N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 1

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 2

Inspectoratul General al Jandarmeriei

în perioada primului inspector general al acestuia,

General de brigadă Mihail Rasty

JANDARMERIA

SIBIU

Nicolae Adrian Alexe , muzeograf în cadrul

Complexului Național Muzeal ASTRA din Sibiu

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 3

Inspectoratul de Jandarmi Județean Sibiu are onoarea de purta

numele primului inspector general al Jandarmeriei, general de brigadă Mihail Rasty. În acest articol vom vorbi, pe scurt, despre organizarea Jandarmeriei în anii 1893-1896, perioadă în care Mihail Rasty s-a aflat la comanda acesteia. Sursele documentării au fost dosarele din cadrul Fondului „Inspectoratul General al Jandarmeriei” de la Arhivele Naționale Istorice Centrale; de asemenea, au fost consultate, Regulamente din „Monitorul Oficial” și „Monitorul Oastei”.

Până în 1893, în localitățile rurale din România nu exista o structură similară Poliției din orașe. Ordinea publică și cercetarea infracțiunilor era realizată de trupele teritoriale (dorobanți și călărași), de paznici, pădurari, cantonieri, șefi de gară, primari. Aplicarea legii de înființare a Inspectoratului General al Jandarmeriei Rurale (între 1893-1908 s-au folosit oficial termenii de gendarm/ geandarm și gendarmerie/ geandarmerie), adoptată la 1 septembrie 1893 s-a realizat timp de 2 ani, perioadă în care s-a înființat în fiecare județ câte o companie de jandarmerie rurală.

Din cauza lipsei de fonduri, în perioada 1893-1908 jandarmeria rurală a avut efective mici față de populația rurală a României, care forma peste 80% din total. Conform recensământului din 1899, populația țării era de 5.912.560 locuitori, din care 81,2% populație rurală.

Conform legii, jandarmii de la sediile companiilor și secțiilor de plasă erau finanțați de stat, iar întreținerea posturilor cădea în sarcina comunelor. Așa se face că la 1895, din cele aproape 3000 de comune rurale ale României, doar una avea post de jandarmi, iar în 1907 doar 64. În rest, Jandarmeria Rurală se regăsea doar la nivel de plasă și județ. În perioada 1893-1918 Inspectoratul General al Jandarmeriei a fost subordonat Ministerului de Interne și avea în compunere numai jandarmii rurali (cei pedeștri și călări erau subordonați Ministerului de Război). În 1895 structura Inspectoratului General al Jandarmeriei (I.G.J.) era: 4 circumscripții

teritoriale, care aveau în subordine 32 de companii (1 pe județ); acestea erau divizate în 77 plutoane, care cuprindeau în raza de responsabilitate câteva plăși – în total erau 213 secții (secția nu era un termen specific poliției – acesta era un eșalon militar, care în epocă la infanterie, jandarmi și majoritatea armelor era intermediar între grupă și semi-pluton, sau între grupă și pluton, iar la artilerie era echivalent cu plutonul), corespunzătoare numărului de plăși; exista un singur post, documentele nu ne spun din păcate numele comunei; efectivul total era de 1099 jandarmi reangajați și 60 ofițeri. Până în anul 1932 în toate structurile militare prin trupă se înțelegeau toate gradele inferioare ofițerilor, chiar dacă aceștia erau reangajați sau în termen.

Situația pe grade și funcții, în 1895, era următoarea: 60 de ofițeri, din care 1 general de brigadă (inspectorul general), 5 maiori (ajutorul inspectorului general și cei patru comandați ai celor patru circumscripții teritoriale), 30 de căpitani (un șef al cancelariei la Inspectoratul General al Jandarmeriei și 1 șef de serviciu, tot în cadrul comenzii I.G.J. și 28 comandanți de companii județene) și 24 locotenenți (4 comandanți de companii, 19 comandanți de plutoane și un singur șef de serviciu, ultimul în cadrul comenzii I.G.J.). Urma trupa, în totalitate formată din reangajați, din care: 58 sergenți-

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 4

majori-plutonieri, comandați ai restului de 58 de plutoane, 33 sergenți-majori, șefi de cancelarii la cele 32 de companii plus încă unul la I.G.J., 230 sergenți (213 șefi de secție de plasă și restul de 17 la reședința județelor), 18 brigadieri (echivalentul gradului de caporal la trupele călări), 713 jandarmi călări și 47 jandarmi pedeștri. Prin jandarm înțelegem purtătorii gradului cu acest nume. Jandarmeria avea un singur angajat civil, anume un contabil „în bani și materii”. Având puțin peste 1.000 militari, I.G.J. nu avea nici jumătatea efectivului unui regiment de infanterie din epocă. Faptul că la început la comanda Jandarmeriei Rurale a fost numit un general de brigadă se datora efectivului mare care se dorea a fi atins – în fiecare comună urma să existe un post format in un caporal și minim 3 jandarmi. Acest deziderat nu s-a aplicat însă, din lipsa bugetului corespunzător

Pentru perioada 1893-1908 în Jandarmeria Rurală existau următoarele grade la trupă cu funcțiile corespunzătoare (toți erau reangajați) - jandarm (grad omonim cu arma) – funcția era de „jandarm”, fără oameni în subordine; gradul era echivalent în jandarmeria rurală, prin poziția în ierarhie, cu soldatul; legea din 1893 stipula că jandarmii de la sediile plășilor și județelor erau echivalenți cu caporalii din armată; dar în 1895, în Regulamentul uniformelor, se stipula că aceștia poartă însemne de sergent (iar jandarmii de la comune, pe acelea de caporal); urma gradul de brigadier (caporal), care purta însemnul gradului de sergent din armată, cu care era echivalent – funcția corespunzătoare era de șef de post, iar între 1903-1908 și pe cea de șef de secție; urma sergentul, care era echivalent cu sergentul-major din armată – funcțiile corespunzătoare erau: șef al jandarmilor de la reședința companiilor sau șef de secție de plasă, iar între 1903-1908, șef de pluton de plasă; urma sergentul major, echivalent cu sergentul adjutant din armată – între 1893-1896 comandau o parte a plutoanelor (restul erau comandate de ofițeri), fiind numiți sergenți-majori-plutonieri sau erau secretari de companie, dar între 1896-1908 rămân doar cu ultima funcție, fiind doar unul pe județ (secretarul companiei) și unul la cele 4 inspectorate. Menționăm că sergentul, sergentul-major și sergentul-adjutant erau considerate funcții (deși de facto erau grade, inclusiv prin faptul că aveau însemne de grad) ale gradului de subofițer. Observăm că la Jandarmeria rurală, în anii 1893-1908, gradele trupei aveau numele din Armată, dar erau fiecare echivalente cu 1 sau chiar cu 2 grade mai mult față de cele din armată, caz unicat în istoria României; specificăm că la jandarmii pedeștri și călări însă ierarhia era identică cu a restului armatei – aici soldatul nu se numea jandarm, ca la cei rurali. Pentru a efectua comparația cu Ministerul de Război menționăm că între anii 1893-1908 în armată existau, pentru gradele inferioare, următoarea ierarhie: soldat, fruntaș (considerat funcție), caporal și subofițer (cu cele 3 grade-funcții enumerate); mai existau și funcții în adevăratul sens al cuvântului, ca sergentul-furier; toate aceste grade puteau fi ocupate atât de militari în termen, cât și de reangajați; iar din 1906 (numai la Ministerul de Război), reangajații pe 5 ani primesc și adăugirea la gradul lor a numelui de plutonier (plutonier-sergent, plutonier-sergent-major, plutonier-sergent-adjutant); cei angajați pe 3 ani păstrau doar denumirea gradului, fără plutonier.

