MONITOR STRATEGIC

REDREDREDREDREDAAAAACTCTCTCTCTOR {EFOR {EFOR {EFOR {EFOR {EF••••• General maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU, Directorul Institutului pentru, Directorul Institutului pentru, Directorul Institutului pentru, Directorul Institutului pentru, Directorul Institutului pentru

Studii PStudii PStudii PStudii PStudii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\, Ministerul Ap\r\rii Na]ioolitice de Ap\rare [i Istorie Militar\, Ministerul Ap\r\rii Na]ioolitice de Ap\rare [i Istorie Militar\, Ministerul Ap\r\rii Na]ioolitice de Ap\rare [i Istorie Militar\, Ministerul Ap\r\rii Na]ioolitice de Ap\rare [i Istorie Militar\, Ministerul Ap\r\rii Na]io-----nale, Rnale, Rnale, Rnale, Rnale, Româniaomâniaomâniaomâniaomânia

COLEGIUL DE REDCOLEGIUL DE REDCOLEGIUL DE REDCOLEGIUL DE REDCOLEGIUL DE REDAAAAAC}IEC}IEC}IEC}IEC}IE• General de brigad\ (r) profGeneral de brigad\ (r) profGeneral de brigad\ (r) profGeneral de brigad\ (r) profGeneral de brigad\ (r) prof. . . . . MICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESENMICHAEL CLEMMESEN,Colegiul R,Colegiul R,Colegiul R,Colegiul R,Colegiul Regalegalegalegalegal

Danez de Ap\rare, Copenhaga, DanemarcaDanez de Ap\rare, Copenhaga, DanemarcaDanez de Ap\rare, Copenhaga, DanemarcaDanez de Ap\rare, Copenhaga, DanemarcaDanez de Ap\rare, Copenhaga, Danemarca••••• ProfProfProfProfProf. asociat dr. asociat dr. asociat dr. asociat dr. asociat dr. JORD. JORD. JORD. JORD. JORDAN BAEVAN BAEVAN BAEVAN BAEVAN BAEV, Colegiul de Ap\rare [i Stat Major „G.S.Rakovski”

Sofia, Bulgaria,• JOHN BERRYJOHN BERRYJOHN BERRYJOHN BERRYJOHN BERRY, coordonator pentru Consor]iul PfP, Universitatea Na]ional\

de Ap\rare din Washington D.C., S.U.A.• HENRI BIGOHENRI BIGOHENRI BIGOHENRI BIGOHENRI BIGO, director executiv al Consor]iului PfP al Academiilor de

Ap\rare [i Institutelor pentru Studii de Securitate, Garmisch, Germania• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELET. DENNIS DELETANTANTANTANTANT, London University, Marea Britanie• SORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCUSORIN ENCU}ESCU, pre[edintele Asocia]iei „Manfred Wörner“, Bucure[ti,

România• Lector univLector univLector univLector univLector univ. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FO. IULIAN FOTTTTTAAAAA, consilier preziden]ial, Pre[edin]ia României• DrDrDrDrDr. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY K. SERGEY KONOPLONOPLONOPLONOPLONOPLYYYYYOOOOOVVVVV, Harvard University Program for Black Sea

Security, SUA• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. V. V. V. V. VASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{ASILE SEC|RE{, {coala Na]ional\ de Studii Politice [i

Administrative Bucure[ti, Rom=nia• ProfProfProfProfProf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR. MICHAEL SHAFIR, Universitatea „Babe[ Bolyai”, Cluj-Napoca,

România• SHASHASHASHASHAUL SHAUL SHAUL SHAUL SHAUL SHAYYYYY, cercet\tor [tiin]ific principal la Institutul de Politic\

Interna]ional\ pentru Combaterea Terorismului, Herzilya, Israel• DrDrDrDrDr. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON. JEFFREY SIMON, Institutul de Studii Strategice al Universit\]ii

Na]ionale de Ap\rare din Washington D.C., SUA• ZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIANZHOU JIAN, Institutul pentru Studii Strategice [i Interna]ionale, Beijing, China• Comandor (r) GHEORGHE VComandor (r) GHEORGHE VComandor (r) GHEORGHE VComandor (r) GHEORGHE VComandor (r) GHEORGHE VARTICARTICARTICARTICARTIC, redactor-[ef al „Revistei de Istorie

Militar\”, Ministerul Ap\r\rii Na]ionale, România

ADRESAADRESAADRESAADRESAADRESAStr. Constantin Mille nr.6, sector 1, Bucure[ti, cod 010142,telefon> 0040 21 315.17.00, fax> 0040 21 319.58.01www.ispaim.ro www.sarindar.roe-mail>ispaim@ispaim.ro

Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior,fiind evaluată la categoria „B”.

Revistă editată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, membrual Consorţiului Academiilor de Apărare şi Institutelor de Studii de Securitate din cadrulParteneriatului pentru Pace, membru asociat al Proiectului de Istorie Paralelă pentruSecuritate prin Cooperare (PHP).

SUMARIS

PAIM

— m

onito

r st

rate

gic

3-4

/ 200

8

• ARMAT|, STAT {I SOCIETATE- UE [i necesitatea unei abord\ri „strategice” a vecin\t\]ii sale

– Dr. {ERBAN F. CIOCULESCU ................................................................................... 5- An Overview of the Romanian Armed Forces Reform (1990-2008)

– Lt.-col. LAUREN}IU CRISTIAN DUMITRU .............................................................. 10 - Considera]ii cu privire la con]inutul [i evolu]ia conceptului de planificare a ap\r\rii [iimpactul introducerii sistemului planificare-programare-bugetare-evaluare

– MIREL }ARIUC ......................................................................................................... 18- The Trials and Tribulations of the Russian Military-Industrial Complex’s Reform

– SIMONA SOARE ....................................................................................................... 23

• STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE- Armat\ [i societate ;n America Latin\> dep\[irea experien]ei de tip totalitar

– Maior SIMONA }U}UIANU .................................................................................... 43- Caracterul performativ al securit\]ii

– LUCIANA PUCEA ..................................................................................................... 50

•PUNCTE DE VEDERE- The Five Day War. A New Security Picture in the Greater Black Sea Area

– MIHAIL E. IONESCU, PhD ....................................................................................... 61- Teritorialitate [i securitate. Reconceptualiz\ri geopolitice

– LAVINIA ASAVEI ....................................................................................................... 78- Etica r\zboiului [i a p\cii – Dr. STAN PETRESCU ................................................................................................... 91- Spa]iul cosmic [i sistemele globale de naviga]ie cu ajutorul sateli]ilor – Lt.-Col. OVIDIU STELIAN FIZE{AN ............................................................................ 103

• TEORIA {I PRACTICA RELA}IILOR INTERNA}IONALE- Balan]a de putere unipolar\. Mai exist\ dup\ 1991 o balan]\ de putere global\?

– SILVIU PETRE ........................................................................................................... 111

• EVENIMENT- Conferin]a Interna]ional\ „Security Risks and Threats in the Greater Black Sea Area”

– Dr. {ERBAN F. CIOCULESCU ................................................................................... 123- Din agenda [tiin]ific\ a Institutului pentru Studii Politice de Ap\rare [i Istorie Militar\

– ANAMARIA COSTACHE .......................................................................................... 126

Monitor Strategic

3ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 20084

Monitor Strategic

Monitor Strategic

5ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

Dr. {erban F. Cioculescu

Recentul conflict ruso-georgian, degeneratîntr-un război în toată regula, a suscitat nume-roase întrebări referitoare la interesele şi vizi-unea UE şi a statelor membre privitoare la Re-giunea Extinsă a Mării Negre. Se ştie faptul căUE are obiective destul de clare în ceea ce pri-veşte ţările învecinate, adică acelea care nu aupe termen mediu şansa de a se integra. Lansareade către Uniunea Europeană a Politicii Euro-pene a Vecinătăţii în 2003-2004 a avut ca scopprincipal atenuarea unei eventuale noi „cortinede fier” ce tinde să se formeze între bloculcomunitar şi ţările aflate la periferia geograficăa acestuia, fie acestea state nord-africane, dinOrientul Mijlociu sau ţări ex-sovietice. Prin aşanumitele „planuri de acţiune”, negociate cuţările vecine, şi prin „instrumentul” de vecină-tate se urmăreşte democratizarea acestor state,aducerea lor la unison cu ţările membre în ceeace priveşte securitatea transfrontalieră, respec-tarea drepturilor omului, recompensa economi-că constând în participarea la beneficiile pieţeiunice europene. Dacă statele din Caucazul deSud au puţine şanse teoretice de integrare, înschimb Moldova şi Ucraina sunt considerate deunii politicieni şi analişti ca fiind „în cărţi”. Elebeneficiază de poziţia vecinătăţii imediate cuteritoriul UE, au sprijinitori în rândul ţărilormembre şi afinităţi politico-culturale cu acestea.

În plan geostrategic, UE şi Rusia sunt doi„coloşi” pe care realitatea geografică şi geopo-litică i-a transformat în vecini direcţi. Fiecareare o strategie pentru vecinătăţile directe: Politi-ca Europeană a Vecinătăţii, respectiv doctrinarusească oficială a „vecinătăţii apropiate”.Aceste vecinătăţi „suprapuse” (overlapping nei-ghborhoods) vor crea în continuare problemepe termen lung deoarece Bruxelles şi Moscovaîşi vor percepe adesea scopurile, intenţiile cafiind incompatibile, de tip joc cu sumă nulă. Dacă

pentru Rusia menţinerea unor focare de con-flict nerezolvate, gen Transnistria, pare beneficădeoarece permite ţinerea Moldovei în sfera sade influenţă, pentru UE aceste acţiuni suntpercepute ca destabilizatoare, agresive, pericu-loase. Enclava Transnistria este un spaţiuneguvernabil, dominat de oligarhii şi de crimaorganizată, unde, riscul de a vedea sporind volu-mul traficului de armament, persoane, narcoticeeste din ce în ce mai mare. În acest sens, seface adesea comparaţia cu Kaliningrad, teritoriurusesc de tip enclavă, unde, pe fondul degradăriinivelului de trai şi sporirii şomajului, crimaorganizată a paralizat viaţa economică. Dacă amadopta o viziune clasică asupra imperiilor şi amconsidera că Rusia şi UE sunt forme imperialecaracterizate prin expansiunea teritorială şicontrolul resurselor, atunci suprapunerea veci-nătăţii ar fi cu siguranţă o cauză de conflict majorîn viitor. Însă vrem să demonstrăm că Rusia,deşi puternic ancorată mental în geopoliticasecolului trecut şi într-un neorealism defensivmoştenit din epoca Războiului Rece, nu mai areposibilitatea de a face tot ce doreşte fără a su-porta consecinţe supărătoare, iar UE oscileazăîntre o logică de tip westfalic (ideea de supra-stat federal) şi una de tip postmodern, post-westfalic, bazată pe valori comune şi pe cedareatreptată a suveranităţii de către state.

Oricât de mult ar dori UE să trăiască într-ununivers kantian, spre a îl cita pe R. Kagan („euro-penii vin de pe Venus”), dificultatea continuăriiprocesului de extindere a Uniunii şi recenteleacţiuni agresive ale Rusiei faţă de Georgia,soldate cu modificarea statu quo-ului teritorialdin Caucazul de Sud, demonstrează necesitateaca UE să aibă nu doar o abordare politică şieconomică a „vecinătăţii”, ci mai cu seamă una„strategică”, spre a putea contrabalansa tendin-

UE {I NECESITATEAUNEI ABORD|RI „STRATEGICE”

A VECIN|T|}II SALE

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 20086

Monitor Strategic

ţele hegemonic-revizioniste ce se manifestă, acombate riscurile asimetrice şi spre a demonstracă este un actor internaţional credibil. În acestsens, garantarea integrităţii teritoriale a statelorvecine (prin mijloace politice), participarea lamisiuni de stabilizare post-conflict şi efortul sus-ţinut spre a crea conducte energetice alterna-tive faţă de cele existente, trebuie să se adaugeeforturilor de democratizare şi susţinere a econo-miei de piaţă în regiune. UE trebuie să creezeîmpreună cu vecinii săi reţele de interdependen-ţă economică, transfrontalieră, care să ancorezeaceste state în cadrul pieţei unice europene.

Agresiunea comisă de armata rusă pare săfi favorizat momentan creşterea ponderii îninteriorul UE a statelor care se pronunţă pentrureexaminarea relaţiilor cu Moscova şi, în acelaşitimp, pentru o mai mare implicare a UE în regiu-nea Europei de Est prin Politica Europeană deVecinătate (PEV). Liderii UE se bazează desigurşi pe iniţiativele europene existente, „Sinergiala Marea Neagră” şi cele prospective, fiind cazulmai ales al „Parteneriatului Estic”, propus deSuedia şi Polonia, în mai 2008 (şi adoptat deConsiliul European din iunie), pentru a ajutastatele din Europa de Est să accelereze apro-pierea lor de UE. Acest parteneriat urmăreştesă ofere o punte de comunicare şi apropiereîntre vecinii de pe flancul Mării Negre şi UE,compensând caracterul prea general al PEV carese adresează şi statelor din Mediterana şiOrientul Mijlociu. În timp, Parteneriatul Esticar putea deveni ceva similar cu Procesul Barce-lona sau mai noua Uniune Mediteraneeană dacăva trece printr-un proces de instituţionalizare.Şefii de Stat şi Guvern ai UE ar putea să aprobedocumentul până în martie 2009.

România, ca stat membru al UE şi „ţară defrontieră” în zona Mării Negre trebuie să contri-buie mai activ la edificarea unei dimensiunirăsăritene a Politicii Externe şi de SecuritateComune şi să încurajeze constant şi PEV, maiales prin favorizarea unei coagulări a intereselorstrategice europene care să corespundă identi-tăţii comune în curs de cristalizare. În relaţiacu Moldova şi Ucraina, Bucureştiul are uninteres raţional evident de a servi atât intereseleUniunii ca atare, cât şi pe acela al statelor mem-bre care dovedesc cel mai mare interes pentruzona est-pontică. Parteneriatul Estic este oiniţiativă ce se doreşte complementară cu PEV,

de aceea se cer evitate duplicările, rivalităţileinutile şi clivajele de interese. România sprijinăcele două ţări vecine, dar nu doreşte evident săajungă pe un teren minat, adică la mijlocul unuispaţiu de confruntare între, pe de-o parte, sta-tele ce susţin linia dură faţă de Rusia şi celecare preferă un compromis constructiv (Germa-nia, Franţa etc.) Dacă Parteneriatul Răsăriteanva deveni o arie de confruntare intra-europeanăva trebui măsurat atent impactul susţineriiacestei iniţiative, însă România trebuie să îşiurmeze şi propriile interese strategice, iar dacăva exista unitate de viziune cu statele baltice,Polonia, Suedia atunci va trebui să exprimămclar acest fapt. Parteneriatul Estic trebuie să seadreseze tuturor statelor membre ale UE, nudoar unora, iar dimensiunea estică a PEV nu artrebui decuplată de cea sudică. Deşi România,alături de Polonia, Suedia, ţările baltice ar dorica Moldova şi Ucraina să devină cândva membriai UE, se observă că probabilitatea lărgirii Uniu-nii în următorii ani este foarte redusă, de aceeanu trebuie confundate eforturile de apropiere devecini cu cele de pregătire a acestora pentruintegrare.

Viitoarea Strategie de securitate europeană ceva fi definitivată probabil la finele acestui an trebuiesă conţină referiri mai clare la ordinea teritorialăconsacrată la Helsinki şi la limita de toleranţă dinpartea UE, precum şi o poziţie referitoare lagestionarea vecinătăţii comune cu Rusia.

La Summit-ul Extraordinar al UE din 1septembrie 2008, dedicat războiului ruso-geor-gian şi implicaţiilor sale politico-strategice,statele membre ale UE au luat, prin consens, oserie de decizii favorabile intensificării coope-rării cu statele ex-sovietice din Europa de Est –Ucraina, R. Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Ar-menia şi, chiar, Belarus. Temporar au îngheţatrelaţiile cu Rusia, dar acum sunt semne că uneleţări membre (Germania, Marea Bitanie) suntdispuse să reia negocierile cu Rusia.

În ceea ce o priveşte, Republica Moldova aezitat încă de la mijlocul anilor ’90 între ipoteticaintegrare în UE şi practica apartenenţei la CSI,ajungându-se în discursul oficial chiar la doctrinacontradictorie a integrării concomitente în UEşi CSI. Elitele de la Chişinău, aflate în crizăidentitară şi simţindu-se vulnerabile faţă de poliide putere exteriori, au dorit să cristalizeze opolitică externă de pendulare între cele două

Monitor Strategic

7ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

opţiuni. De pildă, în anul 2002, politologul VasileStati, un doctrinar al regimului comunist de laChişinău, considera că R. Moldova trebuie sătindă spre dubla apropiere, la fel cum făcusestatul moldovean în 1475, când se declarasevasal faţă de Polonia şi Ungaria, iar preşedinteleVoronin nu a ezitat să vorbească metaforicdespre „viţelul care suge la două vaci”. O singurădată, în mai 2006, la o reuniune GUAM, Voronina menţionat posibilitatea ca Moldova să pără-sească CSI. Deputaţii Vitali Pavlicenco si ValeriuCosarciu din formaţiunea Alianţa MoldovaNoastră au depus în acel an o propunere legisla-tiva privind abandonarea de catre RepublicaMoldova a Comunităţii Statelor Independente.Ei preluaseră o propunere mai veche a PartiduluiPopular Creştin Democrat. Când decizia s-asupus la vot în Parlament, doar liderul PartiduluiSocial-Liberal, Oleg Serebrean, cu trei deputaţi,s-a pronunţat pentru ieşirea din CSI.

Spre a atenua puţin şocul acestor declaraţii,Voronin avea să sugereze necesitatea de a remo-dela CSI astfel încât să semene în plan funcţionalcu UE, evident o declaraţie de uz extern, menităsă îi atragă aprecierea europenilor. Nici măcarsancţiunile economice decise de Moscova şi careau lovit dur în exporturile de vin şi produseagricole moldoveneşti pe piaţa rusă nu au deter-minat guvernul de la Chişinău să accelerezeeforturile de democratizare şi trecere la statulde drept spre a determina UE să facă paşi pecalea integrării republicii. Astfel încât tot ce potspera acum moldovenii este o creştere econo-mică care să permită crearea unei zone de liberschimb aprofundate cu UE.

România a susţinut constant în ultimii aniintegrarea europeană a R. Moldova, preşedin-tele Băsescu sugerând chiar o integrare împreu-nă cu România, declaraţie primită cu răceala laChişinău, ca de altfel orice sugestie privindunirea celor două state româneşti. Spre a ajutaR. Moldova, România oferă expertiză, sprijin poli-tic, diplomatic, economic, de asemenea încearcăde ani buni să asocieze geopolitic Moldova cuBalcanii de Vest spre a-i permite o integrare maisigură odată cu ţări ca Macedonia, Croaţia etc.Pe 23 septembrie 2008, preşedintele Băsescu,după întrevederea cu preşedintele Irlandei,Mary McAleese, a solicitat acestui stat să accepteincluderea R. Moldova „în pachetul Balcanilorde Vest atunci când se discută de extindere, deextinderea Uniunii Europene”.

Însă anul 2007 a adus cu sine tensiuni diplo-matice, incidente, cum ar fi expulzările dediplomaţi, acuzaţiile de spionaj şi insinuărileregimului de la Chişinău conform cărora Româ-nia ar avea un comportament de big brother,apelând la „românitatea” cetăţenilor de pestePrut, adică la o strategie care contrazice directdoctrina moldovenismului! Chişinăul a reclamatchiar România la UE, s-a plâns de acordarea înmasă a cetăţeniei române pentru moldoveni, iarrefuzul Bucureştiului de a semna un tratat poli-tic de bază cu statul moldovean (şi un acord defrontieră), considerat inutil, a generat noi pro-teste. Tot în 2007, ambasadorul român la Chişi-nău, Filip Teodorescu, avea să afirme că Româ-nia nu ar trebui să semneze tratatul cu R. Moldo-va decât dacă se renunţă la formularea „Graniţadintre România şi URSS este graniţa care a fostconvenită între România şi URSS în 1940”, dori-tă de partea moldoveană, şi la menţionarea pre-vederilor frontaliere ale Tratatului de la Parisdin 1947, în schimb să se menţioneze Acordurilede la Helsinki ca bază a ordinii teritoriale post-belice.

Premierul Tăriceanu, deranjat de tergiver-sările partenerilor moldoveni, avea să spună în2006 „se pare, totuşi, că nu tragem în aceeaşidirecţie”.

Aşadar, efortul României de a contribui maimasiv la PEV prin sprijinirea R. Moldova esteinhibat atât de lipsa de entuziasm a guverneloroccidentale faţă de ideea aderării republicii laUniune cât şi de discursul antiromânesc aloficialilor comunişti moldoveni şi de încetinealaaplicării reformelor politice, economice şi juri-dice indispensabile unei eventuale integrărieuropene. Reprezentantul UE pentru RepublicaMoldova, Kalman Mizsei, are întotdeauna grijăsă nu dea impresia că România ar avea un cuvântimportant de zis în relaţia cu R. Moldova. Înplus, există şi voci care se îndoiesc decapacitatea sau voinţa României de a contribuila normalizarea mediului politic din Moldova.Astfel, preşedintele Comisiei pentru R. Moldovadin Parlamentul European, socialista MarianneMikko, a respins ideea susţinută de preşedinteleBăsescu ca România sa fie inclusă în formatulde negocieri pentru autoproclamata republicănistreană, declarând, la 17 septembrie 2007, că„formatul 5+2 functionează bine şi trebuie sărămâna aşa cum este”, ceea ce este un nonsens!

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 20088

Monitor Strategic

Nici sprijinul dat Ucrainei nu a fost lipsit deprobleme, anumite cercuri de stânga şi filorusede la Kiev afirmând că de fapt guvernul ucrai-nean a cedat în secret României platoul InsuleiŞerpilor şi a renunţat la Bâstroe ca răsplatăpentru acest ajutor dat integrării europene şieuroatlantice. Iar felul în care Kievul a propussoluţii de rezolvare a conflictului din Transnis-tria fără a rezerva un loc şi Bucureştiului la masade negociere (planul Iuşcenko-Poroşenko din2005 – SUA şi UE le este atribuit doar rolul deobservator în formatul de negocieri) a fostprimit cu destulă enervare de opinia publică dela noi deoarece era vorba de o republică trans-nistreană cu drept de autodeterminare şi fărăretragerea obligatorie a forţelor ruseşti!

Lipsa reformelor consistente împiedicăacum R. Moldova să poată negocia un nou acordcu UE, unul de asociere, în locul Acordului deParteneriat şi Cooperare, iar problema ridicăriiobligativităţii vizelor pentru moldoveni încă nuse pune. Kalman Mizsei a spus că există şansereale pentru ca, în termen de un an, Moldovasă devină cea mai importantă ţară în proiectul„Parteneriatul estic”, elaborat în prezent de UE.În schimb, Ucraina este mai aproape să obţinăun acord de asociere cu UE, deşi un asemeneadocument nu garantează defel integrareaeuropeană! La summitul UE-Ucraina, au fostrecunoscute aspiraţiile europene ale acestuistat. R. Moldova trebuie să îndeplinească maiscrupulos prevederile din Planul de acţiunesemnat cu UE în cadrul PEV, deşi nu va aveadefel garanţia integrării europene deoarecestate ca Franţa cer să se supună la un referen-dum intern, francez, orice propunere de extin-dere a Uniunii. Independenţa justiţiei nu estedestul de evidentă, combaterea corupţiei stag-nează, libertatea mass-media nu este destul demare, iar alegerile din 2009 vor fi monitorizateatent. Pe de altă parte, eşecul de până acum altratatului de la Lisabona aruncă o umbră deîndoială şi asupra eficienţei PEV.

Concluziile Raportului Comisiei Europenepentru Democraţie prin Lege (Comisia de laVeneţia), din octombrie 2008, cu privire la amen-damentele aduse Codului Electoral al RepubliciiMoldova în aprilie 2008 au fost foarte critice laadresa oficialităţilor politice care au recurs înmod arbitrar la majorarea pragului electoral dela 4 la 6%, interzicerea blocurilor electorale şilimitarea participării în alegeri a cetăţenilor

moldoveni cu dublă cetăţenie. Aceste amenda-mente se consideră că în fapt contravin Constitu-ţiei Republicii Moldova şi Codului de bune prac-tici în materie electorală al Consiliului Europei.

Rolul asumat de România în relaţia cuMoldova şi Ucraina pare a fi unul fix, perma-nent, acela de ancoră de securitate şi facilitatoral apropierii şi integrării, de aceea tergiversărileşi paşii înapoi făcuţi de marii actori din cadrulUniunii (Franţa, Germania) provoacă anumitefrustrări la Bucureşti, fiind interpretaţi ca lipsaunei culturi strategice la nivel european. Însănu trebuie uitat că PEV a primit cel puţin douăinterpretări diferite în literatura de specialitate.Pe de-o parte a fost văzută ca fiind reflectareaunei mentalităţi neoimperiale, anume hege-monia economică a UE, respectiv imaginea uneilumi postwestfalice, postmoderne care ar tindesă reorganizeze spaţiul european conform logiciiglobalizării şi integrării supranaţionale. Evident,abordarea prin prisma culturii strategice se re-feră mai ales la prima viziune, deşi opinăm că şial doilea model necesită o strategie. Critica ceamai frecventă adusă PEV este aceea că uniformi-zează în mod arbitrar abordările vecinătăţilorestică şi sudică, deşi fiecare din aceste zone arespecificităţile sale.

Literatura de specialitate explică apariţia şievoluţia culturilor strategice (de securitate) prinfactori psiho-cognitivi precum rolurile, poziţiasocială şi aşteptările, teoria învăţării din istorie,teoria imaginilor şi simbolurilor mentale, dar şiprin aspecte sociologice: dominaţia elitelor poli-tice asupra celor militare sau invers, ridicareaunor noi clase sociale etc. Gândirea de tip stra-tegic-neorealist se loveşte de limitări clare, gene-rate de absolutizarea anarhiei, a mecanismuluide tip joc cu sumă nulă şi „dilema securităţii”.Pentru ca UE să se doteze cu putere militarăreală (hard power – J. Nye) şi să fie eventual unjandarm global, ar trebui să se transformetreptat într-un supra-stat, cu leadership unificatşi gândire „strategică” clasică, caz în care artriumfa modelul „westfalic”. Dacă UE va rămâneputere regională, preponderent civilă şi econo-mică, atunci va avea o cultură strategică de tip„soft”, inaptă să facă faţă atât unor agresori,cât şi actorilor asimetrici şi transnaţionali.Clivajul acesta dintre cultura strategică stato-centrică, neorealistă şi cea supranaţională şiliberală a fost descris de cercetătorul britanicJulian Lindley French ca fiind „schizofrenie

Monitor Strategic

9ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

strategică”, generatoare de paralizie decizionalăşi tentaţia revenirii la politici naţionale de puteredin partea marilor actori gen Franţa, Germania,Marea Britanie. Cultura strategică comună, înopinia noastră, se poate crea fie ca răspuns laameninţări („threat-driven response” – J.L.French), fie ca reacţia la balanţa puterii, sau dinmotive ideologice-culturale.

Prin urmare, UE are nevoie de o abordarestrategică grefată pe o cultură de securitatecomună în relaţia cu Rusia şi cu alţi actori cucare va ajunge să „împartă” vecinătăţile, însăeste nevoie de un consens cât mai larg asupragrilei de lectură a istoriei şi RI. Un model neorea-list de gândire strategică ar sugera valabilitateamodelului neoimperial al extinderii UE pe seamaRusiei, în logica win-lose, pe când un modelconstructivist ar permite o strategie adaptatămodelului postwestfalic de organizare politică aspaţiului european. Dacă accesul la resurseenergetice şi la pieţe emergente pare să aparţinămai ales primului tip de logică, stabilizareastatelor slabe, reconstrucţia celor eşuate şi pro-blematica umanitară ţin de al doilea tipar. Româ-nia va trebui desigur să aleagă cărui tip de logicăi se va asocia, deoarece în funcţie de opţiunearespectivă rezultatele pot fi complet diferite.Primul tipar, cel neorealist, dacă va fi aplicatconsecvent şi cu plata costurilor aferente arputea treptat să izoleze Rusia şi să o scoată dinacest spaţiu printr-un amestec de presiuni şistimulente, însă UE ar avea parte de un actorînvecinat ostil şi încă puternic. Al doilea modelar permite o coabitare paşnică cu Rusia, într-olume care nu mai e atât de preocupată de teritorii,graniţe, resurse şi forţe militare, ci mai mult denorme şi valori comune, de economie şi schimburi.

Momentan, Rusia este puternic ancorată înmodelul de comportament neorealist-imperial, de

aceea se aşteaptă să vadă ceva similar şi la UE,după cum consideră şi SUA a fi. Când nu poateidentifica aşa ceva, crede că este vorba de disimu-lare sau pur şi simplu de slăbiciune, de unde unanumit dispreţ faţă de UE ca actor unitar de politicăexternă. UE trebuie să aplice consecvent PEV faţăde statele de pe flancul estic şi să înveţe să trasezelinii roşi care nu pot fi transgresate de state terţefără riscuri substanţiale şi costuri semnificative.În cazuri grave, UE trebuie să poată să îşi exprimeopoziţia în mod ferm şi chiar să aplice sancţiunicontra celor care acţionează contrar normelorinternaţionale. Rusiei trebuie să i se transmitămereu mesajul că strategia soft pentru o ordinepostmodernă şi post-naţională nu înseamnă defelslăbiciune, ci un alt mod de a vedea lucrurile, caretrebuie respectat chiar dacă nu e înţeles perfect.În mod cert, preferinţa la nivelul UE pentru normeşi valori umaniste şi postmoderne şi repugnanţafaţă de realpolitik şi realism (balanţa puterii)reflectă accentul pus pe un viitor mai paşnic şi pedepăşirea anarhiei ca relaţie dintre naţiuni.

Nefiind un supra-stat sau un imperiu de tipclasic, UE nu dispune de instrumentele politico-militare specifice statului, de aceea are un uşorhandicap atunci când se confruntă cu rivalitateasau ostilitatea unui stat (cum e cazul Rusiei), faptce explică, în opinia unor cercetători, preferinţapentru norme. Agresiunea comisă de Rusia şiinterferenţele care au creat conflicte îngheţatealimentează tensiuni etno-politice, iar naţiona-lismul poate fi marele duşman al lumii postmo-derne şi postwestfalice, deoarece ancoreazăoamenii în imaginarul de grup, în tribalism şisectarism. De aceea, aplicând PEV, UE nu trebuiesă aibă neapărat o strategie contra Rusiei, care arcorespunde logicii neorealismului defensiv, ci unade blocare a resurecţiei naţionalismelor şiidentităţilor locale exclusiviste.

The EU currently laks a strategic vision and a coherent foreign policy approach towards Russia and the resultis Moscow’s increased assertioness for controling its “direct” neighborhood which is also EU’s eastern neighborhood.

In order to have stable, democratic neighbors which could be easily integrated in the enlarged Europe, EUshould eventua

SUMMARY

{erban F. Cioculescu is a PhD in political science at the University of Bucharest and a scientific researcherin international security studies within the Institute for Political Studies of Defense and Military History.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200810

Monitor Strategic

Elements of the Security Sector ReformThe end of the period characterized by the

bipolarity of the global balance of power consti-tuted a major event in the field of internationalrelations, signalling the appearance of a new andcontinuously changing security context. Thisnew context, containing a new and completelydifferent assembly of threats to the internationalsecurity, offered the opportunities for constitut-ing and consolidating the new security architec-ture in Europe and beyond.

The ensuring of Romania’s national securityconsists in a continuous and complex process,extended over a large number of areas, relationsand interdependencies, with the purpose of pro-moting the interests and the security objectivesof the state, society and citizens.

The security sector reform presupposes theintegrated approach of various processes andinstitutions featuring various methods of devel-opment and systems of interaction that envisionthe planning of forces with the purpose of cre-ating a component of dissuading and of responseto a wide range of risks and threats, the devel-opment of the diplomatic component and im-age policies, the political sector, seen as theinteraction among authority, legitimacy andgoverning procedures, the economic sector,including trade, production and financial sys-tems, the society, seen as a form of collectiveidentity, the environment, as a relation betweenthe human activity and the environment.

The start of the security sector reform tookplace under the conditions of a double dynam-ics at an internal level, being connected with

both the political democratization and the tran-sition to market economy.

Parliamentary control and the efficient allo-cation of resources led to more transparency inthe security sector reform and to the fruition ofimportant objectives on each segment, from re-structuring and modernizing the security forcesto the implementation of the rule of law, publicadministration reform, fight against corruption,illegal migration or diminishing of undesiredtrends such as marginalization and social gaps.The restructuring of institutions in the securitysector took place under the constraints of thetransition to market economy, which determinedthe need for developing an efficient managementsystem of financial resources for a coherent andcontinuous support of the reform, achievedthrough the optimization of the Planning, Pro-gramming, Budgeting and Evaluation System(PPBES)1. Consequently, the conceptual enlarge-ment of this field corresponds to new internaldemands, which are meant to smooth the adap-tation of the security sector to the new strategiccontext. This includes the public sector reformand the defining of the missions and objectivesof each institution and correlating them in a uni-tary and flexible system, interoperable with simi-lar structures from NATO and EU member states.Also, improving the quality of education and thecreation of a security community within the civilsociety represent important objectives of thegeneral process of shaping a new relation amongstate, society and citizens with a fundamentalrelevance for defending and promoting the na-tional interests of Romania.

AN OVERVIEW OF THE ROMANIANARMED FORCES REFORM(1990-2008)Lieutenant-Colonel Lauren]iu-Cristian Dumitru

Monitor Strategic

11ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

The security sector reform started in theabsence of formal security guarantees, but itdid benefit from an internal continuity and ex-ternal assistance, especially from the NATO andEU member states. The development of the glo-bal society, the impact of communications andof information sharing in what concerns the in-ternational policies, but especially the definingof new evolution parameters and of new typesof international actors simultaneously representboth opportunities and risks to the national se-curity of Romania. In a world of global interde-pendencies and of increased actions of non-stateactors on the international stage, the securityof one country should not be exclusively definedin national parameters, as it fundamentally de-pends on the ensuring of stability at a regionaland global level.

Romania’s security as a European state can-not be defined and promoted otherwise than inthe framework of NATO and EU and in relationwith the specific policies of the two organiza-tions, this premise being applied well beforebecoming a full fledged member of the two. Also,Romania’s role on the global stage is stronglyconnected to its NATO and EU membership,as well as to its various commitments and poli-tics established through partnerships with otherstates that define common action plans to pro-mote mutually shared security interests. At lastbut not the least, the development of sub-re-gional forms of cooperation in the political, dip-lomatic, military or economic areas, as well asthe development of trans-border projects, allthese contribute to the advancing of the nationalpolicies in a larger framework. Therefore, thenational security of Romania takes shape at theintersection of supra-nationality, multi-national-ity and regional position, in the same measurein which it represents the sum of the aspectsand processes within the Romanian state andsociety.

All these elements are not the expressionof a mere conjunctural process, but they rathercome from the need to adapt to a set of demands,values and necessities, both national and inter-national.

The security sector reform envisage themodernization and adaptation of the mecha-

nisms and of the systems of inter-state relationsto the new internal, continental and global re-alities, according to its acquired democraticexperience.

In this respect, the reform of RomanianArmed Forces leads to the defining of a newrange of missions and capabilities, fitted on itsmembership in both NATO and the EU. Theyallow the enlargement of the range of objectivesand processes that include the preparation ofthe forces for the collective defense, the im-provement of the capacities for the entire rangeof crisis management and multinational mis-sions for combating terrorism2.

The foreign policy has been marked by thedevelopment of partnerships and regional pro-cesses in the context of asserting its active roleon the international stage, substantiated by as-suming the OSCE presidency and the role ofleading nation in NATO’s South-East Europeaninitiatives. The introduction of the acquiscommunautaire, the relations with the Roma-nians living abroad or the demarches of improv-ing the image of Romania abroad have all ben-efited from the creation of specialized institu-tions that directly support the dynamics of Ro-manian foreign policy3.

The internal institutions of security havegone through a period of profound transforma-tions in order to prevent and counter the inter-nal vulnerabilities, in the context of an increasein the transnational risks to Romania’s security.In the policy of securing the borders, which nowrepresent the Eastern border of the EU, themost important objectives consist of combatingorganized crime and trafficking of human be-ings, drugs, weapons and other sensitive mate-rials. On this trend, the process of demilitariza-tion of the police force and the border policealso took place. From this point of view, theimportance of the activities of the intelligenceservices and of their cooperation with similarstructures from NATO and EU member statesalso increased. The creation of the NationalSystem of Preventing and Combating Terrorismrepresents a first step in integrating the man-agement of unconventional threats to the secu-rity of transit regions such as South-EasternEurope and Black Sea area4.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200812

Monitor Strategic

The start of real reforms in the judicial,health, environment protection, infrastructure,economic and financial areas responds to theobjective of ensuring the individual prosperityand security, on one hand, and to the objectiveof maximizing the resources and capacities ofthe state to promote its own values and inter-ests, on the other hand.

The adapting of the security sector to theglobal revolution in communications will leadto the appearance of a new organizational cul-ture, such as the defining of new capabilitiesfor the security forces in the context of evermore complex risks and threats in the interna-tional security environment5.

On medium and long term, the most impor-tant resource for ensuring the security and pros-perity of Romania is the human one. The Na-tional Security Strategy of Romania gives abso-lute priority to the defining and substantiatingof the citizen-civil society-state partnership. Thispartnership acquires a special importance dur-ing the period of transition (economic and/orpolitical) because it determines the harmoniza-tion of various perspectives on the security andoffers alternatives of development and of sup-porting the objectives of the Romanian societyand state.

This vision is based on developing the capac-ity of Romania to consolidate its democratic po-litical regime and the market economy, from aninternal point of view, and to act at a regional andglobal level for promoting its own interests andthose of its allies, from an external point of view.

Romania has gone through a series of stepswith major implications in the field of the secu-rity system reform. The main objective was toimplement the rule of law and to join both NATOand the EU. In this context, the emphasis wasplaced upon the reform of the Armed Forcesand the reconstruction of the intelligence ser-vices and of the structures dealing with the pub-lic order, as well as to the instituting of the demo-cratic and civilian control over them.

At present, under the new security environ-ment, a new, more profound and systemic ap-proach takes shape. Every institution, be it theArmed Forces, public order forces, intelligence,counter-intelligence and security services, acts

in a regime of democratic coordination, whichis both efficient and professional. Therefore, thesecurity sector reform demands the profoundtransformation of the institutions, the improve-ment of the leadership, a better national coor-dination and the ensuring of their functionalintegration in the security systems that Roma-nia is part of. The finality of the efforts is toconsolidate and raise the professional standardsof the civil control over the forces that have cer-tain responsibilities in the field of national se-curity and to focus on the structures, norms,relations, missions, training and resources ofthe system while respecting the principles ofdemocracy, transparency and efficiency6.

Taking into account the special complexityof these efforts, the specific actions concentrateon the transformation in the field of foreignpolicy, defense, intelligence, counter-intelli-gence and security and on the mechanisms ofpreventing, managing and solving the crises.

Transformation Process’ Characteristicsof the Romanian Armed Forces

The transformations from within the secu-rity sector, which have been initiated after theend of the Cold War, have influenced the ArmedForces all over the world. The Armed Forceshave received new tasks and have been requiredto carry out the old missions in a new manner;the national nowadays Armed Forces usuallyhave the following functions: to protect the na-tional independence, the sovereignty and integ-rity of the country and its citizens; internationalpeacekeeping or peacemaking missions; sup-port and assistance for civil emergencies; in-ternal security tasks (providing assistance forthe police forces and maintaining public orderin the exceptional situations) and contributingto nation-building (social function)7.

The level through which the Armed Forcesare fulfilling those tasks varies from one coun-try to another, depending on the national legis-lative framework and the perception regardingsecurity. At the same time, the fulfillment ofthose tasks also depends on the capabilities thateach country has.

The security sector reform generated thebuilding and development of new capabilities,

Monitor Strategic

13ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

adapted to accomplish these new tasks, in asecurity environment characterized by new se-curity risks and threats – non-military, non-con-ventional and multidimensional ones; those newthreats and risks could no longer be challengedwith the traditional means of the Armed Forces.

The classic wars – in which a great numberof personnel and military equipment were usedand directly engaged into battle – have beenreplaced by asymmetrical wars, in which non-conventional fighting techniques are requiredand used as well.

The new threats, such as transnational ter-rorism, the proliferation of weapons of massdestruction, unsolved conflicts, authoritarianregimes, “failed states”, uncontrolled migration,organized crime etc, as well as ethnic conflicts,guerilla wars or other types of low-intensityconflicts, have determined changes in organiz-ing forces structures, action types, techniquesand means of combat.

As a result, the states are constantly adapt-ing and modernizing the military power, arerevising the security strategies and militarydoctrines and are constantly developing newtechnologies. In this context, the new militarytechnologies and equipments represent a key-factor in maintaining and consolidating a cred-ible military power capable of countering thenew security threats.

At the same time, a special attention is paidto cooperation and interoperability in counter-ing security threats. No state in the world, nomatter its economic and military power, canlonger face on its own the transnational threatsand their consequences.

Taking into consideration these facts, theRomanian military power had to be adapted fromthe doctrinal, structural and operational pointof view, regarding the military technique spe-cific for modern Armed Forces, in order to ful-fill the responsibility of our country, accordingto international treaties and commitments thatRomania has taken upon.

The Armed Forces have evolved as a func-tional subsystem of the Romanian society, main-taining its main goals - those of granting statesovereignty and independence, territorial integ-rity, and constitutional democracy8.

The military reform has as its main goal tobuild modern Armed Forces, mobile and flex-ible, expeditionary, with high combat capacity,interoperable with the other NATO forces andable to deter or counter an armed aggressionagainst Romania and its allies9.

The transformation process of the militarysector requires modifications from the doctri-nal point of view, as well as in the field of orga-nizing and structuring forces, capabilities, train-ing and education, human resources manage-ment, acquisitions system and budgetary plan-ning10.

An important pattern of this transformationis the establishment of the military institution,which has the task to create a balanced, flex-ible and well trained structure, compatible andinteroperable on NATO standards. Related tothis objective, one fact should be mentioned:starting January 1st 2007, the Armed Forcesreplaced the conscription system with the vol-untary one, in which professional military arejoining the armed forces after a rigorous selec-tion. In this respect, there were issued two laws,which support that process11.

The resources sustaining the Romanianmilitary power are financial, human, material,informational etc. The military budget is partof the state budget approved by the Parliament,and its volume is decided according to financialneed assessed by the Armed Forces, accordingto NATO standards.

Regarding the human resources, one couldadd the fact that a special attention is paid to arigorous selection process, based on profession-alism and efficiency. In this respect, Romaniahas to develop combat forces with a high oper-ability level; this will generate an increasinglyimportant role of specialized training depend-ing on the tasks imposed by the missions, andthe education will have a crucial role in boththeoretical and practical using of the new mili-tary concepts and technologies. In addition,training these forces has to take into accountthe principle of complementarities betweenNATO and EU.

For the fulfillment of every mission, on na-tional territory or in different operation the-atres, the Armed Forces have to be well equip-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200814

Monitor Strategic

ped with high tech weaponry and technology.Technology is and will remain a key-element formultiplying the military power. The success ofthe missions depends on the tactics and doc-trines, as well as on the troop’s morale, motiva-tion and military equipment. Thus, the processof technological modernization and force gen-eration and regeneration process is going to decorrelated with increasing the efficiency in us-ing the assigned resources for defense.

Our country participation with forces andmilitary equipment in NATO missions is animportant commitment taken upon by Romaniaand successfully accomplished even before join-ing the Alliance. NATO missions require expe-ditionary, interoperable and rapidly deployableforces, capable of carrying out the full spectrumof operations and adapting to the new combatconditions in a complex security environment.

According to legislation, the missions inwhich the Romanian Armed Forces may takepart are the following: collective defense, peacesupport operations, humanitarian assistance,“coalition-type” missions, common military ex-ercises and ceremonial12.

In the defense sector, the decisions regard-ing the transformation are aimed towards thefollowing: the revision of the force structure;continuation of the modernization process of themilitary equipment; the fulfilment of the com-mitments which Romania has taken upon in theintegration process in NATO and EU structures;the consolidation of the multiannual resourcesplanning process; the optimization of the com-bat capabilities of the Armed Forces; improv-ing human resources management; the devel-opment of civil-military relations and the im-provement of the civil control mechanisms; thedevelopment and optimization of bi- and multi-lateral military cooperation. These commit-ments have been included into the national an-nual training plan for NATO joining, known asthe Membership Action Plan (MAP)13.

Granting the defense of the Romanian terri-tory is a continuous and complex process, ex-tended over a wide spectrum of fields, relationsand interdependencies, targeted to promote thesecurity objectives of the state, society and citi-zens. It is defined and promoted in correlationwith the specific policies of NATO and EU.

The character of the national constitutionalresponsabilities, as well as the NATO standards,impose that the Romanian Armed Forces woulddevelop capabilities which may allow to developoperations into national territory, in NATO areaof responsability, as well as, within an enlargedstrategic environment which is permanentlyinfluences by changing factors.

According to NATO outlook, military trans-formation represents a continuous process ofdeveloping new concepts, strategies, doctrinesand capabilities, in order to improve the effi-ciency, the interoperability level of the ArmedForces and the adaptation to the new securitycontext. All those elements emphasize the needto re-assess the military component as the mainsource of reliability.

Within this context, the transformation pro-cess of the Romanian Armed Forces representsa natural necessity that is generated by the newstrategic and transformational patterns of theAlliance. Those new patterns allow the widen-ing of the objectives range, which include thetraining of the Armed Forces for participationwithin the common defense and improvementof the capabilities that are required for multina-tional crisis management operations and com-bating terrorism operations14.

The Strategy of the Romanian Armed For-ces’ Transformation is based on the principlesstated in the Strategy of National Security, theRomanian Military Strategy, the White Charterof Defense, and it states as the main goal of theArmed Forces transformation the creation ofthe new capabilities by which Romania will ap-proach the present and future challenges in theinternational security environment15. Thesecapabilities will grant the fulfillment of the spe-cific standards required by the Constitution, ofRomania commitments toward NATO, EU andthe regional initiatives and international coali-tions. The transformation process of the Roma-nian Armed Forces has as its main goal to cre-ate a modern structure, fully professional, withhigh mobility capabilities, efficient, flexible,deployable, sustainable, a structure that can beengaged in a very wide spectrum of missions.

Putting into practice the general objectiveof the transformation process will be sustainedby the future projects, such as: the fulfillment

Monitor Strategic

15ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

of the commitments towards NATO; the fulfill-ment of the commitments towards EU in thesecurity and defense field; the remodeling ofthe command control and force structures; theremodeling of the logistical support structures;the improvement of the systemic and structuralassessment process and the efficient connec-tion to the transformation process the Roma-nian Armed Forces; the creation of the C4I2SRand IT systems for the Armed Forces; the re-modeling of the military intelligence system; themodernization of the human resources manage-ment; the improvement of the life quality levelfor the military personnel; the remodeling ofthe military education system; the coordinatedmodernization of military equipment; the re-modeling of the medical system of the ArmedForces; the improvement of the Defense Re-sources Management System; the improvementof the scientific research in the military field;the modernization and improvement of the finan-cial system; the improvement of the managementsystem of the real-estate properties of the Ro-manian Armed Forces; the structural and func-tional remodeling of the PR activities system.

The modernization efforts and the intero-perability contain three stages determined byforce structure restructuring and the require-ments of the integration process within NATOand EU: the stage of final basic transformationprocess (2005-2007); the stage of full opera-tional integration within NATO and EU (2008-2015) and the stage of fully technical integra-tion within NATO and EU (2016-2025)16.

The financial resources nedeed for thetrasformation process will be allocated from thedefense budget, with a constant growth untillthe level of full interoperability with NATOmember states is reached.

The main domains of the transformationprocess refer to: defense resources manage-ment, military intelligence, operations, com-mand, systemic and structural assessment, com-munications and IT, endowment, doctrines andtraining, logistics, scientific research, infrastruc-ture and PR activities system.

The Romanian Armed Forces have to be ableto simultaneous ensure the defense of the na-tional territory by means of a military response

to any aggression and to support the civil au-thorities in case of emergencies, natural disas-ters, NRBC events etc.

The performing of the duties towards NATO,EU, regional organizations and internationalcoalitions is accomplished by means of theimplementation of the Capabilities Package,according to the obligations assumed at thePrague Summit (NATO’s Prague CapabilitiesCommitment), including taking part in NATOResponse Force – NRF, in the EU’s BattleGroups, participation in multinational opera-tions and to the achievement of Headline Goals2010.

The Romanian Armed Forces will have aunique force package. It will be established bythe forces transformation and aim the organi-zation, endowment, training and sustainability.The transformation process will provide withan optimal balance between combat units andlogistic support units; the projection of a modu-lar, interchangeable, compatible deployment andsustainable force; basis for the forces˘ rotation;setting up of the appropriate forces for specialmissions; setting up of the appropriate capabili-ties for the force expansion – mobilization, train-ing, equipments etc.

The training process will assure the institu-tionalization of a modern training system andthe development of the readiness level assess-ment system. Taking into account these objec-tives, the Romanian Armed Forces personnelsummarize 90.000 troops, from which 75.000represent military and 15.000 civilian person-nel17.

The creation of the Special Forces and lightInfantry units is generated by the modern asym-metrical conflicts and fits the NATO require-ments. Raising the combat capability of a Moun-tain large unit is a question of national tradi-tion, but also responds to NATO standards forsuch kind of forces, specialized for carrying outthe military actions in the mountains. The cre-ation of the attack helicopter units also meanscreating an intervention force with high re-sponse capability and superior firepower.

From 1990 until now, the Land Forces havebeen subject to a large transformation process,determined by the objective of joining NATO,

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200816

Monitor Strategic

as well as the subject of major acquisitions pro-grams and participations in peace support op-erations in different theaters18.

The Air Forces will be a force with a highlevel of interoperability, with radically trans-formed capabilities, able to accomplish a multi-functional package of forces that would be ableto respond to a wide range of objectives, accord-ing to the elements needed in conflict and cri-sis situations19.

Mainly, the Navy will be available forthe full range of NATO and EU missions. Themaximal contribution of the naval forces for high-intensity operations comprises one type 22modernized frigate, starting in 2009, and onetype 22 modernized frigate, starting in 201120.

The main result of the Romanian ArmedForces transformation will be represented bythe forces structure, consisting of deployableforces assigned for all range of missions andgeneration/regeneration forces. The forces as-signed for all range of missions are determinedthrough the Defense Planning Questionnaireand they are subject to the interoperability pro-cess as requested by the standards of the Alli-ance. The generation and regeneration forcesare unemployable ones, and assure the comple-tion of the deployable forces assigned for allrange of missions. The resulting force structurewill create the needed balance between the com-mand structures and the forces and will providethe national defense within the common defenseand military intervention in case of civil emer-gencies, as well as, for fully covering of the com-mitments towards NATO and EU.

In 2015, depending on the allocated re-sources, the Romanian Armed Forces will have90.000 troops. The distribution of the troopswill aim to achieve a balance between the com-mand structures and the combat forces, in or-der to obtain optimal conditions for fulfilling themissions’ objectives. The command structureswill represent up to 4.5 per cent, and the com-bat forces will represent 95.5 per cent of thetotal number of troops21.

The fulfilling of the transformation processwill led to the generation of the flexible, rapidresponsive and interoperable military capabili-ties, which will be able to provide the decision-

makers improved opportunities of accomplish-ing the objectives, according to national inter-est.

The transformation process of the RomanianArmed Forces is not a scope itself, but it repre-sents the adequate response to the internationalsecurity environment evolutions, NATO trans-formation and the international commitmentsthat Romania has taken upon.

1 George Cristian Maior, Mihaela Matei, DefensePolicy Developments: Old and New Missions for the ArmedForces, in Occasional Papers, No. 1(I)/2002, Institute forPolitical Studies of Defense and Military History, MilitaryPublishing House, Bucharest, pp. 9-11.

2 Ibidem, pp. 13-18.3 George Cristian Maior, Transformarea politicii de

apărare a României (Romania’s Defense Policy Transfor-mation), in Occasional Papers, No. 5(III)/2004, Institutefor Political Studies of Defense and Military History, Mili-tary Publishing House, Bucharest, pp. 15-31.

4 Ibidem, pp. 47-64.5 Marian Zulean, Militarul şi societatea. Relaţiile civil-

militare la începutul mileniului al III-lea (Military and So-ciety. Civilian-Military Relations at the Beginning of theThird Millennium), Military Publishing House, Bucharest,2008, pp. 194-198.

6 Ibidem, pp. 199-202.7 Wolfgang Wagner, Parliamentary Control of Military

Missions: Accounting for Pluralism, in Occasional Papers,No. 12 /2006, DCAF, Geneva, pp. 5-13, www.dcaf.ch/pub-lications

8 Constituţia României (Romania’s Constitution),art. 118, al. 1, Monitorul Oficial Publishing House, Bucha-rest, 2003.

9 Carta Albă a Apărării (White Charter of Defense),Romanian Ministry of Defense website, www.mapn.ro

10 Eugen Bădălan, De la reforma Armatei României latransformarea acesteia prin implementarea cerinţelorobiectivelor forţei (From the Romanian Armed Forces’Reforme to Its Transformation by the Implementation ofForce Objectifs Requirement), in Provocări la adresasecurităţii şi strategiei la începutul secolului XXI (Chal-lenges to the Security and Strategy at the Beginning ofthe 21st Century), National Defense University „Carol I”Publishing House, Bucharest, 2005, p. 16.

11 Legea nr. 395/2005, privind suspendarea pe timpde pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea laserviciul militar pe bază de voluntariat (Law No. 395/2005,

NOTES

Monitor Strategic

17ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

regarding the suspension of the conscription military ser-vice and the transition to the voluntary military serviceduring peacetime), Monitorul Oficial Publishing House,Bucharest, 2005; Legea nr. 384/2006, privind statutulsoldaţilor şi gradaţilor voluntari (Law No. 384/2006, re-garding the status of the soldiers and enlisted ranks),Monitorul Oficial Publishing House, Bucharest, 2006.

12 Legea nr. 42/15 martie 2004, privind participareaforţelor armate la misiuni în afara statului român (LawNo. 42/March 15, 2004, regarding the Romanian ArmedForces’ participation in the missions outside the Roma-nian state), http://dlaj.mapn.ro

13 Mihail E. Ionescu, Romania’s Westernization andNATO Membership, in Occasional Papers, No. 3(I)/2002,IPSDMH, Military Publishing House, Bucharest, pp. 71-75.

14 Radu Popa, Apărarea şi securitatea naţională.Coordonate ale integrării europene (National Defense andSecurity. Coordinates of European Integration), inGândirea Militară Românească (Romanian Military Think-ing), No. 5/2006, pp. 68-69.

15 See the text of these documents to the RomanianMinistry of Defense website, www.mapn.ro

16 Strategia de Transformare a Armatei României(Strategy of the Romanian Armed Forces’ Transformation),Romanian Ministry of Defense website, www.mapn.ro

17 Marian Zulean, Professionalisation of RomanianArmed Forces, in The Challenge of Military Reform inPost-Communist Europe, Palgrave, New York, 2002, p. 121.

18 Teodor Frunzeti, Accelerarea transformării şimodernizării Forţelor Terestre ale Armatei României.Imperativul major al momentului (Transformation andModernization Speeding Up of the Land Forces of theRomanian Armed Forces. Major Requirement of the Mo-ment), in Gândirea Militară Românească (Romanian Mili-tary Thinking), No. 1/2007, p. 12.

19 Strategia de Transformare a Armatei României(Strategy of the Romanian Armed Forces’ Transformation),Romanian Ministry of Defense website, www.mapn.ro.

20 Ibidem.21 Ibidem.

SUMMARY

LTC Lauren]iu-Cristian Dumitru is an Army officer, researcher and head of the DefenseStrategies sector within the Institute for Political Studies of Defense and Military History. He iscurently a Ph.D. candidate in History, and also holds an M.A. in International Relations and a B.A.in History, all of them with the University of Bucharest. The defense studies, military alliancestopics, Geopolitics and Geostrategy, post-conflict military actions and the transformation processof the military institution are among his areas of interest.

The security sector reform started in the absence of formal security guarantees, but it didbenefit from an internal continuity and external assistance, from NATO and EU. The processgenerated the creation and development of new capabilities, adapted to accomplish these newtasks, in a security environment characterized by new security risks and threats. The militaryreform has as its main goal to build modern Armed Forces, mobile and flexible, expeditionary,with high combat capacity, NATO interoperable and capable to deter and counter an armedaggression against Romania and its allies. The main result of the Romanian Armed Forcestransformation will be represented by the simultaneous ensure the defense of the national territoryby means of a military response to any aggression and to support the civil authorities in case ofemergencies, natural disasters, NRBC events etc.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200818

Monitor Strategic

CONSIDERA}II CU PRIVIRELA CON}INUTUL {I EVOLU}IA

CONCEPTULUI DE PLANIFICAREA AP|R|RII {I IMPACTUL INTRODUCERIISISTEMULUI PLANIFICARE-PROGRAMARE-

BUGETARE-EVALUAREMirel }ariuc

„Planificarea apărării, atribut şi componentă esenţială a politicii de apărare,reprezintă un complex de activităţi şi măsuri care vizează promovarea intereselornaţionale, definirea şi îndeplinirea obiectivelor securităţii naţionale a României îndomeniul apărării.1” Aceasta este definiţia conceptului de „planificare a apărării”,stipulată de Legea planificării apărării. O definiţie remarcabilă, care stabileşte clasadin care face parte, descrie sumar ceea ce cuprinde, precizează scopul urmărit depunerea în operă a conceptului. Pe de altă parte, cititorului comun (dar şi celui avizat,din păcate) definiţia îi induce o mulţime de noi întrebări, obligându-l la rememorărişi raţionamente contradictorii, la consultarea iterativă a dicţionarelor lingvistice şide specialitate. Cum adică atribut al politicii? Care ar fi celelalte atribute? De cecomponentă esenţială? Cum se promovează interesele naţionale? Ce diferenţe existăîntre securitate şi apărare naţională? Am enunţat o parte a întrebărilor pe care, cubună credinţă, ni le-am pus reflectând asupra definiţiei citate şi nu ne îndoim că potexista şi altele.

Trebuie menţionat faptul că noi considerăm că introducerea sistemului deplanificare, programare, bugetare şi evaluare în procesul de planificare a apărării aconstituit un pas important în modernizarea armatei naţionale, după cum suntemconvinşi că armata a fost primul model de succes al occidentalizării României, unmotor important al accederii sale în structurile europene şi euroatlantice. Mai mult,România asistă alte state în domeniul planificării apărării2, fapt ce constituie orecunoaştere directă a nivelului calitativ pe care experţii români îl au în acestdomeniu.

Ca urmare, considerăm că o nouă analiză a conţinutului conceptului „planificareaapărării” şi a conceptelor înrudite este binevenită, iar concluziile vor putea clarificadimensiunile reale, locul şi importanţa planificării în domeniul apărării. De asemenea,trecerea în revistă a evoluţiei conceptului în România post-decembristă poate con-duce la explicaţii pertinente ale eventualelor confuzii provocate de utilizarea diferităa conceptelor, de către diverşi autori. Aceste clarificări constituie scopul prezenteilucrări, demersul fiind determinat de propriile nelămuriri şi de dificultăţile pe careatât noi, cât şi colegii pe care i-am chestionat, le-am întâmpinat în activitatea cotidiană.Sperăm că opiniile prezentate vor permite celor interesaţi o înţelegere mai exactă aaspectelor legate de conţinutul şi evoluţia conceptului de planificare a apărării.

Monitor Strategic

19ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

PLANIFICAREA CA ATRIBUTAL CONDUCERII

Este discutabil dacă pisicile au vreun plande acţiune atunci când vânează vrăbii sau cândchinuie cu sadism şoriceii, dar mulţi dintre ceicare au avut ocazia să urmărească aşa ceva suntconvinşi că planul există. Vrem să spunem aicică planificarea nu a fost inventată de cineva, cieste o necesitate impusă de apariţia raţiunii.Conştient sau nu, orice fiinţă care vrea să facăceva, este obligată să se gândească cum ajungela rezultat, deci planifică. Poate fac asta şi uneleanimale, dar este sigur că şi oamenii preistoricişi cei de azi, şi organizaţiile, şi statele sau uniu-nile de state planifică ori de câte ori au o ţintă.În aceeaşi ordine de idei, subliniem că încă dinantichitatea timpurie a fost apreciată calitateade strateg a diverşilor conducători. Or, chiardacă nu putem pune semnul egalităţii între celedouă concepte3, ni se pare evident că strategiaşi planul au o mulţime de elemente comune.

Meritul pentru definirea planificării ca atri-but (funcţie) al conducerii (managementului)aparţine lui Henri Fayol4, un venerabil inginerminier francez, care a reuşit să descrie mana-gementul într-un mod ce a rezistat anilor, înciuda multiplelor revoluţii şi şcoli din domeniulconducerii. Care a fost însă această definiţierămasă aceeaşi, timp de aproape un secol, într-un domeniu în care teoriile au speranţă de viaţăde aproximativ două decenii? După specialiştiienglezi5, „esenţa contribuţiei lui Henri Fayoleste definirea managementului ca un tot carecuprinde cinci elemente:

1. Prevedere şi planificare (în limba fran-ceză “prévoyance”): „Examinarea viitorului şiîntocmirea planului de acţiune”.

2. Organizare: „Crearea structurii mate-riale şi umane a întreprinderii”.

3. Comandă: „Menţinerea activităţii înrândul personalului”.

4. Coordonare: „Corelarea, unificarea şiarmonizarea tuturor activităţilor şi eforturilor”.

5. Control: „Supraveghere, astfel încâttotul să se desfăşoare în conformitate cu regulilestabilite şi ordinele transmise”.

Numite de unii funcţiile conducerii, de alţiiatributele managementului sau folosindu-sesintagme echivalente, cele cinci elemente pre-

cizate de inginerul francez “au oferit un sistemde concepte, cu ajutorul cărora managerii îşi potclarifica modul de a gândi în legătură cu ceea ceau de îndeplinit”6. Remarcăm, desigur, că primuldintre elementele lui Fayol constituie subiectulstudiului nostru. Subliniem că acest atribut estespecific în primul rând managerilor de la vârfulorganizaţiei şi este deosebit de important într-osocietate ce doreşte să se dezvolte într-un mediuconcurenţial. Pentru a demonstra generalitateaacestui element al managementului încă dinvremea aceea, menţionăm că Fayol a argumen-tat, în 1916, necesitatea unui plan naţionalpentru Franţa, elaborat la nivel guvernamental7.

În viziunea experimentatului manager8,“management înseamnă să priveşti înainte, ceeace face ca procesul de previziune şi planificaresă fie o activitate centrală. Managementul pre-supune evaluarea viitorului şi iniţierea măsurilornecesare. Ca să funcţioneze adecvat, o între-prindere are nevoie de un plan cu caracteristicilede unitate, continuitate, flexibilitate şi precizie.Pentru a rezolva problemele legate de plani-ficare, conducerea trebuie: să asigure îmbinareacorespunzătoare a obiectivelor specifice fiecăruidepartament al organizaţiei (unitate); să com-bine planificarea pe termen scurt cu cea petermen lung (continuitate); să fie capabilă săadapteze planul la schimbările apărute (flexibili-tate); să încerce să prognozeze corect direcţiilede acţiune (precizie)9”.

Conchidem că planificarea apărării poate fidefinită ca un atribut al conducerii sistemuluide apărare, atâta timp cât această conducere,conform regulilor statului democratic, estestabilită de politica de apărare. Aşadar, planifi-carea apărării constituie, la nivelul său de vârf,o componentă esenţială a politicii de apărare,componentă esenţială, la rândul ei a politicii desecuritate naţională.

SISTEMUL DE PLANIFICARE,PROGRAMARE, BUGETARE

După ce am stabilit calitatea sa de compo-nentă a politicii de apărare, trebuie să subliniemcă planificarea apărării, ca orice sistem deplanificare de altfel, este un ansamblu de activi-tăţi cu caracter tehnic, un instrument destinatasigurării eficacităţii şi eficienţei acţiunilor ce

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200820

Monitor Strategic

sunt întreprinse. Acesta este motivul pentrucare vom descrie evoluţia conceptului din mo-mentul în care stabilirea diverselor componentea fost formalizată şi pusă în practică – intro-ducerea Sistemului de Planificare, Programareşi Bugetare în cadrul Departamentului Apărării(SPPB) al SUA de către Robert McNamara10.Acest sistem se datorează în mare parte luiCharles Hitch11, „numărul doi” în Departa-mentul Apărării al SUA, care a introdus metode-le cercetării operaţionale (în mare ascensiuneatunci) în domeniul politicii de vârf.

Secretarul apărării din epocă (1961-1968),Robert Strange McNamara, avea un backgroundadecvat pentru implementarea unui asemeneasistem: studii de statistică, implicare în utilizareacalculului operaţional în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial, fiind şi director general la Ford,unde introdusese metode noi de management.Preocuparea de principiu a lui McNamara (dusăpână la obsesie în unele situaţii) a fost cea detranslatare a priorităţilor politice în politici publi-ce (în cazul SPPB, politica de apărare, iar ulte-rior, pe durata lungului său mandat de preşe-dinte al Băncii Mondiale, între 1968 şi 1981, dedezvoltare economică a Lumii a Treia). Aceastăpreocupare s-a tradus prin constituirea uneiarhitecturi complexe de planificare a politicilor,servită de un sistem de planificare bugetară(inclusiv în cadrul Băncii Mondiale, unde afolosit tot planuri cincinale, ca şi la Pentagon).

Revoluţia declanşată de implementarea sis-temului este dovedită, printre altele, şi de faptulcă, în anul 1965, preşedintele Johnson a dispusgeneralizarea sa la nivelul întregii administraţii.Din păcate, această măsură a fost pripită, ignorân-du-se faptul că atât SPPB, cât şi analiza sistemicăfuseseră proiectate strict pentru uzul Departa-mentului Apărării, se bazau pe cercetări efectuatepe durata unei decade de către o corporaţieprivată şi beneficiau de existenţa unui solid corpprofesional specializat. Aplicarea sa la altedepartamente care nu întruneau niciuna dintrecondiţiile enunţate mai sus a generat o mareconfuzie şi compromiterea metodelor de manage-ment pe care SPPB le promova.

