Modele Electorale I Sisteme Electorale

I. Sisteme electoraleI. Sisteme electorale

CReD -Mare

Asociaţia Pro DemocraţiaBd.Pavilion 7, etaj 3Sector 3, Bucureşti, cod 011 454Tel.: (+4021) 222 82 45Fax: (+4021) 222 82 54Mobil: (+4) 0723 152 493; 0744 688 163E-mail: [email protected]: www.apd.ro

şalAverescu nr. 17

Au contribuit la această lucrare:

Adrian Sorescu

onf. dr. Cristian PîrvulescuAdrian Sorescu

Ciprian BobeicăCristian BratuIulia GeorgescuHoraţiu IancuCorina IordacheConstantin MârzaAna-Maria MoşneaguAndreea RăchiteanuCristina StănuşMihai ŞtefănescuCostică Topală

Constantin MârzaLaura Rădulescu

Coordona r:

Analiză comparată, texte:

Documentare

Tehnoredactare:

to

:

C

Dreptul de autor©Asociaţia Pro Democraţia

Publicat Bucureşti, 2006.:

Cuprins

Introducere - Caracteristicile sistemelor electorale

Sisteme electorale foloiste în alegerea parlamentelor naţionale/federale

Sisteme electorale folosite în alegerile pentru Parlamentul European

AustriaBelgiaCehiaCipruDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGermaniaGreciaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaOlandaPoloniaPortugaliaRegatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de NordSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaUngariaBulgariaRomânia

Austria, BelgiaCehia, Cipru, DanemarcaEstonia, FinlandaFranţa, Germania, GreciaIrlanda, ItaliaLetonia, Lituania, LuxemburgMalta, OlandaPolonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de NordSlovacia, SloveniaSpania Suedia Ungaria, ,

5

11

41

131415161718192021222324252627282930313233333435363738

43444546474849505152

Introducere - Caracteristicilesistemelor electorale

Calitatea reprezentării politice depinde de aspectetehnice precum sistemul electoral, sistemul de partideşi de modul de formare a guvernului. Dar crucial pentrutransformarea votului popular în reprezentare la nivelulparlamentelor sau a altor instituţii alese rămânesistemul electoral. Acesta influenţează funcţionareasistemului de partide, care, la rândul său, determinăcaracteristicile şi stabilitatea guvernelor.

În România, ca şi în alte părţi, dilema majoritarproporţ ional domină disputa referi toare latransformarea sistemului electoral. Ambiguitateatermenului uninominal, preferat în discuţia publică,despre cel mai adecvat sistem electoral, sugerează oatitudine ostilă listelor de partid. Cel mai adesea,sistemul uninominal desemnează în fapt o procedurămajoritară (în engleză )ce funcţionează după formula “câştigătorul ia totul”( ). În accepţiunea sa cea mai simplă,acest sistem presupune că în fiecare circumscripţieexistă doar un singur loc disputat şi fiecare alegătordispune de un singur vot. Dar sistemul majoritar nu estedoar uninominal, la fel cum sistemul proporţional nupresupune neapărat scrutinul de listă. Cel mai adeseaînsă, sistemele majoritare sunt uninominale.Permiţând apariţia unor majorităţi stabile şi, princonsecinţă, a unor guverne puternice, acest sistemconduce însă, la nereprezentarea acelui segment dinelectorat care a votat contra candidatului sau listeiînvingătoare.

Mai democratică decât sistemul majoritar,reprezentarea proporţională permite o mai bunăreprezentare a stării de opinie a electoratului însăprezintă serioase inconveniente în ceea ce priveştestabilitatea şi autoritatea guvernelor. Apărută ca oreacţie la sistemul majoritar la sfârşitul secolului

XIX lea, reprezentarea proporţională se regăseşteîntr-o formă sau în alta în mai toate statele europene,doar Marea Britanie şi Franţa practicând (încă?)formule majoritare. Dar dacă reprezentareaproporţională permite o mai bună reprezentare a stăriide opinie a electoratului, ea prezintă serioaseinconveniente în ceea ce priveşte stabilitatea şiautoritatea guvernelor. Efecte precum multiplicarea

exponenţială a partidelor datorată conservării forţelorpolitice vechi în paralel cu apariţia altora noi,corespunzând noilor diviziuni sociale sau culturale, audus la apariţia sistemului coaliţiilor de guvernare şi lainstabilitate guvernamentală (ca în cazul Italiei până în1994). De aceea au fost introduse o serie de procedurimajoritare ce au moderat efectul reprezentăriiproporţionale absolute, de tipul pragului electoral, alprimei majoritare, al selectării preferenţiale de cătrealegător a candidatului sau chiar al selecţieipersonalizate a candidaţilor.

Pe de altă parte, combinarea între cele două sistemeelectorale, majoritar şi proporţional, a dus la apariţiasistemului mixt care poate rezolva, de asemenea, într-o manieră acceptabilă, atât problema reprezentăriiminorităţii în organele legislative, cât şi formareamajorităţilor necesare guvernărilor stabile. Dispunândde două voturi, unul în cadrul unui scrutin de listă şi unulîn cadrul unui scrutin uninominal, alegătorul îşi poatemanifesta sprijinul pentru interese specifice, dar poatecu ajutorul votului uninominal să susţină şi curentelemajoritare. Gradul în care diferă raportul dintrecomponenta proporţională şi cea majoritară în cadrulsistemului mixt diferenţiază un sistem mixt echilibrat,respectiv sistem mixt cu preponderenţă majoritară saucu preponderenţă proporţională. Sistemul mixt care, înproporţii diferite, combină cele două tipuri de scrutineenumerate mai sus, pare a rezolva într-o manierăacceptabilă atât problema reprezentării alegătorilor înorganele legislative, cât şi formarea majorităţilornecesare guvernărilor stabile.

Sistemul electoral nu este neutru. El influenţează, înfuncţie de context, sistemul de partide. De aceea unclasic al teoriei partidelor, Maurice Duverger consideracă tipul de scrutin are rolul unei “legi aproapesociologice“. Pentru politologul francez “scrutinulmajoritar într-un tur tinde spre dualismul partidelor “ ,iar “scrutinul majoritar în două tururi sau reprezentareaproporţională tinde spre multipartidism“ . Aceastăclasificare a suferit, mai ales în ultimele două decenii,atât din perspectiva studiilor empirice, cât şimetodologic, multe critici , dar, cu amendamentele derigoare, ea rămâne încă de actualitate.

-

al -

,

single-winner constiutuencies

first past the post

1

2

3

1 ( : ) ..

( : ) .

Maurice Duverger, , Paris A.Colin, 1979 3072 ., 3313 Daniel-Louis Seiler, , Paris PUF, 1983 33-51

Les partis politiquesibidem

Partis et familles politiques

Una din consecinţele mai puţin discutate aletransformării sistemului electoral este desenareacircumscripţiilor uninominale. Structura actualuluiparlament face ca această problemă să fie reglată întremarile partide în funcţie de baza lor electorală.

„Gerrymandering”-ul, tehnica prin care delimitareacircumscripţiilor se face pentru a maximiza şanselepartidelor la guvernare şi/sau a celor fără de caredecizia schimbării sistemului electoral nu poate fi luată,dezvăluie o altă dimensiune a interesului pentrumodificarea tipului de scrutin.

În condiţiile scăderii alarmante a încrederii în instituţiilepolitice (partide, Parlament, Guvern), simptom aldelegitimării actorilor, reforma sistemului electoralpoate fi un mecanism de reechilibrare politică şiinstituţională. Simple instrumente, sistemele electoralesunt doar unul din elementele unei transformării reale şieficiente a sistemului politic românesc, buna lorfuncţionare depinzând de numeroase alte variabilecum ar fi: tradiţia, structura socială, clivajele specificedar şi capacitatea clasei politice de a-şi asuma rolul deagent al schimbării. După mai multe alternanţe laguvernare, pe fundalul tendinţei de biopolarizare,momentul politic actual pare favorabil unor dezbateriample asupra rolului instituţiilor politice. Nu doarsistemul electoral ci şi alte ajustări instituţionale(modificarea bazei de reprezentare a Senatului caresă devină, ca în majoritatea statelor occidentale, unreprezentant al colectivităţilor locale, sau pentruidentificarea unor variante legislative care să permită oreprezentare stabilă a femeilor în instituţiile politice,prin introducerea unor cote obligatorii) pot fi realizate.

Alegerile constituie principiul de bază al democraţiilorreprezentative. Prin ele se asigură legitimitatea politicăfără de care guvernările democratice nu pot fi eficiente.Metoda prin care, tehnic discutând, voturile setransformă în locuri defineşte modul de scrutin. Dinaceastă perspectivă sunt acceptate trei mari familii descrutinuri: scrutinul majoritar, scrutinul proporţional şiscrutinul mixt.

Termenul majoritar indică metoda prin care în cadrulunei circumscripţii candidatul sau lista de candidaţicare are cele mai multe voturi, cu sau fără majoritateabsolută, este declarat învingător.

Originea acestui mod de scrutin este veche. Scrutinulcu majoritate relativă (scrutinul cu un tur) este utilizat,datorită simplităţii sale, în mod aproape natural: atuncicând se alege un şef, un responsabil sau un delegat

este declarat câştigător dacă a obţinut cele mai multevoturi. Majoritatea absolută a apărut, se pare, ceva maitârziu, sub influenţa Bisericii Catolice. Cum biserica afost multă vreme fidelă regulii unanimităţii (alegerileserveau ca mijloc de degajare a voinţei divine, şi cumaceasta nu putea fi decât una, alegătorul nu exercita undrept, ci o funcţie), aceasta trebuia degajată cunecesitate, căci minorităţile nu puteau reprezentapuncte de vedere legitime. Chiar dacă obţinereaunanimităţii nu era imposibilă, minorităţile raliindu-semajorităţii, biserica a stabilit reguli privind majoritateaabsolută sau majoritatea calificată, în special cea de2/3. Difuzarea modelului s-a datorat extinderiimodelului către laicii care, în decursul Evului Mediu,făceau adeseori apel la Biserică pentru organizareaalegerilor. Căutarea majorităţii calificate, absolute saude 2/3, concretizată în scrutinul cu mai multe tururi,exprimă, de fapt, căutarea unanimităţii inaccesibile.Scrutinul cu două tururi constituie expresia sintetică aacestei metode de degajare a majorităţii absolute, darel nu este decât o simplificare a scrutinului cu un numărinfinit de tururi, practicat pentru alegerea Papei, ori asistemului practicat în Franţa în timpul celei de-a III-asau a IV-a Republici pentru alegerea preşedintelui decătre Congres (Adunarea Naţională şi Senatul reunite).De altfel, în Franţa, ţară în care acest tip de scrutin afost consacrat, încă din 1789, scrutinul cu trei tururi erautilizat pentru alegerea deputaţilor Stării a Treia.

Plecând de la acest model, în condiţiile emergenţeisistemelor parlamentare reprezentative, a fost creatcadrul metodologic pentru organizarea scrutinuluiuninominal, fie într-un tur, fie în două. Simplitateasistemului a fost un argument puternic, căci:

a. conflictul politic era personalizat;b. la el participau individual mai mulţi

competitori;c. circumscripţiile electorale erau relativ mici

şi permiteau cunoaşterea candidatului;d. câştigătorul era cel ce obţinea cele mai

multe voturi.

Din aceste caracteristici, rezultă atât avantajele, cât şidezavantajele scrutinului majoritar. Deşi asigură olegătură personalizată ales - alegător, nu permitereprezentarea celor ce nu au votat cu câştigătorul.Chiar dacă alegătorul poate realiza o analiză lucidă aofertei şi capacităţii candidatului, votul tactic (ca şi celutil sau de protest) îi limitează libertatea de alegere. Şidacă în acest tip de scrutin candidatul este mult maibine cunoscut de către alegători, caracterul politic alreprezentării se diminuează. Simplitatea sistemului nueste compensată de disproporţia lui.

Pe de altă parte în cazul scrutinului cu mai multe tururi,dacă primul tur este puternic conflictual, al doilea turpresupune realizarea unor alianţe ,,ad-hoc'' sau chiar aunor coaliţii ulterioare la guvernare. Şi nu întotdeaunarealizarea acestor alianţe porneşte de la înrudirile sauasemănările de programe politice ale celor cerealizează astfel de alianţe.

1. Tipologii ale sistemelorelectorale

1.1. Scrutinul majoritar

25 + 2 modele electorale6

4 .5

.

Folosit astăzi în Insula Mauritius pentru alegerea Camerei legislative. A se vedea P. Martin, p.58Acest sistem a fost folosit în Turcia între 1950-1957 şi se mai foloseşte şi astăzi în SUA pentru desemnarea Preşedintelui, alegătorii

votând Marii electori, iar nu candidaţii pentru preşedinţie

Scrutinul plurinominal (de listă) în unul sau două tururiînlocuieşte candidatul individual cu o listă de persoanepropusă de fiecare partid sau coaliţie, dar principiul„câştigătorul ia totul” nu este afectat. Scrutinulplurinominal presupune că în fiecare circumscripţieexistă mai multe locuri de distribuit, alegătoruldispunând de tot atâtea voturi (cu condiţia obligatoriesă nu poate acorda mai multe voturi aceluiaşicandidat). În general acest tip de scrutin presupuneliste blocate . O dezvoltare a acestui sistem oreprezintă , care permite alegătoruluisă intervină şi să schimbe ordinea candidaţilor propuşide partide, dar şi ce permite alegătorului sărealizeze propria listă preluând candidaţi de pe listeledepuse de partide.

Efectele perverse ale scrutinului plurinominal cu un turîn transformarea voturilor în locuri sunt mai mari prinamplitudinea lor decât ale celor uninominale. În 1992 laalegerile din SUA Bill Clinton â cu 43% din voturi370 din cei 538 de mari electori, în timp ce GeorgeBush, cu 38% din voturi nu a avut decât 168 de marielectori, iar Ross Perot, cu 19% din voturi, nu a avut niciunul.

Faţă de sistemul precedent reprezentareaproporţională permite nu doar reprezentareamajorităţii, ci şi a minorităţilor. Se pot exprima astfel nudoar opţiunile politice ci şi cele culturale (religioase,ligvistice, etnice). Potrivit acestui sistem, mandateleparlamentare se împart candidaţilor proporţional cuvoturile obţinute în alegeri, astfel încât există un raportdirect proporţional între mandatele parlamentareobţinute de fiecare partid politic în parte şi voturile pecare electoratul le-a dat acestor partide.

Reprezentarea proporţională implică, cel mai adesea,folosirea listelor de candidaţi. În cadrul acestui sistematribuirea mandatelor se face proporţional cu numărulde voturi obţinute de către partidele care participă laalegeri. De aceea problema cea mai importantă areprezentării proporţionale rezidă în modul de atribuirea mandatelor.

Aspiraţiile democratice ce au urmat sfârşitului primuluirăzboi mondial au creat un climat favorabilreprezentării proporţionale.Aceasta a câştigat, rând perând, Olanda în 1917, Norvegia, Germania, Italia,Elveţia, Austria, Luxemburg, Cehoslovacia şi Româniaîn 1919, sau Irlanda în 1921. După 1945, scrutinulproporţional s-a impus şi în ţările eliberate de nazism şifascism: chiar Franţa a adoptat acest sistem pentruscurt timp în 1945 şi 1986, Germania fiind un altexemplu important de ţară în care a fost ales un sistemcu reprezentare proporţională (chiar dacă presupunedouă moduri de scrutin combinat, ceea ce îl plasează,după unele criterii de clasificare, în categoria

sistemelor mixte). După căderea dictaturilor din sudulEuropei tot reprezentarea proporţională a fostpreferată, Grecia (1974), Portugalia (1975) şi apoiSpania (1977) utilizând acelaşi sistem. Delocsurprinzător, prăbuşirea comunismului din Europa deEst a presupus adoptarea unor sisteme proporţionaleîn România (1990), Bulgaria (1991), Polonia (1991),Cehia sau Slovacia (1993), Slovenia (1991), s.a..

Dacă primele sisteme proporţionale erau integrale,permiţând reprezentarea tuturor candidaţilor cedepăşeau coeficientul electoral, dispersia voturilor acondus la căutarea unor metode care să ajustezeefectele perverse. În unele cazuri soluţia pentrulimitarea fragmentării politice a fost pragul electoral, fiela nivel naţional, fie de circumscripţie, exprimat înprocente din voturile exprimate. Acest prag oscileazăde la 1% la 8%, de obicei situându-se între 3% (ca înSpania) şi 5% (ca în Germania sau România). Daraplicarea pragului afectează proporţionalitateasistemului, ajungându-se la disproporţii aproapemajoritare ca în cazul Bulgariei unde un prag de 4% aprovocat eliminarea reprezentării a aproape un sfertdin voturile exprimate (24,9%), sau în România, laalegerile din 2000 când disproporţia a fost de peste20%.

Prima majoritară reprezintă un premiu, exprimat înlocuri, pe care îl primesc partidele care obţin o proporţiedin voturi. În legea electorală din 1926 din Româniapartidele care obţineau 40% din voturi primeauautomat 50% din mandate, şi un număr proporţional cuvoturile obţinute din restul de 50%.

Sistemele proporţionale permit o mai bunăreprezentare a minorităţilor. Cu toate acestea, cu saufără prag electoral, unele minorităţi nu pot accede îninstituţiile reprezentative. Pentru a remedia aceastăsituaţie, în unele state fragmentate cultural, suntlegiferate formule de reprezentare a minorităţilor carederogă de la pragul electoral. Soluţiile adoptate suntcota fixă acordată din oficiu (cum e cazul minorităţiiflamande în parlamentul regional din Bruxelles), sauatribuirea unui singur loc minorităţii etnice care nu aobţinut rezultate superioare pragului electoral (ca înRomânia).

Există mai multe procedee de atribuire a mandatelor. Oprimă metodă ar fi cea a .Acesta

4

5

votul preferenţial

panaşajul

1.2.3 Metodele prin coeficient

coeficientului electoral

c ştiga

1.2. Reprezentarea proporţională

1.2.1. Constrângeri majoritare:pragul electoral şi prima electorală

1.2.2 Derogarea de la principiulpragului electoral

1.2.3 Metodeî

de transformarea voturilor n mandate

.1

I. Sisteme electorale 7

exprimă numărul de voturi necesare obţinerii unuimandat. Deşi poate fi stabilit şi anterior organizăriialegerilor, cel mai adesea este calculat dupănumărarea voturilor într-o circumscripţie electorală, înacest caz fiind rezultatul împărţirii numărului de voturivalabil exprimate la numărul de mandate. La acestcoeficient se împarte numărul de voturi exprimatepentru fiecare listă, şi de câte ori se cuprindecoeficientul în acest număr, atâtea mandate se atribuielistei. În cazul independenţilor, aceştia trebuie să obţinăun număr de voturi cel puţin egal cu coeficientulelectoral, pentru a putea obţine un mandat. Prinaceastă operaţiune se atribuie doar o parte dinmandate, rămânând atât mandate neatribuite cât şivoturi neutilizate. Atribuirea restului de mandate şiutilizarea restului de voturi (numite resturi electorale)se realizează prin anumite metode precum

sau .

Metode de atribuire a mandatelor se deosebesc atâtdatorită tipologiei de calcul a coeficientului, cât şi prinmodul de alocare a locurilor. Coeficientul(Q) cel maisimplu este cel obţinut prin raportul dintre numărul devoturi valabil exprimate în fiecare circumscripţie (V) şinumărul de locuri acordat (L). Acest coeficient simplueste denumit coeficientul Hare. Alţi coeficienţi utilizaţisunt coeficientul Hagenbach-Bischoff (Q=V/(L+1)),coeficientul Droop (Q=V/(L+1)+1) şi coeficientulImperiali (Q=V/(L+2)). După stabilirea coeficientului sealege o metodă pentru atribuirea locurilor neacordateprin coeficient.

În continuare, pentru a exemplifica, vom prezenta douăsituaţii de atribuire a mandatelor, primul în cazul, unuiscrutin cu candidaturi individuale, iar în al doilea ascrutinului de listă.

Votul unic transferabil sau sistemul Hare a fost primulsistem proporţional utilizat, chiar dacă nu pentru alegeripolitice. Este vorba de un sistem prin coeficient, dar deun tip extrem de particular. Dacă metoda estecomplexă pentru organizatorii scrutinului, are avantajulde a fi uşor de aplicat de către alegători. Una dincondiţiile esenţiale este ca sistemul Hare să fie folosit încircumscripţii cu un număr relativ mic (3 - 5) de locuri deatribuit, utilizând candidaturi individuale. Fiecarealegător trebuie să claseze candidaţi i dincircumscripţia electorală în ordinea preferinţei, ca încazul scrutinelor uninominale alternative, putândinclude, în „clasament”, candidaţi reprezentând partidediferite. Toţi candidaţii care au atins coeficientul suntdeclaraţi aleşi (se utilizează coeficientul Droop). Dacăun candidat a depăşit coeficientul, voturilesuplimentare se împart între ceilalţi candidaţi conformpreferinţelor următoare. Dacă în urma numărăriivoturilor nici un candidat nu a obţinut un număr devoturi egal cu coeficientul şi au mai rămas locuri deacordat, se elimină candidatul de pe ultimul loc,repartizându-se voturile sale între ceilalţi candidaţi,ţinând seama de preferinţele următoare de pe

buletinele candidatului eliminat. Se pot pierde voturi(netrasferabile), deoarece alegătorii nu sunt obligaţi săindice mai mult de o preferinţă, pentru ca buletinele sărămână valabile. Dacă, în final, rămân numai doicandidaţi pentru un loc, îl primeşte acela care are maimulte voturi repartizate, chiar dacă nu atingecoeficientul.