În legile și regulamentele de organizare a jandarmeriei rurale jandarmii erau considerați agenți de poliție (doar constatau infracțiunile), iar purtătorii restului gradelor erau considerați ofițeri de poliție (deși ca militari nu erau toți ofițeri – ofițerii de poliție puteau instrumenta infracțiunile).

Legendă imagine:

Monograma regelui Carol I, purtată pe primul model de coifal Jandarmeriei Rurale din România.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 5

COMUNICAREA PARTENERIATE

PRIN EDUCAȚIONALE

JANDARMERIA

SIBIU

Căpitan Alexandru Costea

Purtător de cuvânt Jandarmeria Sibiu

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 6

COMUNICAREA PRIN PARTENERIATE EDUCAȚIONALE

“Copiii pot face lucruri mai măreţe decât şi-ar putea imagina vreodată adulţii”

1. Importanța comunicării în educația prin parteneriate

Prevenirea şi descurajarea violenţei în rândul adolescenţilor face parte din segmentul deosebit de

important al deprinderii unei conduite pro-sociale prin educație și formare - pe fundamentul conceptului

enunțat de Bob Gass: „Ceea ce vedem şi auzim este ceea ce gândim. Ceea ce gândim este ceea ce simţim.

Ceea ce simţim ne influenţează reacţiile. Reacţiile devin obiceiuri şi obiceiurile ne hotărăsc destinul”.

De altfel, în temeiul consacratului slogan: „este mai facil să prevenim o boală decât să o tratăm”,

efortul inter-instituțional comun realizat prin parteneriate educaționale cu instituțiile de învățământ

preuniversitar, agenții ale unor instituții publice (Centrul de Evaluare, Prevenire și Consiliere Antidrog

Sibiu, Jandarmeria, Poliția, Salvamont) sau organizații neguvernamentale, își aduc contribuția la obținerea

acestui deziderat.

Colaborarea în cadrul parteneriatelor conduce la

beneficierea de către tineri de pe urma experienței și a

situațiilor cu care s-au confruntat instituțiile partenere în

activitatea operativă și realitatea de fapt a conviețuirii în

societate. Structurile de ordine și siguranță publică

organizează ample campanii de prevenire a

criminalităţii, a violenţei sub toate formele şi la toate

nivelurile de dezvoltare a microgrupurilor societăţii.

Astfel că este de esenţă comunicarea directă cu

cetăţeanul, este importantă comunicarea bilaterală şi

dezvoltarea unor programe de parteneriat, întâlniri

programate dar şi spontane, discuţii libere, formale şi

informale cu membrii comunităţii, astfel încât doleanţele, neplăcerile, sesizările şi reclamaţiile fiecărei

persoane să devină cunoscute de către cei abilitaţi să ofere un ajutor. Aportul este esenţial fie că este sub

forma unui sfat prietenesc, omenesc sau îndrumare către o instituţie abilitată să soluţioneze problema, fie

că este sub forma unei repuneri în situaţia de drept cu ajutorul unor măsuri ferme, utilizând la nevoie

constrângerea (fizică, morală, pecuniară, etc), sau chiar prevenirea unor situaţii similare la alţi semeni

(utilizarea sistemelor de comunicare în masă/deprinderea unor învăţăminte din greşeli

anterioare/armonizarea cadrului legal, dar şi adaptarea la noile forme de convieţuire socială şi norme de

conduită civică).

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 7

Conviețuirea în deplină armonie în societate este direct proporțională cu mediul de trai și cu

nivelul de dezvoltare intelectuală, social-economică și ideologică a membrilor care au anumite așteptări și

atitudini față de norme și reguli. Unele culturi le acceptă de comun acord (solo consensu), în acestea

funcționând aspectul preventiv-descurajator al forțelor de ordine și siguranță, în vreme ce alte națiuni

rezonează mai degrabă cu sistemul sancționator mai aspru în situația încălcărilor legale.

2. Tematica parteneriatului

Se încheie de regulă între instituții partenere

având același scop: informare publică, prin dialogare cu

elevii/copiii şi părinţii (alte persoane participante),

promovarea unui sentiment de respectare a legislaţiei în

vigoare, a autorităţii publice şi a instituţiilor statului.

Publicul țintă se alege pe grupe de vârstă – învățământ

primar, gimnazial, liceal etc astfel încât adresarea să fie

unitară și adaptată la nivelul de percepție și înțelegere.

Mesajul transmis se referă întotdeauna la împrejurările în care ansamblul relațiilor sociale trebuie

să se desfășoare în mod pașnic și civilizat cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

cetățenilor și urmăresc obiective ca:

- familiarizarea elevilor cu respectarea climatului de ordine şi siguranţă publică, de respect faţă de

profesori şi instituţiile de învăţământ, consecinţele faptelor acestora;

- respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetățenilor prevăzute în Constituţia României,

principiul inviolabilităţii (dreptul la viaţă, integritate fizică şi psihică, libertatea individuală, dreptul la

circulaţie liberă), libertatea de exprimare, dreptul la

informaţie (libertatea întrunirilor);

Un obiectiv subsecvent îl constituie prevenirea

incidentelor între elevi/copii şi/cu diverse persoane în

interiorul/din afara instituţiilor de învăţământ. Echipajele

de ordine și siguranță publică acționează la solicitarea

conducerii instituţiilor de învăţământ sau a oricăror

persoane (pe numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112),

în toate situaţiile când se produc tulburări ale ordinii publice, conflicte între grupuri de elevi şi alte

persoane, distrugeri materiale.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 8

Prevenirea şi combaterea absenţei în mod nejustificat de la cursuri, formele violenţei în zona

instituţiilor de învăţământ, abandonul şcolar, creşterea interesului pentru participarea la cursuri,

pregătirea pentru viață și o meserie dinamică într-un mediu competitiv, în sprijinul comunității sunt alte

puncte de atins pe parcursul activităților.

De asemenea exemplul bunelor practici și intențiile pozitive sunt foarte utile tinerilor care

împrumută obiceiuri negative de la adulți în materia: efectelor nocive ale consumului de tutun, alcool şi

droguri, comportament necivilizat sau agresiv.

În cadrul parteneriatelor educaționale se

pot utiliza resurse materiale și tehnica din

dotarea structurilor de ordine și siguranță

publică, autovehicule de deplasare în teren greu

accesibil, mijloace de protecție individuală și

colectivă (pentru indicarea și conștientizarea

echipamentului necesar pe trasee turistice de

exemplu, dificultatea de deplasare, condițiile de

timp și anotimp etc). De asemenea sunt utile la

clasele primare sau preșcolari activități practice

prin concursuri de planșe/cărți de colorat cu

indicatoare turistice sau rutiere, semne de ajutor, uniforme ale unor instituții de stat. Antrenarea tinerilor

în jocuri interactive de rol cu responsabilizarea directă în cazul producerii diverselor scenarii ipotetice

poate avea un rol pregătitor pentru cazuri de prim ajutor, urgență sau necesitate din viața de adulți!