Ceea ce ni se pare esenţial în această abor-dare a domeniului este aşezarea pe paliere dis-

tincte a celor trei componente inseparabile –planificarea, programarea, bugetarea – , pornin-du-se de la două principii clare: palierele sereferă la activităţi cu orizonturi diferite, iar deter-minarea reciprocă are loc în ambele sensuri.Astfel, planificarea în sens de politică de apărare(termen lung) determină aşezarea activităţilorîn ordinea lor logică (programare – planificareaîn sens de plan de acţiune – termen mediu),care determină estimarea costurilor necesareatingerii ţintelor (bugetare – planificare în sensde alocare a resurselor financiare – termenscurt). Invers, constrângerile imediate de naturăfinanciară (bugetarea) determină ajustareaplanului de acţiuni (programarea), care poatedetermina reevaluarea politicii (planificarea).

În ceea ce priveşte România, implementareaSistemului de Planificare, Programare, Bugetareşi Evaluare (SPPBE) în Ministerul ApărăriiNaţionale a început în anul 1998, cu sprijinulexperţilor americani din cadrul Institutuluipentru Analize în domeniul Apărării. Procesulde implementare a durat până în anul 2002, cândsistemul a devenit complet operaţional. Cadrullegislativ a evoluat pe baza experienţei acumu-late şi consultărilor derulate în cadrul procesuluide aderare la NATO (Membership Action Plan).Primul act normativ a fost elaborat în anul 1998,Ordonanţa Guvernului nr. 52 privind planificareaapărării naţionale, aprobată cu modificări prinLegea 63/2000. Actualmente este în vigoareLegea 473/2004 privind planificarea apărării.

Principalul obiectiv al SPPBE constă înintegrarea eforturilor structurilor MinisteruluiApărării Naţionale pentru utilizarea resurselordisponibile într-un mod eficient în vederea reali-zării capabilităţilor militare planificate. SPPBEasigură atât nevoile de management intern, câtşi elaborarea documentelor de planificare solici-tate de NATO.

SECURITATE NAŢIONALĂVERSUS APĂRARE

Suntem siguri că, pentru a înţelege unitaraceste lucruri, este necesar să încercăm sălămurim, atât cât se poate, două concepte funda-mentale: securitate şi apărare. Necesitatea este

Monitor Strategic

21ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

dată de folosirea lor în diverse documente demare importanţă pentru domeniul studiat, cumsunt Constituţia, Legea apărării sau Legeaplanificării apărării.

Legea planificării apărării, de exemplu, sereferă la apărare ca la un capitol distinct alsecurităţii naţionale, în spiritul celor mai claredefiniţii în domeniu. Astfel, Samuel Huntington12

consideră că securitatea naţională este un con-cept mult mai larg decât securitatea militară,fiind compusă din securitatea militară, securi-tatea internă şi securitatea situaţională. Înaceastă abordare, dacă „securitatea internă sereferă la măsurile de combatere a subversiuniiinterne, anume eforturile de a slăbi şi distrugestatul din interior, iar securitatea situaţionalăare în vedere măsurile de adaptare permanentăla schimbările sociale, economice, demograficeşi politice, interne şi internaţionale, care potavea drept consecinţă slăbirea puterii statului”,putem spune că securitatea militară constituieun concept foarte apropiat de ceea ce numeşteLegea 473/2004 “apărare”. Conform aceluiaşiautor, “securitatea militară este responsa-bilitatea profesională a militarilor, în timp cesecuritatea naţională este responsabilitateapolitică a politicienilor”13. Prin aceste afirmaţii,Huntington indică implicit cele două paliere lacare se stabilesc şi se exercită pârghiile deputere ale statului de drept, în domeniul apără-rii. Dacă securitatea militară este parte a securi-tăţii naţionale, este evident că anumite com-ponente ale sale se află sub controlul puteriipolitice care este responsabilă de întreg, în timpce înfăptuirea securităţii militare (a apărării, însensul descris) este atributul structurilormilitare.

Să precizăm în continuare că acest înţelesal termenilor, care face oarecare ordine în fluxulraţionamentelor din domeniu, este contrazis deo analiză atentă a Legii apărării naţionale14, careextinde conceptul de apărare către cel desecuritate naţională. Astfel, potrivit acestui docu-ment legislativ, „apărarea naţională cuprindeansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şidesfăşurate de statul român în scopul de a garan-ta suveranitatea naţională, independenţa şi

unitatea statului, integritatea teritorială a ţăriişi democraţia constituţională” (art.1.), iar prin-cipalele forţe destinate apărării sunt forţelearmate care „cuprind armata, mari unităţi şiunităţi din subordinea Ministerului de Interne,cele ale serviciilor de informaţii ale statului şialte formaţiuni de apărare armată organizateconform legii”. Legea fundamentală15 pare a daacelaşi înţeles extins conceptului de apărare,stabilind că se organizează şedinţe comunepentru „aprobarea strategiei naţionale de apă-rare a ţării”. Parcă pentru a complica şi mai multlucrurile, Legea 473/2004 descrie conţinutulstrategiei de apărare ca pe o strategie de securi-tate: „Strategia naţională de apărare a Românieicuprinde: definirea intereselor şi obiectivelornaţionale de securitate, evaluarea mediuluiinternaţional de securitate, identificarea poten-ţialelor riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi,direcţiile de acţiune şi principalele modalităţipentru asigurarea securităţii naţionale aRomâniei în cadrul Alianţei” (Art.5, alin. 3).

În concluzie, am găsit necesară aceastăanaliză nepărtinitoare pentru că suntem con-vinşi că ne aflăm într-un moment foarte potrivitpentru lămurirea unor concepte şi corectareaunor texte, astfel încât să fie uşor de înţeles şiaplicat. Credem că specialiştii din MinisterulApărării Naţionale îşi pot aduce o contribuţieimportantă la clarificarea unor concepte funda-mentale ca apărare, securitate, armată, plani-ficare şi ei ar putea desigur să contribuie larevizuirea legislaţiei existente, fără a fi obliga-torie introducerea vreunor modificări majore înlogica respectivelor norme.

NOTE1 *** Legea 473/2004 privind planificarea apărării.2 România a asistat Georgia, prin intermediul exper-

ţilor din cadrul Departamentului pentru Politica de Apărareşi Planificare (DPAP), în vederea implementării sistemuluide planificare utilizat în cadrul NATO. De asemenea,Serbia a beneficiat de asistenţă în domeniu, prin inter-mediul DPAP.

3 Putem considera că, în sensul lor de politici, plani-ficarea şi strategia pot fi declarate sinonime.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200822

Monitor Strategic4 Francezul Henri Fayol (1841-1925) a activat pro-

fesional în combinatul minier şi metalurgic Commentry-Fourchamboult-Decazeville, mai întâi ca simplu inginer,iar apoi, după vârsta de 30 ani, ca membru al conducerii.Din 1888 până în 1918, el a deţinut funcţia de directorgeneral.

5 OUBS, Breviar – Anexă la cursul de ManagementCompetitiv, Edit. CODECS, Bucureşti, 1993.

6 Idem.7 Dacă unora dintre noi o astfel de idee ne aminteşte

vremuri nu tocmai plăcute, trebuie să precizăm că nuplanificarea excesivă a fost motivul lipsei de eficienţă aeconomiei socialiste ci, din contră, aplicarea greşită aplanificării, în sensul ignorării legilor obiective ale econo-miei. Înlocuirea acestora cu legi ideologice a dus la viziuninerealiste şi la un proces de risipire a resurselor pentru ase încerca atingerea unor ţinte greşit alese.

8 Fayol avea, în momentul apariţiei lucrării sale, vârstade 75 de ani.

9 OUBS, Breviar – Anexă la cursul de ManagementCompetitiv, Edit. CODECS, Bucureşti, 1993.

10 Aceste elemente legate de evoluţia sistemului aufost preluate din lucrarea d-nei Elena Lungu, Bugetele

program – instrumente ale previziunii pe termen mediua eficienţei cheltuielilor publice şi a maximizării bunăs-tării sociale.

11 Preocuparea lui Hitch a fost de dezvolta un sistemcare să permită trecerea dincolo de simpla execuţie (aşacum era la acel moment) şi să coreleze cheltuielile cuperformanţa. Charles J. Hitch fusese autorul unei lucrăricapitale, „Price Theory and Business Behavior”, apărutăla Oxford în 1939 şi care sfida teoria convenţională, bazân-du-se pe date empirice colectate de la oameni de afaceri(evident, nici unul dintre aceştia nu avea habar de venitmarginal sau cost marginal). În 1948 a înfiinţat diviziaeconomică a corporaţiei RAND, unde a utilizat in extenso„analiza sistemică”.

12 Ionel Nicu Sava, Marian Zulean, Gheorghe Tibil,Armata şi societatea, Edit. Info-Team, Bucureşti, 1998,p. 30.

13 Ibidem.14 *** Legea nr.45/1994, Legea apărării naţionale a

României, M.Of. nr.172/07.07.1994.15 *** Constituţia României, (art. 65, Şedinţele

Camerelor, alin. 2, lit. f.).

The author believes that the Romanian legal framework of national security could be thesource of confusions and misinterpretations for defence and security concepts such as defenceplanning. Taking into account several layers considered, the planning is a process with differentconnotations. It could be a political process, a tool for ordering the activities in a logical way or aresource allocation process. The implementation of Planning, Programming, Budgeting andEvaluation Process has been a leap forward in defence management due to this layout of planningon several levels as well as its irreversibility. Experts working within defence system could amendthe legislation incoherence of security framework. Despite some elements of incoherence at thetop of the system, the defence planning process goes forward. It should be highlighted the necessityand opportunity of keeping these stages in the defence planning process.

SUMMARY

Mirel }ariuc is a researcher in Security Studies within the IPSDMH. He holds a BA in aircraftengineering and another one in economic cybernetic. His area of expertise is organisationalmanagement being Associate Tutor of Open University School, Milton Case, UK. He is also a PhDcandidate in Military Science and Intelligence at Romanian National Defence University.

Monitor Strategic

23ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

PM Vladimir Putin must have a Plan to fur-ther the development of the Russian Federationas a „sovereign democracy”1 and an „indepen-dent” world great power – this seems to be theunanimous conclusion of much of the interna-tional press and analysists. The inherent com-plicity drawn from the nature of the power trans-fer process between Vladimir Putin and DmitriMedvedev, alongside the virulent foreign policydiscourse of the new Russian president are seenby most as evidence of the existence of thismaster Plan – an idea that is more than everfed by the conspirative theses surrounding theunfolding of the August war between Georgiaand Russia. The majority of theorists, struck bysome sort of post-Cold War nostalgia or a doubt-ful methodological corectness are hesitent andtend to consider the Russian Federation eitheras an emerging world power or a regional greatpower at the most. Others tend to see it as aworld great power. Most of these justify theirchoice by invoking the spectaculous economicgrowth and recovery of the Russian Federationthroughout the last eight years – although theyalso tend to agree that this upward trend inRussian GDP growth was largely caused by theaccelerated growth in the prices of raw materi-als and energy resources in particular (oil andnatural gas). However, there is also a consider-ably smaller number of analysists that draw at-tention to the dangers lurking in the Russianeconomy, by emphasizing that an economy thatis largely dependent upon the supply of rawmaterials (be they even the highly-necessaryenergy resources) cannot sustain a world greatpower. In August 1999, when Vladimir Putincame to power, Russia was in a nearly falimen-tary state economically and politically. In lessthan eight years not only did Putin manage todomestically stabilize Russia and take advantage

THE TRIALS AND TRIBULATIONSOF THE RUSSIAN MILITARY-INDUSTRIAL

COMPLEX’S REFORMSimona Soare

of the rise in energy resource prices, but healso managed to get the Russian economy togrow by 5-7% annually. And the former Russianpresident managed this performance withoutdomestic sacrifices in terms of growing unem-ployment caused by the dismissal of workers ofthe huge Russian industrial complexes – suchas those of the Russian industrial-defense com-plex, which remains highly influential in Rus-sian politics even nowadays.

Since 2005 Russia has been the world’s sec-ond largest weapons exporter, getting revenuesof over $7.2 billion solely from foreign weaponssales. The foreign contracts signed by the Rus-sian Federation in 2006-2007 reached a grandtotal of over $32 billion.2 On September 1, 2008,the Department for International Technical-Military Cooperation announced that in 2008Russia will receive some $8.5 billion from thearms sales on the international market. Through-out 2009-2012, though, the annual growth rateof Russia’s arms sales is estimated to increaseby 8-10%.3 The problems of the Russian military-industrial complex are carefully hidden under apile of reports that emphasize „facts” and fig-ures regarding Russia’s annual arms exports.4

Yet, they exist and can very well be fitted into afew large categories discussed below.

1) The simultaneous rise in and diver-sification of both domestic and foreign pro-curement contracts

In comparison to the revenues resulted fromarms sales on the international market in 1999– when Russia barely received $3.5 billion –present figures have more than doubled andthe foreign clients and orders are far more di-verse. During the ‘90s, Russia’s largest clientswere China and India (which together took upto 80% of Russian arms exports), whereas in

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200824

Monitor Strategic

2008 Russia sells arms to over 80 countriesworldwide and though China and India are stillits largest clients, together they only take upaproximately 40% of Russian arms exports.5

Only in 2003 did Russia begin to truly diversifyits foreign clients by winning a series of ordersfrom Burma, Vietnam, Malaysia, Algeria, Ven-ezuela, etc. Among the Russian arms produc-ers, the MIG Corporation, whose market sharereached $390 million in 2006 and is steadilyincreasing (though it is still far from the pro-jected $1.1 billion), is the leader, followed by aloose margin by the Sukhoi ($280 million mar-ket share), Salyut ($50 million market share)and the Admirality Shipyards ($23 million mar-ket share).6

The total number of weapons delievered bythe Russian Federation as a follow-up to the con-tracts signed with the new clients rose as welland delievery was relatively made upon agreeddeadlines, particularly in the field of militaryaircraft. Between 2000-2005, China and Indiatogether bought over 350 Russian fighters.Thus, in 2003-2004 MIG and Sukhoi were pro-ducing as many as 50 fighters annualy – a pro-duction rate that equaled that of many Weasternmilitary aircraft producers.7 Between 2003-2007, the composition of Russian arms exportswas largely similar to that of other Weasternexporters such as the US or France.8

The rise in the number of foreign orders isoften portrayed by Russian authorities and mass-media as evidence of the development of theRussian defense industry and the consolidationof the power and influence of the Russian mili-tary-industrial complex. However, this is a grossexaggeration. A large part of the Russian mili-tary-industrial complex is still functioning at theproduction rate and with the same technologyused during the Soviet era. Between 2000-2004,the annual production rate of the companies thatmake up the Russian military-industrial complexhas indeed grown by an estimated 1.5-2.1% andby over 5-8% since 2005.9 Still, the productionrates of different companies working in the samesector of the Russian military-industrial complexvary greatly – this indeed could very well be aresult of political interference that works to fa-vor some of the domestic producers at theexpence of others. Moreover, the conflicts ofthe early 2000s, the accelerated economicgrowth of both China and India, as well as the

constantly rising prices of energy resourceshave all contributed to supporting this growthin Russian arms exports since 2000 onwards.The difference between the annual growth rateof productivity in the Russian military-industrialcomplex and the number of weapons actuallydelievered to the foreign clients by the RussianFederation between 2000-2008 can only be ex-plained by Moscow’s decision to exploit a largepart of the internal reserves of the Russian Army– weapons, ammunition, spare parts and old/used military systems and equipments that werea part of the Russian Army’s war reserves orthat had been used by former units dismantledduring the late 1990s and early 2000s.10

Since 2000, the Russian military-industrialcomplex has been implementing a sustainedinvestment campaign in equiping the productionlines with new, modern and more productivetechnologies, in re-opening the design and R&Dbureaus of the large corporations, in emphasiz-ing the need to employ highly qualified humanresources and in using the latest highly mod-ern technologies in building military systemsand equipments for both domestic and interna-tional markets. The funds invested during thisperiod have been largely private; most of themwere in fact large parts of the revenues thesecompanies of the Russian military-industrialcomplex received for meeting foreign orders;others, were government-guaranteed loans froma variety of Russian investment banks. For in-stance, the United Aircraft Corporation (UAC)developed and is constantly implementing amanagement strategy that focuses on maxima-zing the annual productivity of the aircraft-build-ing sector – particularly the civilian sector – bymeans of procuring new and modern produc-tion lines and technologies for the affiliatedplants; the strategy involves the use of revenuesearned as a result of former and present for-eign orders and their investment in developingindustrial sectorial policies – particularly bypromoting the National Strategy for the Devel-opment of the Aeronautic Industry 2015 thatensures government investments of over $10billion for the development of the domesticaicraft production capacity.

As a consequence of the contracts ROEsigned with Syria for the delievery of 5 (second-hand, modernized) interceptor-fighters MIG-31E, the Sokol plant – the main production fa-

Monitor Strategic

25ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

cility of the MIG Corporation, which has beena part of the UAC which own 100% of its stockssince 2007 – invested 700 million roubles(aproximately $269 million at the 2008 averagecurrency exchange rate) to equip and modern-ize the production line; this amount was due torise to over 2.2 billion roubles (aproximately$846 million) since 2007. Similarly, the Ulan-Ude plant – one of the main production facili-ties of the Sukhoi Company – invested over 780million roubles (roughly $275 million) in themodernization of the production line after it wonthe contract for the delievery of 24 civilian out-fitted Mi-171 helicopters; in 2007 the amountof the investments was due to rise to over 2billion roubles (over $850 million) after the com-pany began delievery on the contracts with Ven-ezuela and Malaysia. Due to winning a domes-tic contract worth $2.5 billion for the delieveryof an undisclosed number of fix radion stationsdestined for the consolidation of the nationalearly-warning system (a part of the Russian anti-ballistic missile system), the RTI Systems Cor-poration already engaged investments of over$1 billion meant to change the equipments andtechnologies used in the production facilities,in re-opening the design bureau and in purchas-ing modern digital technologies for productionand R&D activities. The Uralvagonzavod plant,that builds the T-90 tanks, which was quite closeto declaring bankrupcy in 2000 and had accu-mulated huge debts to the federal budget, wonin 2004-2005 a contract for the delievery of 185T-90 tanks to Algeria. After having invested over890 million roubles (approximately $300 mil-lion) in replacing the old and used equipments,the plant increased its productivity by 21%,delievering in 2006 alone over 90 T-90s to itsAlgerian client. Similarly, after winning its firstdomestic order in 10 years for the delievery ofan undisclosed number of BMP-3 fighting infan-try vehicles, the Kurganmashzavod plant com-mitted over $40 million in the modernizationand development of the production capacitybetween 2008-2009. Last, but not least, theZvezdochka shipyard won in 2005 a contract forthe modernization of 8 diesel Russian subma-rines bought by India; in order to be able to meetthe contract and the technological requirementsof the Indian client, the company invested over$480 million in replacing old technologies andequipments used in the production activities. 11

The examples quoted above are not the onlyrelevant ones. Domestic orders have allowedRussian arms producers to develop their pro-duction capacity and invest in replacing the tech-nologies of their production lines and facilitieswith new, modern, mostly digital technologiesand equipments, in developing the R&D anddesign bureaus, etc. Of course, this process hastaken off under the influence of the need to meetdeadlines, and have often been proportionateto the latter. The investment policy of the Rus-sian arms producers did not develop necessar-ily apart from the foreign orders that justifiedit. In the large majority of the plants that makeup the Russian military-industry complex thistendency is as strong as it used to be in early2000s; nowadays this tendency is also boostedby the steady increase in the domestic procure-ment orders. Still, these strategic projects havejust begun to be launched and implemented.Their results will only become apparent overthe course of the next 5-7 years should theycontinue at a steady pace and not be terminatedahead of time as it has been the case with otherprevious similar projects.

In addition to the investments in the devel-opment of production capacity and replacementof the old production technologies, the Russianarms producers have also sought to develop awide range of bilateral cooperation projects –many of which have turned out to be truly fruit-ful joint ventures. For example, in July 2008 theFrench group Thales announced a series of largeinvestements in Russia. The French group de-veloped close cooperation with the Russian part-ners12 in the field of avionics – the “Damocles”system developed by Thales is currently beingintegrated in the design of the Ka-52 helicop-ters, the Su-30MKI, Su-27SM, Su-24M2jetfighters, the new Su-35-1 and Su-34 attack-fighters and the Sukhoi Superjet 100; moreover,the T-90 tanks are fitted with the “CatherineFC” system also developed by Thales; in addi-tion, Thales already signed a contract with ROEto produce jointly with Russian Transas the newMi-38 helicopter. Last, but not least, Thales andFinmeccanica are collaborating with JSC Satel-lite Systems in a major Russian project for thedevelopment and construction of new platformsfor Russian satellites.13 As a result of this jointventure with Thales, the MIG Corporation hasthe most modernly fitted design bureau in Rus-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200826

Monitor Strategic

sia, compatible both technologically andinformationaly with those of Western produc-ers such as the French. Moreover, the UralOptical Mechanical Plant, that got the licenseto produce in Russia the Damocles system wasfitted with state-of-the-art equipment and high-tech production lines that will ensure the qual-ity of the finished product.

Also, Russia developed similarly good coop-eration with India through the establishment ofthe BrahMos joint venture, initially to produceballistic missiles; later on, though, the companyacquired the license to produce over 1000 T-90tanks (August 2008). According to ROE’s press-release, India even put forward a proposal tojointly develop a new tank (although New Delhidid not as yet presented the Russian side with aprototipe) which may be endorsed by Moscowas a basis for the development of its new proto-tipe tank, the T-95, as well as a new, 5th genera-tion tacticle PAK-FA fighter.14 The participationof India in the project to develop the new PAK-FA, co-financed by New Delhi and Moscow15 willprobably prevent the termination of the project.

Boosting bilateral cooperation is one of themain goals of the long-term strategy of ROE,strongly supported by RTC; the bilateral coop-eration contracts signed with Pirelli (August 5,2008) and Augusta Westland (May 16, 2008) areproof in this respect.16 To these one may alsoadd older cooperation projects, like the onebetween NPO Saturn and Snecma (a subdivi-sion of the French Group Safran) which havetogether laid the foundations of the Russian-French joint-venture PowerJet. At the sametime, ROE sought to acquire a share of 5% ofEADS, which in turn owns a similar share ofthe Russian corporation.

The issue of price volatility of Russian armsis developing in connection with the lack of mod-ern production lines and facilities in Russia. De-spite the speculations that Russia has been ex-ploiting the rapid increase in the price of oil be-tween 2000-2008 in order to rise the price of armson the international market17, such a corelationbetween the total volume of Russian arms salesand the increase of energy resources prices oninternational markets seems to signal that Rus-sia has been practicing a low price policy for armsin order to atract the interest of minor and me-dium-sized buyers. The increase in the price ofRussian arms is due to the high inflation rate –

of 8-16%18 per year – and the devaluation of theUS dollar19 – the currency in which ROE signsmost of its foreign contracts. ROE has been ac-cused by countless Russian producers that itsigned foreign contracts based on prices that didnot even fully cover production costs. Most pro-duction units of the Russian military-industrialcomplex cannot buy spare-parts and raw materi-als without the financial resources resulted fromthese foreign contracts. Any delay of foreign pay-ments is likely to determine serious financialproblems for these production units that are facedwith the inability to meet their delievery and pay-ment deadlines.

Also, much broader corporatism, institu-tional and production hierarchy trends withinthe entire Russian military-industrial complexseem to confirm expectations that the influenceof politics in setting the price for Russian armswill grow over the next period or we may befacing goverment intervention in reglementinglimits for Russian arms. In 2007-2008, theSevmash shipyard was faced with this situationin which it had to push the deadline for thecomplition of Project 11430, Admiral Gorshkovair-carrier (air-carrier that had been sold to In-dia some 5-6 years before and had been in mod-ernization operations ever since) to 2011 at theearliest. Sevmash demanded at least $380 mil-lion to finish the modernization of the air-car-rier by 2011, which put ROE in the very diffi-cult situation to have to renegociate (for the 1sttime ever) the entire contract with India.20

The prices of Russian arms have risen sub-stantially over the last 4 years, and costumaryspeculations at the end of the ‘90s regardingpreferential lower prices on the domestic mar-ket have been shattered. Since 2005-2006 it hasbecome obvious that the prices of Russian armshave been synchronizing on domestic and in-ternational markets – current differences areestimated to reach aproximately 8-9% in favorof the domestic market. 21

A number of Russian high officials, such asformer Russian Minister of Defense, SergeiIvanov and former Commander of the RussianJoint Chiefs of Staff, general Yuriy Baluyevskycomplained about the high prices of Russianarms on the domestic market. According toSergei Ivanov, in 2006 the price of a new MIG-29 fighter was aproximately $40 million22,whereas in 2007 ROE charged its Indian client

Monitor Strategic

27ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

some $43 million for the same plane and some$48 million for the two-seat version of it.23 Simi-larly, in 2007, a Su-30 jetfighter was sold on thedomestic market for aproximately $37 million,whereas Venezuela bought it for $41 million (andthis was a preferential price altogether).24

The domestic market has been affected inthe sense of the increase in the prices of armsonly by rising inflation; the devaluation of theUS dolar produced little effects because domes-tic orders are signed in roubles. The issue ofvolatile prices for Russian arms, as well as forpost-sale service is widely ackowledged as a le-gitimate and urgent one; the idea that in orderfor this problem to be solved it is necessary forthe government to intervene directly is increas-ingly entertained.25

The rapid increase in foreign orders cameabout in a competitive manner with that of therising domestic order. If during the ‘90s Russiareplaced aproximately 1.5% of all military equip-ment in use with the Russian Army, between2000-2008 the percentage of replaced equip-ment rose substantially to an average of 14%;the set goal for 2015 is of aproximately 45%.26 Itwas estimated that during the ’90s some 50% ofall Russian military equipment was not func-tional – of it 30% represented the Russianelicopter fleet, aproximately 60% of the tanksunits, 50% of the ships and a little over 50% ofthe fighter and bomber fleets.27 Nowadays,aproximately 75% of the Russian military equip-ment and nuclear arsenal is considered fullyfunctional – though little over 30% of it is actu-ally modern, high-tech. Since 2004, Russia hasbeen financing major repair and modernizationprojects of the entire Russian strategic bomberfleet, as well as the strategic nuclear and dieselattack sumbarine f leets; moreover, similarprojects have been implemented with regardsto the tank units, motorized infantry units, trans-porters, and other armoured personal carrierswith the Russian Ground Troops.28 Although theratio out of the defense budget represented byrepair and modernization expences has been ris-ing steadily in nominal terms between 2000-2008, its growth rate hasn’t been a spectacularone – in PPP terms its ratio is just about thesame, a proof that in Moscow the repair andmodernization of old military equipment andsystems no longer represents a budgetary pri-ority.

Between 2000-2008, Russia’s defense bud-get more than tripled. In 2002, the RussianFederation’s defense budget reached $8.4 bil-lion (aproximately 4.75% of the Russian GDPand 18.79% of the deferal budget), whereas in2008, the Russian defense budget reached atotal of $36.8 billion (aproximately 4.49% of theRussian GDP and 24% of the federal budget).Between 2008-2010 the increase of the defensebudget is estimated to reach 20% a year – al-though in PPP terms it will not exceed theamount of 2006.29 Thus, in 2010 the Russiandefense budget was announced to reach $46.2billion (the 4th defense budget in Europe afterthe UK, France and Germany which have beenestimated at the level of 2008). We will witnessan intermediary phase in 2009, with a total de-fense budget of the Russian Federation reach-ing $38.5 billion30 - of which some 35-40% is tobe used exclusively to procure new military sys-tems and equipments for the Russian troops.Under the circumtances of the prelongued mili-tary operations in Georgia, one can easily pre-dict a substantial budget revision (with at least$50-70 million, maybe even more especially ifthe operations exceed 2 months). Under thesecircumtances, the projections above will in-crease by at least 6-7% beyond the customary4-5% annual budget revision.31

One of the main tasks of ROE is to maintainthe high level of external orders. Between 2001-2004, in the aftermath of closing several majorcontracts – among which the air defense con-tracts were definitely the most numerous – in2005 the Russian Federation witnessed its firstyear in which foreign orders have fallen substan-tially. In 2006, the MIG Corporation did not sellany fighters, whereas Sukhoi only operatedmodernization on 6 fighters that it had previ-ously sold to Yemen and another batch of 6 fight-ers previously bought by Algeria and Eritrea.32

In turn, ROE was able to compensate in 2006by reorienting the foreign market towards con-tracts for the acquisition of ships and naval sys-tems in general; more that 45% of Russia’s armsexports in 2006 were taken up by the ship-build-ing industry. In 2008, the aicraft industry wasback in the lead33, but for 2009 the Russian Fed-eration is already making efforts to promote itsground and infantry military equipments – par-ticularly armed personel carriers, BMPT,BREM-1, BTR-80, BTR-90 şi BPM-3, etc.34 The

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200828

Monitor Strategic

plan for the development of Russian arms trade,which was developed in early 2008 by RussianTechnologies Corporation, involves a series ofstate investments in the Russian military-indus-trial complex so that by 2025 the latter will beable to double its aircraft production rate, toincrease by as much as 70% air-crarrier and bal-listic missiles production rate and by as muchas 50% tank and infantry heavy armour personelcarriers production rate.35

According to the State Arms ProcurementProgram 2007-2015, there is a slight tendencyto increase the funds for research and develop-ment in the field of defense; the R&D budgetexceeded in 2007 the amount of $5.7 billion –an increase of 34.4% in comparison to 200636 -and in 2008 it reached $7 billion; moreover, theR&D budget is said to increase steadily by 27-31% annualy over the next 3 years. A large ratioof the funds allocated in the State Arms Pro-curement Program 2007 (that is, some $2.3 bil-lion – aproximately 19.8%) continue to coverrepair and modernization expences for oldequipments. In 2006 and 2007, the value ofthese repair and modernization expences roseto 16-18% of the defense budget37 – a substan-tial increase in comparison to 2004-2005 due toa series of major contracts for the repair andmodernization of the strategic bomber fleet, ofseveral major T-90 tank units and a significantpart of the destroyer, cruiser, air carrier andsubmarine fleets of the Russian Federation.

All these modernization orders or new mili-tary equipment purchases are made by the Rus-sian Ministry of Defense to the Federal Agencyfor Arms Delivery38 - established on January 1,2008 by presidential decree signed by formerRussian president Vladimir Putin; the agencyfunctions based on the principle of centraliza-tion within a single civilian institution of all do-mestic orders made by Russian state authori-ties with attributions in the field of security to-wards domestic arms producers. The agency ismeant to solve two of the major issues withwhich the Russian military-industrial complexis faced at present. On the one hand, the mosturgent problem is abiding the law that all or-ders must be forwarded to domestic arms pro-ducers by January 1 of the respective year atthe latest; all the payments featured in the con-tract thus signed must be made in one singlebatch, by the end of the respective year. The

representatives of the Russian arms producershave complained numerous times that the pay-ment system makes them commit to a series ofexpences covered with credits that infringe upontheir already difficult financial situation; more-over, due to the growing inflation rate, withinthe same year the arms producers may be facedwith high growth rate of production costs –which further translates into huge losses dueto the lack of flexibility of the negociation pro-cess of payments in contracts with the Minis-try of Defense.39 The problems have been some-what solved within the Russian defense indus-try through a tacit understanding between themanagers of these arms producing corporationsso that in order to avoid or cover potentiallosses, they be able to reduce production tomatch allocated funds. For instance, instead ofbuilding 6 Su-34 strategic bombers bought bythe Ministry of Defense, due for delievery by2008, the manufacturer, the Novosibirsk plantonly delievered upon deadline 2 of the con-tracted units. On the other hand, a second ur-gent problem is the possibility of developinglong-term, multiannual (3-5 years more specifi-cally) contracts, which feature multiple annualpayments. At present, ROE has the possibilityof entering this type of contracts; however, theMinistry of Defense of the Russian Federationdoesn’t. Such legislative inconsistencies arecommon in the Russian defense sector. It ishoped that the Federal Agency for ArmsDelievery will be able to solve this problem,though it has no attribution to make legislativesuggestions and proposals.

Due to the simultaneous increase of foreignand domestic orders, there is a growing num-ber of voices that forsee the failure of the Rus-sian military-industrial complex to meet thedeadlines on signed contracts. The Russian de-fense industry is a sector in which corruptionand the lack of transparency are enhanced bystate control, which further leads to an indus-trial sector in which efficiency and productivityare extremely low; for instance, the entire Rus-sian military-industrial complex worked in 2007at aproximately 25-30% of its capacity; only 20%of the military equipments and systems it pro-duces are modern, high-tech systems adaptedto the battlefield of the 21st century.40 The Rus-sian military-industrial complex is largely out-dated, old and inefficient, which creates both

Monitor Strategic

29ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

serious strategic and financial problems in theshort and long-term for the Kremlin.41 Criticsconcentrate on the nominal aspects of Russianarms sales or the age of military systems andequipments.42 However, in the last 8 years, thecompanies of the Russian military-industrial sec-tor have reoriented towards the internationalmarket and the foreign orders – and to a con-siderable degree towards civilian or dual-usetechnologies contracts, as the main reform andtrue reconversion vector of the Russian military-industrial complex. Projects such as Sukhoi’sSu-30MK have been considered abandoned,before India, Algeria, Indonesia, Malaysia, etcexpressed their interest in buying it and fund-ing its serial production. In June 2008 it wasannounced the launching of serial productionof the MIG-29M/M2; the MIG-31E fighter,whose production had been terminated in 1994,could be relaunched since there are several for-eign clients willing to cover its costs. This re-orientation towards the international market hasbeen politically acknowledged in 2005, when thefederal strategy for restructuring the defensesector mentioned among its main goals: the di-versification of production (for both military andcivilian markets), the increase of Russia’s mar-ket share on the international arms market andthe ensurance of appropriate circumstaces forthe continuation of Russian arms production.43

The R&D budget in the defense sector hasgrown steady over the last 8 years – byaproximately 20-35% a year; however, the resultsfail to show. Strategic projects such as theBulava SLBM register great production and test-ing delays. The S-400 air defense system – con-sidered to be the most advanced Russian mili-tary equipment at present – which recently wasdeployed with 2 batallions near Moscow (the1st in June-July of 2007 and the 2nd in June-July2008) took over 10 years to build and test be-fore it even become operational. The project fora new Russian tank called the T-95 has beenfinanced for the last 15 years; at present thereare not even plans and schetches of the newtank available to account for the funds that wentinto the project. The most performant militarysystems and equipments produced by the Rus-sian producers are the products of some jointventures with large Western producers and cor-porations; this is the case of the T-90 tanks, theSu-34 and Su-35 fighters, to name just a few.

Under these circumstances it is no wonderthat ROE and RTC are seeking to develop bilat-eral cooperation between domestic producersand large Western corporations and companiesin the field of defense; among these we mayname Thales, Finmeccanica, Pirelli, etc. Theseattempts to keep up with Western technologi-cal progress in some sectors (for instance, die-sel attack submarines or multirole and attackhigh-speed helicopters, etc) have just startedto develop slowly in the Russian Federation.However, with the December-passed initiativeof the Minister of Defense, that makes a seriesof additional chapters of the defense budgetsecret, particularly in the R&D field, it is quitepossible that following the development of theseprojects will become impossible.

2) Nationalization and Corporatismwithin the Russian Industrial-Defense Com-plex

The military-industrial complex of the Rus-sian Federation is 100% controlled, in its contract-ing component, by the state, through the federalagency Rosoboronexport (ROE), headed since2007 by Sergei Chemezov; Chemezov, a formercolleague of former president Vladimir Putin, aswell as a member of the administration boardsand share holder in companies such as Sukhoiand Almaz-Antrey, is nowadays the manager ofRussian Technologies Corporation (RTC), theRussian investment fund created on November23, 2007; the RTC subordinates among otheragencies ROE. Moreover, the Russian military-industrial complex is controlled in its institutionalcomponent over 80% by the newly-establishedRTC as well as by the Federal Agency for ArmsDelievery and the Military-Technical Commis-sion. The purpose of RTC is to consolidate thecompanies and corporations of the Russian mili-tary-industrial complex and offer them techno-logical, marketing and sales consultancy, and fed-eral financial assitance ($1 billion worth everyyear) by using resources out of the Stability OilFund established by the federal government inorder to collect the excess currency resulted fromthe sales of energy resources on internationalmarkets; the resources are used in order to stimu-late and boost domestic investments in this strate-gic sector.

The RTC’s influence on the Russian mili-tary-industrial complex will consolidate as the

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200830

Monitor Strategic

latter will manage to integrate sectors such asthat of helicopter, engine, tank, armour trans-porters-building industries, artillery systems-building industry, spare parts and explosive ma-terials manufacturing industries, electronic andradio communication industry, specialcomposits industries, etc. Although ROE willcontinue to hold a theoretical monopoly overthe Russian arms trade, in fact RTC will con-solidate its control over the entire cycle of de-sign, R&D, testing, delievery of raw materials,spare parts, construction, marketing and deliv-ery of arms and other Russian industrial (dual-use or not) products.

This new institutional infrastructure of thedefense sector is less transparent both finan-cially and from the point of view of the decision-making process. On the one hand, the adminis-tration boards and management staffs of thesefederal agencies that together form the institu-tional supra-structure of the Russian military-industrial complex are directly appointed by theRussian president and legally they only answerto him. The appointment of the members ofthese administration boards and managementstaffs is done exclusively based on political andinformal, personal criteria. During the periodof power transfer in Moscow, between formerpresident and current Russian PM, VladimirPutin and current president Dmitri Medvedev,we have witnessed a profound change at theinstitutional, bureaucratic as well as at the mili-tary levels. The wave of change started in Feb-ruary 2007 with the appointment of the formermanager of the Federal Tax Service, AnatolySerdyukov, to the position of Minister of De-fense in the cabinet lead by his father-in-law, thenPM Viktor Zubkov – who had been appointedPM by president Putin just weeks before. Ini-tially, former Russian Minister of Defense,Sergei Ivanov had been appointed deputy PrimeMinister – an appointment portrayed as a pro-motion by the team in the Kremlin – and wastasked with the development of the Russianmilitary-industrial complex; then, in 2008, hewas step by step pushed away from these tasks.Denis Manturov, the former general managerof Oboronprom was appointed deputy Ministerof Industry in September 2007 and was taskedwith the development of the civilian aspects ofthe Russian military-industrial complex (particu-larly the engine-building industry). He was then

replaced as general manager of Oboronprom byAndrey Reus. In September 2007 the formergeneral manager of Rosprom, Boris Alyoshinwas appointed general manager of AvtoVaz, acorporation made up of most vehicle-buildingcompanies in Russia; he was replaced as gen-eral manager at Rosprom by Andrey Dutov,former deputy-manager of Rosprom.

In 2008 new commanders have been ap-pointed to the Russian Air, Naval and Air-BourneTroops; these are general Aleksandr Zelin, ad-miral Vladimir Vysotsky and general ValeryEvtukhovich respectively. On May 12, 2008,Vladimir Putilin, the deputy of the former presi-dent of the Military-Technical Commission (whoused to be Sergei Ivanov) resigned from hisposition just days ahead of it position being ter-minated. Simultaneously, president Medvedevremoved the heads of the two intelligence ser-vices of the Russian Federation: NikolaiPatrushev, the head of the FSB and ViktorCherkesov, the head of FSNK. AleksandrBortnikov (the former manager of FSB’s Eco-nomic Security Service) was appointed managerof FSB, while Cherkesov became the generalmanager of the Federal Agency for ArmsDelievery. On June 3, 2008, president Medvedevremoved the Commander of the Joint Chiefs ofStaff of the Russian Army, general YuriyBaluyevsky, who was appointed deputy secre-tary of the Security Council of the Russian Fed-eration. He was replaced at the JCS by theformer manager of the Arms Department,Nikolai Makarov.44

These high-level revocking and naming, suchas those of the heads of the FSB and FSNK werebrought about after the two managers came intodirect conflict between 2006-2007 and havelaunched a mutual arrest campaign against thepeople making up intimate circle of friends oftheir respective; these people were often por-trayed as being involved in high-profile corrup-tion, fraud, embezzelment and contraband scan-dals.45 General Baluyevsky was removed as a re-sult of his opposition to a series of key reformsof the Russian military-industrial complex, aswell as a series of reforms that are to be imple-mented within the Russian Armed Forces; forthis reason, in 2007-2008 he come into conflictin the media with the Minister of Defense,Anatoly Serdyukov himself, who is a supporterof these measures. Another high-level change

Monitor Strategic

31ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

is the close appointment of Yuri Kovalchuk, aninfluential business man within the energy sec-tor, as general manager of the USC.46

Not only did these high-level appointmentsbring in key government positions closeacquaintences of the current Minister of De-fense of the Russian Federation, AnatolySerdyukov, but the federal agencies of the mili-tary-industrial complex are largely controlled bya relatively small group of people, who are mem-bers in the administration boards and manage-ment staffs of these agencies, starting withSergei Chemezov, the general manager of RTC,a member in the administration boards of ROE,Oboronprom, Rosprom, Helicopters of Russia,UAC, USC, etc; Boris Alyoshin, main stake-holder of some of the main companies of theship-building industry (the three main compa-nies based on which the USC is currently beingbuilt, companies that are being run by high-pro-file people such as Yury Yarov and Igor Sechin);Andrey Dutov, Yury Kovalchuk, AndreyBelyaninov, etc. The president, the only to whomthese people are legally required to answer to,is the state authority that appoints them directly.This fosters or leaves room for the developmentof informal, personal relations that overcomeprofessional ones.

The strategy of institutional reform of theRussian military-industrial complex is a part ofa multiannual plan promoted by former presi-dent Putin in the early 2000s which focused onstabilizing Russia economically; at that time, theRussian economy largely maintained its domi-nant military character of the Soviet era. How-ever, Putin understood to stabilize the Russiandefense sector which was already in crisis inmid ‘90s by centralizing, nationalizing it and stepby step constructing giant federal agencies tocontrol and engulf the numerous47 companiesthat make up the Russian military-industrialcomplex; hence, by increasing the federal con-trol on the Russian industry. Although the mea-sures of the Putin administration – pretentiouslycalled reforms – have been perceived as signalsof a change in the federal policy regarding thisindustrial sector, they both represent a perfectcontinuation of the strategy developed andimplemented by the Yeltsin administrationwhich decreed in 1997 that 450 companies couldnot be privatized because they were vital to thenational security of the Russian Federation; of

these, over 70% were located in the Russianmilitary-industrial sector.48

The Putin administration’s strategy to es-tablish RTC, ROE, Atomenergoprom, Rosneft,Oboronprom, Helicopters of Russia, UnitedAicraft Corporation, United Schipbuilding Cor-poration, and other federal agencies meant tocontrol the Russian military-industrial complexand subordinate it to the Technical-MilitaryCommission established by presidential decreein 2006; this strategy resembles from severalpoints of view the strategy of the Soviet era inwhich the military-industrial complex was en-tirely subordinated to the Technical-MilitaryCommission. The idea to take up and re-imple-ment this type of strategy in the 2000s is notnecessarily a bad one – although it certainly doesnot seem a strategy that is efficient, effective,democratic and congruent with a marketeconomy; at least, this type of a strategy wouldnot necessarily be a bad one if it involved somesubstantial elements and issues. Reading thetexts of the presidential decrees establishingthese commissions and federal agencies, theconclusion that they are focused more on bu-reaucratic, wage, institutional aspects and lesson the effective functioning of these new fed-eral institutions becomes apparent. Moreover,some of these federal agencies, such as RTC,established as a non-profit organization, an in-vestment fund, do not function based on spe-cific laws that reglement the functioning andfunding of NGOs as well as the legislation onbankrumpcy. Considering the fact that RTC iscurrently the only federal institution that is spe-cifically tasked with investing over $50 billionout of the Stability Oil Fund, some $1 billionprovided by the Ministry of Defense each year,and the huge amounts resulted from foreigncontracts, the agency functions based on theprinciple of the „black box” in which the totalvolum of the input and that of the output areself-regulatory and needs no monitoring and/orcontrol. One thing is certain though and that isthe fact that Moscow is proving to be very fa-miliar with and great at implementing the prin-ciple of subsidiarity.

The conflict of interests, the duplication ofresponsabilities, attributions and tasks, themultiple incompatibilities between positionsoccupied simultaneously by the same people,the lack of transparency and the lack of

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200832

Monitor Strategic

responsability of people occupying these posi-tions according to legislation in force are amongthe most urgent problems of this process of in-stitutional reform of the Russian military-indus-trial complex. For instance, the newly-createdRTC, whose subsidiary agency is ROE, togetherwith all its other subsidiary federal agencies,will take over the task of intermediation andmonitoring of Russian military exports – a taskthat is currently fulfilled by ROE. Apparently,among the two there is a formal separation offunctions, tasks and responsabilities; however,as nierarchically integrated structures, this sepa-ration becomes purely theoretical in practice.

RTC and ROE though are only the tip of theiceberg which currently dominates the military-industrial complex of the Russian Federation.The extremely complex and numerous subsid-iary agencies of the two are built on the sameprinciples. In 2007 a raport presented by theformer Defense Minister, Sergei Ivanov quotedthe fact that only 17 – out of total of 37 – corpo-rations that were to be created by the federalgovernment within the military-industrial com-plex had become operational.49 ROE andRosprom have made huge efforts at the begin-ning of the 2000s in order to create one of thefirst subsidiary corporations in the field of he-licopter-building – the Oboronprom. Ever sinceits creation in 2002, Oboronprom not only con-solidated the hierarchical integration betweenthe major helicopter manufacturers in Russia,Mi Moscow and Kamov, but it further extendedit to three complementary sectors: the engine-building industry (reuniting the powerful Sa-mara, Ufa, SNTK and Motorstroitel), the elec-trical equipments-building industry (includingKirov, the largest and most lucrative Russianmanufacturer of eletric systems and equipmentsfor aircraft and vehicles) and the air defensesystems-building industry (of which the OAOcompany is a member).50 In 2007 was finalizedthe establishment and integration of Helicop-ters of Russia which thus becomes one of thelargest subsidiary corporations of Oboronprom;hence, Oboronprom reunites the two largestproducers, Mi şi Kamov, as well as a part of thepublic-private venture Rostvertol, thus duplicat-ing some of the main functions and tasks of thelatter.51

The creation of United Shipbuilding Corpo-ration (USC) materialized in early 2008; the

corporation is owned 100% by the federal gov-ernment and has 3 main subsidiary corpora-tions: a Western center – focused on the ship-yards in St. Petersburg; a Northern center – atSeverodvinsk; and an Eastern center – at Vladi-vostok. The hierarchical integration in this lastcase was particularly difficult, leading to theemergence of a new open conflict between BorisAlyoshin on the one hand (major share-holderat these companies) and Mezhprombank, con-trolled by Sergei Pugakev, who owned ever since2004 a portfolio of 73% of the shares ofSevernaya Verf and 88% of Baltiysky Zavod,Shipbuilding and Boatbuilding Concern (for-mally owned by Interregional Investment Bank– major share-holder in Yantar, Rubinsk, Amurand Vympel). The conflicts became accute onthe basis of the competition between the threecompanies in order to win the $1.56 billionworth contract to build 3 Project 11356 (Talwar)fregates that India bought from Russia. Theconflict degenerated into a conflict betweenAlyoshin and the Minister of Defense, SergeiIvanov.52 Out of the conflict between the two,the main winner was eventually SergheiChemezov who managed to consolidate its per-sonal direct influence on all subsidiary corpora-tions of RTC which he now runs – particularlyon ROE in which he has extended attributions,among which we will briefly mention the pre-rogative to appoint the general manager, themembers of the administration board and thoseof the audit committee.

At present, one of the most recent projectsof establishing a giant federal corporation is theone managed by Oboronprom, which is focusedon the creation of United Engine-Building Cor-poration which is to be made up of its main sub-sidiaries the NPO Saturn, Ufa, and Samara andPerm, Klimov and NK Engines concerns, to-gether with all the companies and plants affili-ated to them.53 To these, one must also add twoapparently independent structures made up ofMMPP Salyut and the subsidiaries in the ma-chine-building industry of the MIG Corporation– both members of the UAC.

The competition between domestic produc-ers, controlled by powerful politicians and bu-reaucrats in high-level positions in all federalagencies such as ROE, RTC, the Federal Agencyfor Arms Delievery lead to the consolidation ofthe popular perception that the hierarchical in-

Monitor Strategic

33ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

tegration of the Russian military-industrial com-plex, particularly its take over by the Kremlin,is a necessity for its survival and development.In less than 5 years, a series of strategic sec-tors of the military-industrial complex of theRussian Federation were already well on theirway of being fully integrated in the aftermathof the creation of Atomenergoprom (which hadno less than 4 subsidiary agencies), Oboron-prom, UAC, USC, Uralvagonzavod Federal StateUnitary Enterprise, Salyut Scientific IndustrialCenter for Gas Turbine Manufacturing, AvtoVaz,United Engine-Building Corporation, etc.

Paradoxically, this process has been portrayedas the reform of the Russian defense sector; how-ever, instead of enhancing efficiency and produc-tivity of the sector by restructuring it, the Putinadministration enlarged it. The transfer of powerthat occured in Moscow in the aftermath of the2008 presidential elections does not seem to leadto a change in policy in this respect. On June 11,2008, president Medvedev signed a presidentialdecree through which he disposed the reform ofthe Commision for Technical and Military Coop-eration. The measure, otherwise purely formal,through which the president becomes the presi-dent of the commision and PM Putin his deputy,caused a series of speculations regarding the fu-ture functioning of the federal body; in particular,it was heavily emphasized the possibility that presi-dent Medvedev and PM Putin are consolidatingtheir competitive hold on this sector and that theymay be dividing the arms market and industryamong themselves.54 Moreover, it was speculatedthat they will attempt to rid themselves of all theirso-called rivals such as Sergei Ivanov, BorisAlyoshin, Andrei Belyaninov and many others.

Intense rivalries in the Russian defense sec-tor are no news for sure; to the contrary, afterthe end of the Cold war, they indeed seem morelike the rule. For instance, in 2005, the rivalrybetween the Defense Minister, Sergei Ivanovand Andrei Belyaninov, then president of theFederal Committee for Procurement of the Rus-sian Armed Forces almost lead to a blockage inthe execusion of contracts regarding the provi-sion and delievery of military systems and equip-ments for Russian troops.55 Between 1997-1998,the rivalry between the Moscow Institute forThermal Technology (MITT), the producer andmanufacturer of the Bulava project, and theMakyev Design Bureau (MDB), the producer

and manufacturer of the R-29RM Sineva and R-39 Bark projects – augmented by the appoint-ment in May 1997 of Igor Sergyev, the formerCommander of the Russian Strategic ArmedForces, to the position of Minister of Defense– lead to the termination of the R-39 BarkSLBM, which was due to become the main Rus-sian nuclear vector in the new millenium, aproject that was 75% completed and had de-manded large modifications in the constructionof the new strategic submarine classes Project941 and Project 967BDR (also known as Ty-phoon and Borey respectively).56 The R-39 Barkproject was replaced by the proposal made bythe MITT to build a sea-launched version of theTOPOL-M, whose producer and manufacturerwas MITT itself. Hence, the Bulava project wasfunded and launched.

The majority of the Russian arms produc-ers have high expectations from federal agen-cies which they see as proxies in their relation-ship with the Kremlin and the political scene inMoscow in general (particularly the one relatedto the defense sector); this is the case becauseof the personal relations of board members ofthese agencies with the political leaders in theKremlin and/or the White House. Hence, thesefederal agencies are perceived as true represen-tatives of the sectorial interests before the po-litical leaders in Moscow.57 The competitionbetween domestic arms producers of the Rus-sian military-industrial complex is one that willintensify as its political undercoating will be-come consolidated – despite all attempts by theKremlin to destroy these centrifugal forces bycorporatism and hierarchical integration. Theallocation of foreign and/or domestic orders tothe national producers is a process with hugeproblems and flaws. In order to solve this prob-lem, ROE intervened in the spring of 2008 inthe Kremlin to create the National Center forTechnical Upgrade of the Companies with theMilitary-Industrial Complex (NCTP OPK) whosemain task is to provide professional technicaland financial assitance to all arms produces ofthe Russian Federation who are in the processof technologically upgrading their productionlines and facilities. The NCTP OPK and theFederal Agency for Arms Delievery havelaunched a proposal to introduce as compulsorya technological audit of all producers that com-pete for taking over foreign or domestic orders

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200834

Monitor Strategic

in order to establish whether they are able tocarry them out and diminish the political influ-ence in the contract allocation process.

Introducing a compulsory technological au-dit before the allocation of contracts is only ap-parently a measure able to reduce the politicalinfluence within the process, especially withrespect to domestic orders, because in fact themeasure would benefit disproportionally thelarge domestic arms producers or those com-panies which are affiliated to the large federalagencies; these would not only have the re-sources and funding to ensure their technologi-cal tenure, but they would have access to a sig-nificantly larger number of contracts (particu-larly foreign orders, which are more profitable)based on which they themselves can implementtechnological upgrading programs and develop-ment of modern design and R&D bureaus; thiswill further put them in the situation of beingable to offer more attractive wages and thusattract highly-qualified human resources (par-ticularly the younger generations) away fromsmaller producers.

The Russian government tends towardstransforming the budgetary priorities withinthose sectors which are in danger of being infil-trated by foreign arms producers. For instance,in 2006, the Minister of Defense, Sergei Ivanovdrew attention to the insufficient production ca-pacity in the sector of helicopter-building indus-try (both the civilian and military sectors) whichleads to the impossibility of meeting the grow-ing domestic demand. His initiative lead to alegislative one, mediated by none other thanOboronprom, which featured a series of provi-sions that Moscow will invest over 150 billionroubles (aproximately $5.9 billion) between2007-2015 in the consolidation of the domestichelicopter-building industry.58 In a similar move,on September 9, 2008, PM Vladimir Putinharshly criticized the limited production capac-ity of the Russian aircraft-building industry (inits civilian and military sectors) which is unableto meet either the foreign or domestic demand.59

Between 2007-2015, the priority of the Rus-sian state is represented by the development ofthe production capacity of the Russian military-industrial complex through the digitalization ofproduction lines and R&D and testing labs andbureaus. The NCTP OPK developed a specialprogram meant to encourage the digitalization

of the entire defense industry of the RussianFederation, a program that ensures investmentsthrough federal programs oriented towards cer-tain strategic goals. Such a program has alreadybeen launched by the Russian Ministry of In-dustry and Energy in early 2007, in order toconsolidate the integration process of theUSC.60 The initiative is a pressing one given thegrowing number of foreign clients that haveexpressed their disatisfaction with the delaysin delieveries, the Russian armed producers’inability to meet the deadlines and the poorquality and performance of Russian arms. Thehighest growth rate of the industrial output inthe defense sector was registered in the aircraftindustry (over 10% a year, the civilian compo-nent was dominant) 61 followed by the ship-build-ing industry. The companies of the defense sec-tor have registered in 2008 an average produc-tion growth rate of 14.1% which lead to a growthin the military output of 19.1% and the civilianone of 7.6%.62 Under these circumstances, main-taining small arms producers operational be-comes imperative and their integration withinthe state-controlled corporations is seen as es-sential for the Russian government. The failureof the Russian authorities in this direction en-dangers the entire military-industrial complexwhich risks loosing its share of the domesticand/or international arms market to other for-eign competitors.

3) Great potential for attracting invest-ments

The growth of private investments in themilitary-industrial complex of the Russian Fed-eration has proven a very difficult enterpriseduring the last 8 years. Net direct foreign in-vestments are forbidden in the defense (andenergy) sector.63 Jane’s Defense considers themilitary-industrial complex of the Russian Fed-eration as one of the most lucrative fields forinvestments – either foreign or domestic. TheKremlin’s policy though is to steadily reducetax on arms producers; the latest initiative inthis respect is Chemezov’s September 2008proposal to reduce the VTA for arms produc-ers. However, these initiatives have determinedthe growth of the Russian companies’ potentialto invest in the short- and mid-term, particu-larly in the development and technological up-grading of their production capacity. It is esti-

Monitor Strategic

35ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

mated that through such measures, investmentsin technological upgrading and development ofproduction capacity will reach $100 billion overthe next 5 years.64 Moreover, the Russian gov-ernment is trying to boost private domestic in-vestments in the Russian defense sector, par-ticularly by Russian development banks whichdespite being willing to take over shares in someof the companies of the Russian military-indus-trial complex, do not develop and implementmultiannual, comprehensive projects of strate-gic investment; their investments level in thissector is thus far under the potential estimatedby the experts of the Ministry of EconomicDevelopment of the Russian Federation.

ConclusionsThese three categories of major problems

of the Russian military-industrial complex arethe ones that PM Putin is seeking to addresswithin the forth stage of his master Plan. PMPutin underscored the necessity to switch tolong-term procurement contracts for the Rus-sian Armed Forces, to terminate old and ineffi-cient procurement contracts and buy new, highlyperformant, hich-tech, smart systems and equip-ments that effectively respond to the needs ofthe Russian Army and to the necessity of stabi-lizing Russian arms prices. 65

Moreover, the Kremlin constantly empha-sized the importance of its independence in thedefense sector so much so that the already in-sufficient funds have been constantly strechedthin between the aproximately 1700 companiesin the defense industry of the Russian Federa-tion, whether they were productive and competi-tive or not. The military-industrial complex ofthe Russian Federation is all the more impor-tant as the basis of Russia’s attempt to use it asa strategic weapon – in a tentatively asymmetri-cal manner – against the West. George Fried-man, one of the leading analysts with Stratforargues that Moscow is threatening to use itspotential to sell performant and modern mili-tary systems and equipments to rogue statessuch as Iran, Syria, Venezuela and others as amanner of getting the West to compromise oncertain issues. The messages the Kremlin issending represent warings and signals that Rus-sia is seeking to win back at least a part of itsformer sphere of influence and that its poten-tial in the military, arms trade field will be used

as a blackmail tool against the West, should thethe need arise:„[Russia] says that if we do notstop medling in its sphere of influence” theywill sell the S-300 air defense system to Iran; 66

„support Georgia and Ukraine to join NATO andyou will be confrunted with S-300 in Iran.”67

The military-industrial complex of the Rus-sian Federation is still confrunted with threecategories of very serious and pressing prob-lems; the time factor here is truly essential. Theproblems caused by the lack of highly-qualifiedhuman resources, the deterioring and aging pro-duction lines and facilities, the old instalationsand technologies employed in production, theapparently uncontrollable deterioration of theproducts’ quality and performance, the duplica-tion of tasks and funding, the burdonsome andintricate, non-transparent institutional, bureau-cratic infrastructure, the high volatility of armsprices are all the more worrisome as their ef-fects prove cumulative and tend to boost eachother. The companies’ interdependence in themilitary-industrial complex of the Russian Fed-eration predisposes them to a snowball effectwith the possibility of rapid and uncontrollablemultiplication in various, multiple directions atonce. The legislative framework has so farworked to limit the companies’ possibility todevelop independently and competitively bymaking it compulsory for them to depend andbe affiliated with ROE, RTC and other federalagencies.

What we are seeing is that much of the pro-curement programs and the annual domesticorders have so far been financed through thefederal buget in proportion of 30-50%, while therest is written off as debt and passed into fu-ture contracts. In addition, most domestic or-ders so far have in fact been paid for by writtingoff the debts of domestic arms producers to thestate or their owed taxes. Moreover, becauseinflation is so high, because prices are so vola-tile and because corruption is so rampant anduncontrolled in the Kremlin, Russia ends upspending much less on procurement than ini-tially intended in the defense budget; the man-agement of funds in this sector is highly ineffi-cient, despite yearly, customary budgetary re-visions. The result is inevitably the lagging R&Dand the dispersal of funds. The procurementprograms have become essentially unbalancedand focused on components, equipments and

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200836

Monitor Strategic

NOTES

1 The concept was first launched by former Russianpresident Vladimir Putin during his „Annual Address tothe Federal Assembly of the Russian Federation”, deliv-ered on May 10, 2006, available online at http://www.kremlin.ru/eng/.

2 The data have been compiled from SIPRI’s AnualStatistics 2005-2006 concerning Weapons Production andTransfer at the international level. In 2006, Russia closedweapons delievery contracts with Algeria (worth roughly$7.5 billion between 2006-2010), India (worth approxi-mately $5 billion, between 2006-2011), China (worth $3.4billion, between 2006-2010), Venezuela (worth $4 billion,between 2006-2011), Mexic, Chile, Argentina, Brazilia,Malaysia, etc (worth totally over $11 billion between 2006-2012). All of these contracts were negociated and signedby Rosoboronexport (ROE), the Russian state-ownedagency that monopolizes since 2007 the sale to third coun-tries of all Russian weapons systems and spare parts. Onlyroughly $3 billion were cashed directly by Russian inde-pendent suppliers and producers during the same periodof time. See, for instance, Alexandr Rybas, „Breakthroughinto the Global Arms Market”, Russia in Global Affairs,no. 2, April-June 2008 and Konstantin Makienko, DmitryVasiliev, “Russia’s Defense Industrial-Complex and Mili-tary-Technical Cooperation in the first half of 2007", Mos-cow Defense Brief, vol. 3/2007.

3 „Russia wants to boost military commerce by 8-10%annualy”, Agence France Press, September 1, 2008. Othersources, such as SIPRI, sugest that Russian weapons saleswill reach in 2008 roughly $7.6 billion – although we musttake into consideration that these estimates are partialand cover only contracts signed and/or enforced thus farthoughout 2008. The danger in considering only the Rus-sian figures though is that they tend to be „boosted” bythe fact that most of the contracts ROE signed with thirdcountries include considerable offset sub-contracts or arebased on recovering the debt the foreign clients had to-wards the Russian Federation. Hence, while on paper thefigure might well be closing in at $8.5 billion, Russia mightbe getting up to a third less that it officially declares – andsince trasnparency is a huge issue for the entire Russiangovernment, most of these weapons sales contracts arenot public information either and there’s no telling wherethe real figues stand.

4 The concept of a military-industrial complex origi-nally refered in the American literature that produced itto the complex and interdependent political relationshipbetween the federal government, the national armed forcesand the commercial, industrial (private) sector that makesavailable for the previous two a series of facilities for

systems considered vital, while others are leftaside. The transition to a unified contractingsystem is well underway, but it causes as manyproblems as it helps solve and so far it has notproven effective in solving the problem of hugemismanagement of funds in the defense sector.The problems do not come only from the han-dling of money, but also from the fact that theinstitutional framework lacks inter-agency coor-dination because while functional differentiationformally exists, with all these federal agenciesbeing hierarchically integrated, duplication ofboth tasks and funding is exceptionally great inpractice.

However, unlike the shyness of the Yeltsinadministration, the Putin and Medvedev admin-istrations have so far proven not only initiativein addressing and changing the situation for thebetter in this strategic sector, but also havecome up with concrete strategies to reform,reconvert and transform the military-industrialcomplex of the Russian Federation in a funda-mentally profitable sector of the Russianeconomy and able to sustain and generate aRussian world great power. The strategies thatthe Kremlin has been implementing focus onnationalization and the encouragement ofcorporatism and are largely influenced by theinformal, personal relations between high-levelmanagers, bureaucrats and politicials and theyare always subject to political interference; how-ever, they have steadily acquired a strategic, mid-to long-term perspective on the necessity todevelop the defense sector as well as on thepriority directions in which this developmenthas to take place. Perhaps these strategies ana-lyzed in the text are not the most efficient andlucrative, perhaps their results will be late inbecoming notable and most likely they will notmeet the Kremlin’s high expectations. Even so,though, they mark a partial separation with thepast and an attempt to slowly adapt to the de-mands of the 21st century. This separation withthe past is charged with the marks of a strongconservative, traditionalist background of con-ducting reform in the Russian economy, and thedefense sector in particular; no Russian presi-dent since the early 1990s was able to overcomeit, and it seems that president Medvedev is un-able to do so as well. Reform efforts are incremen-tal, despite high expectations in terms of results.

The strong desire to make profit, more than thenecessity to boost the capacity to generate mili-tary power seems the factor that may put pres-sure on Russian authorities for more profound andsubstantial reforms with a shorter time-horizon.

Monitor Strategic

37ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

productions, R&D, testing, training, repair andmodernisation of military systems and equipments, spareparts and the like. See, for instance, Mills,C.Wright.”Power Elite”, New York, 1956, pp. 7-9.

5 In 2004, Russia sold weapons to approximately 57states; in 2005 to 61 states, in 2006 to 64 states and in2007 to 73 states. See Moscow Defense Brief vol. 2, 2007and the UN Report 2005-2007.

6 See Konstantin Makienko, Dmitry Vasiliev, „Russiaon the Arms Market în 2006", Moscow Defense Brief,vol. 2, 2007.

7 The estimated production rate is only accurate atfirst sight. The delievery of MIG and Sukhoi fighters toChinese and Indian clients was performed under specialfavorable circumtances: Chinese fighters did not requirethe advanced technical features those intended for theIndian market necessarily had to have; hence, their pro-duction was much more rapid, whereas the Indian fight-ers required a larger amount of time for R&D, testing andfitting of new software and avionics systems. See MilitaryBalance 2003-2005.

8 For more details, see the Report of the US Depar-tment of State – Direct Commercial Sales Export Autho-rizations for Fiscal Year 2007, available online at http://www.fas.org.

9 For more details see Independent Military Review,available online at http://nvo.ng.ru/english/.

10 For more details see Stephen Blank, Rosoboron-export: Arms Sales and the Structure of Russian DefenseIndustry, SSI, ianuarie 2007, pp. 139-154 and Irina Isakova,Russian Defense Reforms: Current Trends, US Army WarCollege, Carslile Barracks, November 2006, pp. 11-13. Thedata are verified against other available Russian sourcesas well; for instance, see www.militarynews.ru/emain/asp.

11 See Konstantin Makienko, Dmitry Vasiliev, “Russia’sDefense Industrial-Complex and Military-Technical Coop-eration in the first half of 2007", Moscow Defense Brief,vol. 3/2007.

12 See „Thales’ Key Role in Russia’s Defense Indus-try”, of July 23, 2008, available online at http://www.defenseindustrydaily.com/Thales-Key-Role-in-Russias-De-fense-Industry-04994/.

13 See Sergey Denisentev, „Thales Group in Russia”,Moscow Defense Brief, vol. 2, 2008.

14 See ROE Press release of August 28, 2008, avail-able online at www.roe.ru.

15 See Konstantin Makienko, „Russo-Indian Military-Technical Cooperation: New Challenges and New Oppor-tunities”, Moscow Defense Brief, vol. 4/2007.

16 See Press release of August 5, 2008 available onlineat http://www.pirelli.com/en_IT/browser/attachments/pdf/ComunicatoStampaInvestimentoRussia050808.pdf andrespectively the press release of May 16, 2008 availableonline at www.oboronprom.com/cgi-bin/cms/news_en.

17 Moreover, not all income have to be added up insuch a simplist manner; for instance, the contract ROEsigned with Algeria in 2006, of $7.5 billion has to be ana-lyzed in conection with the fact that some $4.6 billion of it

represents Algeria’s external debt to Russia. The recon-version of the debt into a contract to buy military equip-ment seems to be a general practice of Kremlin’s duringthe last 4 years. Moreover, offset contracts which accom-pany the contracts signed by ROE feature provisions thata large part of their value will return to the client state asRussian investments.

