1

Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” Loc. Târnăveni; Cod: 545600; Jud. Mureş ;Str. Şoimilor nr.27

Telefon/Fax: 0265-446551/ 0265-446552;

E mail– a_iancu_tirnaveni@yahoo.com Cod fiscal :24.818.759

NR. 14 IUNIE-AUGUST 2013

Aşa cum natura se transformă, se regenerează, se îmbogăţeşte permanent, aşa şi noi, împreună cu elevii

noştri, căutăm să îmbogăţim, să înfrumuseţăm, să completăm tot ceea ce face referire la domeniul instructiv-

educativ. Frumosul este în noi, în munca noastră şi, în cadrul acestui număr al revistei, încercăm să

înfrumuseţăm spiritual, valoric, artistic activităţile din şcoala noastră, chiar dacă suntem doar la câţiva paşi de

vacanţa mare.

Iunie se grăbeşte să îşi numere zilele, iar eu şi colaboratorii acestei reviste să prezentăm, în acest număr, ceea

ce merită menţionat, evidenţiat din cadrul activităţilor acestei luni. Emoţii, mari emoţii vor trăi elevii noştri mai

mari, deoarece se vor afla în faţa unei trepte destul de importante, probabil prima din viaţa lor: examenul

copilăriei. Urez elevilor de clasa a VIII-a succes la Evaluarea Naţională!

Iulie: putem afirma cu adevărat – prima luna de vacanţă! Este firesc ca după un an şcolar cu un coşuleţ de

roade plin să urmeze relaxarea, trăirea unor emoţii ale vacanţei, mângâierea sufletului cu acea căldură a

prietenului soare. Evenimentele importante nu au luat, însă, vacanţă. Astfel, pentru a-l parafraza pe scriitorul

Mihail Sadoveanu „am să-ţi vorbesc şi în această scrisoare de Domnul...”. De data aceasta vreau să vă vorbesc

de dragi colegi care au păşit pe o altă treaptă, pe treapta pensionării: „Dascălul meu, /îţi doresc: /să poţi să crezi

/când unii te înşală /să te ridici /când alţii te doboară /să poţi păstra /ce alţii vor s-alunge /să râzi /chiar dacă

sufletul îţi plânge /şi cald tu să rămâi /chiar dacă afară ninge.”

August: luna excursiilor în natură, luna elevilor care explorează alte zone! Fiinţa umană este, în mare măsură,

rezultatul voinţei proprii. Aşa că elevii şi colegii noştri şi-au spus că nu există o sursă mai bogată în satisfacţii

decât aceea de a te simţi opera propriei tale personalităţi şi sculptor al propriei tale fiinţe. Aşa că aceştia au

încercat să acumuleze o experienţă pentru propria devenire prin activităţile la care au participat.

Trebuie să mulţumesc tuturor celor care ne-au fost alături în acest an şcolar, elevi şi colegi. Acest număr al

revistei este buchetul nostru de flori oferit tuturor cu drag la sfârşitul anului şcolar 2012-2013. Vacanţă plăcută,

elevi! Vacanţă plăcută, colegi! Prof. Georgeta Buda

2

COLECTIVUL DE REDACŢIE

Coordonatori:

Prof. Buda Georgeta

Prof. Fodor Daniela

Colaboratori:

Dir.adj. Istrate Mihaela

Prof. Coman Vasilica

Prof. Szilagyi Elisabeta

Prof. înv. primar Suciu Adela

Elevii:

Clasa a VI-a A

Becuş Denisa- clasa a V-a B

Cândea Adela- clasa a VII-a C

Darie Raluca- clasa a V-a

Moga Alina- clasa a V-a B

Rus Raul- clasa a VIII-a B

Tehnoredactare:

Prof. Buda Georgeta

Prof. Fodor Daniela

ISSN 2344-5254

ISSN-L 2344-5254

3

Din cuprins: 1. EVENIMENTUL LUNII 1. IUNIE 2. IULIE

3. AUGUST

2. E BINE SĂ ŞTIM! SĂ ŞTII MAI MULTE SĂ FII MAI BUN

UNIVERSUL CĂRŢII

DIN ACTIVITĂŢILE NOASTRE

ALFABETUL, SEMNELE, SEMAFORUL ŞI NON-

VIOLENŢA

3. PAGINA DE CREAŢIE „MUGURI DE PRIMĂVARĂ” – CONCURS

„FLOARE DE CIREŞ” TÂRGU-MUREŞ – CONCURS

JUDEŢEAN

„LA PORŢILE APUSENILOR” ALBA IULIA –

FESTIVAL NAŢIONAL

1 IUNIE – ZIUA COPILULUI – „ARS NOVA” –

CONCURS NAŢIONAL

4. CURIOZITĂŢI DOVEDEŞTE-ŢI CUNOŞTINŢELE!

5. PAGINA DISTRACTIVĂ HOROSCOP HAZLIU

4

EVENIMENTUL LUNII

1. IUNIE ** CLASA A VIII-A: DESPĂRŢIREA DE COPILĂRIE

••••••••••MESAJUL CLASELOR A VII-A••••••••••

Este luna iunie, deci putem spune că este şi luna despărţirilor. Poate cuvântul despărţire

este puţin cam dur, poate că el provoacă supărare, dar el poate prezintă ceea ce este normal să

se întâmple. Despărţirea poate sugera şi o bucurie, o împlinire, urcarea a unei noi trepte,

trecerea de la o etapă a vieţii la alta, de la copilărie la adolescenţă. Acest lucru ar trebui să ne

bucure, deoarece înseamnă că cineva a reuşit să mai facă ceva, a evoluat.

Astăzi, noi ne despărţim de elevii claselor a VIII-a. Gândul meu şi al colegilor mei se

îndreaptă spre ei, adică spre foştii noştri colegi de şcoală, dar- pentru unii dintre noi- nu şi

foştii prieteni. Rămân prietenii noştri, deoarece ne despărţim de ei ca de colegi ai acestei şcoli.

Vorbim astfel despre o despărţire, şi nu despre o uitare.

Aţi fost colegi, dar poate că, în continuare, veţi alege căi diferite. Şi, deoarece nu putem

spune „clipă stai!”, avem totuşi un prieten – adică amintirea – care ne poate transcende în

trecut. Şi aşa cum spune cântecul „Parcă ieri voi v-aţi strâns / Şi la şcoală aţi ajuns / Cu paşi

repezi, vioi şi grăbiţi / Uniforme aveaţi şi codiţe purtaţi / Parcă ieri, parcă ieri, parcă ieri”, aşa

considerăm că este firesc să vă spunem.

Este firesc, normal să nu vă uitaţi dascălii. Este firesc, normal să nu vă uite nici ei. Cu

bune, cu rele aţi petrecut câţiva ani din viata voastră în mijlocul dascălilor acestei şcoli.

Fiecare materie în parte aţi încadrat-o, probabil, într-un top al preferinţelor. Suntem siguri că

acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu profesorii voştri: unii au fost consideraţi mai buni, alţii au fost

consideraţi mai răi, unii au fost preferaţi, alţii - dimpotrivă. Toţi însă v-au îndrumat de-a

lungul anilor şi suntem siguri că vă veţi aminti de ei peste ani.

În ceea ce priveşte sfatul de despărţire, poate că nu suntem în măsură să facem noi acest

lucru, fiind mai mici. Ceea ce trebuie însă să facem, este să vă mulţumim că, poate indirect,

prin greşelile pe care voi le-aţi făcut, noi vom avea şansa să le evităm. Puteţi lua, totuşi,

următoarele versuri, drept sfatul nostru:

Învaţă de la toate să ai statornic drum

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi

Învaţă de la stâncă cum neclintit să treci.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui

Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.

Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori

Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi

frumos să mori.

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi

Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea

Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea să cunoşti

Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greieri când singur eşti să cânţi

Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la vulturi că umerii ţi-s grei

Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea

Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor

Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci

Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

5

••••••••••MESAJUL CLASELOR A VIII-A••••••••••

Permiteţi-mi, vă rog, ca în numele clasei a VIII-a, să vă împărtăşesc ultimele noastre

impresii. Mărturisim, cu regret nespus, că timpul a fost necruţător cu noi, grăbindu-ne parcă

zborul spre înălţimi. Însă, astăzi, aripile par frânte de greutatea apăsătoare a lacrimilor

despărţirii, de tot ce am trăit şi am visat în aceşti ani frumoşi de şcoală. Prea scurte sunt

rândurile pentru gândurile pe care vrem să vi le împărtăşim. Mult prea scurte şi prea puţin

timp mai e pentru a ne încărca bagajul cu mai multe amintiri, care acum ni se par de nepreţuit.

Dintre toţi anii, cel mai greu a fost acesta, deoarece am început să conştientizăm că timpul nu

iartă pe nimeni.

Noi, elevii claselor a VIII-a, vă spunem doar atât, dragi colegi ai claselor a VII-a: încercaţi

să fiţi mai buni decât noi, căutaţi să vă apreciaţi între voi, fiţi colegi în primul rând, învăţaţi să

vă faceţi timpul cel mai bun prieten, apreciaţi-i pe cei ce vă sunt alături, încercaţi să decoperiţi

valoarea în toate lucrurile mărunte, pentru că toate fac parte din noi, bucuraţi-vă de gesturi

simple şi mărturisiţi-vă recunoştinţa celor care vă sunt alături, penru că „a avea sentimente de

recunoştinţă şi a nu le exprima este ca şi cum am împacheta un cadou şi nu l-am oferi!”.

Am gândit pentru voi un alfabet al sufletului, al sfatului, al gândului pur:

Amabilitatea este bună pentru devenirea voastră, fiindcă este parte din valorile lumii. Alegeţi în viaţă drumul corect, nu pe cel mai simplu!

Bunacreştere vă va ajuta în rezolvarea problemelor.

Bucuraţi-vă de orice zâmbet, pentru că aşa vă veţi îmbogăţi viaţa!

Cunoaşteţi-vă defectele, ca să nu vi le reproşeze ceilalţi!

Comoditatea este acelaşi lucru cu lenea şi nepăsarea.

Doriţi-vă mereu un loc în faţă!

Dovediţi prin caracterul vostru că au de ce oamenii să vă aprecieze!

Examenele vieţii sunt ocazii de autocunoaştere.

Eşecul nu este întotdeauna o înfrângere.

Feriţi-vă de greşeli!

Frumuseţea lumii depinde în primul rând de voi.

Golul din suflet poate fi umplut oferind ajutor celorlalţi.

Ghidaţi-vă în viaţă după dreptate, adevăr şi omenie!

6

Hărnicia vă va ajuta să urcaţi scările.

Hora fericirii este un dans pentru cei puternici, muncitori şi corecţi.

Iertaţi-vă greşelile, dar nu le repetaţi, căci altfel nu vă vor ierta ceilalţi!

Iubiţi oamenii, viaţa, natura, valoarea, pentru că ele sunt fericirea voastră!

Jignirea nu se realizează doar prin cuvinte, ci şi prin atitudine.

Justificarea exagerată a greşelilor este dovada unei slăbiciuni.

Kilogramul de bunătate este egal cu fericirea.

Kitsch-ul poate face referire şi la oameni, nu doar la obiecte!

Lasaţi mereu „bună ziua” pe unde mergeţi!

Lasaţi timpul să conducă viaţa, dar voi luptaţi pentru timp!

Momentul cel mai bun este cel din prezent.

Mândria este cuvântul nerostit al jignirii semenilor.

Nu spuneţi „nu pot”, dacă nu aţi încercat!

Nerespectarea cuvântului dat va dovedi celorlalţi ce oameni sunteţi.

Omenia este cea mai desăvârşită calitate.

Onestitatea poate fi cartea de vizită a omului.

Politeţea înseamnă respect câştigat.

Prietenia se câştigă prin corectitudine faţă de ceilalţi.

Quasarul inimii bune va lumina întunericul.

Quasarul omului bun poate transforma şi noaptea în zi!

Reuşita în toate înseamnă muncă, dăruire şi seriozitate.

Respectul înseamnă să reuşiţi pentru voi, dar şi pentru cei care vă sunt alături.

Suferinţele celor din jur sunt teste şi pentru voi.

Sinceritatea unui om îi demonstrează prieteniile.

Şoptiţi-i naturii respectul vostru când ea este bolnavă!

Şantajul este cea mai necinstită armă!

Taina unui prieten trebuie să rămână taină, până când decide el altceva!

Teribilismul are şi o parte negativă.

Ţineţi minte orice moment de răscruce, pentru că ele vă întăresc!

Ţepii unui trandafir sunt semne ale efortului.

Uitarea binelui făcut de cineva este dovada nerecunoştinţei voastre.

Ultimul lucru făcut este cel care se ţine minte mai bine.

Visaţi la tot ce este frumos, la tot ce sunteţi voi, pentru că aşa veţi şti ce aveţi de făcut!

Viaţa este dar, deci respectaţi-o şi luptaţi pentru ea.

7

Week-end-ul este un moment al întregirii familiei.

Week-end-ul trebuie să vă găsească veseli şi disponibili familiei!

Xenofonul omului este cântecul lui de fapte bune.

Xerox nereuşit înseamnă pasivitate pentru viaţa voastră.

Yala sufletului trebuie înmânată celor buni.

Yala binelui poate fi descuiată doar de cei buni!