În cazul scrutinului de listă, există două tipuri de soluţiide „transformare” a voturilor în mandate:

metoda resturilor celor mai puternice;metoda celei mai puternice medii;

Pentru această metodă se utilizează coeficientulsimplu, iar pentru locurile neatribuite se utilizeazăregula resturilor cele mai puternice. Această metodăeste favorabilă partidelor mici. Dar ea prezintă uninconvenient, putând da naştere la paradoxurimatematice ce provin din evoluţia ciudată a resturilor.

Se aplică coeficientul simplu şi fiecare loc neatribuiteste afectat succesiv fiecărei liste, adăugându-selocurilor deja obţinute. Se calculează pentru fiecarelistă raportul voturi/locuri. Locul este atribuit acelei listecare are cea mai mare medie de voturi pe loc. Aceastămetodă favorizează net partidele mari. Ea este acum învigoare în Spania, Portugalia, Islanda, Israel, Olanda,Finlanda, Turcia, Bulgaria, Estonia şi România.

Principiul general al acestor metode (asemănătoaremetodei celei mai mari medii) constă în divizareasuccesivă a numărul de voturi obţinute de fiecare listădin circumscripţie printr-o serie de numere, denumitedivizori. Locurile sunt atribuite listelor în ordineanumerelor cele mai mari obţinute după aceastăoperaţie.

Cea mai cunoscută metodă de distribuire a mandatelor,elaborată de juristul şi matematicianul belgian VictorD'Hond în 1878 şi utilizată din 1899 este o specie acelei mai puternice medii. În varianta Victor d'Hondtseria divizorilor este formată din numere întregi: 1, 2, 3,4….n. Fiecărui partid participant la alegeri îicorespunde o medie a voturilor stabilită prin împărţireavoturilor de distribuit la 1, 2, 3...n mandate ce sunt deacordat. Partidul care obţine cea mai mare medieobţine mandatul. Rezultatul este favorabil partidelormari şi defavorabil celor mici.

Această metodă, propusă în 1910 de cătrematematicianul francez Sainte-Lague, utilizează cadivizori 1, 3, 5, 7 ... n. Această metodă este mai puţindefavorabilă partidelor mici decât cea precedentă şi nuprezintă paradoxurile matematice ale metodei celor

metodacelor mai mari resturi a celor mai mari medii

Scrutinul cu candidaturi individuale

. Scrutinul de listă

A.

B

�

�

Metoda resturilor cele mai puternice

Metoda cele mai puternice

Metodele prin divizori

Metoda d'Hondt

Metoda Sainte-Lague

mediei

1.2.3.2.


mai mari resturi, întotdeauna preferată acesteia.Ea pare de asemenea cea mai adecvată pentrurepartizarea locurilor unei adunări în cadrul unităţilorgeografice (state federale, departamente) pentru că nudefavorizează unităţile mici.

Aparent greu de înţeles, există totuşi sistemeelectorale care asigură reprezentarea proprţională, încondiţiile în care candidaturile se propun la nivelulcircumscripţiilor uninominale şi, implicit, selecţia esteuna personalizată. Un astfel de sistem presupune caun anumit procent din mandatele care revin uneicircumscripţi regionale să fie adjudecate în mod direct,la nivelul unor circumscripţii uninominale constituite peteritoriul respectivei circumscripţii regionale, urmândca restul mandatelor să fie compensatorii şi să fiealocate partidelor astfel încât numărul total de mandatede care beneficiază, în cele din urmă partidulmandate câştigate în circumscripţiile uninominale plusmandatele compensator i să fie proporţional cu totalulvoturilor adunate de candidaţii partidului în toatecircumscripţiile uninominale de pe teritoriul regiunii(sistemul c a fost folosit în Italia, pentru alegereaSenatului, între 1994 şi 2005).

Modurile de scrutin mixt combină, în forme diferite,scrutinul şi pe cel . Ele au apărut înurma celui de al doilea război mondial în încercare dea maximiza avantajele celor două sisteme clasice,minimizând dezavantajele. În general aceste sistemerămân proporţionale în ceea ce priveşte distribuireamandatelor, motiv pentru care unii autori le încadreazăîn rândul sistemelor proporţionale.

Una din posibilităţi constă în a celordouă tipuri de scrutine. În acest caz scrutinuluninominal sau plurinominal s-ar aplica încircumscripţiile cu număr mic de locuri, iar cel de list încircumscripţiile cu populaţie mare şi număr mare demandate. În schimb, acest tip de scrutin poate duce laefecte perverse, întărind, spre exemplu, reprezentareapartidelor cu dominantă rural , unde s-ar vota prinscrutin majoritar.

Al doilea caz, cel mai utilizat de altfel, este al combinăriicelor două scrutine. Sistemele rezultate presupun că oparte a mandatelor se distribuie în circumscripţiiuninominale, în care se foloseşte scrutinul uninominal,de obicei într-un tur, iar cealaltă parte a mandatelor seatribuie în circumscripţii plurinominale cu folosirea uneimetode proporţionale. Această clasificare ţine cont deponderea celor două tipuri de scrutin în stabilireamandatelor finale, sistemele mixte putând fi ,cu sau cu

Cel mai cunoscut caz de sistem care îmbină cele douătipuri de scrutin şi care, pentru a rămâne proporţional

sub aspectul relaţiei dintre numărul de mandate şisuportul electoral, presupune şi , este celgerman. În schimb sistemul mixt utilizat în Rusia estenecompensat , ducând la o reprezentaredisproporţionată. Sistemul votului dublu german,utilizat în Germania din 1946 pentru desemnareamembrilor Bundestagului, presupune un scrutin în carealegătorul are două voturi: primul serveşte ladesemnarea unei jumătăţi din cei 656 de deputaţi, aleşiprin scrutin uninominal cu un tur în cadrul a 328 decircumscripţii uninominale, iar cu cel de-al doilea,pentru cea de-a doua jumătate din mandate,alegătorul alegând o listă de partid. Dacă un partidobţine, în circumscripţiile uninominale, mai puţinemandate decât ar presupune respectarea principiuluiproporţionalităţii (luându-se în calcul exclusivrezultatele scrutinului proporţional), i se acordă ocompensare până la atingerea proporţiei rezultate dinalegeri. Aceste locuri sunt atribuite candidaţilor de pelista folosită pentru al doilea vot, după ordinea din listă.Dar dacă un partid obţine mai multe mandate încircumscripţiile uninominale decât proporţia la care aredreptul, locurile suplimentare se adaugă la celelalte.Aşa s-a întâmplat în 1990 când creştin democraţii auobţinut 6 locuri suplimentare. Acest tip de sistem esteutilizat în Estonia din 1992 şi a fost adoptat în 1993 prinreferendum în Noua Zeelandă pentru a înlocuitradiţionalul sistem uninominal cu un tur.

Funcţionarea unui regim democratic nu depinde doarde instituţiile prin care se realizează diviziunea munciiîntre executiv şi legislativ, ci şi de un număr de reguliformale şi, deasemenea, de proceduri informale princare actorii politici influenţează funcţionarea regimului.În acest context, dezbaterea privind sistemul de voteste strâns legată de tema consolidării proceselordemocratice. Iar tipul de sistem electoral adoptat poateinfluenţa atât sistemul de partide cât şi participareapolitică.

Cheia succesului procesului de reformare a sistemelorde recrutare a clasei politice stă în capacitateapartidelor de a se transforma, de a-şi reorganizastructura şi implicit de a înţelege corect şi responsabilrolul dominant pe care îl au. Funcţionalitatea unuisistem de partide depinde de modul în careconstrângerile electorale creează un anumit spaţiupolitic, atât pentru organizarea sistemului concurenţial,cât şi din perspectiva strategică.

Maurice Duverger distingea trei categorii de partide înfuncţie de dimensiunea rezultată în urma alegerilor:partidele cu vocaţie majoritară, partidele mari şipartidele mici. Partidele cu vocaţie majoritară deţinmajoritatea absolută în parlament sau sunt susceptibilede a o realiza printr-un joc instituţional normal.Existenţa unor astfel de partide este normală în

şi este

1.2. . Scrutinul în circumscripţii uninominale4

i

, -

i -

e

uninominal de lista

1.3. Scrutinele mixte

ă

ă

ă

mixarea geografică

echilibratedominantă proporţională dominată

majoritară.

compensarea

2. Influenţa modurilor de scrutinasupra vieţii politice


sistemele bipartidiste pure şi cu totul excepţională încele multipartidiste.

După gradul în care influenţează dinamica sistemelorde partide şi comportamentul electoral, sistemeleelectorale pot fi clasificate pe dou paliere. DupăGiovani Sartori, sistemele electorale pot exercitainfluenţă pe de o parte asupra electorilor, pe de altaparte asupra sistemelor de partide. Un elementdefinitoriu al efectului pe care sistemul electoral îl areasupra electorilor este prezenţa sau absenţacaracterului de constrângere. Există astfel sisteme„slabe” şi sisteme „tari”. În termenii acestei clasificări,sistemele majoritare, deoarece condiţioneazăcomportamentul electorilor, sunt sisteme electorale„tari”, iar sistemele proporţionale sunt mai degrabăsisteme „slabe”.

Pe de altă parte, anumiţi factori pot afectaproporţ ional i tatea sistemelor proporţ ionale:dimensiunile mici ale circumscripţiei sau formula detransformare a voturilor în mandate. În funcţie de modulîn care sistemul electoral condiţionează evoluţiasistemelor de partide, se configurează echipeleguvernamentale. Sistemele electorale majoritarecontribuie la structurarea bipartidismului cu partideputernice, cele pe care Duverger le numea cu vocaţiemajoritară în măsură să obţină alternativ majoritateaabsolută a voturilor. De cealaltă parte, sistemeleelectorale de reprezentare proporţională creeazăsistemele multipartidiste extreme şi sistemelemultipartidiste limitate, linia de demarcaţie trasându-seîntre sistemele care au de la trei la cinci partide şi celecare au de la cinci partide în sus. Iar sistemelemultipartidiste conduc la formarea guvernelor decoaliţie.

Toate sistemele electorale în vigoare, nu numai celemajoritare, tind să suprareprezinte partidele mai mari şisă le subreprezinte pe cele mai mici. Pe de altă parte, ocaracteristică importantă a sistemului de partide constăîn maximizarea proporţiei de locuri deţinute de partidemajoritare în parlament şi, în consecinţă, de apariţiaartificială a unor majorităţi în favoarea unor partide carenu au câştigat majoritatea voturilor. Acesta este, deobicei efectul sistemelor bipartidiste care determinăapariţia cabinetelor majoritare în sistemeleparlamentare sau contribuie la apariţia unui partidmajoritar care susţine sau se opune preşedintelui, încazul sistemelor prezidenţiale sau semiprezidenţiale.

Considerat ca o tehnică de realizare a reprezentăriipolitice, sistemul electoral este un factor important înreforma politică, influenţând modul de recrutare aclasei politice şi, prin aceasta, sistemul de partide şi,implicit, stabilitatea şi eficienţa guvernamentală. Primăetapă într-un proces laborios - reforma recrutăriipolitice - nu se poate reduce doar la modificareasistemului electoral, dar nici nu poate face abstracţie deacesta. Un caz exemplar îl constituie Italia, confruntată,la începutul deceniului, cu o criză ce prezenta unelesimilitudini cu situaţia românească actuală. Societateaitaliană a impus, în procesul de transformare a vieţiipolitice, ca primă reformă, modificarea sistemuluielectoral. Instaurarea celei de-a doua Republici în Italiaa fost consecinţa unei cereri sociale de asanare apoliticii, afectată de instabilitate guvernamentală,clientelism şi scandaluri de corupţie. După 1994alegerile legislative italiene, desfăşurate pe baza unuiscrutin mixt, majoritar într-un tur pentru 75% din locurilefiecărei camere şi proporţional pentru celelalte 25%, auilustrat, pe de o parte, mobilitatea sistemului de partideîn faţa constrângerilor la care sunt supuse în procesulde trecere de la un sistemul proporţional integral la unsistem mixt cu preponderenţă majoritară, iar pe de altăparte, relativitatea reformei electorale câtă vremecelelalte reforme nu au fost îndeplinite. După undeceniu de la introducerea sa, sistemul mixt produsesedeja consecinţe: durata medie de viaţă a guvernelortrecuse de la 1,3 la ani până în 1993 la 2,6 (iar între1996 şi 2006 chiar la 3,3). Şi alternarea la guvernare,necunoscută în această ţară până în 1994, deschide onouă etapă în democratizarea societăţii italiene şi înreformarea sistemului politic şi de reprezentare. Dartransformarea sistemului electoral italian la sfârşitulanului 2005 şi reîntoarcerea la reprezentareaproporţională demonstrează că, fără un control civiccontinuu, deriva partitocratică poate influenţa regulilejocului democratic.

Departe de a fi un doar o simplă tehnică, sistemulelectoral se raportează la cultura sau culturile politiceexistente, cu care interacţionează. Multipartidismulspecific Europei continentale nu este reflectareadirectă a sistemelor electorale, ci dezvăluie tradiţiiistorice, specificităţi sociale şi aspecte culturale careîmpreună contribuie la constituirea unui sistem departide.

ă


Sisteme electorale folosite în alegereaparlamentelor naţionale/federale

La o analiză sumară a sistemelor electorale folosite înalegerile legislative din ţările care fac obiectul acesteilucrări, este foarte lesne de observat faptul căreprezentarea proporţională este caracteristicadominantă în ceea ce priveşte procesele electorale dinEuropa. Dintre toate aceste ţări, doar două - Franţa şiMarea Britanie - folosesc sisteme majoritare, iar altedouă Lituania şi Ungaria - sisteme mixte .

Pe de altă parte însă, trebuie remarcat faptul că, înmarea majoritate a ţărilor, legile electorale poartăamprenta preocupărilor legiuitorului de a asiguraposibilităţi reale alegătorilor pentru a putea interveni înselecţia candidaţilor care ajung să fie aleşi. Legat deacest aspect, o primă observaţie este aceea că, înprezent, există doar trei ţări în Uniunea Europeană -Italia, Spania şi Portugalia - în care lista de candidaţipropusă de un partid politic sau o alianţă de partide într-o circumscripţie sau alta este ceea ce în teoriasistemelor electorale se numeşte . Cualte cuvinte, doar în aceste trei ţări alegătorul nu are nicio posibilitate de a interveni asupra listei pe care ovotează în sensul de a mări şansele unora dintrecandiaţi şi a le micşora pe ale altora. În celelalte ţări,există diferite mecanisme care fac posibilă aceastăintervenţie.

Există un număr relativ mare de ţări (Austria, Belgia,Cehia, Cipru, Danemarca, Letonia, Olanda, Slovacia,Suedia), în care alegătorul are de votat o .Aceast listă are o componenţă şi o ordine acandidaţilor pre-determinată de partidul care opropune, aleg având însă posibilitatea de amodifica ordinea respectivă prin voturile preferenţialepe care le poate exprima pentru candidaţii favoriţi sauchiar prin acordarea de „voturi negative” candidaţilor pecare doreşte să-i elimine din cursa electorală (Letonia).Un nivel mai mare de intervenţie a alegătorului în

selecţia candidaţilor poate fi întâlnit în ţări ca Estonia,Finlanda, Grecia Polonia, ţări în care lista decandidaţi este deschisă (fără o ordine pre-stabilită departid), iar votul preferenţial este obligatoriu. În acesteţări, alegătorii stabilesc, practic, ordinea candidaţilor pelistă, prin faptul că fiecare alegător este pus să aleagăun anume candidat pentru ca votul să-i fie validat (chiardacă votul pentru candidatul respectiv înseamnă, înmod automat, un vot acordat listei căreia îi aparţinecandidatul). Un caz aparte îl reprezintă Luxemburg,ţară în care fiecare alegător are la dispoziţie un numărde voturi egal cu numărul de mandate alocatecircumscripţiei în care el votează, voturi pe care lepoate acorda aceluiaşi număr de candidaţi care potfigura pe liste de candidaţi diferite. De asemenea,sistemul din Slovenia, ţară în care alegătorii stabilescordinea candidaţilor pe lista propusă de un partid lanivelul regiunii prin faptul că fiecare alegător are devotat un candidat, dintre cei care reprezintă listarespectivă în districtul său, este unul interesant, putândfi considerat un

.

În fine, sistemul cu vot unic transferabil folosit înIrlanda, Irlanda de Nord şi Malta este, de asemenea, untip de sistem electoral cu reprezentare proporţională încare implicarea alegătorilor în selecţia celor care ajungîn Parlament este una efectivă.

Tabelul de pe pagina următoare înfăţişează oclasificare a sistemelor electorale din toate cele 27 deţări analizate, în funcţie de tipul de reprezentare pe carefiecare sistem îl determină şi de modul de scrutin.

1

„listă blocată”

„listă închisă”

sistem de reprezentare proporţionalăcu scrutin uninominal

ă

ătorul

şi

1 -Deşi mulţi consideră sistemul German ca fiind unul mixt (datorită celor două voturi de care dispune fiecare alegător unul pentru uncandidat în circumscripţia uninominală şi unul pentru o listă la nivelul landului), acest sistem face parte din categoria celor „de reprezentareproporţională prin compensare, cu selecţie personalizată”.

Tip

ul

de

sis

tem

ele

cto

ral,

du

pă

tip

ul

de

rep

reze

nta

re(p

entr

uţă

rile

cupa

rlam

ente

bica

mer

ale,

sear

eîn

vede

reca

mer

ain

ferio

ară)

Ma

jori

tar

Pro

po

rţio

na

lb)

culis

tăne

bloc

ată

desc

hisă

Ţa

ra

a)cu

untu

rb)

cudo

uătu

ruri

a)cu

listă

bloc

ată

înch

isă

şivo

t(ur

i)pr

efer

enţia

l(e)

opţio

nale

cuvo

tpr

efer

enţia

lob

ligat

oriu

cuvo

tm

ultip

lu

c)cu

vot

unic

tran

sfer

abil

d)pr

inco

mpe

nsar

e,cu

sele

cţie

pers

onal

izat

ă

Mix

t

Aus

tria

�

Bel

gia

�

Ceh

ia�

Cip

ru�

Dan

emar

ca�

Est

onia

�

Fin

land

a�

Fra

nţa

�

Ger

man

ia�

Gre

cia

�

Irla

nda

�

Italia

�

Leto

nia

�

Litu

ania

�

Luxe

mbu

rg�

Mal

ta�

Ola

nda

�

Pol

onia

�

Por

tuga

lia�

Reg

atul

Uni

t�

Slo

vaci

a�

Slo

veni

a�

2

Spa

nia

�

Sue

dia

�

Ung

aria

�

Bul

garia

�

Rom

ânia

�

2 Slovenia reprezintă un caz mai aparte, votul preferenţial fiind obligatoriu prin faptul că, în districtul în care votează,alegătorul poate să-şi exprime opţiunea pentru lista de candidaţi pe care partidul o propune la nivelul regiunii, doarvotându-l pe candidatul „repartizat” în districtul său.


Austria

Tipul şi structura Parlamentului

Tipul de sistem electoral folosit

Prag electoral

Modul în care votează alegătorul

Modul în care se stabilesc rezultatele şi seatribuie mandatele

Parlamentul austriac este unul bicameral, fiind formatdin Consiliul Naţional (Nationalrat) care are 183 demembri, aleşi pentru o perioadă de patru ani şi ConsiliulFederal (Bundesrat) care are 64 de membrii, aleşipentru cinci sau şase ani, de către parlamenteleregionale.

Consiliul Naţional este ales printr-un sistem electoralproporţional cu scrutin de listă închisă şi vot preferenţial(opţional). Partidele politice pot propune liste decandidaţi la nivelul celor 9 „provincii” (Länder), la nivelulcelor 43 de districte regionale în care sunt împărţitecele 9 provincii, precum şi la nivel federal.

În Consiliul Federal, locurile sunt împărţite între partide,în conformitate cu numărul de locuri pe care acestea ledeţin în adunările regionale.

Există un prag electoral de 4% prevăzut pentru accesulpartidelor politice la cea de a doua şi a treia fază aprocesului de alocare a mandatelor, respectiv cele carese derulează la nivelul celor 9 provincii şi la nivelfederal.