18 The calculus of price volatility in this case is partialat best; the featured amounts do not reflect more than anestimated rate of volatility of the arms sold in the navaland air sectors between 2005-2007.

19 See http://www.janes-defence-weekly.com/article.php?c_id=2101&jlnk=lsl0160.

20 See Konstantin Makienko, „Russo-Indian Military-Technical Cooperation”.

21 For a different argument, see Pavel Felgenhauer,„Dushanbe Summits Follow Russian Agenda”, EurasiaDaily Monitor, vol. 9, nr. 184, of October 10, 2007.

22 Other sources, such as the CSAT, point to an esti-mate cost of $33 million for a MIG-29 fighter on the do-mestic market.

23 See www.warefare.ru.24 The offer of Su-30s on the domestic market has

deliberately been released with an initial underestimatedprice in order to increase chances of receiving a domesticorder from the Russian Ministry of Defense. Even so,though, Kremlin decided to buy the much more modernSu-34 and Su-35.

25 See, for instance, Yuri Seleznev, „Who reforms Rus-sian Military Industry?”, Pravda.Ru, of August 14, 2008.

26 The numbers are indeed impressive; however, onemust keep in mind that between 2000-2008 Russia soldand resructured a significant part of its conventional andnuclear arsenals. Hence, the numbers presented abovehave to been compared to the current size of the RussianArmy and the arsenal in its use.

27 See Stephen Blank, Rosoboronexport: Arms Salesand the Structure of Russian Defense Industry, SSI, Janu-ary 2007, p. 53.

28 The data are gathered from the issues of RussianDefense Procurement 2005-2007.

29 For an excelent analysis on this topic, please seeMatt Smith, „Analysis: Russian Budget Suffers CorrosiveEffects of Inflation”, of August 11, 2008, available onlineat www.janes.com/news/defense/jdi/jdi080811_1_n.shtml.

30 See March 2007 Draft Russian National DefenseExpenditure 2008-2010, partially quoted in Military Balance2008, p. 211. Also, for more details see Report of the Sec-retary General of the UN, „Objective information on mili-tary matters, including transparency of military expendi-ture” 2007, chapter „Russian Federation”, pp. 113-115.

31 In 2004 the defense budget was increased from$14.7 billion to $14.9 billion; in 2005, from $18.3 billion to$18.9 billion; in 2006, from $23.7 billion to $24.9 billion.The data are quoted from Military Balance 2005-2008 andthe UN, „Objective information on military matters, in-cluding transparency of military expenditure” 2005-2008.In 2007 the defense budget increase reached 4,1%, and in2008, it was expected to exceed 9%.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200838

Monitor Strategic32 See Military Balance 2006, p. 152.33 See Moscow Defense Brief, vol 4, 2007.34 For more details see www.roe.ru/news/pr_rel/

pr_rel_eng/.35 See The World in Figures: 2008, available online at

http://www.economist.com/theworldin/forecasts/COUNTRY_PAGES_2008.pdf.

36 A large part of these funds are considered to beprovided for by the revenues Russia collects from interna-tional arms trade. Not only that these funds are able toensure the survival of many companies within the Rus-sian industrial-defense complex, but they also cover a greatportion of governmental expences in this field. For in-stance, in 2007, ROE charged a 5% commision of the valueof all signed contracts signed by Russian arms producerswith foreign clients, which lead to serious gains for theagency which is now able to reinvest them into the RTC,particularly in the field of R&D. These aproximationsthough are biased and superficial and they usually losesight of the fact that RTC adinisters and encourages in-vestment in R&D in the industrial-defense complex, but itusually does so by using funds from the Stability Oil Fundwhich in 2008 reached $46.9 billion. In addition, to theprevious one must also count over $1billion annualy thatthe Russian Ministry of Defense invests in R&D in thedefense sector of the industry.

37 The State Arms Procurement Program 1999-2006featured a series of provisions that make a priority aut ofallocation of additional funds for the innovation, R&D sec-tor; this has largely been interpreted as proof that Russiandecision makers have realized the necessity and urgencyof replacing old equipment with new, high-tech andperformant modern equipment. Also, the measures adoptedby Moscow in this respect seem coherent – despite West-ern criticism to the contrary – and sketch a comprehensivemid-term strategy of re-armament. Hence, the expencesallocated for repair and modernization operations of oldequipments have and will continue to be reduced.

38 For more details, see www.warfare.ru.39 See, for instance, Yuri Seleznev, „Who Reforms

Russian Military Industry”, Pravda.Ru, of August 14, 2007.For a more recent commentary on the topic, which takesinto consideration the same range of problems of the Rus-sian industrial-defense complex, but takes a substanciallymore pesimist approach, see „Russian Defense IndustryStill Faces Problems”, RIA Novosti, of September 1, 2008.

40 See Stephen Blank, Rosoboronexport: Arms Salesand the Structure of Russian Defense Industry, SSI, Janu-ary 2007, pp. 59-61.

41 Ibidem.42 Moreover, the issue of the safety of de ammunition

hangars becomes all the more important. According tothe US State Department, in 2005 such a hangar caughtfire in Russia, which resulted in 18 fatalities. In addition,the Northern states which are involved in a multiannualplan to finance the dismemberment of old Russian nuclearsubmarines and ships abandoned in port sat the Barents

Sea, which have become ecological hazards.43 See www.kremlin.ru/eng.44 The data is compiled by monitoring news between

January 1, 2007- August 20, 2008 on the following newsagencies: AFP, Itar-Tass, RIA Novosti, Interfax, UPI,Xinhua, Reuters, as well as other chanells such as: BBC,CNN,www.globalsecurity.org,www.defense industrydaily.com, www.DefenseTalk.com, www.defensenews.com,www.warfare.ru.

45 For more details, see Aleksey Nikolsky, „Rites ofSpring in the Defense Industry Complex”, Moscow De-fense Brief, vol. 2, 2008.

46 Ibidem. The author suggests a potential hijackingby the future general manager of the USC of the entiremedium-term strategy of the corporation in order to con-solidate federal funding of the ship-building industry inthe energy sector; hence, the military ship-building sec-tor is likely to fall to the second place in comparison tothe energy sector.

47 These estimations vary widely; it is considered thatin the mid-‘90s the Russian industrial-defense complex ismade up of aproximately 2000 plants, design bureaus, re-search centers. In 2007, the estimations point to a rela-tive decrease of this number to a a total of 1250-1700. Ofthese, between 25-40% are bankrupt companies or non-competitive ones which are artificially kept functioning,despite great losses, by federal subventions provided bythe Kremlin which seems to believe that Russia mustmaintain its independence in terms of arms production –even though it may be nothing more than appearances.See Russian Defense Industry Digest, July 3, 2007 andthe data available online at http://www.fas.org/irp/world/russia (most recent are from 2005).

48 See the full text of the governmental decree of July13, 1996 available online at http://www.fas.org/irp/world/russia/docs/, consulted on August 7, 2008.

49 See Yuri Seleznev, „Who reforms Russian MilitaryIndustry?” Pravda.Ru, of August 14, 2008.

50 For more details see the structure and subsidiarycorporations of Oboronprom available online at http://www.oboronprom.com/en/show.cgi?/corporation/structur.htm.

51 Ibidem, personal translation of the author.52 It is suspected that this is otherwise one of the

main reasons why Ivanov was removed from the positionof Minister of Defense in 2007, given the fact that in Krem-lin, both in 2007 and at present, conflicts of this natureare not well tolerate dat the administrative and bureau-cratic levels because they give the impression that fed-eral institutions are not working properly. Moreover, some-times, such conflicts may have profound effects on thecontracts signed and guranteed by ROE. For additionaldetails, see for instance Moscow Defense Brief, vol. 4,2007.

53 According to the Moscow Defense Brief publica-tion, this is the strategy fitted for the first phase of theintegration of United Engine-Building Corporation, sched-

Monitor Strategic

39ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

uled for 2007-2009. See Konstantin Makienko, „TheLaunch of Engine-Building Reforms”, Moscow DefenseBrief, vol. 3, 2007.

54 For instance, the Kommersant analyzed in detailthe possibility that the arms market be divided base dongeographic criteria between president Medvedev and PMPutin; this move was considered by the mentioned publi-cation as a positive one in order to increase the share ofthe international arms market which is controlled y theRussian Federation. See http://www.kommersant.com/p-13159/r_500/.

55 See Irina Isakova, Russian Defense Reform: Cur-rent Trends, SSI, November 2006, p. 23.

56 In fact, the R-39 project was terminated also duet oits unsatisfactory, poor results within the last 10 years ofits development. To be more exact, the Russian authori-ties have taken advantage of that particular moment pro-vided by the 4th failed test of the R-39 missile in order toterminate the project altogether. This was the 2nd strate-gic project in the nuclear field which was terminated byRussian federal authorities within less than 3 years, afterthe R-29RM project – which had been sacrified a few yearsin advance – was terminated in order to redirect fundstowards what seemed at that time the much more promis-ing R-39.

57 See Yuri Seleznev, „Who reforms Russian MilitaryIndustry?”, Pravda.Ru, of August 14, 2008.

58 See „Russia Will Spend over 150 billion rubles tosupport helicopter manufacturing to 2015", ARMS-TASS,of June 21, 2008, available online at www.oboronprom.com/cgi-bin/cms/news_en.

59 See „PM Putin says Russia’s aicraft industry needsto shape up”, RIA Novosti, September 9, 2008.

60 For more details see „The new Executive Order Onthe Development of Production Capacity in the Ship-Build-ing Industry solicits proposals from companies on the cre-ation of modern shipyards” of February 27, 2007, avail-able online at http://www.minprom.gov.ru/eng/press/news/183.

61 The data presented above are only partially relevant,given that they are compared with the data of 2004-2005,when foreign orders to the Russian Federation fell signifi-cantly. Moreover, they may be considered representativeat the most for the air industry of the Russian Federation,but not for other industrial sectors of Russia’s industrial-defense complex. See „Growth Ensured by Export Con-tracts” of August 23, 2008, www.minprom.gov.ru/eng/press/news/141.

62 In fact, the nominal growth rate of production andoutput in the civilian sector is much larger than the onein the military one due to the net volume of orders in thissector in comparison to the military one.

63 See the law concerning the FDI in strategic sec-tors of the Russian industry, available online at www.minprom.gov.ru/eng/press/news/158.

64 The data are collected from the statistics of theRussian Federation’s Ministry of Economic Development;

see http://www.economy.gov.ru, particularly the August2008 presentation on the macroeconomic indices deliv-ered by Minister Nabiullina.

65 RIA Novosti, June, 11, 2008.66 For more detail, see London Sunday Telegraph,

August 31, 2008. Also, for the confirmation of these ru-mors see “Russia may push forward with S-300 sale toIran”, RIA Novosti, September 1, 2008.

67 George Friedman (Stratfor), in on interview for Lon-don Sunday Telegraph, on August 31, 2008.

REFERENCES• „Annual Address to the Federal Assembly of the

Russian Federation”, available online at http://www.kremlin.ru/eng/.

• Blank, Stephen, Rosoboronexport: Arms Sales andthe Structure of Russian Defense Industry, SSI, January 2007.

• Cooper, Julian, “Military Expenditure in the 2005and 2006 Federal Budgets of the Russian Federation”,Center for Russian and East-European Studies, Univer-sity of Birmingham, January 2006.

• Denisentev, Sergey, „Thales Group in Russia”, Mos-cow Defense Brief, vol. 2, 2008.

• Felgenhauer, Pavel, „Dushanbe Summits FollowRussian Agenda”, Eurasia Daily Monitor, vol. 9, nr. 184,of October 10, 2007, Jamestown Foundation.

• Friedman, George, „The Black Sea: A Net Assess-ment”, Stratfor Geopolitical Report of August 26, 2008.

• Frolov, Andrei, „Russian Defense Procurement în2007", Moscow Defense Brief, vol.1, january 2007.

• Isakova, Irina, Russian Defense Reforms: CurrentTrends, US Army War College, Carslile Barracks, Novem-ber 2006.

• Kristensen, Hans, Targeting Missile Defense Sys-tems, August 2008, available online at www.fas.org.

• Kisilieva, E., A. Gritskova şi A Purshkaskaya, „Bal-tic Shipyard seeks relocation”, Kommersant, of August14, 2007.

• Makienko, Konstantin, „Crisis: Algeria RefusesDelievery of MIG-29SMT Fighters”, Moscow DefenseBrief, vol. 2, 2008.

• Makienko, Konstantin, „The Launch of Engine-Building Reforms”, Moscow Defense Brief, vol. 3, 2007.

• Makienko, Konstantin, „Russo-Indian Military-Tech-nical Cooperation: New Challenges and New Opportuni-ties”, Moscow Defense Brief, vol. 4, 2007.

• Makienko, Konstantin and Dmitry Vasiliev,“Russia’s Defense Industrial-Complex and Military-Tech-nical Cooperation in the first half of 2007", Moscow De-fense Brief, vol. 3, 2007.

• Makienko, Konstantin and Dmitry Vasiliev, „Rus-sia on the Arms Market în 2006”, Moscow Defense Brief,vol. 2, 2007.

• Military Balance 2000-2008, IISS-Londra.• Mills, C. Wright, “Power Elite”, New York, 1956.• Nikolsky, Aleksey, „Rites of Spring in the Defense

Industry Complex”, Moscow Defense Brief, vol. 2, 2008.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200840

Monitor Strategic

• Pautola, Nina, “Russia’s External Debt, Solvencyand Options for Alternative Capital Inflow”, Russian Eco-nomic Trends, vol. 9, nr. 1, March 2000.

• Press Release RTC-Pirelli, August 5, 2008, avail-able online at http://www.pirelli.com/en_IT/browser/at-t achments/pdf/ComunicatoSt ampaInvest imentoRussia050808.pdf.

• Press release RTC-Augusta Westland, May 16, 2008,available online at www.oboronprom.com/cgi-bin/cms/news_en.

• Report of the US State Departament – Direct Com-mercial Sales Export Authorizations for Fiscal Year 2007,available online at http://www.fas.org.

• Report of the Secretary General of the UN, „Ob-jective information on military matters, including trans-parency of military expenditure” 2005-2008, availableonline at http://disarmament.un.org/cab/milex.html#A N N UA L % 2 0 C O N S O L I DAT E D % 2 0 R E P O R T S %20%20OF%20 THE%20SECRETARY-GENERAL.

• Russian Defense Procurement 2006-2015.• Russian Defense Industry Digest, July 3, 2007.• Rybas, Alexandr, „Breakthrough into the Global Arms

Market”, Russia in Global Affairs, nr. 2, Aprilie-June 2008.• Seleznev, Yuri, „Who reforms Russian Military In-

dustry?”, Pravda.Ru, of August14, 2008.• Smith, Matt, „Analysis: Russian Budget Suffers Cor-

rosive Effects of Inflation”,August 11, 2008, available onlineat www.janes.com/news/defense/jdi/jdi080811_1_bn.shtml.

• Soare, Simona, Strategic Dossier: the RussianFede-ration, CSIS Dossier nr. 1, May 2007, available onlineat http://www.csis.ro/csis_files/russia/index.html.

Simona Soare is researcher with the IPSDMH and a Ph.D. student of International Relationswith the National School for Political and Administrative Studies (NSPAS) in Bucharest. She holdan MA in Conflict Analysis and Conflict Resolution and a BA in Political Science at the NSPAS. Sheworked as analyst of the former Soviet space at the Center for International and Security Studies(CSIS), Romania. Among her recent publications are> Andrei Miroiu, Simona Soare, „Politica deSecuritate a României (1878-2006). O perspectiv\ istoric\” in Politica de Securitate Na]ional\.Concepte, Institu]ii, Procese (National Security Policy. Concepts, Institutions, Processes), Luciana-Alexandra Ghica and Marian Zulean (coord), Edit. Polirom, Ia[i, 2007< Andrei Miroiu, SimonaSoare, “Realismul” (Realism), “Balan]a puterii” (Balance of Power), “Alian]ele militare” (MilitaryAlliances), “R\zboi [i securitate nuclear\” (Nuclear Security and War), in Manual de Rela]iiInterna]ionale (Handbook of International Relations) coord. Andrei Miroiu and Radu-SebastianUngureanu, Edit. Polirom, Ia[i, 2006.

• „Thales’ Key Role in Russia’s Defense Industry”,July 23, 2008, available online at http://www. defenseindustrydaily.com/Thales-Key-Role-in-Russias-Defense-In-dustry-04994/.

• The World in Figures: 2008, available online at http://www.economist.com/theworldin/forecasts/COUNTRY_PAGES_2008.pdf.

• Weitz, Richard, “Russia’s Military Industrial Com-plex”, Hudson Institute, June 4, 2007, available onlineathttp://cf fss.hudson.org/index.cfm?fuseact ion=publication_details&id=4947.

• http://www.janes-defence-weekly.com• http://mdb.cast.ru/• www.warfare.ru• http://laborsta.ilo.org/• http://www.sipri.org• http://nvo.ng.ru/english/• www.militarynews.ru/emain/asp• www.roe.ru• http://web.worldbank.org• www.kremlin.ru/eng• www.russiaforces.ru• www.oboronprom.com• www.globalsecurity.org• www.defenseindustrydaily.com• www.DefenseTalk.com• www.defensenews.com• http://www.avid.ru/eng/• http://www.kommersant.com/p-13159/r_500/• http://www.minprom.gov.ru/eng/press/news• http://www.economy.gov.ru• www.rian.ru• www.itar-tass.com/eng• www.interfax.com

Under Vladimir Putin and Dmitri Medvedev, the Russian authorities have proceeded to acomprehensive reform and reconversion process of the Russian military-industrial complex, aimingtot turn it not only into a profitable sector of the Russian economy, but also into an effective power-generations isntrument of a Russian Federation aiming to increase it national and internationalprofile as a world (military) great power. The strategy is based on nationalization and corporatismand might prove increasingly vulnerable tot the effects of informal relationships and politicalinterference, while its compatibility with the process of democratizations is also debatable.

SUMMARY

Monitor Strategic

41ARMAT|, STAT {I SOCIETATE

STRATEGII {I POLITICIDE SECURITATE

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200842

Monitor Strategic

Monitor Strategic

43STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

Consideraţii preliminare

Înainte de a proceda la o analiză comparativăa documentelor ce prezintă şi detaliază strate-giile de securitate ale Argentinei, Braziliei şistatului Chile, considerăm că se impun câtevaprecizări asupra modului în care am ajuns laacest decupaj din teritoriul sud-american şiasupra raţiunilor care au guvernat această deli-mitare. Aceste considerente sunt de ordin geo-grafic, geopolitic şi istoric.

Formând jumătatea sudică a continentuluisud-american, statele în discuţie reprezintă osubunitate geopolitică în sine ce se contureazăîn cadrul ansamblului geopolitic sud-americande la care preia şi potenţează caracteristiciesenţiale.

Ele au şi un trecut istoric cu trăsături co-mune. Toate trei au cunoscut pe parcursul seco-lului XX regimuri politice dictatoriale cu caractermilitar, ce au fost în mod particular brutale:Brazilia – 1964-1985; Argentina – 1976-1983;Chile – 1973-1989. Pentru toate trei experienţatotalitară este legată de fenomenul „dispăru-ţilor”, chiar dacă nu ele deţin tristul privilegiude a fi fost la originea acestui mod brutal şiperfid de contracarare a opoziţiei politice in-terne şi de transformare a sa în practică curentăşi politică de stat. Este important de precizat,totodată, că experienţa de tip cvasi-totalitar1

cunoscută de aceste state este asociată unui noumod de structurare şi delimitare a roluluiforţelor armate în stat şi societate şi schimbăriiierarhiilor din interiorul societăţii. Distor-

ARMAT| {I SOCIETATEÎN AMERICA LATIN|>

DEP|{IREA EXPERIEN}EIDE TIP TOTALITAR

Maior Simona }u]uianu

sionate, având competenţe şi atribuţii cu multpeste cele iniţiale, forţele armate renunţă laputerea politică în plină criză politică, economicăşi socială. Procesul de tranziţie nu este unulrevoluţionar, ci unul gradual, iar armata păstrea-ză o forţă de control şi de influenţare a vieţiipublice din statele în discuţie deloc neglijabilă.

Toate aceste considerente explică de ceexerciţiul definirii unei strategii de securitatenaţională şi cel al întocmirii unei cărţi albe asecurităţii şi apărării naţionale, obiect al prezen-tei analize, este unul care, deşi respectă canoa-nele caracteristice unui astfel de demers, nu areşi conţinutul tipic acestuia.

Dimensiunile materiale ale strategiilor îndiscuţie, precum şi minuţia cu care analizeazăşi precizează, dincolo de obiectul lor primar deinteres (strategia de securitate şi apărare naţio-nală), rolul şi misiunile forţelor armate, structu-ra ierarhică, atribuţiile comandamentelor, buge-te şi dotări etc. se constituie într-un indicatorsensibil al reuşitei procesului de redimensionareşi reechilibrare a balanţei de putere din societa-tea şi statul în cauză.

O primă consideraţie ce se impune în aceststadiu primar al analizei noastre este aceeapotrivit căreia, deşi ne aflăm în prezenţa unuiexerciţiu legitim al unui regim politic demo-cratic, documentele în cauză evidenţiază pedeplin faptul că edificarea regimului politic citateste departe de a fi îndeplinită. Preocupareaprincipală a actorilor ce au concurat la întocmi-rea documentelor în discuţie este, în mod evi-dent, aceea a unei negocieri şi îngrădiri a influen-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200844

Monitor Strategic

ţei şi rolului pe care îl joacă în societate forţelearmate. Se fac eforturi pentru echilibrarea şiredimensionarea, în formele lor originare, aatribuţiilor ce revin armatei în societate. Menţio-narea expresă a subordonării factorului militarautorităţii civile, precum şi a devotamentuluimilitarilor faţă de regimul politic şi valoriledemocratice, cum este cazul în Cartea Albă aApărării Naţionale a republicii Argentina, ilus-trează pe deplin această aserţiune2.

Pe de altă parte este evident, iar cazul chilianeste unul dintre cele mai sugestive în acest senscă, departe a fi renunţat la prerogativele şi atri-butele ce le reveneau pe timpul regimului poli-tic totalitar, forţele armate încearcă pe orice căisă îşi conserve poziţiile deţinute şi poziţia deforţă ce le aparţinea. În cazul exemplului de maisus, armata îşi asumă rolul de păstrător altradiţiilor şi simbolurilor definitorii pentrunaţiune, tradiţii şi simboluri naţionale ce îi revinarmatei cu misiunea de a le perpetua şi impunesocietăţii chiliene3. De asemenea, modul dedefinire şi de contracarare a pericolelor/amenin-ţărilor la adresa securităţii interne, precum şimenţionarea expresă a forţelor armate printrefactorii chemaţi să evalueze şi să contracarezeaceste ameninţări, pot fi considerate, în con-textul istoric şi social-politic invocat, drept o calede afirmare şi conservare de către forţele arma-te a unui statut dominant în societate4.

Acestei asumări de rol şi statut i se contrapu-ne, în cazul chilian, demersul societăţii civile şial autorităţilor non-militare ale statului de redi-mensionare şi reaşezare pe baze noi, democra-tice a locului şi rolului deţinute de forţele armateîn societate. Obiectivele apărării naţionale, aşacum sunt ele definite în documentul în discuţie,susţin această aserţiune5.

Şi în cazul chilian, cât şi în cazul argentinian,minuţia cu care este descris şi analizat orga-nismul militar, detaliile bugetare, fiscale, delogistică şi asigurări sociale, definiţiile stricteale atribuţiilor, rolului şi misiunilor diferitelorcomponente ale organismului militar şi aleacestuia în ansamblul său, pot fi interpretate,pe de o parte ca instrumente ale controluluicivil/politic asupra armatei dar şi, pe de altăparte, ca o cale de conservare şi consolidare derol şi poziţie a armatei în societate.

Analiza comparativă a strategiilor de securitate ale Argentinei, Braziliei

şi statului Chile

O primă etapă de analiză este aceea a mo-dului de structurare/generare a strategiilor desecuritate ale statelor în discuţie – Chile, Ar-gentina, Brazilia. Luând în considerare docu-mentele aflate la dispoziţia noastră6 putemspune că, toate acestea sunt structurate înconformitate cu o viziune geopolitică şi realistăasupra securităţii naţionale/internaţionale şi că,din acest punct de vedere, demersul este unulcomun cu cel prezent în majoritatea statelorlumii.

Mediul internaţional de securitate este ana-lizat/descris în conformitate cu reperele şiaccepţiunile generale existente în literatura despecialitate. Repere fundamentale ale analizeipracticate sunt sfârşitul Războiului Rece,precum şi, în cazul documentelor ulterioare luiseptembrie 2001, atacurile teroriste asupraStatelor Unite ale Americii.

Documentele analizate insistă asupra trans-formărilor de substanţă ce se produc în mediulinternaţional de securitate şi asupra impactuluiglobalizării. Impredictibilitatea evoluţiilor, afir-marea unor noi actori în sistemul relaţiilor inter-naţionale, emergenţa unor riscuri de securita-te neconvenţionale, reactivarea câtorva dintrecele clasice sunt principale componente defini-torii ale mediului internaţional de securitate.

Tabloul relaţiilor internaţionale este unulmai degrabă multipolar, cu actori emergenţi înspecial la nivel regional. Excepţie face Brazilia,care defineşte o ordine mondială unipolară înplan militar – dominaţia supraputerii americane.Această caracterizare poate fi consideratăcorectă, reflectând o viziune tipică Americii deSud, potrivit căreia, în temeiul Doctrinei Mon-roe7, în emisfera vestică, rolul politico-militarpreeminent revine Statelor Unite.

De asemenea, este evidenţiat procesul demultiplicare a actorilor cu pondere în spaţiulinternaţional, precum ONG-urile şi actorii su-pra-statali (organizaţii internaţionale şi regiona-le de securitate: ONU, NATO, UE, OSA etc.)insistându-se asupra unei relative diminuări arolului statelor naţionale (ce aveau în anii post-

Monitor Strategic

45STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

Westfalia rolul determinant în structurareasistemului relaţiilor internaţionale) în planinternaţional în favoarea acestor din urmăcomponente ale sistemului. În pofida acestorevoluţii, statul naţional înzestrat cu atribuţiilesale inalienabile – independenţă, suveranitatenaţională şi integritate teritorială – deţine încontinuare un rol determinant în structurareaşi funcţionarea sistemului relaţiilor interna-ţionale.

Dintre organizaţiile internaţionale ce înca-drează sistemul relaţiilor internaţionale, de omenţiune deosebită beneficiază ONU, prezentca organism cheie în structurarea şi coordo-narea sistemului relaţiilor internaţionale actual.Se insistă pe reconfigurările succesive suferiteîn anii post Război Rece de către ONU, cu subli-nierea nevoii crescute de implicare în susţinereaacţiunilor acestuia odată cu reconsiderareasubstanţială operată în misiunile şi rolul pe careaceasta îl joacă în gestionarea crizelor şi con-flictelor inter şi intra statale.

Alături de acesta sunt menţionate OSA8 şiMercosur9 în calitatea lor de aranjamente regio-nale de cooperare şi securitate, cu o insistenţăpe rolul celei din urmă organizaţii în edificareaunui mediu de securitate regional coerent şistabil. Securitatea cooperativă, destinderea şirelaţiile de bună vecinătate sunt considerate afi principalele instrumente de acţiune în acestsens.

Riscurile asociate mediului de securitateinternaţional sunt convenţionale şi non-conven-ţionale.

Cele convenţionale ţin de resurgenţa unorvechi conflicte de ordin frontalier, etnic, religiosetc. În acest context, se cuvine să menţionămfaptul că între statele în discuţie au existat îndecursul vremii multiple diferende politice,militare şi teritoriale, unele cu o vechime consi-derabilă. Putem cita în acest sens conflicte teri-toriale de anvergură, precum Războiul TripleiAlianţe (1864-1870) purtat de Brazilia, alăturide Argentina şi Uruguay împotriva republiciiParaguay, şi Războiul Pacificului (1879-1883)dintre Peru şi Bolivia, pe de o parte, şi Chile pede altă parte. Se adaugă acestora multiple con-flicte la nivel intra-statal10.

În ceea ce priveşte riscurile non-conven-ţionale, cele mai importante enumerate sunt

cele ale traficului de droguri, contrabandei,migraţiei ilegale, traficului de arme, al disemină-rii ADM, cu insistenţă asupra unor factorispecifici regionali şi anume traficul de drogurişi migraţia ilegală. Terorismul este prezent şiapreciat ca factor primar de risc la adresasecurităţii naţionale şi internaţionale în docu-mentele posterioare lui septembrie 2001. Încazul strategiei de securitate argentiniene,acesta se regăseşte pe lista factorilor de riscnon-convenţionali, cu o menţiune specială înlegătură cu traficul de droguri şi problemeleasociate acestui flagel, mai ales pentru regiuniledin nordul continentului sud-american şiAmerica Centrală.

Se cuvine să subliniem spaţiul pe care, înanaliza mediului de securitate internaţional, glo-bal şi regional, strategiile de securitate în discu-ţie îl acordă problemelor de ordin economic şiinformaţional, precum şi „revoluţiei în afacerilemilitare”.

În fine, ca o dublă reflectare, pe de o parte aevoluţiilor în plan internaţional, iar pe de alta, aevoluţiilor în plan intern, pentru cele trei docu-mente în discuţie, cu o menţiune particularăpentru strategiile de securitate argentiniană şichiliană, un rol de prim ordin le revine în structu-rarea şi evoluţia securităţii naţionale/interna-ţionale, securităţii umane. Din perspectivaistoriei recente ale statelor în discuţie, proble-matica respectării drepturilor omului reprezintăo chestiune sensibilă, reflectată ca atare îndocumentele reglementând securitatea lor na-ţională. Insistenţa cu care este abordată aceastăproblematică, precum şi cele conexe ale dreptu-lui umanitar şi acţiunii internaţionale cu justifi-care umanitară, susţine această aserţiune.Prevederi exprese cu privire la introducereadreptului umanitar în pregătirea forţelor armate,precum şi cu privire la respectarea drepturiloromului ca şi condiţie esenţială în constituireaunui mediu de securitate naţional şi regionalcoerent şi stabil, se regăsesc în strategiile desecuritate argentiniană şi chiliană. Sumar, pro-blematica este inclusă şi în strategia de securi-tate braziliană, proporţional cu dimensiunilemult reduse ale documentului.

Dincolo de analiza dedicată mediului desecuritate global şi regional, în evaluarea securi-tăţii naţionale, strategiile de securitate în discu-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200846

Monitor Strategic

ţie procedează la o particularizare a analizei,funcţie de contextul geopolitic şi de intereselenaţionale specifice.

O primă trăsătură, comună, este aceea asituării democraţiei şi a controlului civil asuprafactorului militar în postura de condiţii impera-tive ale stabilităţii şi dezvoltării societăţii. Securi-tatea umană şi dezvoltarea durabilă completeazăacest tablou. Dincolo de aceste condiţii primare,interesele naţionale se definesc de o manierăclasică: apărarea independenţei, suveranităţi şiintegrităţii naţionale, alături de apărarea şidezvoltarea vieţii naţiunii. Există, alături deaceste obiective şi interese naţionale generale,obiective specifice cu relevanţă în poziţia geogra-fică şi geostrategică a statelor respective.

În cazul Chile şi al Argentinei este vorba deteritoriile antarctice şi australe pe care le reven-dică şi le consideră ca parte a teritoriilor naţio-nale. În cazul special al Argentinei, avem omenţiune separată pentru insulele Malvine şiGeorgia de Sud, cu referire la relaţiile argentino-britanice şi la evoluţia lor post-conflict11.

În cazul Braziliei, interese naţionale speci-fice sunt identificate în directă legătură cu douăareale cheie în asigurarea securităţii naţionale,Amazonia şi Atlanticul de Sud, acesta din urmăvăzut ca incluzând şi statele africane, îndeosebicele de limbă portugheză, situate de cealaltăparte a Oceanului. Brazilia are ambiţii de liderregional şi este implicată în acţiunile interna-ţionale de reformare a Consiliului de Securitateal ONU, interesată de statutul de membru per-manent. Relaţiile privilegiate cu state precumAngola si Mozambic servesc atât imaginii deexportator de stabilitate (Angola a fost răvăşităîn anii ’90 de un război civil devastator), cât şivalorificării legăturilor istorice şi de limbă cuarii geografice de provenienţă a unei părţi semni-ficative a populaţiei braziliene. În plus, Africaîn genere este un subiect retoric care „dă bine”pe scena internaţională.

Alte prevederi specifice demne de a fi men-ţionate sunt cele conţinute în strategia de securi-tate argentiniană, care procedează la identifi-carea apărării ca funcţie exclusiv aparţinândforurilor politice naţionale şi care nu poate fidelegată în nici o circumstanţă. De asemenea,spre deosebire de prevederile conţinute de docu-

mentele similare chilian şi brazilian, strategiade securitate argentiniană insistă asupra delimi-tării precise şi ne-echivoce a responsabilităţilorîn asigurarea securităţii şi stabilităţii naţionale.Armata se adresează crizelor externe şi agre-siunilor exterioare spaţiului naţional. Sarcinacombaterii factorilor de risc interni la adresasecurităţii naţionale revine forţelor de ordinepublică cu atribuţii şi misiuni clar delimitate decele ale forţelor armate. Contribuţia forţelorarmate la asigurarea securităţii în plan interneste posibilă doar pe calea susţinerii logisticeşi materiale a forţelor de securitate internă.

Printre vulnerabilităţile şi factorii de riscspecifici incluşi în strategiile de securitate alestatelor în discuţie se numără frontierele (lungişi permeabile), ocuparea inegală a teritoriuluinaţional şi marile concentrări urbane şi lipsa deacoperire corectă şi cu forţe suficiente a teri-toriului naţional de către forţele armate. Aceastădin urmă ameninţare la adresa securităţii naţio-nale preocupă în special autorităţile brazilieneşi chiliene unde, alături de funcţiile specifice,forţele armate deţin şi rolul de factor de dezvol-tare a teritoriului naţional. Teritoriile austral şiantarctic pentru Chile şi spaţiul amazonianpentru Brazilia sunt principalele componenteteritoriale avute în vedere.

În ceea ce priveşte documentele regle-mentând strategiile de securitate şi apărarenaţională, un caz aparte îl constituie statul Chilecare preia şi utilizează în întregime structurilede securitate şi apărare naţională moştenite dela regimul militar. În aceste condiţii, prin Con-siliul Naţional de Securitate, Consiliul Superioral Securităţii Naţionale şi Consiliul Superior alApărării Naţionale, forţele armate – comandaţiiprincipalelor categorii de forţe armate şi şefulStatului Major General – deţin în continuare oputere importantă de decizie şi de influenţare adeciziei politice, dincolo de interesele specificeale apărării naţionale.

O altă menţiune specifică este aceea rezul-tând din includerea în strategia de securitateargentiniană a menţiunii statutului special alrelaţiilor cu Statele Unite ale Americii care anominalizat statul argentinian drept partenerstrategic şi aliat important în afara NATO, statutde care nu se bucură nici o altă ţară a regiunii.

Monitor Strategic

47STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

În consecinţă, se procedează la structurareaunei linii de acţiune în cadrul strategiei desecuritate naţională a Argentinei în conformitatecu aceste relaţii particulare.

În fine, atât în cazul statului chilian cât şi înal celui argentinian, strategia de securitatenaţională se prezintă sub forma unor documen-te ample, de tipul carte albă, ce conţin preve-deri specifice extrem de detaliate referitoare lareforma organismului militar, la categoriile deforţe şi instituţiile specifice asociate, de la şcolişi institute de cercetare până la capacităţi pro-ductive incluse în industria de apărare ori apar-ţinând forţelor armate. Resursele financiare,programele de dotare şi înzestrare, recrutareaşi salarizarea personalului, sistemul de pensiişi asigurări sociale specifice sunt şi ele incluse.Aceste detalieri pot fi considerate drept garanţiiale controlului civil al societăţii asupra forţelorarmate. Ele sunt, însă, şi expresia unui loc şirol special ocupate de forţele armate în inte-riorul respectivelor societăţi şi al influenţei pecare o conservă armata în interiorul statelorchilian şi argentinian.

ConcluziiStrategiile de securitate ale Argentinei,

Braziliei şi statului Chile sunt documente redac-tate cu respectarea unei viziuni geopolitice şirealiste asupra mediului de securitate şi a siste-mului relaţiilor internaţionale. În dezvoltarea lorse respectă practica tratării clasice a problema-ticii ce include: analiza mediului internaţionalde securitate; obiective/interese; ameninţări/riscuri, interne şi externe; vulnerabilităţi; inte-rese naţionale; obiective şi strategii de urmărit;resursele la dispoziţie şi modalităţile de imple-mentare a strategiilor naţionale identificate înconformitate cu resursele disponibile.

Analiza dezvoltată de către factorii de deciziepolitică şi militară din statele în discuţie identi-fică şi asumă principalele caracteristici specificemediului de securitate internaţional, cu o insis-tenţă particulară asupra celui regional specificsud-american. Riscurile şi ameninţările de secu-ritate sunt comune cu cele ce pot fi întâlnite înanalize similare din alte spaţii geopolitice alelumii. La fel şi în cazul intereselor naţionale, al

vulnerabilităţilor, al strategiilor de acţiune oriresurselor disponibile. Trăsăturile specifice suntdate de experienţa de tip cvasi-totalitar, precumşi de moştenirea acesteia în viaţa socială astatelor în discuţie.

Documentele analizate sunt, în două dintrecazuri – Argentina şi Chile –, extrem de volumi-noase. Cel de-al treilea, strategia de securitatenaţională braziliană, este similar cu cele euro-pene ori nord-americane, cu o insistenţă peidentificarea de obiective şi linii de acţiune clareşi o preferinţă pentru reglementarea celorlalteaspecte prin lege. Diferenţa este dată de intensi-tatea şi dimensiunile moştenirii trecute a regi-murilor totalitare militare din statele în discuţie,precum şi de rolul şi statutul pe care îl conservăarmata în viaţa socială actuală a statelor îndiscuţie.

NOTE:

1 O precizare se impune: vom folosi un sens mai gene-ral al cuvântului „totalitarism” decât cel recunoscut în-deobşte în ştiinţa politică, pentru care totalitarismul repre-zintă combinaţia dintre o ideologie de masă cu rol cvasi-religios, o mobilizare socială permanentă în jurul partidu-lui-stat care deţine monopolul puterii şi o poliţie politicăextrem de represivă. Vezi de pildă Hannah Arendt, Origi-nile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006şi Carl J. Friedrich, Michael Curtis, Benjamin R. Barber,Totalitarianism in Perspective: Three Views, Praeger,1969. Considerăm că dictaturile din statele Americii Latine,mai ales cele mai represive, au tins către forme apropiatede totalitarism. În zona hispanică se folosesc de altfel înanaliza politică termeni precum „dictablanda” şi „demo-cradura”, sugerând o combinaţie între diverse forme deregimuri politice.

2 Cartea Albă a Apărării Naţionale a Republicii Argen-tina, p. 6-47.

3 Cartea Albă a Apărării Naţionale a statului Chile,p. 27.

4 Ibidem, p. 44.5 Ibidem, p. 52.6 Cartea Albă a Apărării Naţionale a statului Chile,

Cartea Albă a Apărării Naţionale a Republicii Argentina şiPolitica Naţională de Apărare a Braziliei.

7 Doctrina Monroe este o doctrină politică adoptatăîn legislativul american la data de 2 decembrie 1823, careproclama interdicţia puterilor europene de a mai colonizaşi a se amesteca în afacerile interne ale Americilor. Sepostula, totodată, că Statele Unite vor adopta o atitudine

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200848

Monitor Strategic

de neutralitate faţă de raporturile dintre puterile europeneşi coloniile lor, cu menţiunea faptului că, în eventualitateaproducerii unor conflicte armate între părţile enunţate,acestea vor fi considerate acţiuni ostile la adresa siguranţeinaţionale a SUA.

8 Organizaţia Statelor Americane este o organizaţieregională de securitate colectivă, similară OSCE, cuprin-zând toate cele 35 de state independente de pe continentulamerican şi avand drept obiective principale pacea, securi-tatea, democraţia, cooperarea politico-economică, solidari-tatea, soluţionarea pe cale paşnică a disputelor, eradicareasărăciei şi limitarea armelor convenţionale.

9 Acordul regional de liber-schimb încheiat în 1991între Brazilia, Argentina, Uruguay şi Paraguay, prinTratatul de la Asuncion (Mercosur) poate fi considerat oreplică la existenţa NAFTA (Zona Comerţului Liber dinAmerica de Nord) şi a UE. Chile are statut de membruasociat. În 2004 a fost semnat un acord de parteneriatîntre Mercosur şi CAN (Acordul comercial andin), înperspectiva implementării unui scenariu similar construc-ţiei europene, bazat pe o singura monedă şi politici econo-mice comune.

10 Referinţă aplicabilă mai ales în forma războiului civil.Vezi lovitura de stat care a înlăturat regimul marxist al luiAllende în 1973 şi a instaurat, cu sprijinul SUA, regimuldictatorial al lui Pinochet. Se aplică şi juntei argentinienesau anarhiei stradale cauzate de criza economică din 2001.

11 Argentina nu a renunţat la pretenţiile teritorialeasupra Malvinelor, dar nu este previzionabilă o nouă recur-gere la forţă după eşecul din 1982. Între Argentina şi Chileexistă, încă de la finele secolului XIX, un acord privindStrâmtoarea Magellan, aflată actualmente sub jurisdicţiechiliană.

Bibliografie

DocumenteBook of the National Defense of Chile, Santiago de

Chile, 2002.Ministry of Defense, National Defense Policy, Brasilia,

2005.

Presidencia de la Republica, Brazilian National De-fense Policy, Brasilia, 1998.

White Book on National Defense of Republic of Ar-gentina, Ministerio de la Defesa, Buenos Aires, 1999.

LucrăriMcSherry, J. Patrice, Incomplete transition: military

power and democracy in Argentina, Macmillan,Basingstoke, 1997.

Oelsner, Andrea, International Relations in LatinAmerica: Peace and Security in the Southern Cone,Routledge, London, New York, 2005.

Articole generaleHuddy, Leonie, Feldman, Stanley, Taber, Charles,

Lahav, Gallya, Threat, Anxiety, and Support of Antiterror-ism Politicies, în „American Journal of Political Science”,vol. 49, no. 3, July 2005, p. 593-608.

Lai, Brian, Slater, Dan, Institutions of the Offensive:Domestic Sources of Dispute Initiation in AuthoritarianRegimes, 1950-1992, în „American Journal of Political Sci-ences”, vol. 50, no. 1, January 2006, p. 113-126.

Rudra, Nita, Globalization and the Stregthening ofDemocracy in the Developing World, în „American Jour-nal of Political Science”, vol. 49, no. 4, October 2005, p.704-730.

Articole specialeCarazza, Mario E., Can Mercosur Survive ? Domes-

tic and International Constraints on Mercosur, în „LatinAmerican Politics and Society”, vol. 45, no. 2, Summer2003, p. 67-103.

Feldmann, Andreas E., Perala, Maiju, Reassessing theCauses of Nongovernal Terrorism in Latin America, în„Latin American Politics and Society”, vol. 46, no. 2, Sum-mer 2004, p. 101-132.

Gomez-Mera, Laura, Explaining Mercosur’s Survival:Strategic Sources of Argentine-Brazil Convergence, în„Journal of Latin American Studies”, vol. 37, no. 1, Febru-ary 2002, p. 109-140.

Grabendorff, Wolf, The United States and WesternEurope: competition or Co-Operation in Latin America,în „International Affairs”, vol. 58, no. 4, Autumn 1982, p.625-637.

Helmke, Gretchen, The Logic of Strategic Defection:Court-Executive relations in Argentina under Dictatorshipand Democracy, în „The American Political Science Re-view”, vol. 96, no. 2, June 2002, p. 291-303.

Jay Friedman, Elisabeth, Hochstetler, Kathryn, As-sessing the Third Transition in Latin American Democra-tization: Representational Regimes and Civil Society inArgentina and Brazil, în „Comparative Politics”, vol. 35,no. 1, October 2002, p. 21-42.

Marcella, Gabriel, Defense of the Western Hemi-sphere: Strategy for the 1990s, în „Journal ofInteramerican Studies and World Affairs”, vol. 27, no. 3,Autumn 1985, p. 1-25.

Nef, Jorge, The Chilean Model: Fact or Fiction, în„Latin American Perspectives”, vol. 30, no. 5, Chile since1990: The Contradictions of Neoliberal Democratization,Part I, September 2003, p. 16-40.

Peruzzotti, Enrique, From Praetorianism to Demo-cratic Institutionalization: Argentina’s Difficult Transition

Monitor Strategic

49STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

to Civilian Rule, în „Journal of Third World Studies”, vol.21, no. 1, Spring 2004, p. 97-116.

Resende-Santos, Joao, The Origins of Security Coop-eration in the Southern Cone, în „Latin American Politicsand Society”, vol. 44, no. 4, Winter 2002, p. 89-126.

Sotomayor Velasquez, Arturo C., Civil-Military Affairsand Security Institutions in the Southern Cone: TheSources of Argentine-Brazilian Nuclear Cooperation, în„Latin American Politics and Society”, vol. 46, no. 4, Win-ter 2004, p. 29-60.

Taylor, Marcus, Labor Reform and the Contradictionsof „Growth with Equity” in Postdictatorship Chile, în „LatinAmerican Perspectives”, vol. 31, no. 4, Globalization andLabor Flexibility: The Latin American Case(s), July 2004,p. 76-93.

Teichman, Judith, The World Bank and Policy Reformin Mexico and Argentina, în „Latin American Politics andSociety”, vol. 46, no.1, Spring 2004, p. 39-74.

Teichman, Judith, Merging the Modern and the Tra-ditional: Market Reform in Chile and Argentina, în „Com-parative Politics”, vol. 37, no. 1, October 2004, p. 23-40.

SIMONA }U}UIANU is a legal adviser with the Institute for Political Studies of Defense andMilitary History. Her responsibilities and main areas of interest include issues related to publicinternational law and its facets on international security, disarmament, non-proliferation and armscontrol. She served as diplomat with the Permanent Mission of Romania to the UN in New Yorkand covered the activity of the First Committee to the General Assembly and of the two SecurityCouncil subsidiary bodies Romania chaired during its non-permanent membership (2004-2005),namely the 1540 Committee on non-proliferation of WMD and the 1518 Committee on Iraq.

SUMMARY

The national security strategies of Argentina, Brazil and Chile are documents released byobserving a geopolitical and realistic vision on the security environment and international relationssystem.

An analysis developed by political and military decision factors identifies the main characteristicsof the international security environment, with a particular interest in the regional South Americanone. The security threats and risks are common with those of different geopolitical regions of theworld. Same approach could be made with regards to the national interests, vulnerabilities, andstrategies of action or available resources. Specific features arise from the totalitarian experience,as well as from its heritage reflected on the social life of the three states.

The documents are extremely large in two cases, namely Argentina and Chile. The nationaldefense policy of Brazil is similar to the European security strategies or the North American onesand focused on specific action lines and objectives with a preference to regulate other aspects bylaw. Again, the difference concerns the intensity and dimensions of the heritage of militarytotalitarian experience, as well as the role and status of armed forces in the nowadays-social life ofthe mentioned states.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200850

Monitor Strategic

Paradigma realistă şi contestatarii ei

Gândirea realistă asupra securităţii este re-examinată de autorii realişti înşişi, precum şide noua generaţie de teoreticieni, care se deta-şează tot mai mult de presupoziţiile celor dintâi.Centralitatea dimensiunii militare a securităţiimarilor puteri, tipică pentru Războiul Rece,începe să fie reexaminată pe măsură ce sporesceforturile de lărgire a agendei de securitatepentru a cuprinde dimensiuni economice, socia-le sau ecologice. Preocuparea realistă faţă deconflictele trans-frontaliere şi puterea militarăa fost în mare măsură criticată din cauza inadec-vării ei cu noua realitate contemporană şi a etno-centrismul ei pe care noii „realişti” au tendinţasă-l perpetueze, de exemplu chiar şi atunci cândtrâmbiţează declinul conflictului militar; a aplau-da absenţa războiului dintre marile puteri în-seamnă a ignora un număr nepermis de con-flicte sângeroase împinse înspre periferie. Dinperspectivă „sudică”, conflictele militare suntfoarte rar transfrontaliere, fiind mai degrabărezultatul subminării de către factori domesticia legitimităţii regimurilor politice în mod frec-vent susţinute de intervenţii din exterior, pre-cum şi al eşecului integrării diverselor grupurisociale în procesul politic. Pe de altă parte, mulţiteoreticieni au atras atenţia că termenul stat,aşa cum e folosit în Occident, nici măcar nu eadecvat anumitor zone din periferie, în carecvasi-state îşi derivă legitimitatea mai degrabădin sistemul internaţional, decât de la o recu-noaştere din partea propriei lor populaţii. Într-o lume puternic interdependentă, confruntată

CARACTERUL PERFORMATIVAL SECURIT|}II

Luciana Pucea

cu noi ameninţări, criticii realismului susţin căo analiză orientată înspre stat şi concentratăexclusiv pe dimensiunea politico-militară asecurităţii nu mai e potrivită. Disocierea netădintre evoluţiile din mediul intern şi cel interna-ţional e tot mai greu de făcut în contextul acţiuniiconjugate şi a întrepătrunderii unor procesecare pot crea condiţii favorabile pentru apariţiaunor riscuri la adresa securităţii naţionale. Seproduce o extindere globală a relaţiilor sociale,astfel încât ceea ce se petrece la nivel local eafectat de ceea ce se petrece la mii de kilometridistanţă. De asemenea, multiplicarea număruluide entităţi ce acţionează pe scena globală, prinafirmarea actorilor non-statali conduce la creş-terea complexităţii procesului de luare a decizieiîn politica externă şi de securitate. Strategiilede securitate nu mai pot fi formulate plecândde la interese strict de ordin naţional, dat fiindcaracterul transnaţional al ameninţărilor.

Realiştii înţeleg suveranitatea în termenimoderni, indivizibilitatea sa fiind condiţia nece-sară pentru ca statul să poată fi perceput ca unactor autonom; mai mult, omogenitatea socialăşi culturală a populaţiei supuse acestei suverani-tăţi este condiţia unităţii sale obiective şi empi-rice. Această concepţie este legată de presu-poziţiile realiste vizavi de centralitatea statuluişi necesitatea acestuia de a face apel la auto-ajutorare (self-help) pentru a-şi prezerva suve-ranitatea. Statul e referentul unic al securităţiişi supravieţuirea statului înseamnă prezervareasuveranităţii sale. Statele primesc deci o valoarenormativă în sine, ceea ce conduce la o ideali-zare a statului-naţiune. Conceperea statului ca

Monitor Strategic

51STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

o comunitate paşnică, unită, relativ omogenă(naţional, etnic, ideologic) e un element funda-mental pentru logica studiilor de securitatetradiţionale. Statul naţional e un domeniu definitde suveranitate în care ordinea, justiţia, liber-tatea şi prosperitatea reprezintă valorile şi pro-misiunile sale. Această viziune are implicaţiiprofunde asupra studiului securităţii. Odată cestatul e înţeles ca o comunitate politică unitarăşi omogenă, se presupune că există şi o omogeni-tate a intereselor şi o identificare cu aceastăcomunitate atât de mare, încât securitatea poatefi redusă la securitatea statului. O justificare acentrării analizei pe stat se bazează pe afirmaţiacă statele sunt agenţii ce asigură securitateacetăţenilor la nivel domestic, prin urmare, prin-cipalele ameninţări vin din exterior, din parteacelorlalte state. Securitatea statului e văzută cafiind sinonimă securităţii individului. Presu-punând o armonie esenţială a intereselor indivi-dului şi statului, analiştii pot susţine că privile-gierea statului e justificată, deoarece securitateastatului e o precondiţie a securităţii indivizilorşi a bunăstării lor în cadrul statului. A privilegiastatul ca referent principal al securităţii înseam-nă însă a confunda scopurile cu mijloacele, vorsusţine numeroşi critici. Statele sunt un mijlocde asigurare a securităţii, dar în cele din urmădoar raportată la individul uman noţiunea desecuritate capătă sens. Prin urmare, individul eultimul referent al securităţii.

Dacă în timpul Războiului Rece sugerareanecesităţii unei concepţii mai lărgite asuprasecurităţii aparţinea unor domenii de cercetareperiferice şi lipsite de prea multă autoritate, alecăror voci au fost prin urmare ignorate, cum suntcercetările de pace, teorii asupra unei societăţiglobale sau ideile unor intelectuali mai îndrăz-neţi, teoreticieni ai Relaţiilor Internaţionale,precum R. Ullman şi B. Buzan1, treptat astfelde sugestii devin un loc comun în Relaţiile In-ternaţionale şi studiile de securitate. Sunt pre-ferabile acum cadre de analiză mai largi, cu risculirelevanţei, decât cadre rigide în care riscul săfie ignoranţa. La începutul anilor ’90, câmpulstudiilor de securitate devine unul foarte viu şipolemic. Dacă până atunci studiile de securitate

erau denumite studii de strategie (MareaBritanie) sau de securitate naţională (SUA),reprezentând un monopol al paradigmei neo/realiste, acum are loc o proliferare dezordonatăde definiţii şi concepte, vorbindu-se de securi-tate economică, societală, internaţională, securi-tatea imigranţilor, a mediului şi a tot ce poateconstitui o ameninţare sau a tot ce trebuieprotejat, fapt ce ameninţă însăşi coerenţacâmpului de cercetare.

Carl Schmitt şi logica securităţiiOle Wæver, membru marcant al Şcolii de

Studii de Securitate de la Copenhaga, va desco-peri care e sursa confuziei. Wæver observă că,acceptând necesitatea lărgirii conceptului desecuritate, sfârşim prin a considera orice proble-mă ca fiind o problemă de securitate – oricepoate deveni o ameninţare la adresa individului.„Problema majoră în astfel de abordări e de cândsă te opreşti, pentru că altfel conceptul securită-ţii devine sinonim cu tot ce e bun şi dezirabildin punct de vedere politic”2. Mai mult decâtatât, concepte precum securitate economică sausecuritate internaţională nici măcar nu există,toate îşi iau semnificaţia prin referire la ter-menul de securitate, preluându-l necritic, extin-zându-l şi multiplicându-l. Fără îndoială căsecuritatea are un sens propriu; la nivelul simţu-lui comun securitate înseamnă protecţie, lipsapericolului etc., dar e doar o identitate seman-tică; or, ca teoretician nu acţionezi la nivelulsimţului comun, nu ai de-a face cu simple cu-vinte, ci cu concepte care adună conotaţii, presu-poziţii, imagini proprii, care poartă în sine oistorie de care nu se pot elibera. Cum spuneam,securitatea în domeniul Relaţiilor Internaţionaleînseamnă securitatea naţională, or „securitateanaţională, adică securitatea statului, e numeleunei dezbateri continue, e o tradiţie, un set bineformulat de practici şi, ca atare, conceptul areun referent prealabil, formalizat”3. În măsura încare avem o idee asupra securităţii, aceasta sedatoreză faptului că gândim în termeni desecuritate naţională, cu tot cu modificările şilimitările ei. Prin urmare, dacă vrem să regân-dim şi să reconstruim conceptul de securitate

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200852

Monitor Strategic

trebuie s-o facem din interior, să ţinem cont decâmpul de cercetare de care acesta e inseparabil,un câmp specific, cu un set specific de acţiuni şicoduri familiare şi folosite de un anumit set deagenţi. Securitatea nu are o semnificaţie stabilă,ne-contextuală, independentă, care poate fiaplicată după bunul plac oricărui obiect indepen-dent. Securitatea e securitatea statului, are de-a face cu situaţii în care unele state se ameninţăreciproc, lansează provocări la adresasuveranităţii celuilalt, încearcă să-şi impunăautoritatea asupra celorlalte ş.a.m.d. „În acestproces de transformare continuă, graduală,puternica identificare militară a perioadeloranterioare s-a diminuat – într-un fel e mereuacolo, din ce în ce mai des într-o formămetaforică (…) – în timp ce imaginea «provocăriila adresa suveranităţii» şi a apărării a rămascentrală”4.

„Dacă înţelegem prin politica statală spiritul(intelligence) Statului personificat, atunci,dintre toate constelaţiile de pe cerul politic dea căror mişcare acesta trebuie să ţină seama,acelea trebuie incluse, care apar atunci cândnatura relaţiilor sale impune necesitatea unuimare Război”5. Tocmai de aici porneşte şiWæver, încercând să explice conceptul de securi-tate. Trebuie înţeleasă „gramatica războiului”,pentru că ce înseamnă securitatea dacă nuînlăturarea unei ameninţări existenţiale –„supravieţuirea poate suna prea dramatic, dartocmai supravieţuirea unităţii ca unitate politicăprimară (stat suveran) este cheia”6 – şi când semanifestă ea cel mai clar dacă nu în cazul unuirăzboi. De aceea, problemele cu potenţial desubminare a suveranităţii trebuie tratate înain-tea oricăror alte probleme, ca şi când ar aveaun statut special, un statut de urgenţă, pentrucă altfel statul ar înceta să mai existe şi oricealte probleme ar deveni irelevante. Şi nuîntâmplător, Wæver face apel la Clausewitz: „cutoate că politica trebuie să aibă prioritate faţăde ştiinţa militară, logica războiului, obiectivul(ziel), adică victoria, înlocuieşte logica politicii,scopul specific (zweck). A intra într-un război eo decizie politică, dar odată intrat, trebuie săjoci după gramatica războiului, nu a politicii”7.

Însă nu atât războiul fizic e cel care contează,acesta nefiind până la urmă decât o Grenzbe-dingung (condiţie liminală), ca să folosescexpresia lui Carl Schmitt, cât războiul în sensulsău metaforic de testare a voinţei şi a puterii:„în timpul războiului, un stat e confruntat cu untest de voinţă – testând dacă mai este sau nu ounitate suverană – în care abilitatea de a răs-punde la o provocare e criteriul prin care ceilalţisunt forţaţi să-i recunoască suveranitatea şiidentitatea ca stat. De fapt, nu mijloacele speci-fice (militare) sunt cele care definesc o situaţiede război, ci structura «jocului»”8. În aceastăluptă pentru recunoaştere, statele îşi stabilescidentitatea ca state. Această luptă se poartă şiîn alte sfere decât cea militară. Logica războiului:provocare-rezistenţă-escaladare-recunoaşterepoate avea loc metaforic şi în alte sectoare,precum cel politic, economic etc., însă, defiecare dată, structura jocului va fi „derivată dincel mai clasic dintre cazurile clasice: războiul”9.Securitatea e înainte de toate un act politic, eactul politic prin excelenţă, şi prin urmare tre-buie înţeleasă ca un proces. Pentru a face maiuşoară o astfel de înţelegere şi pentru a preveniconfuzia dintre concept şi cuvânt, Wæver vatransforma substantivul într-un verb: „securi-tizare” (securitization). Mai mult de atât, pentrua sublinia caracterul performativ al securităţii,aceasta va fi definită ca speech-act (act devorbire).

Securitatea ca speech-act

J.L. Austin10 va introduce noţiunea de enunţperformativ, în opoziţie cu enunţurile consta-tative, considerate a reprezenta stări de lucruri.Limbajul e înainte de toate acţiune, în sensul căvorbitorul ţinteşte prin enunţul pe care-l ros-teşte să obţină o schimbare în lume sau în conş-tiinţa ascultătorului. Enunţurile performative,dotate cu forţă ilocuţionară11, cu greu pot fi cali-ficate drept adevărate sau false; ele nu descriunici un eveniment anterior rostirii lor, ci dimpo-trivă, instituie o nouă realitate în lume: „Un actde vorbire e interesant tocmai pentru că arepotenţialul insurecţional de a întrerupe uzualul,

Monitor Strategic

53STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

de a stabili o semnificaţie care nu există încă încontext”12. A evalua astfel de enunţuri înseamnăa spune dacă sunt reuşite sau nu, adică dacăexistă o procedură recunoscută de participanţişi dotată prin convenţie cu un anumit efect. Eimportant de stabilit de pe ce poziţie producevorbitorul un enunţ, ce ştie despre faptele lacare se referă, ce atitudine are faţă de ele, ceintenţie are şi ce scopuri urmăreşte prin situaţiade comunicare. După cum observă Austin,„intenţiile şi scopurile unui enunţ, precum şicontextul lui sunt importante”13. Un act devorbire, departe de a fi un enunţ care descriefaptele, reprezintă deja o anumită instrumen-talizare a unei anumite reprezentări a acestorasubordonată unor scopuri ale locutorului însituaţia de comunicare totală.

Aceasta înseamnă că securitizarea e înprimul rând o decizie, o numire a unei anumiteprobleme drept ameninţare existenţială; oricesituaţie e o potenţială ameninţare, însă abiaodată numită e actualizată ca ameninţare. Defi-nirea unei probleme de securitate depinde demodul în care actorul securitizant încadreazăaceastă problemă. Structura retorică a unui actde securitizare trebuie să conţină trei elemente:o ameninţare existenţială la adresa unui anumitobiect referent; măsuri excepţionale pentru aproteja obiectul ameninţat; justificarea şilegitimarea încălcării procedurilor democraticenormale. Numind o problemă ameninţareexistenţială, securitizarea reprezintă „mişcareace mută politicul dincolo de regulile normaleale jocului”14, adică revendică pentru aceastăproblemă măsuri de urgenţă. Nu e însă suficientca un act de securitizare să cuprindă cele treielemente pentru ca o problemă să fie securizată,deci pentru ca procesul de securizare să fieeficient. „Un act de vorbire reuşit e o combinaţiede limbă şi societate, de caracteristici intrinseceatât ale actorului, cât şi ale grupului care auto-rizează şi recunoaşte acea vorbire”15. Prinurmare, securitizarea nu e un proces subiectiv,o decizie ce aparţine strict actorului securizant,ci e un fenomen social, intersubiectiv. Aceastaface ca modalitatea de studiere a securităţii săfie reprezentată de studierea discursului. „Când

reuşeşte un discurs cu o retorică şi o structurăsemiotică specifică să aibă suficient efect în alămuri o audienţă să tolereze violări ale unorreguli care în alte cazuri ar fi respectate? Dacăprin intermediul argumentului privind priori-tatea şi urgenţa unei ameninţări existenţiale,actorul securitizant reuşeşte să se elibereze deproceduri şi reguli care altfel ar fi reprezentatun impediment, atunci avem de-a face cu un cazde securitizare”16. Orice contestaţie cu privirela valoarea unui performativ nu priveşte prinurmare adevărul enunţului, ci împrejurările încare a fost rostit. Wæver insistă că securitizareatrebuie să fie efectivă, reuşită. Austin va face odistincţie între două tipuri de acte de vorbirenereuşite: rateuri (missfires) şi abuzuri(abuses); în ambele cazuri acţiunea e nulă şi fărăefect. În primul caz, nu mai avem de-a face cuun act de vorbire, producerea lui fiind împie-dicată de nerespectarea unor proceduri/ regulipe care acesta le implică, acea combinaţie delimbă şi societate de care vorbeşte Buzan: unanumit enunţ pentru a fi efectiv poate fi rostit doarde anumiţi locutori, în anumite împrejurări, dacăli se recunoaşte această calitate ca fiind unalegitimă; e obligatorie deci articularea aspectuluiintenţional cu cel convenţional al enunţurilor,negociată în actul însuşi de comunicare întrelocutor şi auditor. În cel de-al doilea caz, avem de-a face cu un act de vorbire, în sensul că toatecondiţiile de mai sus au fost îndeplinite, dar cuunul abuziv şi neîndeplinit, pentru că intenţiaformulată în enunţ e una falsă sau mincinoasă. Deexemplu, promit dar nu am nici cea mai micăintenţie de a-mi ţine promisiunea; am promis, actulde vorbire a avut loc, fără a fi însă unul reuşit:„’Promit’ fără să am intenţia e paralel cu a spune’aşa stau lucrurile’ fără să cred asta”17. După cumobservă Wæver, şi în cazul securitizării astfel deabuzuri sunt posibile: interesele statului pot ajungesă dea la o parte interesele societăţii, sau‚ „numindo anumită situaţie problemă de securitate, statulpoate pretinde un drept special, unul care încele din urmă, va fi întotdeauna definit de statşi de elitele sale” care „pot oricând încerca săfolosească instrumentul securitizării unei ches-tiuni pentru a obţine control asupra ei”18.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200854

Monitor Strategic

De-securitizareaca securitate preventivă

Problema refentului securităţii a fost dejarezolvată de Wæver – „conceptul de securitatese referă la stat”19 şi ceea ce trebuie protejat esupravieţuirea lui ca unitate politică suverană.Wæver recunoaşte că există o multitudine deameninţări şi reuşeşte să răspundă atât teoreti-cienilor care vor să aducă în centrul atenţiei noiameninţări, altele decât cele vizând sectorulmilitar, precum şi teoreticienilor îngrijoraţi deo lărgire mult prea vastă a agendei de securitate,menţinând totodată claritatea conceptuală şianalitică a studiului securităţii. Odată ce amînţeles conceptul securităţii, ne confruntăm cuo problemă: „În mod normal criticii se referă laun ce sau cine care ameninţă, sau la un cinecare trebuie protejat, niciodată nu se întreabădacă un fenomen trebuie tratat în termeni desecuritate”20. După cum observă Wæver, precumşi mulţi alţi teoreticieni21, unele probleme,precum degradarea mediului, nu necesită măsu-ri de urgenţă (n-ar fi deloc indicat ca acestea săfie lăsate să ajungă până la acest prag; ar trebuianalizate în termeni preventivi) şi pot fi foartebine abordate dintr-un cadru politic normal.Securitizarea, funcţionând în obscuritateapoliticii de urgenţă, fiind legitimizată să apelezela orice măsuri considerate necesare, de celemai multe ori restrictive, ajunge în dezacord cuprincipiile şi transparenţa unei societăţi demo-cratice. Prin urmare se sugerează redefinireaanumitor ameninţări ca vulnerabilităţi, adicăriscuri viitoare sau potenţiale, ceea ce e sensibildiferit de înţelegerea lor ca pericole prezentecare trebuie îndepărtate prin politici de urgenţă.În acest fel, vulnerabilităţile sunt discutabile şipolitic contestabile, supuse unei constante vali-dări şi observaţii. Aşadar, tot mai multe proble-me trebuie desecuritizate, în nici un caz securiti-zate. Există două modalităţi de desecuritizare:fie, pur şi simplu nu se vorbeşte de anumiteprobleme în termeni de securitizare, fie, proble-mele deja securizate sunt mutate înapoi îndomeniul politicii normale, fiind sustrase stăriide urgenţă. Fie că vorbim de securitate sauinsecuritate, aceşti termeni sunt deja legaţi de

procesul securitizării. Securitate-insecuritate nureprezintă o opoziţie binară: „«Securitate»semnifică o situaţie marcată de prezenţa uneiprobleme de securitate şi a unor măsuri luateca răspuns. «Insecuritate» e o situaţie în careavem o problemă de securitate nu însă şi unrăspuns”22. Prin urmare, în ambele cazuri securi-zarea s-a produs deja, diferenţa apare doar lanivelul mijloacelor, disponibile sau nu, de aînlătura acea problemă, ceea ce înseamnă cătranscenderea unei probleme de securitate prinpolitizarea ei nu poate fi făcută prin tematizareîn termeni de securitate.