Zborul spre înalt înseamnă pornirea de jos.

Zilele triste şi ploioase din viaţa omului sunt întotdeauna urmate de zile fericite şi însorite.

Ceea ce regretăm, acum în prag de absolvire, este faptul că, deşi putem spune „clipă stai”,

aceasta este singura care nu ne aude, nu ne ascultă. Vă mai pot spune doar atât: „oamenii se

întâlnesc şi se cunosc. Apoi se despart... se despart, dar nu se uită!”.

Mult succes tuturor în anii următori!

••••••••••MESAJUL DOMNILOR PROFESORI••••••••••

Bun venit la Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” Tărnăveni! Aţi fost cândva în clasa a

V-a! Şi după o oră veţi/vom putea spune: Aţi fost cândva în clasa a VIII-a!

Toate au început în anul 2009:

Eraţi proaspăt elevi în clasa a V-a, elevi de gimnaziu.

V-aţi spus că deja sunteţi mari.

Aţi încercat, încă de la început, să vă evidenţiaţi prin felul vostru obişnuit de a fi.

V-aţi căutat timid, dar aţi reuşit să vă strângeţi într-un grup.

Voi ne-aţi părut timizi... la început.

Eram toţi curioşi să ne cunoaştem.

Ne-am cunoscut şi, cred, că şi voi pe noi.

Ne-am supărat şi ne-am bucurat de multe ori.

Ne-am aşteptat să fiţi exact aşa cum sunteţi.

Ne-am gândit că vom ajunge aici.

Şi iată ce avem să vă spunem:

Luaţi aceste gânduri simple, doar ca... simple gânduri...

Poate vă vor ajuta... cândva, poate...

Poate nu le veţi înţelege acum sensul, dar poate timpul vă va ajuta...

Aşa v-am înţeles noi!

Poate nu v-am înţeles corect sau poate...

Aşa ne-aţi lăsat să vă cunoaştem.

Aşa ne-aţi lăsat să vă înţelegem.

Aşa ne-aţi lăsat să vă vedem.

Aşa ne-aţi lăsat să vă apreciem.

Aşa ne-aţi lăsat să ne amintem de voi.

Adică:

Copilăroşi uneori.

Loiali şi zâmbitori.

Agitaţi în diverse situaţii.

Sensibili şi simpatici, dar uneori sarcastici.

Amuzanţi şi când nu trebuia.

Alarmaţi când vă simţeaţi ameninţaţi.

Visători mai tot timpul.

Idealişti, deşi situaţia nu vă era favorabilă.

Isteţi, deşi nu aţi pus în practică isteţimea.

Iubitori, inimoşi şi neastâmpăraţi.

Amabili când aţi dorit.

8

DIN SUFLET

V-am văzut frumoşi, v-am simţit atenţi, v-am auzit copilărind, v-am văzut crescând

alături de noi, v-am înţeles de fiecare dată, chiar dacă nu v-am spus acest lucru, v-am

luat apărarea în faţa celorlalţi, chiar dacă în clasă v-am certat, v-am urmărit atent şi cu

dragoste când voi nici măcar nu vă gândeaţi, v-am apreciat pe fiecare în parte măcar

pentru un lucru, o calitate, chiar dacă nu v-aţi dat seama.

PENTRU VOI

Vă dorim succes la examene!

Să fiţi mereu veseli şi frumoşi!

Să vă bucuraţi de tot ce este în jurul vostru!

Să aveţi mereu primăvara în suflet!

Să vă împliniţi visele!

Trecut- Prezent- Viitor sau în loc de final:

“...sunt trepte sub voi, pe care se pare că le-aţi urcat; sunt trepte deasupra voastră, pe care

mergeţi în sus până vă pierdeţi în zare...”

Ce suntem?!

E parfumat albastrul

Simte şi văzduhul interior.

E esenţă tare.

Raze trandafirii se astâmpără în zbatere

Atingerea lor alungă supărarea.

E mângâiere primită.

Porumbei albi străbat colţurile

Aduc în ciocul lor speranţa.

E călătorie necesară.

E esenţa noastră.

Rămas bun, ani de gimnaziu!

Material realizat de prof. Georgeta Buda

9

Rămas bun! Rus Raul, clasa a VIII-a B

Au trecut opt ani de când prima emoție și-a pus pecetea pe amintirile noastre, prea șterse acum

pentru a reda intensitatea acelor momente în care fiorul predominant inunda, ca și acum, întreaga,

aceeași neschimbată curte a școlii. Atunci, lipsiți de orientare, nepregătiți, intram prima dată în

necunoscut, dorindu-ne un pas înapoi, un elan mai puternic înainte de a străpunge mulțimea până la

doamna învățătoare. Astăzi, dominați de aceeași dezorientare, confundați în tabloul în care părinții ne

privesc difuz din spatele lacrimilor, am mai dori un elan, încă un pas înapoi, un moment de reculegere

în care să dăm frâu celor mai plăcute amintiri ale vieții noastre și, în sfârșit, să ne opunem timpului

care în graba sa a uitat să ne dea răgazul de a ne bucura de ultimii opt ani de copilărie, sau măcar

răgazul de a regreta faptul că au trecut.

Am depășit una dintre treptele ușoare ale vieții și chiar și așa simțim totul de parcă este ultima

defilare însoțită de urale ale succesului, uitând că tot ceea ce am trăit până acum a fost investit în

următoarea secundă, fiecare raționament a fost făcut cu scopul unui nou răsărit de soare și fiecare

lectură se va regăsi în sufletul nostru în orice moment simțim că am pierdut-o. Educația nu se poate

uita. Educația este un reflex necondiționat, un impuls oferit de împrejurimi, o dovadă a caracterului

puternic și totodată steagul din vârful muntelui a cărui structură începe a fi modelată de la început de

mâinile mici care, în haosul emoției, au avut nevoie de ajutorul unei minți luminate, o minte deprinsă

cu cucerirea acestui versant – iar acela s-a numit profesor. Astăzi, profesorul este mai mult decât mâna

îndrumătoare care se coboară în sprijinul nostru, trecând de la o înălțime la alta pe măsură ce fiecare

își trimite strigătul de ajutor de undeva de la poalele muntelui, ci este ființa care de acum înainte va

dăinui, pe bună dreptate, în fiecare reușită a vieții noastre. Acum, la sfârșitul clasei a VIII-a, avem

nevoie de acea mână mai mult ca niciodată, avem nevoie să prețuim dreptul ce ne-a fost oferit timp de

opt ani și unica ocazie de a ne fi bucurat de comunitatea virtuoasă în care am luat parte în tot acest

timp.

Și dacă sunt adevărate vorbele lui Benjamin Franklin cum că ”Geniul fără educaţie este ca argintul

într-o mină” atunci, în primul rând, ar trebui să mulțumim minerului care ne-a făcut să vedem lumina

cu alți ochi, spălați în râul de înțelepciune în care gândirea noastră și-a căpătat și strălucirea. Uitându-

ne pentru o clipă în spatele tuturor acestor realizări posibile astăzi, observăm munca grea depusă peste

tot în jurul nostru; observăm că nimic nu a fost făcut pe cont propriu și că nu suntem doar noi, elevii,

cei responsabili că ne aflăm acum, aici. Așadar mulțumim colegi pentru opt ani de neuitat! Mulțumim

profesori și dragi diriginți pentru îndrumarea fără reproș pe care ne-ați oferit-o! Și în final, mulțumim

părinți, mulțumim bunici pentru faptul de a fi fost mereu trup și suflet pentru ștrengarii de ieri,

absolvenții de astăzi!

10

2. IULIE

**EU SUNT DASCĂL!

MOTTO:

,, Meseria de educator este o mare şi frumoasă profesie, care nu seamănă cu nicio alta, care

nu se părăseşte seara odată cu hainele de lucru, o meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră,

exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea

excepţională este abia satisfăcută, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în

care dragostea este sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă,

ingrată şi plină de farmec.’’ (Salade Dumitru )

Vine un moment în viaţa oricărui dascăl când trecutul invadează prezentul, când tot filmul

vieţii rulează pe ecranul minţii cu momente plăcute, cu examene, grade didactice, simulări,

festivităţi cu elevi silitori sau mai puţin silitori. Este pensionarea- rodul dulce al muncii de o

viaţă şi înţelepciunea unui nou început. Aşa s-a întâmplat şi în cazul colegilor noştri : înv. Jors

Maria, prof. Ciurca Emil, prof. Maşca Ioan care la sfârşitul acestui an şcolar au spus ,,adio’’

activităţii instructiv-educative, elevilor, colegilor. O zi specială pentru aceşti dascăli-de

recunoaştere a meritelor profesionale şi umane, un moment de bilanţ al unei vieţi dedicate

şcolii.

Domnul profesor Maşca Ioan a ţinut ca toţi colegii să fie alături de dânsul la momentul

pensionării. S-au ţinut discursuri, s-au făcut fotografii, s-au schimbat impresii într-o atmosferă

de bucurie şi de emoţie deopotrivă. Chipuri peste care anii s-au scurs frumos şi demn, foştii

dascăli ai şcolii au răspuns invitaţiei, bucurându-se de momente deosebite. A fost o întâlnire de

suflet, emoţionantă mai ales pentru noi, cei tineri, care aveam în faţa noastră imaginea

adevăratului dascăl care îşi bucură sufletul cu amintirea elevilor :,,Munca vi-i anonimă, ea dă

roade bogate/ Peste ani cresc livezi din sămânţa de carte/ Şi pe alte tărâmuri, mult mai

îndepărtate/ Recunoaşteţi vlăstarii, altoiţi cu dreptate.”

Vocaţia de dascăl este una de excepţie. Nu oricine poate face această meserie. A împărţi din

cunoştinţele tale, a transmite realităţi trăite şi verificate, a modela vise, a deschide orizonturi şi

a insufla unor învăţăcei dragostea de carte nu poate fi decât ceva excepţional. Atâtea generaţii

care s-au perindat au fost beneficiarele acestor transferuri de cunoştinţe, trăiri, modelări.

Când vorbim despre domnul profesor Ioan Maşca vorbim despre frumuseţea unui suflet

lângă care am avut onoarea să ne aflăm preţ de mulţi ani. Şi-a exercitat profesia cu demnitate şi

profesionalism, două calităţi pe care le-a manifestat atât de natural şi firesc. Exigent nu doar cu

el însuşi, ci şi cu elevii, domnul Maşca a menţinut o colaborare strânsă în cadrul colectivului

nostru printr-o manieră de lucru elegantă, prin colegialitate şi prietenie. A încercat să dăruiască

înţelepciune, dragoste şi suflet asupra acelora care şi-au încredinţat mintea şi voinţa harului său

de educator. Şi credem că a reuşit. Dovada-generaţii de elevi mulţumiţi de prestaţia pedagogică

11

şi umană a modestului dascăl, părinţi recunoscători. Nu e nimic mai îmbucurător pentru un

dascăl decât să ştie că în mica sa urbe este privit cu respect şi consideraţie atât de cei pe care i-

a educat, cât şi de toţi colegii săi. Matematica, disciplina în care domnul Maşca a crezut cel

mai mult, li s-a părut elevilor mult mai uşoară, având lângă ei un dascăl foarte valoros.

A sosit momentul să recunoaştem nu doar meritele profesionale ale dascălului care şi-a dedicat

o viaţă unei profesii, ci şi meritele unui om ce ne-a demonstrat că într-un profesionist de

excepţie veghează un om cu inimă mare. Suntem siguri că dascălul Maşca ştie că dacă a pus

dragoste şi adevăr în ceea ce a făcut, ceea ce a construit el va dura o veşnicie.

Talent, devotament, măiestrie, dascăl cu vocaţie, dascăl cu dăruire ce a modelat

personalitatea generaţiilor de copii precum un olar lutul, domnul Maşca Ioan a adus culoare în

viaţa şi în sufletele elevilor săi asemenea unui pictor.

,,Dacă învăţătorul are dragoste pentru profesia sa, el este un învăţător bun. Dacă învăţătorul

are dragoste pentru profesie şi pentru elevi, el este un învăţător desăvârşit’’. L. Tolstoi

Prof. Daniela Fodor

DASCĂLUL

12

3. AUGUST **TÂRNĂVENI 935 DE ANI

Călători şi călătorii

Târnăveni, acest ,,oraş mic, dar cu inima mare”, este o localitate situată în centrul

Transilvaniei, pe podişul Târnavelor, pe cursul mijlociu al râului Târnava Mică.

Dacă prezentul este sumbru, trecutul a fost glorios cu evenimente care au marcat istoria

localităţii şi a zonei.

Anul acesta, Târnăveniul a sărbătorit 735 de ani de la prima atestară documentară. În anul

1278, Târnăveniul era menţionat sub numele de Tychen Sent Marton ceea ce însemna ,,

Sfântul Martin cel lăudat”.