Exemplul bunelor practici și al implicării poate avea un efect direct și salvator în situații de risc pentru alți

semeni. Un martor ocular sau un martor asistent poate conduce la aflarea adevărului și cu toții ne-am dori

ca în situația unui eveniment tragic în viața unor apropiați

nouă să fie astfel de persoane care să poată da relații sau să

aibă reacție.

În ceea ce privește tehnici și metode de transmitere

a mesajului, mijloacele moderne de comunicare cu folosirea

unor filme interactive de prezentare, colaje de fotografii,

exerciții tactico-aplicative, chestionare, video-proiecții și jocuri

de rol oferă posibilitatea utilizării progresului tehnologic în

beneficiul tinerilor. Se pot astfel percepe mult mai bine

reacțiile pe care le au iar ei înșiși, de asemenea, pot să rămână

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 9

cu proiecții ale imaginilor observate ca niște amintiri puternice de tip „ancoră”, pe are le vor asocia și le vor

rememora pe o perioadă de timp îndelungată.

Modalitățile practice de realizare a comunicării cu elevii și adolescenții se realizează foarte bine

prin intermediul expunerii (prezentării), a dialogului interactiv pe teme date și analiza unui studiu de caz.

Jocurile de rol au beneficiul transpunerii directe în postura/situația de regulă neadecvată, nenormală sau

cauzatoare de prejudicii iar analiza care se realizează prin intermediul ședinței de „brainstorming” conduce

la corectarea erorilor, formarea unui comportament pro-social, uniform și o conduită pozitivă.

3. Feed-back-ul comunicării

Existenţa unor bune abilităţi de

comunicare conferă formatorilor o bună

permeabilitate în câmpul social, ceea ce se poate

concretiza în creşterea capacităţii de cunoaştere

şi gestionare a situaţiei operative, apropierea de

membrii comunităţii prin formarea încă de la o

vârstă fragedă a unei bune conduite. Jandarmul,

polițistul, educatorul, profesorul, tutorele legal

sunt cu atât mai mult buni profesioniști cu cât

reuşesc prin mijloace nonviolente (prin arta

comunicării) să atingă obiectivele impuse.

Formarea profesională este o componentă foarte importantă a educaţiei tinerilor și adulților.

Termenii: „competenţă” şi “competenţă cheie” sunt preferaţi celui de “abilităţi de bază”, considerat

restrictiv şi asociat abilităţilor “de supravieţuire”.

În literatura de specialitate găsim şi termenul de “competenţe de bază”, acele competenţe “necesar să

fie dezvoltate în societatea contemporană, de tipul celor de ascultare, vorbire, citit, scris, matematice.

Combinate cu noile competenţe de bază, acestea formează competenţele cheie”1.

Competenţa este un termen care se referă la acea combinaţie de abilităţi, cunoştinţe, aptitudini şi

atitudini ale persoanei dar include şi „dispoziţia de a învăţa”, asociată celei de „a şti cum”. Sau, în alte

cuvinte şi altă accepţiune, „capacitatea dovedită, testată de a pune în practică cunoştinţe şi abilităţi într-o

situaţie specifică (educaţie, muncă, dezvoltare personală sau profesională). Competenţa nu se limitează la

elementele cognitive (implicând utilizarea teoriei, conceptelor şi/sau a cunoaşterii comune); ea cuprinde

1 Cedefop, 2000 and 2006, în CEDEFOP, “Terminology of education and training policy.A multilingual glossary”, pag. 13-14

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 10

aspectele funcţionale (care implică abilităţi şi „a şti cum” cât şi atributele interpersonale (a şti cum să fii)

dar şi valorile etice.”2

Aşadar, pe lângă a avea abilităţi de bază pentru rezolvarea unei anumite sarcini este nevoie de

competenţe mai flexibile, generice şi transferabile, care să ofere individului o combinaţie de abilităţi,

cunoştinţe şi atitudini potrivite situaţiilor particulare.

4. Lecții învățate

Ordinea şi siguranţa publică presupun şi reprezintă atitudinea pe care noi cetăţenii o avem despre

noi înşine. Se referă la modul în care suntem atenţi cu ceea ce ne înconjoară, conţine respectul reciproc şi

bunul simţ al respectării unor norme cutumiare. Ele înglobează de asemenea aşteptările pe care le avem

noi înşine pentru ceilalţi cetăţeni, vecinii noştri, prietenii noştri, copiii noştri, respectiv faţă de reguli,

norme legislative, uneori chiar îmbinarea intereselor personale cu cele colective. Așadar obţinerea acestor

deziderate se reflectă în conduita formată tinerilor.

2 Cedefop, 2002, EQF working group and OECD în CEDEFOP, “Terminology of education and training policy.A multilingual glossary”, pag. 12.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 11

Istoricul

tranzacțiilor

comerciale

JANDARMERIA

SIBIU

Locotenent-colonel Florin Mardale

Contabil șef Jandarmeria Sibiu

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 12

Istoricul tranzacțiilor comerciale

În demararea unui demers în sensul abordării evoluției istorice a tranzacțiilor economice, considerăm că trebuie urmărite în paralel atât evoluția organizării sociale, apariția și utilizarea banilor, precum şi manifestarea evolutivă a comercianților și firmelor de comerț.

Dovezile istorice descoperite de-a lungul timpului au indicat faptul că în zorii omenirii, până la apariția unor forme organizate de viață socială, schimburile economice erau extrem de greoaie și foarte rare. Bineînțeles, că prima formă de schimb economic a fost trocul, dictată în primul rând de nivelul de dezvoltare al societății umane la acel moment, cât și de posibilitățile limitate de producție și de mişcare ale unei societăți preponderent agricole. Această formă de schimb avea să fie depășită relativ rapid, datorită apariției monedelor, cât și manifestării nevoilor în creștere ale oamenilor și încercării acestora de a conferi o valoare sporită propriei munci.

În Mesopotamia „templul era principala forță economică” 3, fiind locul în care se produceau și primele tranzacții comerciale, în special cu produse agricole, gen piei prelucrate, grâne, carne, lână, ș.a. având la bază reglementări foarte clare și specifice menţionate în Codul lui Hammurabi (codul vechi din sec. XVIII-lea î.Ch. uimește și astăzi prin normele extrem de clare de drept civil, penal, de drept administrativ, comercial etc.) privind derularea acestor tranzacții. Astfel, pentru articolele importante considerate în acea vreme, și anume, cereale, ulei și lână erau stabilite preţuri maximale, iar orice operațiune de comerț mai importantă trebuia să facă neapărat obiectul unui document oficial de vânzare-cumpărare. Aici, se poate remarca, spre deosebire de Egiptul Antic și apariția unei clase de negustori care a permis și găsirea unor rute de comerț mult mai extinse decât a egiptenilor, al căror comerț aparținea exclusiv statului.

Din partea civilizațiilor precolumbiene ale Americilor de Sud au rămas destule dovezi privind practica comercială a acestora, aceştia folosind ca monedă de schimb semințele de cacao. Dintre acestea, poporul Maya, care după menţiunile lui Diego de Landa arătau „cea mai mare înclinație către comerț”4, făceau schimburi cu vanilie, cacao, miere, scoici sau ouă de broască țestoasă, sare, pește uscat sau bumbac, piei de jaguar, pene de quetzal dar și cu obsidian, materiale de construcții, pietre semiprețioase. Se

3 Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, vol I, p. 68.