Prin această abordare, Wæver a reuşit săcâştige o poziţie distinctă în cadrul noilor abor-dări, în special a celor constructiviste, afinităţilefiind evidente. Atenţia analiştilor nu va fiîndreptată atât asupra ameninţărilor, asupramodului în care sunt construite şi definite. Oastfel de abordare ar suna ciudat pentru un neo/realist în viziunea căruia ameninţarea provineîntotdeauna din modul de distribuire a puteriiîntre state, din ruperea balanţei puterii şi dindilema securităţii, iar răspunsul va fi construitîn funcţie de interesul rivalului, care va fi invaria-bil unul strategic, de mărire a puterii sau sfereide influenţă. În noile abordări, accentul va cădeaînsă de pe noţiunea de interes pe aceea deintenţie, iar analiza unei intenţii împlică o analizăa numeroşi factori – culturali, sociali, economici,istorici etc. şi a modului lor de articulare. Ame-ninţările şi obiectele referente ale securităţii numai sunt înţelese ca nişte fapte brute ce pot ficunoscute şi analizate în afară contextului so-cial şi discursiv în care apar. Trebuie avute învedere procesele prin care anumite chestiunidevin probleme de securitate, pentru că „oproblemă devine o problemă de securitate nuneapărat pentru că reprezintă o ameninţareexistenţială, ci pentru ca această problemă eprezentată ca o astfel de ameninţare”23.

Statul – principal referental securităţii?

Critica adusă lui Wæver de către post-structu-ralişti e că, punând statul drept referent princi-pal al securităţii, acesta nu face decât să recadă

Monitor Strategic

55STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

în viziunea realistă, exclusivistă şi esenţialistăa securităţii, care eşuează în a conştientiza rolulpe care procesul securizării îl are în constituireasuveranităţii, a identităţii unei comunităţi politi-ce şi a exteriorului acesteia. Criticile nu suntînsă neapărat fondate. Wæver, la fel ca alţi teo-reticieni ai Şcolii de la Copenhaga, precum BarryBuzan de exemplu, n-au afirmat niciodată căsuveranitatea statală trebuie să fie referentulsecurităţii, ci pur şi simplu că ea este referentulsecurităţii, ceea ce nu înseamnă că alte formede conceptualizare a politicului sau a securităţiisunt imposibile. La fel ca post-structuraliştii,Wæver va încerca o demitizare a statului. Statuldespre care vorbeşte Wæver nu e noţiunea mo-dernă de stat care a forjat naţiunea şi suverani-tatea statală laolată, transformându-le în faţa şireversul unei aceleaşi monede: „ceea ce s-amodificat e modalitatea de organizare a spaţiuluipolitic. De aproape patru secole, spaţiul politica fost organizat pe principiul unităţilor definiteteritorial cu drepturi exclusive în interior şi untip special de relaţii cu exteriorul. (…) Azi însă,nu mai există un singur nivel care să poată finumit în mod clar drept cea mai importantăautoritate, ci mai degrabă avem de-a face cu unset de autorităţi suprapuse. În consecinţă, chiarşi statele care se apropie cel mai mult de tipulideal de stat naţiune, încep să piardă capacitateade a se referi întotdeauna la stat ca propriul lorstat. Prin urmare, în perspectivă istorică, relaţiastat-naţiune se îndreaptă înspre o situaţie fărăprecedent. Naţiunea, născută într-un sisteminterstatal având la bază statul suveran, poatecontinua şi într-o situaţie post-suverană. (…)Înţelegerea acestei evoluţii complexe e adeseablocată de folosirea termenului de stat-naţionalca desemnând atât apariţia ideii naţionale, câtşi ideea statului teritorial, de două ori mai veche(i.e. principiul suveranităţii, teritorialităţii şiexclusivităţii). (…) Schimbările majore par a seproduce la nivelul statului (ceea ce implică deasemenea faptul că statul-naţional aşa cum îlştim va suferi şi el schimbări majore în măsuraîn care e construit pe statul teritorial), pe cândnaţiunea ca atare continuă”24. Şcoala de laCopenhaga e de asemenea conştientă de rolul

constitutiv pe care securitatea îl joacă în cons-truirea unei identităţi şi tocmai de aceea Wæverinsistă asupra unei înţelegeri corecte a concep-tului de securitate: „Ameninţările faţă de iden-titate sunt o problemă de construire a ceva caameninţând un noi – şi adesea prin aceasta chiarcontribuind la construirea şi reproducereaacestui noi. Orice identitate de tipul noi poatefi construită în diverse modalităţi şi adeseatocmai faptul că o definiţie sau alta a identităţiise impune în societate decide dacă vor apăreaconflicte de securitate”25. Interesat însă maidegrabă de analiza anumitor procese ce sedesfăşoară la nivel internaţional, Wæver eobligat să pornească de undeva. Cu toate căparticipăm la structuri globale comune şi„securitatea naţională nu mai poate fi înţeleasădoar la nivel statal, fiind în mod fundamentaldependentă de dinamici internaţionale (în spe-cial regionale)”26, „securitatea statelor e cevace poate fi înţeles în termeni politici într-un modîn care, pentru moment, securitatea globală nupoate fi înţeleasă. (…) Nu e nimic inevitabil înlegătură cu această modalitate de înţelegere asecurităţii – aceasta a apărut istoric şi la fel debine poate cunoaşte o nouă schimbare graduală– dar trebuie să recunoaştem măsura în caresensul securităţii e legat de forme istorice spe-cifice de comunitate politică. Doar în măsuraîn care noi forme de comunitate politică devinimaginabile (din nou) are sens să gândimsecuritatea la alte niveluri. Procesul principaldin prezent e reprezentat de articularea foartedeschisă şi contradictorie a relaţiei dintre statşi naţiune. Prin urmare, dinamica principală asecurităţii are loc la interfaţa dintre securitatestatală şi securitate socială”27. După cum obser-vă Wæver, cazul integrării europene se dovedeş-te a fi foarte interesant. Se vorbeşte despre osecuritate europeană, fără a exista încă un refe-rent al acestei securităţi. Securitatea e chematăpentru a apăra o ordine politică şi socială careîncă nu există. Logica securităţii e folosită caun instrument de construire a unei astfel deordini. După cum afirmase preşedintele F.Mitterand chiar după unificarea Germaniei,trebuie insistat asupra unei Europe a integrării,

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200856

Monitor Strategic

tocmai pentru a evita o „Europă a războiului”.Logica securităţii presupunea identificarea uneiameninţări existenţiale la adresa unei identităţi.În acest caz, ameninţarea nu mai e un duşmanobiectiv, extern, care să aducă cu el instabili-tatea, ci însăşi spectrul instabilităţii, al balcani-zării, „înţeleasă ca spargere a unor unităţilorpolitice în unităţi mai mici, de state reciprocostile, exploatate sau manipulate de vecini maiputernici”28, metaforă a fragmentării, transfor-mată de evenimentele din fosta Iugoslavie înrealitate. Şi mai interesant e că securitateaeuropeană chiar funcţionează şi acest fapt evizibil tocmai prin procesul de desprindere asecurităţii sociale de securitatea statală: „toateacestea pot fi înţelese ca o dovadă că un stateuropean a apărut deja la un nivel mai adânc:foloseşte logica securităţii statale, în timp ceţările sale constituente au început să acţionezeaproape ca nişte naţiuni lipsite de stat, folosindlogica securităţii sociale”29.

Ne confruntăm în prezent cu o criză politicăfundamentală legată de cele două momentegemene ale autonomiei spaţiale: subiectul indi-vidual şi statul teritorial, care în termeni desecuritate s-ar traduce prin necesitatea protejă-rii suveranităţii statale şi necesitatea protejăriiidentităţii sociale, două imperative la care nuse mai poate răspunde prin una şi aceeaşimişcare. După cum observă Ole Wæver, cauzaacestei dualităţi poate fi apariţia „tendinţeiînspre disoluţia sistemului modern de state pemăsură ce autoritatea politică e dispersată de-alungul unor niveluri multiple. Acest proces vinesă submineze statul teritorial, exclusiv şi suve-ran, pe măsură ce încep să apară autorităţisuprapuse”. Interesat în special de procesulintegrării europene, lui Wæver îi va fi imposibilsă facă abstracţie de acest proces al slăbiriiautorităţii statale: „În Europa, în particular,cuplul stat-naţiune e slăbit chiar în absenţa uneinoi sinteze la nivel european. E puţin probabilca un euro-stat suveran să apară în viitorulapropiat, însă, cu toate acestea, statele suveranemembre încep să-şi piardă importanţa. (…)Statul teritorial, împreună cu principiul suverani-tăţii este slăbit”30. Această dezvoltare subliniază

importanţa crescândă a securităţii societale,adică a situaţiei în care grupuri semnificativedin cadrul societăţii se simt ameninţate, îşi simtidentitatea pusă în pericol de integrare, imigra-ţie sau imperialism cultural şi caută mijloace dea se proteja. În trecut, când o naţiune se simţeaameninţată în acest fel putea apela de fiecaredată la propriul stat, soluţie ce a devenit însătot mai problematică în noile condiţii. Wæverîntrevede aici două posibilităţi: fie identitatea eprotejată în termeni culturali, non-statali şiatunci dezvoltarea unei identităţi politice euro-pene poate continua, identitatea culturală fiindtransformată într-o preocupare de nivel naţional(„Kulturnation fără Staatnation”), fie identitateaculturală e protejată în termenii clasici, cu preo-cupări pentru suveranitate statală, autonomienaţională şi atunci avem de-a face cu o retrageredin procesul integrării şi o întoarcere la oEuropă de state naţionale distincte. Ambelevariante sunt la fel de posibile, „însă cea dintâireprezintă tiparul nou, provocator”31. Cu toateacestea, un lucru rămâne cert – avem de-a facecu apariţia unei securităţi sociale distincte desecuritatea statală; statul se apără împotrivaameninţărilor la adresa suveranităţii, pe cândsocietatea se apără împotriva ameninţărilor laadresa identităţii: „Scenariul integrării trimitela o perspectivă în care securitatea statală şisecuritatea societală sunt tot mai puternicdiferenţiate în câmpuri separate, fiecare avândun obiect referent distinct”32 .

Având în vedere aceste transformări, Wæverva face apel la o reconceptualizare a securităţiiîn termenii dualităţii dintre securitatea statalăşi securitatea societală. Securitatea socială esteînsă un proces nou şi încă nu foarte clar contu-rat. Post-structuraliştii vor dezvălui contingenţaunor concepte precum suveranitatea şi identita-tea, cerând totodată desecuritizarea securităţii,adică găsirea unei modalităţi de securizare maipuţin exclusiviste, mai sensibilă la diferenţă şicare să depăşească dihotomia tradiţională. Pede altă parte, Wæver atrage atenţia că avem dejade-a face cu apariţia unui nou tip de securitate,desprinsă de autoritatea statală, care are pro-priul referent – identitatea şi propriile mijloace

Monitor Strategic

57STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

de a răspunde unei ameninţări. După cum amarătat, criticile la adresa lui Wæver nu sunt întotalitate fondate. Cu toate acestea însă, discur-sul său este cât se poate de ambiguu, în specialîn ce priveşte problema securităţii sociale. Pede o parte, acesta se opune securitizării proble-mei imigranţilor, susţinând necesitatea desecuri-tizării, adică aducerea problemei în cadrelepoliticii normale, pe de altă parte, afirmă că„există o diferenţă între politica normală şi avorbi despre securitate în numele societăţii”33,pentru ca într-o altă lucrare acesta să afirme căscopul nu trebuie să fie acela al creării unorpolitici de securitate societală, ci, dimpotrivă, aunei „strategii care mai degrabă să preîntâmpinesau să împiedice securitizarea”34 şi aceastapentru că „acţiuni vizând securitatea în numeleidentităţilor scad de obicei sentimentul desecuritate chiar şi în rândul celor protejaţi, pen-tru că problematizarea securităţii unei identităţişi declanşarea încercării de definire şi comple-tare a ei tind să-i expună contingenţa, caracterulincomplet şi imposibilitatea”35.

În loc de concluzii

Problema cu care se confruntă atât Wæver, câtşi post-structuraliştii e că nu pot decât afirmanecesitatea unei reconceptualizări a securităţii înmăsura în care modelul realist nu mai este delocconvingător în noul context internaţional.Dificultăţile apar la nivel empiric. Ce se întâmplăcând încercăm să desecurizăm, sau pur şi simplusă sustragem securizării o problemă deja securi-zată, deja percepută ca ameninţare la adresa uneiidentităţi? Atât Wæver cât şi post-structuraliştiisunt conştienţi că „gradul în care practicile desecuritate sunt deja parte a unei arii largi a realităţiisociale, politice, economice şi culturale nu e cevade care să se poată face pur şi simplu abstracţie.”36

1 Vezi: Richard H. Ullman, ’Redefining Security’, In-ternational Security 8, no.1, 1983, resp. Barry Buzan,People, State and Fear: An Agenda for International Secu-rity Studies in Post-Cold War Era, 2-nd edition London,Lynne Rienner Publishers, 1991. Vezi de asemenea Jes-

NOTE

sica Tuchman Mathews, ’Redefining Security’, ForeignAffairs 68, no.2, 1989

2 Ole Wæver, ’Securization and Desecurization’, înRonnie Lipschutz (ed.), On Security, Columbia UniversityPress, New York, 1995, p.47

3 Ibidem, p. 48.4 Ibidem, p. 50.5 Carl von Clausewitz, cit. în Jens Bartelson, A Gene-

alogy of Sovereignity, Cambridge University Press, Cam-bridge, 1995 ,p. 231.

6 Ole Wæver, ’Securization and Desecurization’,ed.citată, p. 53.

7 Ibidem, p. 53.8 Ibidem, p. 53.9 Ibidem, p. 54.10 J. L.Austin, Cum să faci lucruri cu vorbe, trad. S.

Corneanu, prefaţă V. Alexandrescu, Editura Paralela 45,Piteşti, 2005. Teoria actelor de vorbire a lui Austin va fidezvoltată ulterior de teoreticieni precum H.P.Grice, J.Searle, care concep actele de vorbire în termeni pur ling-vistici, sau precum P. Bourdieu, care consideră că eficaci-tatea enunţurilor performative e inseparabilă de „o institu-ţie” – ansamblu al relaţiilor sociale relativ durabile, caresă definească condiţiile ce trebuie îndeplinite (loc, agent,moment) pentru ca enunţul să fie eficient; autoritatea cucare enunţurile sunt investite e deci conferită limbii defactori exteriori ei, forţa ilocuţionară e întotdeauna o pu-tere autorizată şi delegată, ce ţine de condiţii în primulrând sociale.

11 Austin face distincţie între acte locutorii – actul dea spune ceva, acte ilocutorii – actul care defineşte ceeace fac vorbitorii spunând ceva, adică în spunerea a ceva(in saying something) şi acte perlocutorii – actul caredefineşte ceea ce face vorbitorul prin spunerea a ceva (bysaying something)

12 Ole Wæver, ’The EU as a security actor: reflectionsfrom a pessimistic constructivist on post-sovereign secu-rity orders’, în International Relation Theory and the Poli-tics of European Integration. Power, Security and Com-munity, Morten Kelstrup, Michael C, Williams(eds.), Lon-don and New York, Routledge, p. 286.

13 J.L.Austin, op. cit., p. 133.14Barry Buzan, Ole Wæver and Jaap de Wilde, Secu-

rity: A New Framework for Analysis, London, LynneRienner Publishers, 1998, p. 23.

15 Ibidem, p. 32.16 Ibidem, p. 25.17 J. L. Austin, op. cit., p. 61, promisiunea exemplifică

cel mai bine actul performativ şi, nu întâmplător, Wæverface apel la acest exemplu ori de câte ori vorbeşte de secu-ritate ca act de vorbire:„securitatea nu prezintă interesca semn că se referă la ceva mai real; enunţul însuşi eactul. Pronunţându-l, ceva e făcut(ca în a paria, a promite,a boteza o navă)”, „Securization”, p. 55.

18 Ole Wæver, ’Securization and Desecurization’, ed. cit.,p. 54.

19 Ibidem, p. 49.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200858

Monitor Strategic20 Ibidem, p. 57.21 Vezi de ex.: Daniel Deudney, ’The Case Against

Linking Environmental Security Degradation and NationalSecurity’, Millenium 19, no. 3, 1990.

22 Ole Wæver, op.cit, p. 56, (s.a.).23 Barry Buzan et.al., Security: A New Framework for

Analysis, ed. cit., p.24, (s.m.).24 Ibidem, p.83, vezi de asemenea B.Buzan, ’Security,

the State, the New World Order and Beyond’, în RonnieD. Lipschutz, op. cit., pp.186-211.

25 Barry Buzan et. al., 1997, p. 120.26 Ole Wæver, ’Securization and Desecurization’, în

On Security, ed.cit., p. 49.27 Ibidem, p. 78, (s.m.)28 James Der Derian, ’S/N: International Theory,

Balkanization and New World Order’, Millenuim 20, no. 3,1991, p. 488

29 Ole Wæver, op.cit, pp. 74-75.30 Ole Wæver,’Securization and Desecurization’, în

Ronnie D. Lipschutz On Security, ed. cit., p. 67.31 Ibidem, p. 69.32 Ibidem, (s.m.).33 Ibidem, p. 70.34 Ole Wæver, „The EU as a Security Actor: Reflec-

tions from a Pessimistic Constructivist on Post-SovereignSecurity Orders”, in International Relation Theory andthe Politics of European Integration: Power, Security andCommunity, Morten Kelstrup and Michael Williams(eds.),London, Routledge, 2000, p. 254.

35 Ibidem, p. 284.36 R. B. J. Walker, ’The Subject of Security’ în Keith

Kraus and Michael C. Williams (eds.), Critical SecurityStudies: Concepts and Cases, Minneapolis, University ofMinnesota Press, 1997 , p.76.

Summary

The traditional approach of international relations, centered around the realist paradigm ofPower Politics is beeing questioned by new approaches like constructivism or post-structuralism.Concepts like sovereignity, security or identity are reexamined and new questions are beeingraised: what happens with the centrality of the state in a new environment governed by the logicof globalization and interdependency? what happens with the traditional logic of security, nowthat we are confronted with new and uncommon threats? how are we to respond to the immigrants,now that geographical boundaries no longer bound?

This paper focuses on the concept of securtity, as understood by Ole Wæver, a member ofthe Copenhagen School of Security Studies and examens it as a construct, rather a process thansomething a priori given. It does not suffice to identify a threat, but one should understand whyand how certain issues become security problems. Should we treat them in terms of security orrather in terms of risc management? This kind of critical approach, by stressing on the importanceof the implications of such a decision, promotes the concept of de-securization, or to use themainstream formula, preventive security, or risc management.

Luciana Pucea este absolvent\ a Facult\]ii de Filosofie, Universitatea Babe[-Bolyai din Cluj, [ia urmat masteratul “Managementul rela]iilor interna]ionale [i al politicilor europene” din cadrulFacult\]ii de Istorie. În prezent este înscris\ la doctorat în domeniul rela]iilor interna]ionale, cu otez\ ce analizeaz\ evolu]ia Politicii Europene de Securitate [i Ap\rare (PESA), urm\rind factoriicare au condus la progresele semnificative din acest sector, cu un accent sporit pus pe dinamicaintern\ a industriilor europene de ap\rare, de la privatizare [i consolidare, la necesitatea unei pie]eeuropene comune de armament.

Monitor Strategic

59STRATEGII {I POLITICI DE SECURITATE

PUNCTE DE VEDERE

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200860

Monitor Strategic

Monitor Strategic

61PUNCTE DE VEDERE

A. Surprise or countdown?

Since August 7, 2008, the international newsagencies have been flooded with news concern-ing the starting of a war between Russia andGeorgia. The first arrived were the “usual”pieces of information concerning the exchangesof fire between the Georgian forces and the sepa-ratist forces from South Ossetia. Then, thesepieces of information became more specific,describing what seemed to be a real war betweenGeorgia and its big neighbor, Russia. The newsimmediately competed with the ones about theBeijing Olympics, which were attended by nu-merous heads of state and government, includ-ing the Russian prime-minister, the US presi-dent and the president-in-office of the EU.

Would it be possible to talk about a real sur-prise?

No, this war was already announced.Why do we affirm this?

First, because Russia, since the well-knownspeech of President Vladimir Putin at the inter-national conference on security in Munich inFebruary 2006, had announced it will not toler-ate any interference in the former soviet space,hinting at its entitlement to its own “imperial”1

area of interest. Mentioning that the West, ingeneral, and the US, in particular, try to imposetheir will by force in the entire world and to in-stitute a unipolar world, Putin added that “InBulgaria and Romania there are the so-calledflexible American military bases with 5.000military personnel. It turns out that NATO hasput its frontline forces on our borders, and wecontinue to strictly fulfill the treaty obligationsand do not react to these actions at all. I think itis obvious that NATO expansion does not have

THE FIVE DAY WARA NEW SECURITY PICTURE

IN THE GREATER BLACK SEA AREA

Mihail E. Ionescu, PhD

any relation with the modernization of the Alli-ance itself or with ensuring security in Europe”2.

Obviously, the Russian leader launched analmost explicit warning that he will not allowthe expansion of NATO in the former Russianimperial space, defined as the territory of theformer USSR (“near abroad” in the old jargonof Moscow). This warning was even more firmlyexpressed by the same leader on the occasionof the NATO Summit in Bucharest, in April2008, at the NATO-Russia Council, a forummeant to manage the NATO-Russia strategicpartnership. In the context in which the reunionof the NATO leaders decided to open the gatesof the alliance to Ukraine and Georgia, announc-ing their certain inclusion in the alliance at anundecided date, V. Putin openly affirmed thatNATO expansion to the Russian borders “willbe considered by Russia as a direct threat to itssecurity”3. The Russian leader added that thestatement of the Alliance, according to whichthe expansion is not directed against Russia, isnot sufficient, nor credible. “I have heard be-fore promises concerning the expansion, but forus the intentions of NATO are not at all clear”,Putin declared in front of the journalists afterhe delivered his speech4.

Of course, V. Putin accompanied his threatswith proposals of cooperation with NATO. Heannounced the resuming of the negotiations forputting into practice the CFE, suspended byMoscow in December 2007, the Russian sup-port for solving the Iranian nuclear file, the co-operation in combating the Taliban insurgencyin Afghanistan, the cooperation in NATO’s “Ac-tive Endeavor” in the Mediterranean. Accord-ing to a Russian interpretation (D. Kosarev),“(…) these are at least the main points of the pro-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200862

Monitor Strategic

posals made by Putin. No effect – Russia hasrepeated these things to the Alliance for years,but NATO pretended not to hear them andmoved relentlessly to the Russian borders”5.

It can be said the countdown to the futurewar has begun after the NATO summit inBucharest. Moscow probably found unaccept-able NATO’s decision to reevaluate the grant-ing of MAP to Georgia and Ukraine at the re-union of the NATO Foreign Ministers in Decem-ber 2008. Therefore, it needed to demonstratethat its declarations are serious. Also, it mustbe emphasized that important analysts and Rus-sian political leaders bluntly affirmed how theglobal security picture is seen in Moscow in stud-ies and articles published quasi-coincidentallywith the start of the war with Georgia. Whatwas dominant in this analysis made in Moscowis the fact that the West has exhausted its force,much like the Anglo-Saxon capitalism, and thatwe now find ourselves at the end of a five cen-tury historical cycle. Everything must be re-thought at a global level, this was the messageconveyed by Kremlin, and, from this perspec-tive, several proposals for regional (Euro-Atlan-tic) reunions were launched in order to improvethe security environment in accordance to thenew historical realities.

For instance, Sergei Lavrov, the RussianForeign Minister, wrote in the 2008 summerissue of the electronic magazine “Russia in Glo-bal Affairs” that “there is already no doubt thatthe end of the Cold War marked the end of alonger stage in global development, which lastedfor 400 to 500 years and when the world wasdominated by European civilization. This domi-nation was consistently led by the historicalWest”. Therefore, the world entered a newstage, which is not “post-American”6 or “a worldafter the United States”, but, even more, a worldwithout the United States. “It is a world where– due to the growth of other global centers ofpower and influence – the relative importanceof the U.S. role has been decreasing, as it hasalready happened in recent decades in the glo-bal economy and trade. Leadership is anothermatter, above all a matter of reaching agreementamong partners and a matter of ability to bethe first – but among equals”. In what concernsthe definition of the new world order, there are

two approaches. “The first one holds that theworld must gradually become a Greater Westthrough the adoption of Western values. It is akind of the ‘end of history’. The other approach– advocated by Russia – holds that competitionis becoming truly global and acquiring acivilizational dimension; that is, the subject ofcompetition now includes values and develop-ment models”. In this context, “the rigid Anglo-Saxon model of socio-economic development hasagain started to fail, as it did in the 1920s. Thistime, the failure is due to the isolation of theU.S. financial system from the real sector ofeconomy”7.

As it can be seen, Russia was defining veryclear “the red line” that should have not beencrossed in what it is concerned. The NATO ex-pansion to its borders was considered a directthreat, and the MAP granted to Ukraine andGeorgia, decided by the Alliance in Bucharestin April, symbolized the crossing of this “redline”. The previous assurance given by NATOthat the expansion will not happen against Rus-sia was clearly rejected. The deadline for dis-cussing the MAP for Georgia and Ukraine, es-tablished at Bucharest for December 2008, wasclose. Russia wanted to be considered a seri-ous actor who makes serious statements con-cerning its own security.

What happened on August 7-8, 2008, is stillunclear, although the Russian intentions arebeyond any doubt. It sought to hinder by anymeans the expansion of NATO to its borders.According to the international news agencies,Russian land troops entered Georgian territoryon Saturday (August 7-8) in the region controlledby the self-proclaimed Republic of South Ossetia,while the Russian air forces bombed militaryobjectives in this country, including ones nearcapital Tbilisi.

Here it is the chronology made by the jour-nalists for the French daily “Le Monde” aboutthe events from the beginning of the Russian-Georgian hostilities (August 7-9), which canshed some light on the question “who firedfirst?”:

Thursday, August 7, 2008:Afternoon: South Ossetia gave up in the last

moment a two party reunion with Georgia,which would have been the first in ten years.

Monitor Strategic

63PUNCTE DE VEDERE

The tension is growing between the two par-ties, especially because clashes with heavy weap-ons took place during the previous night. Thetwo parties accused themselves of being the firstto start the hostilities. The Georgian Presidentdeclares that a confrontation “is not in the in-terest of Georgia, nor of Russia”;

19,00: More confrontations took place dur-ing daytime and the two parties agreed to ceasethe fire until their representatives meet the fol-lowing day;

22,00: The fighting between the GeorgianArmy and the separatist forces of South Ossetiaresumes. Tbilisi affirms that the Georgian vil-lages were the target of the attacks of the sepa-ratist fighters;

Friday, August 8, 2008:1,30: Georgian army launches a vast land

and air offensive against South Ossetia, explain-ing that it seeks to “reinforce the constitutionalorder in the region”. Several Russian new agen-cies announce that violent fights take place nearthe capital Tskhinvali;

5,00: The UN Security Council, called byRussia in order to find a solution to the crisis,debates for two hours without reaching an agree-ment: a text of three phrases calling for all par-ties to abstain from the use of force is consid-ered unacceptable by Tbilisi, being supportedby the US and the Europeans;

7,00: Heavy fights take place at the Southperiphery of the capital of South Ossetia, ac-cording to the Russian news agencies; the sepa-ratist forces announce that they control the cityand Georgia declared it won’t enter the cityunless forced to;

8,30: Georgia accuses Russian air forces ofviolating the national air space; a Georgian TVstation announces Gori was hit from the air;

9,00: Russian news agencies announce thatGeorgian artillery is shelling the garrisons of theRussian peacekeepers from the South Ossetia capi-tal; the Russian president Medvedev summons areunion of the important Russian decision mak-ers for analyzing the situation and to decide whatmeasures should be taken to restore peace;

9,30: V. Putin, the Russian prime ministerwho was in Beijing at that time, announces “co-ercive measures”, affirming that Georgiansstarted the hostilities with tanks and artillery.

“It is regrettable that on the eve of the OlympicGames, the Georgian authorities undertookhostile actions in South Ossetia”, V. Putin stated;

9,45: The Georgian President, M. Saaka-shvili, announces in a televised speech that hiscountry launched during nighttime “a large mili-tary intervention in South Ossetia”, most of theterritory being “liberated” and now under Geor-gian control. He demands Russia to “stop bomb-ing” Georgian cities;

10,00: Russia rejects the Georgian claimsaccording to which it would bomb Georgian cit-ies; the pieces of information concerning thenumber of victims and the perpetrators are con-tradictory; heavy fights take place near the capi-tal of South Ossetia;

10,30: Georgia warns Abkhazia to stay outof the conflict;

11,20: NATO, following the EU, asks for theceasing of the hostilities and for direct negotia-tions between the belligerent parties; the Coun-cil of Europe asks for the immediate ceasefire;

12,30: Georgia announces it will observe theceasefire starting from 13,17 in order to allowthe civilians from South Ossetia to evacuate tothe Georgian city of Gori;

13,00: The Russian president announcesthat Russia will not let “unpunished” the deathof the “fellow countrymen” from South Ossetia;more than 70.000 inhabitants of South Ossetiahave Russian passports;

13,30: Russian TV stations show Russiantanks entering South Ossetia. According to theGeorgian president, there are 150 Russian tanksand the Russian TV shows that this convoy isnot made up exclusively from tanks, but alsofrom trucks, military equipment and “voluntar-ies” and that it heads to Tskhinvali;

13,54: Georgia and Russia are in “state ofwar”, given that Russian troops and equipmententered South Ossetia, the secretary of theGeorgian Security Council declared;

13,59: A Russian military convoy entersTskhinvali, the capital of South Ossetia, accord-ing to the Russian news agency RIA, quotingsources from the Russian military;

14,00: the chairman in office of the OSCE,Alexander Stubb (Finland), calls for the imme-diate cessation of the military operations inSouth Ossetia;

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200864

Monitor Strategic

14,30: Georgia, through its Foreign minis-ter, calls (via BBC) the international commu-nity to intervene in order to stop “the directmilitary aggression” perpetrated by Russia;

14,47: At CNN, Georgian President M.Saakashvili accuses Russia of unleashing anopen war against his country;

14,54: A Georgian official declares thatTskhinvali is under “full” Georgian control; anofficial of the Russian military affirms that thiscity is completely destroyed by the Georgianartillery fire;

15,18: Sergei Lavrov, the Russian foreignminister, declares at a Russian TV station thatSouth Ossetia witnessed scenes of “ethniccleansing”;

15,25: A Russian military official announcesthat 10 Russian peacekeepers have been killedduring the Georgian offensive in South Ossetia;

15,37: The Polish president calls for the ces-sation of any foreign interference in Georgia,without naming Russia;

15,52: EU and NATO calls Georgia and Rus-sia to put an end to the conflict;

16,26: UK calls for the immediate ceasefirein South Ossetia;

16,58: A Georgian official announces thatRussian forces control a large part of the capi-tal of South Ossetia;

17,02: Through its prime minister, Turkeycalls for the cessation of the conflict;

17,08: At Georgian request, the UN Secu-rity Council prepares to resume the talks con-cerning the hostilities in the region;

17,12: A Georgian official announces thatGeorgian air forces shot down five Russian air-craft;

17,25: The spokesman of the US State De-partment declares that the US defends the Geor-gian territorial integrity and calls for the imme-diate ceasefire in South Ossetia;

21,45: Condoleezza Rice, the US State Sec-retary, calls Russia “to respect the territorialintegrity of Georgia and to withdraw its combattroops from Georgian soil”;

Saturday, August 9, 2008:6,11: A spokesman for the Russian land

forces declares that many civilians were killedsince the beginning of the Georgian offensive

from Thursday to Friday. It is announced thatmore Russian units have been sent to the con-flict area during nighttime and more are ex-pected to arrive;

7,54: Interfax announces that the RussianPresident Medvedev declared that the Russianforces take part in a military operation in SouthOssetia in order “to constrain the Georgian sideto peace”;

8,08: The Georgian foreign ministry an-nounces that Russian land forces completelyravaged the Poti seaport on the Black Sea, akey element in the transportation of energy re-sources from the Caspian to the West, not faraway from the Baku-Supsa oil pipeline: “Thisaction contravenes all the international conven-tions”, the communiqué of the Georgian minis-try emphasized;

8,30: Reuters announces that Russian jetsare bombing targets at 10 km north of Gori,Georgian city situated close to South Ossetia;

9,00: Alexandre Lomaia, the secretary of theGeorgian Security Council, declares to AFP thatheavy fights take place in South Ossetia andthat Georgian forces control the capital of theseparatist republic and its surroundings;

9,45: The Russian foreign minister, SergeiLavrov, declares that the toll of the fighting in SouthOssetia is 1.500 deaths and that that this is notthe final figure; Russian President D. Medvedevdeclares that a real “humanitarian catastrophe”takes place in South Ossetia; the Georgian gov-ernment rejects the accusations concerning itsresponsibility in creating this “catastrophe”;

9,50: Russia announces that its forces “com-pletely liberated Tskhinvali from the Georgianforces”; units of the Russian 76 airborne Divi-sion have previously entered the city, accord-ing to the information released by the RussianMinistry of Defense; these units were sent toNorth Ossetia by plane and were then directedto Tskhinvali;

11,10: Georgia declares “state of war” withRussia;

11,55: Interfax announces that that Georgianartillery is shelling again Tskhinvali, the capitalof South Ossetia (local time 13,55);

12,47: Georgian TV announces that Russianair forces bombed the separatist region of

Monitor Strategic

65PUNCTE DE VEDERE

Abkhazia in the previous hours – to be moreprecisely, the Kodori Gorge, found under Geor-gian control; According to the Russian agencyInterfax, the president of the self-proclaimedrepublic of Abkhazia announced that a detach-ment of 1.000 Abkhaz voluntaries is now head-ing to the front of South Ossetia;

13,25: In Beijing, G.W. Bush asks for theimmediate cessation of hostilities;

13,30: Georgian Parliament gives the greenlight to a presidential decree which declares thecountry “in the state of war” and legitimizes thedemand of foreign help, if necessary;

13,44: Georgia announces it shot down 10Russian aircraft and destroyed 30 Russian tanks;

14,55: In a phone conversation with the USPresident George W. Bush, Russian PresidentD. Medvedev denounced “the barbaric actions”of Georgia in South Ossetia, which led to “thou-sands of victims”;

14,46: Russia accuses Ukraine of encourag-ing Georgia to proceed with the military inter-vention and with the ethnic cleansing in SouthOssetia. Ukraine is also blamed for arming theGeorgian forces. A few hours earlier, Ukraineasked Russia to withdraw its troops from Geor-gia and offered itself to be a mediator in theconflict. Russia rejects this offer.

15,23: Poland ask for the emergency meet-ing of the EU leaders in order to discuss thesituation in Georgia8;

What can be distinguished from this chro-nology?

First and foremost, that the beginning of thehostilities between Russia and Georgia had inthe background tensions between Georgian au-thorities and separatist forces. Secondly, thatRussia acted quickly and with overwhelming anddisproportionate force to the offensive launchedby Georgian forces against separatists duringthe night between Thursday and Friday, orga-nizing a convoy which entered South Ossetiafrom North Ossetia (one can speculate on thecapacity of the Russian planners to organize soquickly a military convoy of offensive nature,something the presupposes a long time for pre-paring and deployment). Moreover, Moscowannounced that those who fired against “fellowcitizens” – a reference to the 70.000 holders ofRussian passports from South Ossetia – will bear

the consequences. At the same time, the UN Se-curity Council, who met immediately, could notreach an agreement on a text demanding the ces-sation of hostilities. During this time, the conflictgrew, while the great powers, US and EU, calledfor the cessation of fire and affirmed the neces-sity of respecting the territorial integrity of Geor-gia. Also, the call was made for the withdrawal ofRussian troops from Georgia (including from theseparatist enclaves). On Sunday, August 9, 2008,two days after the entrance of Russian forces inGeorgia, the war was still raging.

For some analysts, who watched carefullythe events which preceded the beginning ofhostilities, Russia premeditated the action. ForV. Socor, for instance, as it was anticipated,Moscow launched a “proxy war”, but not inAbkhazia, but in South Ossetia. The attacksperpetrated by separatists in the night of Au-gust 7/8 left Tbilisi no other choice than to re-spond. “Continuing Georgian unilateral restraintwould have resulted in irreparable human, ter-ritorial, and political losses. Moscow’s militaryand propaganda operation bears the hallmarksof its blitzkriegs in Transnistria in 1992 andAbkhazia in 1993. Georgia’s defensive responsein South Ossetia since August 8 is legally withinthe country’s rights under international law andmilitarily commensurate with the attacks”9.

From the very beginning, the assertion wasmade that the question “who started first?” willbe debated a long time and that it will graduallylose its relevance in the perspective of futureevents. The German magazine “Der Spiegel”assessed since August 8, 2008, that “For daysthere have been skirmishes in South Ossetia,the worst since the region declared indepen-dence from Georgia in the 1990s. Who madethe first moves, who started the first gunfight –those arguments can be spun in various waysin Tbilisi and Tskhinvali, the capital of SouthOssetia. But Georgia has officially started amilitary offensive to win back the breakawayregions. Russian warplanes are also bombingtargets in Georgia, according to reports fromTbilisi. The UN Security Council has still notagreed on how to react”10.

What led to this situation? Therefore, whichis the “historical background” on which these

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200866

Monitor Strategic

events took place? Without going into details,the following points must be emphasized:

1. Once the perestroika and glasnost wereintroduced in Russia in the mid 80s of the lastcentury, the national movement for indepen-dence of the republics within the huge sovietempire has gone through an accelerated resur-gence. Moreover, such a movement also brokeout within these republics, “tailored” afterMoscow’s own geopolitical designs, and, conse-quently, lacking a homogenous ethnic charac-ter. The dismantling of USSR – something thatthe Russian president V. Putin considered in2006 “the biggest geopolitical catastrophe of the20th century” – took place without major blood-shed, by applying the principle of respecting theexisting frontiers of the component republicsand by international recognition of these. TheHelsinki Final Act of August 1, 1975, a corner-stone of European security, proved once moreits remarkable importance (the principle of theinviolability of the existing frontiers, point 8 ofthe CSCE document) at unthought-of dimen-sions and with an actor that no one dared tothink of when it was initially signed.

2. At the western periphery of the formersoviet empire, things have taken a differentroute. In the early 90s, it was a troubled area,some commentators accusing Russia of fuelingthis crisis in order to maintain its influence inthe former republics. To be more specific, it isabout the so-called “frozen conflicts” that ap-peared in Moldova (Transnistria), Georgia(South Ossetia, Abkhazia and Adjaria) and be-tween Armenia and Azerbaijan (Nagorno-Karabach). In order to complete the picture,without detailing it, the issue of Crimea (Ukrai-ne) should also be mentioned. The Russiantroops interposed in the conflict area as peace-keepers, under the aegis of OSCE, and theirinfinite deployment in such a situation prolongsthe physical presence of the imperial “center”in the former possessions and ensures its con-trol over them. Moreover, in most cases, Mos-cow supported (and still does) the separatistforces in order to maintain its presence, goingbeyond the role of “interposing force” and me-diator.

3. It is easy to notice that these “frozen con-flicts” appeared in the early 90s and, despite of

all the efforts, they continue to exist today.Moreover, to take Moldova as an example, in1999 Russia committed itself at the OSCE sum-mit in Istanbul to withdraw its forces fromTransnistria, something that never materialized.In the case of Georgia, the three separatist en-tities have constantly enjoyed the support ofRussia, who, at certain moments, even spokeof recognizing their independence. When theWest recognized the independence of Kosovo(February 2008), Russia opposed to this withinthe UN, affirming that a precedent is created inthe case of separatist republics from the formerUSSR.

4. After the “orange revolution” in Georgia,Tbilisi started to work energetically for solvingthe conflicts threatening its territorial integrity.In this effort, Tbilisi found itself on a clear legalposition from the point of view of the interna-tional law, and the success in Adjaria justifiedthe expectations concerning a quick solution forthe other two conflicts. At the same time, Tbilisideveloped strong relations with NATO, Geor-gia receiving during the NATO summit inBucharest in April last year, in spite of the strongRussian opposition, assurances that it will be-come, together with Ukraine, a full-fledgedmember of the alliance. Until that moment,which is yet to be decided, both states will beassessed by NATO in what concerns the fulfill-ment of the accession conditions – among oth-ers, having peaceful relations with the neigh-bors – and the granting of MAP, a precursory ofthe invitation to join the alliance.

B. What happened after the start of thewar?

The Russian-Georgian hostilities went on forfive days and ended with a ceasefire agreementmediated by the EU president, the Frenchleader Nicholas Sarkozy. According to this plan,signed on August 14, the ceasefire was to befollowed by the withdrawal of the Russian forcesto the positions they were at the start of theconflict.

Briefly, the main points of this ceasefireagreement are as follows: no further use of force,the definitive cessation of hostilities; the free

Monitor Strategic

67PUNCTE DE VEDERE

access of aid to the affected population in thearea of conflict; the withdrawal of the Russianforces to the positions they previously occupied;until their replacement with some other inter-national mechanism, the Russian peacekeeperswill apply measures of security; the opening ofinternational talks concerning the ways of imple-menting security and stability in Abkhazia andSouth Ossetia11.

From the very beginning, there were voiceswho criticized the absence from the ceasefireagreement of a clear mentioning of the territo-rial integrity of Georgia and of the necessity ofthe withdrawal of the Russian troops from thiscountry. According to the news in the media,an initial ceasefire plan proposed by the Finishforeign minister and chair of the OSCE,Alexander Stubb, contained four points, in whichthe respect for the territorial integrity and sov-ereignty of Georgia were affirmed, including thetwo separatist republics, South Ossetia andAbkhazia, was soon “forgotten” once the EUmediation started. Even more, the Russian am-bassador to the EU, V. Chizov, stated that “thesix-point plan”, which does not make referenceto the territorial integrity of Georgia, “is not anomission”12.

According to the opinion expressed byMichael Emerson, the director of the Centrefor European Policy Studies (CEPS), publishedin the article entitled “Post-Mortem on Europe’sFirst War of the 21st Century”, “France, asholder of the current EU Presidency, moved fastto facilitate the cease-fire, with visits by Presi-dent Sarkozy to Moscow and Tbilisi brokeringa 6-point agreement. All but one point are sen-sible. But Russia insisted on inserting the sec-ond fateful phrase under point 5, namely thatRussia could undertake ‘additional securitymeasures’ pending agreement on an interna-tional mechanism. Sarkozy, acting it seems onhis own and clearly traveling without the com-pany of Javier Solana, judged it right to acceptthis phrase and to virtually impose it onSaakashvili. Its real meaning – of this phrase –became evident by August 19th, when PresidentMedvedev said that Russia would comply in with-drawing its forces by August 22nd, except for500 troops who would stay to implement the

second phrase in point 5. Maybe the six-pointplan stopped the fighting or its further escala-tion, although the deal was done after Moscowhad achieved its apparent military objectives.But it left the door open for the ‘additional mea-sures’ which look like meaning continued occu-pation without end”13.

In the first week that followed the start ofhostilities, we notice, therefore, that Russia re-ceived a clear retort from the major interna-tional actors. At the request of the US, the for-eign ministers of the NATO member states metin Brussels in order to find how to respond tothe aggressive action of Russia in Georgia. Theannounced measures, based on the consensualfinding that the relations with Russia can nolonger function as they used to from now on,marked a clear distancing of the North-AtlanticAlliance from Moscow. Therefore, the activityof the NATO-Russia Council – a body created in2002 in order to discuss the issues of commoninterest and which recorded the partnershipbetween the two parties – was put on hold aslong as Moscow will not comply with the re-quests of the international community. Evenmore important, it was announced the creationof a NATO-Georgia Council, something that sig-nifies a huge step forward in what concerns therelation between the victim of the Russian ag-gression and the North-Atlantic Alliance or, inpractice, the shortening of the road of Georgiato full NATO membership.

From this last perspective, it is interestingto mention that David Miliband, the British for-eign secretary, who visited Tbilisi and then Kievafter the NATO reunion in order to demonstratethe solidarity of the Atlantic community, de-clared that the creation of this council signifiesthe firm settling of Georgia on the road toNATO, being, in practice, more of a roadmapfor accession. “It’s an important signal but thereis also important substance to it”, Milibandstated. “In practical terms, NATO is offeringclose cooperation with the Georgian govern-ment and the Georgian military”.

Implicitly, Miliband suggested while inTbilisi that Georgia not only enjoys NATO sup-port in its conflict with Russia, but also that the

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200868

Monitor Strategic

accession process – the fundamental reasonbehind the Russian military action – had beenstarted by this very action and by NATO’s re-sponse. “I think – Miliband went on saying –the formal process – of accession to NATO –kicked off with the establishment of a NATO-Georgia commission”. “It’s right to see Geor-gian and Ukrainian membership as part of aprocess to build up these countries as a perma-nent fixture”.

Therefore, even if some diplomats in Brus-sels said that Miliband’s statements are opti-mistic, given that the accession of Georgia andUkraine was not discussed at the meeting ofthe foreign ministers, in London’s view, as wellas in the view of other members of the Alliance,the accession process of these two countrieshas already started. From the perspective, it canbe translated as a defeat for Russia in the re-cent war in Caucasus, a war motivated byMoscow’s desire to put an end to Georgia’s as-piration to NATO and to give a similar warningto Kiev.

A second signal of the Russian defeat in thiswar, whose significance goes beyond Georgiaand the Caucasus, was the signing by Polandand the US of the missile shield agreement (thesetting up of 10 interceptors and of one Patriotbattery). If the Polish public opinion was againstthis agreement before the war in the Caucasus,a spectacular change in view took place afterthe Russian invasion in Georgia. Overnight, thePolish public opinion favored the signing of theagreement with the US. The presence on Pol-ish soil of the US forces was seen as a neces-sary deterrent in case of a future action similarto what happened in Georgia. Even if Moscowthreatened Poland with reprisals – more thanjust diplomatic –, the Russian leadership couldhave not missed the significance of the suddenchange in the Polish public opinion, which isrevealing for the way Russia is seen internation-ally, especially in the near vicinity, where thememory of the imperial behavior of Moscow isstill very much alive.

A few days after NATO’s decision concern-ing the conflict in Georgia, the Russian replyarrived. For those who had doubts concerningthe main reason behind the war in the Caucasusand behind the Russian aggression against Geor-

gia, the Russian announcement concerning thehalting of military relations with NATO is veryrevealing. NATO was the implicit “target” of theRussian aggression, with whom Russia wantsto measure its strength in order to get the rec-ognition as a global power. According to the of-ficial announcement of the Alliance, the Rus-sian note sent to NATO states that the RussianDefense Ministry took the decision to “freezeall military cooperation with NATO and alliedcountries” until further notice. At the sametime, the Russian foreign minister, SergeiLavrov, suggested that NATO needs Russiamore than the other way around, pointing at thesituation in Afghanistan, where “Russian sup-port is crucial”. “We aren’t planning to slam thedoor”, Lavrov went on. “Everything depends onNATO – if their priorities go to the uncondi-tional support of the bankrupt Saakashvili re-gime to the detriment of partnership withNATO, it’s not our fault”. The statements of theRussian foreign minister show that Russia isindifferent about the status of its relations withNATO – confrontation or partnership – and thatit sees a direct link between its position in Geor-gia and its collaboration with NATO.

Coming back to the issue of point 5 fromthe ceasefire agreement, where Russia reservedfrom the very beginning the legitimacy of theRussian military presence in Georgia – in SouthOssetia and Abkhazia –, it must be said that this“detail” reveals that Moscow has premeditatedits next “move”. If, right after the ceasefire, of-ficial statements mentioned that the territorialintegrity of Georgia is a thing of the past, twoother “moves” followed, which are hardly sur-prising now, but which, at that time, had a hugeimpact on the international public opinion andon the governments of the major powers.

The first one consisted in the recognitionby Moscow of the independence of SouthOssetia and Abkhazia, a move that caused “con-sternation” around the globe (August 26, 2008).Angela Merkel, the German chancellor, was thefirst western leader who contacted by phone theRussian president, D. Medvedev, the next day.On one hand, Merkel asked for the immediateimplementation of the ceasefire agreement and,on the other hand, clarified “why she con-

Monitor Strategic

69PUNCTE DE VEDERE

demned the recognition of Abkhazia and SouthOssetia”. According to the media reports, “I –Angela Merkel – made clear that I would haveexpected that one would discuss the issue inthe Organization for Security and Cooperationin Europe (OSCE) or in the UN Security Coun-cil, before unilateral recognition”. Also, Merkeltold journalists after the phone conversationwith D. Medvedev that Russia itself was the sig-natory of several resolutions of the UN Secu-rity Council that recognized the territorial in-tegrity of Georgia14. During the same day, theBritish foreign secretary, David Miliband, be-ing in Kiev on a tour meant to express the soli-darity of his country with Georgia and Ukraine,declared that “Russia is not yet reconciled tothe new map of this region”15. Bernard Kouch-ner, the French foreign minister, was expliciton the issue of international law: “We cannotaccept these violations of all international law,of security and cooperation accords in Europe,United Nations resolutions and, for the first timein a long time, the taking of territory by an armyin a neighboring country”16. As a sign of thedangerous development of the situation, NATOasked Russia no less than the reversing of thedecision of recognizing the independence ofAbkhazia and South Ossetia, as its actions putinto question Moscow’s commitment towards“peace and security in the Caucasus”.

The second “move” undertook by Moscowwas the public launch of what was then called“the Medvedev doctrine”. This was formalizedin a speech of the Russian president on Sep-tember 1, 2008, which was synthesized by theinternational media in five guiding principles forthe Russian foreign policy.

The first principle referred to “internationallaw”, Russia declaring that it recognizes its ba-sic principles and that it will shape its foreignpolicy in accordance to them. The second prin-ciple revealed that “the world should be multi-polar. Unipolarity is unacceptable, dominationis impermissible”, even if this is carried out bya state such as the US, as it leads to instabilityand conflict. The third principle affirmed that“Russia does not want confrontation with anycountry; Russia has no intention of isolating it-self” and that it “will develop, as far as possible,

friendly relations both with Europe and with theUnited State of America, as well as with othercountries of the world”. The fourth principleaffirmed Russia’s right to “protect the life anddignity of our citizens, wherever they are”. Fi-nally, the fifth principle enshrined Russia’s rightto “regions where it has its privileged interests”,where “there are countries with which we havehad traditional friendly cordial relations, histori-cally special relations”17.

Moscow accompanied these “moves” withan action of intimidating the EU, which had an-nounced an extraordinary summit for Septem-ber 1st. This offensive utilized both scaring tac-tics and charm. For instance, it is symptomaticthat, right before the reunion, Moscow hasmultiplied the signals threatening the EU,coupled with assurances of responsible behav-ior on international arena. Therefore, this wasan offensive meant to feed the potential dissen-sions inside the EU, whose members (many ofthem) are interested – because of the massiveimports of oil and gas – in future good relationswith Russia. Moreover, the Russian presidentD. Medvedev found necessary, one day beforethe EU reunion, to clearly explain in an inter-view Moscow’s position of principle on interna-tional relations. Therefore, he clarified the wayRussia understands to carry on its internationalactions, many of the concepts in use being ob-solete at least from the point of view the presentsystem of states, others hiding serious issuesthat cannot be ignored (see above more aboutthe Medvedev doctrine). This is something thatleads to the conclusion that the action Russiaundertook in Abkhazia and South Ossetia is noless than the result of what it considers a legiti-mate principle of foreign affairs that it mightput into practice again into the future. And thewarning for those who shelter such Russian citi-zens at present or in the future is self implied.Let us think at the millions of ethnic Russiansfrom Ukraine or at their percent in the popula-tion of the Baltic independent states and it isenough to understand the dangerous potentialof this statement. The question asked by theinternational media, but also by the govern-ments of the major powers, was what other “fro-zen conflict” will be unfrozen, given the prece-dents from South Ossetia and Abkhazia.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200870

Monitor Strategic

On the other hand, again on August 30, theRussian foreign minister, Sergei Lavrov, de-clared that he considers the German issue tobe forever closed and that the “Russian-Germanconciliation” is one of the fundaments of the“construction of new Europe”. What this cryp-tic statement wants to say will lead to manyhypotheses in European chancellories andacross Atlantic and to many expert appraisalson the Berlin-Moscow post-Cold War relationsand their impact on the future of Europe.

Under such circumstances, the EU summiton September 1st emphasized the existence oftwo “camps”. One of them favored a more tren-chant attitude towards Russia and, even if it didn’timmediately call for sanctions for the Russianactions in Georgia, at least it was calling for strongsignals of opposition towards Russia. The visiblemembers of this camp were Britain, Poland andthe Baltic states. The other “camp”, led by Ger-many, France and Italy, emphasized the impor-tance of “dialogue” and of its continuity in therelations with Russia, as the stability and pros-perity of the continent and even the avoidance ofa new Cold War (something that Russia showedit has no fear of) are at stake.

The reply of the other major actors on theinternational arena didn’t take long to show thereaction towards both “moves” of Russia. Onone hand, as we already pointed out, there wasa massive and immediate protest of the Westagainst the illegal recognition of independenceof the two separatist entities in Georgia. Here,we should also note that any similarity withKosovo was rejected. From this perspective, itis very revealing the demonstration of the Brit-ish foreign secretary, David Miliband, in an ar-ticle published on August 29, 2008, in “TheGuardian”. He stated in a trenchant manner thata comparison between the case of Kosovo andthat of the two separatist republics in Georgia“does not bear serious examination”18.

On the other hand, the political response ofthe EU was not clear. The conclusions of theEU summit of September 1st, 2008, condemnedthe Russian “disproportionate reaction” in Geor-gia and labeled as “unacceptable” Moscow’sdecision to recognize the two separatist repub-lics. In a clear (and symbolic) reference to theMedvedev doctrine, president Sarkozy said on

this occasion: “A return to the spheres of influ-ence is unacceptable. Yalta is over”19, hinting atthe 1945 agreement that carved up post-World WarII Europe between Soviet and Western domains.If we add to this that both the US and NATO haverepeatedly made clear in those days that they op-pose the new Russian policy, we can affirm thatMoscow was facing, two weeks after the end ofthe war in Georgia, a determined and united Westagainst allowing the return of a long-gone era.

According to an opinion expressed by Timo-thy Garton-Ash, a well-known specialist in thehistory of the Cold War, the real confrontationbetween Russia and the West lays in the way ofunderstanding the international situation and inthe way the systemic change is promoted today:“’Territorial integrity’ is not the heart of thematter here. … The frontiers of existing statesmust be respected, but in exceptional cases ter-ritories within states may negotiate special au-tonomies or even vote to become independent,like Slovakia and Kosovo, or perhaps Scotlandone day – but always by peaceful means, by ne-gotiation and consent, with the sanction of na-tional and international law. The how matterseven more than the what. That’s our fundamen-tal claim, which Putin’s Russia now challengeshead on. It’s message is that the unilateral useof force in the advancement of national interestsis part of what great powers do; that the EU’spostmodern, multilateral, law-based order is atransient 20th-century anachronism; and that, inthe words of Thucydides’s Melian dialogue, ‘thestrong do what they can, and the weak submit’20.

At the end of another hot August in the mod-ern history of Europe (recent precedents – 1914and 1939, which were catastrophic for the his-tory of the continent and of the entire world),the positions of the camps were clear as the con-frontation approached. The developments of thisAugust were evolving around the Caucasus,through the Russian aggression, but, from thepoint of view of the international security, all themajor powers were more or less involved.

C. The Black Sea in August 2008: a 19th

century scenario?

The crisis of August 2008 didn’t just lead topolitical responses from the West. More pre-

Monitor Strategic

71PUNCTE DE VEDERE

cisely, the Russian guns were not answered onlyby Georgian guns and by the previously de-scribed political declarations/responses of theWest. In practice, the latter were accompaniedby military actions whose significance could notby missed by Moscow. Therefore, immediatelyafter the start of the war in Georgia, one couldnotice an increased naval military activity in theBlack Sea.

The resemblances with the developments inthis sea area during the major continental cri-ses of the 19th century are striking. As it isknown, in the 19th century, from the “easternissue” (dealing with the legacy of Europe’s “sickman”, the Ottoman Empire), which often in-volved the maritime area of the Black Sea, to areal paradigm concerning the behavior of theinvolved major powers. Thus, any Russian“move” towards South, to Constantinople, wasmet by the other major European powers bydeploying naval forces in the Black Sea, in theStraits or beyond them. In 1854-1856, the“Crimean War” was needed to block for twodecades the Russian ambitions toConstantinople seeking to unhinge the continen-tal power balance. This war had a major navalcomponent – the deployment of European landtroops in the Crimean peninsula, the main baseof operations of the Russian fleet. When, in 1877-1878, Russia tried again to become the domi-nant power in the Black Sea and to get the mostpart from the Balkan inheritance of the Otto-man Empire, Europe once again deployed navalforces in the Straits and made clear its will ofnot allowing this thing to happen. War could onlybe avoided by the mediation of the German chan-cellor Bismarck and the Congress of Berlin.During the First World War, Britain and France,being allied with Russia, have accepted the Rus-sian presence in the Straits after the conflict(the Sykes-Picot agreement, 1916), but alsoopened the fronts in Thessaloniki and Gallipoliin order to maintain their land and naval pres-ence at the Black Sea.

What happened after August 8, 2008, in theBlack Sea reminds us, therefore, of this morethan a century old model (with the proper ad-justments determined by the passing of time),in contradiction with the systemic manifestation

of anti-modernism, in “defiance of Westphalia”.The Russian aggression was immediately fol-lowed by the deployment – legal, this time – ofWestern naval forces through the Straits. TheAmerican destroyer USS McFaul was the firstto enter the Georgian port of Batumi on August24 in order to distribute humanitarian aid. Ithad passed through the Straits on August 22,together with the Polish frigate “Gen. KazimierzPulaski”, being preceded, on August 21, by theSpanish frigate “Adm. Don Juan de Bourbon”and the German frigate “FGS Luebeck”. ThePolish frigate, together with two other NATOships, were heading to Constanţa, in accordancewith a visit announced prior to the conflict inGeorgia, the three of them being under NATOcommand. The American destroyer USS McFaulwas part of a “task force” of three ships (amongwhich the frigate USS Taylor), having a humani-tarian mission conceived after the start of theconflict. On August 25, the Russian cruiserMoskva left Sevastopol and the American shipsUSS Mount Whitney and Dallas were directedto the Black Sea21. This strong naval activity inthe Black Sea also led to political decisions. TheUkrainian president requested that every moveof the Russian naval forces from the port ofSevastopol must be first approved by Kiev, caus-ing Russian protests. At its turn, Turkey sawitself forced to notice that its exports (on landroute) to Russia waited a long time at the Rus-sian borders, something that was interpretedas a warning concerning the observance of thestipulations of the Montreux Convention.

The events on the naval vector unfolded af-ter the start of the “Five-Day War” suddenlyrevealed the strategic importance of the BlackSea in the larger context of the internationalsecurity. Even if other previous events led to asimilar conclusion – such as the decisionreached in Istanbul in 1999 referring to the with-drawal of Russian troops from the “frozen con-flicts” areas or, strongly related to this issue,the suspending of Russia from CFE in Decem-ber 2007; the setting up of US military facili-ties in Romania and Bulgaria between 2005-2007; the launching by Turkey in 2005 of theoperation “Black Sea Harmony” as an extensionof the “Active Endeavor” in the Mediterranean,

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200872

Monitor Strategic

what happened in Black Sea in August 2008brought it to light permanently. From this per-spective, a few observations must be made.

The first one would be that, in the classicalregister of evaluating the threats against theirown security, two powers bordering the BlackSea, Russia and Turkey, take into considerationthe “removal” of the Black Sea water space fromthe plans of forces of other major powers.

On one hand, Russia considers that thismaritime route must be closed from a militarypoint of view in order to avoid an unwanted in-tervention at south of its territory. From thispoint of view, Russian strategists probably takeinto consideration that the Black Sea route couldbe used to bring military forces in the formerSoviet republics that are now bordering theBlack Sea, such as Ukraine and Georgia, espe-cially, and others situated in the immediate prox-imity, such as Moldova, Armenia and Azerbaijan(here we should emphasize that Russia pays alot of attention to the new geopolitical conceptof “Greater/Broader Black Sea Area” launchedby American strategists, which is “under attack”from various local strategic levels). An unhin-dered naval “penetration” by other major pow-ers in the Black Sea basin could dramaticallychange – the Russian planners estimate – thebalance of forces in the region in the disadvan-tage of Russia in cases such as the one fromAugust this year, when the conventional mili-tary force is used. Therefore, Russia’s openingto Turkey, a NATO member who happens tohave the key to the Straits according to theMontreux convention (1936), is easy to under-stand.

Another important element that Russianplanners take into consideration when it comesto the strategic importance of the Black Seaconsists in the fact that this water area has wit-nessed an exponential growth of its economicrelevance, especially in the energy field. TheBlack Sea is thus not only the “bed” of existingpipelines, but also of future ones, so that theenergy security – understood by Moscow byhaving the monopoly over the transportation ofCaspian-Asian energy resources to the West,also includes a major attention given the BlackSea basin from a military point of view.

In what Turkey is concerned, this countryis interested in maintaining its control over theStraits, as part of its sovereignty. Moreover,Ankara is equally interested in not allowing theBlack Sea to become an area of military con-frontation, given the circumstances of the re-launching of the policy of force demonstratedconvincingly by the events of August 2008. Insuch circumstances, Turkey would no longer bea major player in the Black Sea area, being pos-sible that it would be surpassed/annexed to byother more powerful actors (NATO, EU, etc.).What is probably appealing to the Turkish strat-egists is to keep the present balance of forcesin the Black Sea and to keep out the actors fromoutside the area in order to maximize Turkey’schances in the present power game. This wouldactually explain the launch of Turkey’s own po-litical initiative during the Russian-Georgian warconcerning the “partnership platform” in SouthCaucasus, as well as the strong ties betweenAnkara and Moscow. The present configurationof naval forces in the Black Sea suits Turkey, aswell as the control it has over the deploymentof other naval forces in the area, as it repre-sents, alongside Russia, the most importantregional player, capable of capitalizing over thissituation. In Turkey’s opinion, any change in thisnaval strategic picture would bring disadvan-tages for the security situation of the countryand not only in this geographic azimuth.

At least two other states – Romania andBulgaria –, by the very fact they accepted thesetting up of US military facilities on their ter-ritory, including air bases, demonstrate that theyfavor the concept of “open sea”. It is known thatthe provisions of the Montreux Convention alsostipulate the “closing” of the Black Sea watersfor aircraft (at that time, aircraft carriers wereat the beginning of their development, while theconcept of air bases was, because of the lowflight autonomy of the aircraft, irrelevant), butthe US military facilities on the western shoreof the Black Sea renders them irrelevant. Thetaken measures – see the order of the Ukrai-nian president during the crisis concerning themoves of the Russian fleet from Sevastopol –both Ukraine and Georgia – having ports openedto allied ships – could be considered as favor-ing the concept of “open sea”.

Monitor Strategic

73PUNCTE DE VEDERE

Therefore, “The Five Day War” succeededto reveal the growing strategic importance ofthe Black Sea and the orientations of the vari-ous local actors in what the “closed sea/opensea” issue is concerned.

D. The systemic importance of the Rus-sian-Georgian war

In order to reveal the systemic importanceof the Russian-Georgian war, several additionsmust be made first.

The first one refers to the fact that, after1990-1991, when the Cold War ended once withthe collapse of the USSR, the international sys-tem of states has gone through a continuoustransformation. This political earthquake, whichended a systemic structure that has been inplace for about four decades, was followed bystrong attempts of resettling. At first, there wasthe “magic hour” of the US, which laid thegrounds – as some theoreticians demonstrated– of the “unipolar world”. Of course, this sys-temic structure took shape gradually, but wecan consider it done sometime between 1993-1994. More than a decade of US domination hasfollowed – a “hyperpower” in the vocabulary ofsome politicians –, which led to a debate con-cerning the opportunity of an “imperial” settle-ment of the world with the US as a benevolentempire, capable of curbing its own the recklessimpulses (Ikenberry)22. But 9/11, the subse-quent invasion of Iraq and the insurgence thatfollowed the invasion showed the limits of uni-polarity, so that what had been till then a theo-retical debate has suddenly become entrenchedin the reality. Towards the end of the adminis-tration of G.W. Bush, the systemic structureseemed to head to another paradigm that someexperts (R. Haas) called “non-polar”, thereforeconsisting in several poles of power condemnedto multilateralism in order to face the challengesof the 21st century23.

How the Russian-Georgian war can beclassified in the picture drawn until now?

The second addition refers to certain evolu-tions of the post-Cold War era. Two key-wordsdefine these evolutions. The first is “globaliza-

tion”, which means the world-wide expansionof the financial and systemic activities (togetherwith those related to these). This was possibleboth because of technological breakthroughs,which made possible instantaneous communi-cation and real-time surveillance of the entireglobe – having consequences over the phenom-enon of war in the 21st century –, and also be-cause of the major human fluxes between conti-nents that got on the move for various reasons(poverty, economy, internal wars, etc.). Thesecond key-word is “new threats”. Global threatssuch as “global warming”, “terrorism”, “hun-ger”, “nuclear proliferation”, “systemic eco-nomic crisis”, etc., have become obvious andthe global answer to them doesn’t have muchtime to wait.

Thus, globalization and the new globalthreats imposed a new systemic order and theprocess is still unfolding. New actors have ap-peared – China, India, Brazil, Nigeria, etc. –,who seek to find a matching place in the sys-tem. Older actors, but temporarily in the shade– such as Russia –, have a sinuous evolutionand they seek not to lose the systemic race. Thesame happened with older and imposing actors– EU, US, the West in general –, who are alsoengaged in the effort of maintaining their sys-temic positions. The whole picture proves a re-markable fluidity in the system and even out-lines a source of tension. Actually, such a ten-sion is obvious from a historical point of view inthe case of an other systemic order, but the his-tory proved that a hegemonic war meant to cre-ate a new order is prone to failure. If this is notthe case this time, then we have to face a newtype of instability, which will not end in war,but in a new and negotiated order, reached with-out war.

In this picture, which is the role andplace of the August 2008 war in theCaucusus?