Elevii Şcolii Gimnaziale ,,Avram Iancu” au marcat acest eveniment important participând

la proiectul ,,Târnăveni 735 de ani” iniţiat de asociaţia ,,Amiciţia”. Concursul istoric,

organizat la Muzeul Municipal, a constituit punctul de referinţă al proiectului, dar echipajele

participante au putut participa şi la excursia de documentare care s-a desfăşurat în perioada

26-29 august 2013. Elevii au vizitat Arhivele Naţionale din Cluj unde au fost introduşi în

lumea documentelor şi a metodelor de păstrare a acestor izvoare scrise, au vizitat apoi

Castelul Goga de la Ciucea, Cetatea Varadinum, adică Oradea, Complexul Baroc, Palatul şi

catedrala din Oradea. A urmat apoi o zi de relaxare la Băile Felix, iar la întoarcere s-a vizitat

şi Peştera Urşilor. Pentru că nu au uitat de ce au ajuns acolo, elevii au realizat o activitate

culturală în ultima seară din sejurul nostru la Băile 1 mai, o activitate în care s-a sintetizat tot

ceea ce s-a învăţat pe parcursul acestui proiect.

Concluzia: se poate învăţa şi în vacanţă prin diverse activităţi, iar implicarea elevilor în

activităţi de promovare a istoriei locale este o cerinţă a zilelor noastre, pentru că aşa cum

spunea Anatole France ,,cu trecutul se clădeşte viitorul”.

Prof. Szilagyi Elisabeta

13

E BINE SĂ ŞTIM! **SĂ ŞTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN

Proiectul ,,Educaţie cetăţenească prin creaţie şi inteligenţă”

Este al doilea an, când timp de o săptămână, elevii desfăşoară activităţi ,,altfel’’ decât în

mod normal. Programul ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun” a permis o flexibilitate binevenită

în stabilirea şi desfăşurarea activităţilor educative.

Pentru ciclul primar doamnele învăţătoare au elaborat programul activităţilor, fiecare zi din

săptămâna 1-5 aprilie având o anumită temă: luni 1.04. 2013- ,,Mediu sănătos, oameni

sănătoşi’’, marţi 2.04.2013- ,,Cum crezi că e mai bine, micule cetăţean?’’, miercuri 3.04.

2013- ,,Cuvinte şi gesturi care rănesc’’ , joi 4.04.2013- ,,Datini şi obiceiuri pascale’’, vineri

5.04.2013- ,,Sport pentru o inimă sănătoasă’’.

Proiectul „Educaţie cetăţenească prin creaţie şi inteligenţă” iniţiat de cadrele didactice de

la Şcoala Gimnazială ,,Avram Iancu” din Târnăveni a urmărit o altă abordare a activităţii din

şcoală ce a presupus implicare, socializare, competiţie. Modelarea, formarea şi educaţia

copilului cere timp şi dăruire. De acest lucru sunt conştienţi toţi cei care modelează suflete.

Într-o lume dominată de mass-media, activităţile ieşite din tipare care dezvoltă personalitatea

copilului sunt binevenite. Acestea au fost iniţiate, atât de dascăli, cât şi de elevi care şi-au

propus nu numai să fie mici actori, dansatori, cântăreţi, poeţi, dar şi să cunoască mai bine

zona în care locuiesc, obiceiurile şi tradiţiile poporului român, dar şi ale altora.

În cele cinci zile, elevii au participat la activităţi antrenante. În prima zi s-au realizat

activităţi în sălile de clasă care s-au integrat în tema ,,O zi pentru şcoala mea”. Diriginţii şi

profesorii îndrumători au urmărit antrenarea tuturor elevilor la activităţi pe diverse teme

stabilite la propunerea elevilor.

Vizitele, drumeţiile, excursiile s-au desfăşurat pe parcursul zilei de marţi, fiecare clasă

propunându-şi activităţi în funcţie de interesele elevilor, dar şi de posibilităţile lor materiale.

Prin tema zilei de miercuri şi joi ,,Mirosul primăverii se face resimţit’’ s-a avut în vedere

antrenarea elevilor în ateliere de lucru: ouă încondeiate, artă culinară, desene, quilling,

înfrumuseţarea locaţiei şcolii, relizarea de portrete ale scriitorilor români din hârtie,

alimentaţie sănătoasă, reciclarea hârtiei şi a peturilor, picturi pe sticlă, peturi, materiale textile,

realizarea de afişe, panouri, postere.

În ciuda faptului că vremea nu a permis desfăşurarea activităţilor ecologice în curtea şcolii,

obiectivele stabilite au fost atinse, atitudinea constructivă a elevilor trebuie apreciată.

Ziua de vineri a fost consacrată evaluării muncii elevilor şi popularizării activităţilor din

timpul săptămânii.

Activităţile sportive au fost organizate pe tot parcursul săptămânii, iar elevii au participat

într-un număr considerabil la competiţii de fotbal, şah, concurs pe teme de circulaţie şi s-au

ales şi cu permise de biciclist.

Trebuie menţionat faptul că prin contribuţia claselor a VII-a s-a început amenajarea

spaţiului de la subsol, un proiect de durată care cere timp şi muncă, iar rezultatul va fi în

folosul tuturor elevilor. Munca de amenajare continuă şi, în acest sens, este necesară

implicarea unui număr mai mare de elevi şi profesori.

Toate activităţile au urmărit implicarea elevilor în activităţi creative, descoperirea de noi

talente si aptitudini, iar expoziţiile realizate cu produsele muncii elevilor au dovedit că prin

răbdare şi seriozitate putem să evidenţiem talentele şi să le încurajăm.

14

ACTIVITĂŢI :

Activităţile desfăşurate s-au încadrat în cele zece domenii de activitate: cultural, artistic,

tehnic, ştiinţific, sportiv, cetăţenie democratică şi responsabilitate socială, educaţie pentru

sănătate, educaţie ecologică şi protecţie a mediului, abilităţi de viaţă, consiliere si orientare.

În total au fost desfăşurate 209 activităţi educative, aşa cum reiese din tabelul de mai jos:

Domeniul de activitate Nr. activităţi

Cultural 23

Artistic 21

Tehnic 11

Ştiintific 13

Sportiv 17

Cetăţenie democratică şi

responsabilitate socială

45

Educaţie pentru sănătate 26

Educaţie ecologică şi protecţie a

mediului

32

Abilităţi de viaţă 14

Consiliere şi orientare 7

Temele au fost selectate cu multă grijă urmărindu-se realizarea competenţelor stabilite şi

atragerea elevilor în munca în echipa: Datini şi obiceiuri pascale, Stilul de viaţă sănătos,

Spune nu violenţei, Cei 3 R, Pumnul nu te face mare, Cum crezi că e mai bine, micule

cetăţean?, Aerobic în curtea şcolii, A fost odata Terra, Talente ascunse, Ordine şi curăţenie, 6

alimente pentru o minte sănătoasă, Itinerare europene, Sportul-izvor de sănătate, Portrete ale

scriitorilor, Non-violenţa, Târnăveni-735 de ani, Cele mai frumoase amintiri din viaţa mea,

Micul matematician, Micii ecologişti, O zi pentru clasa mea, Prietenia-egalitate armonioasă.

Modalităţile de realizare au fost diverse: ateliere de lucru, vizionări de filme, excursii,

drumeţii, vizite, prezentări PP, joc de rol, activităţi practice, lectură, concurs, dezbatere.

Produsele muncii elevilor au fost expuse într-o mini-expoziţie în holul artelor, cele mai

reuşite exponate au fost trimise la concursul naţional de la Reghin, iar activităţile ecologice au

fost selectate şi trimise pentru concursul ,,Cele mai reuşite activităţi” din săptămâna ,,Să ştii

mai multe să fii mai bun”. Considerăm că nu este suficient doar să munceşti, ci trebuie să se

popularizeze munca depusă şi rezultatele obţinute.

Toate momentele urmăresc implicarea elevilor, a părinţilor şi a comunităţii locale în viaţa

elevilor noştri. Ne dorim să simţim altfel pulsul şcolii, să ne evidenţiem talentele şi să le

încurajăm.

Putem spune că avem certitudinea că activitatea extracurriculară din cadrul ,,Să ştii mai

multe să fii mai bun” este o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru

didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în

modul de realizare a activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă

relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.

Dir.adj., prof. Istrate Mihaela

**UNIVERSUL CĂRŢII – Lectura, un act de cunoaştere

Lectura, spunea Ion Vlad, este ,,un act de cunoaştere şi interpretare”. Lectura descrie

modalităţile de a citi şi interpreta un text literar sau un fapt real, dându-i un sens ce se

situează dincolo de semnificaţia aparentă. Orice text se adresează unui destinatar, fie numit,

fie necunoscut. Fără destinatar, fără un subiect, textul nu există. Lectorul are rolul de a

înţelege, de a decodifica şi interpreta semnele dintr-un text. Cititorul ia atitudine faţă de text

15

prin reacţii emotive şi judecăţi de valoare. Asupra acestor aspecte se opreşte Mateiu

Călinescu în cartea ,,A citi, a reciti’’, o carte bine scrisă care se pretează unor noi şi noi

lecturi. Problemele legate de lectură şi relectură sunt luate în discuţie, exemplificate şi

analizate cu discreţie fără a impune un anumit punct de vedere al unui teoretician al lecturii.

Un capitol care mi-a atras atenţia este al 7-lea ,,Vârste, locuri şi situaţii’’ în care tratează

unele aspecte care ţin de cititor: „Lectura de plăcere şi vârsta cititorului, Încântătoarele

lecturi ale copilăriei, Cititorul copil, Tipuri de vârstă ideală a cititorilor şi recititorilor,

Locuri: un condamnat politic reciteşte Proust, Genul şi politica relecturii”. Acest capitol a

generat o sumedenie de întrebări de tipul: Ce, când, cum citim? Ştim că alegerea cărţilor

trebuie să se realizeze potrivit vârstei, temperamentului, gustului şi necesităţilor fiecărui

lector. Borges le spunea studenţilor săi: ,,Dacă aceste cărţi vă plac, bine; iar dacă nu vă plac,

lăsaţi-le...Literatura e destul de bogată pentru a vă oferi un autor demn de atenţia

dumneavoastră”.

Oricum, numărul cărţilor la care avem acces e uriaş, depăşind cu mult ceea ce ne-ar

interesa şi am putea citi de-a lungul unei vieţi. Problema este de a şti cum să ne descurcăm.

Când citim şi unde citim? E dificil de fixat timpul în care ar trebui citită (recitită) o carte. E

totuşi important ca operele să fie citite la timpul lor, afirmă Călinescu.

Sunt anumite cărţi mari ale adolescenţei, sunt alte cărţi care ar trebui citite în anumite

etape ale sufletului. Lectura este inevitabil influenţată de subiectivitatea lectorului. Astfel, în

momente de oboseală, de tristeţe orice om poate descoperi antidotul acestor clipe de lectură,

căci sunt atâtea cărţi care pot comunica sete de viaţă. Despre locul în care se face lectura

există păreri şi păreri:,,Citeam pe spate, cu cartea deasupra...tolănită pe perne adânci, cartea

se legăna deasupra mea, un soare mă orbea. Citeam cocoţată în copaci, la bunici, în diverse

cotloane răcoroase, legănându-mă de balansoare, la umbra înmiresmată, lunguiaţă a vreunui

copac, departe de toţi, ceea ce îmi dădea un meschin sentiment de superioritate.(Simona

Popescu-Exuvii) ,,Cine n-a petrecut o după-masă întreagă cu urechile încinse şi cu părul

zbârlit aplecat deasupra unei cărţi, citind şi iar citind, uitând de lumea din jurul său şi

nebăgând de seamă că-i e foame? Cine n-a citit vreodată pe ascuns sub plapumă, la lumina

unei lanterne de buzunar, fiindcă tata sau mama a stins lumina pe motivul că acum trebuie să

dormi?( Michael Ende, Poveste fără sfârşit)”.

Pe lângă toate acestea, lectura trebuie să fie înţeleasă. Comprehensiunea reprezintă

momentul esenţial al lecturii, conţinând acea negociere a sensului care se produce treptat, pe

măsură ce se înaintează în lectură. Procesul lecturii e ca o călătorie într-un ţinut imaginar;

drumul este lung, complex. Se creează o ,,lume posibilă”. Lectorul trăieşte şocul instalării

într-o lume străină, căutând repere, întâlnind obstacole, chei de lectură. Pe parcursul lecturii,

importante sunt emoţiile, satisfacţia biruirii obstacolelor, trăirea estetică.

Autorul pleacă de la constatarea că lectura implică muncă, de aceea înţelege preferinţa

copiilor de a se uita la televizor, deşi psihologii şi criticii culturali cred că lectura stimulează

creativitatea într-o măsură mai mare decât privitul pasiv la televizor. Încearcă să prezinte

caracteristicile lectorului copil, cititor din plăcere: imaginaţie bogată, înclinaţie spre visare

diurnă. Interesante sunt ideile pe care le promovează în continuare:,,Lectura este pentru copil

şi adolescent o cale de a-şi îmbogăţi viaţa imaginară şi de a-şi forma priceperea de a visa cu

ochii deschişi. Lectura nu are legătură cu şcoala.” Când afirmă acest lucru se referă la dorinţa

tinerilor de a citi cărţi interzise, la lectura de duzină, la cititorul adolescent care savurează

rapid cărţi din domenii diferite.