Alegătorul poate vota o singură listă de candidaţi, listăpe care poate să exprime şi o preferinţă pentru unuldintre candidaţi.

Numărătoarea voturilor se face, mai întâi, la niveluldistrictelor regionale, unde numărul de voturi necesarpentru a câştiga un mandat este egal cu numărul devoturi exprimate în district împărţit la numărul demandate atribuite districtului respectiv. Numărul demandate care revin fiecărui partid politic într-un districtse determină prin metoda Hagenbach-Bischoff (pentrufiecare partid, numărul de voturi se împarte la numărulde mandate care revin districtului, mărit cu unu).

Voturile care nu sunt luate în considerare la niveluldistrictelor (resturile operaţiilor de împărţire) suntcumulate, pentru fiecare partid în parte, la nivelulprovinciilor, dar numai pentru partidele care depăşescpragul de 4% din totalul voturilor la nivelul provinciilor.Sistemul de atribuire a mandatelor folosit la acest niveleste similar cu cel de la nivel local.

Voturile rămase nefolosite şi la nivelul provinciilor suntcumulate la nivel federal, dar numai pentru partidelecare depăşesc 4% din totalul voturilor exprimate lanivel federal. La acest nivel, este folosită formulad'Hondt pentru alocarea mandatelor.

Odată stabilit numărul de mandate corespunzătorfiecărui partid politic, de mandatele respective vorbeneficia, în primul rând, candidaţii care întrunesc unnumăr de voturi preferenţiale egal cu cel puţin jumătatedin coeficientul electoral al circumscripţiei (numărul devoturi corespunzător unui mandat, obţinut prinîmpărţirea numărului total de voturi valabil exprimate încircumscripţie la numărul de mandate corespunzătorcircumscripţiei respective) sau cel puţin este egal cu1/6 din voturile valide acordate partidului său înrespectiva cicumscripţie. Ordinea în care se facedistribuirea mandatelor este determinată de numărulvoturilor preferenţiale obţinute de fiecare candidat. Incazul în care unul sau mai mulţi candidaţi suntîndreptăţiţi să primească ultimul mandat care este dedistribuit în circumscripţie, decisivă este poziţiacandidatului pe lista partidului.

Mandatele alocate unui partid care nu pot fi distribuitecandidaţilor pe baza voturilor preferenţiale (sunt maipuţini candidaţi care întrunesc condiţiile menţionatemai sus decât numărul de mandate care sunt dedistribuit), vor fi acordate candidaţilor în ordineadescrescătoare a poziţiei pe care aceştia o ocupă pelista partidului.


Belgia

Tipul si structura Parlamentului


Prag electoral


odul în care se stabilesc rezultatele şi seatribuie mandatele

Parlamentul este bicameral, fiind format din douăCamere: Camera Reprezentanţilor şi Senatul.

Pentru alegerea Camerei Reprezentanţilor, sefoloseşte un sistem proporţional cu scrutin de lista şi votpreferenţial (opţional) organizat la nivelul mai multorcircumscripţii plurinominale.

În ceea ce priveşte Senatul, 40 dintre membrii acestuiasunt aleşi direct, în circumscripţii plurinominaleconstituite pe criterii lingvistice (25 de către colegiulelectoral olandez şi 15 de către colegiul electoralfrancez), folosindu-se sistemul proporţional cu scrutinde listă. 21 de senatori sunt desemnaţi de c treadun rile comunit ţilor - 10 de c tre i din cadrulconsiliului comunit ţii flamande, 10 numiţi de consiliulcomunit ţii franceze şi 1 de c tre i din cadrulconsiliului comunit ţii germane. Înc 10 sunt numiţi infuncţie de puterea partidelor reprezentate în Senat 6de către senatorii aleşi direct şi 4 de către cei 21 desenatori desemnaţi de către comunităţi. Descendenţiidirecţi ai monarhului sunt, de asemenea, senatori, însănu sunt luaţi în calcul atunci când se stabileştecvorumul acestei Camere.

Nu exist prag electoral.

În primul rând, trebuie menţionat faptul că votul esteobligatoriu, absenţa nemotivată de la vot fiindpedepsită, penaliz rile mergând de la o simplă amendăla ştergerea votantului din registrul electoral.

La intrarea în secţia de votare, alegătorul primeşte maimulte buletine de vot, câte unul pentru fiecare partidaflat în competiţie. El trebuie să aleagă un buletin şi să îlintroducă într-un plic pe care, apoi, îl introduce în urnă,având posibilitatea ca, pe buletinul respectiv, să poatăscrie numele candidatului dorit (de pe lista de candidaţipropusă de partidul căruia îi corespunde buletinul devot respectiv).

La Camera Reprezentanţilor, în prima fază, sestabileşte numărul de mandate care revin fiecărei liste,folosindu-se formula d'Hondt (numărul de voturi al

fiecărei liste se împarte la un număr de divizori întregiconsecutivi 1, 2, 3, ..., egal cu numărul de mandatecare sunt de atribuit, după care, odată ordonate câturileacestei operaţiuni efectuate pentru toate listele, înordinea lor descrescătoare, fiecărui cât urmează să-icorespundă un mandat, până când se epuizează toatemandatele). După aceea, se stabileşte cărora dintrecandidaţii de pe listă urmează să le revină mandatelerespective, în modul următor:

pentru fiecare listă care a obţinut mandate, secalculează “cifra de eligibilitate”, împărţindnumărul de voturi obţinute de listă la numărulde locuri atribuite listei mărit cu unu;fiecare candidat în favoarea căruia s-auexprimat voturi preferenţiale în număr egal cucifra de eligibilitate este declarat ales;atunci când nici un candidat nu maiîndeplineşte această condiţie se iau în calculvoturile exprimate nominal pentru candidat ijum tatea voturilor r mase dup atribuirealocurilor. Primul candidat, în ordinea voturilor,este primul care poate beneficia de restulvoturilor, pentru a atinge cifra de eligibilitate.Dac aceast cifr a fost atins restul voturilorse transmit celui de-al doilea candidat i a amai departe.

ăă ă ă

ăă ă

ă ă

ă

ă

ă ă ă

ă ă ă ă,

ş

ş

ş

ş ş

M

�

�

�


Cehia

Tipul i structura Parlamentului


Prag electoral



ş

Parlamentul Republicii Cehe este unul bicameral.Senatul are 81 de membri, mandatul fiind de şase ani.Odată la fiecare doi ani se organizează alegeri pentru 1/3din locurile din Senat. Camera Deputaţilor are 200 demembri aleşi pentru mandate de patru ani.

Senatorii se aleg prin sistem majoritar absolut (pentru caun candidat să fie ales, trebuie să obţină mai mult dejumătate din voturile valabil exprimate), în cadrul unorcircumscripţii uninominale.

Deputaţii se aleg prin sistem proporţional cu scrutin delistă (închisă), desfăşurat la nivelul unor circumscripţiielectorale care corespund regiunilor administrative aleRepublicii Cehe, fiecare alegător având şi posibilitatea dea exprima voturi preferenţiale în favoarea a maximumpatru candidaţi de pe lista pe care o votează.

Pentru un partid politic, pragul electoral este de 5% dinvoturile valabil exprimate. Pentru coaliţii, la 5% se adaugăcâte 2% pentru fiecare partid începând cu cel de-aldoilea, până când pragul devine 11% (şi este păstratastfel, indiferent de câte partide, peste numărul de patru,compun coaliţia).

În cazul în care nu este îndeplinită condiţia ca pragulelectoral să fie depăşit de cel puţin două partide sau de unpartid şi o coaliţie sau de două coaliţii, se reduce cu unprocent pragul electoral corespunzător fiecărei categorii,până când această condiţie este îndeplinită.

Fiecare alegător primeşte un set de buletine de vot şi unplic, fiecare buletin conţinând lista de candidaţi ai unuipartid politic sau ai unei coaliţii. Înainte de a introduce înplic buletinul de vot corespunzător partidului a cărui listădoreşte să o voteze, poate să îşi exprime preferinţapentru un număr de maximum patru candidaţi, înscriind,pe buletinul de vot numerele de ordine ale respectivilor înspaţii special destinate acestui lucru.

În cazul alegerilor pentru Senat, în fiecare circumscripţieuninominală este desemnat câştigător candidatul careobţine cel puţin jumătate plus unu din voturile valabilexprimate. Dacă nici unul dintre candidaţi nu întruneşteaceastă condiţie, se organizează un al doilea tur descrutin cu participarea candidaţilor clasaţi pe primeledouă locuri la primul tur.

În cazul Camerei Deputaţilor,a) se stabileşte coeficientul electoral „q”, prin împărţirea

numărului total de voturi valabil exprimate la nivelnaţional, la numărul de mandate (200). Rezultatulîmpărţirii se aproximează cu cel mai apropiat numărîntreg,

b) se stabileşte numărul de mandate care revin fiecăreiregiuni, în funcţie de prezenţa la vot (nr. de mandate peregiune = nr. voturi valabil exprimate pe regiune / q).Resturile se distribuie după metoda „celui mai marerest”,

c) se stabileşte numărul de mandate care revin fiecăreiliste de candidaţi, în modul următor:

în fiecare regiune, se calculează coeficientulelectoral al regiunii, prin împărţireanumărului total de voturi valabil exprimate înregiunea respectivă, la numărul de mandatealocat regiunii plus unu. Rezultatul împărţiriise aproximează cu cel mai apropiat numărîntreg;se stabileşte numărul de mandate care revinfiecărei liste, prin împărţirea numărului devoturi valabil exprimate în favoarea listeirespective la coeficientul electoral al regiunii,fiecărui cât întreg urmând să-i corespundăun număr de mandate egal cu câtul.Mandatele rămase se distribuie după regulacelui mai mare rest;

d) pentru fiecare listă, mandatele se atribuie candidaţilor,în primul rând în funcţie de numărul de voturipreferenţiale primite de fiecare, dar numai în cazulcandidaţilor al căror număr de voturi preferenţiale esteegal cu cel puţin 10% din voturile valabil exprimatepentru listă, iar în al doilea rând, de poziţia lor pe listarespectivă.

�

�


Cipru



Pragul electoral



Parlamentul Republicii Cipru este unicameral şi,începând din anul 1985, are 80 de membri: 56 (70%)dintre ei sunt aleşi de comunitatea cipriotă greacă, iar24 (30%) revin comunităţii cipriote turce.

Alegerile se desfăşoară în baza unui sistem electoralproporţional cu scrutin de listă (închisă) şi votpreferenţial, organizat la nivelul a şase circumscripţiielectorale.

Pentru a participa la distribuirea mandatelor în primaetapă (la nivelul celor şase circumscripţii), într-ocircumscripţie, un partid politic sau un candidatindependent trebuie să atingă un prag egal curezultatul operaţiei de împărţire a numărului de voturivalabil exprimate în circumscripţia respectivă lanumărul de mandate care revin circumscripţiei.

În cea de a doua etapă, cea în care sunt alocate, la nivelnaţional, mandatele care nu au fost distribuite în primaetapă, un partid politic poate fi inclus doar dacă voturilepe care le-a obţinut reprezintă cel puţin 1,8% dinvoturile exprimate la nivel naţional. Pentru coaliţii,pragul în această etapă este de 10%, în timp cecandidaţii independenţi nu au acces la această etapă.

Alegătorul trebuie să voteze o listă de candidaţi, dintrecele care sunt propuse pentru circumscripţia lui, avândposibilitatea ca, în cadrul listei respective, să îşiexprime preferinţa pentru unul dintre candidaţi.

Alocarea mandatelor se face în două etape.

În , pentru fiecare circumscripţie electoralăse împarte numărul de voturi valabil exprimate lanumărul de mandate din circumscripţie. Rezultatulobţinut reprezintă „cota electorală” pentrucircumscripţia respectivă. Numărul de voturi valabilexprimate pentru fiecare listă se împarte la această

cotă, de aici rezultând un prim număr de mandate primitde fiecare listă (reprezentând partea întreagă acâtului).

În cea de , sunt cumulate la nivel naţional,pentru fiecare partid/coaliţie în parte (care a depăşitpragul pentru a participa la această etapă) resturilerezultate în urma operaţiilor de împărţire de la primaetapă (voturile neutilizate în prima etapă). Numărulastfel obţinut pentru fiecare partid/coaliţie în parte sedivide cu rezultatul operaţiei de împărţire a număruluitotal de voturi cumulate la nivel naţional (reprezentândresturile rezultate în urma primei etape) la numărul demandate care mai sunt de alocat. De aici rezultănumărul de mandate care revin, la acest nivel, fiecăruipartid, respectiv fiecărei coaliţii. Dacă încă mai suntmandate de atribuit, acestea sunt alocatepartidelor/coaliţiilor, în ordinea inversă a resturilorcorespunzătoare acestora. Mandatele alocate înaceastă a doua etapă sunt repartizate acelor liste alepartidelor/coaliţiilor din circumscripţiile în carepartidele, respective coaliţiile au obţinut cel mai marenumăr de voturi.

Odată stabilit numărul de mandate care revin fiecăreiliste, acestea sunt alocate acelor candidaţi în favoareacărora a fost exprimat cel mai mare număr de voturipreferenţiale. În situaţiile în care există mai mulţicandidaţi ai aceleeaşi liste cu acelaşi număr de voturipreferenţiale, se are în vedere poziţia pe care fiecaredintre ei o ocupă în lista respectivă.

prima etapă

a doua etapă


Danemarca



Prag electoral



Parlamentul danez (Folktingent) este alcătuit din 179de membri aleşi pentru mandate de patru ani. Patru dincele 179 de mandate revin, câte două, Insulelor Feroe,respectiv Groenlandei.

Sitemul electoral danez este unul complex şi construitpe baza principiului reprezentării proporţionalecoroborat cu cel al distribuirii teritoriale a mandatelor înfuncţie de populaţie, de numărul alegătorilor şi desuprafaţa geografică.

În alegeri, Danemarca este împărţită în trei regiuni:„Metropolitan Copenhagen”, “Islands” şi “Jutland”.Acestea, la rândul lor, sunt divizate în circumscripţiielectorale în număr total de 17. Cele 17 circumscripţiisunt împărţite în districte „nominale” în număr de 103,districte care nu au nici o relevanţă din punctul devedere al distribuirii mandatelor între competitoriielectorali, însă deţin un rol important în procesul dealocare a mandatelor între candidaţi, precum şi dinpunctul de vedere al administrării alegerilor. Fiecarepartid politic are posibilitatea (însă nu şi obligaţia) ca încadrul fiecăreia din cele 17 circumscripţii, sărepartizeze fiecărui candidat un anumit district„nominal”, în districtul respectiv candidatul urmând afigura primul pe lista partidului său pe buletinele de vot.

Pentru a participa la procesul de distribuire amandatelor compensatorii la nivel naţional, un partidpolitic trebuie să îndeplinească una din următoarele treicondiţii:

câştigă un mandat, în mod direct, într-una dincele 17 circumscripţii electorale;obţine, în cel puţin două din cele trei regiuni,un număr de voturi egal cu coeficientulelectoral al regiunii (numărul de voturi valabilexprimate împărţit la numărul de mandatecorespunzător regiunii);obţine cel puţin 2% din voturile valabilexprimate la nivel naţional

Sistemul permite, la nivelul celor 17 circumscripţii(multi-member), alegătorului să voteze pentru uncandidat sau pentru o listă de partid prin simplamarcare cu un X în dreptul preferinţei pe care o are.

Din cele 175 de mandate care rămân în discuţie(după scăderea, din cele 179, a celor patru care revinInsulelor Feroe şi Groenlandei), 135 sunt atribuite lanivelul celor 17 circumscripţii, 40 fiind mandatecompensatorii care se atribuie la nivel naţional.

Alocarea mandatelor către partidele politice are loc înmai multe faze, după cum urmează:

1) în prima fază, în fiecare din cele 17 circumscripţiielectorale, se împart mandatele corespunzătoarecircumscripţiei între partidele politice, în funcţie denumărul de voturi obţinut de fiecare dintre acestea lanivelul circumscripţiei, folosindu-se formula Saint-Lague modificată (numărul de voturi obţinut defiecare partid se împarte, pe rând la un număr dedivizori - 1,4, 3, 5, 7, .. egal cu numărul de mandatecare sunt de atribuit, după care se ordoneazăcâturile rezultate pentru toate partidele în ordinedescrescătoare şi, în această ordine, se alocăfiecărui cât câte un mandat).

2) cea de a doua fază presupune decizia cu privire lapartidele care participă la distribuirea mandatelorcompensatorii, mai precis, a partidelor care ating celpuţin unul din cele trei praguri electorale descrisemai sus;

3) în cea de a treia fază, se împart cele 40 de mandatecompensatorii, după cum urmează:- se stabileşte coeficientul electoral naţional, prin

împărţirea numărului de voturi valabilexprimate la nivel naţional, la 175;

�

�

�

.


Estonia



Prag electoral



Parlamentul (numit „Riigikogu”) este unul unicameralşi are 101 membri, mandatul fiind de patru ani.

M e m b r i i P a r l a m e n t u l u i s u n t a l e ş iprintr-un sistem electoral cu scrutin de listă (deschisă)şi vot preferenţial (obligatoriu), desfăşurat la nivelul a11 circumscripţii plurinominale.

În cea de a doua fază a distribuirii mandatelor, aceeaîn care sunt atribuite mandatele „compensatorii” lanivel naţional, participă doar partidele care depăşescpragul de 5% din voturile valabil exprimate la nivelnaţional.

Alegătorul completează (scrie de mână) buletinul devot cu numărul de ordine corespunzător candidatuluipreferat de pe lista naţională. Se consideră „vot nul”buletinele care: nu au înscris numărul de ordine alniciunui candidat, au înscrise numerele mai multorcandidaţi, au înscris numărul unui candidat care nucandidează în circumscripţia respectivă sau care suntcorectate sau ilizibile.

Pentru fiecare circumscripţie electorală, se calculeazăcoeficientul electoral prin împărţirea numărului devoturi valabil exprimate la numărul de mandate carerevin circumscripţiei. Fiecare candidat care a obţinutun număr de voturi mai mare sau egal cu coeficientulelectoral este declarat ales.

În cea de a doua fază a distribuiri mandatelor:1) pentru fiecare partid politic, se realizează o listă de

candidaţi la nivel naţional, candidaţii fiind dispuşi în

- se stabileşte numărul total de mandate care artrebui să revină fiecărui partid, din cele 175,prin împărţirea numărului de voturi obţinute departid la nivel naţional la coeficientul electoralnaţional;

- din acest număr, se scade numărul de mandateobţinut deja la nivelul celor 17 circumscripţiielectorale, rezultând astfel numărul demandate, din cele 40, care revin fiecărui partidpolitic.

4) următoarea fază o constituie alocarea celor 40 demandate compensatorii către cele trei regiuni şicătre cele 17 circumscripţii, iar prin aceasta, implicitcătre listele de candidaţi ale partidelor la nivelul celor17 regiuni.

Odată cu această fază, se stabileşte numărul demandate care revin fiecărei liste de candidaţi din cele

depuse de partidele politice la nivelul celor 17 regiuni.

Din acest moment, urmează distribuirea mandatelorîntre candidaţii aceleeaşi liste. Pentru aceasta, pentrufiecare candidat este calculat un „scor electoral”,reprezetând suma dintre numărul de voturipreferenţiale primite în toate districtele uninominale şinumărul de voturi care îi revin din cele primite de partidla nivelul districtului. Pentru partidele care opteazăpentru repartizarea candidaţilor pe liste în districteuninominale, acest număr este egal cu numărul devoturi obţiut de lista partidului în districtul uninominal încare candidatul este cap de listă. Pentru celelaltepartide, acest număr este calculat în funcţie de poziţiape care o ocupă candidatul pe listă (în acest al doileacaz, partidele optează pentru limitarea influenţeialegătorilor asupra selecţiei candidaţilor).


Finlanda

Tipul si structura Parlamentului


Prag electoral



Parlamentul Republicii Finlanda (Eduskunta-Riksdagen) este unicameral şi este format din 200 demembri aleşi pentru o durată de patru ani.

199 dintre reprezentanţii Parlamentului sunt aleşprintr-un sistem de reprezentare proporţională cuscrutin de listă şi vot preferenţial obligatoriu, scrutinulfiind organizat la nivelul celor 15 circumscripţiielectorale care corespund unitaţilor administrative aleţării. Într-una dintre circumscripţii (Insulele Aland), sealege un singur deputat, anume candidatul care obţinecel mai mare număr de voturi.

Nu există prag electoral.

Alegătorul marchează manual, pe buletinul de vot,numărul corespunzător candidatului pe care doreştesă îl voteze (număr de care poate lua cunoştinţăconsultând listele de candidaţi afişate, în modobligatoriu, în fiecare secţie de votare).