At last, but not the least, the third additionrefers to the multiplication of the systemic ac-tors and to the expansion of the linking networksamong them. At present, the existence of over200 states demands a set of rules of systemicbehavior which will ensure its viability. As a

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200874

Monitor Strategic

consequence, an assembly of institutions isneeded, with the task of formalizing the rulesand to monitor at the same time the systemicsituation, putting into practice the necessaryregulations. Such a paradigm explains why it isso grave when a major power undertakes ac-tions in the system outside the established andagreed upon paradigm. The most recent suchcase is the invasion of Iraq by the US-led coali-tion in 2003, whose consequences are yet to beknown.

To what extent the “Five Day War”breaks the existing and agreed upon para-digm?

Trying to respond as briefly as possible tothe above questions.

So, in order to answer the question refer-ring to the classification of the August war inthe general security picture, we have to place itin the context of the transition from unipolarityto multipolarity. In practice, Russia is “forcing”its recognition as one of the systemic poles,something that was denied to her after the endof the Cold War and the collapse of the USSR.This explains Moscow’s insistence concerningthe “encirclement” it is subjected to by NATOexpansion and, generally speaking, by the West,and its need of being recognized its entitlementto its own sphere of interest/influence. In thiscontext, the appearance of the Medvedev doc-trine represents, no doubt about it, the launchof a new course in Moscow’s foreign policy, bywhich the West is denied the role of systemichegemon, while Russia is placed in the positionof competitor in the creation of a new multipo-lar system. Two issues have often been clearduring the crisis, which become easy to under-stand from the perspective of the above conclu-sion. The first consists in the direct way in whichRussia (through prime-minister Putin, first andforemost, but also through other senior officials)have accused the US of having the initiative inthe start of the conflict, linking this fact to theongoing presidential campaign in the US. Thisis revealing for the way Moscow’s political eliteperceives the main threat to Russia: the prolon-gation of the systemic domination of the US and

of the unilateralism, which condemns Russia tobe a second class power.

The second issue that has to be mentionedis the one that was often emphasized by ana-lysts during the war, namely that Russia had thisaggressive stance in the context in which theUS are involved in Iraq and Afghanistan, there-fore incapable of making a proper retort to theRussian “move” because of the dispersion offorces. Indirectly, Russia demonstrates that itsought the proper moment for launching a sys-temic move of contesting the dominant powerand to constrain it to abandon the unilateralismand to make the systemic trend to multipolar-ity irreversible.

This systemic goal of Moscow incorporatesthe Russian proposal for a pan-Euro-Atlanticconference meant to create a new security ar-chitecture for this area. What Russia expectsfrom this conference is clear: the diminishingof the West’s role in issues related to securityand the recognition of Russia’s equal place androle.

In addition to what was already stated, it canbe said that, in August 2008, Russia chose toplay the role of systemic competitor, placing it-self in the role of revolutionary power deter-mined to change the status-quo. The recogni-tion of independence of South Ossetia andAbkhazia did nothing else but to make clear, urbiet orbi, Moscow’s fundamental goals in the in-ternational system. And these goals are in per-fect harmony – even if they seem lacking real-ism through the old and unsustainable proce-dures in the post-modern context of the post-Cold War era – with the fundamental westphalictraits that define the present organization of theinternational community.

Answering the second question, the conclu-sion can be drawn that Russia, through the “FiveDay War”, did nothing else but to make official/legitimize the systemic tension and, even more,to accentuate it. Acting as a revolutionary powerinside the system, Russia did not shy away fromlaunching the process of reformulating the ex-soviet space, until now sacrosanct when it comesto borders that were drawn since the time ofI.V. Stalin and N.S. Khrushchev. It is both a

Monitor Strategic

75PUNCTE DE VEDERE

demonstration of courage – obvious in the re-cognition of independence of Abkhazia andSouth Ossetia –, of commitment on a road of noreturn – the other way would mean Russia’s dis-memberment –, of determination in reachingits goal (the recognition of its own sphere ofinfluence). Without fear of exaggerating, but inconsonance with the logic assumed in this study,Russia does not shy away even from a war withthe major powers in order to reach these goals.And the subsequent statements – among oth-ers, the threat it will install rockets in Kalinin-grad in response to the US missile shield inPoland and the Czech Republic –, together withthe more or less undercover actions in Ukraine,seem to demonstrate this fact.

Finally, in response to the third question, itcan be said that Russia has blown into the airthe existing paradigm, under which the exist-ing situation could be modified by agreement.By its aggression in Georgia, Russia defied oneof the sacrosanct principles of the UN. Whensomething similar happened, such as the inva-sion of Kuwait in 1990 by Iraq, Moscow workedtogether with the other systemic custodians inorganizing the punishment – the first Gulf War.This time, however, Russia signaled that the UNitself is outdated because of the consequencesof globalization in the geopolitical field and thatit needs fundamental changes.

On the other hand, Russia treated with con-tempt the OSCE rulings, although it is a found-ing member. At this point, it must be added thatthe Russian experts (including official ones)have started for some time to advance the ideathat the Helsinki Final Act is outdated and thatit is imperative to update it. In this context, thewell-known Russian proposal was launched con-cerning the summoning of a reunion for secu-rity in Europe, in which the US and Canadashould take part. If this conference is under-stood by Moscow as Helsinki-2 (after almost fourdecades) or as an attempt to substitute itself tothe US as a balance element in the power equa-tion from the old continent, it remains to beseen. Anyway, Moscow’s obvious attempt ofexploiting the divergences between the US andthe EU make plausible the trend towards thegaining of a major role in Europe, thus replac-

ing the US, which are considered of being irre-versible drawn to Asia.

If only one conclusion should be drawn fromthe Russian-Georgian war from the general sys-temic point of view, this would be that Russialaunched the action of reformulating it with thespecific instruments of the westphalic order.Namely, by the use of force. Why it chose theseinstruments is another issue, which is linked tothe current economic weakness of Russia andby the weight of its imposing nuclear arsenal,as it is perceived the Russian elite.

The post-Cold War era, one of unipolarismand unilateralism, has ended. A new order startsto take shape and the world has entered a pe-riod of major systemic instability, in which themain preoccupation should be the avoiding of awar for hegemony.

NOTES1 On order to maintain an impartial tone, we have to

mention that most analyses from the Western media con-cerning this military conflict put most of the blame onRussia, as a state which violated the norms of non-inter-ference in the internal affairs of another state, but thereare also studies which accuse Georgia of irresponsiblebehavior and of provoking a war in order to retake by forcethe separatist provinces. Until the moment when the his-toric testimonies will allow us to establish who attackedfirst, in the fortunate case that we will ever find out, thereis certain that Russia violated this norm of the interna-tional law from the very moment it directly favored theseparation of Abkhazia and South Ossetia from Georgia.See Charles King, „The Five-Day War”, in Foreign Affairs,November-December 2008, and Roy Allison, „Russia Re-surgent? Moscow’s Campaign to Coerce Georgia ToPeace”, in International Affairs, no. 84, 6, 2008, pp. 1145-1171.

2 Radio Free Europe, February 10, 2006.3 The Times online, April 5, 2008, http://www.

timesonline.co.uk/tol/news/.4 Ibidem.5 Moscow News, April, 10, 2008, http://mn weekly.

ru.6 The term of “post-American world” is used by Fareed

Zakaria in his volume, The Post-American World, WWNorton, 2008.

7 Sergei Lavrov, “Russia and the World in the 21st Cen-tury”, in “Russia in Global Affairs, nr. 3, July-September2008, passim.

Paper translated byAlexandru Voicu (IPSDMH)

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200876

Monitor Strategic8 Chronology after Le Monde, 09.08.08.9 Vladimir Socor, “The Goals behind Moscow’s Proxy

Offensive in South Ossetia”, Eurasia Daily Monitor, vol.5, Issue 152, http://www.jamestown.org.

10 Carmen Eller, “How the Caucasus Erupted”, in DerSpiegel Online, 08.08.2008.

11 According to a copy of the agreement obtained byEurActiv from Georgian sources; see also Katrin Bennholdand Andrew W. Kramer, “Rice Bringing Georgia Plan forNew Cease-Fire and Withdrawal”, in International HeraldTribune. Thursday, August 14, 2008: the agreement wasreached by Sarkozy through visits in Moscow and Tbilision August 12 and 13, but the Russian troops continuedtheir offensive afterwards, drawing protests of the US,who asked for the immediate ceasefire.

12 See the EurActiv website, http://www. euractiv.com/en/enlargement/sarkozy-fire-foggy-georgia-peace-plan/ar-ticle-174977 : “Let me refer to the six-point plan of Presi-dents Medvedev and Sarkozy, which does not include areference to territorial integrity. And it’s not a mistake,it’s not an omission, it was deliberate, I would say”, Chizhovsaid.

13 Michael Emerson,“Post-mortem on Europe’s firstwar of the 21st century”, CEPS, Policy Brief, No. 167,August 2008, http://shop.ceps.eu.

14 „Consternation in Europe”, Der Spiegel online ,27.08.2008, www.spiegel.de.

15 Ibidem.16 Ibidem.17 A brief of these principles with excerpts from the

declaration of D. Medvedev can be found on www.economist.com, September, 1st, Medvedev on Russia’sinterests:”The principles, which Mr Medvedev says willguide Russia’s foreign policy, seem to have rather a 19thcentury feel to them. His remarks (translated by the BBCmonitoring service) describe them as follows:

1. International law “Russia recognises the primacyof the basic principles of international law, which definerelations between civilised nations. It is in the frameworkof these principles, of this concept of international law,that we will develop our relations with other states.”

2. Multi-polar world “The world should be multi-polar. Unipolarity is unacceptable, domination is imper-missible. We cannot accept a world order in which all de-cisions are taken by one country, even such a serious andauthoritative country as the United States of America. Thiskind of world is unstable and fraught with conflict.”

3. No isolation “Russia does not want confrontationwith any country; Russia has no intention of isolating it-self. We will develop, as far as possible, friendly relationsboth with Europe and with the United State of America,as well as with other countries of the world.”

4. Protect citizens “Our unquestionable priority isto protect the life and dignity of our citizens, whereverthey are. We will also proceed from this in pursuing ourforeign policy. We will also protect the interest of our busi-

ness community abroad. And it should be clear to every-one that if someone makes aggressive forays, he will get aresponse.”

5. Spheres of influence “Russia, just like other coun-tries in the world, has regions where it has its privilegedinterests. In these regions, there are countries with whichwe have had traditional friendly cordial relations, histori-cally special relations. We will work very attentively inthese regions and develop these friendly relations withthese states, with our close neighbours.”

Asked if these “priority regions” were those that bor-dered on Russia he replied: “Certainly the regions bor-dering [on Russia], but not only them.”

18 David Miliband, “Ukraine, Russia and EuropeanStability”, The Guardian, August 29, 2008: Russia alsoneeds to clarify its attitude to the use of force to solvedisputes. Some argue that Russia has done nothing notpreviously done by NATO in Kosovo in 1999. But this com-parison does not bear serious examination.

Leave to one side that Russia spends a lot of time argu-ing in the UN and elsewhere against “interference” in in-ternal affairs, whether in Zimbabwe or Burma. NATO’s ac-tions in Kosovo followed dramatic and systematic abuse ofhuman rights, culminating in ethnic cleansing on a scalenot seen in Europe since the second world war. NATO actedover Kosovo only after intensive negotiations in the UNsecurity council and determined efforts at peace talks. Spe-cial envoys were sent to warn Milosevic in person of theconsequences of his actions. None of this can be said forRussia’s use of force in Georgia.

The decision to recognise Kosovo’s independencecame only after Russia made clear it would veto the dealproposed by the UN secretary general’s special envoy,former Finnish President Ahtisaari. Even then we agreedto a further four months of negotiations by an EU-US-Rus-sia troika in order to ensure that no stone was left unturnedin the search for a mutually acceptable compromise”. Inthe same article Milband acused Russia that tries to pro-voke a new Cold War with the West. ”Yesterday’s unilat-eral attempt to redraw the map marks not just the end ofthe post-cold war period, but is also the moment whencountries are required to set out where they stand on thesignificant issues of nationhood and international law.

The Russian president says he is not afraid of a newcold war. We don’t want one. He has a big responsibilitynot to start one”.

19 John Lichfield, “Europe Issues cautious Warning toRussia”, www.independent.co.uk., 2 September 2008.

20 Timothy Garton Ash, “Only a Combination of De-terrence and Détente Can Meet This Challenge”, in TheGuardian, September 4, 2008. Here it is how DavidMiliband evaluated on his blog what happened in August2008: “It must be a western conceit to think that just be-cause we are on holiday in August there should be fewercrises in foreign policy. Sure enough, August is usuallyfull of crises: coups, scares etc. We go on holiday; we get

Monitor Strategic

77PUNCTE DE VEDERE

back from holiday. Why do we even think that two weekscould go by without a problem?

This year has proved no different. And the Georgiacrisis is a real crisis. The European Council meets todayin emergency session for the first time since September11 2001. Over 100,000 Georgian refugees have joined the200,000 – plus left over from the civil wars of the early1990s. That is reason enough to say there is a crisis.

But the rupture in international norms is more sig-nificant. As recently as April, Russia supported a UN Reso-lution affirming the territorial integrity of Georgia. Todayit is occupying and recognising two breakaway states. Talkabout unilateral use of force without UN cover ...

Many people have made the point that “we” needRussia – if not for gas then over Iran or Afghanistan. Thisis true. But Russia needs “us” too. As Fareed Zakaria clev-erly points out in Newsweek, Russia’s actions in Georgiaare a potentially serious strategic blunder: Europe hasbeen united by Russian action; trans-Atlanticism revived;and China alienated. Not a clever day’s work.

I do not celebrate this breach. Russia’s integrationinto global economics and politics is actually the best hopefor a country losing population at Russia’s rate.

Europe and America have not rushed thoughtlesslyinto action. We will be deliberate and effective in choos-

ing the right ways to react to Russia’s actions. In the shortterm we support democratic and sovereign countries, start-ing with Georgia, which need economic and political help.In due course we will raise the costs to Russia of suchbehaviour.”

Source: https://blogs.fco.gov.uk/roller/miliband/21 Bulent Kilic, “The Black Sea: A Net Assessment, A

Russian Frigate Crosses the Bosporus”, in Stratfor Today,August 26, 2008.

22 See especially John G. Ikenberry, “Illusions of Em-pire. Defining the New American Order”, in Foreign Af-fairs, March-April 2004, an essay based on the idea thatthe US internal politics are marked by a war between thesupporters of a liberal order and those who advocate animperial order and that the results of this war will be seenin the foreign politics of the US.

23 See Richard N. Haas, “The Age of Non-Polarity” inForeign Affairs, May-June 2008, a study that affirms thatthe 21st century will be characterized by non-polarity (non-polar disorder), which means the extreme dispersion ofpower between various actors, be them states of not. Seealso Joseph M. Parent, Joseph Bafumi, Charles A.Kupchan, Peter L. Trubowitz, „Correspondence: Of Polar-ity and Polarization”, International Security – Volume 33,Number 1, Summer 2008, pp. 170-172.

Mihail E. Ionescu, PhD, is a historian and political scientist specialized in strategic andsecurity studies.

Currently he is the director of the Institute for Political Studies of Defense and MilitaryHistory.

SUMMARY

The main argument of this article ist hat Russia decided in August 2008 to attack Georgia andsupport the emergence of secessionist states Abkhazia and South Ossetia in order to harm theinterests of the West and deny the role of hegemonic power for the USA. In fact, Russia is ”forcing”its recognition as one of the systemic powers, something which was denied to her after the end ofthe Cold War.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200878

Monitor Strategic

Introducere

Spaţiul geografic fizic este astăzi martor alunor importante transformări în contextulmondializării. Dar oare aceste transformări săsimbolizeze sfârşitul spaţialităţii şi implicit alteritorialităţii sau oare fenomenul denumit şi„deteritorializare” să fie automat însoţit de unulde „reteritorializare”?

Ce se întâmplă în acest caz la nivelul con-ceptului de „securitate”, concept confiscat deşcoala realistă? Rămâne acesta imun la schim-bările care au loc în relaţiile internaţionale, atâtla nivel teoretic, cât şi la nivel practic?

În ceea ce priveşte conceptul de spaţialitate,credem totuşi că asistăm la o reteritorializarecare permite spaţiului geografic să continue săexiste în paralel cu spaţiul virtual comunica-ţional, să se integreze în spaţiul mobil şi săinteracţioneze în plan internaţional. Astfel, mon-dializarea nu reprezintă nici sfârşitul teritoriilorşi nici al frontierelor politice şi cu atât mai puţindispariţia statului. Integrarea în spaţiul virtualnu conduce la omogenizare spaţială, ci, dincontră, la o fragmentare şi explozie a diferen-ţelor. Rolul important pe care statul continuăsă îl joace în cadrul procesului de mondializareeste vizibil la nivelul negocierilor legate debarierele tarifare, de politicile subvenţioniste şi,nu în ultimul rând, la nivelul restricţiilor aplicatemobilităţii internaţionale a forţei de muncă.

Astfel, nu credem să fie vorba despre odispariţie a spaţiului, ci despre dezvoltarea uneinoi ontologii în conceptualizarea spaţiului la careasistăm astăzi – ontologia imobilităţii carecaracterizează spaţiile geografice fizice începesă facă cunoştinţă cu un alt tip de ontologie, cel

TERITORIALITATE {I SECURITATERECONCEPTUALIZ|RI GEOPOLITICE

Lavinia Asavei

al mobilităţii. Nu este deci vorba despre oînlocuire ontologică la nivelul conceptului despaţialitate la care asistăm astăzi, şi cu atât maipuţin la o dispariţie a lui. Din contra, este vorbadespre existenţa simultană şi interdependentăa două forme ontologic diferite de spaţialitateşi implicit de teritorialitate pe care am putea săle sesizăm în contextul mondializării.

Pe de altă parte, realităţile cu care se con-fruntă societatea internaţională contemporanăpar să contribuie şi la o deschidere conceptualămult sperată de teoreticienii postpozitivişti înprivinţa conceptului de securitate. Astfel, con-ceptul de „securitate umană”, lansat pentruprima dată într-un raport PNUD din anul 19941

pune accentul pe dezvoltarea durabilă şi peintervenţia umanitară. În timp ce securitateastatală face referire la un teritoriu, la o populaţieşi la un guvern, securitatea umană este un con-cept mult mai larg şi difuz şi care nu se bucurăde o definiţie universal acceptată. Termenul estevag şi cuprinde problematici mergând de lapreocupări alimentare până la supravieţuireacomunităţilor, pericole provenind atât din inte-rior cât şi din exteriorul statelor. În numeleumanitarului, acest concept de securitate umanălegitimează ingerinţa internaţională în cazulstatelor care nu mai pot asigura bunurile sauchiar viaţa cetăţenilor lor. În acest sens, anumiţiteoreticieni ai relaţiilor internaţionale acceptăschimbări importante în cadrul conceptului desuveranitate, concept care pentru mulţi dintreaceştia nu mai înseamnă un control inviolabil alteritoriului, ci responsabilitate comună şi pro-tecţie a populaţiilor indiferent de teritoriilelocuite de acestea2.

Monitor Strategic

79PUNCTE DE VEDERE

Credem că momentul 11 septembrie mar-chează intrarea într-o eră a conflictelor asime-trice. Terorismul nu este legat nici de guverneşi nici de state, el nu respectă regulile joculuirealist, ci reprezintă un adversar ascuns ale căruiacţiuni sunt imposibil de prevăzut. Terorismulse sprijină pe ideologii transnaţionale, exploa-tând frustrări sociale, economice şi identitareale ţărilor subdezvoltate şi în curs de dezvoltare,dar recrutează masiv şi cetăţeni din interiorulţărilor în care se planifică atacurile. Toateacestea duc la o schimbare majoră în abordareaconceptului de securitate naţională, schimbaremarcată printr-o supraveghere tehnologizatăgeneralizată a propriilor cetăţeni şi a frontierelorstatale, mai nou din exteriorul teritoriuluinaţional3. Astfel, noile tehnici de supraveghereşi de control al mişcării indivizilor care ţin deviziunea postpozitivistă a securităţii marcheazăun transfer al obiectului insecurităţii la fineleRăzboiului Rece la nivelul străinilor şi în spe-cial al imigranţilor. În acest caz, inamicul îşischimbă definiţia – nu mai este vorba despre oproblemă de putere între doi inamici statali, cide o problemă de localizare şi de identificare ainamicului individual de acum infiltrat, aflat dince în ce mai des în interiorul frontierelor stataleşi de o ştergere a liniei care separă securitateainternă de cea externă4.

După cum vom încerca să arătăm în aceastălucrare, transformările atât de evidente la careeste supus spaţiul, în special în cadrul mondia-lizării economice, nu pot să nu fie cauzate şiurmate inevitabil de interogări şi reconceptua-lizări în plan teoretic. Iar în măsura în careteritoriul nu poate exista în lipsa unui sistemde protecţie, această stare de fapt la rândul eiare repercusiuni evidente şi asupra cupluluisecuritate statală/securitate umană. De aicipâna la a vorbi despre o reformă a geopoliticiiwestphaliene nu este decât un pas, unul pe careanumiţi teoreticieni în Relaţiile Internaţionalel-au făcut deja.

I. Profeţiile sfârşitului statuluişi spaţialităţii

Stabilitatea şi continuitatea fac astăzi dince în ce mai mult obiectul criticilor din partea

abordărilor teoretice care privilegiază interac-ţiunea şi construcţia reciprocă, atât a concepte-lor, cât şi a tuturor fenomelelor sociale. Axio-mele realiste care susţin faptul că realitatea esteconstituită de elemente separate bine determi-nate, că existenţa lor precede procesele inter-active, că stabilitatea şi echilibrul sunt naturale,bine evidenţiate de momentul 1648 în istoriaeuropeană, sunt astăzi denunţate de noile viziuniîn Relaţiile Internaţionale, care pun accentul cuinsistenţă pe procese şi transformări sociale.Pentru criticii postpozitivişti conceptul de spaţiueste o construcţie socială, rezultatul interacţiu-nii dintre mai mulţi actori, caracterizat printr-oproprie dinamică internă, modelat şi la rândullui modelator al socialului. Spaţiul nu estepentru aceştia un dat obiectiv, asocial şi inertîn sensul euclidian, ci el însuşi este un actordinamic, având capacitatea de a influenţa ceilalţiactori.

În ipoteza în care spaţiul este o construcţiesocială, iar socialul la rândul lui o construcţiespatială, spaţialitatea devine teritorialitateatunci când intervine procesul de politizare, dedemarcare statală şi de implicare în procesulde construcţie al unei identităţi naţionale câtmai omogene. Mai mult chiar, R.D.Sack, pornindde la studiul colonizării teritoriilor indiene decătre europeni, susţine faptul că teritorialitateareprezintă o „strategie geografică” prin care seurmăreşte controlul indivizilor prin controlulspaţiului pe care aceştia îl ocupă5. Astfel, sepoate spune că teritoriul clasifică, controlează,închide şi exclude, modifică comportamentulcelor care îl locuiesc, efectele sale fiind în acelaşitimp fizice, sociale şi psihologice.

La rândul ei, definiţia clasică a statului sesprijină conform teoriei lui J.Agnew6 pe maimulte elemente: statele sunt unităţi „fixe” peun „spaţiu suveran” bine delimitat de „frontiere”care încadrează societăţile şi care „legitimează”existenţa acestora printr-o politică de „excludere”a diferenţei dincolo de frontiere. Ontologic,statul este o construcţie fixă, care nu îşi poateexercita puterea decât asupra obiectelor fixe.Puterea sa rezultă din capacitatea de a organizaşi de a controla obiectele aflate pe teritoriul său,de aici şi nevoia absolută de a îngrădi, iar înunele cazuri chiar de a reprima pe cât posibil

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200880

Monitor Strategic

formele de mişcare, în special pe cea umană7.În plus, doar statul poate în gândirea clasicăhobbesiană să garanteze armonia şi ordineasocială; doar în interiorul frontierelor statalefiinţa umană poate să fie protejată, să trăiascăşi să se dezvolte. În exteriorul frontierelor esterăzboi, anarhie, moarte.

Dar începând cu anii ’80, noua gândirepostmodernă se remarcă în cadrul acestei discu-ţii prin negarea curajoasă a tuturor repre-zentărilor trecute. Analiştii mondializării, cumeste cazul lui K. Ohmae8, anunţă sfârşitulstatului şi odată cu el şi al spaţialităţii în con-textul mondializării economice: „statul naţiunedevine tot mai mult o ficţiune nostalgică. Dez-baterile publice pot fi încă prizoniere ale fron-tierelor politice, dar problemele cotidiene cucare se confruntă cei mai mulţi oameni vorbescdespre o altă realitate, despre o economie fărăfrontiere, despre o economie cu adevărat mon-dializată”9. Ohmae foloseşte patru indicatori –industria, investiţiile, tehnologia informaţionalăşi consumul individual10 pentru a demonstra, pede o parte, faptul că economia s-a mondializatşi ca aceasta a depăşit frontierele clasice şi, pede altă parte, pentru a susţine ideea conformcăreia ceea ce uneşte pe oameni astăzi nu esteo apartenenţă comună la o naţie, ci apartenenţacomună la o anumită cultură, o cultură caredepăşeşte frontierele statale. În această nouăconcepţie, teritorialitatea nu mai presupune înmod necesar procesul de excludere pe carestatul modern îl practică. Identităţile sunt astăzi,sau par cel putin, rupte de teritorialitate, suntfluide şi se reorganizează în jurul conceptelorde etnie, cultură, religie şi în multe cazuri înjurul proiectelor economice. Aceste noi loialităţipar să fi afectat capacitatea statelor de a controlaindividul şi activităţile acestuia:

„Capacitatea statului de a controla identită-ţile politice şi loialităţile cetăţenilor lor a slăbitastăzi din cauza creşterii conexiunilor umane şiinstituţionale care nu fac decât să contribuie lao conştientizare sporită privind problemele mon-diale şi prin urmare la intensificarea sentimen-tului apartenenţei comune la specia umană”11.

Internetul şi formele de transport pe distan-ţe lungi care devin tot mai accesibile leagăzonele cele mai îndepărtate ale globului şi trans-

cend frontierele statale. Timpul şi spaţiul s-aucomprimat şi chiar „lichefiat”12, distanţele numai au niciun sens iar „capcana teritorială” afost depăşită. Ne aflăm în plină eră a mondia-lizării, afirmă adepţii viziunilor radicale în RelaţiiInternaţionale13.

Dar la acest nivel al analizei confuzia estefoarte mare şi trebuie evitată. Spaţiul nu esteidentic cu teritorialitatea statală, aşa cum autoriicitaţi mai sus consideră. Există peste tot semneale recompunerii reprezentărilor spaţiale sepa-rate de teritorialitatea statală. Paradoxal, seremarcă peste tot o explozie a teritorialităţii, ocompunere şi recompunere, o fragmentare,localizare şi chiar „glocalizare”, aşa cum vomarăta în paginile care urmează.

Puterea spaţiului şi reteritorializareadiferenţelor

Aşa cum o remarcă geografia westphaliană,puterea se exercită prin capacitatea de acontrola şi de a valorifica resursele într-un spaţiudat şi astfel ar fi o inepţie să se caute distrugerealui. De asemenea, aşa cum subliniază geografiacritică şi constructivistă, spaţiul şi timpul ţin depercepţia subiectivă a fiinţei umane. Aceste douăcoordonate nu au o existenţă independentă şinu deţin nici o importanţă dincolo de conceptua-lizarea şi de valorificarea lor de către om. Timpulşi spaţiul sunt două construcţii sociale şi vorexista atâta vreme cât va exista şi fiinţa umană.

Atunci ce se întâmplă în cadrul mondializăriidin punct de vedere spaţial?

Economia liberală pe care se bazează mon-dializarea astăzi are la origini un mod de produc-ţie bazat pe controlul asupra spaţiului şi timpu-lui, pe inovaţii tehnice şi tehnologice continuecare să reducă ciclul de producţie, să scurtezeîn fapt intervalul dintre investire şi reinvestirea profitului14. Astfel, procesul mondializării cautăsă compreseze spaţiul şi timpul dar, pentru areuşi aceasta, el creează alte tipuri de spaţii cumar fi zonele „off shore” sau regiunile economiceşi alte tipuri de relaţii temporale, în specialdatorate traficului aerian şi comunicării prininternet.

Monitor Strategic

81PUNCTE DE VEDERE

Prăbuşirea barierelor nu duce automat ladiminuarea importanţei spaţiului. Alte tipuri debariere se ridică în mod artificial pentru a seprezerva diferenţa, pentru a crea noi forme deteritorialitate, pentru că diferenţa este cea careîn cadrul legilor competiţiei aduce investiţiileşi deci profitul15. Aceasta duce la un paradox –cu cât barierele spaţiale sunt mai puţin impor-tante, cu atât mai mult creşte sensibilitateacapitalului la variaţiile spaţiale şi o dată cu aceas-ta creşte şi competiţia între zone geograficepentru a se prezenta în forme cât mai atractiveîn faţa investitorilor. Acest lucru este vizibil maiales dacă analizăm politicile în domeniul taxelor,ale mâinii de lucru, ale infrastructurii puse ladispoziţia investitorilor16.

Se poate spune deci că barierele spaţiale nupot fi depăşite decât dacă se produc alte formede spaţialitate. Deteritorializarea, provocată deprocesele continue de fragmentare, specializareşi diferenţiere şi la care este martoră mondiali-zarea, este astfel automat însoţită de reterito-rializare17.

În acest sens, K.Ohmae vorbeşte despreemergenţa unităţilor economice geograficedenumite „regiuni” ca fiind expresia prin exce-lenţă a acestei tendinţe spre diferenţiere,specializare şi reteritorializare în cadrul econo-miei de piaţă (de exemplu Hong Kong, SiliconValley, Wall Street, Paris sau Tokyo). Este vorbaaici despre noi forme de spaţialitate, care nuurmăresc liniile frontaliere statale, care suntunităţi economice şi nu politice şi care nu trăiescîn legătură cu statele, ci cu economia mondială.Logica acestor regiuni nu ţine de naţionalism,ci de profit şi aceasta explică de ce regiunile nupot şi nici nu vor să devină concurente ale suve-ranităţii statale18. Mai mult chiar, economiainternaţională contemporană s-ar defini de ase-menea şi prin tendinţe simultane de mondiali-zare şi de localizare, un proces pe care P. Darelîl denumeşte „glocalizare”19. Pentru acesta,„formele statale subnaţionale” au devenit dince în ce mai importante în economia interna-ţională în condiţiile în care statul neoliberal s-aretras din economie, sau cel puţin i se cere săîşi limiteze intervenţiile în acest domeniu şi săîşi delege puterile actorilor privaţi. Astfel, devreme ce economia mondializată are nevoie să

se ancoreze la nivel local, aceste forme statalepot furniza infrastructura necesară economieimondiale (porturile şi aeroporturile, sediilefirmelor etc.) şi creează legătura între mâna delucru locală şi proiectele internaţionale de in-vestiţii20.

Această glocalizare, un concept care accen-tuează importanţa spaţiului geografic în con-textul mondializării, ne face să concludem cămondializarea, aşa cum o percepem astăzi, nueste sinonimă cu deteritorializarea. Căci oeconomie mondializată ar însemna ca resurselesă poată circula liber între firme şi între spaţiigeografice fără să mai fie dependente de oanume zonă geografică, ca factorii de producţiesă fie uşor de găsit în mai multe locaţii pe globşi în aceleaşi condiţii avantajoase. Dar, pentrumoment, firmele cunosc încă o diviziune internăa procesului de producţie bine localizabilă îndiferite zone geografice ale lumii.

Dar cum rămâne cu statul şi terito-rialitatea statală?

G.O’Tuathail21 se concentrează în cadruldiscuţiei privind deteritorializarea22 asuprarepercusiunilor produse de acest fenomen asuprastatului, afirmând că asistăm astăzi mai degrabăla o rearanjare a cuplului ordine/identitate/frontieră. Astfel, din perspectiva geografiei cri-tice nu asistăm la o transcendere a teritorialităţiistatale, ci la o rearanjare a funcţiilor şi sensurilorstatului în cadrul mondializării. Integrareafinanciară la care suntem martori astăzi nuînseamnă pentru G.O’Tuathail nici pe departeun sfârşit al geografiei, aşa cum prezice O’Brien23,de vreme ce diferenţele între pieţe şi întreproduse nu vor dispărea prea curând, iar geo-grafia va continua să se afle în centrul deciziilorfinanciare internaţionale. Teza sfârşitului geo-grafiei presupune existenţa unor pieţe perfecte,perfect transparente, perfect integrate, însăprocesele decizionale din cadrul reuniunilor G7,G8 sau G20 demonstrează importanţa care esteîncă atribuită actorilor statali în domeniul eco-nomic24.

Iar dacă ne concentrăm şi asupra conceptuluide frontieră, importanţa actorului statal încadrul mondializării este uşor de sesizat. Politi-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200882

Monitor Strategic

cile statelor de restricţie şi de excludere ope-rate la nivelul frontierei sunt bine primite decătre actorii economici pentru că acestea re-prezintă o modalitate de a-şi asigura diviziunileşi diferenţierile internaţionale ale proceselor deproducţie. Antagonismul aparent se dizolvă şise transformă în interdependenţă între actoriieconomici şi state pentru că pe de o parte sta-tele au nevoie de investiţiile străine pentru a-şiasigura dezvoltarea internă, şi, pe de altă parte,diferenţierile teritoriale pe care statele lefabrică, în special la nivelul politicilor fiscale,duc la creşterea profitului actorilor economici.

Astfel, aşa cum deteritorializarea este înso-ţită automat de reteritorializare, „defrontie-rizarea”, de care ne atenţionează teoreticieniipostmoderni25, este automat însoţită de „refron-tierizare”: „Frontierele şi mobilitatea nu suntantitetice. O lume globalizată este o lume a le-găturilor şi a mobilităţii ; dar este de asemeneaşi o lume a graniţelor. O mobilitate crescută îninteriorul societăţilor şi între state necesită noifrontiere care să gestioneze forme de activitate,sarcini pe care frontierele teritoriale clasice nule mai pot îndeplini. Astfel, practicile la frontierăse bazează mai mult pe selectivitate şi pe pro-filare” a grupurilor de indivizi şi de activităţi derisc26, noile caracteristici şi funcţii ale fron-tierelor fiind prezentate pe larg în a doua partea acestui articol, dedicată securităţii teritoriale.

În concluzie, spaţiul se comprimă oare pânăla dispariţie din cauza noilor forme de comuni-care, aşa cum susţine geografia postmodernă27?Sau capătă noi forme de expresie în contextulmondializării?

Calculatoarele nu sunt nişte găuri negre, cisuporturi tehnice care ajută la conectarea întimp real într-o reţea mondială a actorilor naţio-nali de toate tipurile, fără să mai fie nevoie dedeplasare fizică în vederea stabilirii contactelorşi fără să se mai producă decalaje temporale încadrul comunicării. Pentru cei ca Manuel Castells28

lumea se sedentarizează, ducând la deplasareaîntr-un spaţiu virtual al informaţiilor, al datelor,al fluxurilor de capital, dar pentru mulţi alţiilumea doar se fluidizează şi se bucură de omobilitate fără precedent datorită accesibilităţiicrescute la mijloacele de deplasare aeriană29. Se

pare deci că suntem totuşi pe cale să depăşimconcluziile pesimiste ale lui K.Waltz pe temamondializării30.

Dar deşi relaţiile internaţionale vor mairămâne de fapt pentru încă mult timp inter-naţionale, viziunea postpozitivistă „postwestpha-liană” pune la îndoială dupa cum s-a văzut maisus cele trei ipoteze de bază consacrate la 1648conform cărora statele au o putere suveranăexclusivă asupra teritoriului lor, faptul că do-meniul „intern” şi cel „extern” sunt două dome-nii total separate între ele şi respectiv ideeaconform căreia frontierele statelor ar coincideşi ar defini frontierele societăţii. Această îndoialăeste cu atât mai evidentă atunci când seanalizează conceptul de „securitate” şi implica-ţiile acestuia în teoria Relaţiilor Internaţionale.

II. Pozitivism şi postpozitivism încadrul practicilor securitare. Noile

aplicaţii ale securităţii internaţionale

Securitatea şi războiul sunt două concepteaflate de la începuturi în centrul preocupărilorrealiştilor şi al tuturor ramurilor pozitiviste îngeneral. Clausewitz ar fi poate cel mai faimosteoretician al creării securităţii prin folosireaforţei atunci când afirmă că războiul nu estedecât continuarea politicii prin alte mijloace31.În opinia acestuia, scopul războiului nu constăîn distrugerea inamicului, ci în supunereaacestuia unei voinţe politice. Războiul ar fi astfelobligatoriu pentru ca statele să accepte sărenunţe la violenţă şi să coopereze iar pacea,paradoxal, ar fi scopul ultim al războiului.Această viziune asupra relaţiilor internaţionaleexplică interesul major acordat folosirii forţeimilitare alături de practicile negocierii diploma-tice atunci când se afirmă că personajul princi-pal al relaţiilor interstatale este soldatul32.

Abordările tradiţionale sunt esenţialmenteempirice. Astfel, teoreticienii realişti observămecanismele puse în aplicare de către state,singurii actori internaţionali unanim acceptaţi,în vederea reducerii vulnerabilităţii şi consoli-dării securităţii. Morgenthau33, Waltz 34 şi Aron35

au încercat cu toţii să găsească legi universalede conduită care să îi ajute la elaborarea unuimodel explicativ ideal care să poată fi aplicattuturor situaţiilor întâlnite36. În acest sens,

Monitor Strategic

83PUNCTE DE VEDERE

autorii citaţi cad de acord asupra faptului căapărarea intereselor şi puterii caracterizeazătoate statele pe scena internaţională, indiferentde capacităţile şi de caracteristicile interne carepot diferi de la un actor statal la altul37.

În plus, pentru aceştia, sistemul interna-ţional este anarhic în lipsa unei autorităţi centra-le comune care să reglementeze raporturileconcurente dintre state, raporturi care suntbazate pe incertitudine, pe neîncredere gene-rală, pe principiul „self-help” şi care le face săintre uşor în cursa înarmărilor, agravând prinurmare conflictele în loc să le aplaneze. De aici,aparărea militară a teritoriului naţional şi studii-le strategice par a fi cele două faţete ale securi-tăţii pe care viziunea realistă le privilegiază38.

Să fie oare aceste abordări depăşite depracticile securitare întreprinse astăzi? În con-textul mondializării individul contează mai multdecât statul al cărui cetăţean este, ameninţărileexterne statelor nu mai pot fi separate de celeinterne, gama de atingeri care pot fi adusesecurităţii oamenilor s-a lărgit, cuprinzând astăzipe lângă ameninţările militare cele transfron-taliere, transculturale, climatice, alimentare şiteroriste.

Astfel, B.Buzan, reprezentant al şcolii de laCopenhaga, abandonează orice considerentprivind natura războinică a individului, naturăprivilegiată de curentul realist, combinând di-mensiunile interne şi cele externe ale securi-tăţii. Această schimbare de perspectivă îl facesă concluzioneze faptul că statele nu mai pot ficonsiderate ca fiind cele mai bune garante alesecurităţii, căreia nici ei nu i se mai poate precizao definiţie unică; natura ameninţărilor diferă separe de la o regiune la alta în funcţie de capaci-tăţile şi interesele actorilor. În plus, securitatea– concept contestat ca multe altele, nu mai poatefi înţeleasă doar sub aspect strict –, politico-militar, ea căpătând în viziunea lui Buzan şi odimensiune economică (inegalităţile în dez-voltare), climatică (migraţia cauzată de încălzireaglobală), şi culturală (drepturile omului, drepturiale comunităţilor). Această lărgire îi permiteacestuia să vorbească pe de o parte despre „se-curitate societală” şi pe de altă parte de

conceptul de „securitate regională” 39. Aceastăreconceptualizare creează o nouă rupturăradicală de tradiţia realistă autarhică, afirmândideea conform căreia o relaţie strânsă, un fel de„anarhie matură” care uneşte mai multe stateputernice într-o configuraţie regională, esteposibilă40.

În plus, o altă ruptură de tradiţia realistă rezi-dă în faptul că pentru Buzan individul reprezintăunitatea de baza căreia conceptul de securitatetrebuie să-i fie aplicat41. El notează totuşi căsecuritatea indivizilor este închisă într-un paradoxinextricabil, pentru că ea este în acelaşi timpdependentă şi ameninţată de către stat. Înatentatele din 11 septembrie, de exemplu, statulamerican prin politicile sale ar fi fost sursainsecurităţii căreia cetăţenii i-au căzut victime, darîn acelaşi timp şi singurul actor care poate re-stabili ordinea. În acest sens, Buzan se întoarce larealism, fiind de părere că unitatea politică de bazărămâne statul, deşi acesta reprezintă o formă deorganizare politică imperfectă42.

La polul opus se află lectura postmodernă aevenimentelor de la 11 septembrie. Reprezen-tanţii acestei viziuni în Relaţiile Internaţionalestabilesc o nouă relaţie între securitate, iden-titate individuală, respectiv identitate naţională.Ei resping total ideea conform căreia am puteacrea o lume sigură, securizată, pentru simplulmotiv că pericolele fac parte din relaţiile noastrecu lumea care ne înconjoară şi că aceastăinsecuritate poate fi resimţită atât într-un modnegativ, cât şi, paradoxal la prima vedere, într-unul pozitiv43. În acest sens, pentru McSweeneysecuritatea nu trebuie să facă referire doar laaspectul identitar, ci ar trebui ca „identitatea”însăşi să se afle în centrul studiilor securitare:

„Securitatea este văzută ca fiind legată înmod direct de identitate, iar politicile de securi-tate de reconstrucţia identităţii colective. Înprocesul de producere şi de reproduce a iden-tităţii colective se află deci cheia producerii şireproducerii securităţii şi politicilor securi-tare”44.

De asemenea, „identitatea nu este un datsocial inert, ci un proces de negociere întreindivizi şi între grupurile de interese.(…) Earezultă din interacţiunile dintre oameni şi dintre

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200884

Monitor Strategic

instituţii în cadrul fiecărei societăţi. (…) Iden-titatea creează şi caracterizează societatea”45.

Iar pentru R. Lipschutz, care a preferat săstudieze Războiul Rece şi pentru care identi-tatea „noastră” nu se defineşte decât prin opo-ziţie cu cea a unui „celălalt” mai mult sau maipuţin imaginar, acea stare conflictuală cuUniunea Sovietică în relaţiile internaţionale nuar fi avut decât efecte pozitive pentru StateleUnite, şi anume de coagulare socială, de produ-cere şi reproducere a identităţii americane.Astfel, identitatea unei comunităţi nu ar fi decâtimaginată, construită şi menţinută pe baza unuidiscurs al insecurităţii individuale, al pericoluluinaţional, pericolul cel mai mare fiind însăşipierderea acelui pericol46.

Reprezentanţii mai târzii ai şcolii de laCopenhaga se remarcă faţă de predecesorii lorprin spaţiul mult mai larg pe care îl rezervă înanaliza lor tehnicilor postmoderne de decons-trucţie a „realităţilor”, şi în special cuplului secu-ritate/insecuritate. Astfel, pentru O. Wæver47

cuplul securitate/insecuritate nu ţine decât deun act de limbaj menit să transforme o intero-gare socială, într-o problemă socială, adică într-o ameninţare securitară. Acest lucru este posibilprin practica discursivă a unor agenţi socialicare, datorită forţei persuasive a locului pe careîl ocupă în opinia publică şi mai ales prin forţalimbajului, reuşesc să „securizeze” o chestiunesocială ridicând-o la rang de ameninţare şiîncadrând-o astfel în categoria fenomenelor decare trebuie să se ocupe nu primarii, ONG-urilesau indivizii, ci profesioniştii din domeniul secu-rităţii48. Insecuritatea este deci pentru Wæverdoar o stare artificială, construită, şi care poatefi anihilată prin simpla deconstrucţie a discur-sului care a creat-o. Insecuritatea poate fi „dese-curizată”.

În acest sens, se poate afirma faptul căafluxurile de azilanţi şi de imigranţi de pro-venienţă est-europeană din Europa RăzboiuluiRece ţineau pe atunci de politicile economice,de cerinţele de mână de lucru, pe când astăzi,aceleaşi categorii de populaţii ţin de politicilesecuritare europene.

Conceptualizarea securităţii ca act de limbajeste utilă pentru a putea înţelege natura cons-truită a securităţii, dar este riscant să se reducă

analiza acestui concept la stadiul de simplu in-strument în mâinile elitelor de la tribuna publică.Aşa cum D.Bigo afirmă, securizarea, trans-formarea unei probleme sociale într-o amenin-ţare la adresa securităţii individuale şi naţionale,nu trebuie să ţină doar de practicile discursive,deşi aici îşi are originile. Ea ţine şi de practicilenediscursive, de tehnicile şi tehnologiile mobili-zate în slujba securităţii, de jocurile de puteredintre actori şi mai ales de competiţiile institu-ţionale din cadrul câmpului profesioniştilorsecuritari:

„Securizarea care are loc în varii domenii(economic, social sau al mediului inconjurător)este rezultatul poziţiilor de putere pe care lecapătă strategiile af late în competiţie alediferiţilor actori securitari. (…) Securizareaurmează astfel unui clasament al ameninţărilorcare răspunde în mare măsură unei agendepolitice în special în vremuri electorale” 49.

Noile tendinţe în materie de strategii securi-tare nu ţin de supravieţuire aşa cum afirmăşcoala (neo)realistă a Relaţiilor Internaţionale,ci de control şi îngrădire a diferenţei, fiind astfelprofund marcate de intoleranţă şi chiar dexenofobie. Este de ajuns în acest sens să privimmesajele vehiculate în discursurile de extremădreaptă, în special în privinţa imigranţilor50.

Către ce fel de control ne îndreptăm?

Deplasându-se de la „disciplina excepţională”foucauldiană către „supravegherea genera-lizată”, controlul depăşeşte frontierele statului.Controlul nu mai cunoaşte un „exterior”. Logicasa depăşeşte distincţia dintre exterior-interiordevenind un aparat de guvernare descentralizatşi deteritorializat:

„Era care a început cu construirea MareluiZid Chinezesc şi cu zidurile lui Adrian s-a sfârşito dată cu căderea Zidului Berlinului. În noul spa-ţiu mondializat nimeni nu mai poate ridica ofrontieră în spatele căreia să se ascundă şi să sesimtă cu adevărat în siguranţă”51.

Controlul devine ceea ce Z. Bauman numeş-te „forma postpanoptică” a puterii, sau ceea ce

Monitor Strategic

85PUNCTE DE VEDERE

G.Deleuze şi F.Guattari denumesc „formă noma-dică” de control, un control care astăzi are caţinte indivizii în mişcare52. Astfel, fără să cearăsau să promită normalizarea, postpanopticul nueste decât un angajament în gestionarea preven-tivă a riscului53. Controlul, traducând totul încoduri şi parole şi transgresând dualitatea dintremasă şi individ, devine unul digital, materializatdoar într-o bază de date biometrice şi de listeelectronice privind fiecare individ aflat înmişcare. Controlul teritorial lasă locul unui con-trol asupra populaţiei, în sensul foucauldian.

„Nu se controlează niciodată un teritoriu,nu se controlează niciodată o structură politică.Ceea ce se controlează este populaţia, suntindivizii sau colectivităţile. Când se afirmă căun oraş se guvernează bine, nu luăm aceastructură politică drept subiect al guvernării, cisubînţelegem că locuitorii, acea colectivitate deindivizi se guvernează şi sunt bine guvernaţi” 54.

Dar în loc să dorească să controleze pe toatălumea după o logică orweliană, principiul căruiaîi răspunde noua supraveghere este acela de anu supraveghea decât anumiţi indivizi şi de alăsa pe ceilalţi nesupravegheaţi. În acest sens,transformările tehnologice duc la modificări aleactivităţilor de rutină, ale metodelor de lucru,ale contactelor cu lumea crimei, contactul cuaceastă lume făcându-se mai puţin direct şi maimult prin abstractizări, prin profilare şi recons-truire de tipologii infracţionale, prin acumulareade date şi contruirea de stereotipii55. În aceeaşilogică făcută posibilă de ultimele dezvoltăritehnice, nu mai este necesară urmărirea indivi-dului pentru a fi imobilizat, ci doar urmărirealui pentru a i se anticipa acţiunile. Logica infor-mării pare pentru aceşti analişti ai securităţiisă ia locul logicilor judiciare şi al poliţieicriminale:

„Arta guvernării se modifică, îşi schimbă teh-nica. Ea nu se mai bazează ca pe vremuri pesuveranitate şi unicitate. Nu mai este bazată nicipe disciplinare sau pe biopolitică. Arta guver-nării nu mai dă într-un totalitarism de substanţăşi într-o securitate maximală. Acum ea se sprijinăpe transnaţionalizarea birocraţiei şi a contro-lului. Noua supraveghere care prinde formă în

Europa nu se opune libertăţii ci din contră, nupoate exista decât în contextul în care oameniidispun de această libertate. (…) gestionareapopulaţiei ţine mai puţin de tehnicile de con-trol al unei turme şi mai mult de supraveghereadiscretă a transhumanţei acesteia”56.

Astfel, în cazul gestionării migraţiei pe con-tinentul european, asistăm după aceşti teoreti-cieni la o modalitate de guvernare care doreştesă controleze mişcarea prin administrareapericolului reprezentat de aceasta – imigranţiicare par să frâneze libera circulaţie creeazădezordine în fluiditatea ordonată a spaţiuluiSchengen a liberei circulaţii şi pun în pericolsecuritatea statelor naţiune europene. Ca atare,dreptul la libera circulaţie a acestor categoriide persoane este îngrădit prin metode cât sepoate de legale, iar când legalitatea nu poate fijustificată se recurge uşor şi tot mai frecvent lalogica schmittiană a guvernării în afara legii prinapelul la artificiul excepţionalităţii în caz depericol social şi statal. Mai mult decât atât,pentru indivizii deja intraţi pe teritoriul euro-pean şi în special pentru solicitanţii de azil existăbazele de date create prin schimbul de informaţiiîntre ţările membre (exemplul SIS, Eurodac,Europol) şi prin care se asigură supraveghereadin umbră a activităţii şi mobilităţii acestora57.

ConcluziiAutorii folosiţi din abundenţă în această

lucrare pun toţi accentul pe necesitatea rede-finirii conceptelor de teritorialitate şi de securi-tate, instrumentele de bază cu care opereazăgeopolitica. Cu toţii pun accentul pe deplasareamanifestării violenţei dinspre expansiune teri-torială spre crearea de panică morală în rândulsocietăţii, pe imposibilitatea de a mai repera clarinamicul, lipsă a vizibilităţii care transformăactivitatea clasică a producerii de arme înactivitate de supraveghere, identificare şi adu-nare de informaţii privind propria populaţie.Astfel, în contextul în care inamicul nu mai poatefi localizat în exteriorul frontierelor statale,frontierele teritoriale devin ele însele frontiereale corpului uman, cooptate fiind în activitateabiopolitică şi chiar nomadizată de supravegherea identităţii şi mişcării indivizilor.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200886

Monitor Strategic

Să fie oare adevarate aceste concluzii?K. Booth, un teoretician faimos nu doar pentruanalizele sale în domeniul disciplinei RelaţiilorInternaţionale, ci şi pentru reconversia sa inte-lectuală radicală de la pozitivism la postpoziti-vism, avansează un răspuns care a bulversatpeisajul celei de-a treia dezbateri metateoreticedin anii ’90: „Dare not to know!”:

„…established knowledge in internationalrelations has tended to become an oxymoron. (…)Set questions elicited set anwers. The quality ofthinking was judged by the extent to which itreplicated the canons of the past. Students didnot know things as they were, but as they weretaught they were, and what they were taught of-ten distanced them from rather than engagedthem with the lives of human beings across theworld. (…) The implications of saying «Dare notto know» in international relations are profound.They entail a revolution in the ontology, episte-mology and agenda of the discipline. Dare not toknow means: re-examining basic concepts; open-ing up what has been closed out; rehumanizingwhat has been dehumanized”58.

1 http://www.summit-americas.org/Canada/HumanSecurity-french.htm.

2 La responsabilité de protéger, La CommissionInternationale de l’intervention et de la souveraineté desEtats, Ottawa, CRDI, 2001, p. 7.

3 „Global mafia and systemic crime are more danger-ous than the Soviet enemy because they have already in-filtrated Western societies like a fifth column. The strate-gies against them cannot be to seal the state borders butto create new social and electronic boundaries, targetingspecific people” în D.Bigo, „The Möbius ribbon of inter-nal and external security” în M.Albert, D. Jacobson şiY.Lapid, Identities, Borders and Orders, University ofMinnesota Press, Minneapolis, 2001, p. 93.

4 „internal and external security (traditionally twoseparate domains that were essentially the concern ofdifferent institutions, police and army), now appear to beconverging regarding border, order and the possiblethreats to identity, linked to migration”, ibidem, p. 91.

5 R.D. Sack, Human Territoriality. Its Theory andHistory, Cambridge, CUP, 1986, pp. 5-27.

6 J.Agnew, „The Territorial Trap: the GeographicalAssumptions of International Relations Theory”, Reviewof International Political Economy, 1, no. 1, 1994.

7 „L’une des tâches fondamentales de l’Etat est destrier l’espace sur lequel il règne… non seulement vaincre

NOTE

le nomadisme, mais contrôler les migrations, et plusgénéralement faire valoir une zone de droits sur tout un«extérieur», sur l’ensemble des flux qui traversent l’œcou-mène. L’Etat en effet, ne se sépare pas, partout où il lepeut, d’un procès de capture sur des flux de toutes sortes,de populations, de marchandises ou de commerces, del’argent ou de capitaux, etc… L’Etat ne cesse de décom-poser, recomposer et transformer le mouvement ou derégler la vitesse ”. În G.Deleuze, şi F.Guattari, A Thou-sand Plateaus ; Capitalism and Schizophrenia, Universityof Minnesota Press, Minneapolis, 1987, pp.479-480.

8 K.Ohmae, The End of the Nation State. The Rise ofRegional Economies, The Free Press, New York, 1995.

9 Ibidem, pp. 9-12.10 I. Investiţiile nu mai sunt legate de anumite spaţii

geografice. II. Industria s-a mutat în zone ale globuluisituate în afara Occidentului din motive de productivitate(materii prime şi mâna de lucru). III. O dată cu dezvoltareainformaticii, este mult mai uşor pentru marile firme săintre şi să rămână în contact direct cu zone îndepărtateale globului. IV. O dată cu dezvoltarea mijloacelor comuni-caţionale, individul-consumator doreşte să cumpereproduse care „sunt la modă” indiferent de locul undeacestea au fost produse.

11 A.Linklater, The Transformation of Political Com-munity. Ethical Foundations of the Post-Westphalian Era,University of South Carolina Press, Columbia, 1998, p.30. A se vedea şi A.Linklater, Men and Citizens in theTheory of International Relations, Macmillan Press,Londra, 1990. Trebuie totuşi subliniat faptul că Linklater,spre deosebire de Ohmae, nu doreşte dispariţia statului,ci doar reformarea lui şi asumarea de către acesta a unorresponsabilităţi bazate pe toleralnţă şi respectul diversităţiisociale: „ These remarks do not anticipate the demise ofthe state but envisage its reconstruction. The task ofpraxeological analysis is to assist the development of newforms of political authority and novel conceptions of citi-zenship which strike the appropriate balance betweenuniversality and difference. A central ambition is to facili-tate the transition to a condition in which sovereignty,territoriality, nationality and citizenship are no longerwelded together to define the nature and purpose of po-litical association. This is not to advance the unlikely propo-sition that conventional state structures either will orshould disappear, but rather to suggest that states shouldassume a number of responsibilities which have usuallybeen avoided in the past. (…) A critical responsibility ofthe modern state is to enable multiple political authori-ties and loyalties to develop, and to endeavour to bringharmony through dialogue to the great diversity of ethicalspheres which stretches from the local community to theinternational arena ”. În A.Linklater, op.cit., 1998,pp. 44-45.

12 Z.Bauman, Liquid Modernity, Polity Press, Cam-bridge, 2000.

13 „The state is no longer the predominant location ofauthority on a growing number of issues, and it faces chal-lenges from other locations. In some cases the state no

Monitor Strategic

87PUNCTE DE VEDERE

longer claims to have authority, in other instances, it isno longer externally recognized by others as possessingauthority in certain domains, and in still other cases, itfaces competing claims and challenges from non-state ac-tors”. În D.Gregory, J. Urry, Social Relations and SpatialStructures, St.Martin’s Press, New York, 1985, pp. 128-163.

14 D.Harvey, The Condition of Postmodernity, An En-quiry into the Origins of Cultural Change, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 1990, pp. 230-232.

15 H.Pellerin, „Une économie politique de la frontière”,A Contrario, 2, 2, 2004.

16 „The active production of places with special quali-ties becomes an important stake in spatial competitionbetween localities, cities, regions, and nations. (…) Height-ened inter-place competition should lead to the produc-tion of more variegated spaces within the increasing ho-mogeneity of international exchange”. În D.Harvey,op. cit., pp. 295-296.

17 „…the space can be conquered only through theproduction of space”, ibidem, p. 258.

18 K.Ohmae, op. cit., pp. 91-101.19 P. Darel, „Re-escaling IPE: subnational states and

the regulation of the global political economy”, Review ofInternational Political Economy, 9, 3, 2002, pp. 465-489.

20 „Through not only its production but also its circu-lation, capital becomes embedded in the local politicaleconomy. It becomes locally embedded, and thus locallydependent, on certain locally defined and constituted poolsof labour, natural resources, social networks and politicalstructures”. În P. Darel, op. cit., p. 476.

21 G. O’Tuathail, „ Borderless Worlds? ProblematisingDiscourses of Deterritorialisation ”, în N.Kliot, D.Newman,Geopolitics at the End of the Twentieth Century, FrankCass, Londra, 2000.

22 „ deterritorialisation is the name given to the prob-lematic of territory losing its significance and power ineveryday life ”, ibidem, p. 139.

23 R.O’Brien, Global Financial Integration: The Endof Geography, Royal Institute of International Affairs,Londra, 1991.

24 „The contemporary world financial system, however,is not the product of natural forces and tendencies but ofa new working relationship between states and marketspromoted, in part, by the states themselves” în G.O’Tuathail, op. cit., p. 147. A se vedea deasemeni K.Waltz:„Countries with large economies continue to do most oftheir business at home” în K. Waltz, „Globalization andGovernance”, Political Science and Politics, vol. 32, no. 4,1999, p. 700.

25 …all boundaries are tenuous, frail land porous. (…)They are effaced as they are drawn, leaving behind onlythe memory of drawing. Geographical discontinuity nolonger matters, as speed-space, enveloping the totality ofthe globe’s surface, brings every place into nearly the samespeed-distance from every other and makes all placesmutually contiguous” în Z. Bauman, Society Under Siege,Polity Press, Cambridge, 2002, p. 13.

26 „Borders and mobilities are not antithetical. A glo-balizing world is a world of networks, flows and mobility;it is also a world of borders. Increased mobility in society(and between nation-states) requires new borders to regu-late forms of activity which old-style territorial borderscannot achieve. Bordering is selective and targeted today”în C.Rumford, „Theorizing Borders”, European Journal ofSocial Theory, 2006, 9(2), pp. 155–169. A se vedea dease-menea E.Balibar, „The Borders of Europe”, în P. Cheahand B. Robbins (eds) Cosmopolitics : Thinking and Feel-ing Beyond the Nation, Minneapolis, University of Min-nesota Press, 1998.

27 P. Virilio, Speed and Politics, Semiotexte, Los An-geles, 2006. A se vedea deasemenea G. Deleuze şiF.Guattari, op. cit., 1987.

28 M.Castells, The Rise of the Network Society,Blackwell Publishers, Oxford, 1996.

29 A.Mol şi J.Law, „Regions, Networks and Fluids:Anaemia and Social Topology”, Social Studies of Science,Sage, Londres, vol.24, 1994, pp. 641-671.

30 „States perform essential political-social and eco-nomic functions and no other organization appears as apossible competitor to them. They foster the institutionsthat make internal peace and prosperity possible. (…) Thesovereign state with fixed borders has proved to be the bestorganization for keeping peace and fostering the conditionsfor economic well being ” în K.Waltz, op. cit., 1999, p. 697.

31 „La guerre n’est pas seulement un acte politique maisun véritable instrument politique, une poursuite des relationspolitiques, une réalisation de celles-ci par d’autres moyens ”în C.von Clausewitz, De la guerre, Paris, Minuit, 1992, p. 62.

32 R.Aron, Paix et Guerre entre les Nations, Paris,Calmann-Lévy, 1968, p. 17.

33 O mare diferenţă între Waltz şi Morgenthau constăîn ignorarea de către cel din urmă a efectelor structuriiasupra componentelor unităţilor. Morgenthau crede căpolitica, ca şi societatea în general, este guvernată prinlegi obiective care îşi au originea în natura umană şi căaceastă natură este caracterizată de un ansamblu deinstincte de reproducere şi de dominaţie. În H. Morgenthau,Politics among Nations, McGraw-Hill, 1993, p. 37

34 „The state among states, it is often said, conductsits affairs in the brooding shadow of violence. Becausesome states may at any time use force, all states must beprepared to do so – or live at the mercy of their militarilymore vigorous neighbours. Among states, the state of na-ture is a state of war. This is meant not in the sense thatwar constantly occurs but in the sense that, with eachstate deciding for itself whether or not to use force, warmay break out at any time. (…) Among men as amongstates, anarchy, or the absence of government, is associ-ated with the occurrence of violence. The threat of vio-lence and the recurrent use of force are said to distin-guish international from national affairs”. În K.Waltz, „An-archic Order and Balances of Power”, în R.Keohane,Neorealism and Its Critics, Columbia University Press,New York, 1986, p. 98.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200888

Monitor Strategic35 Aron în analizele sale doreşte să depăşească pers-

pectiva realistă imaginând posibilitatea de a se ajunge la o„societate transnaţională” întărită de schimburile econo-mice şi de credinţele comune. În R.Aron, op. cit., 1984,pp. 113-114.

36 Este important de notat definiţia pe care Waltz o dă„teoriei” în înţelegerea strategiei de lucru a unui cercetă-tor pozitivist: „Yet the critics miss the point. Theory isartifice. A theory is an intellectual construction by whichwe select facts and interpret them. The challenge is tobring theory to bear on facts in ways that permit explana-tion and prediction. That can only be accomplished by dis-tinguishing between theory and fact. (…) Theory becomespossible only if various objects and processes, movementsand events, acts and interactions are viewed as forming adomain that can be studied in its own right”. Apud K.Waltz,„ Realist Thought and Neorealist Theory”, Journal of In-ternational Affairs, 44, 1990, pp. 22-23.

37 K.Waltz, Theory of International Politics, RandomHouse, New York, 1979.

38 Desigur, teoria pozitivistă a securităţii nu se reducela viziunea realistă şi neorealistă, alegerea fiind influenţatăde faptul că aceste două poziţii acordă o importanţă pestemăsură conceptelor de război şi de apărare militară.Trebuie totuşi adăugat faptul că un neoliberal ca R.Keohanepreia postulatele realiste privind anarhia, individualismulactorilor, proeminenţa statului în raport cu ceilalţi actoridar pentru acesta cooperarea pacifistă rămâne posibilădatorită instituţiilor internaţionale. Mai departe, Keohaneafirmă faptul că pentru el cooperarea nu presupuneabsenţa conflictului ci din contră, cooperarea se apropiemai mult de o „ interdependenţă asimetrică” în sens rea-list: „ …nothing guarantees that relationships that we des-ignate as interdependent will be characterized by mutualbenefit. (…) We must therefore be cautious about the pros-pect that rising interdependence is creating a brave newworld of cooperation to replace the bad old world of inter-national conflict”. În R. O. Keohane şi J. S. Nye, Powerand Interdependence. World Politics in Transition, Little,Bown and Co., Boston, 1977, pp. 10-11. A se vedea şijustificarea lui J. Grieco privind refuzul realiştilor de a-şiimagina statul interesat de câştigurile absolute(neo)liberale. În J.Grieco, „ Anarchy and the Limits ofCooperation : A Realist Critique of the Newest LiberalInstitutionalism ”, în C.W.Kegley, Controversies in Inter-national Relations. Realism and the Neoliberal Challenge,St.Martin’s Press, New York, 1995.

39 B. Buzan, „New Patterns of Global Security in the21th Century”, în International Affairs, 67, 3, pp. 431-451.

40 „ A security complex represents a group of stateswhose primary security concerns link together sufficientlyclosely that their national securities cannot realistically

be considered apart from one another ” în B.Buzan, People,States and Fear, Boulder Lynne Rienner, 1991, p. 190.

41 Ibidem. p. 324 .42„In the contemporary international system, the stan-

dard unit of security is the sovereign territorial state (…)All that can be said is that without strong states, therewill be no security, national or otherwise ”. În B.Buzan,op.cit., 1991, pp. 363-364.

43 D. Campbell, Writing Security, University of Min-nesota Press, Minneapolis, 1992, pp. 202-203.

44 B. McSweeney, Security, Identity, Interests, Cam-bridge University Press, Cambridge, 1999, p. 12.

45 Ibidem, pp. 73-74.46 „The loss of an Enemy can be seen as something of

a catastrophe for an identity based on that Enemy, and itopens up a search for a new Other that can function asthe new Enemy ” R. Lipschutz, „Negociating the Bound-aries of Difference and Security at Millenium’s End”, înR. Lipschutz (ed.), On Security, Columbia University Press,New York, 1995, p. 219.

47 O.Wæver, „ Securitization and Desecuritization ”,în R.Lipschutz (ed.) op.cit., 1995.

48 „ the idea of securitization describes processes inwhich the socially and politically successful „ speech act ”of labelling an issue a „ security issue ” removes it fromthe realm of normal day-to-day politics, casting it as an „existential threat ” calling for and justifying extreme mea-sures ” în C.A.S.E. Collective, “Critical Approaches toSecurity in Europe: A Network Manifesto”, PRIO, vol. 37,4, Sage Publications, 2006, p. 453.

49 D. Bigo, „Sécurité et immigration: vers unegouvernementalité par l’inquiétude?”, Cultures et Conflits,31-32, 1998, pp. 8-9.

50 „The diagram rationality (of the Möbius ribbon ofsecurity) does not affect survival but rather intolerancetoward differences, that social and historical changes areperceived as a threat”. D.Bigo, „The Möbius ribbon of in-ternal and external security ”, în M. Albert, D. Jacobsonşi Y. Lapid (ed.), Identities, Borders and Orders. Rethink-ing International Relations Theory, University of Minne-sota Press, Minneapolis, 2001, p. 100.

51 Z. Bauman, Society Under Siege, Polity Press, Cam-bridge, 2002, p. 12.

52 „Ca şi rizomul, nomadul simbolizează dezrădăci-narea, dispersarea. Nomazii au un control absolut asupramişcării lor în comparaţie cu migranţii care nu se mişcădecât între două locaţii bine determinate. În mod para-doxal, nomadul poate fi privit ca o persoană care nu semişcă deloc, care este de fapt imobilă. În calitate de simbolal deteritorializării complete, nomadul nu se angajează aşacum o face imigrantul în reteritorializare…” În G. Deleuzeşi F. Guattari, op. cit., 1987, pp. 37-38.