Acest aspect îl are în vedere şi M.Sadoveanu în opera ,, Anii de ucenicie”: copilul de clasa

a doua devorează cărţi nevaloroase despre haiduci şi bandiţi spre supărarea tatălui său. Abia

după câţiva ani va citi cărţi din biblioteca tatălui său. L.Blaga în ,,Hronicul şi cântecul

vârstelor” vorbeşte despre lecturile ,,nepotrivite” ale copilăriei: ,,...descoperii un fragment din

Faust. L-am citit. Aceasta a fost lectura decisivă ce a deşteptat în mine, la vârsta de 13 ani,

16

cea mai nesăţioasă patimă a cititului”. Aşa se întâmplă şi cu elevii noştri, îndrăgostiţi de

opere nepotrivite vârstei. Tind să cred că supoziţiile lui Călinescu sunt verificate. Universul

lecturii este fascinant, deşi lectura are mulţi duşmani: substituirea lecturii cu imaginea.

Imaginea năvăleşte sub forma benzilor desenate, a afişelor, filmelor etc.

Toate aceste aspecte punctate de autor ne fac să ne regăsim, să ne analizăm şi să căutăm

soluţii pentru noi şi pentru elevii noştri. Lectura poate fi făcută la orice vârstă, dar din

plăcere, într-un anumit loc şi timp. Un singur lucru nu are în vedere autorul –faptul că lectorii

tineri nu mai citesc.,,Să-ţi placă să citeşti înseamnă să dai ceasurile de plictiseală, de care

nu poţi scăpa în viaţă, pe ceasuri de încântare”.

,,Nu este alta şi mai frumoasă... în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”

spunea M.Costin. În tumultuoasa viaţă pe care o trăim, această afirmaţie nu mai este de

actualitate. Impasul în care ne găsim e că nu putem impune lectura prin constrângere. Le-am

putea spune elevilor că literatura e un mijloc optim al cunoaşterii de sine, dar şi o sursă

privilegiată a socializării, o modalitate de a prelungi realul în virtual, hrănind setea de poveşti

a oricărei fiinţe. Lectura înseamnă viaţă. Prin intermediul cărţii, poţi fi ceea ce îţi doreşti. În

fiecare carte citită regăsim o părticică din noi, iar acest lucru ne comunică faptul că existăm,

că suntem importanţi. Prin lectură avem prilejul de a coresponda cu noi înşine, de a trăi în

prezentul scriiturii şi în prezenţa ei. Încercăm prin diferite mijoace de a-i face pe elevi să se

apropie de lectura ,,de plăcere” cum o numea M.Călinescu prin: târguri de carte, prezentări

de carte, ateliere de lectură.

Important este faptul că elevii trebuie să vadă în noi, dascălii, cititori adevăraţi, nu doar

transmiţători de informaţii despre opere literare din programa şcolară. E bine să găsim

prilejuri potrivite pentru a le vorbi despre ultima carte citită, despre ultima apariţie editorială

remarcabilă. Astfel le putem stârni interesul. Nu trebuie să fim reticenţi faţă de internet. Nu e

un duşman al lecturii. Şi aici putem schimba idei despre cărţi. Paul Cornea spunea în lucrarea

sa ,,Introducere în teoria lecturii“ că ,,nici computerul, nici televizorul nu vor duce la

dispariţia cărţii, că lectura va continua să joace un rol cardinal în viaţa oamenilor, că

accelerarea progresului tehnic va fi mereu însoţită de remedierea compensatoare a unui

spaţiu liber pentru închipuire, visare şi căutare de sens....Cred, vreau să cred că vom

continua să citim, chiar dacă nu vor mai fi cărţi. O vom face, la nevoie, pe ecrane portabile

sau fixe, de buzunar sau de mici dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom

persevera să gândim şi să producem bunuri simbolice’’.

,,Nu există prezenţe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie, şi nu un

ceas de călătorie, ci o întreagă viaţă”.(Nicolae Manolescu)

Prof. Fodor Daniela

**DIN ACTIVITĂŢILE NOASTRE

1. ACTIVITĂŢI EDUCATIVE EXTRAŞCOLARE ŞI EXTRACURRICULARE

În anul şcolar 2012-2013 s-a realizat o îmbinare armonioasă a activităţilor şcolare cu cele

extraşcolare şi extracurriculare în domeniile: artistic, cultural, tehnic, ştiinţific, sportiv,

cetăţenie democratică şi responsabilitate socială, educaţie pentru sănătate, educaţie ecologică

şi protecţia mediului, abilităţi de viaţă, consiliere şi orientare.

Elevii claselor din ciclul primar au participat la numeroase concursuri şcolare judeţene,

naţionale şi internaţionale la care au obţinut rezultate remarcabile, multe premii I, II , III şi

17

menţiuni. Dintre acestea amintesc concursurile Olimpicii cunoaşterii, Canguraşul

matematician, Comper, Canguraşul lingvistic, Euroşcolarul, Eurojunior.

Pe lânga acestea s-au realizat numeroase activităţi din domeniile amintite, vizite, excursii,

activităţi educative interesante şi recreative în acelaşi timp.

Elevii claselor gimnaziale au participat şi ei pe tot parcursul anului şcolar la numeroase

olimpiade şi concursuri, întreceri sportive, şi alte activităţi la care au obţinut rezultate

remarcabile.

În saptămâna 1-5 aprilie intitulată ,,Să ştii mai multe să fii mai bun’’dedicatată activitaţilor

,,altfel”, şcoala noastră a derulat PROIECTUL ,,EDUCAŢIE CETĂŢENEASCĂ PRIN

CREAŢIE ŞI INTELIGENŢĂ’’ prin care s-a urmărit o altă abordare a activităţii din şcoală ce

a presupus implicare, socializare, competiţie. În cadrul acestei săptămâni s-au realizat un

număr de 209 activitaţi educative din domeniile amintite. Toate activităţile au urmărit

implicarea elevilor în activităţi creative, descoperirea de noi talente şi aptitudini, iar

expoziţiile realizate cu produsele muncii elevilor au dovedit că prin răbdare şi seriozitate

putem să evidenţiem talentele şi să le încurajăm. Activitatea elevilor de la ciclul gimnazial

,,NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMĂ’’ din domeniul educaţie ecologică,

înscrisă în concursul judeţean al activităţilor din săptămâna amintită a obţinut premiul I.

De asemenea s-au încheiat parteneriate cu diverse instituţii şi s-au realizat activităţi

comune cu acestea . Întreaga activitate de coordonare a proiectelor şi programelor educative,

a urmărit în principal creşterea prestigiului şi calităţii activităţii şcolii noastre prin acţiunile

desfăşurate.

Dir. adj., prof. Istrate Mihaela

2. CONCURSURI ŞCOLARE

La Concursul naţional de Creaţie literară şi reviste şcolare „Mihai Eminescu”, Brăila au

participat elevi din clasa a V-a B – Madac Roxana, Ştroble Antonia, Raţiu Tania, Becuş

Denisa, Moga Alina. Eleva Madac Roxana, pregătită de profesor Georgeta Buda, a obţinut

Premiul III.

La Concursul naţional de creaţie „Mărţişor pentru mama”, ediţia 2013, secţiunea poezie-

proză, organizat de Liceul Tehnologic Dumeşti, Biblioteca comunală Dumeşti şi Şcoala

Gimnazială “Aron Vodă” Aroneanu, judeţul Iaşi, în perioada februarie – martie 2013 eleva

Cândea Adela, clasa a VII-a C, pregătită de profesor Fodor Daniela, a obţinut Premiul II.

La concursul internaţional ,, Cu Europa...la joacă’’ Euroşcolarul (martie 2013) au

participat elevi coordonaţi de prof. Buda Georgeta şi prof. Fodor Daniela, organizatori ai

concursului, dar şi evaluatori.

La Concursul judeţean „Limba română e patria mea” elevii pregătiţi de profesor Fodor

Daniela au obţinut următoarele rezultate: Tămaş Rareş (cls.a V-a A)-90p/menţiune; Moraru

Alex (cls.a VI-a C)-70p; Orlandea Petruţa (cls.a VII-a C)-70p; Rus Raul (cls.a VIII-a B)-

98p/premiul II. La acelaşi concurs elevii pregătiţi de profesor Georgeta Buda au avut

următoarele rezultate: Madac Roxana (cls.a V-a B)-88p; Cristea Patricia (cls.a VII-a B)-82p;

Ignat Mădălina (cls.a VIII-a A)-72p.

La Concursul judeţean de creaţie „Emoţiile primăverii”, organizat de Şcoala Gimnazială

„Sf.Gheorghe”-Sângeorgiu de Mureş au participat elevele Madac Roxana şi Pătru Diana din

clasa a V-a B. Elevele pregătite de prof. Georgeta Buda au obţinut următoarele premii:

Premiul II – eleva Madac Roxana, iar Premiul III – eleva Pătru Diana.

18

La Concursul internaţional de creaţie ARS NOVA au participat eleve din clasa a V-a B:

Becuş Denisa, Darie Raluca, Madac Roxana, Moga Alina Florina coordonate de prof. Buda

Georgeta . Elevii Cândea Adela din clasa a VII-a C şi Rus Raul din clasa a VIII- a B,

îndrumaţi de prof. Fodor Daniela, au obţinut menţiuni.

La Concursul naţional de creaţie ,,Ionel Teodoreanu’’ organizat de Liceul Tehnologic

Dumeşti, Biblioteca comunală Dumeşti şi Şcoala Gimnazială “Aron Vodă” Aroneanu, judeţul

Iaşi, în perioada aprilie – mai au participat Cândea Adela, din clasa a VII-a C care a obţinut

premiul II şi Rus Raul, din clasa a VIII-a B, coordonaţi de prof. Fodor Daniela.

La secţiunea de eseuri ,,Satul românesc între tradiţie şi modernitate’’ din cadrul

Festivalului Naţional de tradiţii şi obiceiuri populare ,,La porţile Apusenilor’’ Alba Iulia-au

participat Cândea Adela, clasa VII C care a obţinut un premiu special şi Rus Raul, clasa VIII

B, coordonaţi de prof. Fodor Daniela

La Concursul naţional ,,Copilărie-vis şi inocenţă’’ Neamţ, au participat Cândea Adela din

clasa VII C obţinând premiul I şi Rus Raul din clasa VIII C- premiul I (mai 2013), fiind

coordonaţi de prof. Fodor Daniela

La concursul zonal ,,Să ne preţuim tinerele valori’’ eleva Cândea Adela, clasa VII C, a

obţinut premiul I, fiind coordonată de prof. Fodor Daniela.

La concursul ,,Muguri de primăvară’’, secţiunea poezie, organizat de poliţia română Tg

Mureş, a participat Rus Raul Octavian din clasa a VIII B, coordonat de prof. Fodor Daniela.

La concursul zonal ,,Târnăveni peste 100 de ani’’ Cândea Adela a obţinut premiul I, iar

Rus Raul, premiul II, coordonaţi de prof. Fodor Daniela.

La concursul judeţean ,,Tg Mureş pentru 100 de ani’’ a participat Rus Raul, clasa VIII a

B, fiind ales ,,Preşedinte pentru o zi la Consiliul Judeţean’’ (iunie 2013) coordonator - prof.

Fodor Daniela.

La Concursul internaţional ,,Pentru o lume mai bună’’ Turnu Măgurele, iunie 2013, au

participat Cândea Adela, clasa VII a C şi Rus Raul, clasa a VIII-a C, coordonaţi de prof.

Fodor Daniela.

3. DOSARUL UNEI ACTIVITĂŢI DIN PROGRAMUL

„Să ştii mai multe să fii mai bun”

1. Activitatea cu cel mai mare impact în rândul elevilor a fost ,,Nimic nu se pierde, totul se

transformă’’.

2. Se încadrează domeniului: educaţie ecologică şi protecţie a mediului.

3. Scopul activităţii noastre a fost nu numai unul informativ ce presupune transmiterea

cunoştinţelor despre deşeuri şi reciclarea lor, dar şi unul educativ. S-a urmărit educarea

elevilor în spiritul respectului faţă de mediul înconjurător prin colectarea, reciclarea şi

valorificarea deşeurilor din hârtie, carton, plastic, sticlă. În urma activităţilor umane,

rezultă zilnic cantităţi uriaşe de deşeuri menajere şi industriale care depreciază calitatea

factorilor de mediu, având consecinţe grave asupra populaţiei. Am considerat că este

necesar să schimbăm mentalitatea actuală conform căreia rezolvarea problemei deşeurilor

este doar responsabilitatea autorităţilor şi a organizaţiilor nonguvernamentale de mediu.

19

Ţinând seama de caracterul limitat al resurselor naturale, cu toţii suntem responsabili de

ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi fiecare dintre noi are obligaţia morală de a contribui

la protejarea şi conservarea mediului înconjurător.

4. Obiectivele educaţionale ale activităţii :

- să descrie modalităţile de reciclare a hârtiei, plasticului, sticlei, metalului;

- să exprime convingeri despre necesitatea protejării mediului înconjurător prin

reciclarea deşeurilor;

- să folosească hârtia reciclată, sacii menajeri în scop creativ;

S-a urmărit familiarizarea elevilor cu lumea artei şi modei prin reciclare, îmbogăţirea

cunoştinţelor despre utilitatea materialelor reciclabile, dar şi stimularea motivaţiei pentru

protecţia mediului înconjurător prin aprecierea şi valorificarea produselor reciclabile.