Pentru atribuirea mandatelor, se numără voturileprimite de fiecare candidat. În condiţiile în care un votacordat unui candidat propus de un partid politic sau oalianţă de partide este considerat ca fiind un votacordat întregii liste de candidaţi propuse de partidul

respectiv sau alianţa respectivă, după ce seordonează candidaţii aceleeaşi liste în ordineadescrescătoare a voturilor primite de fiecare, secalculează un pentru fiecarecandidat în parte, în modul următor: indicelecandidatului situat pe primul loc este egal cu numărultotal de voturi primite de listă, indicele celui situat pelocul doi este egal cu jumătate din voturile primite delistă, indicele celui de-al treilea candidat este egal cu otreime din voturile primite de listă, ş.a.m.d. Odatăcalculaţi pentru toţi candidaţii dincircumscripţie, de pe toate listele de candidaţi, aceştiasunt ordonaţi în ordinea descrescătoare a mărimiiindicilor, urmând a primi fiecare câte un mandat, înaceastă ordine, până când sunt epuizate toatemandatele. În situaţiile în care almai multor candidaţi este acelaşi, ordinea candidaţilorrespectivi se decide prin tragere la sorţi.

„indice comparativ”

„indicii comparativi”

„indicele comparativ”

ordinea descrescătoare a voturilor obţinute defiecare;

2) pentru fiecare partid în parte, din cele care depăşescpragul de 5% din voturile valabil exprimate, seînsumează voturile obţinute de toate cele 11 liste alesale (din cele 11 circumscripţii). Pe baza sumelorobţinute, se stabileşte numărul de mandate„compensatorii”, atribuite în cea de a doua fază, carerevine fiecărui partid. Pentru aceasta, se aplică unalgoritm d'Hondt modificat: se împarte numărul devoturi corespunzător fiecărei liste naţionale, la 1;20,9; 30,9 etc. şi se atribuie, fiecărui cât obţinut, înordine descrescătoare, câte un mandat, însă făcând

omisiune, pentru fiecare listă în parte, de un numărde câturi egal cu numărul de mandate obţinute dejade candidaţii de pe lista respectivă, în circumscripţii,prin faptul că au obţinut voturi în număr cel puţin egalcu coeficientul electoral;

3) odată stabilit numărul de mandate compensatoriicare trebuie să revină fiecărui partid/coaliţie în parte,acestea sunt atribuite candidaţilor în ordinea în careei figurează pe listele naţionale (în funcţie denumărul de voturi obţinut de fiecare), făcându-seabstracţie de candidaţii care au obţinut dejamandate la nivelul circumscripţiilor.


Franţa



Prag electoral



Parlamentul francez este unul bicameral, fiind formatdin Adunarea Naţională (camera inferioară) şi Senat(camera superioară). Senatul reprezintă colectivităţileteritoriale ale Republicii, precum şi cetăţenii francezirezidenţi în alte ţări.

Deputaţii din Adunarea Naţională sunt aleşi prin sistemmajoritar uninominal în două tururi de scrutin, alegeriledesfăşurându-se în 577 de circumscripţii electoraleuninominale.

Senatul prezintă originalitatea ca pentru alegereamembrilor săi să fie folosite două tipuri de sisteme -sistem majoritar în departamentele mici (în care se alegcel mult 3 senatori) şi sistem proporţional în celelalte.Cei 331 de senatori sunt aleşi pentru un mandat de 6ani, reînnoibil. La fiecare 3 ani se organizează alegeripentru

Senatorii sunt aleşi de către un colegiu electoral formatdin peste 145.000 de persoane: deputati, consilieriregionali sau generali, delegaţii consiliilor localemembri ai Consiliului Superior al francezilor dinstr in tate.

În departamentele în care sunt aleşi cel mult 3 senatori,alegerile se desfăşoară prin sistem majoritar cu scrutinuninominal în două tururi. Pentru a fi ales din primul tur,candidatul trebuie să fi obţinut majoritatea absolută avoturilor valabil exprimate şi în număr egal cu cel puţinun sfert dintre electorii înscri i. În turul al doilea,majoritatea relativ este suficientă, în caz de egalitateperfectă candidatul cel mai în vârstă având câştig decauză.

În departamentele în care sunt aleşi cel puţin 5 senatori,alegerile au loc într-un singur tur, prin sistemproporţional cu scrutin de listă (cu listă blocată). Acelaşisistem este folosit şi pentru cei 12 senatorireprezentând francezii rezidenţi în străinătate.

Nu există prag electoral pentru partide.

Fiecare alegător primeşte mai multe buletine de votfiecare conţinând, după caz, fie numele unui candidat(cazul Adunării Naţionale şi al senatorilor aleşi îndepartamente mici), fie o listă de candidaţi (cazulsenatorilor aleşi în departamente mari). El trebuie să

introducă unul din buletinele de vot respective într-unplic purtând ştampila secţiei de votare, după care săintroducă plicul respectiv în urna de vot.

Votul „alb”, neexprimat (votul alegătorului careintroduce în urnă plicul gol, fără vreun buletin de vot)este luat in considerare în cazul scrutinului uninominal,când trebuie stabilit dacă un candidat întruneştecondiţia legat celor care s-au prezentat laurne.

În cazul Adunării Naţionale, pentru a fi ales din primultur, un candidat trebuie să obţină peste 50% din voturilevalabil exprimate în circumscripţie şi mai mult de 25%din voturile celor înscrişi în listele de alegători dincircumscripţia respectivă. În circumscripţiile în care niciunul dintre candidaţi nu îndeplineşte aceste douăcondiţii, se organizează un al doilea tur de scrutin, lacare au dreptul să participe candidaţii care au obţinut12,5% din voturile exprimate la primul tur şi în urmacăruia este declarat ales candidatul care obţine cel maimare număr de voturi.

La alegerile pentru Senat,în cazul departamentelor mici, se aplică aceeaşiregulă ca în cazul alegerilor pentru AdunareaNaţională;în cazul departamentelor mari, în primul rând sestabileşte numărul de mandate care revinfiecărei liste aplicându-se regula celui mai mare

½ din numărul senatorilor.

ă ă

ă

ă de numărul

ş

�

�


Germania



Prag electoral



Parlamentul Republicii Federale Germania estebicameral, Camera inferioară (Bundestag) fiindformată, în principiu , din 598 de membri, iar Camerasuperioară (Bundesrat), din 69 de membri.

Pentru , alegerile se desfăşoară în bazaunui sistem proporţional prin compensare, cu selecţiepersonalizată. Un număr de 299 de membri sunt aleşiîn tot atâtea circumscripţii uninominale, în fiecare dintreacestea fiind declarat ales candidatul care obţine celmai mare număr de voturi. Celelalte locuri revincandidaţilor de pe listele pe care partidele politice lepropun la nivelul landurilor. O persoană carecandidează într-o circumscripţie uninominală poate săfigureze şi pe lista de candidaţi a partidului la nivelullandului.

Membrii -ului sunt desemnaţi de adunărilelegislative ale celor 16 landuri.

Un partid politic poate ajunge să fie reprezentat îndacă voturile pe care le primesc listele sale

de candidaţi însumate la nivel federal, reprezintă celpuţin 5% din totalul voturilor sau dacă reuşeşte săobţină trei mandate în circumscripţii uninominale.

Alegătorul votează doar pentru Bundestag şi are deexprimat două voturi: unul pentru unul dintre candidaţiidin circumscripţia uninominală în care votează şi unulpentru una din listele de candidaţi propuse de partide lanivelul landului.

În primul rând, în fiecare din cele 299 de circumscripţiiuninominale, se declară ales candidatul care obţine celmai mare număr de voturi, fără să fie nevoie ca acestasă reprezinte majoritatea absolută (50%) a voturilorvalabil exprimate.

În cea de-a doua etapă, se parcurg următorii paşi:se stabileşte numărul de mandate, din cele 598,care ar trebui să revină fiecărei liste decandidaţi, din cele propuse de partide la nivelul

landurilor. Pentru aceasta, în cazul fiecărei listeîn parte, se stabileşte procentul pe care îlreprezintă numărul de voturi pentru listarespectivă, din totalul voturilor valabil exprimatela nivel federal, după care se înmulţeşteprocentul respectiv cu numărul de mandatecare sunt de distribuit (598, în cazul în care nuexistă nici o circumscripţie uninominală în carealegerile să fi fost câştigate de un candidatindependent sau de un candidat aprţinând unuipartid care nu a depus listă în landul pe teritoriulcăruia se află circumscripţia respectivă) şi seatribuie listei respective un

3

Bundestag

Bundesrat

Bundestag,

�

număr egal cupartea întreagă a rezultatului acestei operaţiuni.Resturile acestor operaţiuni, efectuate pentrutoate listele, determină modul în care se alocămandatele care au mai rămas: resturiledetermină, în ordinea descrescătoare a mărimiilor, listele cărora le revin mandatele respective(în funcţie de listele cărora le corespund);din numărul de mandate care ar reveni fiecăreiliste, obţinut în acest mod, se scade numărul demandate câşigate de partidul căruia îi aparţinelista în circumscripţiile uninominale din landulrespectiv, de aici rezultând numărul decandidaţi de pe listă care acced în Bundestag;odată stabilit numărul de mandate care se alocăfiecărei liste la nivelul fiecărui land, demandatele respective beneficiază candidaţiicare compun lista, în ordinea descrescătoare apoziţiei pe care fiecare din ei o ocupă pe listă,până ce se epuizează toate mandatele; Dacăunul dintre candidaţii de pe listă care ar urma săprimească un mandat în această etapă, acandidat într-una din circumscripţ i i leuninominale şi a câştigat mandatul în acea

�

�

3r u .

Numărul de membri în Bundestag poate să fie variabil de la o legislatură la alta, în funcţie de modul în care compensarea care seealizează la nivel federal determină numărul de mandate care revin fiecărei liste de candidaţi la nivelul landurilor (vezi punct l 5)


circumscripţie, se face abstracţie de el,mandatul fiind atribuit candidatului de pe poziţiaurmătoare.

Acest mod de alocare a mandatelor ţinându-se cont derezultatele votului din circumscripţiile uninominale şi decele ale scrutinului dsfăşurat la nivelul landurilordetermină, de fapt, caracterul proporţional al acestuisistem, prin faptul că stabileşte o relaţie proporţionalăîntre numărul de fotolii în Bundestag care revin fiecăruipartid politic şi suportul electoral de care se bucurăpartidul respectiv, exprimat în numărul de voturi

obţinute de listele partidului şi însumate la nivel federal.

În cazul în care un partid politic obţine, încircumscripţiile electorale dintr-un land, un număr maimare de mandate decât cele la care ar avea dreptul carezultat al operaţiilor descrise mai sus, mandatelerespective se adaugă la totalul fotoliilor din Bundestag,lucru care face ca numărul acestora să poată fi variabilde la o legislatură la alta.

Grecia



Prag electoral



Parlamentul Republicii Elene (Vouli ton Ellinon) esteunicameral, având 300 de membri, aleşi odată la patruani.

Alegerile se desfăşoară în baza unui sistem electoralproporţional cu scrutin de listă (deschisă) şi voturipreferenţiale obligatorii , organizat la nivelul a 56 decircumscripţii electorale (între care cinci au repartizatcâte un singur mandat).

Pragul electoral pentru a accede în Parlament este de3% din voturile valabil exprimate la nivel naţional şi estevalabil atât pentru partidele politice, cât şi pentrucandidaţi.

Alegătorul trebuie să aleagă între candidaţii aceleeaşiliste (pe care o preferă) un număr de candidaţi cărorasă le acorde voturile pe care le are la dispoziţie.Numărul acestor voturi diferă de la o circumscripţie laalta, în funcţie de mărimea circumscripţiei (spreexemplu, în Atena, unde se aleg 40 de deputaţi,alegătorul dispune de şase voturi, în timp ce înHeraklion, unde se aleg 8 deputaţi, alegătorul poate săexprime două voturi).

Stabilirea numărului de mandate care revin fiecăruipartid politic se face în trei etape.

În , pentru fiecare circumscripţie electoralăse împarte numărul de voturi valabil exprimate lanumărul de mandate din circumscripţie mărit cu unu.Rezultatul obţinut reprezintă numărul cu care se dividenumărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare listă,de aici rezultând un prim număr de mandate primit defiecare listă (reprezentând partea întreagă a câtului).Dacă numărul de mandate rezultate, în urma acesteioperaţiuni, pentru toate listele din circumscripţie, estemai mare decât numărul de mandate care sunt dealocat, se „taie” câte un mandat de la listele pentru carerestul operaţiunii de împărţire este cel mai mic. Dacănumărul de mandate rezultate este mai mic decâtnumărul de mandate care sunt de alocat, se trece lacea de a doua etapă.

În cea de , sunt avute în considerare 13circumscripţii electorale, la nivelul întregului teritoriu.Numărul total de voturi valabil exprimate în fiecare din

4

prima etapă

a doua etapă

4.

Începând din anul 2005, în cazul alegerilor anticipate (desfăşurate înainte de împlinirea termenului de patru ani), alegerile se desfăşoarăîn baza scrutinului de listă închisă, fără a se mai folosi votul preferenţial


cele 13 circumscripţii este împărţit la numărul demandate care au mai rămas de distribuit încircumscripţia respectivă după distribuţia realizată înprima etapă. Rezultatul obţinut reprezintă numărul cucare se divide numărul de voturi valabil exprimatepentru fiecare listă, de aici rezultând un al doilea numărde mandate primit de fiecare listă (reprezentând parteaîntreagă a câtului). Dacă şi în urma celei de a douaetape rămân mandate de alocat, se trece la cea de atreia etapă.

În cea de , numărul de voturi exprimatepentru fiecare partid politic / candidat independent lanivel naţional este împărţit la numărul de mandate caremai sunt de alocat. Rezultatul obţinut reprezintă

numărul cu care se divide numărul de voturi valabilexprimate pentru fiecare listă, de aici rezultând un altreilea număr de mandate primit de fiecare partid. Dacăşi în urma acestei operaţiuni mai sunt mandate deatribuit, acestea sunt alocate partidului care a obţinutcele mai multe voturi la nivel naţional. Mandatelealocate la acest nivel sunt direcţionate către listele dindiferite circumscripţii electorale, în funcţie de numărulde voturi primit de fiecare partid în parte încircumscripţiile respective.

Mandatele alocate unei liste de candidaţi revin primilorcandidaţi de pe lista respectivă, în ordineadescrescătoare a numărului de voturi primite de fiecaredintre ei.

a treia etapă

Irlanda


Tipul de sistemul electoral folosit

Prag electoral


ş

Parlamentul Irlandei este unul bicameral, fiind formatdin Camera Reprezentanţilor (Dáil Éireann) care are166 de membri şi Senat (Seanad Eireann) care are 60de membri.

Începând din 1922, pentru alegerea CamereiReprezentanţilor se foloseşte sistemul cu vot unictransferabil, alegerile fiind organizate în 42 decircumscripţii electorale, numărul de mandate carecorespunde fiecărei circumscripţii variind, conform legiiîntre 3 şi 8 (în funcţie de numărul locuitorilor dincircumscripţie). În realitate, numărul de reprezentanţicare se aleg într-o circumscripţie nu este mai mare de5.

Membrii Senatului sunt desemnaţi, în maximum 90 dezile după alegerea Camerei Reprezentanţilor, în felulurmător:

11 dintre ei sunt numiţi de Primul Ministru(Taoiseach);6 sunt aleşi de către absolvenţii a douăuniversităţi - Universitatea Naţională a Irlandeişi Universitatea din Dublin, dintre reprezentanţiiacestor universităţi (câte 3 de fiecare),folosindu-se sistemul cu vot unic transferabil;43 sunt aleşi dintre persoane având experienţăşi expertiză într-unul din următoarele 5 domeniide activitate: cultură şi educaţie, agricultură şipescuit , muncă, industrie şi comerţ (incluzândarhitectura) şi administraţie şi servicii sociale(incluzând activităţi de voluntariat). alegerea seface (prin corespondenţă) de către un corpelectoral format din membrii Camerei

Reprezentanţilor, membrii Senatului în funcţie,membrii consiliilor disctrictuale, folosindu-sesistemul cu vot unic transferabil. Nominalizărilecandidaţilor pentru cele 5 domenii se fac decătre membrii celor două Camere (oricare 4membri pot propune un candidat, însă oricemembru nu poate susţine decât un candidat).


A tâ t în cazu l a leger i l o r pen t ru CameraReprezentanţilor, cât şi în cel al alegerilor pentru cei 6senatori desemnaţi de cele două universităţi şi cei 43selectaţi dintre specialiştii în cele 5 domenii indicatemai sus alegeri pentru care se foloseşte sistemul cuvot unic transferabil, alegătorul primeşte un buletin de

�

�

�


vot pe care sunt menţionaţi toţi candidaţii dincircumscripţie cu menţiunea, după caz, a partidului pecare îl reprezintă, în ordine alfabetică sau într-o ordinestabilită prin tragere la sorţi (ci nu grupaţi în funcţie departidele pe care le reprezintă). El are la dispoziţie unvot pe care îl poate transfera de la un candidat la altul,marcând numele diferiţilor candidaţi cu 1 - pentru primapreferinţă), 2 pentru a doua preferinţă, ş.a.m.d.Raţionamentul alegătorului, în momentul în careexprimă aceste preferinţe, este de genul următor:„Candidatul căruia i-aş acorda votul meu este X şimarchez numele lui cu 1. Dacă acesta primeşte fie preamulte voturi şi nu are nevoie de votul meu, fie preapuţine şi este exclus din competiţie, doresc ca votulmeu să fie transferat candidatului „Y” şi marcheznumele acestuia cu 2. Dacă şi Y primeşte fie prea multevoturi şi nu are nevoie de votul meu, fie prea puţine şieste exclus din competiţie, doresc ca votul meu să fietransferat candidatului „Z” şi marchez numele lui cu 3,ş.a.m.d.” Este de menţionat faptul că alegătorul poatedecide ca transferul votului său să se facă întrecandidaţi reprezentând mai multe partide politice.

În primul rând, pentru fiecare circumscripţie electoralăse stabileşte o cotă electorală pe care un candidattrebuie să o depăşească pentru a fi declarat ales. Spredeosebire de alte ţări în care este folosit sistemul cu vot

unic transferabil, în Irlanda se foloseşte „droop qoata”,care se calculează după următoarea formulă:

La prima numărătoare se iau în considerare numaipreferinţele marcate cu „1” pe fiecare buletin de vot, iarrezultatul numărătorii trebuie să arate de câte „1” uri abeneficiat fiecare candidat în parte. Odată stabilit acestlucru, se constată dacă există vreun candidat careatinge sau depăşeşte cota electorală. Dacă exsită,respectivul este declarat ales, iar numărul de voturicare depăşeşte cota este transferat celorlalţi candidaţi,în funcţie de procentul pe care îl reprezintă preferinţelemarcate cu „2” în favoarea acestora pe toate buletinelede vot ale candidatului declarat ales. Dacă nu existănici un candiat care să fi atins sau depăşit cota,candidatul situat pe ultimul loc la prima numărătoareeste exclus din competiţie, iar voturile lui sunttransferate celorlalţi candidaţi, după aceleaşi criteriiprezentate mai sus. Urmează o a doua numărătoarecare ia în calcul preferinţele marcate cu „2” şipreferinţele marcate cu „1” transferate de la candidatulcare a fost declarat ales sau de la cel care a fost exclusîn urma primeri numărători. Şi în urma acesteinumărători se procedează la fel ca după primanumărătoare. Procedura continuă până când suntatribuite toate mandatele.


11mandateNr.

exprimatevalabilvoturiNr.q

5

.

În anul 1994, fusese adoptat, printr-un referendum, un sistem de vot proporţional cu selecţie personalizată (în baza căruia 75% dinmandate erau câştigate în mod direct, în cadrul unor circumscripţii uninominale, iar celelalte 25% erau mandate compensatorii şi eraualocate la nivelul regiunilor, candidaţilor de pe listele regionale în cazul Camerei Deputaţilor, respectiv unora dintre candidaţii care pierdeaualegerile în circumscripţiile uninominale în cazul Senatului)

Italia


Parlamentul este bicameral, fiind compus din Senat(315 senatori aleşi şi senatori de drept) şi CameraDeputaţilor (630 deputaţi). Mandatul este de 5 anipentru ambele Camere.

Începând din decembrie 2005, s-a revenit la un sistemproporţional cu scrutin de listă (blocată) . Totodată,sistemul electoral italian prevede şi acordarea uneiprime electorale parti ului/coaliţiei care se claseazăpe primul loc.

Pentru Camera Deputaţilor, 12 mandate sunt atribuiteîntr-o circumscripţie reprezentând cetăţenii dinstrăinatate şi 1 mandat este atribuit regiunii Valled'Aosta. Restul de 617 mandate sunt atribuite în 26 decircumscripţii electorale constituite la nivelul regiunilor,

fiecare circumscripţie având un număr de mandateproporţional cu mărimea sa.