Monitor Strategic

89PUNCTE DE VEDERE

Bibliografie

CărţiAron, R., Paix et Guerre entre les Nations, Paris,

Calmann-Lévy, 1968Balibar, E., „The Borders of Europe”, în P. Cheah and

B. Robbins (eds) Cosmopolitics: Thinking and FeelingBeyond the Nation. Minneapolis, University of MinnesotaPress, 1998

Bauman, Z., Liquid Modernity, Polity Press,Cambridge, 2000

Bauman, Z., Society Under Siege, Polity Press,Cambridge, 2002

Beck, U., La société du risque: sur la voie d’une autremodernité, trad. L.Bernardi, Paris, Flammarion, 2003

Bigo, D., Polices en réseaux. L’expérienceeuropéenne, Presses de Sciences Po, Paris, 1996

Bigo, D., „The Möbius ribbon of internal and externalsecurity” în M.Albert, D.Jacobson şi Y.Lapid, Identities,Borders and Orders, University of Minnesota Press,Minneapolis, 2001

Booth, K., „Dare not to Know: International RelationsTheory versus the Future”, în K.Booth si S.Smith,International Relations Theory Today, The PennsilvaniaState University , Press, Pennsylvania, 1995

Brien, R.O’ Global Financial Integration : The End ofGeography, Royal Institute of International Affairs, Londra,1991

Buzan, B., People, States and Fear, Boulder LynneRienner, 1991

Campbell, D., Writing Security, University ofMinnesota Press, Minneapolis, 1992

Castells, M., The Rise of the Network Society,Blackwell Publishers, Oxford, 1996

Darel, P., „Re-escaling IPE: subnational states and theregulation of the global political economy”, Review ofInternational Political Economy, 9, 3, 2002

Deleuze, G. şi F.Guattari, A Thousand Plateaus;Capitalism and Schizophrenia, University of MinnesotaPress, Minneapolis, 1987

Foucault, M., Sécurité, territoire, population, coursau Collège de France, 1977-1978, Paris, Gallimard, 2004

Gregory, D., si J.Urry, Social Relations and SpatialStructures, St.Martin’s Press, New York, 1985

Grieco, J., „Anarchy and the Limits of Cooperation: ARealist Critique of the Newest Liberal Institutionalism”,în C.W.Kegley, Controversies in International Relations.Realism and the Neoliberal Challenge, St. Martin’s Press,New York, 1995

Harvey, D., The Condition of Postmodernity, AnEnquiry into the Origins of Cultural Change, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 1990

Keohane R.O. si J.S.Nye, Power and Interdependence.World Politics in Transition, Little, Bown and Co., Boston,1977

Linklater, A., Men and Citizens in the Theory ofInternational Relations, Macmillan Press, Londra, 1990

Linklater, A., The Transformation of PoliticalCommunity. Ethical Foundations of the Post-WestphalianEra, University of South Carolina Press, Columbia, 1998

Lipschutz, R., „Negociating the Boundaries ofDifference and Security at Millenium’s End”, în R.Lipschutz, (ed.) On Security, Columbia University Press,New York, 1995

McSweeney, B., Security, Identity, Interests,Cambridge University Press, Cambridge, 1999

Morgenthau, H., Politics among Nations, McGraw-Hill,1993

Ohmae, K., The End of the Nation State. The Rise ofRegional Economies, The Free Press, New York, 1995

Sack, R.D., Human Territoriality. Its Theory andHistory, Cambridge, CUP, 1986

Tuathail, G.O’, „Borderless Worlds? ProblematisingDiscourses of Deterritorialisation”, în N.Kliot, Newman,D., Geopolitics at the End of the Twentieth Century, FrankCass, Londra, 2000

Virilio, P., Speed and Politics, Semiotexte, LosAngeles, 2006

Waever, O., „Securitization and Desecuritization”, în

R. Lipschutz (ed.), On Security, Columbia University Press,

New York, 1995

Waltz, K., Theory of International Politics, Random

House, New York, 1979

Waltz, K., „Anarchic Order and Balances of Power”,

în R.Keohane, Neorealism and Its Critics, Columbia

University Press, New York, 1986

53 A se vedea U.Beck, La société du risque: sur la voied’une autre modernité, trad. L.Bernardi, Paris,Flammarion, 2003.

54 M.Foucault, Sécurité, territoire, population: coursau Collège de France, 1977-1978, Paris, Gallimard, 2004,p. 122

55 D. Bigo, Polices en réseaux. L’expérience euro-péenne, Presses de Sciences Po, Paris, 1996, pp. 332, 335

56 Ibidem, pp. 342-343.57 D.Bigo, op.cit., 1996.58 K.Booth, „ Dare not to Know : International Rela-

tions Theory versus the Future ”, în K.Booth si S.Smith,International Relations Theory Today, The PennsylvaniaState University Press, Pennsylvania, 1995, pp. 329-330.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200890

Monitor Strategic

SUMMARY

Lavinia Asavei este doctorand ;n Rela]ii interna]ionale, Universitatea Ottawa, Canada. :n prezentare în preg\tire teza privind externalizarea politicilor europene în domeniul azilului [i o cercetareasupra deten]iei ;n Uniunea European\ a solicitan]ilor de azil pentru Howard Adelman, York Uni-versity, Canada. Printre domeniile de interes academic se num\r\ migra]ia interna]ional\ [i politicilestatelor occidentale în domeniul azilului.

PeriodiceAgnew, J., „The Territorial Trap: the Geographical

Assumptions of International Relations Theory”, Reviewof International Political Economy, 1, no. 1, 1994

Bigo, D., „Sécurité et immigration: vers une gouver-nementalité par l’inquiétude?”, Cultures et Conflits, 31-32, 1998

Buzan, B., „New Patterns of Global Security in the21th Century”, în International Affairs, 67, 3

C.A.S.E. Collective, “Critical Approaches to Securityin Europe: A Network Manifesto”, PRIO, vol. 37, 4, SagePublications, 2006.

Mol A., şi J.Law, „Regions, Networks and Fluids:Anaemia and Social Topology”, Social Studies of Science,Sage, Londres, vol.24, 1994

Pellerin, H., „Une économie politique de la frontière”,A Contrario, 2, 2, 2004

Rumford, C., „Theorizing Borders”, European Journalof Social Theory, 2006, 9(2)

Waltz, K., „Globalization and Governance”, PoliticalScience and Politics, vol. 32, no. 4, 1999

Waltz, K., „Realist Thought and Neorealist Theory”,Journal of International Affairs, 44, 1990

RapoarteCRDI, La responsabilité de protéger, La Commission

Internationale de l’intervention et de la souveraineté desEtats, Ottawa, 2001

Internethttp://www.summit-americas.org/Canada/Human

Security-french.htm

In the author’s opinion, current globalization trends after the Cold War resulted in a redefinitionof the territorial concepts from a geopolitical points of view. This is reflected in the security studieswhich embraced the post-positivist paradigm emphasizing threats to identity and values ratherthan military classical threats. States are confronted with terrorism and assymetrical threats, thusthey have shifted their security priorities from external ennemis, especially foreign states, to domesticand transnational terrorism, and their reaction meant the increase of the mechanisms of watchingand control on the population, wiith a special regard on immigrants.

Monitor Strategic

91PUNCTE DE VEDERE

Fiecare credinţă religioasă mai importantăpriveşte viaţa (în special viaţa umană) din punctde vedere al sacrului, în unele sensuri, şiconfirmă mila şi compasiunea ca obligaţii umanede bază. Dar sfintele scripturi şi autorităţilereligioase influente au învăţat, de asemenea, căeste uneori drept să ucizi alte fiinţe umane. Întrecut ca şi în prezent, s-a mers mai departe cuanaliza ştiinţifică a războaielor de nimicireîmpotriva ereticilor şi infidelilor (necredin-cioşilor), fără să se ajungă la concluzii definitorii.

În mod cert, religia nu este numai cataliza-torul războiului total şi al altor forme de violenţăconfuză, cu sau fără discriminare. Oamenii par afi în stare să inventeze tot soiul de raţiuni fun-damentale pentru uciderea în masă fără a simţinevoia de a cita voinţa lui Dumnezeu. Unele dintrecele mai îngrozitoare atrocităţi din istorie nu auavut originea în religie ci, mai curând, în urarasială şi de clasă ( a se avea în vedere victimelesecolului 20 din vremea lui Hitler, Stalin, Mao şiPol Pot). Acolo poate fi vorba de o tendinţăgenetică a speciei noastre, ca şi aceea a „rudelor”noastre, cimpanzeii, de a ataca şi ucide pe alţii,fără nici un motiv, cu excepţia acelora care „suntcu noi” ori „de-ai noştri”. Întodeauna la bazaconflictului a stat o anumită stare de confruntareîntre „ai noştri” şi „ai lor”, aşadar o identificare ainamicului ca fiind din afara grupului de referinţă.

Violenţa religioasă poate avea însă o particu-laritate distinctă şi un caracter brutal dacăobiectivele actelor de violenţă sunt văzute ca oblasfemie sau insultă adusă lui Dumnezeu, cape nişte inamici ai lui Dumnezeu care trebuie afi umiliţi sau distruşi. Acest fel de a gândi con-tinuă să aprindă violenţa în ţări dintre cele maidiverse ca Pakistan, Sri Lanka, Nigeria, Irlanda,Indonezia sau fosta Iugoslavie.

ETICA R|ZBOIULUI {I A P|CII

Dr. Stan Petrescu

Sunt încrezător că principiile morale pot fiafirmate de către toate religiile importante alelumii spre a limita violenţa chiar şi atunci cândnu poate sau nu ar putea fi oprită complet.

Marii actori de securitate statali şi nonstataliai lumii, mai înainte de a decide modalităţile degestionare a unei situaţii de criză sau a unuiconflict, ar trebui să ţină seamă de recunoaş-terea diversităţilor doctrinare ale unor religii,în mod deosebit, a momentelor de intoleranţăviolentă înlăuntrul unor astfel de credinţe. Esteposibil să existe, în viziunea lor, acoperireamorală că proclamarea războaielor ar constituiun fel de cruciade divine obligatorii sau jihad,împotriva adversarilor, prin intermediul cărorapot fi apărate drepturile lor de bază.

Cunoaşterea prin studiu a diversităţilordoctrinare a religiilor comunităţilor umane esteabsolut necesară pentru a se face unele estimări,în cunoştinţă de cauză, asupra anumitor pre-cepte şi valori etice din alte tradiţii asemănă-toare cu acelea proprii. Această cunoaştere,credem noi, va fi în măsură să sprijine mai bineiniţiativele diplomatice între ţări şi culturi dife-rite pentru a reduce probabilitatea războiului,precum sau pentru a slăbi severitatea lui.

Spre exemplu, cunoscând, în mod specific,„lupta pentru suflet şi idei” în locuri precumAfganistanul şi Irakul de astăzi, se pot desprindemodalităţile de a se construi alianţe cu musul-manii moderaţi împotriva ideologiilor radicalegen Al-Qaida.

Dacă ar fi să ne referim la una dintre celemai vechi existenţe religioase, fără îndoială, cătrebuie să ne referim la Hinduism. TradiţiaHindu venerează şi apreciază tot ceea ce în-seamnă viaţă şi respectă cu sfinţenie evitareainjuriilor aduse oricărei creaturi sensibile.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200892

Monitor Strategic

Acest model etic a condus pe hinduşi laadoptarea vegetarianismului şi pacifismuluistrict, riguros şi a fost puternic vizibil în Budismşi Jainism, amândouă ramuri ale Hinduismului.

Dezvoltarea eticii pacifiste la aceste credinţeeste legată, printre altele, de unii discipoliextrem de echilibraţi precum Mahatma Ghandisau renumiţii învăţători budişti precum DalaiLama (lider spiritual din Tibet), Thich NhatHanh (călugăr şi scriitor din Vietnam) şi MahaGhosananda (călugăr budist din Cambogia).

Budismul accentuează ajutorul acordatoamenilor pentru a fi în mod constant conştienţide cum ar putea creşte emoţiile lacome şi odioa-se în scopul evitării controlului fiinţei de cătreacestea.

Budismul urmăreşte să discrediteze divi-ziunea socială precum sistemul de caste Hindu,şi, în acelaşi timp, să consolideze virtuţile lorde compasiune şi lipsa insultei. Drept conse-cinţă, obligaţia de a nu ucide oameni sau alteanimale sensibile se cere la toţi budiştii, deşi cao absolută datorie a fost adesea restricţionatăîn practică, de către ordinele călugăreşti şicălugării budişti. În acest sens, un text sacruJain spune: „Nu se poate ucide, maltrata, chinuisau persecuta nici o fiinţă vie”.

Nu întâmplător, în India, vaca este un ani-mal sacru şi, prin urmare, protejat şi astăzi.

Cum ar răspunde pacifiştii din lăuntrulacestor credinţe faţă de preocuparea că non-violenţa poate să aibă efecte mici sau neconvin-gătoare asupra violenţei inamicului şi ce rezul-tate ar putea sa aibă în distrugerea unei comu-nităţi?

Unii se străduiesc să arate că numai violenţapare a produce eficienţă, dar în mod obişnuitaceasta sfârşeşte prin a produce mai multăviolenţă şi mai multă dramă decât poate să-şiînchipuie omul.

Alţii sunt de acord că nonviolenţa, uneori,nu reuşeşte să împiedice sau să oprească violenţ-a, dar pretind că succesul nu este la fel de im-portant ca un lucru drept, bine făcut.

Hinduşii şi budiştii cred în legea Karmei careimpune, aplică dreptatea prin mai multe seriinedefinite, vagi de renaşteri. Chiar în acest caz,dacă oamenii răi reuşesc în vieţile lor prezente

să scape nepedepsiţi, Karma va face astfel încâtîn vieţile lor viitoare să plătească pentru răulfăcut. Încrederea în legea Karma poate ajutaaderenţii acestei credinţe să învingă egoismulşi ostilitatea şi să reziste să cedeze violenţei.Aceste funcţiuni sunt asemănătoare cu cele alecreştinilor, care cred în răsplata cerească pentruo viaţă evlavioasă şi morală chiar dacă unii suferămari nedreptăţi pe timpul vieţii pământeşti dincauza unor oameni răi, în timp ce josnicii şinevolnicii vor sfârşi în iad. Cu toate acestea, înpractică, tradiţiile orientale, adesea, permitunele excepţii de la regulile generale privitoarela ucidere.

Conform cu doctrina hinduistă, există oîntreagă castă de războinici al căror rol în apă-rarea cu forţa a comunităţii este considerat a fila fel de important ca al brahmanilor – castapreoţilor.

Dacă un om hindu este născut în casta răz-boinicilor, el este obligat să ucidă soldaţii inamiciîn apărarea comunităţii; rolul lui social nu-ipermite să fie pacifist. El trebuie să ucidă, totuşi,din proprie iniţiativă fără ură şi patimă. Unii zeiHindu precum Indra sunt încredinţaţi că dispunei înşişi de caracteristici războinice şi suntapreciaţi pentru distrugerea adversarilor. Astfelcă în Hinduism războiul sfânt nu este completstrăin.

Pe de altă parte, războiul total, în sensul uci-derii tipice fără discriminare, a fost interzis.Soldaţii hindu nu ucid prizonieri sau civili ne-înarmaţi, pasămite, au datoria de a avea un sen-timent cavaleresc: poate fi considerat lipsă deprofesionalism pentru un soldat hindu de a facerău unui om lipsit de apărare (în mod ase-mănător, valorile cavalerismului au stat la bazaprincipiilor moderne ale imunităţii noncomba-tanţilor).

Unii budişti au argumentat că uciderea poatefi justificată în cazuri rare, ca un rău minor, dacăcomunitatea budistă sau alţi oameni inocenţisunt ameninţaţi cu atacuri violente şi dacă mij-loacele de convingere nonviolente şi protestelenu au dat rezultatele dorite.

Este interesant că, chiar dacă războiul poatefi dus pe temeiuri juste şi ca ultimă soluţie,budiştii încă îl privesc asemănător unui păcat

Monitor Strategic

93PUNCTE DE VEDERE

intern. Creştinii medievali au avut puncte devedere similare.

Mulţi dintre liderii budişti, în mod public,au sprijinit agresiunea violentă împotriva oameni-lor de religii concurente. Zen Budismul a fostdeturnat în Japonia pentru a sprijini etica răz-boiului crud înaintea şi în timpul celui de-alDoilea Război Mondial. În Sri Lanka unii budiştiau promovat „purificarea etnică”a tamililorhindu din insule. Omul care l-a asasinat peGandhi în 1948 a fost membru al hinduşilorradicali care s-au opus oricărui compromis cuIslamul sau alte credinţe. Desigur că este foartedificil să observi cum astfel de fapte pot fijustificate în lumina esenţei valorilor religioase.

În religiile monoteiste occidentale precumIudaismul, Creştinismul şi Islamul, întâlnim, deasemenea, un amestec de valori morale – uneleîmpiedicând violenţa, altele promovând-o.

Credem că este corect să menţionăm, totuşi,că problema războiului total a fost mai frecventăîn aceste credinţe decât în tradiţiile orientale,datorită unei mai intense frici faţă de credinţeleneortodoxe şi de idolatrie (de exemplu vene-rarea falşilor zei).

Prima religie monoteistă a lumii este Iudaismul.Unicul Dumnezeu i s-a adrest unui unic om depe pământ şi acesta a fost Avraam.

Potrivit Genezei, istoria poporului lui Israelîncepe cu chemarea adresată unei singur om,Avraam, nume semitic timpuriu, care pare să în-semne „tatăl este înălţat” (Abram). Acesta, „alesul”prin excelenţă, este cel binecuvântat şi prinintermediul lui vor fi binecuvântate popoarele.

Englezul Leonard Woolley a descoperit întreanii 1922 şi 1934, în preajma fluviului Eufrat,din actualul Irak meridional, anticul oraş Ur,patria lui Avraam şi a soţiei lui, Sara. CarteaGenezei ne fac cunoscute plecarea şi sosirealui Avraam în ţara Canaan: Domnul i-a zis luiAvraam: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şidin casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voiarăta. Voi face din tine un popor mare, te voibinecuvânta şi voi face mare numele tău; şi veifi o binecuvântare” (Geneza 12,1-2). În cuvântulpe care Dumnezeu îl adresează patriarhului sedisting două promisiuni: descendenţa nume-roasă şi ţara.

În mod curent, în Biblia Ebraică (sau Testa-mentul Vechi, cum o numesc creştinii), se spunecă iubirea aproapelui este îndatorirea funda-mentală; de fapt, aceasta este extinsă dincolode cea religioasă sau a familiei etnice, precumşi a rezidenţelor străine (Leviticus 19:17-18, 33-34). Crima şi alte forme de violenţă nedreaptăsunt interzise (Exodul 20:13).

Argumentele morale de bază fundamentalesau reflectate în acele porunci par a fi: Dumnezeueste iubitor; să iubim precum Dumnezeu;Dumnezeu a arătat compasiune şi milă faţă detine; a se arăta mulţumirea faţă de Dumnezeude către fiinţele pline de milă faţă de alţii; fiinţeleumane sunt create după chipul şi asemănarealui Dumnezeu (vezi Psalmul 145:8-9, Mica 6:8,şi Geneza 1:26-27,9:6). Dacă am lua în consi-derare acele idei extrase în mod singular dinunele valori biblice şi poruncile, am putea con-chide, într-o etică a pacifismului strict, riguros,în legătură cu fiinţa umană, că există o absolutădatorie de a nu ucide, întrucât uciderea sau unatac criminal pot fi privite ca un fel de sacrile-giu, la fel de bine ca într-o dragoste interzisă.

În mod evident, aceste precepte nu maifuncţionau la vechii evrei atunci când crimasau alte delicte serioase (Exodul 21-22) eraufapte urmate de pedeapsa capitală, de exempluo formă a uciderii cu intenţie. Facerea 9:6 spune:„De va vărsa cineva sânge omenesc, sângeleaceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumne-zeu a făcut omul după chipul său”. Aş spune căar avea următorul înţeles: „Toate persoanele auun drept fundamental de a nu fi ucise, înrădă-cinat în tot ceea ce a fost creat după chipul luiDumnezeu; dar ei pot pierde acest drept dacăvor comite un delict destul de serios.”

Însă este precizat în Deuteronom 24:16:„Părinţii nu pot fi pedepsiţi cu moartea pentruvina copiilor şi nici copii să nu fie pedepsiţi cumoartea pentru vina părinţilor; fiecare dintreaceştia pot fi pedepsiţi cu moartea numai pentrupropriile lor păcate.” În plus, dacă această eticăa permis războiul pentru toţi, ar trebui limitat laapărarea nevinovaţilor împotriva invadatorilor sauîn acordarea de pedepse pentru atrocităţile lor.

Însă pedeapsa colectivă şi războiul fără dis-criminare erau, de asemenea, condamnate sau

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200894

Monitor Strategic

aprobate în Biblia Ebraică, mai cu seamă încazuri de idolatrie. Prima dintre poruncilemozaice interzicea evreilor de a se închina laaltcineva, decât lui Yahwe (Dumnezeu). Dumne-zeu cere puritate şi obedienţă strictă; idolatriaşi blasfemia erau pedepsite cu moartea (Ieşirea20:3, 5). Cei care nu erau israeliţi şi care trăiauîn aceeaşi zonă de credinţă a evreilor promisălor de Dumnezeu erau văzuţi căzând într-o mareispită de a-şi abandona credinţa lor.

Aceasta i-a condus la raţiunea de măcelărirea întregii comunităţi alogene, acţiune oglindităîn unele dintre cele mai mari reci pasaje dinBiblie. În Deuteronomul 20:16-18 se spune: „Iarîn cetăţile popoarelor acestora pe care DomnulDumnezeul Tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşiîn viaţă nici un suflet. (…) Ca să nu vă înveţeaceia să faceţi aceleaşi urâciuni pe care le-aufăcut ei pentru dumnezeii lor şi ca să nu greşiţiînaintea Domnului Dumnezeului vostru...” Ioşua6:21 şi 10:40 arată că Armata lui Ioşua i-a omorâtpe toţi din Jerihon: „Şi au dat junghierii tot ceera în cetate, atât bărbaţi cât şi femei, tineri şibătrâni, boi, oi şi măgari, tot au trecut prin ascu-ţişul sabiei... Apoi a lovit Ioşua întregul ţinutmuntos, Neghebul, câmpia şi ţinutul mării şi peregii lor şi nu a lăsat să scape pe nimeni, ci aomorât toată suflarea cum a poruncit DomnulDumnezeul lui Israel.”

De asemenea, Talmudul dă explicit permi-siunea pentru indivizi de a ucide criminaliiurmăriţi, fie în autoapărare, fie în apărareaaltora, în mod primar bazat pe Genesa 9:6 (deşiacest verset pare să se aplice numai la crimelecare deja s-au produs). Maimonides1 chiargândea că uciderea poate fi reclamată în luminaexplicaţiei din Leviticus 19:16; „să nu stai nepă-sător aproape de sângele vărsat de aproapeletău”. Războiul de apărare a fost permis pe acelepământuri, fiind necesar dacă supravieţuireastatului evreu a fost ameninţată. Pacifismul afost recomandat ca o opţiune a precauţiei. Chiaratunci când există o cauză justă pentru război,Maimonides şi mulţi alţi rabini îndemnau caeforturile nonviolente pentru realizarea justiţieişi obţinerea păcii să fie primul scop urmărit.

Schiţând în parte acele elemente ale tradiţieievreieşti, Codul de Etică al Forţelor de Apărare

Israeliene cere soldaţilor să întrebuinţeze laminimum forţa şi să cruţe vieţile civililor, şi deasemenea afirmă importanţa respectării demni-tăţii lor, a valorilor şi locurilor lor sacre. În modclar, un război de nimicire ca al lui Ioşua nu ar fitrebuit permis de către Codul de Etică al Forţelorde Apărare Israeliene (IDF). Dar în practicăCodul nu fusese de acord întotdeauna cu ocupareaPalestinei de către Israel şi nici cu cele întâmpla-te în timpul invaziei Israelului în Liban din anul1980. Forţa militară israeliană nu a fost întot-deauna aplicată proporţional cu agresiunea;familii întregi ale teroriştilor au fost adeseapedepsite în mod colectiv (de exemplu casele lorau fost distruse cu buldozerul); civili palestinienisunt umiliţi şi intimidaţi zilnic. Desigur, foartemulţi cetăţeni din Israel şi de prin alte părţi aucriticat aceste tactici privind temeiurile moraleale acţiunilor, exprimând, în lumina secolelor deînvăţăminte talmudice, sentimente de compa-siune şi de respect pentru demnitatea umană.

Analiştii doctrinei creştine cred că problemacare a constituit subiectul unei ample dezbaterieste aceea dacă Iisus a fost pacifist, cu altecuvinte, dacă el s-a opus violenţei absolute. Unelepasaje din Evanghelie par să clarifice aceastăproblemă, altele, însă, sunt ceva mai ambigui.

Matei, cap. 5 se referă la Iisus care spune:„Aţi auzit ceea ce s-a spus; «Ochi pentru ochi şidinte pentru dinte». Dar eu vă spun vouă; nu văopuneţi răufăcătorului. Dacă cineva te loveştepe obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt. Aţiauzit ceea ce a fost spus; Să iubeşti aproapeletău şi să urăşti duşmanul tău; Eu vă spun vouă:Iubeşte-ţi duşmanul şi roagă-te pentru aceia carete persecută”. Aceste afirmaţii par să accen-tueze rolul important al nonviolenţei.

Din contră, când Iisus a vorbit soldaţilorromani, El nu le-a recomandat ca aceştia săabandoneze obligaţiile lor militare în scopul dea-l servi pe Dumnezeu (Luca 7). Acum argu-mentul despre cuminţenie este, logic vorbind,slab, deoarece este de neînţeles cum Iisus va fireconciliat profesiunea militară cu lipsa derezistenţă la rău şi dragostea faţă de duşman.Prin urmare, Evanghelia îl descrie pe Iisus cafolosind unele măsuri de intimidare sau forţăpentru izgonirea negustorilor din Templul din

Monitor Strategic

95PUNCTE DE VEDERE

Ierusalim (Ion 2:13-16). Există chiar o relataredespre Iisus care pare să explice permisiuneadiscipolilor săi de a purta spade şi de a le între-buinţa în autoapărare, deşi acest pasaj aparenumai în Luca 22 şi este foarte misterios.

În aprecierea lui Luca (22:47-51), în singuradintre Evanghelii, primul dintre discipoli l-aîntrebat: „Doamne, noi ar trebui să lovim cuspada?” Dar Iisus nu răspunde, deşi înainte unuldintre ei taie urechea servitorului. Probabil căel nu i-a lăsat suficient timp să răspundă. AtunciIisus spune simplu: „Opriţi! Nu mai mult decâtatât”. În versiunea Evangheliei după Luca, existănumai această poruncă scurtă, dar fără motiveserioase date. Poate reflecta o repulsie faţă deviolenţă, în general. Ne întrebăm, însă, de ceIisus, în Evanghelia lui Luca, a permis discipoli-lor săi să deţine spade, până acum fiind interzisăfolosirea armelor în apărarea lor.

În varianta arestării după Evanghelia lui Ioan(18: 3-11), discipolul care întrebuinţează sabiaeste identificat a fi Simon/Petru şi numele slugiiarhiereului era Malchu. (În alte evanghelii, eisunt nenumiţi.) Ioan îl citează pe Iisus ca spunândlui Petru: „Pune spada în teacă. Paharul pe caremi l-a dat tatăl oare nu-l beau?”. Astfel atenţialui Ioan este îndreptată asupra nevoii de apermite continuarea misiunii divine a lui Iisus(aici sunt incluse prinderea şi crucificarea), fărăa specifica opoziţia sa faţă de violenţă. Diferenţafaţă de versiunea lui Luca este evidentă. Variantaafirmaţiei lui Iisus din Matei este mai lungă şimai complicată decât altele (26:51-54): „Şi iatăcă unul din ei care era cu Iisus întinzând mânatrase spada sa şi lovind sluga arhiereului i-a tăiaturechea. Atunci Iisus i-s zis: Pune spada ta lalocul ei, căci toţi care iau spada de spadă vormuri. Sau ţi se pare că eu nu pot ruga pe tatălmeu şi-mi va pune chiar acum la rând mai multde 12 legiuni de îngeri. Dar cum vor fi împlinitescripturile că aşa trebuie să fie”.

De notat că Iisus oferă cel puţin două mo-tive bine întemeiate împotriva folosirii de cătrediscipoli a spadei lor. Se poate prezenta ca unsfat luat cu multă precauţie: dacă nu vrei să fiiucis, atunci nu folosi arme mortale. Dar atuncinu ar trebui să răspundă discipolul: „Am toatăvoinţa de a muri numai pentru a te apăra?” Dar

după altă raţiune, precum cea rezultată din Ioan,poate fi interzisă această situaţie numai atuncicând discipolul nu trebuie să interfereze cumisiunea lui Iisus. (Ne întrebăm, totuşi, cumlegiunile de îngeri sunt compatibile cu paci-fismul.) În lumina acestor combinaţii confuzede texte cum au răspuns comunităţile creştinede la început la întrebarea dacă forţa ar putea fijustificată din punct de vedere moral? Multedintre ele par să fi construit o etică duală; unapentru creştini şi alta pentru stat, regim. Aşfolosi câteva nume, precum Paul2, Tertullian dinCartagina3 şi Origen din Alexandria4 pentru ailustra aceasta. Aceşti trei creştini extrem deinfluenţi au interpretat învăţătura lui Iisus cape un exemplu de interzicere a întrebuinţăriiforţei de către toţi creştinii, nu numai în autoa-părare, ci şi în apărarea altor oameni nevinovaţi.

Paul arată în epistola către romani (capitolul12): „Să nu răsplătiţi pe nimeni cu rău pentrurău; purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturoroamenilor. Nu vă răzbunaţi voi înşivă, iubiţilor,şi părăsiţi locul pentru răzbunarea Domnului.Căci scris este: a mea este răzbunarea eu voirăsplăti, zice Domnul. Şi dacă va fi flămânzitvrăşmaşul tău, dă-i de mâncare; dacă va fi însetat,dă-i să bea; căci făcând aceasta, cărbuni de focvei grămădi pe capul lui. Nu fi biruit de cătrerău, ci birueşte răul prin bine”

Un secol mai târziu, Tertullian a scris căatunci Iisus l-a certat pe apostolul care l-a apăratîn momentul arestării, drept consecinţă el adezarmat pe fiecare soldat. Tertullian explicăconducătorilor romani că toţi creştinii cred căeste mai bine pentru ei să fie ucişi decât săucidă.Şi el arată că atunci soldaţii s-au convertitla creştinism, părăsind în acelaşi timp armata5.Contemporanul său, Origen, de asemenea, aratăcă Iisus nu a fost de acord cu omuciderea şi,drept consecinţă, creştinii nu vor putea nicio-dată să ucidă sau să întrebuinţeze violenţapentru nici un motiv6. Dar toţi cei trei creştiniai perioadei de început, în ciuda atitudinilor lorpacifiste aparente, se pare că erau mulţumiţi căDumnezeu a autorizat statul (autorităţile) săîntrebuinţeze forţa brută pentru anumite scopu-ri. Paul arată în Către Romani 13: „Orice sufletsă fie supus înaltelor stăpâniri. Căci nu este

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200896

Monitor Strategic

stăpânire decât de la Dumnezeu, iar care suntde la Dumnezeu sunt rânduite. Astfel cine nueste supus stăpânirii se împotriveşte rânduieliilui Dumnezeu; iar cei ce se vor împotrivi vorlua înşişi osândă. Pentru că cei mari nu sunt oteamă pentru o faptă bună ci pentru o faptă rea.Voieşti dar să nu te temi de stăpânire? Fă bineleşi vei avea laudă de la dânsa. Căci este slujitoarealui Dumnezeu pentru binele tău; iar dacă vei fifăcut răul, teme-te; pentru că nu fără cuvântpoartă spada; căci este slujitoarea lui Dumnezeu,răzbunătoare în privinţa mâniei pentru cel carefăptuieşte răul ”.

În mod asemănător, Tertullian spune: „Noine rugăm pentru securitatea Imperiului; pentruprotecţia casei imperiale; pentru brava armată.(…)7”. Şi Origene, în acelaşi registru, ne aratăcă deşi creştinii nu vor servi în armată, ei sevor ruga la Dumnezeu în folosul acelora careluptă în mod justificat pentru o cauză dreaptă.(…) Că dacă se opun faţă de aceia care acţioneazăjustificat pot fi distruşi8. În legătura cu diverselepuncte de vedere, am citat din Tertullian şiOrigene, care este uneori inconsecvent. Nu esteposibil să excluzi uciderea în totalitate şi apoisă o permiţi autorităţilor statului. Prin urmare,este important să recunoaştem că toţi acei autori– majoritatea din perioada de debut a creşti-nismului – au gândit în mod riguros la pacifismnumai pentru a înţelege o morală acceptabilăpentru apostolii lui Iisus9.

În lumina celor arătate, nici un creştin con-temporan nu ar trebui să-şi asume faptul că Iisusa încuviinţat întrebuinţarea violenţei chiar înapărarea nevinovaţilor. Uciderea adversarilorpentru protecţia familiei, comunităţii sau naţiu-nii poate fi justificată moral (probabil pe bazenonreligioase), dar făcută, totuşi, în contradicţiecu morala lui Iisus.

O importantă schimbare în doctrina creştinădespre război a avut loc prin secolul IV, cândîmpăratul Constantin a început să întrebuinţezeautoritatea statului roman drept sprijin pentrubiserică. Conform unui influent episcop, penume Eusebius, nonviolenţa absolută a fost deatunci aplicată doar clerului, călugărilor şicălugăriţelor; acum creştinii pot fi obligaţi săapere Imperiul cu forţa10. Ambrozie, un alt im-

portant episcop ale acestei ere, credea că iubireacreştină a necesitat o datorie în ceea ce priveştefolosirea forţei pentru apărarea treimii nevino-vate11. De asemenea, el a schimbat centrul moralal creştinismului preocupat de acţiunea violentăa atitudinii agentului: soldaţii creştini ar trebuisă iubească adversarii lor – în timp ce folosescforţa mortală împotriva lor12.

Potrivit credinţei episcopului Ambrozie,creştinii nu au permisiunea de întrebuinţare aforţei în apărarea comunităţii lor, ci ei suntobligaţi să dea ascultare ordinelor date deînaltele autorităţi ale statului. Ambrozie este deacord că ar trebui să existe limite morale dinpartea creştinilor care întrebuinţează forţaviolentă.

Toma d’Aquino13, în „Suma teologica”, undeface referire la faptul dacă este legală ucidereaunui om în autoapărare, a adăugat o importantăconsideraţie etică, arătând că poate fi întrebuin-ţată, de către creştini, o forţă minimală, darnumai pentru a ajuta la salvarea de vieţi ome-neşti în cazul unui atac nedrept, o versiune deînceput a războiului drept şi anume principiulproporţionalităţii. Dar în perioada medievală, deasemenea, a avut loc apariţia războiului total înnumele creştinătăţii. În primul rând, a existat ocrescândă glorificare a cavalerului creştinătăţiişi o identificare a onoarei şi curajului militarîmpreună cu virtutea creştină.

Un exemplu edificator în sprijinul considera-ţiei lui d’Aquino îl constituie isprava martirului,Sfântul Gheorghe (sec. IV). Numele şi icoanaSfântului Gheorghe sunt cunoscute şi răspânditeîn toată lumea creştină; calendarele îi consem-nează amintirea la 23 aprilie, zi care în multepărţi ale lumii este ţinută ca sărbătoare deose-bită. Biserica din Răsărit îl numeşte „marelemucenic ”– „megalos martiros”, şi-l preamăreşteîn slujbe de o frumuseţe înălţătoare. Există ţărişi regiuni care îi poartă numele şi altele l-au alesdrept patron deosebit: Genova, Portugalia,Lituania şi îndeosebi Anglia. Englezii i-au im-primat chipul şi pe monezile lor, ceea ce a dusla expresia „cavaleria Sfântului Gheorghe” – şichiar şi atunci când au renunţat la folosirea icoa-nelor în biserică, i-au păstrat o capelă în palatulWindsor. Faptul cel mai impunător rămâne

Monitor Strategic

97PUNCTE DE VEDERE

veneraţia pe care de veacuri întreaga creştină-tate o aduce tânărului cavaler, biruitor al fiareiînspăimântătoare, ucigaş de oameni nevinovaţi.Persoana reală la care se referă această revăr-sare de admiraţie şi uimire, precum şi faptelece i se atribuie se pierd în negura timpului.„Passio Sancti Giorgii – Istoria pătimirii Sf.Gheorghe” s-a dovedit a nu fi o istorie propriu-zisă, ci o înmănunchere de fapte şi consideraţiifilosofice şi pioase ce privesc persoane şiîntâmplări deosebite din perioada de răspândirea creştinismului. Este dovedit istoric că în jurulanului 300, în oraşul Lydda, astăzi Lod, înactualul Israel, a fost omorât pentru credinţăun creştin cu numele Gheorghe; de asemenea,istoria bisericească consemnează viaţa bine-cunoscută a altor şase sfinţi care au purtatnumele Gheorghe: între aceştia, un martir laAdrianopol, un Episcop de Antiohia, un Patriarhde Constantinopol, un martir spaniol, altulfrancez. Faptele istorice despre Sfântul Gheorgheprecum şi cinstirea numelui său rămân adâncînrădăcinate în viaţa şi istoria creştinătăţii: deaceea, noul calendar păstrează amintireaSfântului Gheorghe, dar ne atrage atenţia săfacem deosebire între faptele istorice reale şihaina în care pietatea şi poezia veacurilor ni leprezintă. Faptele istorisite despre SfântulGheorghe ne apar mai grăitoare ţinând seamacă numele Gheorghe înseamnă: agricultor,ţăran, lucrător al pământului (geo=pământ,ergon=muncă). În numele şi viaţa SfântuluiGheorghe vedem credinţa solidă şi vie a creşti-nilor proveniţi din rândurile agricultorilor; deasemenea, ni se sugerează eliberarea de subtirania viciilor prin puterea biruitoare a cruciiMântuitorului. La marginea unei cetăţi culocuitori paşnici, probabil păstori, apărea dincând în când, ieşind din lacul apropiat, unmonstru înspăimântător a cărui suflare otrăveatot ce atingea. Pentru a ţine departe de ei oasemenea nenorocire, locuitorii au hotărât să-idea câte o oaie din turmele lor. Fiara apărea încontinuare şi ne mai având cu ce să o îmblân-zească, ajunşi la disperare, se gândesc să sacri-fice pe unul dintre ei. Hotărăsc să tragă la sorţipentru a alege nefericita victimă. Sorţii cadasupra fiicei regelui, îndrăgită de toţi ca o copilă

a lor. Dar hotărârea trebuia îndeplinită. În timpce se îndreptau spre poarta cetăţii, un tânărcavaler călare pe un cal alb şi purtând în mâinio suliţă ce avea la capătul de sus un semn necu-noscut lor, se apropie de ei şi-i întreabă ce sepetrece acolo. Era ostaşul Gheorghe, care veneadin Capadocia. Viteazul războinic se repede sprefiara ce aştepta pe malul lacului şi cu suliţapironeşte la pământ monstrul înfiorător. Întorsspre convoiul înmărmurit de groază şi deadmiraţie, el le vorbeşte despre Hristos, despreCrucea Lui Sfântă – acum au înţeles semnul dincapătul suliţei – şi-i pregăteşte pentru SfântulBotez. Când împăratul află că valorosul săucavaler este creştin, şi chiar caută să atragă şipe alţii la urmarea Celui răstignit şi mort pecruce între doi tâlhari, porunceşte ca Gheorghesă fie supus chinurilor celor mai groaznice.Tânărul ostaş rămâne atât de senin, încât însăşiîmpărăteasa cere să devină creştină. Mulţicreştini, care până atunci îşi ţineau ascunsăcredinţa, încurajaţi de exemplul lui Gheorghe,mărturisesc deschis iubirea lor faţă de Hristosşi împreună cu Gheorghe îşi pleacă capul subascuţişul sabiei. Trupurile lipsite de viaţă cadpe pământ în nemişcarea morţii, iar sufletelelor curate intră în bucuria veşniciei; „PassioSancti Giorgii” a încurajat de-alungul veacurilornenumărate inimi şovăitoare14.

Un alt exemplu, cu semnificaţii deosebitepentru românii de pretutindeni, dar şi pentrueuropeni, este Ştefan cel Mare şi Sfânt, domni-tor al Moldovei (1475-1504).

Ştefan cel Mare şi Sfânt i-a folosit chipulimprimat pe drapelele de luptă ale oştirii mol-doveneşti, considerat a fi biruitor în lupta pentrupăstrarea credinţei în Hristos. Sfântul Gheor-ghe este şi patronul Forţelor Terestre ale Arma-tei României.

În lucrarea „Monumenta Romaniae Vaticana”a savantului român profesor Ioan Dumitriu-Snagov, ediţia 1966, pag. 81-85, la parteadocumentelor emise la Roma în timpul lui Ştefancel Mare, sunt citate două scrisori ale Papei Sixtal IV-lea, referitoare la Ştefan cel Mare, voievo-dul Moldovei. Scrisorile originale în limba latinăsunt traduse în limbile româna, italiană şi engle-ză în cele două ediţii ale acestei lucrări.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 200898

Monitor Strategic

Prima scrisoare emisă la Roma şi datată din9 aprilie 1476, a fost scrisă şi expediată imediatdupă victoria lui Ştefan cel Mare la Podul Înalt,lângă Vasului împotriva otomanilor. În aceastascrisoare, Papa Sixt dispune ca fondurile băneştistrânse în anul jubiliar să fie atribuite lui „ŞtefanVoievod pentru întreţinerea armatei sale ridicatecontra crudului turc, duşmanul numelui creştinşi fondurile să nu fie întrebuinţate într’alt scopdecât al Sfintei Cruciade”.

În apostila documentului, scrisă în originaltot în limba latină, se precizează că scrisoareaurma să fie difuzată în copie autentificată cătrediferite comunităţi catolice europene.

A doua scrisoare, emisă tot la Roma, cu datade 13 ianuarie 1477, în termeni fermi precizează:„Precum ştiu toate naţiunile pământului, turciinu încetează a unelti împotriva credinţei creş-tine (…) şi mai ales împotriva iubitului fiu Ştefanşi a stăpânirilor sale care se afla în regiunilevecine cu turcii, pentru ca supunându-le peacestea oribilelor lor tiranii, să li se deschidădrumul spre ţările celorlalţi creştini. Dar deşiŞtefan, ca un adevărat atlet al credinţei creştine,este dispus să reziste perfidiei şi atacurilorturcilor înşişi, pentru susţinerea unei poveri atâtde grele şi pentru a o duce la bun sfârşit, pro-priile lui puteri nu sunt suficiente; sunt nece-sare multe din averile şi ajutoarele creştinilor,care sau să contribuie cu bunurile lor date deDumnezeu, sau să se alăture personal, mergândsă lupte în armata organizată de Ştefan însuşi.(...) Noi din mila lui Dumnezeu cel atotputernicîl vom întări pe Ştefan care pe ceilalţi creştini îiapără cu puterile sale”.

Papa Sixt al IV-lea, pe numele său de mireanFrancesco della Rovere, papă al Renaşteriiitaliene, este cel care a construit capela care îipoartă numele, Capela Sixtină a Vaticanului, ceacare a fost înnobilată de Michelangelo prin splen-didele fresce ale plafonului şi ale „Judecăţii deapoi”. Tot Papa Sixt este cel care a dus înainteprincipiul politic al apărării Europei creştine şia organizat apărarea civilizaţiei europene în faţainvaziei Porţii otomane.

Anul 1475 este anul în care Ştefan Vodă alMoldovei bloca ofensiva temutelor armate oto-mane spre inima Europei prin victoria sa de la

Podul Înalt, apărând astfel cultura europeană şidându-i posibilitatea de dezvoltare15.

Evul mediu post-cruciade va da o nouăturnură eticii, mai bine zis, a raportului dintrebine şi rău. Crucea creştină este nelipsită dinviaţa cavalerilor, virtutea lor sprijinindu-se pesemnificaţiile acesteia.

În ceea ce priveşte Coranul, textul cel maisacru al musulmanilor, în mod repetat facereferire la Dumnezeu în ceea ce priveşte milaşi dreptatea. De asemenea, enunţă faptul că „nuexistă constrângere în religie”(2:257), însem-nând că supunerea faţă de Dumnezeu trebuiesă fie autentică, sinceră, liber aleasă şi nuforţată. Cuvântul Islam înseamnă supunere.Coranul îi convinge pe musulmani să folosească„rugăciunea frumoasă”, să convingă oamenii săaccepte Islamul şi să argumenteze în mod agrea-bil împreună cu evreii şi creştinii care sunt văzuţica închinători unui Dumnezeu asemănător cual lor (16:125, 29:46). Acele idei luate separatpot conduce la împiedicarea războiului sfânt şiprobabil chiar la baza unor forme de pacifism.De fapt, profetul Mahomed nu numai că adeclarat dar a şi a susţinut în practică nonviolen-ţa în primii 12 ani ai carierei sale de profet, chiarîn faţa unor serioase persecuţii efectuate decătre politeiştii din Mecca. Atitudinea Profetuluidin perioada de început la Mecca a servit camodel pentru mişcarea nonviolentă islamică dinAfganistan,din secolul XX, condusă de cătreAbdul Ghaffar Khan, un prieten şi admirator allui Ghandi.

Ca şi Testamentul Vechi, Coranul prevedepedeapsa capitală pentru anumite ofense, deşiîndeamnă la milă şi iertare în alte cazuri. Maho-med, mai degrabă, apela la diplomaţie decât larezolvarea unor dispute pe calea războiului. Darunii discipoli cred că anumite versete din Coran(9:5 şi 73) şi alte ziceri ale profetului mergdincolo de apărare şi răzbunare, fiind de acordcu întrebuinţarea forţei pentru a permite ofen-siva jihadului la extinderea teritorială a isla-mului. Cuvântul jihad înseamnă luptă sau efort.Jihadul se referă la lupta musulmanului de a seconforma voinţei lui Dumnezeu sau efortuluipaşnic spre a convinge pe alţii de a acceptaIslamul. De asemenea, jihadul poate însemna

Monitor Strategic

99PUNCTE DE VEDERE

război sfânt. De fapt, există o raţiune conformcăreia, în termeni islamici vorbind, numairăzboiul just în întregimea lui poate fi consideratrăzboi sfânt, întrucât el trebuie să fie aprobatde propriile autorităţi religioase, ceea a ce aînsemnat atât apărarea cât şi promovareaIslamului şi a comunităţii musulmane.

În ciuda declaraţiilor coranice împotrivaimpunerii prin forţă a religiei asupra altora, lideriimusulmani, uneori, au ameninţat cu uciderea penecredincioşi dacă ei nu acceptau Islamul.

Însă mulţi lideri musulmani contemporanisunt apărători puternici ai imunităţii noncomba-tanţilor şi în egală măsură obligaţi moralmentela reducerea răului produs faţă de populaţiacivilă, din alte motive decât atacurile militarelegitime, de exemplu proporţionalitatea în război.

Astfel de lideri au condamnat terorismulcomis în numele lui Allah, incluzând atacul dela 11 septembrie 2001, atac săvârşit împotrivaSUA. Oricum, provocările contemporane la caresunt supuşi moderaţii musulmani de a se opuneeticii lipsite de orientare a musulmanilor extre-mişti pot fi cu mare dificultate supraestimate.

Ca o concluzie, putem aprecia că expansiuneaIslamului prin intermediul războiului reprezintăşi astăzi o „poruncă” venită din spiritul Coranuluidin care se desprinde cu uşurinţă ideea extinderiiteritoriale prin forţă şi, în final, guvernareaîntregii lumi. Ca dovadă, Mahomed i-a determinatpe discipolii săi să promoveze cauza lui Allah prinfolosirea forţei. Această cauză este oferită dreptun exemplu urmat cu sfinţenie de succesorii săiimediaţi cunoscuţi sub numele de califi16. Cuspada în mână şi Coranul în suflet, ei au continuatcrudul şi neînduplecatul război pentru supune-rea necondiţionată a creştinilor, iudeilor şi păgâ-nilor. Într-un timp relativ scurt, musulmanii auformat un imens imperiu. La apogeul puterii lor,teritoriile musulmane se intindeau din nordulAfricii şi sudul Europei în vest, până la graniţeleIndiei moderne şi China în est. Strigătul lor delupta era: „înaintea voastră este paradisul, iar inspatele vostru sunt moartea şi iadul”.

Cei mai mulţi dintre oamenii supuşii de cătremusulmani au fost creştini cu numele, care aurenunţat la credinţa lor pentru că îşi pierduserăviziunea despre mesajul şi misiunea creştină.

Un motiv major pentru care s-a întâmplat acestlucru a fost că în acea vreme liderii religioşi îşipierdeau timpul contrazicându-se cu înverşunareasupra chestiunilor abstracte, metafizice, aşacum ar fi natura divino-umană a lui Hristos, înloc să-i inspire pe creştini să ducă Evanghelianaţiunilor păgâne. Primele şapte concilii ecu-menice care au avut loc între anii 325 şi 787d.Hr. s-au preocupat pe larg de natura şi relaţiadintre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. S-audus lupte înverşunate asupra problemelor meta-fizice, care trebuie acceptate ca taina. Pierzân-du-şi viziunea evanghelistică, mulţi dintre creş-tini s-au predat Islamului în loc să ducă musul-manilor cunoştinţa salvării prin Iisus Hristos.

În timpul primului secol de expansiune aIslamului, din anul 632 până în 732, urmaşii luiMahomed au supus Egiptul, Palestina, Siria, oparte a Anatoliei (împresurând de doua ori Cons-tantinopolul, în 668 şi 717 ) şi toate ţările dinnordul Africii. În 711 au traversat din Africa înSpania, şi au trecut Pirineii până în sudulFranţei. Ei s-au lăudat ca în curând îşi voradăposti caii în catedrala Sf. Petru din Roma.Dar în 732, armata francilor, sub conducerealui Carol Martel (719-741) i-a învins în bătăliade la Tours, stopând înaintarea arabilor sprevest.

În est, cuceririle musulmane au continuatnestingherite. În secolul al IX-lea au cuceritPersia, Afganistanul şi o mare parte din India.În secolul al XIII-lea, mongolii au atacat cusălbăticie lumea islamică din Asia Centrală pânăîn Persia şi actualul Irak (distrugând Bagdadulşi eliminând Califatul), dar au sfârşit un secolmai târziu prin a fi islamizaţi. A urmat apoiexpansiunea Imperiului Otoman în Bulgaria,Serbia şi o parte a Ungariei17.

Confruntările dintre Islam şi creştini se mutăîn Balcani, zonă unde românii de la nord deDunăre au fost deseori implicaţi. Una din marilebătălii pentru apărarea creştinătăţii a fost aceeade la Nicopole. Această bătălie a avut loc pe 25septembrie 1396, între o armată aliată franco –valaho – maghiară şi cea otomană, lângă fortăreaţadunăreană Nicopole (Nikopol, Bulgaria). Potrivitpăreri unor autori, această bătălie mai este numităşi Cruciada de la Nicopole, deoarece are nume-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008100

Monitor Strategic

roase caracteristici ale „cruciadelor” Evului Mediu.Unele surse consideră că bătălia a fost purtată pe28 septembrie.

În cursul secolului al XIV-lea au avut loc maimulte cruciade minore iniţiate de diferiţi regisau aristocraţi. Astfel, avusese loc o cruciadăîmpotriva Tunisiei în 1390 şi în epocă era încontinuă desfăşurare cruciada nordică de-alungul coastei baltice. După victoria din bătăliade la Kosovo din 1389, otomanii cuceriseră ceamai mare parte a Balcaniilor, reducând teritoriulImperiului Bizantin la regiunea din imediatavecinătate a oraşului Constantinopol, care aveasă fie cucerit în cele din urmă în 1453.

În 1393, ţarul bulgar Ivan Şişman pierdusecetatea Nicopole – capitala sa temporară – înmâinile otomanilor, iar fratele lui, Ivan Stratşimir,mai stăpânea încă Vidinul, dar statutul său poli-tic era acela de vasal al Porţii. Frontiera dintreIslam şi creştinism se mutase încet spre nordspre Ungaria şi Ţara Românească. RegatulUngariei era acum direct ameninţat de expan-sionismul turcilor otomani. În plus, Veneţia îşisimţea ameninţată influenţa în Marea Adriatică.

În 1394, Papa Bonifaciu al IX-lea a proclamatorganizarea unei noi cruciade împotriva otoma-nilor, deşi în acel moment schisma occidentalăîmpărţise papalitatea în două, între scaunelepapale de la Avignon, respectiv Roma, iar vremu-rile în care Sfântul Părinte avea o autoritate denecontestat erau de mult apuse. În acele tim-puri, Anglia şi Franţa se aflau într-o perioadă deacalmie a războiului de 100 de ani, iar Richardal II-lea al Angliei şi Charles al VI-lea al Franţeişi-au manifestat disponibilitatea pentru finan-ţarea în comun a unei noi cruciade. Franceziiau purtat negocieri încă din 1393 cu Sigismund,regele Ungariei, pentru declanşarea unei crucia-de comune18, care însă s-a terminat cu un de-zastru la Nicopole.

În cele din urma, în 1453, Constantinopolulcade în mâinile musulmanilor turci, care autransformat cea mai mare catedrală a creştină-tăţii, magnifica biserică Sf. Sofia, într-o moscheeunde în locul Evangheliei este citit Coranul. DinConstantinopol musulmanii au răspândit panicaîn Europa, ameninţând Imperiul Habsburgicpână când, în final, au fost învinşi la porţileVienei în 1683.

Din păcate, unii apărători ai războaielorreligioase pot fi întâlniţi astăzi în mai toate religiileimportante ale lumii. Ceea ce nu pot ei afirma înmod legitim, totuşi, este faptul că poziţia lor esteexpresia autentică a credinţei lor. Într-adevăr,fiecare din tradiţiile despre care am discutatconţine principii etice care sunt incompatibilecu războiul total. Mai mult, legat de membriiacelor comunităţi religioase care continuă săcreadă că Dumnezeu este compătimitor şi drept,credem că trebuie respinse afirmaţiile şiaprecierile din cărţile lor sfinte, precum şitradiţiile care sunt incompatibile cu acele idei.

De altfel, credem că oamenii mai multorcredinţe diferite, la fel ca şi aceia fără nici o cre-dinţă pot fi de acord cu unele reguli şi principiietice: toţi oamenii au, după cum stau lucrurilela prima vedere, dreptul de a nu fi ucişi. Acestdrept însă poate fi pierdut dacă există intenţiedeclarată de ucidere a oamenilor nevinovaţi; răz-boiul ar trebui purtat numai când este necesarăapărarea drepturilor şi bunăstării celor nevino-vaţi; civili nevinovaţi nu ar trebui să fie ţintedirecte; soldaţii capturaţi nu trebuie să fi tor-turaţi sau executaţi sumar, ci trataţi cu omenie;fiecare parte trebuie să-şi recunoască responsa-bilitatea pentru atrocităţile comise de cătrepropriile forţe militare.

Regulile şi principiile asemănătoare reieşitedin tradiţia războiului şi dreptului occidental aufost introduse în tratatele internaţionale precumconvenţiile de la Haga şi Geneva. Însă, după cumam încercat să sugerăm în cele prezentate, ase-menea principii nu sunt unice vestului saucreştinătăţii în mod particular. Fiecare tradiţiereligioasă importantă a dezvoltat acele principiicomparabile. S-ar cuveni, pe cât este posibil,pentru oamenii de toate credinţele să acţionezeconcertat în sensul implementării unor astfelde principii, fără a se emite de către nimeni pre-tenţia de a afirma care părere proprie faţă deDumnezeu este cea mai bună.

Tradiţia războiului drept respinge pacifismulsever ca insuficient pentru protecţia nevinova-ţilor în faţa unui atac nedrept.

Însă regulile războiului drept, cel puţin, atuncicând a fost purtat într-un mod cuminte şi corect,este contrapus războiului total dus în numelereligiei sau a altei cauze. Comunităţile religioase

Monitor Strategic

101PUNCTE DE VEDERE

pot da asigurarea ca liderii politici şi militari sărămână fideli acestor reguli şi să insufle respectpentru aceasta în pregătirea şi conducereasoldaţilor. Comunităţile de credincioşi pot educaunele deprinderi puternic înrădăcinate şi înclina-ţia către milă şi nonviolenţă, reducând astfel exis-tenţa şi severitatea războiului până la dispariţie,diminuând ignoranţa, teama şi ura care, adeseori,îl inspiră şi escaladează.

Conştiinţa lumii este legată strâns de me-moria ei, iar aceasta din urmă începe să funcţio-neze cu adevărat atunci când societatea umanătrece de la preistorie la istorie. Se apreciază căvârsta societăţii umane conştiente numără circa5 500 de ani, din care doar 292 de ani au cunos-cut pacea, restul suprapunându-se peste nu maipuţin de 15 000 de războaie, care au cernit pânăacum planeta.

Mai mulţi cercetători ai fenomenului răz-boiului au încercat o evaluare aproximativă anumărului de morţi rezultaţi din cele aproxi-mativ 15 000 de războaie, ajungându-se la cifraestimativă de 3,5 miliarde de oameni. Cifra re-prezintă populaţia globului de la sfârşitul anilor’6019.

Preistoria a cunoscut conflictele purtate cuciomege şi pietre, au urmat societăţile organi-zate, când războaiele erau purtate secole de-arândul cu praştii, arcuri şi săgeţi, cu suliţe,spade, halebarde şi scuturi metalice, urmând larând puştile, tunurile, tancurile, avioanele,rachetele şi în cele din urmă bombele nucleare.Astăzi, când pe planeta Pământ s-au acumulatsuficiente arme nucleare pentru a distruge viaţaîn totalitatea ei, de mai multe ori, etica păcii şirăzboiului dispare definitiv odată cu lumea aşa-zis civilizată. Dacă ar fi să se întâmple aşa, undeeste conştiinţa lumii?

Răspuns: înapoi la cărţile sfinte.

NOTE1 Se spune de el că DE LA MOSE LA MOSE NU A

FOST NIMENI CA MOSE. Mose ben Maimon, aşa numitşi RAMBAM sau MAIMONIDES ceea ce înseamnă, simplu,fiul lui Maimon (1135-1204). A fost medicul personal al

sultanului din Egipt. Nimeni nu înţelege cum a găsit timpsă scrie ceea ce a scris. Acest om nu numai că avea cunoş-tinţe perfecte despre Biblie şi Talmud, dar cocheta cufilosofia lui Platon şi Aristotel. El a demonstrat căIudaismului nu-i este frică de întrebări filozofice, şi căactul credinţei nu este o opţiune pentru timizi, ci mai curândeste CONCLUZIA unui creier curajos. Vezi: S. Cerbu, Studiijudaice, Concordia University Montreal, Canada.

2 Personaj biblic al Noului Testament, foarte cunoscut,convertit de la Iudaismul asumat în spiritualitatea fari-seilor, Saul/Paul devine deopotrivă cel mai activ misionarîn lumea păgână cât şi cel mai prolific scriitor al Creştinis-mului de la început: lui îi sunt atribuite 13 Scrisori dincuprinsul Noului Testament. Atât la răspândirea geograficăcât şi la precizarea doctrinei creştine rolul lui este incon-testabil. http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_ din_Tars.

3 Tertullian s-a născut pe la 160, la Cartagina, dinpărinţi păgâni. Tatăl său era centurion în armata pro-consulară. Şi-a făcut o cultură întinsă şi variată, studiindfilosofia, literatura, retorica, medicina şi mai ales dreptul.A avut o tinereţe dezordonată, aşa cum spune el însuşi.Se pare că după isprăvirea studiilor, Tertullian a profesatcâtva timp avocatura şi oratoria. Convertit pe la 195,probabil sub puternica impresie a eroismului martirilorcreştini, a vieţii exemplare a acestora şi a puterii Tainelorcreştine, Tertullian a devenit imediat un luptător şi unapărător de mâna întâi a religiei adoptate. Din aceastăvreme datează cea mai mare parte a apologiilor sale.Tertullian era căsătorit şi a fost hirotonit preot după rela-tarea lui Ieronim, deşi unii critici moderni pun preoţia luila îndoiala, fără să aibă dreptate însă. O dată intrat încreştinism, Tertullian, după ce adânci, ca puţini alţii,învăţătura cea mântuitoare, îşi făcu o datorie de conştiinţăşi de onoare apărând religia sa cea nouă în faţa tuturoradversarilor, păgâni, iudei şi eretici şi luptând cu o vigoareşi cu o consecvenţă puţin comune pentru tot ce cuprindecreştinismul. O dialectică rară, o logică de fier, o pătrun-dere desăvârşită a problemelor, o ţinută verticală şi neîn-frântă în faţa oamenilor, un temperament de luptător focos,un sarcasm amar la adresa adversarului, un rigorism dince în ce mai accentuat, iată armele activităţii sale teologiceşi misionare. Rigorismul său l-a împins încă de la 206 spremontanism, la care trece formal în 213. După această dată,el întoarce critica sa aspră contra ortodoxiei, pe care ocenzura mai aspru decât pe păgânism. Se pare că înmontanism el a avut o situaţie specială, urmând numairigorismul său moral şi iluminismul său pnevmatic înlegătură cu lucrarea Sf. Duh. El şi-a creat o sectă aparte, atertullianiştilor, pe care Fer. Augustin i-a readus uşor laBiserica Ortodoxa. Ieronim ne spune ca Tertullian îşi creaseo mare faima la scriitorii africani contemporani şi poste-riori, îndeosebi la Sf. Ciprian, care îl citea în fiecare zi. Dupăacelaşi Ieronim, Tertullian a murit la adânci bătrâneţi,probabil pe la 240. www.crestinortodox.ro/tertullian

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008102

Monitor Strategic4 Origen a fost un părinte alexandrin născut în 185

din tată creştin martir. Manifestă multe asemănări cufilosofii neoplatonici, cu Plotin chiar, existând chiar argu-mente pentru a se crede că Origen şi Plotin au fost eleviai aceluiaşi maestru (Ammonius Saccas) . Alături de Clem-ent din Alexandria, al cărui elev a fost mai întâi, Origenreprezintă perioada de maximă înflorire a Alexandrieiintelectuale. Origen a fost un spirit ascuţit şi pătimaş,scriind enorm, trăindu-şi credinţa intens şi îndrăznind pânăla autoflagelare. A murit în 254 de pe urma torturii dintimpul persecuţiilor împăratului Decius, ca urmare arefuzului de a aduce sacrificii zeilor imperiali. wiki-pedia.org/wiki/Origen

5 Apud Guide to National Security Policy and Strat-egy, ediţia 2-a, revăzută şi adăugită, editat de J. BooneBartholomees, Jr., Departamentul pentru Politica de Secu-ritate şi Apărare, US Army War College, iunie 2006, p. 35.

6 Ibidem.7 Ibidem.8 Ibidem, p. 36.9 Ibidem.10 Ibidem.11 Ibidem.12 Ibidem.13 Sf. Toma d’Aquino (1225-1274), filosof scolastic

născut în Italia, la Roccasecca, lângă Aquino. A fost şcolitde călugării benedictini de la Monte Cassino, apoi a studiatartele liberale la Neapole. Înfruntând apriga ostilitate afamiliei sale, s-a alăturat în 1244 Ordinului dominican alcălugărilor cerşetori şi a studiat filosofia şi teologia la Parisşi Köln, cu Albertus Magnus. Între 1254 şi 1259 preda laParis, unde în 1256 devine profesor plin. Petrece urmă-torii zece ani în Italia, ocupând diferite funcţii în cadrulOrdinului şi în serviciul papilor, la Orvieto, Roma şi Viterbo.Între 1269 şi 1272, pentru a doua oară, predă la Paris,într-o perioadă când la Universitate au loc animate contro-verse teologice şi filosofice. Cariera sa didactică ia sfârşitîn 1273 din cauza înrăutăţirii sănătăţii, după un an de

activitate la Universitatea din Neapole, acolo unde îşiîncepuse şi studenţia. A murit la Fossanova, la 7 martie1274, pe când se afla în drum spre Lyon, unde urma să iaparte la Conciliul convocat acolo. La trei ani după moarteasa, unele vederi de-ale sale au fost condamnate deautorităţile ecleziastice din Paris şi Oxford; în 1323, însă,a fost canonizat la Avignon de Papa Ioan al XXII-lea, iar în1879 Papa Leon al XlII-lea a emis o enciclică în carescrierile lui erau recomandate cărturarilor catolici. http://www.humanitas.ro/autori/autor.php? pag=1&id=451

14 Vieţile sfinţilor, document aflat pe adresa www.ercis.ro

15 Vezi Prof. Dr. Paul Dăncescu în articolul „La împli-nirea a 545 de ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan celMare”, document aflat pe adresa www.observatorul. com/articles_main.asp?action

16 Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de şefiiunor state musulmane care deţineau puterea politică şireligioasă.

17 Dr. Samuele Bacchiocchi, Violenţa în Coran şi înBiblie, document aflat pe adresa, www.diplopedia.ro/lucrare-de-diploma-Acte-de-violenta-in-biblie-si-coran.

18 ro.wikipedia.org/Bătălia de la Nicopole.19 Vlad Corneliu, Lumea în mişcare încotro?, Editura

Eminescu, Bucureşti, p. 177.

Bibliografie

• Biblia, http://www.viatacrestina.org/biblia.fox? com-plex=

• Coranul, Bucureşti, 2006, Editura Cartier, ediţia XI-a.• Guide to National Security Policy and Strategy,

ediţia 2-a, revăzută şi adăugită, editat de J. Boone Bartho-lomees, Jr., Departamentul pentru Politica de Securitateşi Apărare, US Army War College,

Prof. univ. dr. Stan Petrescu este cadru didactic al Academiei Na]ionale de Informa]ii,specializat în problematica extremismului religios [i a combaterii terorismului.

The author states that many of the contemporary conflicts within the international arena havea religious ground, thus culture seems to be more important as an explaining factor than geopoli-tics and military balance in many circumstances. Religion by itself is not an engine of violentbehaviour, only its extremism forms and the tendence of radical leaders to use it as a tool for theiraspiration. Therefore, only moderate religious activities could ensure harmony and tolerance amongnations.

SUMMARY

Monitor Strategic

103PUNCTE DE VEDERE

Programele spaţiale de succes au devenit oparte importantă a statutului de mare putere alunor state sau actori, interesaţi în a-şi proiectainfluenţa dincolo de spaţiul terestru.

Alături de Statele Unite şi Rusia, puteriletradiţionale care s-au remarcat în cucerirea spa-ţiului cosmic, au început să apară şi alţi actori,dornici de a se alătura acestui club: China, Japo-nia, India şi Uniunea Europeană. Aceştia auastăzi capacitatea de a plasa independent sateliţipe orbită, şi mijloacele interne necesare pro-ducerii vehiculelor de lansare. Programele lorspaţiale ţintesc tot mai mult spre Lună şi planetaMarte.