5. Elevi participanţi: 250

6. Durata şi locul desfăşurării activităţii: 4 zile, Şcoala Gimnazială ,,Avram Iancu’’ Târnăveni

7. Descrierea activităţii:

Activitatea a avut la baza ei un proiect realizat în şcoala noastră ,,Educaţie cetaţenească prin

creaţie şi inteligenţă’’ derulat în săptămâna ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun’’ ce a urmărit

implicarea unui număr mare de elevi în acţiuni de ecologizare (colectare de ziare, reviste, hârtii)

şi confecţionarea unor obiecte din acestea. În cadrul atelierelor de lucru, s-a abordat următoarea

temă: ,,Artă din materiale reciclabile’’, elevii având posibilitatea de a alege materialele.

Materialele folosite au fost hârtia, sacii menajerii, cartoanele, paharele de unică folosinţă.

Sarcinile de lucru au fost bine stabilite şi au dat ocazia elevilor de a veni şi ei cu propuneri.

,,Parada modei’’ a urmărit valorificarea obiectelor de îmbrăcăminte şi a accesoriilor, ,,Portretele

scriitorilor’’au devenit material didactic iar picturile pe peturi pot fi admirate într-o sală de

clasă.

8. Rezultate

Elevii coordonaţi de doamnele profesoare Buda Georgeta şi Fodor Daniela au propus şi creat

portrete ale scriitorilor şi felicitări din hârtie. Ziarele, revistele, hârtia au fost materialele

necesare pentru obţinerea unor altfel de portrete ale unor scriitori români. Elevii au tăiat, au

decupat cifre, litere, astfel încât să dea viaţă acestor oameni de cultură. Metodele aplicate au

vizat în primul rând memoria vizuală. Cei îndrumaţi de doamna profesoară Szilagyi Elisabeta

au venit cu ideea de a realiza picturi pe peturi. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au venit în

atelierul de lucru cu pensule, vopsea, sticle, pahare de unică folosinţă, farfurii din plastic.

Produsele obţinute au fost folosite şi la aranjarea mesei, dar şi la împodobirea spaţiilor verzi din

curtea şcolii. Unele sunt admirate în cadrul expoziţiei din Holul Artelor. Elevii îndrumaţi de

profesorii de matematică, desen, fizică etc şi-au dovedit priceperea în crearea unor corpuri

geometrice, păsări, flori, decoraţiuni, instrumente muzicale, accesorii, articole de vestimentaţie.

S-a realizat un climat favorabil, elevii şi dascălii implicându-se cu toată dăruirea pentru a

evidenţia rodul muncii în cadrul unor expoziţii pe holul şcolii:

,,Quillling’’

,,Altfel de portrete ale scriitorilor români’’

,,Artă din materiale reciclabile’’

,,Accesorii’’

A avut loc şi un concurs la care au participat foarte mulţi elevi ,,Parada modei din materiale

reciclabile’’ .

9. Atât prin caracterul interdisciplinar pe care îl are această activitate, cât şi prin complexitatea

ei, implică foarte mult timp. Elevii, profesorii, părinţii care au urmărit punerea în practică şi-au

manifestat sprijinul şi dorinţa de continuare a acesteia. Următorul pas îl constituie realizarea

unei expoziţii la biblioteca oraşului cu portrete ale scriitorilor. De asemenea, elevele claselor a

VII-a şi-au manifestat interesul pentru realizarea unui concurs zonal cu titlul,, Cea mai elegantă

rochie’’ confecţionată din reviste/saci menajeri.

20

10. De obicei, este greu de ales o activitate care să fie considerată ,,cea mai reuşită’’ întrucât

părerile sunt împărţite. În şcoala noastră, s-au derulat o serie de activităţi pe placul elevilor

dintre care menţionăm: ,,O zi pentru şcoala mea’’(acţiuni de ecologizare, înfrumuseţare a

spaţiilor verzi’’

,,Sunt curios. Vreau să cunosc’’ (excursii la Turda, Sibiu, Praid, Bobohalma)

,, Mirosul primăverii se face resimţit’’ (ateliere de lucru)

Activitatea propusă este originală, atractivă şi dă posibilitatea elevilor de a aborda probleme

din cele mai diverse. Aceştia nu numai că au colectat materiale reciclabile, dar şi-au dovedit

măiestria şi priceperea pentru a realiza obiecte interesante, venind în fiecare zi cu idei noi,

implicându-şi părinţii şi prietenii. Pentru ei, activitatea a fost deconectantă, dându-le

posibilitatea de a ieşi din tiparele unui orar impus. Pentru dascăli, activitatea a cerut multă

pregătire, timp, dar şi material didactic. Părinţii au fost încântaţi de rezultatele activităţii (rochii,

corpuri geometrice, aranjamente de Paşte etc.) (prof. Fodor Daniela)

Mărturii ale elevilor/părinţilor/cadrelor didactice

• ,,Trebuie să fim implicaţi. Un om activ trebuie să-şi demonstreze , în primul rând lui, că poate

transforma orice în ceva util. ,,Nimic nu se pierde, totul se transformă’’-aşa ne-am gândit şi noi.

Acesta trebuie să fie un principiu al omului educat, interesat ca totul din jurul său să-şi

demonstreze utilitatea în viaţa de zi cu zi.’’ (prof. Buda Georgeta)

• ,,Reciclarea deşeurilor este o problemă a lumii civilizate, iar utilizarea lor trebuie să fie un

obiectiv educaţional al societăţii contemporane. Exprimarea ideilor prin realizarea unor

materiale artistice, stimularea interesului pentru actul creativ au fost numitorul comun în

activităţile atelierelor de lucru.’’ (prof. Szilagyi Elisabeta)

• ,,Activităţile de reciclare a deşeurilor prin confecţionarea de ,,comori din nimicuri’’ au

dezvoltat creativitatea elevilor, capacitatea muncii în echipe, abilităţile de a construi lucruri

utile din materiale devenite deşeuri şi au transmis mesajul responsabilităţii fiecăruia dintre noi

pentru a păstra planeta curată prin reciclare.’’(prof. Istrate Mihaela)

• ,,Am citit multe lucruri despre importanţa reciclării hârtiei şi a materialelor reciclabile, dar nu

am bănuit că şi noi, elevii, suntem în stare să realizăm atâtea lucruri utile şi frumoase. Tot ceea

ce am realizat în ateliere de lucru este apreciat de toată lumea, dar mai ales de noi, elevii,

pentru că este munca noastră.’’(Costea Simona, cls. a VIII-a A)

• ,,Fetele au fost superbe în rochiile create din saci de plastic şi hârtie, accesoriile parcă erau

scoase dintr-o casetă autentică iar curtea şcolii arăta superb după ce arborii au fost împodobiţi

cu obiecte realizate din hârtie reciclabilă.. A fost cea mai reuşită activitate şi aceasta nu este

numai părerea mea.’’(Cătană Cristina, cls. a VIII-a A)

• ,,Ideea de a mă îmbrăca ,,altfel’’ mi-a surâs. Recunosc că am fost ajutată în a-mi crea

vestimentaţia de tatăl meu şi sora mea mai mare. Pot spune că mi-a răpit din timp , că am depus

un efort mare, dar sunt mulţumită, pentru că am avut ocazia să îmi exprim un gând.’’(Vescan

Cristina, cls. a VI-a )

• ,,Iniţial nu prea ştiam nici eu ce să realizez. Mi s-a părut o idee bună, dar şi o provocare.

Rezultatul şi importanţa acestei activităţi mi-au fost transformate în certitudine, în timpul

paradei, când într-adevăr mi-am dat seama că orice obiect are rolul lui în viaţa de zi cu zi.’’

(Boar Adela, cls. VI-a )

• ,,Şi noi, părinţii, ne-am gândit ce-ar putea învăţa copiii noştri în săptămâna ,,Să ştii mai multe,

să fii mai bunl’’. Iniţial, am crezut că vor fi activităţi banale care îi vor face pe copii să nu

dorească să frecventeze acele zile. Şi noi, şi copiii am fost plăcut surprinşi să constatăm că orice

,,altfel’’ de activitate îi dezvoltă moral, educativ, social, comunicativ pe toţi cei implicaţi în

activităţi.’’ (Boar Cremona, părinte)

21

**ALFABETUL, SEMNELE, SEMAFORUL ŞI NON-VIOLENŢA

A accidenta intenţionat nu este un lucru bun.

Binele făcut cuiva nu se uită.

Cuvintele violente dor şi trebuie evitate.

Dispreţuind pe ceilalţi, vei fi şi tu dispreţuit.

Enervând o persoană, nu câştigi nimic.

Făcând rău cuiva, îţi faci rău ţie.

Gesturile neprietenoase te îndepărtează de ceilalţi.

Hărţuirea fizică şi verbală trebuie înlăturată.

Iartă-l pe cel care ţi-a făcut rău.

Jocurile nefireşti pot duce la accidente grave.

Kilogramele de răutate distrug armonia într-o societate.

Limbajul neadecvat poate duce la bătaie.

Minciuna are picioare scurte şi în cazul violenţei.

Nu uita niciodată respectul faţă de cei apropiaţi, chiar dacă ţi-au greşit.

Omenia este cea mai bună soluţie de a îndepărta violenţa.

Puterea nestăpânită este o cauză majoră a amplificării violenţei.

Quasarul comportamentului pozitiv îndreaptă până şi cel mai pierdut elev.

Răbdarea este cea mai bună cale pentru rezolvarea conflictelor.

Succesul obţinut prin violenţă este doar o amăgire.

Şantajul este arma folosită de cei violenţi pentru a-şi atinge scopul.

Timiditatea este o cauză a violenţei în şcoli.

Ţipătul de ajutor al copiilor agresaţi trebuie auzit de toţi.

Umilinţa trebuie alungată din obiceiurile noastre.

Viitorul nostru are rădăcinile în acţiunile din prezent.

Weekend-ul nu trebuie petrecut în preajma violenţei.

Xeroxul comportamentului violent necesită un „delete” urgent.

Yala indiferenţei merită o blocare permanentă.

Zâmbetul este şters de pe faţa copiilor prin actele de violenţă.

CONCLUZIE:

MOMENTELE DE VIOLENŢĂ ÎNTUNECĂ SUFLETUL COPIILOR, AL ADULŢILOR.

Elevii clasei a VI-a A şi prof.Georgeta Buda

22

PAGINA DE CREAŢIE

„MUGURI DE PRIMĂVARĂ” – CONCURS RUS RAUL OCTAVIAN- cls.a VIII-a B

MONOCROM

Nu pot identifica motivul care a stat la baza acestei

culori,

Căci îmi dau seama pur şi simplu că albul a fost

ales.

A fost dorită strălucire, iar modestia ce-au cules

Au furat-o fără jenă din petala unei flori.

Neştiind că reuşesc a ne speria cu simplitatea

Au uitat de curcubeu când au creat ”divinitatea”.

Doar ei, zeii, au decis ca lumina să fie albă

Şi puritatea aproape pură să se cheme primăvară.

Zeci şi sute de nuanţe fiice din şapte culori,

Lume scrisă şi pictată de o mie de actori.

Pentru ce, pe lumea asta, folosim o gamă-ntreagă?

Căci eu văd doar o culoare, şi se cheamă primăvară.

ULTIMA ZI DE GER...

Simt faptul că s-a produs schimbarea,

Căci aerul negru de ieri,

Pare-se că a murit în chinurile luminii.

Şi sunete răzleţe au primit chemarea

Căci vocile păsărilor au biruit spinii

Ucişi acum în ştreanguri de catifea.

O nouă clipă a ţipat în vacarmul trecutului

Şi o altă bătrână iarnă îşi plecă gâtul

În faţa toporului –

Ca un Excalibur în mâna regelui –

Cu care zâna a izbit pământul

Unde odihneşte iarna.

CONTRAST

Jocul de-a frumosul va rămâne mereu în inima mea,

Întrucât mă voi juca mereu când voi fi singur.

Acum, însă, timpurile mă obligă să opresc deliciul,

Să mă schimb, pentru o vreme rea

Ce vine să-mi ucidă etern capriciul,

şi copilăria.

Voi păstra amintiri pentru care să lăcrimez uneori.

Voi avea nevoie să-mi fie dor de ce-a trecut,

Să simt din plin impactul viitorului ocult.

Voi vrea să râd deseori.

Pentru aceasta am cu mine un desen aproape mut

Cu natura.

E o privelişte de iarnă, o noapte rece, întunecată.

Dar, stai să caut în setar.

Cred că mai am de la tine acea poză cu chenar!

Da! O voi pune în zăpadă peste noapte aplecată.

Şi-ţi voi privi chipul cu drag,

Pe fundal de primăvară.

„FLOARE DE CIREŞ” TÂRGU-MUREŞ – CONCURS JUDEŢEAN

PREMIU SPECIAL – RUS RAUL OCTAVIAN- cls.a VIII-a B

CALEA LACTEE

Iau paharul şi-i privesc strălucirea;

Mă înec în balta de întuneric de pe fundul său;

Îi simt menirea,

Căci implozia şi explozia,

Ele nu fac decât să croiască o cale laptelui

Care în lupta sa cu ambrozia

Pare că predomină întregul, negrul hău

În care zeii l-au lăsat pribeag.

Croşetând printre stele violacee,

Sparge pahare şi se întinde,

Acelaşi lapte infinit

Din Calea Lactee.

ULTIMATUM

Rezemat de tine, îţi simt inima rece.