4 Ibidem, p. 70.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 13

practica și o formă de credit comercial, prin mai multe tipuri de contracte comerciale, care erau încheiate însă numai sub formă verbală.

În Grecia antică, schimburile comerciale se efectuau cel mai adesea direct, de la producător la cumpărător, fără a fi folosiți tot felul de intermediari, o categorie destul de desconsiderată a acelor vremuri. Schimburile interne și traficul comercial pe uscat erau foarte reduse, atât din cauza producțiilor insuficient de mari, dar și a rutelor de călătorie extrem de anevoioase. Comerțul exterior însă beneficia de vase de transport de până la 400 tone, dimensiuni considerabile pentru acele vremuri, ceea ce le permitea să exporte cantități uriașe de vin, ulei de măsline și ceramică de artă în schimbul grânelor, lemnului pentru construcția corăbiilor și materiilor prime pentru atelierele meșteșugărești.

Dat fiind faptul că în Grecia circulau multe monede, operațiunile cu acestea fiind intermediate de agenți de schimb, aceștia deveniseră adevărați bancheri ai vremurilor lor, unii dintre ei rămânând în amintirea posterității alături de figuri emblematice ale istoriei.

În acest sens, în cărțile de istorie este menţionat cazul unui mare om de afaceri, Passio (un fost sclav eliberat, ajuns cel mai bogat om al Atenei), care efectua veritabile operațiuni financiare în numele clienților săi, respectiv primea bani în depozit, dădea bani cu dobândă în schimbul unor garanții, uneori chiar eliberând o formă de bilet la ordin, în baza căruia un client putea încasa bani în alt oraș.

În schimb, la romani activitățile comerciale și bancare nu se bucurau de foarte multă considerație. Se practica cămătăria în stil mare, cu dobânzi de până la 50%, dar această activitate, ca de altfel în întreaga lume antică, nu era privită cu ochi buni, fiind considerată o practică imorală și nedemnă de un om liber și de bune moravuri. Schimburile comerciale s-au intensificat însă odată cu apariția monedei oficiale (sec. IV î. Ch.), în provinciile cucerite, romanii menținând însă monopolurile locale. Volumul importurilor din provinciile cucerite era situat mult sub nivelul exporturilor către respectivele regiuni, balanțele comerciale fiind echilibrate de cantitățile enorme de mărfuri intrate în Roma sub formă de tribut.

Activitatea comercială pe uscat era mult ușurată de rețeaua excelentă de drumuri, inițial construite în scopuri militare, ulterior folosite și de negustori, care însumau nu mai

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 14

puțin de 90.000 de km, foarte bine întreținute cu o lărgime medie de 5 metri (sectoare de drum din Via Appia aveau porțiuni largi chiar și de 10m)5.

Este interesant de urmărit, în paralel cu evoluția vieții comerciale și evoluția monedei, cea care era în esența liantul universal al tranzacțiilor economice. Astfel, cu aproape 1200 de ani înainte de era noastră, în China s-a început utilizarea cochiliilor de scoici în cadrul schimburilor comerciale; în timp, scoicile dovedindu-şi rezistenţa şi utilitatea pe pieţele monetare, fiind consemnată utilizarea lor în unele zone din Africa până în jurul anilor 1950.

Datorită specificului lor, încă de la începuturi, banii şi acumularea lor au avut şi contestatari, astfel că tot de la greci vine și o legendă care spune că legislatorul Solon (638-558 î.Ch.) ar fi poruncit ca monedele utilizate să fie mari cât roata carului, pentru a-i dezvăţa pe cetăţeni de acumularea excesivă a acestora. O altă ciudățenie în istoria monedelor este înregistrată pe insula Yap din arhipelagul Carolinelor din Oceanul Pacific, unde erau folosite monede uriaşe de piatră. Acestea erau găurite la mijloc și erau transportate pe prăjini de mai mulți oameni. Bogaţia fiecăruia, reprezentată prin astfel de monede, era ţinută în faţa casei, pentru a semnala nivelul averii fiecăruia, iar ca şi utilitate se aprecia că un purcel valora o monedă de jumătate de metru, iar o nevastă - una de 1,3 metri.

Oraşele cetate Atena şi Corint au început să emită propria monedă în jurul anilor 600 î. Ch., iar tot cam în aceeași perioadă, numai un sfert de veac mai târziu, legendarul rege Cressus s-a apucat să producă, în Lidia, monede de aur şi argint. Fiind capturat de persani, regele Cressus a introdus primii bani şi în Persia.

Un exemplu important, în utilizarea banilor, îl reprezintă Alexandru cel Mare, fiind obligat să cheltuiască enorm de mult cu întreţinerea armatei sale uriaşe (aproape o jumătate de tonă de argint pe zi), a impus pentru prima dată o rată de schimb între moneda de aur și cea de argint, respectiv de 10 la 16.

Monedele cele mai utilizate în acea perioadă au rămas menţionate, la greci, „halcousul” (confecţionat din aramă, el echivala cu o treime de obol), „obolul” (o şesime

5 Ibidem, p. 724.

6 http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2012/08/banii.html, accesat în data de 14.06.2014.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 15

de drahmă), „drahma” (din argint), „staterul”,(din aur, echivalent cu patru drahme) şi „ talantul” (600 de drahme), iar la romani „libra” şi „ uncia”, ambele din aramă, „denarii” din argint şi „ aureus”-ii din aur7.

Un pas important înainte în comerțul internațional, dar controlat aproape în totalitate de stat, se întâlnește în Imperiul Bizantin. Având o extraordinară organizare, până la cele mai mici amănunte, activitățile comerciale puteau fi desfășurate numai în cadrul unor “corporații specializate” 8. Corporațiile puteau să își desfășoare activitatea după reguli deosebit de precise, disciplina era fermă, condițiile de admitere fiind extrem de bine reglementate, astfel că, dacă se dorea deschiderea unei afaceri comerciale, trebuiau urmaţi paşii: candidatul înainta o cerere prefectului, susținut de 5 membri ai corporației, iar după ce achita taxa prefecturii i se indicau locul unde îşi putea deschide prăvălia sau atelierul. Conducerile corporațiilor stabileau cantitățile de produse pe care membrii ei aveau voie să le realizeze, precum și regimul tuturor salariaților inclusiv al ucenicilor. Au rămas informații evidenţiate într-o culegere de dispoziții datând din sec. X, cunoscută sub numele de Cartea Prefectului privind modul de reglementare a corporațiilor, astfel: argintarii și giuvaergii aveau un beneficiu limitat la 8%; bancherii și notarii erau obligați să verse a 12-a parte din câştig salariaților lor; parfumierii și farmaciștii puteau vinde alături de medicamente și vopsele și mirodenii; fabricanții de săpun, vânzătorii de pește, tăbăcarii, măcelarii și brutarii erau scutiți de orice serviciu public și aveau dreptul la un beneficiu de 4%; cârciumarii erau obligați să închidă la ora 8 seara; negustorii de aromate și colonial alături de brutari puteau locui și în alte cartiere decât cele ale breslelor lor9.