Federaţia Rusă trece în prezent printr-o fazăde stagnare în ce priveşte tehnologiile salecosmice. Totuşi, această ţară intenţionează caîn 2009 să efectueze 39 de lansări în spaţiulcosmic (o cifră record)1, iar corporaţia „Energhia”,care se ocupă cu fabricarea rachetelor, a elaboratun plan de expediţie de zbor spre planeta Marteîn următorii 12-14 ani. China, în schimb, sepregăteşte ca în 2010 să înceapă să construiascăo staţie orbitală în jurul Pământului, iar Indiaşi-a declarat intenţia să-şi trimită reprezentanţiipe Lună în deceniul al treilea al acestui secol2.

Sistem Global de Navigaţie cu ajutorulSateliţilor (GNSS) este denumirea genericăpentru sistemele de navigaţie care asigurădeterminarea poziţionării într-un sistem dereferinţă geocentric, la scara întregii planete.Un GNSS permite utilizatorilor unor receptoare

SPA}IUL COSMIC{I SISTEMELE GLOBALE DE NAVIGA}IE

CU AJUTORUL SATELI}ILOR

Locotenent-colonel Ovidiu Stelian Fize[an

să-şi determine cu precizie de câţiva metrilocaţia în funcţie de latitudine, longitudine şialtitudine, folosind semnalele transmise în timpreal de sateliţi artificiali. În prezent, singurulGNSS pe deplin funcţional este cel american,GPS. Sistemul satelitar rus, GLONASS (con-ceput, ca şi cel american, în timpul RăzboiuluiRece) este în curs de readucere la capacitateaoperaţională. China dispune de un sistem pro-priu regional (Beidou), pe care ar putea să-lextindă la scară globală. Un alt GNSS, sistemuleuropean Galileo, se află în faza de desfăşurareşi este prevăzut să intre în funcţiune la întreagacapacitate în 2013. Japonia foloseşte în prezentun sistem multifuncţional de augmentare (MSAS)a GPS, iar India va avea până în 2012 propriulsistem regional satelitar, IRNSS.

Pentru buna funcţionare a sistemelor desateliţi, mai ales când este cazul celor aflaţi peorbite mai joase, este necesară asigurarea unorcondiţii optime de funcţionare a acestora. Deşeu-rile spaţiale se pot ciocni cu sateliţii şi-i pot dis-truge. Se consideră că, în prezent, aproximativ12.000 de bucăţi de deşeuri mai mari de 10 cen-timetri orbitează în jurul Pământului, precum şimilioane de bucăţi mai mici, la o viteză foartemare. Toate statele au interesul comun să previnăo cursă a înarmărilor în spaţiul cosmic. NASAconsideră că testul cu o armă antisatelit realizatde China în anul 20073, când această ţară a reuşitdistrugerea unui satelit meteo propriu, a măritcantitatea de deşeuri cu 10%, şi că vor trece peste

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008104

Monitor Strategic

100 de ani până când rămăşiţele acestuia vorreintra în atmosferă.

Rusia şi alte state îşi reconsideră viziuneadespre spaţiu în sensul contracarării capabili-tăţilor militare ale Statelor Unite, iar India, statprieten faţă de SUA, îşi reexaminează rolul pecare îl va juca în spaţiu în noua eră, parţial şi carăspuns la testul chinez din anul trecut. Un con-flict în care ar fi folosite arme antisatelit ar con-duce inevitabil, printre altele, la creştereamasivă a cantităţii de deşeuri din spaţiul circum-terestru.4

Consecinţele militarizării şi înarmării înspaţiul cosmic, în timp de pace, criză sau în cazulunui război ar fi foarte grave. Se estimează că odisfuncţie majoră bruscă a sateliţilor SUA ararunca rapid capabilităţile militare americaneîn urmă cu peste douăzeci de ani şi ar provocapierderi substanţiale economiei americane şicelei internaţionale. Chiar dacă sistemele derezervă ar putea compensa pierderile, forţelemilitare americane ar fi în mod semnificativslăbite5.

GPS. Sistemul Global de Poziţionare,este un sistem de navigaţie cu ajutorul sate-liţilor, dezvoltat de Departamentul Apărării alStatelor Unite. Este, la ora actuală, singurulsistem de navigaţie din lume pe deplin opera-ţional; acesta foloseşte o gamă de minimum 24de sateliţi plasaţi pe o orbită medie, care trans-mit semnale ce dau posibilitatea celor care lereceptează să-şi determine poziţia, timpul şiviteza. Denumirea oficială a sistemului esteNAVSTAR-GPS. Acesta este gestionat de Forţe-le Aeriene ale Statelor Unite pentru a asigurainformaţii de înaltă acurateţe privind poziţio-narea forţelor militare americane din întreagalume6, dar a devenit o reţea folosită intens şi deutilizatori civili. Sateliţii GPS înconjoară globulo dată la 12 ore emiţând semnale continue pedouă frecvenţe de unde L (L1 şi L2). În afară desateliţi, sistemul constă într-o reţea de moni-torizare şi control al sateliţilor şi unităţi dereceptare GPS care primesc semnalele sateli-ţilor şi le retranslează, folosindu-se măsurătoripentru determinarea celor patru variabile: x, y,z, şi t. Prin sistemul GPS se determină o poziţie

prin calcularea diferenţei între timpul la careun semnal este transmis de către satelit şi timpulla care este recepţionat de către receptorul depe Pământ. GPS asigură următoarele: un ser-viciu mondial de funcţionare 24 de ore din 24;informaţii de mare precizie despre localizareatridimensională; informaţii precise privind pozi-ţionarea şi contextul temporal; accesibilitatepentru un număr nelimitat de utilizatori militari,civili şi comerciali7. În cele mai multe aplicaţiide consum, locaţia brută este convertită într-oformă adaptată utilizatorului, cum este locali-zarea în funcţie de latitudine/longitudine pe ohartă. GPS este în prezent cel mai folosit GNSSdin lume.

GPS-ul este folosit aşadar într-o largă măsurăîn scopuri civile, dar unii utilizatori europeniconsideră că acesta prezintă unele neajunsuri:o precizie de detectare a poziţiei care variază,uneori la câteva zeci de metri, în funcţie de locşi timp; unele regiuni la latitudini mari, traver-sate de coridoare aviatice, nu au acoperireanecesară; penetrarea semnalului în arii denseşi centre ale oraşelor este inexactă; de aseme-nea, caracterul predominant militar al utilizăriiGPS presupune existenţa riscului ca utilizatoriicivili să fie deconectaţi în caz de criză sau întimp de război, pentru ca numai armata SUA şialiaţii ei să îl poată folosi, în plus, neexistândavertizări de deconectare sau informaţii imedia-te despre erori către utilizatori. În acest ultimcaz, s-ar putea produce adevărate catastrofe,cum ar fi accidente aviatice sau eşuări ale unortancuri petroliere, cu consecinţe dezastruoase.

Programul Galileo este o iniţiativă comunăa Comisiei Europene şi a Agenţiei Spaţiale Euro-pene (ESA) prin care se urmăreşte furnizareaunui sistem propriu de navigaţie cu ajutorulsateliţilor, special proiectat pentru scopuricivile. Sistemul Galileo va permite utilizatorilorsă-şi indice poziţia în orice moment şi cu o înaltăprecizie, asigurând competitivitatea UE pe opiaţă globală a produselor şi serviciilor de navi-gaţie prin satelit. În practică, principiul de func-ţionare este simplu: un receptor captează semna-le temporale de la sateliţi şi le converteşte,corespunzător, în distanţe.It will

Monitor Strategic

105PUNCTE DE VEDERE

Atunci când va fi desfăşurat în totalitate,sistemul Galileo va consta într-o constelaţie de30 de sateliţi pe 3 orbite (oferind o acurateţe şisiguranţă a poziţionării fără precedent), o infras-tructură la sol şi o reţea de staţii. Acest fapt vapermite realizarea unei game largi de aplicaţii,produse şi servicii cu aplicaţii în domeniultransporturilor, telecomunicaţiilor, energiei,finanţelor şi băncilor, agriculturii şi pescuitului,al protecţiei civile, al construcţiilor, mediului etc.

Constituirea unui Angajament Comun pentruGalileo (Galileo Joint Udertaking) a fost decisăde către Comisia Europeană şi ESA, pentru agestiona faza de dezvoltare a programuluiGalileo. Această iniţiativă a ajutat la mobilizareade fonduri din sectoarele public şi privat, pentrudiferite etape ale programului. S-a decis însă că,în următoarele etape, proiectul va fi gestionatprin sectorul public.

Procesul de asigurare/înzestrare a proiectu-lui Galileo de către Comisia Europeană a începutîn iulie 2008.

Obiectivul general al Programului Galileoeste de a desfăşura, până în 2013, un sistem denavigaţie care să furnizeze următoarele serviciiprincipale: Serviciul „Open”, Serviciul Siguranţavieţii, Serviciul Comercial şi Serviciul CăutareSalvare. Se doreşte ca sistemul Galileo să fiemai avansat, mai eficient şi mai precis decâtactualul sistem american GPS. Se consideră căGalileo este vital pentru viitorul industriilor devârf din UE, urmând să genereze pentru aceastanoi pieţe şi să-i asigure avansul critic în tehno-logie. Piaţa echipamentelor şi a serviciilor deri-vate din acest program este estimată la aproxi-mativ 10 miliarde de euro pe an şi la crearea pepiaţa comună a peste 100.000 de locuri demuncă de înaltă calificare. Galileo va asiguraUniunii Europene o superioritate tehnologică,aşa cum s-a întâmplat în cazul rachetelor Arianeşi al construcţiilor de avioane Airbus8.

Sistemul european în prezent funcţional,care completează pe cel american (GPS) esteServiciul European Unitar de Navigaţie Geosta-ţionară – EGNOS9. EGNOS este primul pas înstrategia europeană pentru navigaţia satelitară,un sistem intermediar de augmentare a siste-

mului GPS, care deschide drumul spre Galileoşi oferă servicii anticipate ale programuluiGalileo.

Parlamentul şi Consiliul UE au decis în 2007alocarea a 3,4 mld. € pentru perioada 2007-2013pentru programele europene de navigaţie prinsatelit EGNOS şi Galileo şi au căzut de acordasupra structurii de gestionare a programului.Acest cadru asigură dezvoltarea capacităţiideplin operaţionale prin finanţare în totalitatede la bugetul Comunităţii Europene. ComisiaEuropeană este manager de program şi autori-tate contractantă, iar ESA acţionează ca agentulacesteia pentru înzestrare şi proiectare. Înzes-trarea cuprinde 6 pachete: sprijin pentru sistem,segmentul pentru misiuni la sol, segmentulpentru control la sol, segmentul spaţial (sateliţi),serviciul lansări şi serviciul operaţii10.

Împreună, EGNOS şi Galileo vor asiguraservicii integrate pe termen lung, în beneficiulcomunităţilor de utilizatori. EGNOS a fostproiectat să emită semnale de tip GPS cu corec-ţiile necesare pentru Europa, asigurând perfor-manţe îmbunătăţite. Sistemul EGNOS în an-samblu a început să funcţioneze în iulie 2005şi, după o etapă iniţială de testări, a fost declaratdisponibil, „serviciul deschis”, la începutul lui2006; acest serviciu funcţionează 24 de ore din24, acoperind toate ţările europene, din Pe-ninsula Scandinavică şi până în Malta, dinIrlanda şi până în Belarus. Pentru cele maiobişnuite aplicaţii, EGNOS determină o poziţio-nare cu o acurateţe de la 1 la 3 metri, în compa-raţie cu cea de 10-15 metri a sistemului americanGPS; Garanţia asigurării unei precizii de pânăla 1 metru este necesară pentru anumite aplica-ţii, cum este, de exemplu, ghidarea unei nave lamanevrele dintr-un port.

Această precizie este obţinută prin interme-diul unei reţele de 34 de staţii bazate la sol înEuropa şi Africa de Nord, care captează semna-lele tip GPS, le transmit către aşa numiteleMaster Control Centres (MCCs) ce proceseazădatele şi le trimit, la rândul lor, sub forma unuisemnal amplificat către trei sateliţi geosta-ţionari, pentru a fi retransmise din nou cătreutilizatori de pe uscat, de pe mare şi din spaţiul

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008106

Monitor Strategic

aerian. Este prevăzută în viitor şi crearea unormecanisme pentru retransmisia de date, cumeste Internetul, dar şi pentru convorbirile tele-fonice.

EGNOS asigură în prezent trei servicii debaz : EGNOS Open Service (OS), disponibil prinsatelit în mod gratuit pentru publicul utilizatordin Europa, de la începutul lui 200611; EGNOSCommercial Data Distribution Service (CDDS),oferit pe baza accesului restricţionat către clien-ţii care au nevoie de performanţe şi mai mari,în scop profesional, disponibil de la jumătateaanului 2006 (de exemplu, în cartografiere); şiEGNOS Safety of Life (SoL), disponibil de laînceputul anului 2007 şi oferit comunităţiipentru siguranţa transporturilor critice (aviaţie,supravegherea transporturilor maritime şi fero-viare), pe baza unor performanţe îmbunătăţiteşi garantate ce includ asigurarea unei funcţii deintegritate12, adică un sistem de avertizareasupra disfuncţiilor, care să ajungă la utilizatorîntr-un anumit timp13.

Sute de modele de receptoare EGNOS suntdeja disponibile pentru largi sectoare ale pieţei(aviaţie, marină, drumuri), fie ca parte compo-nentă a unor dispozitive mai complexe, fieseparat. Fabricanţii de motoare de autovehicule,de exemplu, oferă clienţilor lor unităţi de navi-gare care combină localizarea prin satelit cuinformaţiile despre drum, pentru evitarea ambu-teiajelor şi reducerea timpului de călătorie, decişi a consumului de combustibil, respectiv a poluării.

Totuşi, sistemul de emitere de semnale înspaţiu (SIS) al EGNOS nu a obţinut încă certi-ficarea necesară din partea autorităţilor compe-tente şi, de aceea, nu este indicată folosirea luiîn aplicaţii vitale.

EGNOS este operat şi gestionat de con-cesionarul lui Galileo, licenţiat de AutoritateaEuropeană de Supraveghere GNSS, iar cele treiservicii de bază sunt prevăzute să fie furnizatepentru cel puţin 20 de ani, cât este contractulde concesionare pentru operaţiunile GNSS-uluieuropean. Datorită compatibilităţii şi interopera-bilităţii dintre Galileo şi GPS, utilizatorii dinîntreaga lume vor putea să aibă un acces maiuşor la semnalele emise de sateliţii de navigaţie

şi vor beneficia de mult mai multă eficienţă14.Performanţa la utilizator va fi îmbunătăţită,datorită accesului la ambele sisteme, dublăriinumărului de sateliţi detectabili din acelaşipunct geografic. EGNOS/Galileo şi GPS nu sevor dubla unul pe altul. Ca rezultat al armoni-zării, semnalele emise de cele două sisteme vorpermite folosirea ambelor sisteme cu acelaşireceptor. Un receptor combinat EGNOS/Galileo– GPS va fi soluţia cea mai bună pentru majori-tatea aplicaţiilor.

UE a arătat că doreşte să coopereze şi custate nemembre în domeniul cercetării, dezvol-tării şi al industriei în ce priveşte Galileo. Chinaşi Israelul sunt deja implicate. Cooperarea cualte state ar putea duce la o mai bună armonizaredin punct de vedere tehnic cu celelalte sistemede navigaţie din lume, la consolidarea pe glob ainfrastructurilor necesare pentru operareasistemelor şi la dezvoltarea şi stimularea pie-ţelor mondiale.

Unul din proiectele extinderii serviciilorEGNOS şi, ulterior, ale Galileo în următorii 5-10 ani este programul METIS (MEdiTerraneanIntroduction of GNSS Services) în sudul şi estulMediteranei: Algeria, Autoritatea Palestiniană,Egipt, Iordania, Israel, Liban, Maroc, Siria, Tu-nisia, precum şi în Turcia.

În perioada 25-26 noiembrie 2008, a avutloc la Haga reuniunea Consiliului MinisterialESA, la care miniştrii responsabili cu resortulactivităţilor spaţiale din cele 18 state membre15

au remarcat succesele şi realizările recente dindomeniul spaţial, au convenit să lanseze noiiniţiative şi au aprobat următoarele etape pentruprogramele europene în derulare,16 între care,bineînţeles, şi pentru Galileo.

GLONASS (GLObal’naya NAvigatsionnayaSputnikovaya Sistema) este un sistem denavigaţie satelitară prin unde radio conceput defosta Uniune Sovietică şi operat în continuarede Rusia, prin Forţele sale spaţiale şi Centrulpentru Coordonarea Informaţiilor din Minis-terul rus al Apărării. Dezvoltarea proiectuluiGLONASS a început oficial în 1976, şi a con-tinuat în scopul realizării unei acoperiri globalepână în 1991. Din 1982, mai multe rachete

Monitor Strategic

107PUNCTE DE VEDERE

NOTE

1 ***, Rossiya za 2009 god osuschestvit 39 kosmi-cheskih zapuskov, http://news.ng.ru/2008/12/29/1230544031.html

2 I.I. Karash, Kosmicheskaya deyatelnost Rossiiopuskaetsya nizhe urovnya Kitaya i Indii, NezavisimayaGazeta, 27.10.2008, www.ng.ru, accesat 28.10.2008.

3 La rândul lor, Statele Unite au lansat la 21 februarie2008 o rachetă de interceptare modificată, care a distrusun satelit ce conţinea combustibil toxic şi care scăpase desub control la reintrarea în atmosferă.

4 Bruce W. MacDonald, China, Space Weapons, andU.S. Security, CSR No. 38, September 2008, www.cfr.org,accesat 02.12.2008.

5 Ibidem.6 http://www.spaceandtech.com/spacedata/constella-

tions/navstar-gps_consum.shtml.7 Global Positioning Systems Wing, http://

www.losangeles.af.mil/library/factsheets/factsheet.asp?id=5311

8 Andrew Wilson (ed.), Galileo, The EuropeanProgramme for Global Navigation Services,p. 10.

9 GPS-ul şi GLONASS-ul au fost ambele proiectate întimpul Războiului Rece în scopuri militare; sistemul rusescnu este încă desfăşurat în întregime.

10 European Space Agency Bulletin, 136, November2008, http://www.esa.int/esapub/bulletin/bulletin136/bul136_inbrief.pdf

11 EGNOS Open Service are aplicaţii în diferitesegmente ale pieţei, cum sunt gestionarea parcurilor deautovehicule sau detectarea/măsurarea unor proprietăţiîn agricultură (de exemplu, parcele de terenuri).

12 Parametrii performanţei de integritate sunt: un timpde alarmare de 6 secunde; o limită de alertă pe orizontalăde 40 de metri; o limită de alertă pe verticală de 20 m; şiun risc de integritate de 2x10-7/150 secunde.

13 Una din aplicaţiile acestui serviciu va fi în domeniulstandardelor Organizaţiei Internaţionale pentru AviaţiaCivilă (ICAO).

14 În iunie 2004 a avut loc semnarea de către UE şiSUA a unui „Acord de promovare, asigurare şi întrebuin-ţare a Sistemelor de Navigaţie prin Satelit Galileo şi GPSşi a unor aplicaţii aferente” (“Agreement on the Promo-tion, Provision and Use of Galileo and GPS Satellite-BasedNavigation Systems and Related Applications”).

15 Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa,Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia,Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia şi Regatul Unit.România, Ungaria şi Polonia au statut de state europeneangajate în cooperarea cu ESA. Şi Estonia şi Slovenia ausemnat, recent, acorduri de cooperare cu Agenţia (www.esa.int).

16 Considerând spaţiul ca un bun strategic esenţialpentru securitatea şi prosperitatea europeană, miniştriiau adoptat câteva rezoluţii referitoare la: rolul spaţiului înrealizarea obiectivelor europene globale; asigurarearesurselor financiare necesare pentru programul ştiinţificşi alte activităţi ale Agenţiei în perioada 2009-2013; contri-buţia la costurile necesare pentru Centrul Spaţial dinGuyana Franceză; viitoarea evoluţie a Agenţiei, reformamanagementului, procesul de luare a deciziilor, politicileindustriale şi de înzestrare şi evoluţia infrastructurilor dincadrul programelor ESA.

17 http://ro.wikipedia.org/wiki/GLONASS.

sovietice/ruseşti au plasat sateliţi pentru acestsistem, care a fost completat în 1995-1996. Afost declarat oficial operaţional în septembrie1993. Ulterior, funcţionarea sistemului a fostlimitată, odată cu colapsul economiei ruseşti.Din 2001 Rusia a început să-l restaureze, să-ldiversifice şi să accelereze finalizarea lui, avândca obiectiv acoperirea globală până în 2009.

Sistemul complet urmează să fie format din24 de sateliţi, aflaţi la 19.100 km de Pământ,grupaţi în 3 planuri orbitale. Sateliţii transmitdouă tipuri de semnale, unul standard şi unulcodificat, de înaltă precizie, folosit de armatarusă.

În martie 2008 sistemul nu era complet, darera funcţional, având 16 sateliţi activi şi asigu-rând o acoperire de 66% pentru teritoriul Rusieişi 56% la nivel global17. Acurateţea sa este de57-70 m în planul orizontal şi 70 m în plan verti-cal, comparativ cu aproximativ 15 m pe orizon-tală în cazul sistemului GPS.

*

Spaţiul şi sistemele satelitare au o impor-tanţă fundamentală în edificarea unei societăţiavansate bazate pe ştiinţă, oferind cadrul, instru-mentele şi tehnicile necesare înţelegerii origi-nilor şi evoluţiei Terrei, a sistemului solar şi aîntregului Univers. Sistemele de sateliţi suntesenţiale în funcţionarea unei societăţi informa-tizate. Prin acestea se realizează comunicaţiistabile, de determinare a poziţionării şi de navi-gaţie, precum şi de observare a Terrei şi a spaţiu-lui circumterestru.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008108

Monitor Strategic

Publications Division, Noordwijk, The Netherlands,January 2005.

5. Young, Tom, Gallileo satellites will link withGPS, 17 Jul 2007, http://www. computing. co.uk/com-puting/news/2194421/gallileo-satellites-link-gps

6. http://europa.eu.int/comm/dgs/energy_ trans-port/galileo.

7. http://www.esa.int/export/esaSA/naviga-tion.html.

8. http://www.galileoju.com.9. www.esa.int.10. www.rosa.ro.11. www.wikipedia.com.12. http://news.ng.ru/.

Lt. Col. Ovidiu S. Fize[an is a military expert within the Institute for Political Studiesof Defense and Military History. He is specialized in post-Soviet area security studies,geopolitics, communication strategies and conflict rezolution.

Bibliografie

1. Karash, I.I. Kosmicheskaya deyatelnost Rossiiopuskaetsya nizhe urovnya Kitaya i Indii, Nezavi-simaya Gazeta, 27.10.2008, www.ng.ru

2. Luparu, D. Utilizarea sistemelor de navigaţiecu sateliţi, Gândirea Militară Românească, nr. 4/2008.

3. MacDonald, Bruce W. China, Space Weap-ons, and U.S. Security, CSR No. 38, September 2008,www.cfr.org.

4. Wilson, Andrew (ed.), Galileo, The EuropeanProgramme for Global Navigation Services, ESA

The cosmic space and satellite systems have a fundamental importance for buildingan advanced society, based on knowledge, one which is able to offer scientists the frame-work, instruments and necessary technology to understand the origins and evolutions ofthe Earth, of the solar system and the whole universe. The satellite systems are vital for thefunctioning of an informatized society. This society needs stable communications andgood-quality navigation channels, and it must be able to observe the Earth and the circum-terrestrial space.

SUMMARY

Monitor Strategic

109TEORIA {I PRACTICA RELA}IILOR INTERNA}IONALE

TEORIA {I PRACTICARELA}IILOR INTERNA}IONALE

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008110

Monitor Strategic

Monitor Strategic

111TEORIA {I PRACTICA RELA}IILOR INTERNA}IONALE

Introducere

Considerată timp de secole un atribut indis-pensabil al politicii între state, dacă nu chiar unsinonim pentru relaţiile internaţionale,1 balan-ţa de putere pare un obiect de muzeu în zilelenoastre. Momentul unipolar american pare săexprime prin simpla sa prezenţă abolirea balan-ţei de putere din două motive. În primul rând,după sfârşitul Războiului Rece şi colapsul UniuniiSovietice, Statele Unite au rămas unica superpu-tere a sistemului internaţional fără un rivalechivalent sau o coaliţie contra-balansantă.2 Înal doilea rând, politica externă a Statelor Unite,cel puţin la nivel de discurs, a fost încă de laînceput animată de o perspectivă normativ-lega-listă, într-un contrast vădit cu doctrina balanţeide putere a vechiului continent.3

Deci, se poate relua întrebarea: mai există înzilele noastre o balanţă de putere?! În eseul defaţă voi argumenta în sens afirmativ. Scopul meueste unul dual: pe de-o parte să prezint diferiteleperspective teoretice care au dus la maturizareacorpului de idei cu privire la manifestarea balanţeide putere, iar pe de alta să arăt cum ar trebuivăzută balanţă de putere contemporană.

Din punct de vedere paradigmatic voi utilizaîn principal prezumţiile şcolii realiste în relaţiiinternaţionale pentru a-i completa limitele cuinstrumentele oferite de alte paradigme.

Sistemul internaţionalşi balanţa de putere

Voi trata în acelaşi timp conceptele de sisteminternaţional şi balanţă de putere pentru o maibună înţelegere.

BALAN}A DE PUTERE UNIPOLAR|MAI EXIST| DUP| 1991 O BALAN}|

DE PUTERE GLOBAL|?Silviu Petre

1.1. Sistemul internaţionalRaymond Aron şi Martin Wight definesc în

principiu sistemul internaţional drept ansamblulunităţilor politice suverane care întreţin relaţiiregulate unele cu celelalte şi nu recunosc o altăautoritate deasupra voinţei lor.4

Sistemul internaţional actual îşi află origineaîn pacea westphaliană ce încheie Războiul de30 de ani şi care consfinţeşte conceptele desuveranitate şi balanţă de putere în raporturiledintre marile puteri europene. Extindereaimperiilor coloniale europene pe parcursul maimultor secole a condus la exportul instituţiilorpolitice occidentale, care vor prolifera în toatălumea după decolonializare. Astfel, RaymondAron consideră că se poate vorbi de un sisteminternaţional cu adevărat planetar de abia după1945, când se generalizează statul-naţiune şiapare Organizaţia Naţiunilor Unite.5

Definiţia de mai sus este importantă, întrucâtprezintă relevanţă pentru aproape toate şcolilede gândire din teoria relaţiilor internaţionale.

Pentru şcoala realistă, mai degrabă intere-sată de chestiuni strategice, sistemul interna-ţional este o lume anarhică, cel mai bine descrisăde starea naturală a lui Thomas Hobbes. Dacăîn interiorul statelor guvernul este cel carereglementează dreptul, la nivel internaţional,lipsa unui guvern mondial face ca raporturiledintre state să fie expresia distribuţiei şi diferen-ţelor de putere dintre ele.

Alte şcoli de gândire, precum liberalismultransnaţional sau şcoala engleză reproşeazărealiştilor preocuparea excesivă faţă de dimen-siunea conflictuală şi pun accent mai degrabăpe chestiunea raporturilor regulate dintre state.6

Pentru aceştia cooperarea, împărtăşirea valo-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008112

Monitor Strategic

rilor comune, comerţul şi dreptul internaţionalcreionează un tablou mult mai complex decâtsimpla starea hobbesiană. Pentru reprezentaţiiliberalismului transnaţional mai ales, creştereainterdependenţei dintre state ca urmare a globa-lizării poate contribui semnificativ la diminuareaposibilităţii apariţiei conflictului în favoarea unuimediu internaţional mai paşnic.7 Mai mult,pentru adepţii radicali ai globalizării, prolife-rarea entităţilor non-statale precum organizaţiileinternaţionale sau companiile multi- şi transna-ţionale cunoaşte o asemenea amploare încât vaduce la învechirea statului8 şi înlocuirea sa cuceea ce unii numesc „utopia non-guvernamen-tală”9 – o lume dominată de un număr imens decentri de putere care nu va mai permite să sevorbească de state naţionale.10 În această situa-ţie, o nouă definiţie a sistemului internaţionalar trebui să includă şi prezenţa actorilor, alţiidecât statele şi care tind tot mai mult spre rangulde protagonişti.

În rândul unităţilor sistemice ar trebui deciconsiderate orice entitate care joacă un rolidentificabil în politica internaţională. Este ceamai largă definiţie cu putinţă (dar totodată şiuna foarte vagă).11

O chestiune deosebit de acută în vremurileactuale, atât la nivelul teoriei cât şi la cel al pra-xisului în relaţiile internaţionale rămâne pro-blema tipologiei statelor. Deşi decolonializareaa creat o mulţime de noi state, multe dintreacestea nu posedă decât la nivel superficialtrăsăturile statalităţii moderne.12 Multe dintrenoile entităţi politice circumscriu zone marcatede neguvernabilitate, sărăcie, corupţie, boli şiprobleme ecologice sau războaie civile. Condusede regimuri dictatoriale sau de seniori ai răz-boiului, statele-ratate, cum sunt numite înliteratura de specialitate reprezintă surse ma-jore de instabilitate la nivel internaţional. Seapreciază că aproximativ o treime dintre statelelumii la nivel actual se înscriu în categoria state-lor ratate.13 Pentru numeroşi autori, precumFrancis Fukuyama, adevărata sarcina a comuni-tăţii lumii prospere în secolul XXI este construc-ţia unor instituţii viabile pentru aceste state caresă se plieze pe cultura politică a locului şi caresă poată absorbi în mod eficient fondurileinternaţionale.14

1.2. Balanţa de putereStudiul conceptului de balanţă nu poate fi

complet fără a ne apleca asupra termenuluiiniţial de putere. Aşadar voi împărţi subcapitolulprezent într-o secţiune dedicată noţiunii puteriicare să facă trecerea spre balanţa propriu-zisă.

1.2.a. Robert Dahl, într-o faimoasă definiţieeticheta puterea drept capacitatea lui A de a-ldetermina pe B să facă ceea ce în mod normalnu ar face.15

Hans Morgenthau, în aproximativ aceeaşiperioadă definea puterea drept capacitatea unuiom de a controla gândurile şi acţiunile alteipersoane.16 Extrapolând pe baza aceluiaşi raţio-nament, puterea unui stat este capacitatea de acontrola agenda şi acţiunile altui stat. Deşi de celemai multe ori trecut cu vederea de criticii şcoliirealiste, Morgenthau face distincţia operată maitârziu de Nye şi Keohane între soft şi hard power17

– astfel el distinge între puterea militară a unuistat, cea economică şi culturală sau ideologică.18

Susan Strange, situată oarecum la mijloc întrecele două teoretizări, introduce o viziunealternativă: puterea relaţională şi puterea stuctura-lă. Prima se referă mai degrabă la relaţiile politiceîntre state şi concordă cu definiţiile lui Dahl,Morgenthau şi, într-o mare măsură cu conceptulde hard power la Nye şi Keohane. Puterea struc-turală, în schimb, mai degrabă de natură economi-că, descrie capacitatea unui stat de a reglementaagenda internaţională. Un exemplu este putereaStatelor Unite de după 1945, când posesia unorresurse financiare substanţiale le permitea sădicteze mersul unor organizaţii internaţionale.Puterea structurală presupune patru dimensiuni:puterea de a asigura securitatea, puterea asuprafluxului de capital, puterea asupra producţiei şiputerea asupra informaţiilor.19

1.2.b. Deşi legată de naşterea sistemuluiinternaţional westphalian, conceptul de balanţăa puterii este mult mai vechi. De-a lungul timpu-lui balanţa puterii a primit diferite definiţii. DavidHume, în secolul XVIII, îi surprindea esenţadefinind-o drept „o conducere constantă a poli-ticii prudente” şi îi trasa originile străvechi înraporturile dintre Imperiul Persan şi oraşele-stat greceşti de pe coasta de vest a Asiei Mici.

Vatel o numea „o stare de lucruri în care nicioputere nu are preponderenţă asupra celorlaltedin sistem”.20

Monitor Strategic

113TEORIA {I PRACTICA RELA}IILOR INTERNA}IONALE

În secolul XX, Hans Morgenthau identificabalanţa de putere cu ansamblul măsurilor ceprivesc aspiraţiile unei sau mai multor naţiunide a-şi creşte ori păstra puterea.21

Toate cele trei definiţii, formulate în epocidiferite surprind aceeşi realitate: într-un concertde naţiuni, când un stat ameninţă să îşi creascăputerea în detrimentul celorlalte, vecinii sealiază şi îl contrabalansează pe agresor. Balanţade putere nu circumscrie o lege de fier. Statelepot alege să gândească şi să acţioneze conformacesteia sau nu.

Conceptul balanţei de putere prezintă treifaţete strâns corelate: 1) una descriptivă – o starede lucruri aşa cum apare în definiţia lui Vatel; 2)una normativă care porneşte de la premisa cabalanţa puterii este un mod de a prezerva paceaşi stabilitatea (după cum apare în definiţia luiHume, într-o anumită măsură) şi 3) un îndemn laacţiune în cazul debalansării sistemului,22 precumîn definiţiile lui Hume şi Morgenthau.

Participarea la o balanţă de putere presu-pune mai multe comportamente:

– neutralitatea;– contrabalansarea;– bandwagoningul sau alinierea;– back-passing sau pasarea responsabi-

lităţii.23

Balanţa puteri se poate desfăşura la nivelmacro, membri fiind marile puteri sistemice saulocale, compuse din puteri mici şi mijocii cuinterese regionale. Cele două niveluri, regionalşi global interferează în diferite moduri.24

În funcţie de numărul de mari actori din sis-tem, balanţa puterii poate fi multipolară (Europapână la 1945) sau bipolară (Sparta şi Atena;Roma şi Cartagina, SUA şi URSS între 1945-1989). Beneficiile cu privire la stabilitatea cederivă din fiecare configuraţie rămân un subiectde discuţie deschis.

Un alt factor care influenţează funcţionareabalanţei, poate chiar mai mult chiar decât nu-mărul polilor, este prezenţa sau absenţa ideolo-giei sau a altor divergenţe axiologice din sistem.25

Două concepte adiacente balanţei puterii,dezvoltate recent sunt cele de balanţă a teroriişi balanţă a intereselor. Primul, dezvoltat deStephen Walt statuează că statele se aliazăpentru a balansa termenul cel mai agresiv dinsistem, care nu poate să nu fie neapărat cel maiputernic.26

Balanţa intereselor, teoretizată de RandallSchweller, adaugă un plus de complexitatedezbaterii arătând că statele dintr-un concertbalansează în funcţie de interese – interese for-mulate pe baze compuse, incluzând puterea,securitatea, relaţiile comerciale şi culturale,transferul de tehnologie etc.27

Balanţa de putere softTratez separat conceptul de balanţă de

putere «blândă» datorită noutăţii şi particula-rismului său. Subînţeleasă ca un instrument alputerii dure (hard power), balansarea esteasociată cu tot ceea ce înseamnă acţiune milita-ră: efective, tipuri de arme, tactici sau mobili-zare. Diferite teoretizări în RI definesc soft bal-ancing-ul drept acţiunea de balansare a unuihegemon prin mijloace non-militare.28 Suntincluse aici: non-cooperarea; retorica elitelorpolitice; vânzarea de arme sau furnizarea deajutor militar către inamicii unui hegemon (ex.:ajutorul militar dat de Rusia Chinei şi Indieiprecum şi exportul de echipament nuclear cătreIran, adversar al SUA).29

Trebuie extins conceptul de balansare softdincolo de dimensiunea latent militară pentrua include şi dimensiunea societală. Astfel, unstat poate alege să balanseze un alt termensistemic sau coaliţie de termeni adoptând untip de societate diferită de a adversarilor, însensul cel mai larg cu putinţă. Istoria aratănumeroase exemple în care jocul balansării nus-a rezumat doar la mize materiale, ci a inclus overitabilă luptă între viziuni conflictuale: răz-boaiele contra Franţei napoleoniene sau Răz-boiul Rece. Teama monarhilor europeni lacumpăna secolelor XVIII-XIX nu viza doaroprirea unui alt hegemon, ci îndiguirea unui alttip de societate percepută ca periculoasă pentruîntregul concert european.

În timpul Războiului Rece, se pot da caexemple de balansare soft pretenţia statelor dinPactul de la Varşovia de a îşi construi variantede comunism pe baze naţionaliste, ca formă deautonomie faţă de Kremlin. Încercarea Franţeigaulliste de a restricţiona fluxul de dolari ameri-cani pe piaţa internă este tot o mostră a aceluiaşitip de comportament.30

De menţionat că balansarea soft în accepţiu-nea lărgită prezentată aici nu vizează neapăratslăbirea puterii dure (hard) a unui hegemon, câta celei structurale a acestuia.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008114

Monitor Strategic

Statele Unite şi lumea de dupăRăzboiul Rece

Timp de secole reflecţia privitoare la rapor-turile dintre state s-a focalizat pe două concepte:concertul de state şi imperiul universal, ultimulmai degrabă ca exerciţiu teoretic.31 Ideea ca unsingur termen sistemic să obţină hegemonia fărăa absorbi restul unităţilor sfidează tipologia demai sus, unipolaritatea fiind considerată maidegrabă o stare provizorie şi tranzitorie spre onouă configuraţie.

Mă voi concentra acum asupra rolului State-lor Unite în lume şi a relaţiei acestora cu restulsistemului internaţional. Pentru a articula unrăspuns voi încerca să explic lipsa unei iniţiativecontra-balansante din partea celorlalţi actorimajori.

Se pot avansa astfel o serie de cauze ordona-te de la structură spre agenţi:

În primul rând sistemul internaţional nureprezintă doar o anarhie imatură, ci şi o societa-te anarhică bazată pe legi şi norme, cooperareşi uneori altruism.

În al doilea rând, sistemul internaţional post-glacial (lumea după Războiul Rece) este mult maiomogen decât cel din timpul Războiului Rece.Relaţia dintre marile puteri nu mai este fracturatăde divergenţe ideologice. Eşecul comunismului caproiect politic a făcut loc în fostul bloc totalitarunui angajament faţă de dezvoltarea de tip capita-list, indiferent de suprastructura politică adoptată(liberalism; democraţie mimată sau autoritarism).Lipsa unor divergenţe fundamentale modereazăpretenţiile marilor puteri şi le orientează sprescopuri pragmatice, mai degrabă limitate.

Chiar dacă după 11 septembrie 2001 clivajuldintre liberalism şi islamism, sau, într-un sensmai larg, dintre secularism şi radicalismul reli-gios a devenit mai acut, nici un stat islamic nueste o putere cu ambţii globale, fie ele şi laten-te. Fractura doctrinară priveşte mai degrabăraporturile dintre marile puteri sistemice şi celeregionale, semiperiferice.

În al treilea rând, Statele Unite, în ciuda unorcritici argumentate, continuă să reprezinte petermen scurt şi mediu cel mai puternic aparatmilitar din lume32, susţinut încă de cea maiputernică economie.

Ca un corolar, posesia armelor nucleare decătre cele mai multe state importante (SUA,Rusia, China, Japonia, nucleul dur al UniuniiEuropene, India, Pakistan, Israel) a indusexerciţiul unui comportament raţional în joculrealpolitikului.33

Al patrulea argument este antecedentul isto-ric. Deşi este mai degrabă constatativ decâtexplicativ şi nu reprezintă o regulă de fier, poateoferi comparaţii utile. Istoria arată că, în cazul unoraranjamente unipolare, hegemonul nu a fostdetronat de o coaliţie contrabalansantă, ci de altă/alte putere/puteri în situaţia scăderii puterii sale.34

A cincea cauză le însumează într-un fel petoate celelalte aici expuse: legitimitatea statutu-lui hegemonic. Un hegemon nu este doar oentitate ce provoacă ostilitate, ci un furnizor debunuri şi „servicii publice” în cadrul sistemuluiinternaţional. Bazate pe diferite tonalităţi afec-tive (respingere sau adeziune), analizele evităde multe ori să precizeze că marile puteri, maipresus de orice, au interesul de a crea şi menţineo anumită ordine internaţională.35 Deşi aceastaare în primul rând în vedere un interes egoist,şi alte state pot beneficia de pe urma ei.36

În sens minimal, SUA joacă rolul unui balan-soar (balancer) în cadrul mai multor balanţe deputere regională precum Balcanii de Vest (maiales în anii ’90)’ Orientul Mijlociu şi Asia de Sud-Est.

În sens maximal, SUA sunt asociate înprimul rând cu o anumită viziune despre siste-mul liberal-capitalist din lume. Economicvorbind, deşi sistemul Bretton-Woods a fost în-locuit, dolarul reprezintă încă o monedă forte lanivel internaţional.

Apoi o serie de organizaţii internaţionale(GATT, ONU, NATO, NAFTA) sau francizeglobale (Coca-Cola, GM, IBM, Microsoft) suntfie patronate, fie beneficiază de contribuţia sub-stanţială a culturii şi politicii americane.

Cultura populară, universalitatea limbiiengleze, dinamismul tehno-ştiinţific găzduite deStatele Unite compun puterea blândă a acestoraşi completează sau domolesc efectul dimensiuniimilitare a hegemoniei.

O trăsătură interesantă şi poate paradoxalăa hegemoniei americane este dependenţa sa dealte state sau de organizaţii internaţionale.37 Aici

Monitor Strategic

115TEORIA {I PRACTICA RELA}IILOR INTERNA}IONALE

trebuie operate mai multe distincţii între a) sferaintereselor americane; b) factorul financiar; c)balanţa de putere intermestică.

A. Extinderea intereselor şi prezenţei ameri-cane în lume pe diferite canale provoacă atitudinişi ridică provocări, atât societăţii, cât şi deciden-ţilor americani. Neputinţa de a fi privit cu indi-ferenţă poate reprezenta o sursă de vulnerabi-litate, mai ales când şansele de a trezi ostilitatesunt mari.38

Trecând de la general spre cauze mai speci-fice regăsim:

B. Factorul financiar. Dacă în anii ’60-’70 SUAmai erau încă un stat creditor, eşecul din Viet-nam, criza petrolului din 1973 şi ulterior progra-mul de reînarmare al lui Ronald Reagan au epui-zat creditul intern, iar SUA au devenit o ţară debi-toare.39 După o redresare bugetară în aniiClinton,40 bilanţul financiar al administraţiei BushII este din nou unul negativ.41 Unul dintre prin-cipalii creditori ai SUA este Japonia. Capacitateade a fi „acţionar” la principala putere a mapamon-dului poate domoli potenţiala creştere a ostilităţii.

Washingtonul a început astfel să împrumutebani de la băncile japoneze.42

C. Termenul «intermestic» denumeşte aceleprobleme care au un caracter deopotrivă interna-ţional şi domestic. Încă de la formare, Re-publica americană a fost un stat multietnic.Faptul a devenit acut în momentul în care poli-tica externă a Washingtonului a devenit tot maidependentă de diferitele lobby-uri etnice (pre-cum cel lituanian, polonez, israelian, cubanezetc.). Pretenţiile acestor lobby-uri pot orientapolitica Washingtonului în direcţii care se potdovedi greşite, atât pentru interesul naţionalamerican, cât şi pentru cel al statelor din carelobby-urile respective sunt originare.43

Posibilităţi de balansare în epocaunipolarităţii

Cum posibilitatea de a balansa în mod di-rect hegemonia americană este puţin probabilăpe termen scurt şi mediu, restul unităţilor inte-resate au la dispoziţie alte metode. Răspunsultrebuie dat pe mai multe paliere.

Din perspectiva puterii „dure” (hard power)se poate spune că astăzi există o balanţă de

putere unipolară, dar una dominată nu de balan-cing, ci de aliniere (bandwagoning).44

Provocarea statelor eşuate şi/sau aroganteprecum şi a proliferării terorismului se cons-tituie într-o problemă acută pentru restul state-lor, fie ele mari puteri sau doar forţe regionale.Sfârşitul Războiului Rece a oferit posibilitateaconstituirii unui directorat al marilor puteri,asemeni Sfintei Alianţe din secolul XIX. Dacăaceasta era preocupată de menţinerea unui anu-me statu-quo împotriva mişcărilor revoluţionar-naţionaliste, astăzi statu-quo-ul este ameninţatde entităţi precum cele mai sus menţionate, carepun probleme întregii comunităţi internaţionale.Tendinţa spre aliniere a cunoscut o nouă moti-vaţie după 11 septembrie 2001, când efortul SUAa fost salutat de state precum Rusia lui VladimirPutin, Pakistanul lui Pervez Musharaff şiIsraelul.45

Trecând spre puterea blândă şi cea struc-turală se pot observa o serie de manifestări:

– din partea Uniunii Europene se poatevedea o tendinţă de balansare soft sub formanon-cooperării faţă de anumite acţiuni ale SUA;46

– în ceea ce priveşte mari puteri asiaticeprecum Rusia, China şi India se poate observatendinţa acestora de a contura un bloc asiaticcu o identitate diferită de cea a Occidentului;47

– dacă se extinde noţiunea de soft balancingla aceea prezentată de acest eseu se poateobserva tendinţa unor state de a adopat modelesocietal-economice diferite de cel american.Astfel, în cadrul dezbaterii critice privind rapor-turile euro-atlantice, numeroase voci americaneacuză construcţia europeană de a fi prea dedicatăunui model tip stat bunăstare care frâneazăperformanţele economice. De cealaltă parte,autorii europeni acuză la modelul societal ameri-can cultura-pop, lipsa ajutorului social, deficien-ţele sistemului medical şi ignoranţa faţă departicularităţile altor culturi.48

În America Latină, venirea la putere a unorregimuri de stânga (Venezuela, Ecuador, Chile,Argentina într-o anumită măsură) a fost văzutăca un mod de a sfida modelul mai degrabă liber-tarian al SUA precum şi cerinţele FMI.49

Modelul corporatist practicat de Japonia şialte state sud-est asiatice, des criticat de experţiiamericani, se înscrie în aceeaşi linie.50

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008116

Monitor Strategic

După hegemonieEste interesant de observat contrastul dintre

principiile clamate de gândirea politica internăşi cea externă în America.

Filozofia şi practica politică americană s-auconstruit împotriva statului. Cum individulreprezintă originea politicului, statul nu trebuiesă aibă un caracter prea intervenţionist pentrua nu viola sfera libertăţii cetăţeneşti. Mai multdecât atât, societatea este un ansamblu auto-reglabil şi orice proiect de inginerie socială preaambiţios riscă să destabilizeze mersul firesc allucrurilor şi să conducă la efecte perverse.51

În exterior în schimb, cel puţin după 1941,politica Statelor Unite a fost una de interven-ţionism şi expansionism. Dacă până la acea datăSUA suferiseră de ceea ce Stanley Hoffmannumea sindromul Wilson (pendularea întreizolaţionism şi intervenţionism)52 al DoileaRăzboi Mondial a marcat momentul treceriiireversibile la statutul de mare putere implicatăîn probleme sistemice.

Critica ataşată intervenţionismului interndin problemele domestice poate fi extins şifilozofiei care animă expansionismul extern.Dorinţa decidenţilor de la Washington de a ope-ra inginerii politice la scara planetară prin schim-barea unor regimuri poate avea efecte nedoritela scara întregului mapamond. Şi mai presus detoate s-ar putea dovedi dincolo de puterilecolosului american.

Într-un mod care ar putea părea paradoxal,tocmai refacerea unei balansări dure maicoerente ar contribui la prelungirea momentuluihegemonic al SUA. Asimetria militară atât deevidentă dintre America şi restul lumii a con-tribuit la creşterea hibrisului acesteia şi laacţiuni nechibzuite. O soluţie recomandată detot mai numeroase voci ar putea fi o „devolu-ţie”caracterizată printr-o renunţare mai clară launilateralism.53 SUA s-ar apropia poate atuncide ipostaza unui King in his Parliament însistemul internaţional.

NOTE

1 Hedley Bull, The Anarchical Society, London,MacMillan Press Ltd, 1977, p. 101.

2 Rebuilding America’s Defences, 2000, p.69 http://www.newamericancentury.org/Rebuilding Americas

Defenses.pdf. Elke Krahman, „American hegemony or glo-bal governance? Competing visions of international secu-rity”, International Studies Review, vol.7, Issue 2,Blackwell Publishing, June 2005, pp. 533-534. Vezi şiAndrei Miroiu, Simona Soare, „Balanţa de putere”,pp. 199-209 în Andrei Miroiu şi Radu-Sebastian-Ungu-reanu, Manual de relaţii internaţionale(coord), Polirom,Iaşi, 2006, p.207. Vezi în acest sens şi Joseph Nye Jr.,Descifrarea conflictelor internaţionale.Teorie şi istorie,Antet, Prahova, 2006, pp. 122-126 şi pp. 232-235; FrancisFukuyama, America la răscruce, Antet, Prahova, 2006, p.8;Zbigniew Brzezinski, Marea dilemă. A domina sau a con-duce, Edit. Scripta, Bucureşti, 2005, p.VII; ZbigniewBrzezinski, A doua şansă. Criza superputerii americane,Antet, Prahova, 2006, pp. 5-7.

3 Pentru aceasta vezi capitolul dedicat lui GeorgeKennan din Martin Griffiths, Relaţii internaţionale. Şcoli,curente, gânditori. Ziua, Bucureşti, 2003, p. 52; Pentruun asemenea punct de vedere vezi şi William Kristol şiRobert Kagan apud Francis Fukuyama, op.cit., p. 51

4 Raymond Aron, Peace and war. A theory of interna-tional relations, Doubleday & Company, Inc., Garden City,New York, 1966, p.94; Martin Wight, Politica de putere,ARC, Chişinău, 1998, p. 31.

5 Raymond Aron, op.cit., p. 95.6 Vezi capitolul dedicat şcolii britanice în Martin

Griffiths, op.cit., p. 239 precum şi Olivia Toderean, IonuţApahidean „Şcoala engleză a Relaţiilor internaţionale”,pp.105-115 în Andrei Miroiu şi Radu-Sebastian-Ungureanu(coord), op.cit., pp.105-107.

7 Martin Griffiths, op.cit., pp. 97; 285.8 Ionuţ Apahideanu, „Globalizarea între concept şi

realitatea desemnată”, pp. 303-311 în Andrei Miroiu şiRadu-Sebastian-Ungureanu (coord), op.cit., p. 304.

9 Joseph Nye apud. G.L.Goodwin, Andrew Linklater,New dimensions of world politics, Croom Helm Ltd., Lon-don, 1975, p. 45.

10 Richard M. Haass, „The Age of Unipolarity. Whatwill follow after the US hegemony”, Foreign Affairs, May/June 2008http://www.foreignaffairs.org/20080501faessay87304-p40/richard-n-haass/the-age-of-nonpolarity.html.

11 Vezi Lucian Dumitru Dârdală, „Actori în sistemulinternaţional” pp. 43-61 în Andrei Miroiu şi Radu-SebastianUngureanu (coord), op.cit., p. 44.

12 Raymond Aron, Peace and war. A theory of interna-tional relations, Doubleday & Company, Inc., Garden City,New York, 1966, pp. 506-527.

13 Florin Diaconu, „60 de state din întreaga lume nufuncţionează în prezent”, Prezent, nr.72, 26 iunie-2 iulie2007, p.14. Silviu Valentin Pietraru, „Povara omului alb”,Lumea, An XIV, Nr. 9 (174), 2007, pp.63-67.

14 Francis Fukuyama – Construcţia statelor, Antet,Prahova, 2004; Barry Buzan, Popoarele statele şi teama,ARC, Chişinău, 2000, p.163; Zbigniew Brzezinski, Mareadilemă. A domina sau a conduce, ed.cit., p. 42-67; NoamChomsky, State eşuate, Antet, 2007, Prahova.

15 Lucian-Dumitru Dârdală, prefaţă la Robert Dahl,Poliarhiile, Institutul European, Iaşi, 2000, p. 8.

16 Hans J. Morgenthau, Politics among nations, AlfredKnopf, New York, Vth edition, 1973, pp. 27-29.

17 Joseph Nye Jr., op.cit., p. 245.18 Hans J. Morgenthau, op.cit., pp. 59-64.

Monitor Strategic

117TEORIA {I PRACTICA RELA}IILOR INTERNA}IONALE

19 Susan Strange, State şi pieţe, Institutul European,Iaşi, 1997, pp. 37-53.

20 Hedley Bull, op.cit., p. 97.21 Hans J. Morgenthau, op.cit., p. 164.22 Vezi şi Andrei Miroiu, Simona Soare, „Balanţa de

putere”, pp.199-209 în Andrei Miroiu şi Radu-Sebastian-Ungureanu, op.cit., p. 200.

23 Ibidem, pp. 203-205.24 Ibidem, p. 207.25 Astfel Raymond Aron face deosebirea între sisteme

internaţionale omogene în care toate statele împărtăşescaceleaşi valori şi sisteme internaţionale heterogene undeluptei clasice de putere i se adaugă şi componenta ideolo-gică. Primul tip este considerat mai stabil decât cel de-aldoilea. Raymond Aron, Peace and war, ed.cit., pp. 99-102.Pentru o părere asemănătoare vezi de asemenea şi StanleyHoffman, Gulliver empêtré (orig. Gulliver’s troubles), Edi-tions du Seuil, Paris, 1971, pp. 45-47.

26 Andrei Miroiu şi Simona Soare, „Alianţele militare”,pp. 209-223 în Andrei Miroiu şi Radu-Sebastian-Ungu-reanu, op.cit., p. 214.

27 Ibidem, p. 216.28 Judith Kelley, „Strategic Non-cooperation as Soft

Balancing: Why Iraq was not Just about Iraq”, InternationalPolitics, 2005, 42, (153–173), p.154, http://fds.duke.edu/db?attachment-34—1662-view-60. Vezi şi T.V.Paul, “TheEnduring Axioms of Balance of Power Theory,” p. 3. apud.Stephen G. Brooks and William C.Wohlforth, «Hard timesfor soft balancing» International Security, Vol. 30, No. 1(Summer 2005), pp. 72–108, p.73, http://www.dartmouth.edu/~govt/docs/brooks&wohlforth_05is.pdf.

29 Ibidem, p.75 şi 83.30 Vezi capitolul dedicat lui Charles de Gaulle din Ghiţă

Ionescu, Oameni de stat într-o lume interdependentă, ALL,Bucureşti, 1998, pp. 123-127.

31 Vezi în acest sens Dante Alighieri, De monarchia,I,i, 1-10, 1317, http://etcweb.princeton.edu/dante/pdp/monarchia. Vezi şi Raymond Aron, Peace and war, ed.cit.,151-154. Aron vorbeşte şi despre posibilitatea instaurăriiunei păci hegemonice marcate de dominaţia unui termenasupra celorlalte din sistem. Aron nu detaliază şi conceptulrămâne mai degrabă un caz ipotetic.

Stanley Hoffman distinge însă între sisteme bi şimultipolare şi sisteme internaţionale imperiale, dominatede un singur factor. Stanley Hoffman, op.cit., p. 50.

32 Statele Unite deţin în jur de 1,4 milioane de soldaţicuprinşi în efectivul armatei regulate.

După atacurile din 11 septembrie 2001, bugetul alocatapărării s-a ridicat la 400 miliarde$, cel mai mare din ultimii23 de ani. În acelaşi timp, bugetul următorului stat, Rusia,se ridică la 14% din valoarea bugetului SUA în timp cebugetul de apărare al Chinei se cifrează la 50-90 miliarde$(2005). Chalmers Johnson, Gustul amar al imperiului,Antet, Prahova, (2004)2005 p. 52.

Interview with Chalmers Johnson, author of the “Sor-rows of Empire: Militarism, Secrecy and the end of the Re-public”; (adăugat: 21 august 2006), accesat în decembrie 2007.

http://www.youtube.com/watch?v=TgnKZ5UgYS0&feature=related.

Vezi de asemenea şi Silviu Valentin Pietraru, SUA-Statutul de superputere, Lumea, An XIV, Nr.6 (171) 2007,pp. 28-35.

33 Michael Mandelbaum, ”Is major war obsolete”?, Sur-vival, vol.40, no.4, Winter 1998-1999, pp. 20-38.

34 Se pot da ca exemple imperiile: persan, roman, Gupta,bizantin, carolingian sau britanic în secolele XVIII-XIX.Imperiul Persan nu a fost înfrânt în secolul IV î.Hr. de ocoaliţie a statelor greceşti, ci de hegemonia macedoneană.Deşi Imperiul Roman a sucombat invaziilor barbare,regatele fluide şi triburile nomade nu au acţionat coalizat,ci separat. Imperiul Britanic în epoca modernă nu a fostdemantelat de restul marilor puteri, ci de ridicarea unornoi hegemoni, precum Germania, Rusia şi Statele Unite.Vezi în acest sens Niall Ferguson, Empire, Penguin Books,London, 2003/2004, pp. 294-297. Silviu Valentin Pietraru,„Povara omului alb”, Lumea, An XIV, Nr. 9 (174), 2007,pp. 63-67.

35 Kenneth N. Waltz, Teoria politicii internaţionale,Polirom, Bucureşti, (1979) 2006, pp.234-244; ZbigniewBrzezinski, Marea dilemă, ed.op.cit., pp. 217-229.

36 David Harvey, Noul Imperialism, All, Bucureşti, 2004,pp.44-48. Thomas S.Mowle & David Sacko, Global NATO,Bandwagoning in a Unipolar World , pp.597–618, p. 603.

ISSN 1352-3260 print/1743-8764 online, http://www.contemporarysecuritypolicy.org/assets/CSP-28-3_Mowle%20and%20Sacko.pdf.

37 Sherle Schwenninger, «The Multipolar World Vs.The Superpower», The Globalist, Friday, December 05,2003, http://www.theglobalist.com/DBWeb/printStoryId.aspx?StoryId=3553.

38 Sfântul Augustin constata în secolul V că întindereaImperiului Roman era o cauză o războaielor în sine.VeziSt.Augustine, The City of God, Book III, http://www.newadvent.org/fathers/120103.htm. O idee asemănătoaregăsim şi la Edward Gibbon, Istoria declinului şi prăbuşiriiImperiului Roman, Vol.I, Edit.Minerva, Bucureşti, 1976,p.80. Vezi o idee asemănătoare mai potrivită studiului defaţă la Zbigniew Brzezinski, Marea dilemă, ed.cit., passim.

39 În 1987 deficitul federal se cifra la 180 miliarde $(3,5% din PIB); în 1989 scade la 85 miliarde$ (1,5% dinPIB), în 1990 ajunge la 220 miliarde$ (4% din PIB) iar în1992 la 290 miliarde$ (din PIB). În 1992 datoria netăexernă a SUA se ridica la 1100 mld.$, cifră apreciată cafiind la acel moment echivalentul a 2/3 din datoria ţărilorLumii a Treia. De abia pe vremea preşedinţiei lui Clintonse înregistrează un surplus bugetar. Michel Albert, Capi-talism contra capitalism, Humanitas, Bucureşti, 1994,pp. 57-59.

40 Cf. G. H. Bennett, Preşedinţi americani (1945-2004),Edit. Luceafărul, Bucureşti, 2004, p. 332.

41 Niall Ferguson. The Old Man and the (Blue) Sea:Why America Needs a McCain Presidency, Hoover Insti-tution, Apr. 28th, 2008, consultat în mai 2008.

Stanford, http://fora.tv/2008/04/28/Niall_Ferguson_on_Why_America_Needs_McCain.

42 Interview with Chalmers Johnson, author of the“Sorrows of Empire: Militarism, Secrecy and the end of theRepublic” (adăugat: 21 august 2006), accesat în decembrie2007.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008118

Monitor Strategichttp://www.youtube.com/watch?v=TgnKZ5Ug

YS0&feature=related.Chalmers Johnson- Speaking freely,adăugat în ianuarie

2008, accesat martie 2008, http://www.youtube.com/watch?v=VPr_T7btVgA.

43 Robert Dahl, op.cit., pp.72-77. John J. Mear Sheimer,Stephen M. Walt, Lobby-ul israelian şi politica externă aStatelor Unite, Antet, Prahova, 2008, p.8-16. Vezi şi TheIsrael Lobby & U.S. Foreign Policy (Aipac), accesat iulie2007, http://www.youtube.com/watch?v= RQugBe2ek2A.

44 Stephen G. Brooks and William C.Wohlforth, art.cit.45 Tariq Ali, Ciocnirea fundamentalismelor, Antet,

Prahova, 2006, pp.16 şi 153-155.46 Judith Kelley, art.cit.47 Sherle Schwenninger, The Multipolar World Vs. The

Superpower, The Globalist, Friday, December 05, 2003,http://www.theglobalist.com/DBWeb/printStor yId.aspx?StoryId=3553. Vezi şi Silviu Petre, „NATO şi lumeaOccidentului extins în căutarea coerenţei”, Observatorcultural, Nr.418, 10-16 aprilie, 2008, p. 6.

48 Niall Ferguson, Empire Falls, Vanity Fair, October2006, accesat aprilie 2008, http://www.vanityfair.com/poli-tics/features/2006/10/empire200610. Clive Crook, „Europeand USA”, Foreign Policy, July/August, 2007, pp.24-27.

Pentru o documentare statistică asupra diferenţelorde percepţie între SUA şi EU vezi Andrew Kohut, BruceStokes, America împotriva tuturor, Antet, Prahova, 2006

Pentru percepţia americanilor asupra altor culturi vezişi Silviu Valentin Pietraru, „De ce nu ştiu americanii istorieşi geografie”, Lumea, An XIV, Nr. 3 (180), pp. 56-60.

49 Pentru o critica a FMI vezi şi Chalmers Johnson,op.cit., pp.186-194.

50 A se vedea interviul acordat de Lee Kwan Yew;Jaques Cousteau în Nathan Gardels, Schimbarea ordiniiglobale, Antet Prahova (nu este precizat anul), pp. 74-86şi respectiv 140-148.

51 Francis Fukuyama, America la răscruce, Antet,Prahova, 2006, p.45 şi urm. Irving Kristol, Réflexions d’unnéo-conservateur, PUF, Paris, 1983, pp. 134 şi urm. Vezide asemenea şi Silviu Valentin Pietraru, „Ştiinţa neocon-servatoare”, Lumea, An XIV, Nr.5 (182) 2008, pp. 52-56.

52 Raymond Aron, République imperiale. Les États-Unisdans le monde 1945-1972, Calmann-Levy, Paris, 1973, p. 11.

53 Pentru critica unilateralismului în favoarea multila-teralismului vezi Anatol Lieven şi John Hulsman, EthicalRealism: A Vision for America’s Role in the World (con-ference), The Cato Institute, Washington D.C., October10th 2006 (accesat în mai 2008), http://fora.tv/2006/10/10/Anatol_Lieven_and_John_Hulsman.

Conversations with History: Harry Kreisler in dialoguewith Anatol Lieven şi John Hulsman, 25 octombrie 2006,adăugat: 15 februarie 2008 (accesat în martie 2008),www.youtube.com/watch?v=s3Hgh6pxXs. Vezi şi JohnYdstie, „Authors Urge ‘Ethical Realism’” in Foreign Policy,National Public Radio (NPR), 1 iunie 2008 (accesat pe 1iunie 2008), http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=6557588.

Elke Krahman, „American hegemony or global gover-nance? Competing visions of international security”, In-ternational Studies Review, vol. 7, Issue 2, Blackwell Pub-lishing, June 2005, pp. 533-534.

BIBLIOGRAFIE

CĂRŢI1. ALBERT, Michel, Capitalism contra capitalism,

Humanitas, Bucureşti, 1994.2. ALI, Tariq, Ciocnirea fundamentalismelor, Antet,

Prahova, 2006.3. ALIGHIERI, Dante, De monarchia, 1317.4. ARON, Raymond, Peace and war. A theory of in-

ternational relations, Doubleday & Company, Inc., Gar-den City, New York, 1966.

5. ARON, Raymond, République imperiale. Les États-Unis dans le monde 1945-1972, Calmann-Levy, Paris, 1973.

6. AUGUSTINE, St., The City of God, http://www.newadvent.org/fathers/120103.htm.

7. BENNETT, G.H., Preşedinţi americani (1945-2004), Edit. Luceafărul, Bucureşti, 2004.

8. BRZEZINSKI, Zbigniew, Marea dilemă. A dominasau a conduce, Edit. Scripta, Bucureşti, 2005.

9. BRZEZINSKI, Zbigniew, A doua şansă. Crizasuperputerii americane, Antet, Prahova, 2006.

10. BULL, Hedley, The Anarchical Society, London,MACMILLAN PRESS LTD, 1977.

11. BUZAN, Barry, Popoarele statele şi teama, ARC,Chişinău, 2000.

12. CHOMSKY, Noam, State eşuate, Antet, 2007,Prahova.

13. DAHL, Robert, Poliarhiile, Institutul European,Iaşi, 2000.

14. FERGUSON, Niall, Empire, Penguin Books, Lon-don, 2003/2004.

15. FUKUYAMA, Francis, Construcţia statelor, Antet,Prahova, 2004.

16. FUKUYAMA, Francis, America la răscruce, Antet,Prahova, 2006.

17. GIBBON, Edward, Istoria declinului şi prăbuşiriiImperiului Roman, Vol.I, Edit. Minerva, Bucureşti, 1976

18. GOODWIN, G.L., LINKLATER, Andrew, New di-mensions of world politics, Croom Helm Ltd., London,1975.

19. GRIFFITHS, Martin, Relaţii internaţionale. Şcoli,curente, gânditori. Ziua, Bucureşti, 2003.

20. HARVEY, David, Noul Imperialism, All, Bucureşti,2004.

21. HOFFMAN, Stanley, Gulliver empêtré, Editionsdu Seuil, Paris, 1971.

22. IONESCU, Ghiţă, Oameni de stat într-o lume inter-dependentă, ALL, Bucureşti, 1998.

23. JOHNSON, Chalmers, Gustul amar al imperiului,Antet, Prahova, (2004) 2005.

24. KOHUT, Andrew, STOKES şi Bruce, Americaîmpotriva tuturor, Antet, Prahova, 2006.

25. KRISTOL, Irving, Réflexions d’un néo-conser-vateur, PUF, Paris, 1983.

26. MEARSHEIMER, John J., WALT, Stephen M.,Lobby-ul israelian şi politica externă a Statelor Unite,Antet, Prahova, 2008.

27. MIROIU, Andrei şi UNGUREANU, Radu-Sebas-tian, Manual de relaţii internaţionale(coord), Polirom, Iaşi,2006.

Monitor Strategic

119TEORIA {I PRACTICA RELA}IILOR INTERNA}IONALE

28. MORGENTHAU, Hans J., Politics among nations,Alfred KNOPF, New York, Vth edition, 1973.

29. NYE Jr., Joseph, Descifrarea conflictelor interna-ţionale.Teorie şi istorie, Antet, Prahova, 2006.

30. STRANGE, Susan , State şi pieţe, Institutul Euro-pean, Iaşi, 1997.

31. WALTZ, Kenneth N., Teoria politicii interna-ţionale, Polirom, Bucureşti, (1979) 2006.

32. WIGHT, Martin, Politica de putere, ARC, Chişinău,1998.

ARTICOLE– Brooks, Stephen G. and William C.Wohlforth, „Hard

times for soft balancing”, International Security, Vol. 30,No. 1 (Summer 2005), pp. 72–108, p.73, http://www.dartmouth.edu/~govt/docs/brooks&wohlforth_05is.pdf.