În cazul Senatului, un mandat este atribuit in Valled'Aosta, 7 în Trento Alto Adige şi 6 în circumscripţiareprezentând cetăţenii din străinătate. Restul de 301mandate se atribuie în circumscripţii constituite lanivelul celor 18 regiuni rămase, fiecare regiune


5

d


primind un număr de mandate proporţional cupopulaţia sa.

Pentru Camera Deputaţilor, pragurile se calculează lanivel naţional, după cum urmează:

10% pentru coaliţii4% pentru partide necoalizate2% pentru partidele din cadrul coaliţiilor (nu seaplică listelor minorităţilor naţionale din cadrulcoaliţiei)

În cazul coaliţiilor, sunt numărate şi voturile partidelorce nu ating pragul de 2%, dar la repartizareamandatelor sunt considerate doar voturile primuluipartid de sub pragul de 2%, în ordinea descrescătoarea voturilor.

Pentru Senat, pragurile se calculează la nivelulregiunii:

20% pentru coaliţii8% pentru partide necoalizate şi pentrupartidele din coaliţiile care nu ating 20%3% pentru partidele din cadrul coaliţiilor

Chiar dacă un partid atinge pragul electoral la nivelnaţional, el poate să nu primescă nici un mandat dacănu atinge pragul electoral în nici una dintre regiuni.

Alegătorii primesc câte un buletin de vot pentru fiecareCameră, pe care marchează lista preferată, fără aputea modifica ordinea candidaţilor. Lista fiecărui partideste tiparită separat, chiar dacă acesta face parte dintr-o coaliţie.

La Camera Deputaţilor, mandatele sunt atribuite lanivel naţional, considerând partidele care au depăşit

4% din voturile valabil exprimate şi coaliţiile care audepăşit 10% din voturile valabil exprimate. Cele 617mandate disponibile se distribuie proporţional întreacestea.

Dacă partidul/coaliţia câştigătoare are cel puţin 340 demandate (55% din cele 617 disponibile), seprocedează la stabilirea numărului de mandatecuvenite fiecărui partid din cadrul coaliţiilor, fiindconsiderate doar partidele ce depăşesc pragul de 2%şi, pentru fiecare coaliţie, primul partid de sub pragul de2%.

În cazul în care partidul/coaliţia câştigătoare nu are 340de mandate, primeşte diferenţa dintre numărul demandate câştigate şi 340 sub formă de primăelectorală. Cele 277 de mandate rămase se distribuieproporţional celorlalte partide/coaliţii ce depăşescpragul electoral. Apoi se stabileşte numărul demandate cuvenit fiecărui partid din cadrul coaliţiilor,respectându-se limitele de mai sus.

Odată stabilit numărul de mandate cuvenit fiecăruipartid la nivel naţional, acestea sunt repartizate lanivelul cirumscripţiilor şi, implicit, listelor, în modproporţional cu voturile primite de fiecare dintreacestea.

Pentru Senat, mandatele sunt atribuite la nivelulregiunilor, luându-se în considerare partidele care audepăşit 8% şi coaliţiile care au depăşit 20% din voturilevalabil exprimate.

Dacă, într-o circumscripţie, partidul/coaliţ iacâştigătoare are 55% din mandatele puse în joc încircumscripţia respectivă (numărul se rotunjeşte însus), mandatele câştigate de fiecare coaliţie sedistribuie proporţional între partidele componente, darnumai cele care au depăşit pragul de 3%.Dacă partidul/coaliţia câştigătoare nu dispune de 55%din mandatele disponibile, primeşte diferenţa necesarăsub formă de primă electorală. Restul mandatelord i s p o n i b i l e s e d i s t r i b u i e p r o p o r ţ i o n a lpartidelor/coaliţiilor ce au depăşit pragul, respectându-se limitele de mai sus.

Prag electoral



�

�

�

�

�

�

Letonia


Parlamentul Leton (Saeima) este unul unicameral. Cei100 de membri ai săi sunt aleşi pentru o durată de 4ani.



Prag electoral


Modul î care se stabilesc rezultatele şi seatribuie mandatele

Alegerile se desfăşoară pe baza unui sistemproporţional cu scrutin de listă şi vot preferenţialorganizat la nivelul a 5 circumscripţii electorale. Uncandidat poate figura pe listele depuse în mai multecircumscripţii electorale.

Pragul electoral este de 5% din voturile valabilexprimate la nivel naţional.

Fiecare alegător primeşte buletine de vot pe care sunttrecute separat listele de candidaţi propuse de partideşi un plic purtând ştampila secţiei de votare, el având deintrodus, într-un plic (pe care îl va introduce în urna),buletinul de vot pe care este tipărită lista pe care opreferă. Înainte de a face acest lucru însă, opţional,poate să-şi exprime susţinerea pentru unul sau maimulţi dintre candidaţii partidului a cărui listă o votează,marcând numele candidatului/candidaţilor cu „+”. Deasemenea, el are şi posibilitatea de a-şi manifestadezaprobarea faţă de unul sau mai mulţi dintrecandidaţii aflaţi pe lista pe care o votează, caz în caretrebuie să taie, pe buletinul de vot, numelerespectivului/respectivilor.

În primul rând, în fiecare circumscripţie, se stabileştenumărul de mandate care revin fiecarei liste decandidaţi, aplicându-se metoda Sainte-Lague:numărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare listăde candidaţi se împarte la 1, 3, 5, ... până când divizorulajunge să fie cel puţin egal cu numărul de mandate caresunt de atribuit, după care se ordonează câturile(rezultate în urma operaţiunii efectuate pentru toatelistele) în ordinea lor descrescătoare şi, în aceastăordine, se atribuie listei căreia îi corespunde fiecarecât, până se epuizează toate mandatele.

În cea de a doua fază, pentru fiecare candidat în partese efectuează următoarea operaţiune: din numărul devoturi exprimate pentru lista pe care el se află, se scadeun număr de voturi egal cu numărul de alegători care autăiat numele său de pe lista, iar la ce se obţine seadaugă numărul de voturi preferenţiale pe care le-aprimit (prin marcarea numelui său cu „+”). Rezultatulacestei operaţiuni determină ordinea în care candidaţiibeneficiază de mandate. Dacă acest rezultat îi dădreptul unui candidat să obţină mandate în două saumai multe circumscripţii, candidatul urmează săprimească mandatul în circumscripţia în care numărulobţinut în urma acestei operaţiuni este cel mai mare.

n

Lituania



Prag electoral


ş

Parlamentul (Seima) este unicameral şi are 141 demembri aleşi odată la patru ani.

Sistemul electoral este unul mixt/paralel direct: 71 decandidaţi sunt aleşi prin scrutin uninominal încircumscripţii uninominale, iar ceilalţi 70 sunt aleşi prinscrutin de listă desfăşurat la nivel naţional (întregteritoriul constituie o circumscripţie electorală).

Partidele participă la procesul de distribuire amandatelor care rezultă din scrutinul de listă, doardacă depaşesc pragul de 5% din voturile exprimate dealegatori (7% pentru coaliţii). Dacă după aplicareapragurilor, numărul de alegători care ar urma să fiereprezentaţi în Parlament este mai mic decât 60% dincei care s-au prezentat la urne, atunci partidul cu cele

mai mullte voturi, din cele aflate sub prag, câştigădreptul de a participa la distribuirea mandatelor.

Alegătorul primeşte două buletine de vot: unul pentrucircumscripţia uninominală şi unul pentrucircumscripţia plurinominală (naţională). Exprimarea


votului se face marcând numele candidatului (pebuletinul corespunzător circumscripţiei uninominale),respectiv lista de partid (pe buletinul corespunzătorcircumscripţiei plurinominale); pe listă, alegătorulpoate (fără să fie obligatoriu) să intervină şi săstabilească o altă ordine pentru candidaţi, avânddreptul de a exprima voturi „preferenţiale” pentrumaximum cinci candidaţi. Dacă din însemnărilealegătorului pe buletinul de vot nu reiese cu claritate cuiîi sunt adresate voturile preferenţiale, votul rămânevalabil, dar se ia în considerare ordinea propusă departid.

În circumscripţiile uninominale, un candidat esteconsiderat ales dacă obţine jumatate plus unu dinvoturile exprimate în circumscripţia respectivă. În cazulunei competiţii între mai mult de doi candidaţi în carenici unul dintre ace tia nu este declarat înving tor seorganizeaz un nou tur de scrutin, în termen de dous pt mâni, între primi doi clasaţi. În caz de balotaj, se iaîn considerare num rul de voturi obţinut de ace tia laturul I; dac nici a a nu pot fi departajaţi, se declarcâ tig tor candidatul mai în vârst . În circumscripţiile încare au candidat maxim doi candidaţi i în care nici unuldintre ace tia nu a fost ales, alegerile se repetă.

La nivelul circumscripţiei plurinominale, alegerile seconsideră valide dacă la ele participă peste un sfert din

numărul total de alegători. Mandatele se distribuiepartidelor în mod proporţional. Numărul de voturinecesar pentru ca un candidat să fie considerat alescoeficientul electoral, se obţine din împărţireanumărului de voturi valabil exprimate (doar pentrupartidele participante la distribuire) la 70 (numărul demembri ai Seima care se aleg prin scrutin de listă).Dacă după împărţire rămâne un rest, la valoarea finalăse adaugă „1” (se rotunjeşte în sus). Numărul de voturiprimit de o listă se împarte la coeficientul electoral şiastfel se obtine numărul de locuri pentru fiecare dintrepartide. Mandatele ramase nedistribuite în urmaacestei operaţii de împărţire se distribuie in ordineamarimii resturilor.

Odată stabilit numărul de mandate care revin fiecăreiliste, se trece la cea de a doua fază aceea a distribuiriimandatelor între candidaţii aceleeaşi liste. Pentruînceput, se stabileşte, pentru fiecare candidat în parte,numărul de voturi preferenţiale pe care le-a primit.Dacă acest număr este mai mare decât numărul deparlamentari care se aleg la nivelul circumscriptieiplurinominale (70) sau egal cu acesta, „cota electorală”a candidatului este egală cu numărul respectiv. Dacăeste mai mic, „cota electorală” este „0”. După aceea, secalculează punctajul pentru fiecare candidat, ca fiindprodusul dintre „cota electorală” şi „cota de partid” carese stabileşte în funcţie de locul pe care candidatul îlocupă pe lista partidului. Mandatele sunt distribuitecandidaţilor în ordinea descrescătoare a punctajuluiastfel obţinut pentru fiecare dintre ei.


ş

şş

şş

ş

ăă ă

ă ăă

ă ăă ă

Luxemburg



Prag electoral


ş

Parlament luxemburghez este unul monocameral şi esteformat din 60 de membri, aleşi o dată la fiecare cinci ani.

Pentru alegeri se foloseşte sistemul proporţional cu votmultiplu, în patru circumscripţii electorale, după cumurmează: Nord - 9 deputaţi, Sud - 23 deputaţi, Centru -21 deputaţi, Est - 7 deputaţi.


Fiecare aleg tor dispune de un num r de voturi egal cunum rul de mandate alocate circumscriptiei în care el

votează. El poate să opteze pentru a vota o anumită listă(caz în care exprimă un vot pentru lista respectivă) saupentru a-şi folosi voturile de care dispune pentru a votacandidaţi de pe mai multe liste. În cazul în care votează olistă care include mai puţini candidaţi decât trebuie aleşiîn circumscripţie, are la dispoziţie un număr de voturiegal cu diferenţa dintre numărul de candidaţi aflaţi pelista respectivă şi numărul de mandate din circumscripţiepe care le poate acorda unor candidaţi de pe alte liste.

ă ăă


Ei pot astfel vota pentru o list sau pentru o persoan depe orice list . Fiecare partid obţine atâtea locuri câte îirevin conform formulei de atribuire a voturilor, luându-seîn calcul atât voturile pentru list cât i voturile pentrucandidaţii individuali.

Repartiţia mandatelor între liste se face proporţional cunum rul total de voturi primite de fiecare list . În primafază numărul total de voturi este împărţit la numărul dedeputaţi de ales în circumscriptie mărit cu unu,

obţinându-se “numărul electoral”. Ulterior, se împartenumărul de voturi obţinut de o listă la “numărul electoral”,obţinându-se numărul de mandate care revin listeirespective.

Dacă după această procedură nu sunt distribuite toatemandatele (din cauza resturilor), se procedează la o adoua distribuire, în ordinea descrescătoare a resturilor

Într-o a doua etapă, mandatele sunt atribuitecandidaţilor, în ordinea descrescătoare a numărului devoturi obţinut de fiecare dintre aceştia.

ă ăă

ă

ă ă

ş


Malta



Prag electoral



ş

Parlamentul Maltei este monocameral şi are 65 defotolii.

Sistemul electoral folosit pentru alegereaParlamentului este unul de reprezentareproporţională, cu vot unic transferabil şi carepresupune şi un mecanism de compensare, pentruanumite situaţii. Scrutinul este organizat în 13circumscripţii, în fiecare dintre acestea alegându-secâte 5 parlamentari.


Alegătorul primeşte un buletin de vot pe care suntmenţionaţi toţi candidaţii din circumscripţie cumenţiunea, după caz, a partidului pe care îl reprezintă.Spre deosebire de cazul Irlandei însă, candidaţii suntgrupaţi în funcţie de partidele politice pe care lereprezintă, iar în cadrul unui grup de candidaţi ai unuipartid, ordinea în care sunt poziţionaţi fiind ceaalfabetică.

Alegătorul are la dispoziţie un vot pe care îl poatetransfera de la un candidat la altul, marcând numelediferiţilor candidaţi cu 1 - pentru prima preferinţă), 2pentru a doua preferinţă, ş.a.m.d. Raţionamentulalegătorului, în momentul în care exprimă acestepreferinţe, este de genul următor:

Este de menţionat faptul că alegătorul poate decide catransferul votului său să se facă între candidaţireprezentând mai multe partide politice.

În primul rând, pentru fiecare circumscripţie electoralăse stabileşte o cotă electorală pe care un candidattrebuie să o depăşească pentru a fi declarat ales. Lafel ca şi în Irlanda, se foloseşte „ , care secalculează după următoarea formulă:

La prima număr toare se iau în considerare numaipreferinţele marcate cu „1” pe fiecare buletin de vot, iarrezultatul numărătorii trebuie să arate de câte „1”-uri a

„Candidatul căruia i-aş acorda votul meu este X şi marchez numele lui cu 1.Dacă acesta primeşte fie prea multe voturi şi nu arenevoie de votul meu, fie prea puţine şi este exclus dincompetiţie, doresc ca votul meu să fie transferat

candidatului „Y” şi marchez numele acestuia cu 2.Dacă şi Y primeşte fie prea multe voturi şi nu arenevoie de votul meu, fie prea puţine şi este exclus dincompetiţie, doresc ca votul meu să fie transferatcandidatului „Z” şi marchez numele lui cu 3, ş.a.m.d.”

droop qoata”

ă

11mandateNr.



beneficiat fiecare candidat în parte. Odată stabilit acestlucru, se constată dacă există vreun candidat careatinge sau depăşeşte cota electorală. Dacă exsită,respectivul este declarat ales, iar numărul de voturicare depăşeşte cota este transferat celorlalţi candidaţi,în funcţie de procentul pe care îl reprezintă preferinţelemarcate cu „2” în favoarea acestora pe toate buletinelede vot ale candidatului declarat ales. Dacă nu existănici un candiat care să fi atins sau depăşit cota,candidatul situat pe ultimul loc la prima numărătoareeste exclus din competiţie, iar voturile lui sunttransferate celorlalţi candidaţi, după aceleaşi criteriiprezentate mai sus. Urmează o a doua numărătoarecare ia în calcul preferinţele marcate cu „2” şipreferinţele marcate cu „1” transferate de la candidatulcare a fost declarat ales sau de la cel care a fost exclusîn urma primei numărători. Şi în urma acestei

numărători se procedează la fel ca după primanumărătoare. Procedura continuă până când suntatribuite toate mandatele.

În situaţia în care, după prima numărătoare un partidpolitic obţine mai mult de 50% din voturi, dar mandateleobţinute de reprezentanţii săi, în final, nu reprezintă50% din Parlament, numărul mandatelor va fisuplimentat astfel încât partidul respectiv să obţină cuun mandat în plus faţă de totalul mandatelor obţinute deceilalţi competitori. Compensarea de acest tip se aplicăşi în situaţia în care doar două partide participante laalegeri obţin mandate, pentru partidul care a obţinutcele mai multe voturi. Candidaţii declaraţi aleşi suntcandidaţii partidului respectiv care au obţinut cel maimare număr de voturi, fără a fi aleşi, indiferent decircumscripţia în care candidează.

Olanda



Prag electoral



ş

Parlamentul Olandei este bicameral, fiind format dinTwedee Kamer (a doua Camer ) care are 150 demembri şi Eerste Kamer (prima Camer ) care are 75 demembri. Mandatele, în cazul ambelor Camere, au odurată de patru ani.

Pentru alegerea Camerei inferioare (mai importantădecât cealaltă, prin prisma faptului că este singura carepoate iniţia legi), se foloseşte un sistem dereprezentare proporţională, cu scrutin de listă şi votpreferenţial organizat la nivelul unei singurecircumscripţii (care este teritoriul ţării).

Membrii Camerei superioare sunt aleşi în mod indirect,de către un corp de electori format din reprezentanţiiconsiliilor regionale, folosindu-se acelaşi sistemproporţional cu scrutin de listă şi vot preferenţial.

locurile sunt distribuite la nivel naţional întrediferitele liste sau grupuri de liste care au obţinutun minimum de 0.67%; fiecare prime te atâtealocuri cât num rul de ori de care num rul devoturi primite este multiplu al normei dereprezentare stabilite la nivel naţional (num rulde voturi valabil exprimate în întreaga ţarîmp rţit la num rul de locuri 150 care trebuiedistribuite). În cadrul fiec rei liste locurile suntalocate între candidaţi corespunz tor ordinii încare apar în aceasta.alocarea restului de mandate r masenedistribuite se realizeaz prin metoda d'Hondt.

Pentru Camera inferioară există un prag de 0,67% dinvoturile valabil exprimate (procent corespunzătorvoturilor necesare pentru alegerea unui candidat).

La alegerile pentru Camera Inferioară, fiecare alegătorare dreptul să voteze o listă de candidaţi, putândacorda, de asemenea, un vot (preferenţial) unuia dintrecandidaţii de pe lista respectivă

Pentru Camera inferioară, mandatele sunt atribuite lanivel naţional între diferitele liste care au atins pragul de

ăă

ă ă

ăă

ă ăă

ă

ăă

�

�

ş


0.67% din voturile valabil exprimate. Pentru aceasta,numărul de voturi primit de fiecare listă se divide cu0,67%, de aici rezultînd un prim rând de mandate carerevine fiecărei liste. Pentru ceea ce rămâne, seprocedează în felul următor:

dacă numărul de mandate care mai sunt deatribuit este cel puţin egal cu 19, se foloseştemetoda celei mai mari medii (d'Hondt): restulrămas pentru fiecare listă după operaţia deîmpărţire menţionată mai sus se divide cu unnumăr de divizori (1, 2, 3, ...) egal cu numărul demandate care mai sunt de atribuit, câturile astfelobţinute pentru toate listele fiind dispuse înordine descrescătoare, fiecăruia urmând să-icorespudă, în această ordine, câte un mandatpână când sunt epuizate toate mandatele;dacă numărul de mandate este mai mic de 19, sefoloseşte metoda celui mai mare rest: resturile

operaţiei de împărţire menţionate mai sus suntdispuse în ordine descrescătoare, fiecăruiaurmând să-i corespudă, în această ordine, câteun mandat până când sunt epuizate toatemandatele.

Odată stabilit numărul de mandate care revin fiecăreiliste, acestea sunt atribuite candidaţilor, în general, înordinea în care aceştia sunt poziţionaţi pe listarespectivă. Totuşi, dacă un candidat obţine un numărde voturi preferenţiale cel puţin egal cu un sfert dinpragul electoral, el este declarat ales chiar înainteacandidaţilor situaţi pe poziţii superioare pe lista pe carefigurează şi el (şi care nu obţin, la rândul lor, acestbarem).

�

�

Polonia



Prag electoral


ş

Parlamentul Poloniei este unul bicameral, fiind compusdin Sejm (Camera inferioară) şi Senat (Camerasuperioară). Sejm-ul are 460 de membri, iar Senatul100.

Sistemul electoral folosit pentru alegerea Sejm-uluieste unul proporţional cu scrutin de listă şi votpreferenţial (obligatoriu) organizat la nivelul unorcircumscripţii electorale plurinominale. Circumscripţiilesunt organizate la nivelul voievodatelor sau al unordiviziuni ale acestora, regula de bază în stabilirea„graniţelor” circumscripţiilor fiind aceea că acestegraniţe nu le pot întrerupe sau intersecta pe cele alejudeţelor sau ale oraşelor care au statut de judeţ înlegislaţia electorală, din cele care formează teritoriulunui voievodat. Cu alte cuvinte, o circumscripţieelectorală poate să cuprindă doar judeţe şi oraşe (degenul celor menţionate mai sus) întregi, nicidecumdiviziuni ale acestora. Mărimea unei circumscripţiitrebuie să fie de aşa natură încât la nivelul ei să sealeagă cel puţin şapte deputaţi în Sejm.