Totodată, statul bizantin s-a mai remarcat printr-un sistem eficient de taxare a comerțului de tranzit și printr-o monedă rămasă stabilă până la sfârșitul sec. XI, respectiv solidus aureus, cunoscut și sub denumirile de nomisma sau besantul de aur, monedă introdusă de împăratul Constantin în anul 312, din aur curat de 4,48 grame (multiplul acestei monede era livra – ce corespundea la 72 de nomismata, în valoare de 326 grame de aur).

Începutul Evului Mediu și evoluția socială au determinat apariția formelor evoluate de plată precum și apariția formelor incipiente ale creditului. Acestea au fost legate de altfel de existența zarafilor, bancherul autorizat de suveran să desfășoare activitățile bancare de atunci, care au inițiat și apariția primelor cecuri, a scrisorilor comerciale sau 7 Idem.

8 Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, vol. II, p. 168.

9 Ibidem, p. 169.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 16

diverse polițe. Tot atunci, au apărut și funcționat Cavalerii Templieri, o adevărată „instituție” despre care se poate spune că a schimbat radical modul de a face comerț al oamenilor. Astfel, ei au dezvoltat un sistem de comerț la distanță incredibil de bine pus la punct, precum și un sistem bancar extrem de eficient. Ei deveniseră experți în transportul internațional de aur și bani pe teritoriul Europei, și folosind o “tehnică învățată de la adversarii lor musulmani, biletul la ordin, aranjau transferuri financiare dintr-o parte a Europei în alta” 10. Astfel se consideră că sistemul bancar modern, cecul de călătorie, biletul la ordin de azi și modul de funcționare a instituțiilor financiar-bancare moderne au păstrat modul și regulile de organizare a acelor vremuri, bineînțeles adaptate noilor realități.

Scurta existență a Cavalerilor Templieri, de numai 200 de ani, a reușit totuși să stârnească multe controverse în ceea ce privește modalitatea lor perfectă de organizare și comunicare, pentru că, acum 1.000 de ani, numai o călătorie către Țara Sfântă dura aproximativ 1 an. Aşadar, ei au reușit să devină în acest răstimp creditorii tuturor Caselor regale ale Europei. Tot acum au apărut și corporațiile, (în literatura istorică ce se apleacă asupra studiului templierilor se fac propuneri de acordare a titlului de prima societate pe acțiuni a lumii, templierilor, sub numele de Templier S.A.). În acest sens sunt menționate apariţiile în preajma marilor orașe ale Europei a corporațiilor care apărau mult mai bine drepturile manufacturierilor și care puteau obține profituri mai mari din comerțul internațional.

Din acest punct, comerțul și în principal comerțul internațional, dictat de nevoile tot mai diversificate și tot mai sofisticate a claselor conducătoare se va dezvolta într-un ritm tot mai accentuat. Dezvoltarea comerțului a atras după sine și dezvoltarea creditării, care deși era interzisă de biserică, se practica la o scară tot mai largă, apărând totodată și primele forme de asigurări (se pare că în Italia au apărut primele societăți de asigurări, în jurul anilor 1350 la Palermo și Florența). Datorită diversificării comerțului s-au dezvoltat și perfecționat tot mai mult tehnicile contabile, respectiv contabilitatea în partidă dublă, contabilitatea de casă, contabilitatea mărfurilor, contabilitatea debitelor. Aşadar, în această perioadă apar şi încep să fie utilizate la scară largă cambia, biletul la ordin și trata.

10

Marilyn Hopkins, Enigma cavalerilor templieri. Istorie și legături mistice , Editura Art, București, 2008, p. 69.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 17

În acele vremuri a început să se manifeste și fenomenul creșterii prețurilor, datorită sporirii într-o anumită măsură a cererii și existenţei unei oferte relativ scăzute de bunuri în procesul de schimb. În acele condiţii, inflația a reprezentat un fenomen neîntâlnit până în anii 1600, când a constituit și primul semn al apariției capitalismului. Se remarcă astfel apariţia zorilor revoluției industriale în Anglia, dezvoltate ulterior în întreaga Europă.

Condiţiile prielnice din punct de vedere economic au determinat apariţia noilor operatori economici cu o viziune proprie despre viață și despre activitatea cotidiană, remarcaţi mai ales prin tenacitate și spirit pragmatic. Promotorii noilor tranzacţii comerciale au fost unii din vectorii marcanţi ai evoluţiei economico-sociale a lumii, datorită deplasărilor frecvente în spații largi și variate şi accesului la diverse culturi și medii culturale cu care au intrat în contact.

Astfel, în anii ce au urmat, comerțul a început să se deruleze la nivel global, neavând însă acelaşi impact asupra națiunilor, operatorilor economici și populaţiei așa cum s-a întâmplat în perioada de după terminarea celui de al doilea război mondial. State care nu păreau a emite pretenţii semnificative în agrenajul comercial global, au devenit adevăraţi poli de atracţie pentru tranzacţiile majore ale comerţului internaţional (spre exemplificare, Hong Kong a devenit al doilea centru financiar al Asiei, iar Singapore, beneficiind de poziţia şi importanţa Marii Britanii în comerţul mondial se situează, de asemenea, pe un loc fruntaş). Atât persoanele fizice cât și operatorii economici au început să realizeze că pentru a fi competitivi cu adevărat nu mai era suficient spaţiul naţional, ci trebuiau să reprezinte o forţă dublată de imagine semnificativă pe pieţele internaţionale.

Astfel că, tranzacţiile comerciale internaționale formează acum o rețea de legături globale pe întreg mapamondul, determinând o relaţionare a țărilor, instituțiilor și persoanelor mult mai strânsă şi mai apropiată, desfiinţând graniţe şi depăşind bariere ce păreau la un moment dat de netrecut. Aceasta perioadă caracterizată prin puterea legăturilor globale înglobează într-un tot unitar comerțul internaţional, piețele financiare, tehnologia, standardele de viață precum și noi moduri de colaborare și cooperare. Importanța acestei globalizări a fost recunoscută şi resimţită semnificativ pentru prima dată, în timpul primei crize a petrolului, cea care a zguduit piețele mondiale în anii '70. A urmat apoi marea secetă din Brazilia, cu efectele ei devastatoare asupra producţiei de cafea, care a generat efecte pe toate bursele de mărfuri fiind de asemenea resimțită la nivel mondial. Criza din Golful Persic generată de invadarea Kuwait-ului de către Irak în 1990, precum și războaiele care au urmat (1991, 2003) au

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 18

afectat întreaga lume prin creşterea preţului mondial al petrolului, diminuarea nivelului stocurilor și noua direcţionare a lichidităților.

Tranzacțiile actuale efectuate prin intemediul internetului, fac ca întreaga piaţă internaţională să devină extrem de accesibilă, datorită posibilităţilor nelimitate ale operatorilor economici ce dispun de tehnică de calcul și o minimă comunicaţie la diverse medii on-line. Nu trebuie să uităm nici apariția monedei virtuale bitcoin, care cu toate controversele stârnite, încă de la apariție, începe să se impună ca un mijloc alternativ de plată, față de moneda clasică. Bitcoin-ul este un sistem de plata peer to peer (P2P), introdus în 2009 de Satoshi Nakamoto (nu se cunoaște nici acum dacă această identitate este reală), care permite oricărui deținător de monedă electronică să cumpere sau să vândă în orice moment orice. Această monedă nu este acceptată nici de Autoritatea Bancară Europeană nici de Trezoreria Statelor Unite ale Americii, iar în China achiziția de bitcoin în schimbul yuan-ului este interzisă. Aceasta, deoarece moneda a început să fie folosită mai mult pentru finanțarea activităților ilegale gen: trafic de droguri, trafic de arme sau terorism. Spre exemplu, în octombrie 2013, Federal Bureau of Investigation (FBI) a închis așa numitul Drum al Mătăsii, un segment al pieței negre finanțate prin bitcoin, confiscând bunuri în valoare de 144.000 bitcoin, echivalentul a 28,5 milioane dolari.