Ar vrea să mă respingă, şi eu aşa aş vrea,

Însă nu pot îndepărta cătuşele de fier

Care ne leagă de urâta, muribunda stea.

Şi simt că va muri, ea şi iubirea ta

Pentru tot ce a fost viaţă, aici, în viaţa mea.

Ne-am putea îndrăgosti încă o dată...

Aş putea să mai trăiesc,

Însă, să te iubesc cu forţa,

Mai bine nu te mai iubesc.

Dintre pieire dulce ş-ispită de amor

Am spus, silit de nimeni, cu drag

Mai bine mor...

REGRET

În lupta cu Universul, mintea omului a pierdut

demult.

Simt că nu mai are rost să mă gândesc de unde sunt

Atâta timp cât am fost rugat să trăiesc incult.

Accept.

Stau, ţinând evidenţa secundelor în veacul cel

pământesc.

Realizez că fiind aproape cea mai mică fiinţă din

Univers

Îmi este imposibil ca timpul să-l opresc.

Accept.

23

Dar îmi amintesc clipele în care am petrecut

copilăria-n toi.

Ştiu că fiind blestemat cu acest suflet complet lipsit

de grai

Nu o voi putea aduce înapoi.

Refuz.

„LA PORŢILE APUSENILOR” ALBA IULIA – FESTIVAL NAŢIONAL

OBICEIURI ŞI TRADIŢII POPULARE – ZESTRE SPIRITUALĂ A NEAMULUI ROMÂNESC

PREMIU SPECIAL – CÂNDEA ADELA- cls.a VII-a C

În apusul soarelui şi-n liniştea încăperii, deschid cartea. Deschid cartea şi cartea geme de marea ei povară de

frumuseţe, umplându-mi inima de zvâcnirea ei din adânc. Carte, prietenă, să nu te-nchizi sfioasă-n coperţile tale!

Să nu închizi în coperţile tale şerpuirea iatacului tău lăuntric, fără să-mi laşi cheia – cuvintele tale –

îmblânzitoarele lumii şi-ale mele poate. Mă las pradă magiei cărţii, căci la-nceput se ştie, n-a fost altceva decât

cuvântul. Doar el este singurul ce-mi îngăduie să trăiesc dincolo de timpul prezent, de timpul ce mi s-a dat. În

liniştea asurzitoare, aud parcă „Mioriţa”. Doar acordurile de cuvinte, îmbinate armonios între ele mai dau lumină

camerei mele şi pământului deopotrivă. Se făcea că „Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai”, mă pierd în satul cu

oameni simpli, cercetat de mister, căci şi eu cred aidoma poetului: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat / Aici

orice gând e mai încet / Şi inima-ţi zvâcneşte mai rar / Ca şi când nu ţi-ar bate în piept, / Ci adânc, în pământ,

undeva” (L. Blaga). Aici, munca ţăranului, trecerea timpului, dorul fără întruchipare, totul face parte din

monografia sufletească a satului românesc. Pierdută, mă caut, caut identitatea şi verticalitatea noastră în respectul

tradiţiei, al obiceiurilor, în ansamblul folcloric românesc de altădată şi de azi. Valoarea acestora este reprezentată

artistic şi păstrată în literatura de azi, ori muzică, arte vituale sau viaţa de zi cu zi, fiind păstrate cu sfinţenie, ca o

adevărată zestre. La ce altceva să se fi gândit creatorul Coloanei Infinitului, dacă nu la infinitul plin de întrebări,

întreţesut cu simboluri şi colorat cu imaginaţie al ţăranului român, privind spre cer şi pământ cu înţelepciune,

zbătându-se în imperiul lumii sale. El trăieşte într-o cuprinzătoare viziune religioasă, viaţa lui fiind străbătută de

un bogat suflu mistic. Biserica este aşezământul tradiţional care organizează şi îndrumă viaţa religioasă a satului,

religia fiind văzută adesea ca mijoc de rezistenţă spirituală pentru păstrarea fiinţei naţionale. Postul cel Mare – cu

reţineri şi interdicţii – slujba religioasă de seară, înconjuratul bisericii – obiceiuri străvechi – deveneau momente

de apogeu şi atunci, ca şi acum, de altfel.

Cuvintele tale, carte, mă farmecă. Îmi arată-n culori, nestemate: ouă încondeiate de Paşti din Bucovina,

arhitectura şi pictura atâtor sfinte locaşuri de cult şi cultură, altare de veghe, ceramică de Horezu, sculpturi în

lemn – ca de cel mai scump meşteşugar. Cu poarta mea de lemn tradiţional sculptată mă mândresc, căci vreau să

cred că poartă-n ea aceeaşi veche urmă de sudoare ţărănească, de altă dată.

Plâng cu lacrimi de cuvinte mierloase, alături de tine, carte, în doina cea de jale din poezia populară. Aceasta

îmbracă astăzi alte haine, în elegia literaturii culte, zadarnic însă: e acelaşi fiorul, aceeaşi jalea. Cântecele despre

soartă şi noroc de odinioară, le-am păstrat azi sub forma cuvântului meditaţiei profunde, iar strigăturile se strigă

acum în epigrame. Toate s-au păstrat, în scris, în suflet, în obicei. Cuvintele baladelor, legendelor şi basmelor

culte, create de autori cunoscuţi, îşi au ecoul în modelul speciilor populare respective, iar ceea ce n-a avut

propria existenţă a fost înglobată în obiceiuri şi datini zise în şezători sau la clacă, în ceasuri de tihnă sau în clipe

de tulburare. Cu încleştare a trebuit să-şi păstreze zestrea spirituală românul ca să poată rezista în faţa puhoaielor

cotropitoare pe care istoria i le-a aruncat în faţă.

Să ne dăm mâna, carte, şi prinsă strâns de cuvintele tale să nu lăsăm nici noi să se piardă nimic din lada

timpului şi, ca-ntr-un ritual de fertilitate popular, să asigurăm recolta generaţiei următoare – condiţie de bază a

supravieţuirii neamului.

Doar alungatul spiritelor rele din aşa-numita Noapte a strigoilor să ne mai amintească de păzitul usturoiului!

Se celebrează aici înnoirea timpului, în cadrul unui ciclu anual, axat pe momente speciale, ceremoniale, precum

solstiţiile şi echinocţiile, anumite sărbători din calendarul creştin de mai târziu. E vremea practicilor magice,

pline de semnificaţii spirituale, perioada de reînnoire, când cerurile sunt deschise şi cei curaţi cu inima pot vedea

şi cunoaşte cele „de dincolo de lume”. Ştiu că ai pus la loc de frunte, carte, basmele povestite de bătrâni în

anumite ceasuri ale serii, ele având rolul de a-i introduce pe cei mici în tainele lumii cu binele şi răul, frumosul şi

urâtul, cerul şi tărâmul celălalt. Sonorităţi arhaice cu rezonanţă în prezent au deopotrivă bocetele din cântecele

24

funerare ori chiotele şi strigăturile de la nuntă, ritualurile, practicile străvechi, însufleţind semnificaţia

obiceiurilor şi datinilor. Cele mai bogate dintre acestea se concentrează în jurul Crăciunului şi Anului Nou:

descătuşare de forţe umane, material şi spirituale, readucându-se armonia prin cuvânt. Personaje ca dintr-un

basm, costumele populare viu colorate, îmbrăcate tradiţional la colindat, sorcovit ori mersul cu pluguşorul, m-au

uimit dintotdeauna. Colindele, „sculaţi gazde. Nu dormiţi / Vremea e să vă treziţi”, capra frumos împodobită cu

zurgălăi şi glasul buhaiului răsună-n „zori de ziuă” în satul românesc tradiţional. Este slăvită Naşterea lui Iisus

Hristos. Glasurile copiilor din ajunul Anului Nou din „Pluguşorul românesc” „Aho, aho, copii şi fraţi / Staţi

puţin şi nu mânaţi” – readuc armonia cuvântului, puritatea lui dintâi. Şi ca o ultimă urare, „Sorcova vesela” de

Anul Nou: „să trăiţi, să-ntineriţi” răsună parcă aievea glasuri tinere. În viziunea populară, vârsta tinereţii este cea

a probelor, iubirii şi fanteziei, pe când vârsta matură este cea a înţelepciunii şi respectării armoniei cosmice în

concordanţă cu armonia interioară. Sacrificat după obicei, „porcul Ghiţă” a stors poate multe lacrimi inocente,

dar bradul întotdeauna frumos împodobit, cadourile aduse de Moş Crăciun, ne-au răcorit, carte, aşteptările.

Cu bucuria-n cuvinte şi-n sufletul meu, căci cuvintele tac şi vorbesc, vorbesc şi tac, satul românesc generator

de neam şi patrimoniu spiritual „adoarme şi-mprejur respiră eternitatea” (O. Goga). Acordurile „Mioriţei” se

sting... cartea aţipeşte cu perina cuvintelor ostenite sub cap, iar eu mă regăsesc, pierdută în gurile de rai, unde

doar Luceafărul mai doineşte.

Concurs ,, Copilărie-vis şi inocenţă’’ Premiul I

COPILĂRIA – RUS RAUL OCTAVIAN- cls.a VIII-a B

A fost prima binecuvântare a vieţii, alături de multe altele venite tot datorită acestui cadou divin obârşit în

nevinovăţia unei existenţe protejate de propria-mi stea, martoră a vieţii şi a morţii, a virtuţii şi a păcatului unor

suflete blagoslovite şi ele cu aceeaşi scurtă copilărie.

Mă las pradă chemării şi încerc să redevin ceea ce am fost odată, să mă înec din nou în parfumul acelor ani

în care vedeam totul într-o lumină plină de curiozitate şi simţeam că soarele, cerul, alături de întreaga natură

sunt într-adevăr acolo, în viziunea plină de mistere a ochilor de copil; simţeam şi simt şi acum amintirea fiecărei

clipe ca şi cum aş fi păstrat-o într-un album. Totul era de două ori mai semnificativ, iar timpul aparent etern mi-

a dat impresia că mă va lăsa mereu în acest paradis pe care inconştienţa mă oprea să îl preţuiesc măcar cât să

îmi arăt recunoştinţa pentru însuşi faptul că am fost lăsat în inconştienţă.

Paşi mărunţi de-a lungul coridorului, chiote şi surâsuri pline de suflul entuziasmului, zâmbete rupte de pe

chipuri demult uitate, voci şi cuvinte întipărite în suflet – toate mă condamnă să-mi retrăiesc fericirea, având

mereu un nou motiv să o fac, chiar şi aşa, în tăcerea care contrastează puternic cu anii plini de culoare pe care i-

am pictat cu acuarela lunecoasă – adevărată esenţă a fericirii. Ce rost are că acum nu mai depăşesc conturul pe

care în urmă cu atât de mult timp mă străduiam să îl menţin intact, dacă singurul meu instrument este grafitul

tuciuriu al creionului sărac în culori pe care mi l-a dat la schimb trecerea timpului? Curcubeul nu mai este la fel

prin prisma gândirii mature cu care negrul şi albul se îmbină spre a constitui cel mai trist peisaj care a vrut

vreodată să reflecte copilăria. Este doar o lacrimă pe care cerul a întins-o neglijent, încercând să scoată din

suport aceleaşi creioane care mai demult îi dădeau albastrul cu care şi-ar fi permis să plângă acum fără nicio

ruşine, fără nicio remuşcare. Prefer, însă, tot ceea ce a mai păstrat un strop de culoare în compoziţia sa şi astfel

reuşesc să pătez din când în când grafitul obscur cu lacrimi pline de lumina amintirilor ce îmi permit să folosesc

din nou creionul stropit cu urmele de culoare desprinse din strălucirea plânsului, spre a termina tabloul menit să-

mi rezume copilăria. Astfel, stau ore în şir şi meditez asupra adevăratelor fericiri ale vieţii mele în încercarea de

a stoarce şi ultimii stropi ai unor ochi care au uitat demult cum este să plângi cu adevărat de bucurie; ai unor

ochi care oglindesc şters instinctele odiosului suflet care a uitat de adevărata bucurie. Astfel stau şi storc de

viaţă un suflet deja demult mort.

Părerea de rău mă îndeamnă să iau din nou condeiul în mâna dreaptă şi să văd dacă mai ştiu să scriu. L-aş lua

cu adevărat şi poate că aş depune adevărate eforturi să caligrafiez dacă aş avea într-adevăr ceva de spus mie sau

oricui ar dori să asculte o poveste fără premisă în care copilăria nu ar reprezenta decât un clişeu sentimental

pentru cei ce deja au trăit-o.

Cuprins între timp de amintirea vieţii, nu pot vedea altceva decât lumina orbitoare a unei adevărate epoci de

aur, o epocă a sufletului meu, mai întunecat pe măsură ce rănile notelor care mi-au pecetluit existenţa atât de

mult timp se vindecau în ultima cea mai dulce durere care mi-a dezmierdat sufletul. Aud fără greşire ultima

poveste a bunicii, simt încă şoaptele calde ce îmi alinau spaima ultimei căzături dinaintea marelui pas şi mai

ales văd ochii fix aţintiţi ai părinţilor, destul de puternici încât să mă pedepsească prin dojana ce se citea în

privirile lor pline de o falsă ignoranţă în care se simţea un limpede, etern: ”Te iert, te iubesc!” zărit şi acum în

ochii lor imortalizaţi din trecut de o raţiune suferindă de dorul copilăriei spre a cărei amintire mă adâncesc tot

mai tare pe măsură ce simt că o voi uita.