Senatorii sunt aleşi printr-un sistem bazat pe principiulmajorităţii, în circumscripţii stabilite de aşa natură încât,în fiecare dintre ele să se aleagă între 2 şi 4 senatori. Înfiecare circumscripţie electorală, fiecare comitetelectoral (reprezentând partid politic, alianţă politică,etc.) poate propune un număr de candidaţi cel mult egalcu numărul de senatori care trebuie aleşi încircumscripţia respectivă.

În cazul alegerilor pentru Sejm, pragul electoral pentrupartidele politice este de 5%, iar pentru coaliţii de 8%,din voturile valabil exprimate la nivel naţional.

Pentru Senat, nu există prag electoral.

La alegerile pentru Sejm, alegătorul trebuie să aleagă olistă de candidaţi din cele cuprinse în buletinul de vot,marcând (cu un „X”) numele unuia dintre candidaţiiaflaţi pe lista respectivă (dacă marchează numele a doicandidaţi sau mai mulţi sau dacă nu este clar căruia


dintre candidaţi i-a acordat votul său, votul seanulează).

În cazul alegerilor pentru Senat, alegătorul trebuie săvoteze, pe buletinul de vot pe care sunt înscrişi toţicandidaţii din circumscripţie în ordine alfabetică(indiferent de apartenenţa lor politică), un număr decandidaţi egal cel mult cu numărul de senatori care sealeg în circumscripţia respectivă, marcând (cu câte un„X”) numele acestora.

În cazul Sejm-ului, atribuirea mandatelor se realizeazăla nivelul circumscripţiilor electorale, paşii fiindurmătorii:

după primirea datelor de la toate secţiile devotare de pe teritoriul circumscripţiei, BiroulElectoral de Circumscripţie totalizează voturileprimite de fiecare listă de candidaţi la nivelulcircumscripţiei;

numărul de voturi primit de fiecare listă decandidaţi se împarte le 1,4, 3, 5, 7, ..., până cândnumărul divizorilor devine egal cu numărulmandatelor care sunt de alocat;

câturile obţinute în urma efectuării operaţiuniide împărţire cu divizorii respectivi pentru toatelistele de candidaţi din circumscripţie se dispunîn ordine descrescătoare, fiecărui cât urmândsă-i revină, în această ordine, câte un mandat,până când numărul de mandate se epuizează

(în cazul în care, pentru atribuirea ultimuluimandat, se constată că sunt mai multe liste decandidaţi cărora le corespund câturi egale,mandatul se atribuie listei care a obţinut maimulte voturi);

odată stabilit numărul de mandate care trebuiesă revină fiecărei liste, se procedează laatribuirea mandatelor în favoarea candidaţilorîn ordinea descrescătoare a voturilor obţinutede fiecare dintre aceştia; în cazul în care existădoi sau mai mulţi candidaţi de pe aceeaşi listăcare obţin acelaşi număr de voturi, mandatul seatribuie în funcţie de numărul de secţii de votareîn care fiecare candidat a obţinut un număr maimare de voturi decât ceilalţi; în cazul în care şi înurma acestui criteriu doi sau mai mulţi candidaţise află la egalitate, persoana care areprezentat, în faţa biroului electoral decircumscripţie, „comitetului electoral” care apropus propus lista respectivă, la momentuldepunerii listelor, decide căruia dintre candidaţiîi revine mandatul respectiv.

În cazul alegerilor pentru Senat, în fiecarecircumscripţie electorală, după ordonarea candidaţilorîn ordinea descrescătoare a numărului de voturiprimite, sunt declaraţi aleşi primii candidaţi din„clasamentul” astfel obţinut, în număr egal cu numărulde mandate care sunt de atribuit. În cazul în care existădoi sau mai mulţi candidaţi care obţin acelaşi număr devoturi, ordinea acestora se stabileşte în funcţie denumărul de secţii de votare în care fiecare candidat aobţinut un număr mai mare de voturi decât celălalt(ceilalţi).


�

�

�

�

Portugalia



Parlamentul Republicii (Assembleia da Republica)este unul de tip unicameral alcătuit din 230 dereprezentanţi aleşi odată la patru ani.

Alegerile se desfăşoară în baza unui sistem electoralproporţional cu scrutin de listă (blocată).

Un număr de 226 parlamentari sunt aleşi în cadrulunor circumscripţii electorale ce corespund unităţiloradministrative. Numărul de mandate care revin uneicircumscripţii este proporţional cu numărul dealegători din circumscripţia respectivă şi este stabilitprin metoda d'Hondt (cea mai mare medie).


Patru mandate sunt alocate la nivelul a douăcircumscripţii electorale constituite pentru cetăţenii cudrept de vot care se află în afara ţării - una pentrucetăţenii portughezi rezidenţi în ţările membre aleUniunii Europene, pentru care sunt alocate 2 mandate,şi o altă pentru cetăţenii din celelalte ţări la care seadaugă regiunea Macao.


Votul alegătorului este luat în considerare doar înmomentul în care acesta marchează cu un „X” lista decandidaţi pe care o preferă. Numărul candidaţilorprezenţi pe o listă trebuie sa fie egal cu numărul de

mandate ce sunt repartizate circumscripţiei pentru careeste propusă lista respectivă. Acest număr nu poate fimai mic de doi şi nu nici mai mare de cinci.

Voturile acordate de către alegători sunt transformateîn mandate folosindu-se metoda d'Hondt: după ce seînsumează voturile primite de fiecare listă în parte lanivelul unei circumscripţii, numărul de voturicorespunzător fiecărei liste se împarte, succesiv la 1, 2,3, 4, 5...n („n” fiind numărul de mandate dincircumscripţie), după care se ordonează, în ordinedescrescăoare câturile corespunzătoare tuturorlistelor, fiecărui cât urmând a-i corespunde câte unmandat până se epuizează toate mandatele.

Prag electoral



Regatul Unit al Marii Britanii şiIrlandei de Nord



Prag electoral



Parlamentul de la Londra este compus din douăCamere: Camera Lorzilor, cu 724 de membri (în 2005)şi Camera Comunelor, cu 646 de membri. Alegerile seorganizează numai pentru Camera Comunelor,fotoliile Camerei Lorzilor fiind ocupate prin moşteniresau prin numiri (de către Regină)

Pe teritoriul Marii Britanii (Anglia, Scoţia şi ŢaraGalilor), membrii Camerei Comunelor se aleg prinsistem majoritar cu un singur tur de scrutin, organizatîn circumscripţii uninominale, cunoscut în literatura despecialitate sub denumirea(denumire care provine din cursele hipice, undeînvingătorul este concurentul care trece primul de unanumit punct de pe pista de alergare - linia de sosire,toţi cei care trec linia respectivă după el fiindconsideraţi a fi pierdut cursa) sau

(deşi această din urmă denumire mai este valabilăşi pentru unele sisteme majoritare de listă) . Un partidpolitic are dreptul la un candidat în fiecarecircumscripţie electorală.

În Irlanda de Nord, alegerile se organizează dupăsistemul , folosit în Irlanda.


Alegătorul primeşte un buletin de vot în care suntînscrise numele tuturor candidaţilor din circumscripţiasa, cu specificaţia partidului pe care îl reprezintă(acolo unde este cazul), el având dreptul la un singurvot pe care îl poate acorda candidatului (saupartidului) preferat, marcând numele candidatuluirespectiv cu un „X”.

În fiecare circumscripţie este declarat ales candidatulcare obţine cel mai mare număr de voturi, fără a finevoie ca acesta să reprezinte cel puţin 50% dinvoturile valabil exprimate.

„first past the post”

"the winner takes itall"

„votului unic transferabil”


Slovacia



Prag electoral



Slovacia are parlament unicameral (numit „ConsiliulNaţional al Republicii Slovacia”), format din 150 dedeputaţi

În Slovacia, Parlamentul este ales prin sistemelectoral proporţional cu scrutin de listă şi votpreferenţial, organizat la nivelul unei singurecircumscripţii electorale (stabilită la nivelul întreguluiteritoriul).

Pentru a accede în Parlament, un partid politic trebuiesă întrunească, la nivel naţional, 5% din voturile valabilexprimate

Fiecare alegător primeşte câte un buletin de vot pentrufiecare partid politic înscris în cursa electorală, buletinpe care este imprimată lista cu numele candidaţilorpropuşi de partidul respectiv, în ordinea stabilită departid. Aflat în cabina de vot, alegătorul trebuie săintroducă în plic buletinul de vot cu lista pe caredoreşte să o voteze. Înainte de a face acest lucru, areposibilitatea de a exprima voturi preferenţiale pentrucel mult patru candidaţi de pe lista respectivă (fără,însă, ca acest lucru să fie obligatoriu).

După stabilirea numărului de voturi valabil exprimate,se calculează coeficientul electoral: q = numărul

voturilor valabil exprimate / 151 (număr de mandate +1)Numărul de mandate obţinute de fiecare partid, într-oprimă fază, este egal cu numărul voturilor valabilexprimate pentru lista sa împărţit la coeficientulelectoral. În cea de a doua fază, locurile rămase seatribuie folosindu-se metoda celor mai mari resturi (estevorba, în acest caz, de resturile rămase în urmaîmpărţirii, pentru fiecare partid în parte, a numărului devoturi exprimate în favoarea sa la coeficientul, fiecăruirest revenindu-i, în ordine descrescătoare, câte unmandat, până când se epuizează toate mandatele.

După stabilirea numărului de mandate care revinefiecărui partid politic, se stabileşte care dintre candidaţiide pe lista sa primesc mandatele respective. În acestsens, candidaţii care primesc voturi preferenţiale înnumăr de cel puţin 10% din voturile valabil exprimateobţinute de partidul pe lista căruia a candidat, auprioritate în alocarea mandatelor, în ordineadescrescătoare a numărului de voturi primite. Restul demandate se acordă în ordinea stabilită pe listă.

Slovenia



Slovenia are parlament unicameral (numit „AdunareaNaţionala”), format din 90 de deputaţi.

Parlamentul este ales prin sistem electoral proporţionalcu scrutin de listă (închisă), organizat la nivelul a optcircumscripţii electorale. La rândul ei, o circumscripţie


este împărţită în 11 regiuni, câte una pentru fiecaredintre candidaţii de pe lista unui partid (într-ocircumscripţie electorală, cei 11 candidaţi de pe listaunui partid sunt repartizaţi, fiecare, în câte o regiune).

Pentru minorităţile naţionale - italiană şi maghiară careau dreptul, fiecare, la câte un mandat de deputat, sestabilesc două circumscripţii speciale.

Nu există prag electoral, însă formaţiunile politice care,după prima fază de distribuire a mandatelor (rezultânddin împărţirea, la nivelul fiecărei circumscripţii, anumărului de voturi valabil exprimate de fiecare partidla coeficientul electoral al circumscripţiei), nu obţine celpuţin trei mandate la nivel naţional, nu participă la fazaa doua, de distribuire a restului de mandate pe bazaresturilor de voturi rămase în urma primei faze.

Alegătorul va primi mai multe buletine de vot câte unulpentru fiecare formaţiune politică şi un plic. Pe buletinulde vot corespunzător unei formaţiuni politice figureazănumele candidatului repartizat, în numele formaţiunii,în regiunea respectivă, precum şi numele formaţiuniipe care o reprezintă (şi care a depus, la nivelulcircumscripţiei, lista pe care figurează candidatul

respectiv). El işi va exprima votul introducând unul dinbuletine în plic, iar apoi plicul în urnă.

Atribuirea mandatelor către formaţiunile politice careparticipă la alegeri se face la nivelul celor 8circumscripţii electorale. Pentru fiecare dintre acestea,se stabileşte un coeficient electoral al circumscripţiei q= număr de voturi valabil exprimate în circumscripţie /număr de mandate din circumscripţie(11). După aceea,numărul de voturi obţinute de o listă în toate cele 11regiuni (obţinut prin cumularea numărului de voturiobţinute de cei 11 candidaţi ai săi din regiunearespectivă) se împarte la coeficientul electoral, de aicirezultând un prim rând de mandate atribuite fiecăreiliste. Pentru mandatele rămase, la resturile rezultate înurma operaţiunii de împărţire, se aplică metodad' Hondt. Partidul care nu obţine cel puţin trei mandatela nivel naţional, în urma primei operaţiuni, nu va fi luatîn considerare în cea de a doua fază a atribuiriimandatelor (pe baza resturilor).

Odată stabilit numărul de mandate care revin fiecăreiliste, acestea sunt atribuite candidaţilor înscrişi pe listă,în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obţinutde fiecare din aceştia în regiunea în care a figurat pebuletinul de vot (ca reprezentant al listei).

Prag electoral



Spania



ş

Parlamentul Spaniei este format din două Camere:Camera Deputaţilor (Congreso de los Diputados) -având un număr de 350 de membri şi Senatul care are248 de membri. Alegerea parlamentarilor se face,pentru ambele Camere, odată la patru ani.

Pentru alegerea Camerei Deputaţilor se foloseşte unsistem de reprezentare proporţională cu scrutin delistă (blocată) organizat la nivelul a 50 de circumscripţiielectorale.

Pentru alegerea Senatului se folosesc două sisteme

208 senatori sunt aleşi în mod direct în 52 decicrumscripţii electorale plurinominale (cupatru senatori fiecare), prin aşa numitul

în care fiecare alegător voteazănu o listă de candidaţi, ci un număr demaximum trei candidaţi;

ceilalţi 40 de senatori sunt aleşi în mod indirect,ei fiind desemnaţi de adunările legislative alecelor 17 comunităţi autonome, fiecare dintreacestea având dreptul de a alege un senator lacare se adaugă încă unul pentru fiecare milionde locuitori.

� �

„sistemcu vot limitat”


Suedia



Prag electoral

Modul în care votează alegătorulModul în care se stabilesc rezultatele şi seatribuie mandatele

Parlamentul Suediei (Riksdagen) este unicameral,având în compoziţie un număr de 349 deputaţi aleşidirect odată la 4 ani.

Sistemul electoral folosit este unul poporţional cuscrutin de listă şi vot preferenţial (opţional), organizat lanivelul a 29 de circumscripţii electorale care corespundregiunilor administrative.

Există două nivele de prag electoral:la nivel naţional, 4% din voturile valabilexprimate pentru un partid politicla nivel de circumscripţie, 12 % dinvoturile exprimate pentru un partidpolitic

Alegătorul trebuie să aleagă o listă de candidaţi (a unuipartid politic), având posibilitatea să îşi exprimepreferinţa pentru unul din candidaţii de pe listarespectivă, marcând numele respectivului.

Într-o primă fază, 310 mandate sunt atribuite la nivelulcelor 29 de circumscripţii. Pentru aceasta, în fiecarecircumscripţie se aplică metoda „Saint Lagüe

�

�

Prag electoral



Pentru Camera Deputaţilor există un prag minim de 3%din voturile valibil exprimate la nivelul întregii ţări.Acesta este valabil pentru toţi actorii competiţieielectorale, indiferent dacă este vorba de partide politicesau de candidaţi independenţi.

Pentru nu există un prag electoral minim acestadepinzând de numărul populaţiei din regiune.

În cazul alegerilor pentru Camera Deputaţilor,alegătorul are dreptul să voteze doar pentru o listă decandidaţi în circumscripţia sa. Pentru oraşele Ceuta şiMelilla, alegătorul are opţiunea de a vota o listă sau uncandidat de pe o listă prezentată de un partid.

Pentru senatorii care se aleg în mod direct, alegătorulpoate vota un număr de maximum trei candidaţi încircumscripţia sa.

Stabilirea numărului de mandate care revin fiecăreiliste de candidaţi se face aplicându-se formula d'Hondt(a celei mai mari medii): numărul de voturi primit defiecare listă de candidaţi se împarte la un număr dedivizori (1, 2, 3, ...) egal cu numărul de mandate caresunt de distribuit, după care se dispun câturile obţinutepentru toate listele de candidaţi în ordinedescrescătoare, aceasta fiind ordinea în care fiecăruicât urmează să-i corespundă câte un mandat pânăcând sunt epuizate toate mandatele care sunt dedistribuit. Pentru oraşele Ceuta şi Melilla, în care sealege câte un deputat, mandatul este atribuit aceluicandidat care obţine cel mai mare număr de voturi.

În cazul senatorilor care se aleg în mod direct,atribuirea celor patru mandate din fiecarecircumscripţie se face în favoarea candidaţilor careobţin cel mai mare număr de voturi, în ordineadescrescătoare a numărului de voturi obţinut de fiecaredintre aceştia.

Senat


modificat”, metodă care presupune împărţireanumărului total de voturi obţinute de fiecare partidpolitic la o serie de divizori începând cu 1.4, 3, 5ş.a.m.d, în număr egal cu numărul de mandate cetrebuie alocate, apoi ordonarea câturilor obţinutepentru toate partidele în ordine descrescătoare şiatribuirea a câte unui mandat corespunzător pentrufiecare cât, până când se epuizează toate mandatelecare sunt de distribuit în circumscripţia respectivă. Înfiecare circumscripţie electorală, la această operaţiuneparticipă doar partidele politice care ating pragul de12% din voturile valabil exprimate la nivelulcircumscripţiei.

Celelalte 39 de mandate se distribuie la nivel naţional,astfel încât să se obţină o relaţie proporţională cât maicorectă între numărul de voturi obţinute de partide lanivel naţional şi numărul de fotolii pe care partideleurmează să le ocupe în Parlament. Astfel, pentrufiecare partid politic în parte, în baza numărului devoturi obţinute de listele partidului însumate la nivelnaţional, se stabileşte câte din cele 349 de mandate artrebui să revină partidului respectiv dacă întregteritoriul ar reprezenta o singură circumscripţieelectorală (folosindu-se aceeaşi metodă „Saint Lagüemodificat”). Din numărul de mandate rezultat în urma

acestei operaţiuni, se scade numărul de mandateobţinut deja de partid la nivelul circumscripţiilorelectorale, rezultând, astfel numărul de mandate, dincele 39 care urmează să revină fiecărui partid. Laaceastă operaţiune participă doar partidele politicecare, la nivel naţional, ating pragul de 4% din voturilevalabil exprimate.

Odată stabilit numărul de mandate care revin fiecăruipartid politic şi, implicit, fiecărei liste de candidaţi dinfiecare circumscripţie, se procedează la alocareamandatelor între candidaţii aceleeaşi liste. În primaetapă, sunt luaţi în considerare doar candidaţii careobţin un număr de voturi personalizate (voturipreferenţiale) în număr egal cu cel puţin 8% din voturivalabil exprimate în favoarea listei respective, acestoraurmând a le reveni mandatele alocate listei, în ordineainversă a numărului de voturi personalizate obţinute defiecare dintre ei, până când se epuizează toatemandatele. Dacă prin această metodă nu sunt alocatetoate mandatele care revin listei (numărul de candidaţide pe listă care obţin cel puţin 8% din voturile exprimateîn favoarea listei este mai mic decât numărul demandate care revin listei), celelalte mandate suntdistribuite în funcţie de locul pe care îl ocupă fiecarecandidat pe listă.

Ungaria



Prag electoral

Parlamentul Ungariei este unul monocameral.

Sistemul electoral folosit este unul mixt, care combinăsistemul majoritar cu sistemul proporţional: 176 demembri sunt aleşi la nivelul a tot atâtea circumscripţiiuninominale, prin sistem majoritar uninominal cu douătururi, cel mult 152 la nivelul a 20 de circumscripţiidepartamental teritoriale, prin scrutin de listă organizatîn circumscripţiile respective, iar cel puţin 58 demandate sunt „compensatorii”, fiind atribuite unoradintre candidaţii aflaţi pe listele naţionale alepartidelor.

Fiecare partid/coaliţie are dreptul să propună:câte un candidat în fiecare din cele176 de circumscripţii uninominale;câte o listă de candidaţi în fiecare dinc e l e 2 0 d e c i r c u m s c r i p ţ i idepartamentale;o listă la nivel naţional

Pentru ca o listă de candidaţi să primească mandatetrebuie să beneficieze de cel puţin 5% din voturilevalabil exprimate în circumscripţia pentru care a fostpropusă. Acelaşi prag este impus partidelor la nivelnaţional pentru ca listele la acest nivel să primeascămandate.

�

�

�




Fiecare alegător dispune de două voturi: unul pe care îlpoate oferi unui candidat în circumscripţia uninominală,iar celălalt pe care îl poate acorda unei liste, la nivelulcircuscripţiei departamentale.