Putem menţiona apariţia şi în ţara noastră a magazinelor on-line, care acceptă plata cu bitcoin, existând chiar și magazine reale, care acceptă această monedă la plată în zona orașelor Cluj Napoca și Oradea.

Aşadar, urmărind evoluţia în timp a tranzacţiilor comerciale şi importanţa acestora în viaţa omenirii apreciem că motorul dezvoltării umanităţii l-a constituit comerţul, sub toate formele sale. Au existat şi momente de stagnare dar şi de dezvoltare accentuată, unul dintre acestea fiind apariţia şi dezvoltarea templierilor, care au constituit un moment de cotitură pentru întregul sistem bancar mondial, regulile şi procedurile implementate la acea vreme devenind modele pentru mai târziu.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 19

Comportamentele negative la volan – Agresivitatea în trafic

JANDARMERIA

SIBIU

Mr. Popescu Diana

Ofiţer psiholog IJJ Sibiu

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 20

Comportamentele negative la volan – Agresivitatea în trafic

Se numesc accidente crimele care se comit cu automobilele

Eduardo Galeano

.

Furia este o stare emoţională negativă sau, aşa cum o descrie Lakoff (1987), furia este ca un lichid

încălzit într-un container. Studiile au arătat că are intensitate, frecvenţă şi durată variabile şi poate fi resimţită în diverse forme de la o simplă iritare până la furie intensă. Este prevalentă şi poate fi resimţită de o persoană, într-o formă sau alta, de câteva ori pe săptămână.

Furia poate fi sau nu legată de agresivitate şi de aceea este important să se facă disticţia între furie

ca emoţie/stare afectivă şi furia ca manifestare comportamentală. Când furia este o stare emoţională atunci agresivitatea este răspunsul spontan sau planificat cu intenţia de a face rău, a provoca durere sau a răni o persoană sau de a distruge un obiect. Scopul funcţional din punct de vedere psihologic este acela de a

reduce tensiunea, de a creşte stima de sine sau de a ieşi din monotonie.

O persoană poate fi furioasă fără să devină neapărat agresivă . Studiile au arătat că numai în 10% din cazuri furia se transformă în agresiune fizică. Şi reciproca este valabilă, adică este posibil ca o persoană să aibă un comportament agresiv fără să resimtă supărare sau furie. Agresivitatea instrumentală, în timpul

utilizării unor obiecte, este una dintre formele de agresivitate care se manifestă fără a fi legată de furie. Este o formă proactivă de agresiune care implică un anumit nivel de elaborare şi planificare pentru

atingerea unui anumit scop.

În ultimii ani s-a constatat că nivelul agresivităţii la volan a crescut. De exemplu, Joint în urma unui studiu efectuat în anul 1995 constată că 60% dintre participanţi s-au comportat agresiv în timp ce conduceau. Ulterior Underwood, Chapman, Wright și Crundal, în studiul pe care l-au efectuat în anul

1999, evidenţiază faptul că această caracteristică comportamentală a şoferilor a crescut ca pondere la 85%.

În 1999 un alt cercetător, Eliot avansează termenul de road rage (furia şoselei) care a devenit o sintagmă ce include atât infracţionalitatea rutieră cât şi unele forme moderate de manifestare a frustrării la volan cum ar fi claxonatul sau gesticulaţia. Pentru a face o distincţie clară s-a sugerat că termenul de rage

road ar trebui să facă referire doar la infracţiunile cu violenţă ale şoferilor, ceea ce este cu totul altceva decât diversele forme de conduită agresivă.

Cu toate că Road rage este privită în general ca fiind inacceptabilă, totuşi în societăţile occidentale unde agresivitatea, competitivitatea şi asumarea riscului sunt încurajate, atitudinea ofensivă în trafic poate

fi tolerată şi chiar justificată. Alţi cercetători motivează că maşina înseamnă putere şi conferă şoferului sentimentul de protecţie sub rezerva anonimatului, ceea ce îi permite să se cenzureze mai puţin.

Un alt autor, Novaco (1989) susţine că maşina este un instrument de dominaţie, iar şoseaua devine practic o arenă pentru competiţie şi control reciproc între participanţii la trafic. Faptul de a-şi demonstra

abilităţile personale şi astfel de a-i controla pe ceilalţi conferă conducătorului sentimentul unei stime de sine crescute. Această demonstraţie de putere personală poate degenera într-un manieră păguboasă de a

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 21

conduce autovehiculul atât riscantă cât şi neglijentă chiar dacă şoferii respectivi au impresia că aceasta ar

însemna a conduce într-un mod abil.

Ulterior, deloc surprinzător, studiile au descoperit relaţia existentă între agresivitate şi producerea accidentelor în trafic. Mai mult decât atât, tot legată de agresivitatea în trafic s-a descoperit a fi şi încălcarea normelor rutiere, care este un alt factor generator de accidente (Underwood, Chapman and

Wright, 1999).

Eliot (1999) demonstrează că agresivitatea la volan rezultă de multe ori din neglijenţă sau din conducerea riscantă a

automobilului. Cercetătorul merge mai departe şi constată că frecvent victima accidentelor de circulaţie este cea care precipită iniţial situaţia,

provoacă furia celuilalt şofer, iar riposta victimei duce la escaladarea conflictului şi posibil, la loviri.

În anul 2004 Institul de Cercetare în

domeniul Transportului şi Circulaţiei Rutiere din Linkoping Suedia a efectuat un studiu pe 1800 de

adulţi selectaţi din registrul deţinătorilor de automobile, 1287 bărbaţi şi 513 femei, împărţiţi pe trei categorii

de vârste: 543 persoane cu vârste între 17-25 ani, 617 persoane cu vârste între 45-56 ani, 631 persoane cu vârste între 62-72 ani .

Prin această cercetare s-a urmărit măsurarea agresivităţii persoanei la volan.

Chestionarul utilizat prezenta diverse situaţii generatoare de reacţii agresive la volan pentru ca, prin răspunsurile furnizate de subiecţi, să se obţină informaţii privind intensitatea şi modul de manifestare a

furiei la volan.

Itemii cu referire la diferite situaţii generatoare de furie au fost împărţiţi în patru scale:

1. Atitudine nepoliticoasă 2. Conducere încetinită 3. Gesturi ostile 4. Ilegalităţi la volan

Rezultatele au arătat că tinerii şoferi au fost cei care au înregistrat scoruri mai mari la primele trei scale de mai sus, în timp ce categoria 62-72 ani a obţinut scoruri mai ridicate la scala Ilegalităţi la volan (conducere sub influenţa alcoolului, încălcarea normelor rutiere etc). Următorul pas a fost acela de a afla

dacă efectele sunt pe măsura cauzei care a provocat furia la volan. Rezultatele au indicat o corelaţie ridicată între nivelul actului provocator şi intensitatea exprimării furiei faţă de acesta atât la bărbaţi cât şi la femei. Studiul a mai arătat că manifestarea furiei la volan este direct legată de modul în care oameni

obişnuiesc să îşi exprime furia şi în alte situaţii din viaţa lor.