25

Copilărie-vis şi inocenţă

Premiul I

SUFLETUL COPILĂRIEI – CÂNDEA ADELA- cls.a VII-a C

Te-am căutat. Cu groază mă gândeam mereu că poate-ţi este frică de nopţile grele ale zilelor ce te-au luat de

lângă mine. În primăvară te-am căutat şi mi s-a spus că ai plecat cu-n om de zăpadă pe sania făcută de bunicul. Cu

groază mă gândeam că poate neaua rece te-ar putea atinge şi-ar stinge căldura sufletului tău... Te-am căutat în

vară, în săritura şopronului şi mi s-a spus că ai plecat cu-n val, călătorind din floare-n floare şi prin cobaltul

cerului ce scânteiază iar. Cu groază mă gândeam că poate-ţi este sete, ori poate-ţi este dor de mine. În toamnă te-

am căutat şi cineva te-a văzut la trunchiul unui copac uitat în livadă, ce m-a înşelat şi el şi te-a luat. În iarnă, cu

ochii mei te-am văzut, cu ochii mei te-am văzut coborând în rădăcini şi de atunci te tot aştept şi ... şi nu mai cred

în anotimpuri.

Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, ochii tăi negri mamă, mi-au tăiat calea. Cu ochii-n ochii tăi,

fără de clipire, simt cum căldura lor îmi furnică tot corpul cu mângâieri blajine. Blândeţea lor m-a liniştit. Simt

cum mă topesc în ei şi încet-încet, mă coc din nou, ca-n acel cuptor de iulie în care m-am plămădit, fruct dorit din

pântecele tău, iubire din iubire. Pe atunci, palmele mamei erau singurele uliţi prin care puteam păşi, iar ochii ei,

singurele ferestre prin care puteam privi. Apoi, vinovăţia timpului şi-a ridicat obloanele şi mi-am pierdut urma şi

umbra... Aici, pot lua dacă vreau sub aripă de peşte un râu şi să tot curg... să dau târcoale parcului copilăriei. Aici,

râsetele mele se amestecă cu behăitul mieilor şi cu căutarea şăgalnică a pălăriei bunicului când mă jucam de-

ascunselea în valea cu sălcii şi trestii, învingându-mi frica copilărească. Doar aici am cunoscut întâia dată mingi

minunate ce jucau umbrele văzduhului – păsările, zmeie felurit colorate care zburau fără de vânt ori cârmă –

fluturii. Doar aici, o undă slabă de parfum, ca şi cum mă recunosc şi mă strigă pe nume ghioceii, îmi dezmiardă

simţurile. Zgomotul paşilor mei mici cunosc emoţia primei zile de şcoală şi cu răni la genunche mă poartă printre

îngeri şi demoni, căci sufletul meu de copil naiv îmi e drumeţ cu aripi neînvinse, călătoare, ca păsările când se-

ntorc la cuiburi primăvara. Doar aici pot să zbor peste amurgul de stele, în Carul Mic şi Carul Mare cu sania lui

Moş Crăciun cu renii săi, aşteptând cadourile mult dorite.

Vise... culeg vise... doar cu tine copilărie pot visa în culori şi visul meu mic poate să mai crească un pic.

Niciodată n-am căutat să sorb cu mai multă lăcomie, prin toţi porii fiinţei mele căldura binefăcătoare a verii, ori

răcoarea şi blândeţea fulgilor de nea din iarnă. Gesturi fără alibi...

La o clipire de geană, simt cum te cutremuri toată, mamă, aproape că-ţi trăiesc înfrigurarea emoţiei.

„Priveşte în sufletul tău!” mi-ai spus. Sub pleoapele pe care le ţineam închise-acum, vedenia ochilor

nesfârşiţi m-a chinuit un minut apoi m-am liniştit şi am deschis ochii. Într-un final, am înţeles. Doar blândeţea

ochilor tăi au putut să mă smulgă dintr-o realitate ce mă înstrăina tot mai mult de mine. Doar ei au putut să mă

facă să cotrobăiesc prin toate cotloanele sufletului meu, pentru a da de copilul straşnic ascuns, dispus să râdă

însă din nou, odată descoperit, târând parcă după el adolescenta din mine, înspăimântată poate tocmai de ceea ce

copilul savura: copilăria. Totul era acolo: pomul cu trunchiul şi crengile lui din toamnă, de care atârna leagănul

din sfoară, florile cu parfumul lor din primăvară, cerul, glasurile verii şi-ale iernii. În sufletul meu ai fost mereu,

copilărie, doar că n-am ştiut unde să te caut, de aceea poate mă cheamă mereu păpuşile frumos înşirate din

camera veche, să ne privim sfioase-n ochi. În sufletul meu, eşti mereu copilărie, căci de ce altceva mă pierd în

privirile frunzelor căzute pe alee toamna şi umbrele aleargă jucăuş şoptind pe poteci în urma mea? Iubesc din

nou natura şi cred în ea! Acum norii nu-şi mai fac semne de întrebare la apariţia mea şi iarna zadarnic încearcă

– în joacă, poate – să-mi îngheţe visarea şi dorul, năzdrăvănia şi bucuria, căci omul de zăpadă mi-e prieten şi

mi-a şoptit că dacă-l port în suflet, nu se va topi niciodată.

În sufletul meu vei fi mereu copilărie, căci am nevoie de tine, să pot să privesc cerul cu frică şi cu bucurie, să

pot să ascult pământul, acolo unde vieţuieşte fiinţa lucrurilor, vrăjitorul soare de vară să poată să-mi şteargă

lacrimile toamnei ori turţurul iernii.

În sufletul meu încă mai sunt mistere, încă mai cred în iluzii, iar dacă te port în suflet copilărie, iluzia că

timpul nu trece e-adevărată! Şi asta îmi este de ajuns pentru ca adolescenta şi copilul din mine să meargă în

aceeaşi direcţie poate până când, la braţ cu maturitatea, vor întâlni bătrâneţea – destul de înţeleaptă pentru a

merge şi ea pe acelaşi drum....

Concursul zonal ,,Să ne preţuim tinerele valori’’

26

Premiul I

RITMUL INIMII – CÂNDEA ADELA -cls.a VII-a C

Într-o poveste minunată, toarsă-n fir de „A fost odată...” mă înclin în faţa existenţei tale. Te-am privit adesea şi

te-am întrebat: „Ce taină ascunzi şi ce mister ascunde voalul tău de dealuri şi păduri?” şi atunci, m-am aplecat

peste tine şi ţi-am văzut ochii – scânteietori uneori, ca strălucirea Târnavei Mici, ce ţi-a influenţat numele şi-ţi

şerpuieşte talia – alteori umbroşi şi răcoritori, asemenea copacilor din „Stejarul” şi „ Trei brazi”. Cu ochii în ochii

tăi vreau să rămân, oraş frumos Târnăveni, căci frământările tale dulci îmi înverzesc sufletul ca iarba primăvara

prin câmpii.

Ritmul inimii tale e acelaşi cu al meu, aici eu m-am născut, iar inima noastră e mare, căci este inima sfântului

Ardeal, inima ţării – România. Palmele tale, alături de ale mamei, au fost primele străzi pe care am făcut primii

paşi. Aici am cunoscut şi iubit mingi minunate, mânuite de tine, ce jucau umbrele văzduhului – păsările, ori zmeie

felurit colorate, care zburau fără de vânt ori sfoară – fluturii. Doar aici mă recunosc şi mă strigă pe nume ghioceii

în valea cu sălcii şi trestii, învingându-mi frica copilărească.

Oraş chimist şi de iscusiţi sticlari, m-ai luat apoi de umeri şi mi-ai pus aripi în prima zi de şcoală la Şcoala

Gimnazială „ Avram Iancu”, căci dacă cred în ceva – mi-ai spus – pot zbura. În Târnăveni, mi-am făcut primii

prieteni şi cei mai adevăraţi. Oraşul mi-a dăruit-o pe bunica, sau eu am fost dăruită ei, şi pentru asta îl iubesc. Ce

mare minunăţie prietenia! Şi cât de multe lucruri îţi poate ea oferi dacă ai vrea! Locuri şi oameni... toate fac parte

din viaţa mea, şi acestea mi-au dat credinţa în puterea de a face lucrurile mai bine, lăsând la o parte amăgirea

laşităţii şi a neputinţei. Nu vreau să mă trezesc într-o zi singură, bătrână, întrebându-mă cum de n-am ştiut că toate

lucrurile care mi se par datoare să existe, vor dispărea. Prin oamenii săi, dragi mie, oraşul m-a făcut să caut prin

cotloanele inimii mele gânduri şi iubiri ascunse şi să le scot la iveală, căci prea des acestea sunt închise.

Într-adevăr, există în Târnăveni, într-o vreme în care „cultura românească a devenit o Cenuşăreasă”

(L.Lădariu), un maraton al frumosului, al iubirii, al poeziei. Există acei „zburători cu aripi ascunse sub cămaşă” ce

pot zbura în „noaptea devoratorilor de poezie”.

„Pe Mureş şi pe câmpie

Nu-i mândră să-mi placă mie

Pe Mureş şi pe Târnavă

Nu-i fată să-mi fie dragă

Numai pe Târnava Mică

Am o fată ibovnică...”

(H.Teculescu, „Pe Mureş şi pe Târnavă”) – răsună vocea interpreţilor de muzică populară în Casa Municipală de

Cultură „Mihai Eminescu”. Doar Târnăveniul a putut da o voce precum cea a interpretei Veta Biriş, monumentul

latinităţii „Lupa Capitolina” copie de bronz din Centrul oraşului, însufleţindu-se parcă, de atâtea ori, de

interpretarea acesteia, în zile de sărbătoare. Fanfara oraşului „Armonia” m-a încântat de atâtea ori, de asemenea.

Poeţi târnăveneni precum Ion Augustin Damian, Vanda Ani, Dumitru D. Silitră, m-au învăţat să iubesc frumosul

şi mi-au îndrumat paşii spre Biblioteca Municipală, una dintre principalele instituţii de cultură ale municipiului.

Iubesc oraşul care-şi cinsteşte Luceafărul poeziei româneşti Mihai Eminescu şi poetul pătimirii noastre

Octavian Goga. La bustul celor doi din Piaţa Primăriei aleargă sufletu-mi adesea, un drumeţ cu aripi neînvinse,

mai adânc ca mările de ape şi de stele să-şi caute alinare. Pe nava fără de astâmpăr a cunoaşterii, la cârmă cu

paginile cărţii, căpitani fiind profesori renumiţi ai oraşului, mi-am potolit adesea setea şi-am ocolit de multe ori

pământul. Dar nicăieri Marea nu este mai neagră decât aici acasă în România Pitorească a lui Vlahuţă, munţii nu

au dimineţi mai albastre şi apusuri poleite printre coloanele mestecenilor decât aici, în Moldova lui Ştefan cel

Mare, în susurul Ozanei „cea frumos curgătoare” a lui Ion Creangă de la Humuleşti. Nicăieri, decât aici, acasă, în

România, culorile-mi arată nestemate: ouă încondeiate de Paşti în Bucovina, arhitectura şi pictura atâtor sfinte

locaşuri de cult şi cultură, ceramică de Horezu, Coloana Infinitului – ca de cel mai scump meşteşugar. Locuri mari

şi simple, ca şi natura care le-nconjoară. Locuri sfinţite de oasele străbunilor mei ori de vitejiile lor, locuri

„muncite şi în rugăciune” (O. Goga).

Las în seama Cimitirului Eroilor din Târnăveni cinstirea şi pomenirea acestora...

Uneori, totul este atât de simplu, curat, înţelept ca pământul, ca piatra...

Las în seama municipiului meu Târnăveni bucuria întâmpinării cu sare şi pâine a firescului lucrurilor de mâine:

un răsărit de soare, un apus sângeriu, o ploaie caldă ori răcoarea stejarilor – cu siguranţă nu mă va dezamăgi!

Ritmul inimii mele e acelaşi cu al tău, oraş natal, aici m-am născut, iar inima noastră e mare, căci este inima

sfântului Ardeal, inima ţării, România – şi pentru asta îţi mulţumesc!

27

1 IUNIE – ZIUA COPILULUI

„ARS NOVA” – CONCURS NAŢIONAL

DARIE RALUCA -cls.a V-a B

1.CÂND ERAM MICĂ

Când eram la grădiniţă,

Aveam multe jucării.

Acum sunt o şcolăriţă

Care ştie a citi.

Aveam păpuşi şi maimuţele –

Acum am caiete, cărţi.

Aveam şi urşi şi puzzle –

Acum am şi hărţi.

Eu toată ziua mă jucam –

Acum multe calcule fac.

Eu nici măcar nu prea citeam –

Acum de şcoală nu mă despart.

2.AVEAM ŞI EU

Când văd atâtea jucării

Că fratele meu are,

Spun bună „supărării”

Şi tristeţii clare.

Mai am şi eu unele jocuri,

Dar mai multe cărţi.

Aveam şi bucurii –

Acum calc pe hărţi.

3. JOCURILE ŞI JUCĂRIILE MELE

Eu nu sunt foarte mică,

Dar nici foarte măricică

N-am foarte multe jucării,

Dar nici foarte puţine.

