea ecumenicd: teoLogiefi asteptdri

esre un mod de viata. Clement Alexandrinul, probabil eel mai vertical in- tre Parintii secolului lui, nu ezita sa ridice cele mai 'orizonrale' probleme, precum dad bogatii POt sa fie mantuiri. Aceia care reprezinta gardienii credinrei sunt foane ingrijorati de roadele credintei, nu numai In terrneni etici s,i ernotitonali, ci de asemenea in termenii atirudinilor culrurale s, i dez- volrarii sociale. Credinta orrodoxa a creat sau format culruri in rnulte tari~i a inspirat un umanism cresrin in Centrul ~i Esrul Europei.Ce speranta exisra acum pentru miscarea ecumenici? Care este baza comuns a asteptarilor noastre? Ce speranpi exists in parohiile noasrre lo- cale ~i in episcopiile noastre pentru unitatea Bisericii universale? Ce pasi ar trebui facu~i pentru realizarea acestor sperante?(a) 0 munca teologica solida a fost deja facuta ~i multa inca ramane sa mai fie racuta. Este extrern de important acum sa gasim principii ~i per- spective de lucru.Convergenta in gandirea teologica postuleaza 0 revizuire a merodolo-giei de ambele parti. Prin afisarea de rezultate partiale ~i trecand cu vederea o abordare holistica, bisericile neaga anurnite daruri ~i posibilitati in altii. Sum dialogurile bilaterale cu adevarat un nou factor ecumenic prornita- tor sau doar 0 alta forma de izolare ~i aparare fa~a de care ortodocsii sumfoarre sensibili in discujiile ecumenice? (b) Consensul cu privire la Botez,Euharistiefi Preotie posruleaza continuarea srudierii ~i implernenrarii lui in viata bisericilor sau va ramane doar un succes pur academic. Care sunt implicatiilelui penrru intelegerea noastra fata de istoria trecura, schisme, diviziuni ~i de asemenea fata de viitor? Multi ortodocsi nu accepts ceea ce spune consensul ~inici terrnenii in care acesta esre exprimat, iar aceasra nu rezulta simplu dintr-un complex de superioritate.Intrudt rransmirer,ea ~i formarea Sfimei Traditii nu este doar 0 ches-tiune de concepte doctrinare precise ~i invaFi.ruri teologice echilibrate, ci este ln primul rand un mod de viara ~i 0 chestiune de spiritualirate perso-nala s,i ecleziala.(c) Trebuie sa luarn in serios reologia altar biserici. Tori crestinii mar- rurisesc d unitatea Bisericii esre parte a realiratii ~i ragaduintei Evangheliei. Drept urrnare, ei uebuie sa stea impreuna ~i sa anunte mesajul biblic pen- tru ca "tofi sa fie una". "Noi avem comuniune In Hristos", spune Sfmtul loan (I Joan 1,6). Acesta este motivul obiectiv pentru nadejdea noastra in unitate. Esre 0 realitate data de Dumnezeu in acrul credinrei personale ~i

63Srudii de misiune s,i ecumenism

In Botezul ?i Euharistia ecleziala, Toti am prirnit ceea ce este necesar (Fapte15, 28). To~i am fosr botezati intr-un singur trup (I Corinreni 12, 13). Oamenii sunt consacrati spre unitate prin acrul Botezului ?i prin crezulbaptismal. Penrru ca sunrem uniri intr-un trup, este imposibil sa nu fimirnplicati in slujirea unitatii. Diversitatea legitirna a alter biserici este un element indispensabil in inrelegerea catoliciratii exrerne, dinamice a Bise- ricii noasrre.(d) Trebuie Sa dezvoltam noi perceptii despre identitatea orrodoxa, ca- tolicitatea ei dinarnica si realitatea arotcuprinzaroare, Acum este esential nu numai sa obtinern 0 perspectiva noua ?i mai adanca in natura ecumenica a Orrodoxiei, ci de asemenea sa dernonstrarn vizibil aceasta dirnensiune. De- sigur, exista grupuri pioase ?i teologi carora Ie place sa traiasca in conforrul?i izolarea trecutului, ?i care incearca sa evite problemele controversate prin retragerea sau evitarea prezentei structuri ecumenice. Aceasta atitudine este de inteles, de vreme ce noi tori am avut atat experienre pozitive cat ~i nega- tive in miscarea ecumenica. 1nsa nu este un rnotiv destul de solid pentruo participare ortodoxa redusa in prezenta lupta pentru ecumenism. In ceea ce este inevitabil 0 situatie universals, avem nevoie de 0 edeziologie func- tionala pentru clialogul ecumen ic care ia In considerare realitatea consiliara locala a bisericii, recenta expansiune rnisionara a Ortodoxiei ?i intalnirea cu alti crestini ~i biserici In situatii locale ~i la adunarile ecumenice.Pana acum noi am prezentat un tip de ecleziologie care se concentrea-za pe 0 catolicitate interna ~i reflects imaginea Ortodoxiei dinrr-o anumita perioada istorica, 1nsa cum poate sa fie aplicara ecleziologia traditionala ortodoxa intr-un context cu adevarat pluri-confesional fara a trada princi- piile ei fundamentale si valorile perrnanente? Cum poate credinta ortodoxa sa fie invarata ~i pronuntara intr-un context pluralistic secular fara a 0 con- trazice sau compromite?(e) Pentru multi, credibiliratea Evangheliei, mesajul salvator pentru tori oamenii (asa cum proclamam noi in prima parte a Lirurghiei noasrre) depinde de innoirea relatiilor interconfesionale. Teate bisericile au sarci- na dificila de a transmite mesajul crestin generarillor viitoare. "Vestea cea buna" este 0 realitate care sa fie imparta?id in afara Bisericii. Mesajul uni- versal al Evangheliei, manifestarea dinamica a irnparatiei imp lid un nouimpuls din parrea Bisericii.