S-a ajuns la concluzia că e oarecum obişnuit ca şoferii să fie provocaţi când sunt la volan şi că foarte puţini dintre ei îşi suprimă emoţiile în astfel de situaţii. Acei şoferi care încalcă regulile de circulaţie tind să fie mai iritaţi de alţi şoferi în special atunci când fac gesturi ostilile sau dacă conduc prea încet în mod

intenţionat. Această categorie de şoferi este reprezentată de tineri şi de cei care conduc frecvent maşina.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 22

Există opinia comună că şofatul transformă persoana. S-a observat că cineva care în afara maşinii

este amabil şi calm se transformă într-o persoană violentă atunci când se află la volan. De aceea studiul era orientat să descopere reacţiile participanţilor la diferite evenimente care nu au legătură cu şofatul şi să stabilească dacă acestea au legătură cu modaliatatea în care aceştia îşi exprimă agresivitatea când conduc.

Rezultatele nu au indicat că ar exista un aşa-zis sindrom Jekyll şi Hyde (personaje cunoscute pentru preocuparea lor de a face rău şi a încălca legea) la participanţii la studiu, însă oamenii care au tendinţa de a-şi exterioriza furia în mod curent, fie verbal fie fizic, îşi exprimă şi când conduc furia într-o măsură mai

mare decât ceilalţi.

În altă ordine de idei, rezultatele studiului au demonstarat că şoferii care ei înşişi conduc agresiv reacţionează mai virulent dacă alţi şoferi conduc prea încet sau dacă devin ostili faţă de ei. Aceşti şoferi au, de asemenea, într-o măsură mai mare decât ceilalţi, tendinţa de a-şi exterioriza furia în loc să încerce să se

controleze. Această categorie este reprezentată într-o măsură mai mare de tineri, de bărbăţi mai mult decât de femei, de şoferi care conduc frecvent faţă de cei care conduc ocazional. Iată că se poate spune, confirmând ceea ce a demonstrat Elliot anterior, că şoferii care ei înşişi conduc agresiv au o probabilitate

mai mare de a întâmpina conduite ostile din partea celorlaţi participanţi la trafic atunci când încearcă să le reproşeze acestora că ar conduce într-un mod inacceptabil. De vreme ce ei înşişi tind să încalce limitele de viteză este firesc să îi perceapă pe ceilalţi ca mergând prea încet. De aceea propriul lor stil de a conduce le

provoacă tocmai acea problemă pe care o dispreţuiesc cel mai mult. Se creează astfel practic un cerc vicios foarte periculos.

Răbdarea este ceva ce admiri la şoferul din spatele tău şi dispreţuieşti la cel din faţa ta

(Anonim)

Traducere şi adaptare

Mr. Popescu Diana,

Ofiţer psiholog IJJ Sibiu

După Sonja Forward - „Effect of aggressiveness on the road”- material prezentat la Seminarul organizat de Comisia Economică pentru Europa a O.N.U., Geneva, 2004

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 23

Consideraţii generale referitoare la prevenirea şi combaterea

efectelor consumului produselor din tutun în lumina noului context legislativ

JANDARMERIA

SIBIU

Mr. Ramona BĂDESCU

Consilier juridic

I.J.J. Sibiu

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 24

Consideraţii generale referitoare la prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun în lumina noului context legislativ

La data de 01 februarie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 72, Legea nr. 15 din 29 ianuarie 2016, privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, care a intrat in vigoare la data de 17.03.2016. Printre motivele care au stat la baza emiterii acestui act normativ, conform notei de fundamentare au fost: necesitatea şi urgenţa compatibilizării depline a legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene, în domeniul prevenirii şi combaterii efectelor consumului de tutun, obligaţia statului de a lua măsuri pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, respectiv pentru protecţia faţă de expunerea la fumul de tutun şi nu în ultimul rând necesitatea adoptării unor măsuri cât mai urgente şi comprehensive care să conducă la diminuarea consumului de tutun, în special în rândul copiilor, adolescenţilor şi tinerilor. Principalele modificările legislative aduse prin Legea nr. 15 din 29 ianuarie 2016 se referă la : modul de inscripţionare a pachetelor şi ambalarea pachetelor de tutun, astfel încât să corespundă literei şi spiritului Directivei Consiliului şi a Parlamentului European nr.2001/37/ CE precum şi a celor referitoare la modul de măsurare a conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon; se stabilesc termenii şi condiţiile în care fumatul este permis în spaţiile publice închise şi se limitează locurile în care produsele de tutun pot fi comercializate, astfel încât să fie redus accesul la aceste produse al copiilor, adolescenţilor, tinerilor şi persoanelor spitalizate; cuprinde reglementări, sancţiunile aplicate, competenţa materială de aplicare a acestora şi actualizarea amenzilor contravenţionale. În conformitate cu prevederile art. 14 ind.1 din Legea nr. 349/2O02, contravenţiile prevăzute de art. 10 lit. a), b) şi c) se constată şi se sancţionează de reprezentanţii Ministerului Afacerilor Interne. Având în vedere prevederile legii, la data de 11.03.2016, a fost emis O.M.A.I. nr. 47 din11.03.2016 privind desemnarea personalului Ministerului Afacerilor Interne competent să constate contravenţiile şi să aplice sancţiuni contravenţionale prevăzute de Legea nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 183 din 11.03.2016, în cuprinsul căruia, la art. 1 lit. d) se prevede că: ,,se desemnează să constate contravenţii şi să aplice sancţiuni contravenţionale, potrivit art. 14, ind.1 din Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, cu modificările şi completările ulterioare, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române". Potrivit Ghidului privind implementarea Legii nr. 15/2016 pentru prevenirea și combaterea consumului produselor din tutun, ,, Se interzice fumatul în toate spaţiile publice închise, spațiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii. Se interzice complet fumatul în unităţile sanitare, de învățământ, precum și cele destinate protecției și asistenței copilului, de stat şi private. Spațiul public este considerat ,, orice spațiu accesibil publicului (de ex. din domeniul cultural-artistic, sănătate, învățământ, alimentație publică, cluburi, baruri, cafenele etc.) sau destinat utilizării colective (de ex. pentru activități comerciale, sportive, târguri, expoziții etc.), indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces.’’ Spațiul public închis reprezintă ,,orice spațiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiș, plafon sau tavan și care este delimitat de cel puțin doi pereți, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent.’’ - spațiile închise din toate locurile de muncă: - halele industriale, spațiile de depozitare, birourile și camerele, sălile de ședință, sălile de consiliu, holurile, coridoarele, toaletele, lifturile, balcoanele închise etc.; - instituțiile publice centrale și locale; - unități comerciale: magazine, expoziții/ târguri în spațiu închis, centre comerciale, piețe închise etc.;

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 25

- restaurante, baruri, cafenele, terase închise, unități de cazare, cluburi - inclusiv cele cu acces restricționat, cazinouri, săli polivalente etc.; - unități cultural-artistice, sportive, recreative; - toate mijloacele de transport în comun (unde nu se va mai putea folosi nici țigareta electronică), autogări, gări, aeroporturi, peroane și refugii închise, taxiuri, mașina de serviciu, ambulanță, inclusiv în cabina șoferului, vatmanului, mecanicului de tren etc; - toate spațiile din unitățile de învățământ, medico-sanitare și de protecție a copilului, inclusiv în curtea unităților; - locurile de joacă pentru copii, indiferent dacă sunt amplasate în interior sau exterior; - spațiile comune din clădirile de locuințe: holuri, lift etc.