Eu deşi n-am jucării acum

Trăiesc, totuşi, o viaţă,

Dar nu prea ştiu cum

Uneori cred că e pe gheaţă.

4. UNDE S-AU DUS JUCĂRIILE?

Unde s-au dus jucăriile?

Unde s-au dus acum?

Unde s-au dus jucăriile?

Oare pe ce drum?

Unde s-au dus jucăriile?

-Poate în uitare!

Unde s-au dus jucăriile?

-Într-o lume mare!

5. JUCĂRIILE

De-a jucăria e simplu să te joci:

Prefă-te într-o păpuşă cât mai poţi

Şi un pion să fii

Şi Barby vei deveni.

Joacă-te Monopoli

Şi bogat vei fi.

Joacă-te Crossy cu Roxy

Şi la română vei şti.

Şi Scooby Doo să fii,

Cu un creion să scrii

Ce ţi-ai dori

Şi sigur vei primi!

MOGA ALINA FLORINA –cls.a V-a B

1.ŢARA JOCURILOR

Jocurile şi jucăriile mele înseamnă mult pentru

mine –

Când cu cine n-am să mă joc îmi iau jocurile,

Îmi iau jocurile şi mă joc ca şi când ar fi cineva

acolo.

-Jocurilor, duceţi-mă în ţara voastră!

-Haide! Sari în cartea jocurilor!

Ooaa! Aici e plin totul de jucării.

-Jucăriilor, vreţi să vă spun o poezie?

-Da, da, da...

...Şi totuşi plin de flori în inima mea

Îmi simt prezenţa aici ca o floare,

Ca de steaua de jocuri.

Cumva ca un ghiocel e jocul.

Obrajii de lalea mi s-au roşit...

Parfumul ei de trandafir...

Aş vrea să te urci pe o floare.

Dar nicio floare în lumea asta nu e ca tine.

Jocul te prinde spre poezie.

2.O MAGIE A JOCULUI

O magie fac din degete

Hocus-pocus: jucării câte vrei!

Bat din palme: un buchet de trandafiri

Bat din picior: apare un piţigoi.

Cânt la vioară: apare o zână mare.

Jocurile şi jucăriile le iei pentru copii.

Jocul e mai amuzant când copiii sunt copii.

3. DARURILE

Vara ne aduce în dar

Jocuri şi luni călduroase în calendar.

Ne aduce jocuri mari de lalele,

Ne aduce stropi de ploaie pe bujori din zare –

Jocuri cu mare distracţie.

Jocurile sunt o distracţie pentru noi.

-Jocuri, jocuri, haideţi afară la distracţie!

Nu staţi toată ziua, nu staţi toată ziua!...

28

4.NUMĂRĂTOAREA JOCURILOR

Jocul este amuzant doar să ştii să zici aşa:

Unu e o mare foarte,

Doi e cântec de lalea,

Trei e raţa de pe lac,

Patru e jocul din hamac,

Cinci e cifra de poezie,

Şase e floarea din ghiveci,

Şapte e jocul cuvintelor,

Opt e jocul de trandafir,

Nouă e locul norilor,

Zece e inima mea.

5.VALSUL JOCULUI

Jocurile sunt amuzante, dar să ştii să te joci!

-Jocule, arată că ştii să te joci!

Spune după mine aşa:

Floare, floare de lalea

Laleaua este neaua de stea.

Cântecul e litera florilor

Norocul e dansul ploilor

Jocul e valsul versurilor.

BECUŞ DENISA -cls.a V-a B

1.BUCURIA DE A TE JUCA

Eu mă joc în fiecare zi

Dar şi compun poezii.

Am jucării mari şi mici,

Dar şi pentru copiii cei mai pitici.

Afară eu mă joc

Şi nu prea stau în loc.

Culeg floricele

Şi mă joc cu prietenele mele.

Dar în casă când mă joc

La nimic eu nu dau foc.

Mă joc cu papagalul meu

Cu cărţile-n formă de leu.

2. INVERSUL JOCULUI

Eu am două jucării

Frumoase şi purpurii.

Lor le compun poezii

În fiecare zi.

Mă joc cu ele,

Le spun poveşti cu stele

Şi le arăt imagini duioase

Cu inimi frumoase.

3. PRIETENELE MELE, JOCURILE

Eu mă joc cu stele

Şi cu prietenele mele.

Eu le învăţ să compună poezii

Şi jocuri în fiecare zi.

Ele îmi dau idei

Ca jocurile cu căţei

Ele sunt lângă mine

La rău şi la bine.

4. OCUPAŢIE

Acasă am jucării

Ce le dau unor copii.

Jucăriile stau pe loc –

Aşteaptă cu ele să mă joc.

Eu cu ele m-aş juca,

Dar ele nu ştiu ceva:

Că la şcoală am de-nvăţat

Şi nu am timp de jucat.

4. COPILĂRIA ŞI JOCUL

Nu-i copil să nu îi placă

Cu jucăriile să formeze-o joacă.

Şi afară şi în casă

De nimica lui nu-i pasă.

Că aşa-i copilăria,

Tare-i place jucăria!

Că dacă ajungi să creşti,

Jucării nu mai primeşti.

Copilărie fericită,

Cu jucării împodobită!

Cu copilăria o dată-n viaţă te-ntâlneşti

Şi totdeauna de ea îţi aminteşti.

29

CURIOZITĂŢI

**DOVEDEŞTE-ŢI CUNOŞTINŢELE!

I.Dovedeşte-ţi că ştii completând spaţiile libere!

1. „Peste creştet ---- ------------

------ suri îşi poartă -----------,

Cu podoaba --------------

Tremură pe ------- ------------.”

(Toamna de Octavian Goga)

2. „Ziua scade: iarna vine, ------ pe crivăţ ----------.

Vântul şuieră prin --------, răspândind -----------.

Boii rag, caii nechează, ------- -------- la un loc,

Omul, trist, cade pe ---------- şi s-apropie de ----- .”

(Sfârşit de toamnă de Vasile Alecsandri)

3. „Afară-i ---------, frunza- ------------.

Iar ---------- zvârle-n geamuri grele ----------;

Şi tu citeşti din roase -----------

Şi într-un ------- gândeşti la --------- toată.”

(Sonete de Mihai Eminescu)

4. „Niciodată ---------- nu fu mai ---------------

Sufletului nostru ----------- de moarte.

Palid aşternut e ------- cu ---------.

Norilor ---------- le urzesc brocarte.”

(Niciodată toamna... de Tudor Arghezi)

II. Dovedeşte-ţi că ştii recunoscând autorul!

1. Bubico A. Vasile Alecsandri

2. Alexandru Lăpuşneanul B. Ioan Slavici

3. Două loturi C. George Topârceanu

4. Prâslea cel voinic şi merele de aur D. Mihai Eminescu

5. Moara cu noroc E. I. L.Caragiale

6. Toma Alimoş F. Costache Negruzzi

7. Bivolul şi coţofana G. Ion Pillat

8. Mărţişor H. Ion Creangă

9. D-l Goe... I. Grigore Alexandrescu

10. Câinele şi căţelul Î. B.Ş.Delavrancea

30

III.Dovedeşte-ţi că ştii decodând proverbele şi zicalele româneşti!

***

x a y n f A

r z c w ş B

e m q â p C

h t b s ţ D

ă v i u d E

1 2 3 4 5

5E•1C-2A•1B 5B•2D•3E 3B•2A•5C•1B•2A 4D•1E 2C•1E•4A•4C•4A•3B•1C

3E•2A•1B•3D•1E, 4A-2A•1B 2C•4C•4A•3B•2A 5A•1B•4E•4A•2B•1C.

***

î y l b o A

c n x t e B

s u a q r C

w i ă m g D

d f ş h v E

1 2 3 4 5

5A•5C•4A•2D 1A•2B 3A•2C•4D•5B•3C 3C•1B•5B•3C•1C•4B•3C 2B•2C

1C•2C•2B•4B 3C•1B•5B•2D 1B•3C•5C•5B 2B•2C 5E•3D•1E, 1B•2D

3C•1B•5B•2D 1B•3C•5C•5B 2B•2C-3E•2D 5E•3D•1E 1E•3C•4B•5A•5C•2D•3C.

Prof. Georgeta Buda

31

PAGINA DISTRACTIVĂ

**HOROSCOP HAZLIU

- BERBEC: Din cauza greutăţii coarnelor pe care le purtaţi, nu este

exclus să vă treziţi fără ele. Vă pot fi smulse, din invidie, de cel

lângă care staţi chiar acum. Aşa că atenţie! Sfatul expertelor:

asiguraţi-vă că nimeni nu stă pe scaunul din stânga şi dreapta

dumneavoastră. Ştiţi proverbul: cel care s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt!

- TAUR: Specific dumneavoastră este să împungeţi. Dar, trebuie să ştiţi că atunci când te

loveşti de piatra de jos, îţi dai seama de cele din cap. Deşi vă gândiţi să plecaţi într-o

expediţie, nu este recomandat să mergeţi fără vreo două rezerve ale coarnelor. Sfatul

expertelor şi concluzia lor este sugerată de zicala: orice sac îşi are petecul său.

- GEMENI: Ştim şi noi că pentru mătura leneşă, gunoiul nu se termină niciodată. Mai ştim şi

că jocul vostru preferat este de-a v-aţi ascunselea cu inteligenţa şi de aceea nu vă prea întâlniţi

cu ea. Sunteţi cam cu două feţe, şi trebuie să vă spunem că v-am citit că vă ghidaţi după

principiul „răzbunarea este arma prostului, dar prost e cel care nu se răzbună”! Nu ştim însă

cât va mai merge aşa!

- RAC: Vă sugerăm să fiţi atenţi la mersul cu spatele, pentru că, deşi vă credeţi experţi la

această manevră, cineva vă va strica planul. Aşa că vă rugăm să nu vă însuşiţi proverbul:

prostul până nu-i fudul, parcă nu e prost destul.

- LEU: Vă credeţi regele junglei-banilor, dar trebuie să ştiţi că nu toate păsările care zboară se

mănâncă. Aşa că nici planul făcut acasă nu va coincide cu cel din târg. Astăzi, din păcate

pentru dumneavoastră şi pentru noi, leul nu prea a mai reuşit să sară la gâtul animalului euro,

şi nici la cel al animalului dolar. Sfatul expertelor: paza bună, trece primejdia rea!

- FECIOARĂ: Faceţi pe sfinţii! Ştim că deviza dumneavoastră este: fii atent şi fă-te că nu

observi nimic! Dar, nu e chiar aşa, dragii mei! Unii dintre reprezentanţii acestei zodii, nici

măcar nu sunt fete. Noi ştim că, în general, blondele sunt blonde!

- BALANŢĂ: Nu trebuie să cântăriţi mereu totul. Sunt bune şi jumătăţile, să ştiţi! Deci, decât

un trei la română, mai bine un cinci la română, evident! Observăm că vă străduiţi să puneţi cât

mai multe greutăţi să ajungeţi la etaj. Sfatul expertelor: luaţi liftul sau, în cel mai rău caz,

folosiţi scara!

- SCORPION: Parcă sunteţi de altundeva! Aţi aterizat aici şi vreţi să faceţi rău tuturor. Lăsaţi

prostiile că azi nici măcar veninul autentic nu ne mai doboară! Ştim că doriţi să vă impuneţi

cu orice preţ şi că simpatizaţi zicala „cel care ţipă cel mai tare, are cuvântul”, însă vă anunţăm

că astăzi nimeni nu mai e dispus să se prefacă, vezi Doamne, că vă ascultă prostiile.

- SĂGETĂTOR: Aveţi noroc cu săgeata că altfel aţi fi fost de mult timp rataţi. Atenţie însă pe

cine o folosiţi şi când! Din păcate, mergeţi din ţeapă-n ţeapă, pentru că vă cam place să tăiaţi

frunze la câini, deşi aceştia preferă Pedigree. Se pare că unora le este prezis să primească

mereu pumni şi mai ales când sunt în pauză sau sunt cei mai necăjiţi.

- CAPRICORN: Ce capră cu corn! Lapte şi corn! Dumneavoastră aveţi două produse

alimentare, iar alţii deloc. Sunteţi foarte recunoscători tuturor, pentru că atunci când sunteţi

ajutat la nevoie, cu siguranţă vă aduceţi-aminte cu prima ocazie când aveţi nevoie din nou.

Ruşine, ruşine!!!!

- VĂRSĂTOR: Nu vă mai vărsaţi nervii pe noi toţi! Vărsaţi mai bine cu bani, cu maşini, cu

vile, cu excursii că de astea avem nevoie toţi. Să ştiţi că nervi avem şi noi de vărsat şi stăm la

coadă pentru că nimeni nu vrea să primească, deşi sunt pe gratis!

- PEŞTI: Deşi vă plângeţi mereu, pesimismul vostru fiind ilustrat de motto-ul „ Câştigi sau

pierzi, tot pierzi”, sunteţi de fapt nişte norocoşi. Vă plimbaţi, faceţi excursii pe banii altora.

Alţii trebuie să muncească ca apele, prin care vă relaxaţi, să fie mereu curate! Ruşine şi

vouă!!!!

32

Cu bine, prieteni dragi,

până la numărul viitor