– Crook Clive, „Europe and USA”, Foreign Policy, July/August, 2007, pp. 24-27.

– Diaconu Florin, „60 de state din întreaga lume nufuncţionează în prezent”, Prezent, nr.72, 26 iunie-2 iulie2007.

– Ferguson Niall, „Empire Falls”, Vanity Fair, Octo-ber 2006, accesat aprilie 2008, http://www.vanityfair.com/politics/features/2006/10/empire200610.

– Kelley Judith, „Strategic Non-cooperation as SoftBalancing: Why Iraq was not Justabout Iraq”, InternationalPolitics, 2005, 42, (153–173), p.154, http://fds.duke.edu/db?attachment-34—1662-view-60.

– Krahman Elke, „American hegemony or global gov-ernance? Competing visions of international security”, In-ternational Studies Review, vol.7, Issue 2, Blackwel Pub-lishing, June 2005, pp.533-534.

– Mandelbaum Michael, „Is major war obsolete?”, Sur-vival, vol.40, no.4, Winter 1998-1999, pp. 20-38.

– Mowle Thomas S. & David Sacko, „Global NATO,Bandwagoning in a Unipolar World”, pp. 597–618, p.603ISSN 1352-3260 print/1743-8764 online, http://www.contempor ar ysecur i t ypo l icy.org/assets/CSP-283_Mowle%20and%20Sacko.pdf

– Petre Silviu, „NATO şi lumea Occidentului extinsîn căutarea coerenţei”, Observator cultural, Nr.418, 10-16aprilie, 2008, p. 6.

– Pietraru Silviu Valentin, „SUA-Statutul de super-putere”, Lumea, An XIV, Nr.6 (171) 2007, pp. 28-35.

– Pietraru Silviu Valentin, „Povara omului alb”, Lumea,An XIV, Nr. 9 (174), 2007, pp.63-67.

– Pietraru Silviu Valentin, „De ce nu ştiu americaniiistorie şi geografie”, Lumea, An XIV, Nr. 3 (180), pp.56-60

– Pietraru Silviu Valentin, „Ştiinţa neoconservatoare”,Lumea, An XIV, Nr.5 (182) 2008, pp. 52-56.

– Schwenninger Sherle, „The Multipolar World Vs.The Superpower”, The Globalist, Friday, December 05,2003, http://www.theglobalist.com/DBWeb/printStoryId.aspx? StoryId=3553.

– Ydstie John, „Authors Urge ‘Ethical Realism’” inForeign Policy, National Public Radio (NPR), 1 iunie 2008(accesat pe 1 iunie 2008), http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=6557588.

VIDEOCONFERINŢE– Interviw with Chalmers Johnson, author of the “Sor-

rows of Empire: Militarism, Secrecy and the end of theRepublic”; (adăugat: 21 august 2006), accesat în decembrie2007http://www.youtube.com/watch?v=TgnKZ5UgYS0&feature=related.

– Anatol Lieven şi John Hulsman, Ethical Realism: AVision for America’s Role in the World (conference), TheCato Institute, Washington D.C., October 10th 2006,(accesat în mai 2008), http://fora.tv/2006/10/10/Anatol_Lieven_and_John_Hulsman.

– Conversations with History: Harry Kreisler in dia-logue with Anatol Lieven şi John Hulsman, 25 octombrie2006, adăugat: 15 februarie 2008 (accesat în martie 2008),www.youtube.com/watch?v=s3Hgh6pxXs.

– The Israel Lobby & U.S. Foreign Policy (AIPAC),accesat iulie 2007, http://www.youtube.com/watch?v=RQugBe2ek2A.

– Niall Ferguson. The Old Man and the (Blue) Sea:Why America Needs a McCain.

Presidency, Hoover Institution, Apr 28th, 2008,consultat în mai 2008, Stanford,http://fora.tv/2008/04/28/Niall_Ferguson_ on_Why_America_Needs_McCain.

Silviu Petre este masterand la SNSPA, specializarea Rela]ii Interna]ionale [i Studii Europene.Domeniile sale de competen]\ sunt teoria rela]iilor interna]ionale [i studiile de securitate.

The author thinks that the US is the hegemonic power of our days and its power has a tendencyto be used in a unilateral way, a fact which provoked some opposing reactions from other players.Because US is too strong and a democratic power, opposition takes the form of “soft balancing”rather than “hard balancing”. There is a certain tension between the domestic politics’ principleswhich inists on the minimal state, one which abstain interfering too much in the lives of citizens,and those of the external relations, where the US, during the GW Bush Jr. administration, has beenmore expansionist and proactive. Only a move towards multilateralism and institutional cooperationwith the other states could reduce the incentives to balance against US interests in the future.

SUMMARY

EVENIMENT

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008122

Monitor Strategic

Monitor Strategic

123EVENIMENT

Semnalăm desfăşurarea conferinţei interna-ţionale Security Risks and Threats in the GreaterBlack Sea Area, un eveniment ştiinţific organizatde Institutul pentru Studii Politice de Apărareşi Istorie Militară şi Centrul de Studii Est-Euro-pene şi Asiatice, în cadrul grantului de cercetare„Riscuri şi ameninţări convenţionale şineconvenţionale în Regiunea Extinsă a MăriiNegre”. Au participat peste 40 de experţi ro-mâni, precum şi şapte oaspeţi străini (din Ar-menia, Azerbaidjan, Georgia, Germania, Repub-lica Moldova, Turcia şi Ucraina), cu toţii fiindpoliticieni, cercetători, universitari, militari şireprezentanţi ai unor ONG-uri. Lucrările s-audesfăşurat în limba engleză, sub forma a patrupaneluri şi a unei mese rotunde, marile temede dezbatere fiind: trendurile principale alesecurităţii regionale în epoca post-Război Rece,arhitectura regional-instituţională de securitateîn Regiunea Extinsă a Mării Negre (REMN),extinderea NATO şi UE în REMN, aspecte alesecurităţii neconvenţionale în REMN, şi per-spective asupra conflictelor îngheţate şi evoluţialor după războiul ruso-georgian.

Vorbitorii au arătat că în general mediul desecuritate din Regiunea Extinsă a Mării Negrese păstrează în cadrul aceloraşi trenduri petermen lung ca şi în anii trecuţi, cu excepţiafenomenelor negative produse de recentulrăzboi ruso-georgian şi de dorinţa unilaterală aRusiei de a schimba prin forţă statu quo-ulteritorial din Caucazul de Sud.

Propagarea democraţiei şi a economiei depiaţă libere în ţările din REMN este direct legată

de eforturile Occidentului de a stabiliza şisecuriza această zonă, mai ales UE, NATO şiSUA fiind actorii cei mai activi şi mai eficienţi.

Tensiunile existente între diverse ţări, pefondul prezenţei unor dispute etnice, religioase,teritoriale nu pot fi rezolvate decât prin nego-ciere, multilateralism şi implicarea unor actoriexterni de tipul UE, OSCE, ONU şi prin măsuride confidence building şi dezarmare controlatăşi transparentă. În acest sens, s-a arătat cărevenirea Rusiei în Tratatul CFE revizuit şisemnarea acestuia de către toate statele eurasia-tice ar contribui la sporirea substanţială a ni-velului de securitate în regiunea Mării Negre.În acelaşi timp, Rusia ar avea mult de câştigatdin punct de vedere al imaginii dacă ar renunţala unele practici nocive, precum intruziunea înafacerile interne ale unor state vecine, recunoaş-terea unor state secesioniste, întreţinerea unorconflicte îngheţate etc.

O parte dintre vorbitori a arătat că UE şiSUA ar trebui să determine Rusia să se angajezeîntr-un dialog mai constructiv şi să se angajezesă respecte anumite valori şi principii ale socie-tăţii internaţionale, nemaicomportându-se ca unactor revizionist. „Decongelarea” artificială aunor conflicte îngheţate are în mod cert efectenegative puternice în toată regiunea. Zoneprecum Abhazia şi Osetia de Sud, departe de aevolua către o statalitate eficientă şi demo-cratică, riscă să devină focare ale crimei organi-zate şi terorismului, după modelul enclaveiKaliningrad de la Marea Baltică. S-a mai arătatcă Rusia a violat principiul de drept internaţional

CONFERIN}A INTERNA}IONAL|„SECURITY RISKS AND THREATSIN THE GREATER BLACK SEA AREA”

24-25 noiembrie 2008– Cercul Militar Na]ional, Bucure[ti

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008124

Monitor Strategic

al non-agresiunii atacând Georgia, deşi încă nus-a elucidat misterul asupra celui care a atacatprimul. Cu toate acestea, forţele ruse nu aveauun mandat al ONU spre a trece dincolo de tune-lul Roki şi apoi în teritoriul georgian. Contestândîn mod brutal statu quo-ul teritorial din REMN,Rusia a demonstrat lipsa sa de încredere îndreptul internaţional şi obsesia faţă de scenariulKosovo, deşi a fost unul dintre adversarii ceimai vocali ai creării micului stat din Balcani!Pendulând între un imaginar strategic specificunui actor pro-statu quo şi un imaginar asociatactorilor revizionişti, Rusia a fost catalogată deunii participanţi ca având tendinţe contradictoriişi un comportament necoerent de politică ex-ternă, pe fondul unei crize grave a autodefinirii.

Angajarea Occidentului faţă de ţări precumGeorgia, Republica Moldova, Ucraina etc., subforma Politicii Europene a Vecinătăţii (UE), aMAP (NATO) trebuie să demonstreze voinţaacestuia de a democratiza şi stabiliza flanculestic, în acest fel contrabalansând planurilestrategice ale Rusiei de a bloca extinderea UEşi NATO pe termen nelimitat.

Totuşi, criza economică mondială a afectatşi Rusia care, după toate probabilităţile, va fiobligată să renunţe la unele puncte de pe agendamodernizării forţelor sale armate şi să aloceresurse financiare doar celor prioritare. Astfel,reforma militară va fi încetinită şi va scădeaputerea Rusiei de a proiecta forţa militară înafara teritoriului naţional. Ministerul Apărăriidin Rusia este adesea acuzat de o parte a massmedia că este cel mai mare consumator bugetarşi că rezultatele cheltuielilor exagerate nu sefac simţite în eficienţa armatei. Investiţiile ruseîn afara ţării par a fi fost deja afectate de criză,iar cele străine tind să se diminueze pe fondullipsei de încredere în piaţa rusă.

În ceea ce priveşte conflictele îngheţate dinREMN, deşi se constată tendinţa multora dintreactorii implicaţi (Azerbaidjan, Armenia, Turcia)de a manifesta deschidere faţă de oponenţi şi aface paşi pe calea găsirii unei soluţii, existănumeroase piedici sistemice, ideologice şi biro-cratice care împiedică evoluţia către găsirea desoluţii viabile. Noile „state” – Osetia de Sud şi

Abhazia – sunt susţinute unilateral de Rusia carenu le îndeamnă sub nici o formă să facă vreuncompromis faţă de Georgia, iar Transnistria vreasă profite de punerea în discuţie a statu quo-ului teritorial spre a îşi oficializa separarea deChişinău. Rusia pare a avea strategii deliberatede vulnerabilizare şi destabilizare a vecinilor maimici, împiedicându-i să iasă din sfera sa deinfluenţă şi să se apropie de Vest. În acest sens,Moscova utilizează şi unele scăpări ale DreptuluiInternaţional actual.

România, ca stat de frontieră al UE şi NATO,stat riveran al Mării Negre, trebuie să îşi spo-rească capacitatea de a controla şi diminuariscurile asociate insecurităţii maritime. Estenecesar ca decidenţii politico-militari să con-ştientizeze de asemenea necesităţile specificepoliticii energetice a României, identificândpriorităţile şi dilemele acesteia, cum ar fi nivelulde cooperare cu Rusia, încrederea în UE pentrumari proiecte energetice gen Nabucco sau felulde a privi energia – ca marfă sau ca armă geo-politică. România trebuie să investească în sursealternative de energie, regenerabile, puţinpoluante, la preţuri scăzute.

UE a lansat de câţiva ani Politica Europeanăa Vecinătăţii care permite ţărilor de pe flanculsău estic să facă progrese pe calea democra-tizării, securizării şi creării economiei de piaţă,dar lipsa perspectivei de a deveni membre dimi-nuează statelor „vecine” dorinţa de a îndeplinicriteriile solicitate de UE. În acest sens, recentpropusul Parteneriat Estic, iniţiativa Poloniei şiSuediei, are rolul de a corecta unele din imper-fecţiunile PEV, pregătind statele pontice pentruo apropiere mai eficientă de cerinţele UE, faptce le permite să spere în viitor la integrare. UEdispune şi de documentul „Sinergia Mării Negre”,ceea ce îi conferă o abordare mai coerentă şi petermen lung a priorităţilor sale politico-economi-ce şi strategice în REMN. Viitoarea Strategieeuropeană de securitate va trebui să menţionezeşi Marea Neagră ca zonă de interes deosebitpentru UE, iar riscurile de securitate să includăatât conflictele locale, separatismul teritorial,insurgenţa, cât şi poluarea, supra-pescuitul şidistrugerea mediului biologic maritim. UE nu

Monitor Strategic

125EVENIMENT

conştientizează încă faptul că REMN este oentitate strategică! De aceea, UE ar avea nevoiede un concept strategic dedicat chiar acesteiregiuni. Problema accesului la energie implicăşi cooperarea mai activă a UE cu statele dinREMN, mai ales cu ţări precum Azerbaidjan,Turkmenistan şi Kazahstan, urmărindu-seformarea de parteneriate economice solide.

Decidenţii euroatlantici nu par încă pregătiţisă facă faţă turbulenţei din regiune, dar par săînţeleagă că remodelarea regiunii e un jocconcurenţial. Marea Neagră este noua frontierăa lumii euroatlantice, dar UE şi NATO nefiindimperii nu au „simţul” frontierei dezvoltat, de

unde o anumită inhibiţie în a acţiona spre a îşiproteja graniţele. Slăbiciunea Vestului în jocurilede putere riscă în viitor să provoace acţiuni şimai ferme ale Rusiei. Doar o strategie euro-atlantică pentru REMN ar putea remedia o partedin această vulnerabilitate a Vestului.

S-a mai arătat că, pe termen lung, Rusia nuva putea bloca extinderea UE şi NATO, mai alesdacă va continua să fie afectată de criza econo-mică şi cea demografică prin care trece.

În concluzie, trendurile securităţii în REMNoferă şi motive de optimism, dar şi semnale dealarmă pentru decidenţii politici şi pentru opiniapublică naţională.

Dr. {erban F. Cioculescu

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008126

Monitor Strategic

Activitatea ştiinţifică naţională şi îndeosebicea internaţională a Institutului pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară s-au dove-dit a fi şi în cursul anului 2008 la fel de substan-ţiale şi remarcabile ca şi în anii precedenţi.

Învestit de la începutul anului 2006 cu co-preşedinţia şi secretariatul Grupului de Lucrupentru Regiunea Extinsă a Mării Negre al Con-sorţiului Academiilor de Apărare şi Institutelorpentru Studii de Securitate din cadrul Partene-riatului pentru Pace, Institutul pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară împreunăcu Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”au continuat procesul de concretizare a Proiectu-lui Mobile Contact Teams vizând promovareaunei viziuni comune asupra problemelor apărăriişi securităţii în zonă.

Organizarea unor manifestări ştiinţificenaţionale sau internaţionale, în colaborare cuinstituţii prestigioase din ţară sau din străinătate,participarea cu regularitate a cercetătorilor cucomunicări la numeroase activităţi care dezbatprobleme de securitate, apărare şi istorie mili-tară, întâlniri ale conducerii institutului cupersonalităţi marcante reprezentând instituţii deprofil, vizite reciproce de informare şi documen-tare în cadrul cărora se desfăşoară seminariibilaterale, expuneri pe teme istorice în coman-damente şi mari unităţi, derularea a două gran-turi câştigate în competiţia organizată de Mini-sterul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului acoperăo agendă vastă de preocupări menite să contri-buie, pe de o parte, la evaluarea corectă a evolu-ţiei contextului internaţional de securitate, învederea fundamentării deciziilor conducerii mili-tare, iar pe de altă parte, la formarea culturii desecuritate şi a culturii istorice a personaluluiarmatei.

DIN AGENDA {TIIN}IFIC|A INSTITUTULUI PENTRU

STUDII POLITICE DE AP|RARE{I ISTORIE MILITAR|

Activitatea editorială a fost concretizată prinasigurarea apariţiei periodicelor „Monitor Stra-tegic”, „Revista de Istorie Militară” şi „Occa-sional Papers”. A apărut numărul special româ-no-elen al „Revistei de Istorie Militară” cu tema„Black Sea, Romania and Greece”, precum şi oediţie specială a aceleiaşi reviste grupândcolaborări ştiinţifice privind problematica Primu-lui Război Mondial ale unor specialişti dinGermania, Franţa şi România.

Prezentăm, în cele ce urmează, cele maiimportante activităţi la care au participat cerce-tătorii Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară în anul 2008.

• 19-21 februarie, BucureştiVizita în România a delegaţiei Institutului

Regal de Istorie Militară din Olanda.Delegaţia olandeză, compusă din dr. Piet

Kamphuis, directorul instituţiei, cc. şt. dr. M.van Alphen şi cc. şt. J. van Woensel, s-a întâlnitcu directorul şi cercetători ai Institutului pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară.

În cadrul întâlnirilor şi discuţiilor au fostprezentate obiectivele şi direcţiile principale decercetare ale celor două instituţii, cu referirespecială la domeniul istoriei militare. De ase-menea, au fost analizate modalităţile de coope-rare în viitor, conturându-se următoarele:

– continuarea schimbului de vizite întrecele două institute;

– schimbul de publicaţii şi cărţi;– publicarea de studii şi articole de istorie

militară în revistele celor două instituţii;– desfăşurarea, cu ocazia vizitelor docu-

mentare, a unor seminarii bilaterale pe o proble-matică de interes comun;

Monitor Strategic

127EVENIMENT

– editarea, probabil în 2010, a unui numărcomun al „Revistei de Istorie Militară” pe o pro-blematică adecvată profilului celor douăinstituţii.

• 19-20 februarie, ConstanţaConferinţa internaţională “Regional Secu-

rity, Energy Security and NATO: Future Prob-lems and Possibilities” la care a participat gene-ral-maior (r) Mihail E. Ionescu, directorul In-stitutului pentru Studii Politice de Apărare şiIstorie Militară.

Participanţii la conferinţă au dezbătut, peparcursul a două zile, probleme actuale alesecurităţii regionale şi energetice, modul în careNATO poate contribui la securitatea energetică,politicile energetice ale UE, protecţia infrastruc-turilor critice în Zona Extinsă a Mării Negre,Rusia şi parteneriatul european. Conferinţa afost organizată de Consiliul Euro-Atlantic Româ-nia, Casa NATO şi Fundaţia EURISC, subauspiciile Forumului Mondial de Securitate(Elveţia), cu sprijinul Ministerului AfacerilorExterne şi a NATO – Divizia de DiplomaţiePublică, în cooperare cu Royal United ServicesInstitute, din Londra.

• 22-26 februarie, Ierusalim (Israel)Conferinţa Internaţională “Global Forum for

Combating Antisemitism”.La invitaţia organizatorilor a fost prezent şi

a luat parte la dezbateri directorul Institutuluipentru Studii Politice de Apărare şi IstorieMilitară, generalul-maior (r) dr. Mihail E.Ionescu.

• 25-26 februarie 2008, IaşiConferinţa “NATO Presence in Afghanistan:

Romanian Contribution to the Global Peace andSecurity”, organizată de Center of Conflict Pre-vention and Early Warning (CPCEW) şi găzduităde Cercul Militar din Iaşi.

Din partea Institutului pentru Studii Politicede Apărare şi Istorie Militară a luat parte as.cc. Dragoş Bănescu. Programul conferinţei (des-făşurată în limba engleză) a cuprins mai multepaneluri în care s-au prezentat temele de interesla momentul actual, legate de situaţia dinAfganistan.

La eveniment au participat reprezentanţi aiCPCEW, MAp., MAE, profesori din cadrulUniversităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, profesori dela Royal United Services Institute, UniversitateaCambridge, US Air War College, jurnalişti,reprezentanţi ai asociaţiilor nonguvernamen-tale, oficialităţi militare ale garnizoanei, oficiali-tăţi ale administraţiei publice locale.

• 29 februarie-1 martie, Bruxelles(Belgia)

Întâlnirea de planificare a reuniunii anualea Consorţiului PfP al Academiilor de Apărare şiInstitutelor pentru Studii de Securitate.

A luat parte generalul-maior (r) dr. MihailE. Ionescu. Tema reuniunii a fost: “PfP Consor-tium – The Next Ten Years. Leveraging Consor-tium Capabilities for Defense Institution Build-ing and Regional Stability”.

Au fost prezentate principalele activităţiplanificate în cadrul Grupului de Lucru privindRegiunea Extinsă a Mării Negre şi modalităţilede realizare a acestora.

• 2-4 martie, TimişoaraPentru a oferi o platformă de dezbatere publi-

că a situaţiei din Balcani, o problemă de maximinteres, Ministerul Afacerilor Externe, ConsiliulEuro-Atlantic România (CEAR), prin Institutulde Politici Publice (IPP) şi Royal United Ser-vices Institute (RUSI) au organizat, la Timişoa-ra, Conferinţa „NATO în sud-estul Europei –reconstrucţie şi securitate în Balcani”.

Dezbaterile intense din cadrul evenimen-tului de diplomaţie publică de la Timişoara audemonstrat interesul din ce în ce mai crescutpentru subiectul securităţii în Balcani.

Cc. şt. Şerban Cioculescu a prezentat o co-municare referitoare la cooperarea în domeniulmilitar dintre NATO şi UE, arătând că estenevoie să se formeze o cultură de securitateeuroatlantică comună.

• 10-11 martie 2008, Ankara (Turcia)Conferinţa internaţională cu tema: “Global

Terrorism and International Cooperation”,organizată de Center of Excellence Defense

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008128

Monitor Strategic

Against Terrorism, şi de Statul Major Generalal Forţelor Armate ale Turciei, cu participareageneralului-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu,directorul Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară.

Au fost relevate următoarele aspecte:– Sofisticarea căilor de finanţare a reţele-

lor teroriste internaţionale şi problematica lega-lităţii intervenţiei unui stat ameninţat de tero-rism împotriva unui stat vecin care se facevinovat de acordarea de „safe haven” (sanctuare)organizaţiilor teroriste;

– Democratizarea ca antidot esenţial lanivelul politicii de combatere a terorismului;

– Cyberwar – ca război al viitorului carereclamă organizarea unor structuri specifice încadrul armatelor naţionale;

– Necesitatea asigurării securităţii energe-tice, considerată o problemă de interes naţional.

• 10-13 martie, Bratislava (RepublicaSlovacia)

Vizita de documentare a delegaţiei românecompusă din cc. şt. Gheorghe Vartic, redactorul-şef al „Revistei de Istorie Militară”, locotenent-colonel Ovidiu Fizeşan şi cc. şt. Cerasela Moldo-veanu la Institutul de Istorie Militară din Bratislava.

Delegaţia română s-a întâlnit şi a purtatdiscuţii cu conducerea Institutului de IstorieMilitară reprezentată de colonel (r) JozefBystricky – director, locotenent-colonel PeterSumichrast – locţiitor, şi locotenent-colonelMiloslav Chaplovici – şeful Secţiei de studii şicercetări, precum şi cu cercetători şi arhiviştiai institutului.

În urma discuţiilor purtate s-a convenitpermanentizarea schimbului de publicaţii despecialitate, editate de Institutul pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară şi Institu-tul de Istorie Militară din Bratislava, precum şipublicarea reciprocă în revistele celor douăinstituţii a unor articole şi studii ale cercetăto-rilor celor două părţi.

• 17-23 martie, Washington D.C.(Statele Unite ale Americii)

Directorul Institutului pentru Studii Politicede Apărare şi Istorie Militară, general-maior (r)Mihail E. Ionescu, a participat la semnarea unui

acord de cooperare referitor la învăţământulprivind Holocaustul, activitate organizată decătre Muzeul Memorial al Holocaustului dinStatele Unite.

• 3-4 aprilie, Beijing (China)Simpozionul internaţional intitulat “Public

Health Security: China and the World” sponso-rizat de Institutul pentru Studii Strategice In-ternaţionale şi Fundaţia Michael Eric BosmanHotung din China.

Din partea ţării noastre au participat loco-tenent-colonelul Cristian Dobre, ataşatul militaral României la Beijing, şi maiorul Simona Ţuţuianu,reprezentantă a Institutului pentru Studii Politicede Apărare şi Istorie Militară.

Participanţii au prezentat principalele ame-ninţări la adresa sănătăţii publice: răspândireabolilor epidemiologice, proliferarea îmbolnă-virilor asociate factorilor de risc alimentar şi acelor cauzate de intervenţia omului, contami-narea nucleară şi calamităţile naturale provocatede încălzirea globală, caracterizându-le dreptserioase, diversificate, globale şi inter-relaţiona-te cu ameninţările tradiţionale la adresa securită-ţii naţionale şi internaţionale. O atenţie deose-bită a fost acordată fenomenului terorist subforma atentatelor săvârşite prin utilizarea dearme biologice şi chimice şi, de asemenea, efec-telor nocive ale schimbărilor climatice şi poluăriimediului asupra economiei mondiale, în princi-pal prin afectarea comerţului internaţional demărfuri şi servicii.

Cuvintele de ordine care au dat substanţăintervenţiilor au fost asistenţa umanitară, diplo-maţia statelor şi încrederea reciprocă.

• 9-10 aprilie, Roma (Italia)Seminarul internaţional cu tema: “Chal-

lenges to regional stability and multilateral se-curity cooperation in the Black Sea”. Activitateaa fost organizată de Centrul de Înalte StudiiMilitare din Roma şi de Centrul de Studii deSecuritate “George C. Marshall” din Garmisch.

La invitaţia organizatorilor, generalul-maior(r) dr. Mihail E. Ionescu a susţinut, în faţa unuiauditoriu alcătuit din generali şi diplomaţiitalieni şi străini prelegerea: „The ExtendedBlack Sea Area: security challenges and a pos-sible Euro-Atlantic strategy for the region”;

Monitor Strategic

129EVENIMENT

Apoi au avut loc discuţii cu studenţii prezenţila seminar relativ la problematica regiunii MăriiNegre, evoluţii curente şi de perspectivă, acţiuni-le politice ale României, precum şi ale celorlalţiactori politici regionali.

• 12-18 aprilie, Voronej (Federaţia Rusă)Participarea la conferinţa internaţională cu

tema: “Război pe Don. 1942-1943” a delegaţieiInstitutului pentru Studii Politice de Apărare şiIstorie Militară, compusă din generalul-maior(r) dr. Mihail E. Ionescu, directorul institutului,colonelul (r) dr. Petre Otu, director adjunct şicc. şt. Gheorghe Vartic, redactorul-şef al „Revis-tei de Istorie Militară”.

Conferinţa a fost organizată de Institutul deIstorie Militară al Ministerului Apărării dinFederaţia Rusă în colaborare cu AdministraţiaRegiunii Voronej şi cu Universitatea de StatAgrară din Voronej.

Manifestarea ştiinţifică de la Voronej a reunitspecialişti din 12 ţări, din ambele tabere belige-rante ale celui de-al Doilea Război Mondial(Federaţia Rusă, Armenia, Belarus, Germania,Israel, Italia, Kazahstan, Kârgâzstan, România,Slovacia, Ucraina, Ungaria).

Delegaţia română a prezentat comunicările:„Armatele 3 şi 4 române în bătălia de la Stalin-grad” de dr. Mihail E. Ionescu şi „Acţiunilemarilor unităţi române pe căile de acces spreStalingrad” de dr. Petre Otu.

• 21-23 aprilie, Ljubliana (Slovenia)Conferinţa anuală a Grupului de Lucru de

Istorie Militară din cadrul Consorţiului PfP alAcademiilor de Apărare şi Institutelor pentruStudii de Securitate cu tema: “Experience ofWar”.

Activitatea a fost organizată de MuzeulMilitar al Forţelor Armate ale Sloveniei în cola-borare cu Academia de Apărare din Viena.

Participanţi au fost cc. şt. dr. Sergiu Iosipescuşi cc. şt. Carmen Rîjnoveanu. Sergiu Iosipescua prezentat comunicarea “Romanian Experienceof the 1877-1878 Oriental War”.

Conferinţa de la Ljubliana a reprezentat oimportantă contribuţie la dezvoltarea cercetă-rilor de istorie militară în cadrul NATO şi aParteneriatului pentru Pace, a relaţiilor dintre

academiile şi institutele de apărare şi istoriemilitară, muzeele de istorie militară din ţărilemembre ale alianţei şi din cele asociate, o posi-bilitate de cunoaştere şi de stabilire a direcţiilorde cooperare bi- sau multilaterală.

• 13-17 mai, BraşovReuniunea, la nivel de experţi, a Grupului

de Lucru privind Regiunea Extinsă a MăriiNegre (Greater Black Sea Area Working Group/GBSA-WG) în vederea dezbaterii ProiectuluiEchipelor Mobile (Mobile Contact TeamsProject). Seminarul s-a intitulat „Crisis Manage-ment and Conflict Prevention”.

Institutul pentru Studii Politice de Apărareşi Istorie Militară, care asigură secretariatul per-manent al acestui grup de lucru, a fost reprezen-tat de generalul-maior (r) Mihail E. Ionescu, încalitate de co-preşedinte al GBSA-WG, însoţitde comandorul (r) Gheorghe Vartic, colonelul(r) Petre Otu, cc. şt. Carmen Rîjnoveanu şi as.cc. Simona Soare.

• 26-31 mai, BucureştiVizita de lucru a delegaţiei Institutului Chinez

de Studii Strategice Internaţionale.În cadrul întâlnirii cu directorul şi cercetă-

tori ştiinţifici ai Institutului pentru Studii Politi-ce de Apărare şi Istorie Militară s-a convenitdezvoltarea cooperării dintre cele două instituteprin promovarea unor forme cum sunt: desfăşu-rarea de vizite de lucru anuale; organizarea deseminarii bilaterale; schimbul de publicaţii şilucrări; publicarea de studii şi articole în reviste-le de specialitate din cele două ţări etc.

Un moment important al vizitei l-a repre-zentat seminarul bilateral care a abordat aspecteale mediului internaţional de securitate şi încadrul căruia au fost prezentate câte patru comu-nicări de fiecare parte. Delegaţia română a pre-zentat comunicările: „UE şi securitatea ener-getică. Probleme de securitate în sud-estulEuropei şi în Regiunea Extinsă a Mării Negre”– general-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu;„Consolidarea profilului României în NATO şiUE” – as. cc. Simona Soare; „Scutul antirachetăamerican în Europa”– maior Simona Ţuţuianu;„Politica energetică a Uniunii Europene” – cc.şt. Şerban Cioculescu.

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008130

Monitor Strategic

În ansamblu, seminarul bilateral a pus înevidenţă noi aspecte ale evoluţiilor recente, înprincipal, din două regiuni distincte ale lumii –Asia de Sud-Est şi Europa, cu focalizare asupracelor doi actori – China şi România. La final s-apropus ca materialele prezentate să fie publicateîn revistele editate de cele două instituţii.

• 26-29 mai, Bruxelles (Belgia)Reuniunea Comitetului Director Politico-

Militar al Parteneriatului pentru Pace (PMSC/PfP), desfăşurat la Cartierul General NATO,Bruxelles.

Delegaţia Institutului pentru Studii Politicede Apărare şi Istorie Militară a fost compusădin generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu şicc. şt. Carmen Rîjnoveanu.

Generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu aprezentat concluziile primului seminar MCTprivind Crisis Management and Conflict Preven-tion, organizat la Braşov, în perioada 13-17 mai2008. Participanţii au subliniat că Proiectul MCTare o semnificaţie aparte, care rezidă şi dinfaptul că poate fi văzut ca un model de cooperarealiaţi-parteneri şi care contribuie la consolidareaunei culturi de cooperare în spaţiul euro-atlantic.

• 2-8 iunie, Paris (Franţa)Conferinţa internaţională “Geopolitica Mării

Negre: mize şi perspective”.Cc. şt. Şerban Cioculescu a exprimat un

punct de vedere românesc referitor la conflictele„îngheţate” din arealul pontic şi a argumentatîn favoarea unei implicări mai active a UE îngăsirea unor soluţii viabile.

• 3-5 iunie, Berlin (Germania)Conferinţa internaţională cu tema: Black Sea

Security Policy organizată de “George C.Marshall” Center în cooperare cu Ministerul deExterne al Republicii Federale Germane.

Au participat generalul-maior (r) dr. MihailE. Ionescu şi Iulian Fota, directorul ColegiuluiNaţional de Apărare.

Agenda conferinţei a vizat analizarea şi discu-tarea unor chestiuni importante relative la evolu-ţiile curente din regiunea Mării Negre în proble-matica securităţii şi stabilităţii: evaluarea riscuri-lor şi ameninţărilor comune la adresa securităţii

regionale, nevoia de dezvoltare a unor instru-mente viabile privind cooperarea la nivel re-gional şi multilateral, posibile evoluţii de pers-pectivă în regiune.

Cu acest prilej, Robert Simmons, adjunctulSecretarului General al NATO a menţionatprintre instituţiile de cooperare din regiuneaMării Negre, care se bucură de sprijinul NATO,BSEC şi MCT, iniţiativă dezvoltată de Grupulde Lucru privind Regiunea Extinsă a MăriiNegre din cadrul Consorţiului PfP al Academii-lor de Apărare şi Institutelor pentru Studii deSecuritate

Relativ la Proiectul MCT, demnitarul ame-rican a adăugat că această iniţiativă este oplatformă viabilă în vederea creării unor centrede studii internaţionale în Regiunea Mării Negre.

• 17-19 iunie, Bruxelles (Belgia)Reuniunea anuală a Consorţiului PfP al

Academiilor de Apărare şi Institutelor pentruStudii de Securitate.

Au participat generalul-maior (r) dr. MihailE. Ionescu, directorul Institutului pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară şi cc. şt.Carmen Rîjnoveanu. Tema generală s-a intitulat:„PfP Consortium – The Next Ten Years. Lever-aging Consortium Capabilities for Defense In-stitution Building and Regional Stability”.

Reuniunea a avut o semnificaţie aparteprilejuind celebrarea a 10 ani de la crearea Con-sorţiului PfP, forum care a jucat un rol major înconstruirea unei comunităţi strategice de securi-tate prin educaţie şi cercetare. Prin rolul asu-mat, Consorţiul s-a impus ca un instrumenteficient care a contribuit la procesul de lărgireşi transformare a NATO.

Pe parcursul dezbaterilor au fost subliniateactivitatea desfăşurată de Grupul de Lucru pri-vind Stabilitatea în Regiunea Extinsă a MăriiNegre şi succesul înregistrat de primul semi-nar MCT de la Braşov. Proiectul MCT are osemnificaţie aparte care rezidă şi din faptul căpoate fi văzut ca un model de cooperare aliaţi-parteneri, aducând o contribuţie însemnată laconsolidarea unei culturi de cooperare în spaţiuleuro-atlantic.

În ziua de 19 iunie 2008, a fost organizată oîntâlnire informală a Grupului de Lucru privind

Monitor Strategic

131EVENIMENT

Regiunea Extinsă a Mării Negre (GBSA WG).Au participat reprezentanţii tuturor statelor dinRegiunea Extinsă a Mării Negre precum şi direc-torul executiv al Consorţiului, Henri Bigo, şiJohn Berry din partea Universităţii Naţionalede Apărare din Washington.

Agenda întâlnirii a cuprins atât o evaluare aprincipalelor activităţi din cadrul Grupului pre-cum şi a acţiunilor de perspectivă planificate săse desfăşoare în cursul anului 2009.

• 24-27 iunie, BucureştiVizita de lucru a delegaţiei Comisiei Elene

de Istorie Militară.S-a definitivat sumarul numărului special

româno-elen al „Revistei de Istorie Militară” şis-a convenit editarea acestei publicaţii până la10 august 2008.

• 20-24 august, Viena (Austria)Conferinţa internaţională cu tema: “Prague

Spring – The year of crisis 1968”.Generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu a

prezentat comunicarea cu tema: The Commu-nist Romania and the „brotherly states” Inva-sion of Czechoslovakia in 1968.

• 30 august 2008, BucureştiÎntâlnirea de lucru între o delegaţie a Institu-

tului de Studii Internaţionale din Shanghai(China) şi delegaţia Institutului pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară.

Au participat: generalul-maior (r) dr. Mihail E.Ionescu, director, colonelul (r) Petre Otu, direc-tor adjunct, cercetătorii ştiinţifici Simona Soare,Simona Ţuţuianu, Şerban Cioculescu şi Alexan-dru Voicu. Partea chineză a fost reprezentată deXintian Yu, directorul Comitetului Academic alISI, şi de cercetătorii Zhang Pei, Wang Lung,Zhou Zhunghei, Ye Qing şi Lang Zhao.

Referitor la conţinutul dezbaterilor, oaspeţiichinezi au dorit să cunoască poziţia Românieifaţă de conflictul dintre Georgia şi Rusia, precumşi faţă de urmările sale, felul cum acţioneazăRomânia în cadrul Politicii Europene de Vecină-tate cu trimitere la Regiunea Extinsă a MăriiNegre. Ei au subliniat îngrijorarea Chinei faţăde evenimentele din Georgia şi opoziţia la pro-clamarea de către Rusia a independenţei Abhaziei

şi Osetiei de Sud. De asemenea au insistat pepotenţialul de cooperare dintre China şi UE,respectiv NATO, pe baza intereselor comune.

În final, reprezentanţii Institutului de StudiiInternaţionale din Shanghai şi-au manifestatdorinţa de a stabili relaţii de cooperare ştiinţificăcu Institutul pentru Studii Politice de Apărareşi Istorie Militară, fiind vorba de publicarea decătre fiecare parte a studiilor trimise de cealaltăparte, vizite, participarea la cursuri şi conferinţe.

• 31 august-5 septembrie, Trieste (Italia)Participarea generalului-maior (r) Mihail E.

Ionescu şi a colonelului (r) Petre Otu la cel de-alXXXIV-lea Congres Internaţional de Istorie Militară.

Anul acesta, congresul a dezbătut o proble-matică de real interes „Conflictele militare şipopulaţia civilă. Războaie totale, războaielimitate, războaie asimetrice”.

La reuniune au luat parte 205 specialişti din36 de ţări de pe toate continentele. În timpulcelor patru zile de dezbateri au fost prezentateîn cadrul sesiunilor plenare şi a meselor rotun-de 75 de comunicări din partea a 33 de ţări par-ticipante.

Delegaţia Institutului pentru Studii Politicede Apărare şi Istorie Militară a prezentat douăcomunicări. Generalul-maior (r) dr. Mihail E.Ionescu a analizat politica României după crizacehoslovacă din anul 1968 din perspectiva doc-trinei luptei întregului popor, încercând să relie-feze cât a fost un război asimetric şi cât mobili-zare ideologică. Colonelul (r) dr. Petre Otu aabordat pregătirea militară a populaţiei civile dinperioada dintre cele două războaie mondiale,care a avut la bază conceptul „naţiunii armate”impus de prima conflagraţie mondială. Deasemenea, colonelul (r) dr. Petre Otu a moderatuna dintre secţiunile Congresului.

Totodată, pe timpul reuniunii de la Trieste,delegaţia Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară a avut numeroase con-tacte de lucru cu specialiştii străini prezenţi învederea unor viitoare colaborări ştiinţifice saua continuării celor existente.

• 8-13 septembrie, Bruxelles (Belgia)În cadrul grantului „Reforma militară şi

societatea în România (1878-2008). Relaţionări

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008132

Monitor Strategic

externe şi determinări naţionale”, comandorul(r) Gheorghe Vartic şi cc. şt. Sergiu Iosipescuau efectuat cercetări în arhivele militare de laMuzeul Regal al Armatei Belgiene şi la Biblio-teca Regală din Bruxelles.

• 16-21 septembrie, FranţaConferinţa internaţională “3rd Garnet Annual

Conference” de la Sciences Po Bordeaux.As. cc. Simona Soare a participat la dezba-

terea problemelor referitoare la evoluţiile con-temporane ale Ştiinţelor Politice în Europa, pro-punându-se măsuri concrete pentru ameliorareaprocesului de cercetare şi a cooperării întreinstituţiile occidentale din ţările UE şi nu numai.

• 21-26 septembrie, Geneva (Elveţia)În cadrul grantului „Riscuri şi ameninţări

convenţionale şi neconvenţionale în RegiuneaExtinsă a Mării Negre”, cc. şt. Şerban Pavelescus-a deplasat la Centrul de la Geneva pentruControlul Democratic al Forţelor Armate (DCAF)pentru studii şi consultări cu cercetătorii dincadrul instituţiei sus numite.

• 21-24 septembrie, Erevan (Armenia)În cadrul seriei de vizite aferente grantului

„Riscuri şi ameninţări convenţionale şi necon-venţionale în Regiunea Extinsă a Mării Negre”,cc. şt. Şerban Cioculescu a stabilit contacte cucercetători şi membri ai societăţii civile din Ar-menia.

• 25-28 septembrie, Kiev (Ucraina)Conferinţa internaţională cu tema: “Black

Sea: From Interaction Strategy to RegionalCooperation and Security System”.

Generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu aprezentat o comunicare cu privire la problema-tica riscurilor şi provocărilor la adresa securităţiiîn Regiunea Mării Negre.

• 28 septembrie-1 octombrie, Baku(Azerbaidjan)

Vizita de documentare la Baku a fost efectua-tă în cadrul proiectului de cercetare „Riscuriconvenţionale ale securităţii în Regiunea Extinsăa Mării Negre”.

Având drept scop colectarea de date cu pri-vire la opiniile şi poziţiile existente în comuni-tatea ştiinţifică şi în rândul factorilor de decizieazeri referitoare la mediul de securitate circums-cris Regiunii Extinse a Mării Negre, la evoluţiileactuale şi viitoare ale acestuia, precum şi asuprafactorilor de risc şi ameninţărilor ce se manifestăla adresa securităţii naţionale a statului azer şila nivelul mediului de securitate regional, depla-sarea a cuprins trei întâlniri ale cc. şt. ŞerbanPavelescu şi as. cc. Simona Soare cu angajaţi aiMinisterului azer al Afacerilor Externe: HikmetHajiev, director în cadrul Ministerului azer alAfacerilor Externe, Taleh Ziyadov, Decan pentruafaceri academice din cadrul AcademieiDiplomatice Azere şi Fariz Ismailzade, directorde programe în cadrul aceleiaşi instituţii.

• 1-3 octombrie, ConstanţaSesiunea internaţională de comunicări a Mu-

zeului Naţional de Istorie şi Arheologie. Dinpartea Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară a participat cc. şt.Alexandru Madgearu, care a prezentat comuni-carea „Denumirea Mării Negre la NotarulAnonim”.

• 5-9 octombrie, Moscova (FederaţiaRusă)

În cadrul grantului „Riscuri şi ameninţăriconvenţionale şi neconvenţionale în RegiuneaExtinsă a Mării Negre“, cc. şt. Şerban Pavelescuşi as. cc. Simona Soare au stabilit contacte cuexperţi în securitate şi relaţii internaţionale şiau făcut schimb de opinii referitoare la caracte-risticile mediului de securitate din RegiuneaExtinsă a Mării Negre.

• 11-15 octombrie, Praga (RepublicaCehă)

Conferinţa internaţională cu tema: “TheStates of the Warsaw Pact and the Federal Re-public of Germany in their Mutual Perceptionand Rapprochement, 1966-1975”, organizată deInstitutul de Istorie al Universităţii Mannheim(Germania) şi Friedrich Ebert Foundation.

Cc. şt. Carmen Rîjnoveanu a prezentatcomunicarea cu tema: „Ceauşescu’s policy to-wards Ostpolitik and CSCE: 1967-1975”.

Monitor Strategic

133EVENIMENT

• 13-14 octombrie, Bruxelles (Belgia)Seminarul intenaţional “NATO and ESDP

policy developments in the light of the Geor-gian crisis”.

Au participat reprezentanţi din cadrulConsiliului European, Comisiei Europene,NATO, Adunarea parlamentară a NATO, Parla-mentul European şi membrii Grupului Partidu-lui Social European. Din partea Institutuluipentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Mili-tară a participat generalul-maior (r) dr. MihailE. Ionescu. Obiectul discuţiilor din cadrul semi-narului a vizat politica externă de securitate.

• 13-17 octombrie, BulgariaComandor (r) Gheoghe Vartic şi as. cc.

Daniela Şişcanu au participat la Conferinţa inter-naţională „100 Years of Independent BulgarianState: State Building Traditions”.

Conferinţa Internaţională consacrată aniver-sării a 100 de ani de independenţă a statuluibulgar s-a desfăşurat, sub patronajul primuluiministru al Republicii Bulgaria, la Colegiul deApărare şi Stat Major „G.S. Rakovski” şi a fostorganizată de Centrul de Istorie Militară şi LecţiiÎnvăţate şi de Comisia Bulgară de Istorie Militară.

În cadrul conferinţei au fost prezentate peste40 de comunicări care au abordat o gamă largăde probleme. Au fost relevate cu prioritateaspectele istorice ale luptei Bulgariei pentruindependenţă, dar şi probleme privind tradiţiileconstrucţiei statale la bulgari, formarea primelornuclee profesionalizate ale apărării naţionaleşi ale ordinii şi securităţii interne.

Comandorul (r) Gheorghe Vartic a prezentatcomunicarea: „Romanian Armed Forces fromFrench Tradition to German Models (from thesecond half of the 19th century to the begin-ning of the 20th century)”.

S-au efectuat analize ale modernizării institu-ţiilor statului, ale evoluţiei diplomaţiei şi politiciiexterne ale Bulgariei în ultimii o sută de ani.

Conferinţa Internaţională de la Sofia a repre-zentat o importantă contribuţie la dezvoltarearaporturilor între istoricii şi analiştii militariromâni şi bulgari şi la fructuoasa colaboraredintre Institutul pentru Studii Politice de Apă-rare şi Istorie Militară şi Colegiul de Apărare şiStat Major „G.S. Rakovski” din Bulgaria.

• 13-16 octombrie, Banska Bistrica(Slovacia)

Conferinţa internaţională “Warsaw Risingand Slovak National Uprising – parallels anddifference”.

Din cadrul Institutului pentru Studii Politicede Apărare şi Istorie Militară a participat cc. şt.Şerban Pavelescu care a prezentat comunicarea“Day of 23rd August 1944 and its relevance inthe Romanian historiography”. La eveniment auparticipat cercetători ştiinţifici şi specialişti dinSlovacia, Polonia, Federaţia Rusă, Franţa şiRomânia. În paralel cu lucrările conferinţei, dele-gatul Institutului de Studii Politice de Apărareşi Istorie Militară a avut contacte şi discuţii peteme istoriografice cu participanţi la lucrărileconferinţei.

• 21-23 octombrie 2008, CălăraşiSesiunea internaţională de comunicări, orga-

nizată de Muzeul Dunării de Jos, la care a parti-cipat cc. şt. Alexandru Madgearu, reprezentantal Institutului pentru Studii Politice de Apărareşi Istorie Militară, care a susţinut comunicarea„O baghetă cu cap în formă de porumbel desco-perită la Halmyris“. În data de 23 octombrie aavut loc şi o vizită de documentare în Bulgaria(Silistra – Dobrich – Varna).

• 19-24 octombrie, Freiburg (Germania)În cadrul grantului „Reforma militară şi

societatea în România (1878-2008). Relaţionăriexterne şi determinări naţionale”, locotenent-colonelul Cristian Dumitru şi cc. şt. CeraselaMoldoveanu au efectuat o vizită de documentareîn Arhivele militare ale Germaniei de la Frei-burg. Activitatea a avut drept scop colectareade date şi informaţii cu privire la opiniile, apre-cierile şi poziţiile exprimate de organismelemilitare germane referitoare la societatea, statulşi armata română în timpul Primului RăzboiMondial, în perioada interbelică şi în timpul celeide-a doua conflagraţii mondiale.

• 22 octombrie, ConstanţaReuniunea birourilor regionale ale Fundaţiei

Konrad Adenauer cu tema „Securitate sporităîn zona Mării Negre – posibilităţi, iniţiative şiinstrumente”. Invitatul de onoare la reuniune a

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008134

Monitor Strategic

fost Preşedintele României, domnul TraianBăsescu. Din cadrul Institutul pentru StudiiPolitice de apărare şi Istorie Militară a participatlocotenent-colonelul Ovidiu Fizeşan. Preşe-dintele Traian Băsescu a rostit un discurs şi arăspuns la întrebările publicului. Au reieşiturmătoarele aspecte:

– Viziunea naţională a României asupraviitorului regiunii Mării Negre este de sprijinirea cooperării în zonă, atât prin parteneriate, câtşi prin acţiunea solidară transatlantică a UE şia NATO.

– Conflictele „îngheţate” din spaţiul ex-sovietic au constituit şi constituie un punctnevralgic al Regiunii Mării Negre, evoluţiile dinGeorgia demonstrând că un conflict „îngheţat”poate fi reactivat în orice moment. De aceea estenecesară o abordare globală a acestei problema-tici şi consolidarea instrumentarului de iniţiativeexistent, pe baza respectării integrităţii teritorialeşi a inviolabilităţii frontierelor statelor.

– România este departe de a fi ţara cu celemai mari riscuri la adresa securităţii energetice,din regiune şi din Europa. România are o resursăinternă deosebită care trebuie valorificată: eco-nomisirea energiei. Avem consumuri uriaşe, iaruna din soluţii este optimizarea consumului deenergie.

– Soluţia pentru conflictele „îngheţate” nupoate fi motivată de abordarea prin prismagenezei conflictului, ci de respectarea princi-piilor de drept internaţional. De asemenea,principiilor fundamentale (suveranitate, integri-tate teritorială, inviolabilitatea frontierelor) nutrebuie să li se aşeze mai presus „principiul”drepturilor colective pentru minorităţi.

– România pledează în continuare pentruacordarea unei perspective europene certeRepublicii Moldova şi pentru asocierea ei, în acestsens, pachetului Balcanilor de Vest, în ce priveşteintegrarea europeană. Pentru reglementareaproblemei transnistrene, propunerea de federa-lizare nu trebuie acceptată, iar o soluţie care săvină din alt format de negociere decât cel actual(5+2) nu poate fi viabilă. Totuşi, statele democra-tice ar putea avea şi opţiunea schimbării acestuiformat. În orice caz, regiunile separatiste nutrebuie lăsate să se consolideze mai departe.

– UE are forţa de negociere şi instrumen-tele necesare pentru a impune respectareadreptului internaţional, chiar în condiţiile în careseparatiştii şi-au consolidat structurile. Arma-mentele existente în Transnistria ar putea fidistruse, neutralizate pe loc, dacă şi UE ar acor-da sprijinul.

• 23-26 octombrie, Cluj-NapocaConferinţa internaţională „Mathia Corvin and

his time” la care a luat parte cc. şt. dr. SergiuIosipescu, care a susţinut comunicarea “MathiasCorvin et la guerre pontique; la campagneHongroise 1476”. De asemenea, dl. SergiuIosipescu a moderat una din secţiunile conferinţei.

• 30-31 octombrie, Paris (Franţa)Generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu a

participat la Conferinţa “Building Partnershipfor Efective Multilateralism - Managing globalcrises”, organizată de Institutul Europeanpentru Studii de Securitate. La conferinţă auparticipat practicieni şi cercetători de pe între-gul glob unde au discutat necesitatea eforturilormultilaterale la nivel internaţional şi regionalpentru soluţionarea conflictelor nerezolvate şiprevenirea celor noi, precum şi pentru a găsirăspunsuri la crizele actuale. Tema principală aşedinţelor de lucru şi a sesiunilor de grup a fostmodul în care UE se poate angaja, alături dejucătorii de la nivel global, cum ar fi China, Rusia,India, Brazilia, şi de asemenea Africa de Sud,în dezvoltarea unui multilateralism mai eficient.

• 7 noiembrie, BucureştiConferinţa „Armată şi Societate în România

în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi începu-tul secolului al XXI-lea. Modernizarea societăţiiromâneşti şi reforma organismului militar”.

Conferinţa a făcut parte din grantul „Refor-ma militară şi societatea în România (1878-2008). Relaţionări externe şi determinări naţio-nale”, deţinut de Institutul pentru Studii Politicede Apărare şi Istorie Militară din partea Minis-terului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului înanul 2007.

Comunicările prezentate în timpul reuniuniiau pus în evidenţă, cu prioritate, mutaţiile pe

Monitor Strategic

135EVENIMENT

care le-a suferit organismul militar românescdupă cel de-al Doilea Război Mondial. Cc. şt.Cerasela Moldoveanu a evidenţiat caracteris-ticile învăţământului militar din primii ani aicomunizării armatei. Alte două comunicăriprezentate de cc. şt. Gheorghe Vartic şi cc. şt.Sergiu Iosipescu au abordat implicaţiile pe planmilitar ale desatelitizării realizate de Româniaîn anii 1958-1964 şi care au culminat cu Declara-ţia din aprilie 1964.

Alte trei comunicări ştiinţifice au analizatprocesul de transformare a Armatei Românieidupă Revoluţia din Decembrie 1989. Generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu a evidenţiatprincipalele etape ale reformării organismuluimilitar românesc în anii ’90, care a facilitatdrumul României către Alianţa Nord-Atlantică.Locotenent-colonelul Cristian Dumitru a pusaccentul pe misiunile externe desfăşurate demilitarii români, atât în cadrul Parteneriatuluipentru Pace, cât şi sub egida ONU sau UE.

Cc. şt. Şerban Pavelescu a făcut o analiză astrategiilor de securitate şi apărare naţională aRomâniei de la sfârşitul Războiului Rece şi pânăla admiterea în NATO.

În final, cc. şt. Petre Otu a analizat princi-palele linii definitorii ale gândirii politico-strate-gice ale celor două superputeri în timpul „Răz-boiului Rece”.

• 7-8 noiembrie, BucureştiSeminarul: „90 de ani de la sfârşitul Primului

Război Mondial”.Manifestarea a fost un cadru propice pentru

dezbateri incitante şi fructuoase pe problema-tica participării României la Primul RăzboiMondial în vederea îndeplinirii dezideratelorsale naţionale de unire cu ţara a provinciilorromâneşti aflate în componenţa imperiilorvecine.

Întrebările au fost urmate de o multitudinede răspunsuri susţinute cu argumente, creându-se astfel posibilitatea exprimării unor opinii di-verse în legătură cu subiectele abordate.

În final s-a propus ca redacţia „Revistei deIstorie Militară” să pregătescă un număr spe-cial consacrat prezentării monumentelor, în-semnelor memoriale şi cimitirelor militare dedi-

cate românilor jertfiţi în prima conflagraţiemondială, aflate pe teritoriul României şi al altorţări europene.

• 9-12 noiembrie, FranţaDelegaţia Ministerului Apărării, condusă de

doamna Secretar de Stat, Georgeta ElisabetaIonescu, alături de colonelul M. Voicescu, şefde cabinet, şi cc. şt. dr. Sergiu Iosipescu, şefulsectorului de istorie militară din Institutulpentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Mili-tară, a participat la ceremonia de comemorarea 90 de ani de la sfârşitul Primului RăzboiMondial, desfăşurată în zilele de 09-10 noiem-brie la Mulhouse.

Au fost prezenţi reprezentanţi din 26 de ţări,printre care miniştri, secretari de stat, ambasa-dori, însoţiţi de consilieri şi experţi. Pe 10 no-iembrie 2008, la Mulhouse, s-a desfăşurat oreflexie comună pentru protecţia şi punerea învaloare a patrimoniului comun. În aceeaşi zi s-audesfăşurat ceremoniile de comemorare a sfârşi-tului Primului Război Mondial de la Hartmanns-willerkopf – mausoleu al celor căzuţi în 1914-1918 –, în prezenţa Secretarului de Stat, domnulJean-Marie Bockel, a delegaţiilor străine, a vete-ranilor de război şi a unui numeros public.

A doua zi, 11 noiembrie 2008, delegaţiaMinisterului Apărării din România, a Minis-terului de Externe şi Ambasadei române la Parisa participat la ceremonia comemorării a 90 deani de la încheierea Primului Război Mondialprin armistiţiul din 11 noiembrie 1918. Ceremo-nia s-a desfăşurat la mausoleul şi cimitirul militarde la fostul fort Douaumont de la Verdun.

• 10-14 noiembrie, Kiev (Ucraina)Reuniunea anuală a Grupului de Lucru pri-

vind Regiunea Extinsă a Mării Negre din cadrulConsorţiului PfP al Academiilor de Apărare şiInstitutelor pentru Studii de Securitate.

Generalul-maior (r) Mihail E. Ionescu,maiorul Simona Ţuţuianu şi cc. şt. CarmenRîjnoveanu au luat parte la analiza principaleloractivităţi desfăşurate în cadrul GBSA şi astadiului proiectului Mobile Contact Teams(MCT).

Au fost evaluate perspectivele de evoluţieale MCT şi solicitările adresate de statele parte-

Monitor Strategic

Nr. 3-4 / 2008136

Monitor Strategic

nere în vederea organizării unor seminarii MCTpe baza listelor de asistenţă formulate de acestestate în vederea implementării IPAP.

Tot aici a fost adoptată şi agenda principa-lelor activităţi ale GBSA WG planificate a avealoc în perioada 2009-2010.

• 12-16 noiembrie, Belgrad (Serbia)Conferinţa internaţională cu tema „The First

World War and the Balkans – 90 Years Later”,organizată de Ministerul Apărării din Serbia,prin Institutul de Cercetări Strategice. Loco-tenent-colonelul Cristian Dumitru, participantla conferinţă, a susţinut comunicarea „July-Au-gust 1914. Romania Denies to Attack Serbia”.Delegatul român la lucrările acestei conferinţea participat activ la dezbaterile ce au avut locpe marginea comunicărilor prezentate, cu inter-venţii în contextul desemnat de subiectele dez-bătute, prezentând comunicarea, stadiul cercetă-rilor şi realizările istoriografiei militare româ-neşti în domeniul de interes.

Ca o constatare generală, ce trebuie sublinia-tă, se impune faptul că substratul întregii mani-festări ştiinţifice a fost fundamentarea din punctde vedere al argumentelor ştiinţifice a ideii dereconstituire, prezervare şi reevaluare a memo-riei istorice legate de Primul Război Mondial,în toate statele care deţin asemenea valori şicare fac parte, atât din moştenirea istoricănaţională, cât şi din patrimoniul universal.

• 16-19 noiembrie, ItaliaVizita de lucru a delegaţiei Institutului pentru

Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară laOficiul Istoric al Armatei de Uscat din Italia.

Programul a cuprins întâlniri şi discuţii cudirectorul şi directorul adjunct al Oficiului,vizitarea arhivelor Oficiului şi a unor obiectivede interes istoric – Muzeul Bersaglierilor şi alInfanteriei. În cursul discuţiei cu parteneriiitalieni s-a convenit pregătirea unui număr spe-cial al „Revistei de Istorie Militară”, dedicatrelaţiilor militare româno-italiene.

• 18-22 noiembrie, BucureştiVizita de lucru a delegaţiei Comisiei Belgie-

ne de Istorie Militară compusă din profesorulLuc de Vos, preşedintele Comisiei Internaţiona-

le de Istorie Militară, căpitanul Tom Simoensşi locotenentul Estelle Hoorickx.

Programul vizitei a cuprins întâlniri cucercetătorii Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară, în cadrul cărora s-audiscutat posibilităţile de cooperare ştiinţifică întrecele două instituţii. S-a convenit instituireaschimbului permanent de publicaţii şi cărţi, pre-cum şi identificarea unei posibile teme pentru unproiect de cercetare. Una dintre aceste teme arputea fi legată de participarea celor două ţări laPrimul Război Mondial, pentru Belgia el fiind celmai important conflict militar din întreaga istorie.

• 18-19 noiembrie, BucureştiDelegaţia americană în domeniul istoriei

militare, formată din Robert Rush şi dr. Rich-ard Davis, a efectuat o vizită de lucru în România.

Întâlnirea cu directorul şi cercetătorii institu-tului a abordat probleme privind topicul reunu-niunii internaţionale a Grupului de Lucru „Con-flict Studies”, care se va desfăşura, la Bucureşti,în mai 2009.

• 19-22 noiembrie, Potsdam (Germania)Vizita de lucru şi documentare a cc. şt.

Carmen Rîjnoveanu la Institutul de Cercetări deIstorie Militară a Armatei Germane din Potsdam,Germania. Discuţiile au vizat continuarea şi dez-voltarea cooperării ştiinţifice în domeniul isto-riei militare între cele două instituţii, precum şidiscutarea principalelor aspecte organizatoriceale reuniunii anuale a Grupului de IstorieMilitară care se va desfăşura în perioada 25-29mai 2009 la Bucureşti. Reuniunea va fi organi-zată de Institutul pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară împreună cu Institutulde Istorie Militară din Potsdam şi Centrul deIstorie Militară al Armatei Americane.

• 23-26 noiembrie, BucureştiA 3-a Conferinţă Anuală „Riscuri şi Amenin-

ţări la adresa Securităţii în Regiunea Extinsă aMării Negre”, din cadrul grantului de cercetare„Riscuri şi Ameninţări de Securitate în RegiuneaExtinsă a Mării Negre”, organizată de Institutulpentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Mili-tară. La eveniment au participat experţi, specia-lişti şi analişti din ţară şi din Statele Regiunii

Monitor Strategic

137EVENIMENT

Extinse a Mării Negre care sunt direct şi activimplicaţi în domeniul de securitate şi apărare.

Temele centrale ale conferinţei din acest ans-au încadrat în următoarele patru arii de in-teres: „Tendinţe majore ale mediului regionalde securitate în perioada Post-Război Rece”,„Conflicte îngheţate şi evoluţia lor după Războiuldin Georgia”, „Problematici Non-Convenţionalede Securitate: Securitatea Energetică” şi „Extin-derea Euro-Atlantică şi construcţia instituţionalăregională de securitate”.

• 1-3 decembrie, Strasbourg (Franţa)Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la sfârşitul

Primului Război Mondial şi de la Marea Unire,Consulatul general al României de la Strasbourga organizat simpozionul „Frăţia de arme franco-română în Primul Război Mondial”.

Colonel (r) dr. Petre Otu a prezentat comuni-carea „România şi Franţa la sfârşitul PrimuluiRăzboi Mondial. Bilanţul unei alianţe”, în carea analizat etapele raporturilor dintre cele douăţări în anii 1914-1919. Concluzia comunicării afost aceea că, în anii primei conflagraţii, Franţaa fost, din punct de vedere politic, cel mai im-portant aliat al României.

Cc. şt. dr. Sergiu Iosipescu a prezentat, larândul său, comunicarea „Camille Blondel şicontele de Saint-Aulaire – contribuţii francezela reîntregirea României”. Autorul a relevatactivitatea celor doi diplomaţi francezi acreditaţiîn România pentru finalizarea preparativelorpolitice şi militare în vederea intrării Românieiîn război şi susţinerea intereselor româneşti.

Discuţiile care au urmat au evidenţiat inte-resul celor prezenţi pentru evenimentele deacum nouă decenii, cât şi pentru soarta monu-mentelor din ţară şi străinătate, consacratemilitarilor români.

• 2-4 decembrie, Riga (Letonia)A 11-a Conferinţă Clearing House privind

Caucazul de Sud şi Republica Moldova (SouthCaucasus and Moldova Clearing House Confer-ence).

La discuţii a participat cc. şt. Carmen Rîjno-veanu din partea Institutului pentru StudiiPolitice de Apărare şi Istorie Militară, fiindanalizată problematica reprezentării şi identifi-cării posibilităţilor de a oferi asistenţă ţărilorpartenere prin intermediul proiectului MobileContact Teams, dezvoltat în cadrul Grupului deLucru privind Regiunea Extinsă a Mării Negre.

Anamaria Costache

ISPA

IM —

mon

itor

stra

tegi

c 1-

2 / 2

007

S U M -MARY

SUMMARYIS

PAIM

— m

onito

r st

rate

gic

3-4

/ 200

8

• ARMED FORCES, STATE AND SOCIETY- EU and the Need for a “Strategic” Approach of its Neighborhood– DR. {ERBAN F. CIOCULESCU ................................................................................... 5

- An Overview of the Romanian Armed Forces Reform (1990-2008)– Lieutenant-Colonel LAUREN}IU-CRISTIAN DUMITRU .......................................... 10

- Some Aspects concerning the Content and Evolution of the Defence Planning Conceptand the Impact of the Implementation of the Planning, Programming, Budgeting andEvaluation Process

– MIREL }ARIUC .......................................................................................................... 18- The Trials and Tribulations of the Russian Military-Industrial Complex’s Reform– SIMONA SOARE ....................................................................................................... 23

• SECURITY STRATEGIES AND POLITICS- Armed Force and Society in Latin America: Living Behind the Totalitarian-like Experience– Major SIMONA }U}UIANU ..................................................................................... 43

- The Performative Character of Security– LUCIANA PUCEA ...................................................................................................... 50

• POINTS OF VIEW- The Five Day War. A New Security Picture in the Greater Black Sea Area– MIHAIL E. IONESCU, PhD ........................................................................................ 61

- Territoriality and Security. Geopolitical Redefinition of Concepts– LAVINIA ASAVEI .......................................................................................................... 78- The Ethics of War and Peace – STAN PETRESCU, PhD ................................................ 91- The Cosmic Space and the Global Navigation Systems Supported by Satellites– Lieutenant-Colonel OVIDIU STELIAN FIZE{AN.......................................................103

• THEORY AND PRACTICE OF INTERNATIONAL RELATIONS- The Unipolar Balance of Power. Is there after 1991 a Global Balance?– SILVIU PETRE ............................................................................................................111

• EVENT- The International Conference „Security Risks and Threats in the Greater Black Sea Area – {ERBAN F. CIOCULESCU, PhD ................................................................................123

- Excerpts from the Scientific Agenda of the Institute for Political Studies of Defence and Military History– ANAMARIA COSTACHE ............................................................................................126

Redactor> {erban Filip CioculescuTehnoredactor> Elena Lemnaru

Tiparul executat la Centrul Tehnic Editorial al Armateisub comanda nr. 5233/2009

B 00136/03/2009