64VII Unitatea ecleziala in miscarea ecumenicd: teologie fi asteptdri

In viziunea sarcinii noastre comune pentru vii tor, bisericile rrebuie sa ajunga la 0 impacare cu fosrele diviziuni spre a pune bazele pentru 0 noua viara intr-o noua socierate ~i istorie.Insa, mai presus de roare, ramane 0 sarcina cornuna a comunicirii ere-din rei noastre intr-o noua siruarie culrurala. Mulri apara tradiria cu pretul netransmirerii ei. 0 traditie care nu este comunicata este 0 traditie slab ita. Noi trebuie sa reflecram rraditia - In special in prezentul context secular - in lumina intelegerii oamenilor.(f) Tori crestinii sunt consrienti de faptul d erosul ecumenic a inspiratatat de profund ~i a deterrninar relatiile umane ~i politice dintre oarneni ~i natiuni in anumite regiuni, incat 0 ruptura in uniratea ecumenica cu sigu- ran~a d ar submina eforturile de a realiza reconciliere ~i pace astazi. A refa- ce repercusiunile lipsei de unitate ca membri co-suferinzi alaturi de ceilalti, In interiorul ~i In afara Bisericii, in lupra lor pentru libertate urnana, drep- rate ~i viata, esre parte a unui angajamem ecumenic efectiv. Noi elernenre din inrelegerea noastra a unitatii crestine vor aduce 0 noua energie pentru cautarea unei noi ordini a dreptatii. Unitatea Bisericii devine tot mal mult asociata cu unitatea umanitatii; acestea sunt doua cereri complementareale Evangheliei.Lasati-rna sa concluzionez aceste comentarii prin a spune ca viitorul nostru impact asupra rniscarii ecumenice depinde de unitarea noastra or- tcdoxa interna. Tipul de ecumenism pe care noi 11prevedem pentru anii'80 este dependent in mare masura de imaginea Orrodoxiei din anii '80. Exisrenta miscarii ecumenice obliga rniscarea ortodoxa sa fad presiuni in slujba unirarii. In interesele unei marrurii mal aurentice ar rrebui sa re- vigoram suucrurile ~i institutiile pan-ortodoxe ~i sa formam 0 'sirnfonie' orrodoxa inrr-o forma noua, conternporana ~i creariva.Astepram sinodul panortodox cu mare nadejde, Nadajduiesc ca in ur- marorii ani sa descoperim ce anurne poate sa insemne 0 Ortodoxie innoira~ideschisa In viara rnoderna. De vreme ce ortodocsii prerind a fi fermentuL in Biserica universala, nedivizara, ei ar uebui sa fie de acord sa stea tocrnai in mijlocul miscarii ecumenice. Mal mult, In vreme ce ne pregatim pentru o noua era a credintei, ei ar trebui sa-si asume conrinuitatea Bisericii Apes- tolice ~i sa came expresii noi ale marturiei camune ~irugaciunii.Noi, ortodocsii, credem d puterea rugaciunii poate schimba viataunui individ ~i innoi isroria Bisericii. Tori cei care cred in unitarea Bise-

65Srudii de misiune ~i ecumenism

ricii, ar trebui sa se roage lmpreuna. Fiind ump Impreuna In rugaclUne, Biserica cea una a lui Hrisros poate face cererea ei cornuna "pentru pacea a toata lumea, pemru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu biserici ~ipentru unirea tuturor".

66