Mandatele se atribuie în trei faze:

a) în prima fază, sunt declaraţi aleşi candiaţii care, încele 176 de circumscripţii uninominale, obţin celpuţin 50% din voturi în primul tur, cu condiţia ca laalegeri să fi participat cel puţin jumătate din numărulalegătorilor înscrişi în liste. Dacă într-ocircumscripţie uninominală, la primul tur de scrutin,nu este întrunită condiţia legată de participareaalegătorilor la vot se organizează un al doilea tur, cuposibilitatea participării tuturor candidaţilor înscrişila primul tur, urmând să fie declarat ales candidatulcare obţine cel mai mare număr de voturi, cucondiţia ca 25% din cetăţenii cu drept de vot să fivotat. De asemenea, dacă la primul tur, nici uncandidat nu obţine majoritatea absolută a voturilor,se organizează un al doilea tur, la care pot participatoţi candidaţii care au obţinut cel puţin 15% din

voturile valabil exprimate la primul tur, urmând a fideclarat ales candidatul care obţine cel mai marenumăr de voturi, cu condiţia ca 25% din cetăţenii cudrept de vot să fi votat;

b) în cea de a doua fază, se stabileşte numărul demandate care revin fiecărei liste departamentale,prin împărţirea numărului de voturi primit de fiecarelistă la o cotă calculată după formula:

şi reţinându-se partea întreagă a câtului.

c) în cea de a treia fază, pentru fiecare partid/coaliţie înparte, se însumează, la nivel naţional, voturileexprimate în primul tur declarat valid în favoareacandidaţilor care, la nivelul circumscripţiiloruninominale nu au câştigat alegerile şi voturilereprezentând resturile operaţiilor de împărţire dincea de a doua fază. Pe baza numărului obţinut sestabileşte, în mod proporţional, numărul demandate, care revin fiecărei liste de candidaţi dincele propuse la nivel naţional.

11mandateNr.


Bulgaria



Prag electoral

Parlamentul Bulgariei este unul unicameral şi are unnumăr de 240 de membri, aleşi odată la patru ani.

Alegerile se desfăşoară în baza unui sistem electoralproporţional cu scrutin de listă (blocat ), organizat lanivelul a 31 de circumscripţii electorale, între care treisunt consituite în Sofia şi două în Plovdiv (celelalte 26de circumscripţii corespund regiunilor administrative).

Pentru a participa la distribuirea mandatelor în primaetapă (la nivelul celor 26 de circumscripţii), într-ocircumscripţie, un partid politic sau un candidatindependent trebuie să atingă un prag egal curezultatul operaţiei de împărţire a numărului de voturivalabil exprimate în circumscripţia respectivă lanumărul de mandate care revin circumscripţiei.

În cea de a doua etapă, cea în care sunt alocate, la nivelnaţional, mandatele care nu au fost distribuite în primaetapă, un partid politic poate fi inclus doar dacă voturilepe care le-a obţinut reprezintă cel puţin 1,8% dinvoturile exprimate la nivel naţional. Pentru coaliţii,pragul în această etapă este de 10%, în timp cecandidaţii independenţi nu au acces la această etapă.

ă




Alegătorul trebuie să voteze o listă de candidaţi, dintrecele care sunt propuse pentru circumscripţia lui, avândposibilitatea ca, în cadrul listei respective, să îşiexprime preferinţa pentru unul dintre candidaţi.

Alocarea mandatelor se face în două etape.

În , pentru fiecare circumscripţie electoralăse împarte numărul de voturi valabil exprimate lanumărul de mandate din circumscripţie. Rezultatulobţinut reprezintă „cota electorală” pentrucircumscripţia respectivă. Numărul de voturi valabilexprimate pentru fiecare listă se împarte la aceastăcotă, de aici rezultând un prim număr de mandate primitde fiecare listă (reprezentând partea întreagă acâtului).

În cea de , sunt cumulate la nivel naţional,pentru fiecare partid/coaliţie în parte (care a depăşit

pragul pentru a participa la această etapă) resturilerezultate în urma operaţiilor de împărţire de la primaetapă (voturile neutilizate în prima etapă). Numărulastfel obţinut pentru fiecare partid/coaliţie în parte sedivide cu rezultatul operaţiei de împărţire dintrenumărul total de voturi cumulate la nivel naţional(reprezenând resturile rezultate în urma primei etape)la numărul de mandate care mai sunt de alocat. De aicirezultă numărul de mandate care revin, la acest nivel,fiecărui partid, respectiv fiecărei coaliţii. Dacă încă maisunt mandate de atribuit, acestea sunt alocatepartidelor/coaliţiilor, în ordinea inversă a resturilecorespunzătoare acestora. Mandatele alocate înaceastă a doua etapă sunt repartizate acelor liste alpartidelor/coaliţiilor din circumscripţiile în carepartidele, respective coaliţiile, au obţinut cel mai marenumăr de voturi.

Odată stabilit numărul de mandate care revin fiecăreiliste, acestea sunt alocate acelor candidaţi în favoareacărora a fost exprimat cel mai mare număr de voturipreferenţiale. În situaţiile în care există mai mulţicandidaţi ai aceleeaşi liste cu acelaşi număr de voturipreferenţiale, se are în vedere poziţia pe care fiecaredintre ei o ocupă în lista respectivă.

prima etapă

a doua etapă

România



Pragul electoral


Parlamentul României este bicameral, fiind format dinCamera Deputaţilor, cu 332 de membri şi Senat cu 137membri.

Pentru ambele Camere, alegerile se desfăşoară înbaza unui sistem electoral proporţional cu scrutin delistă (blocat ), organizat la nivelul a 42 decircumscripţii electorale, între care una o reprezintămunicipiul Bucureşti.

Pentru un partid politic, pragul electoral pentru intrareaîn Parlament este de 5%. Pentru alianţe politice şialianţe electorale, la procentul de 5% se adaugă 3%pentru cel de-al doilea partid şi câte 1% pentruurmătoarele începând cu al treilea, fără a se puteadepăşi 10% din totalul voturilor valabil exprimate.

În virtutea prevederilor constituţionale, organizaţiileminorităţilor naţionale legal constituite au dreptul la celpuţin un reprezentant în Camera Deputaţilor. Pentru aobţine însă, un fotoliu în această Cameră, lista decandidaţi a unei astfel de organizaţii trebuie să

primească în alegeri, la nivel naţional, un număr devoturi cel puţin egal cu 10% din coeficientul electoral lanivel naţional (numărul total de voturi valabil exprimatela nivel naţional împărţit la numărul de deputaţi).

În secţia de votare, alegătorul primeşte două buletinede vot unul pentru Camera Deputaţilor şi unul pentruSenat. Pe fiecare dintre aceste două buletine trebuie

ă


să aplice ştampila pe lista de candidaţi pe care doreştesă o voteze.

Alocarea mandatelor se face în două etape. În primaetapă, se alocă mandate la nivelul fiecăreia dintre cele42 de circumscripţii, în felul următor:

pentru fiecare circumscripţie electorală, sestabileşte coeficientul electoral, prin împărţireanumărului de voturi valabil exprimate încircumscripţia respectivă la numărul demandate care sunt repartizate aceleicircumscripţii;

pentru fiecare listă de candidaţi, numărul devoturi obţinute se împarte la coeficientulelectoral, partea întreagă a câtului acesteioperaţii reprezentând un prim număr demandate pe care le primeşte lista respectivă.

În cea de-a doua etapă, se alocă un al doilea rând demandate la nivel naţional, folosindu-se metodad'Hondt:

pentru fiecare partid în parte, resturile rezultateîn urma operaţiunii de împărţirii din prima etapăse cumulează la nivel naţional;numărul astfel obţinut pentru fiecare partid seîmparte la un număr de divizori întregiconsecutivi (1, 2, 3, ...) în număr egal cunumărul de mandate care sunt de alocat;câturile obţinute din operaţia de împărţireefectuată pentru toate listele se dispun înordine descrescătoare (fără a se ţine seama delistele cărora le corespund) şi, în aceascăordine, fiecăruia din ele urmează să îicorespundă câte un mandat, până ce seepuizează toate mandatele care sunt dealocat;mandatele astfel rezultate sunt repartizate înpartidelor în anumite circumscripţii, în funcţiede ordinea descrescătoare a resturilor rămaseîn circumscripţiile respective.


�

�

�

�

�

�


Sisteme electorale folosite în alegerilepentru Parlamentul European

Un prim aspect important care trebuie reţinut înlegătură cu sistemele electorale folosite de cele 25 deţări membre ale Uniunii Europene în alegerile pentruParlamentul European este acela că toate sunt cureprezentare proporţională. Acest lucru se datoreazăunor recomandări ale Consiliului Europei, între carecea mai importantă este cea în care se stipulează că„

Trebuie remarcat faptul că, în alegerilepentru Parlamentul European, nu se pune problemareprezentăr i i e lectoratului dintr-o anumităcircumscripţie (aspect sub care sistemele de votmajoritare sau, în orice caz, cele bazate pe scrutinuluninominal, sunt cele mai eficiente) parlamentarul fiindreprezentantul ţării sale în acest for, precum şireprezentantul formaţiunii în numele căreiacandidează într-unul din grupurile parlamentare.

Celelalte două recomandări abordează şi ele laaspecte importante: una se referă la faptul că, înalegerile europene, teritoriul ţării poate fi subdivizat înmai multe circumscripţii doar dacă acest lucru nuafectează în mod serios caracterul proporţional alrezultatelor alegerilor, iar cea de-a doua la faptul căpragul electoral nu trebuie să depăşească 5%.

Astfel stând lucrurile, după cum se poate observa şi întabelul de mai jos, cele mai multe ţări au optat pentrusistemul proporţional cu scrutin de listă şi vot

preferenţial. Este interesant de observat faptul căFranţa şi Marea Britanie, ţări care în alegerile pentruparlamentele naţionale folosesc sisteme majoritare,dar şi Germania, în care, pentru alegereaParlamentului federal se foloseşte un sistem cuselecţie personalizată, pentru desemnareareprezentanţilor lor în Parlamentul european au optatpentru un sistem - cel proporţional cu scrutin de listăblocată - care permite cel mai scăzut nivel de implicarea alegătorului în selecţia celor care ajung să fie aleşi.

Se mai poate observa că toate ţările care folosescsisteme proporţionale cu liste deschise pentru alegerilelegislative naţionale (sisteme care implică o participaresubstanţială a alegătorului la selecţia candidaţilor) aurenunţat, în cazul alegerilor pentru ParlamentulEuropean, din raţiuni legate de simplitate, la acestesisteme, unele chiar în favoarea sistemului cu scrutinde listă blocată (cum este cazul Estoniei, spreexemplu).

Mai este de remarcat şi faptul că ţările în care estefolosit sistemul cu vot unic transferabil Irlanda, Irlandade Nord şi Malta - au păstrate acest sistem şi pentrualegerile europene.

În tabelul următor este prezentată o clasificarecentralizată a sistemelor electorale folosite de cele 25de ţări membre ale Uniunii Europene în alegerile pentruParlamentul European, în funcţie de modurile descrutin.

alegerea reprezentanţilor în Parlamentului European,trebuie să se realizeze printr-un sistem bazat pescrutinul de listă sau prin sistemul cu vot unictransferabil”.

Tip

ul

de

sis

tem

ele

cto

ral

Pro

porţ

iona

l cu

listă

nebl

ocat

ăŢ

ara

Pro

porţ

iona

l cu

listă

bloc

ată

înch

isţia

l(e)

ăşi

vot(

uri)

pref

eren

opţio

nale

desc

hisă

, cu

vot m

ultip

luC

uvo

t uni

ctr

ansf

erab

il

într

-osi

ngur

ăci

rcum

scrip

ţieîn

mai

mul

teci

rcum

scrip

ţiiîn

tr-o

sing

ură

circ

umsc

ripţie

înm

aim

ulte

circ

umsc

ripţii

într

-osi

ngur

ăci

rcum

scrip

ţieîn

mai

mul

teci

rcum

scrip

ţiiîn

tr-o

sing

ură

circ

umsc

ripţie

înm

aim

ulte

circ

umsc

ripţii

Aus

tria

�

Bel

gia

�

Ceh

ia�

Cip

ru�

Dan

emar

ca�

Est

onia

�

Fin

land

a�

Fra

nţa

�

Ger

man

ia�

Gre

cia

�

Irla

nda

�

Italia

�

Leto

nia

�

Litu

ania

�

Luxe

mbu

rg�

Mal

ta�

Ola

nda

�

Pol

onia

�

Por

tuga

lia�

Reg

atul

Uni

t�

Slo

vaci

a�

Slo

veni

a�

Spa

nia

�

Sue

dia

�

Ung

aria

�


Austria

Numărul de locuri în Parlamentul European - 21

Alegerile sunt orgnizate pe baza sistemuluiproporţional cu scrutin de listă şi vot preferenţial,organizat într-o singur circumscripţie electoralconstituit la nivelul întregului teritoriu federal.

Listele de candidaţi care obţin mai puţin de 4% dinvoturi nu se califică pentru alocarea mandatelor.

Alegătorul are un singur vot pe care îl acordă fie uneiliste cu toţi cei mentionaţi pe lista respectivă, fie unuianume candidat de pe acea listă.

Repartizarea mandatelor către partidele politice serealizeaz prin algoritmul d'Hondt.

În cadrul fiecărui partid, mandatele sunt distribuitecandidaţilor de pe listă, în funcţie de numărul de voturipreferenţiale obţinut de fiecare dintre aceştia, dintotalul voturilor exprimate în favoarea partiduluirespectiv.


Prag electoral



ă ăă

ă

Belgia


Alegerile sunt organizate pe baza sistemuluiproporţional cu scrutin de listă şi vot preferenţial.

Din cei 24 de reprezentanţi ai Belgiei în ParlamentulEuropean, un anumit număr (stabilit în prealabil) esteales de către colegiul electoral de limbă flamandă, unaltul de către colegiul electoral de limba franceză şi, deregulă, unul de către colegiul electoral de limbagermană.

Sub noua organizare federală a statului, alegerilepentru Parlamentul European sunt organizate înurmătoarele 4 circumscripţii electorale:

1.circumscripţia flamandă, formată dindistrictele administrative ce aparţin regiuniiflamande, cu exceptia Hal-Vilvorde;

2 circumscripţia Walloon, formată din districteleadministrative ale reginunii Walloon cuexcepţia municipalităţilor din zona regiunilorde limbă germană;

3.electoratul format din districtele administrativedin zona Brussels şi Hal-Volvorde;

4.electoratul din zona regiunilor vorbitoare delimbă germană

Totodată, există 3 colegii electorale: francez, flamand şigerman. Persoanele care sunt înscrise pe listeleelctorale în zona Brussels-Hal-Vilvorde pot opta pentru

colegiul electoral de limba franceză sau pentru cel delimbă olandeză (flamandă).

Nu există un prag electoral mimin.

Alegătorii au un singur vot pe care îl acordă fie unei listede candidaţi, fie unui anume candidat de pe o listă.

Mandatele sunt alocate partidelor politice şi alianţelorprin reprezentare proporţională, folosindu-se sistemuld'Hondt (numărul de voturi primit de fiecare listă decandidaţi se divide, pe rând cu 1, 2, 3, 4, 5 ..., după carese dispun câturile obţinute pentru toate listele decandidaţi în ordine descrescătoare, aceasta fiindordinea în care fiecărui cât urmează să-i corespundăcâte un mandat până când sunt epuizate toatemandatele care sunt de distribuit). În cadrul aceluiaşipartid, mandatele sunt distribuite între candidaţi înfuncţie de numărul de voturi preferenţiale acodatefiecărui candidat în parte.


Prag electoral



.


Cipru


Pentru alegerea celor 6 euro-parlamentari, teritoriulCiprului reprezintă o singură circumscripţie, la nivelulcăreia se organizează alegeri prin sistem proporţionalcu scrutin de listă şi voturi preferenţiale.

1,8% reprezintă necesarul de voturi exprimate la nivelnaţional pentru a obţine un mandat.

Fiecare alegător trebuie să voteze o listă de candidaţipe care, totodată, poate exprima două voturipreferenţiale.

Stabilirea rezultatelor se face prin calcularea unuicoeficient electoral (Hare) la care se raporteazănumărul de voturi primit de fiecare listă, de aicirezultând un prim număr de mandate. Celelaltemandate corespund, câte unul, resturilor rămase înurma operaţiei de împărţire şi dispuse în ordinedescrescătoare.

Mandatele atirbuite unei liste sunt alocate candidaţilorîn funcţie de numărul de voturi preferenţiale obţinut defiecare dinte ei şi de ordinea în care aceştia au fo tpoziţionaţi pe listă.


Prag electoral



s

Cehia


Reprezentanţii Cehiei în Parlamentul European suntaleşi prin sistem proporţional cu scrutin de listă şi votpreferenţial.

La repartizarea mandatelor participă numai partidelecare obţin cel puţin 5% din voturile valabil exprimate.

Alegătorul votează o listă, în cadrul căreia are dreptulde a exprima un vot preferenţial în favoarea unuicandidat.

Metoda de atribuire a mandatelor este metoda d'Hondtaplicată la nivelul circumscripţii naţionale (numărul devoturi primit de fiecare listă de candidaţi se divide, perând cu 1, 2, 3, 4, 5, ...24) după care se dispun câturileobţinute pentru toate listele de candidaţi în ordinedescrescătoare, aceasta fiind ordinea în care fiecăruicât urmează să-i corespundă câte un mandat pânăcând sunt epuizate toate mandatele care sunt dedistribui).

Mandatele care revin unei liste se atribuie candidaţilorîn ordine descrescătoare numărului de voturipreferenţiale primite de fiecare dintre aceştia, iar atuncicând voturile preferenţiale nu mai pun în evidenţă nici odiferenţă între candidaţi, se ia în considerare poziţia pecare fiecare candidat a fost plasat pe listă de cătrepartidul care a propus lista.


Prag electoral



Danemarca


Teritoriul continental al Danemarcei reprezintă ocircumescripţie, la nivelul căreia se organizează

alegeri prin sistem proporţional cu scrutin de listă cu votpreferenţial. Populaţia din Faeroes şi Groenlandaformează, fiecare, câte o circumscripţie care alege unreprezentant.

Nu există un prag minim.

Tipul de sistem electoral folositPrag electoral




Fiecare alegător are un singur vot pe care îl acordă fieunui liste cu toţi cei menţionaţi pe listă, fie unui anumecandidat de pe acea listă.

Locurile sunt alocate listelor prin reprezentareproporţionala folosindu-se sistemul d'Hondt (numărulde voturi primit de fiecare listă de candidaţi se divide, pe

rând, cu 1, 2, 3, 4, 5, ...14 , după care se dispun câturileobţinute pentru toate listele de candidaţi în ordinedescrescătoare, aceasta fiind ordinea în care fiecăruicât urmează să-i corespundă câte un mandat pânăcând sunt epuizate toate mandatele care sunt dedistribuit), iar candidaţilor aceleaşi liste în funcţie denumărul de voturi preferenţiale obţinut de fiecare dintreei şi de ordinea în care aceştia au fost poziţionaţi pelistă. În cazul circumscripţiilor Faeroes şi Groenlanda(uninominale), candidaţii cu cele mai multe voturi de pelistele individuale sunt aleşi.

Estonia


În Estonia se constituie o singură circumscripţie, lanivelul căreia se organizează alegerile printr-un sistemde reprezentare proporţională cu scrutin de listă(blocată).

Nu există prag electoral minim.

Fiecare alegător are dreptul la un singur vot, pe care îlpoate exprima pentru o anumită listă.

Mandatele sunt alocate proporţional cu numărul devoturi primite de fiecare listă, folosindu-se metodad'Hondt (numărul de voturi primit de fiecare listă decandidaţi se divide, pe rând cu 1, 2, 3, 4, 5, 6, după carese dispun câturile obţinute pentru toate listele decandidaţi în ordine descrescătoare, aceasta fiindordinea în care fiecărui cât urmează să-i corespundăcâte un mandat până când sunt epuizate toatemandatele care sunt de distribuit), iar în cadrul fiecăreiliste, locurile sunt alocate în funcţie de ordinea în carenumele candidaţilor apar pe lista respectivă.


Prag electoral



Finlanda


Pentru ocuparea celor 14 locuri, se organizează alegerila nivelul a 4 circumscripţii electorale - sud, vest, nord şiest. Sistemul este unul proporţional cu scrutin de listă şivot preferenţial.

Nu există un prag electoral minim.

Alegătorul are dreptul la un vot pentru o anumită listă şila un vot preferenţial pentru un candidat de pe listarespectivă.

Stabilirea numărului de mandate care revine fiecăreiliste se realizează prin metoda d'Hondt (numărul devoturi primit de fiecare listă de candidaţi se divide, perând cu 1, 2, 3, 4, 5, ...14), după care se dispun câturileobţinute pentru toate listele de candidaţi în ordinedescrescătoare, aceasta fiind ordinea în care fiecăruicât urmează să-i corespundă câte un mandat pânăcând sunt epuizate toate mandatele care sunt dedistribuit). În momentul în care numărul de locuri cesunt alocate fiecarui partid sau asociaţie a alegătoriloreste stabilit, candidaţii de pe liste primesc mandate înordinea descrescătoare a voturilor preferenţiale primitede fiecare din ei.


Prag electoral




Fran aţ


Alegerile se organizează prin sistem proporţional cuscrutin de listă (blocată), în condiţiile în care teritoriuleste împărţit în 8 circumscripţii electorale.Magnitudinea circumscripţiilor variază între nu maipuţin de 3 locuri şi nu mai mult de 14 locuri.

Există un prag electoral de 5% pentru fiecarecircumscripţie.

Alegătorii au un singur vot la dispoziţie pe ca îl potacorda unei liste.

Numărul mandatelor ce reveni fiecăricircumscripţii se face în proporţie cu populaţia acestorafiind folosită metoda resturilor celor mai mari.

Alocarea mandatelor pentru diferitele liste de candidaţila nivelul unei circumscripţii se face utilizându-semetoda d'Hondt (numărul de voturi primit de fiecarelistă de candidaţi se divide, pe rând cu 1, 2, 3, 4, 5,... 78,după care se dispun câturile obţinute pentru toatelistele de candidaţi în ordine descrescătoare, aceastafiind ordinea în care fiecărui cât urmează să-icorespundă câte un mandat până când sunt epuizatetoate mandatele care sunt de distribuit), iar în cadrulfiecărei liste, alocarea se face în funcţie de ordinea încare numele apar pe liste.


Prag electoral



re

poate ei

Germania



Prag electoral



Cei 99 de membri sunt aleşi atât la nivelul landurilor, câtşi la nivel federal, fiecare partid având posibilitatea de aalege la care din cele două nivele depune liste.Sistemul electoral este unul de reprezentareproporţională cu scrutin de listă (blocată).

Un actor electoral trebuie sa atragă cel puţin 5% dinvoturile exprimate la nivel naţional.

Alegătorul are dreptul la un singur vot, pentru una dinliste.

Reprezentarea este una proporţională, voturile fiindnumărate, pentru fiecare partid în parte, la nivel federal.Când un partid depune liste la nivelul landurilor,numărul total de mandate câştigate de acel partid esteîmpărţit între listele respective folosindu-se sistemulHare-Niemeyer. Pentru fiecare listă, mandatele suntatribuite candidaţilor în funcţie de ordinea în careaceştia se află pe lista respectivă.

Grecia



Prag electoral


Sistemul electoral este unul de reprezentareaproporţională cu scrutin de listă (blocată), organizat lanivelul unei singure circumscripţii electorale(naţionale).

Formaţiunile politice trebuie să obţină 3% din voturileexprimate la nivel naţional pentru a avea reprezentanţiîn Parlamentul European.

Pentru alegerea membrilor Parlamentului European,fiecare alegător are dreptul la un singur vot, pe care îlpoate exprima pentru o anumită listă.


Irlanda



Prag electoral



Alegerea membrilor pentru Parlamnetul European seface prin votul unic transferabil aplicat în cadrul celor 4circumsripţii electorale.

Nu există un prag electoral minim.

Numele candidaţilor apar pe liste în ordinea alfabetică,fiecare alegător având dreptul la un vot, pe care îl poatetransfera de la un candidat (care acumulează maimulte voturi decât are nevoie pentru a fi ales sau preapuţine voturi pentru a putea fi ales) la altul, într-o ordine

pe care el o stabileşte marcând numele candidaţilor cu1, 2, 3,…, în ordinea descrescătoare a preferinţelorsale.

Ordinea alfabetică în care candidaţii sunt înscrişi pelistele de votare nu influenţează ordinea în care locurilesunt alocate. Pentru a fi aleşi, candidaţii trebuie săobţină o cota-parte prestabilită din voturi şi obţinută prinîmpărţirea numărului total de voturi la numărul de locuriplus 1, iar apoi adăugând 1 la rezultatul obţinut.Locurile sunt alocate candidaţilor de pe liste care auobţinut, fie la prima numărătoare, fie prin transferulsuccesiv de voturi realizat în conformitate cupreferinţele exprimate de alegători, un număr de voturimai mare decât respectiva cotă.

Italia



Prag electoral



Sistemul folosit este unul cu reprezentareproporţională cu scrutin de listă şi voturi preferenţiale.

Nu există prag electoral

Alegătorul votează lista unui partid, având dreptul şi laun număr de voturi preferenţiale pentru candidaţii de pelista respectivă, după cum urmează: 3 în districtulelectoral din Nord-Vest, câte 2 în Nord-Est, Centru şiSud, şi câte un vot în insule. Există o regulă specialăpentru voturile acordate în zonele cu minorităţilingvistice.

Voturile sunt numărate şi locurile alocate la nivelnaţional, unde este stabilită o cotă ce determină decâte voturi este nevoie pentru a obţine un loc. Dacăîntr-un district electoral, o listă obţine un numărinsuficient de voturi pentru a atinge cota respectivă,voturile obţinute de lista respectivă sunt transferatecătre un district în care lista respectivului partid aobţinut majoritatea relativă a voturilor. În acest mod,toate partidele beneficiează de o redistribuire avoturilor la nivel naţional.De mandatele alocate fiecărui partid politic beneficiazăcandidaţii care obţin cel mai mare număr din voturilepreferenţiale exprimate, în ordinea descrescătoare aacestora.


Mandatele sunt alocate proporţional cu numărul devoturi primite de fiecare listă. Într-o primă fază, secaluculează q = [nr. total de voturi / (nr. total de voturi+1)] +1, la care se împarte numărul de voturi al fiecăreiliste, de aici rezultând un prim număr de mandate.

Celelalte mandate rezultă din ordonarea resturiloroperaţiunii de împărţite în ordine descrescătoare,fiecărui rest urmând să-i revină un mandat.

Odată stabilit numărul de mandate pentru fiecare listă,acestea sunt alocate candidaţilor în ordinea în care eisunt poziţionaţi pe lista respectivă.


Letonia



Prag electoral



Sistemul prin care sunt aleşi cei nouă reprezentanţi aiLetoniei în Parlamentul European este unulproporţional cu scrutin de listă şi vot preferenţial,asemănător celui folosit pentru alegerea parlamentuluinaţional. Există o singură circumscripţie electorală, lanivelul întregii ţări.


Alegătorul votează o listă, având şi dreptul de aexprima voturi preferenţiale pentru anumiţi candidaţi şivoturi „negative” pentru alţii.

Stabilirea numărului de mandate care revin fiecăreiliste se face prin metoda Sainte-Laguë (numărul devoturi corespunzător fiecărei liste se divide prin numereimpare succesive în număr egal cu numărul demandate, după care se dispun rezultatele obţinute înurma acestei operaţii pentru toate listele în ordinedescrescătoare, fiecărui rezultat urmând a-i corespundun mandat, până când se epuizează toate mandatele).

Odată stabilit numărul de mandate care revin fiecăreiliste, acele mandate sunt alocate candidaţilor de pelistă într-o ordine determinată de numărul de voturipreferenţiale şi numărul de voturi „negative” primite defiecare dintre candidaţi.

Lituania



Prag electoral



Cei 13 membrii ai Parlamentului European suntdesemnaţi în cadrul unei singure circumscripţiielectorale ce acoperă întregul teritoriu la Lituaniei,printr-un sistem de reprezentare proporţională cuscrutin de listă şi vot preferenţial.

Pragul electoral este de 5%.

Fiecare alegător are dreptul la un vot, pentru o anumitălistă, având posibilitatea ca, de pe lista respectivă, săvoteze un numit candidat.

Numărul de voturi obţinut de fiecare listă se divide cuun număr q = [nr. total de voturi / (nr. total de voturi +1)]+1, din această operaţie rezultând un prim număr demandate. Resturile rămase sunt ordonate în ordinedescrescătoare, fiecăruia din ele urmând să-icorespundă câte un mandat, până ce se epuizeazătoate mandatele.

Mandatele alocate unei liste sunt distribuitecandidaţilor în funcţie de voturile preferenţiale primitede fiecare dinte ei şi, începând din momentul în careaceste voturi nu mai fac departajarea între candidaţi,de ordinea în care ei au fost poziţionaţi pe listă decătre partid.

a

Luxemburg


Tipul de sistem electoral folositPrag electoral

Sistemul electoral folosit este unul de reprezentare

proporţională cu vot multiplu. Întreg teritoriul ţăriiconstituie o circumscripţie electorală.



Malta



Prag electoral



Pentru alegerea celor 5 reprezentanţi în ParlamentulEuropean este folosit acelaşi sistem ca şi în cazulalegerile pentru Parlamentul ţării sistemul cu vot unictransferabil (vezi capitolul „


Fiecare alegător are dreptul la un vot, pe care îl poatetransfera de la un candidat (care acumulează mai

multe voturi decât are nevoie pentru a fi ales sau preapuţine voturi pentru a putea fi ales) la altul, într-o ordinepe care el o stabileşte marcând numele candidaţilor cu1, 2, 3,…, în ordinea descrescătoare a preferinţelorsale (candidaţii între care se realizează transferul devoturi putând reprezenta partide diferite).

Pentru a fi aleşi, candidaţii trebuie să obţină o cota-parte prestabilită din voturi şi obţinută prin împărţireanumărului total de voturi la numărul de locuri plus 1,iar apoi adăugând 1 la rezultatul obţinut. Locurile suntalocate candidaţilor de pe liste care obţin, fie la primanumărătoare, fie prin transferul succesiv de voturirealizat în conformitate cu preferinţele exprimate dealegători, un număr de voturi mai mare decatrespectiva cotă.

Sisteme electorale folositeîn alegerea parlamentelor celor 25 + 2 ţări” Malta)



Fiecare alegător are dreptul la maximum 6 voturi pecare le poate acorda unor candidaţi (în număr demaxim 6), aflaţi fie pe aceeaşi listă, fie pe liste diferite.Fiecare listă din cele propuse de partidele politicepoate cuprinde maximum 12 candidaţi.

La alocarea mandatelor, într-o primă fază, sestabileşte numărul de mandate la care are dreptul

fiecare listă, numărându-se voturile exprimate pentrucandidaţii săi şi aplicând-se metoda d'Hondt (numărulde voturi primit de fiecare listă de candidaţi se divide,pe rând cu 1, 2, 3, 4, 5, 6, după care se dispun câturileobţinute pentru toate listele de candidaţi în ordinedescrescătoare, aceasta fiind ordinea în care fiecăruicât urmează să-i corespundă câte un mandat pânăcând sunt epuizate toate mandatele care sunt dedistribuit).

In faza a doua, pentru fiecare listă în parte, se stabilesccandidaţii care primesc mandatele, în ordineadescrescătoare a numărului de voturi primit de fiecare.

Olanda



Prag electoral



Cei 27 membrii ai Parlamentului European suntdesemnaţi în cadrul unei singure circumscripţiielectorale ce acoperă întreg teritoriul ţării, printr-unsistem de reprezentare proporţională cu scrutin de listăşi vot preferenţial.


Fiecare alegător are dreptul la un vot, pentru o anumită

listă, având posibilitatea ca, de pe lista respectivă, săvoteze un anumit candidat.

Numărul de voturi obţinut de fiecare listă se divide cuun număr q = [nr. total de voturi / (nr. total de voturi +1)]+1, din această operaţie rezultând un prim număr demandate. Resturile rămase sunt ordonate în ordinedescrescătoare, fiecăruia din ele urmând să-icorespundă câte un mandat, până ce se epuizeazătoate mandatele.

Mandatele alocate unei liste sunt distribuitecandidaţilor în funcţie de voturile preferenţiale primitede fiecare dinte ei şi, începând din momentul în care


Polonia



Prag electoral



În Polonia, parlamentarii europeni sunt aleşi printr-unsistem proporţional cu scrutin de listă (blocată)organizat la nivelul a 13 circumscripţii electorale

Pentru a trimite reprezentanţi în ParlamentulEuropean, un partid politic sau o alianţă de partidetrebuie să obţină cel puţin 5% din voturile valabilexprimate la nivel naţional.

Alegătorul trebuie să voteze una din listele de candidaţipropuse de partidele politice sau alianţe încircumscripţia sa.

Alocarea mandatelor se face în două faze. În prima,voturile sunt numărate, pentru fiecare partid politic şifiecare alianţă, la nivelul întregii ţări, după care,folosindu-se metoda d'Hondt, se stabileşte numărul demandate care revine fiecărui partid politic (numărul devoturi primit de fiecare partid politic, la nivel naţional, sedivide, pe rând cu 1, 2, 3, 4, 5, ….54, după care sedispun câturile obţinute pentru toate listele de candidaţiîn ordine descrescătoare, aceasta fiind ordinea în carefiecărui cât urmează să-i corespundă câte un mandatpână când sunt epuizate toate mandatele) În faza adoua, pentru fiecare partid şi fiecare alianţă, sedetermină numărul de mandate care revin fiecăreiadintre ele, în fiecare dintre cele 13 circumscripţiielectorale, folosindu-se metoda Hare Niemeyer.

Portugalia



Prag electoral



Alegerile sunt organizate pe baza unui sistemproporţional cu scrutin de listă (blocată) la nivelulîntregii ţări (întreaga ţară reprezintă o circumscripţie).


Alegătorul trebuie să voteze una din listele de candidaţide pe buletinul de vot, fără a putea interveni îndeterminarea ordinii candidaţilor.

Numărul de mandate care revin fiecărei liste sestabileşte prin metoda d'Hondt: numărul de voturi primitde fiecare listă se divide, pe rând cu 1, 2, 3, 4, 5, 6, ...24,după care se dispun câturile obţinute pentru toatelistele de candidaţi în ordine descrescătoare, aceastafiind ordinea în care fiecărui cât urmează să-icorespundă câte un mandat până când sunt epuizatetoate mandatele.

În cazul fiecărei liste sunt declaraţi aleşi candidaţii înordinea descrescătoare a locului ocupat pe listarespectivă.

Regatul Unit al Marii Britanii şiIrlandei de Nord

Numărul de locuri în Parlamentul European - 78Tipul de sistem electoral folosit

Spre deosebire de alegerile pentru Camera Comunelor(unde se foloseşte sistemul majoritar cu scrutin

aceste voturi nu mai fac departajarea între candidaţi,de ordinea în care ei au fost poziţionaţi pe listă de cătrepartid.


Slovacia


Sistemul electoral este unul proporţional cu scrutin delistă închisă, alegerile fiind organizate într-o singurăcircumscripţie electorală care acoperă între teritoriul ţării.


Alegătorul are de ales una dintre listele de candidaţipropuse de partidele politice.

Alocarea locurilor se face folosindu-se metoda Droop şiformula celui mai mare rest: numărul de voturi obţinut defiecare listă se divide cu un numar obţinut după formula q= [nr. total de voturi / (nr. de locuri + 1)] + 1, de aicirezultând un prim număr de mandate, după care resturileacestei operaţii se ordonează în ordine descrescătoare,fiecăruia din ele urmând să-i revină, în această ordine,câte un mandat, până ce se epuizează toate mandatele.

Odată stabilit numărul de mandate care revin fiecăreiliste, acestea revin candidaţilor în ordinea în care aceştiafigurează pe lista respectivă.


Prag electoral



uninominal într-un singur tur), alegerile pentruParlamentul European se desfăşoară, în Regatul Unit,printr-un sistem proporţional cu scrutin de listă închisă,organizat în 12 circumscripţii electorale. Excepţia oconstituie, ca şi la alegerile pentru Westminster, Irlandade Nord unde, pentru ocuparea celor 3 fotolii care revinacestei părţi a Regatului, se foloseşte sistemul cu votunic transferabil (vezi Irlanda şi Malta).


Alegătorul trebuie să voteze una din listele de candidaţipropuse pentru circumscripţia sa (fără a putea interveniîn ordinea candidaţilor de pe listă).

Pentru stabilirea numărului de mandate care revinfiecărei liste, la nivelul fiecărei circumscripţii electorale(cu excepţia celei aflate pe teritoriul Irlandei de Nord) seaplică metoda d'Hondt ((numărul de voturi primit defiecare listă se divide, pe rând cu un număr de divizoriîntregi consecutivi (1, 2, 3, …) egal cu numărul demandate care sunt de atribuit în circumscripţiarespectivă, după care se dispun câturile obţinutepentru toate listele de candidaţi în ordinedescrescătoare, aceasta fiind ordinea în care fiecăruicât urmează să-i corespundă câte un mandat pânăcând sunt epuizate toate mandatele).

În cadrul fiecărei liste, mandatele sunt distribuitecandidaţilor în ordinea în care aceştia sunt poziţionaţipe lista respectivă.

Prag electoral



Slovenia




Prag electoral

Cei 7 membri ai Parlametului European sunt aleşi într-osingură circumscripţie electorală, folosindu-se un sistemelectoral proporţional, cu scrutin de listă şi vot preferenţial.

Alegătorul are de votat o singură listă, iar în cadrul listeirespective poate să exprime un vot pentru un candidat pecare îl preferă.

Î



ntr-o primă fază se stabileşte numărul de voturi care revinfiecărei liste de candidaţi, olosindu-se metoda d'Hondt:numărul de voturi primit de fiecare listă se divide, pe rând cu1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, după care se dispun câturile obţinute pentrutoate listele de candidaţi în ordine descrescătoare, aceastafiind ordinea în care fiecărui cât urmează să-i corespundăcâte un mandat până când sunt epuizate toate mandatele.

În cea de a doua fază, se procedează la alocareamandatelor care revin fiecărei candidaţii carefigurează pe lista respectivă, în funcţie de numărul de voturipreferenţiale obţinut de fiecare dintre aceştia şi de poziţia pecare au fost plasaţi pe lista respectivă de către partidul carei-a propus.

f

liste pentru


Ungaria


Alegerile se desfăşoară pe baza unui sistem proporţionalcu scrutin de listă (blocată), întreg teritoriul constituind ocircumscripţie electorală.


Alegătorul trebuie să voteze una din listele de candidaţi de

pe buletinul de vot, fără a putea interveni în determinareaordinii candidaţilor.

Numărul de mandate care revin fiecărei liste se stabileşte prinmetoda d'Hondt: numărul de voturi primit de fiecare listă sedivide, pe rând cu 1, 2, 3, 4, 5, 6, ...24, după care se dispuncâturile obţinute pentru toate listele de candidaţi în ordinedescrescătoare, aceasta fiind ordinea în care fiecărui câturmează să-i corespundă câte un mandat până când suntepuizate toate mandatele.


Prag electoral


Modul în care se stabilesc rezultatele şi se atribuiemandatele

Spania


Alegerile sunt organizate pe baza unui sistem proporţional cuscrutin de listă (blocată) la nivelul întregii ţări (întreaga ţarăreprezintă o circumscripţie).


Alegătorul trebuie să voteze una din listele de candidaţi de pe

buletinul de vot, fără a putea interveni în determinarea ordiniicandidaţilor.

Numărul de mandate care revin fiecărei liste se stabileşte prinmetoda d'Hondt: numărul de voturi primit de fiecare listă se divide,pe rând cu 1, 2, 3, 4, 5, 6, ...64, după care se dispun câturileobţinute pentru toate listele de candidaţi în ordine descrescătoare,aceasta fiind ordinea în care fiecărui cât urmează să-i corespundăcâte un mandat până când sunt epuizate toate mandatele.

În cazul fiecărei liste sunt declaraţi aleşi candidaţii în ordineadescrescătoare a locului ocupat pe lista respectivă.


Prag electoral


Modul în care se stabilesc rezultatele şi se atribuiemandatele

Suedia


În Suedia, alegerile pentru Parlamentul European sedesfăşoară în baza unui sistem electoral proporţionalcu scrutin de listă închisă şi vot preferenţial. Întregteritoriul ţării constituie o circumscripţie electorală.

În Suedia, se aplică un prag electoral de 4% pe carepartidele trebuie să îl atingă pentru a avea reprezentanţiîn Parlamentul European.

Alegătorul trebuie să voteze lista de candidaţi a unuipartid politic, având posibilitatea ca, pe lista respectivă,să exprime un vot (preferenţial) în favoarea unuia dintrecandidaţi

Distribuirea mandatelor se face conform metodei St. Lagüemodificat: voturile obţinute de fiecare listă sunt împarţite lao serie de divizori începând cu 1,4 3; 5 … etc, în număregal cu numărul de mandate care sunt de atribuit, dupăcare toate câturile, pentru toate listele de candidaţi suntordonate în ordine descrescătoare, fiecărui cât urmând să-icorespundă câte un mandat, până la distribuirea tut rormandatelor.

Candidaţii care obţin voturi preferenţiale în număr egal cucel puţin 5% din totalul voturilor exprimate pentru listele pcare figurează promovează pe poziţii superioare pe listă,participând la alocarea mandatelor în ordineadescrescătoare a numărului de voturi pe care le primesc.Dacă, în urma aplicării acestui criteriu, mai sunt mandatede atribuit, acestea revin celorlalţi candidaţi, în ordineadescrescătoare a pozţiei pe care fiecare din ei o ocupă pelistă.


Prag electoral



; ,

u

e


Documents

Modele Electorale I Sisteme Electorale