Locuri unde se mai poate fuma sunt : - Spațiile publice în aer liber sau spațiile de la locul de muncă: - fără acoperiș sau cu acoperiș și cu mai puțin de doi pereți: curte, balcoane deschise, terase deschise, chioșcuri deschise etc.; - delimitate de parapete ori paravane de delimitare, gărdulețe de delimitare, jardiniere, umbrele sau orice alt tip de mobilier stradal; - care au închideri laterale sau/ și acoperiș retractabile ce formează

temporar pereți ori acoperiș, dar doar atunci când structura de închidere este complet închisă/ strânsă astfel încât peretele ori acoperișul nu este vizibil: terasele, pavilioanele, chioșcurile când au jaluzelele, ușile pliabile, elementele demontabile etc. pliate/ închise în totalitate astfel încât spațiul devine deschis; - Peroane, refugii, stații ale mijloacelor de transport în comun dacă sunt deschise sau au acoperiș și doar un perete;

- Parcuri, în afara locurilor de joacă pentru copii;

- Locuință, inclusiv orice spațiu închis în care nu se desfășoară activitate economică (nu este loc de muncă);

- Alte spații unde se desfășoară evenimente personale precum corturile, terasele, pavilioanele, dar care nu sunt loc de muncă (nu se desfășoară activitate economică).

Faptele cu caracter contravenţional, pentru care ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române au competenţă materială, sunt prevăzute la art.10, lit. a, b şi c din Legea nr. 349/2002,astfel: a) nerespectarea de către persoanele fizice a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (1^1) se sancţionează cu amendă contravenţională de la 100 lei la 500 lei;

b) nerespectarea de către persoanele juridice a prevederilor art. 3 alin. (1), (1^1), (5), (5^2), (6), (6^1), (7^1) şi ale art. 4 alin. (2) se sancţionează cu amendă contravenţională de 5.000 lei la prima abatere, cu amendă contravenţională de 10.000 lei şi cu sancţiunea complementară de suspendare a activităţii până la remedierea situaţiei care a dus la suspendarea activităţii la a doua abatere; săvârşirea unei noi contravenţii la această lege se sancţionează cu amendă contravenţională de 15.000 lei şi cu sancţiunea complementară de închidere a unităţii."

c) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (8), (9), (10), ale art. 3^2 alin. (1), (3), (6^1), (7), (9), ale art. 3^3, ale art. 3^4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 6 se sancţionează cu amendă contravenţională de la 10.000 la 50.000 lei.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 26

De asemenea, potrivit prevederilor art. 10, ind.1 din Legea 349/2002 ,,Tutunul şi produsele din tutun care rezultă din săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 10 se confiscă, în vederea distrugerii".

Referitor la activitatea de distrugere a produselor de tutun care rezultă din săvârşirea contravenţiilor, aceasta se va desfăşura în conformitate cu prevederile art.431 din Legea nr.227/2015- Codul Fiscal, potrivit cărora: ,,ART. 431 Confiscarea tutunului prelucrat (1) Prin derogare de la prevederile legale în materie care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse, după cum urmează: a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de produse al antrepozitarilor autorizaţi, al destinatarilor înregistraţi, al expeditorilor înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se predau în totalitate acestora; b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia şi/sau depozitarea de tutun prelucrat. (2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea tutunului prelucrat de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi importatorii autorizaţi, precum şi procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din normele metodologice. (3) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.’’

În lumina noului context legislativ, impactul social nu poate fi decât unul pozitiv, având în vedere faptul că, se minimizează o sursă de îmbolnăvire şi deces, prin eliminarea fumului de tutun din locurile publice închise dar şi restricţionarea accesului la produsele din tutun. Recunoscând dreptul constituţional al fiecărei persoane fizice de a dispune de ea însăşi în limitele impuse de lege, Statul are în permanenţă obligaţia de a lua măsuri pentru protejarea sănătăţii publice, astfel încât să fie respectat dreptul la sănătate al fiecărui cetăţean român. Aşadar, prin completarea contextului legislativ, Statul are pârghiile legale de a proteja populaţia faţă de expunerea la fumul de tutun.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 27

Rolul Inspectoratului General al Jandarmeriei în cadrul structurilor Ministerului Afacerilor Interne specializate în prevenirea şi combaterea terorismului

JANDARMERIA

SIBIU

Mr.Gheorghe Iulian Ofițer specialist formare profesională Jandarmeria Sibiu

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 28

Rolul Inspectoratului General al Jandarmeriei în cadrul structurilor Ministerului Afacerilor

Interne specializate în prevenirea şi combaterea terorismului Lupta cu terorismul presupune o

nouă configuraţie a efortului militar, o nouă dimensionare a spaţiului de confruntare şi o nouă filosofie de acordare a acesteia. Totodată, impune crearea unor capacităţi necesare pentru descoperirea, capturarea sau nimicirea elementelor teroriste, precum şi adoptarea cadrului conceptual (doctrine, strategii, regulamente, instrucţiuni, dispoziţii) la noile condiţii.

Combaterea terorismului solicită acţiuni ale unor structuri strict specializate de mici dimensiuni, desfăşurate pe spaţii relativ extinse, în care au fost identificate

elemente teroriste încadrate în perioade de execuţie nedefinite. Este necesar să înţelegem rolul instituţiilor care, prin atribuţiile şi acţiunile lor în comun, pot crea o barieră în faţa posibilelor grupări teroriste ce ar acţiona în România.

MAI este organul central al puterii executive care exercită, în conformitate cu legea, atribuţiile ce îi revin cu privire la respectarea ordinii publice, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a avutului public şi privat, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, contribuind prin aceasta la realizarea unei societăţi democratice în România, la apărarea independenţei, suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, MAI colaborează cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale ale puterii executive, cu unităţi economice, sociale, alte organizaţii şi se sprijină pe concursul larg al populaţiei. Din MAI fac parte, printre altele, următoarele structuri: - Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă; - Inspectoratul General al Poliţiei Române; - Inspectoratul General al Jandarmeriei Române; - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră; - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă; - Direcţia Generală de Paşapoarte; - Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor; - Direcţia Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor; - Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor; - Autoritatea pentru Străini; - Unitatea Specială de Aviaţie; - Academia de poliţie „Alexandru Ioan Cuza”; - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi; - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională; - Arhivele Naţionale.

Inspectoratul General al Jandarmeriei Române Amploarea unor confruntări, cu precădere etnice şi religioase dar şi politico-ideologice din unele

state sau zone de conflict ale lumii, au generat numeroase acte de terorism, soldate cu un număr mare de

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 29

victime şi distrugeri materiale importante, precum şi cu menţinerea şi dezvoltarea la noi dimensiuni a climatului de insecuritate dusă până la groază, provocat premeditat, prin ameninţare şi intimidare.

Lupta împotriva terorismului a constituit întotdeauna un scop principal al forţelor cu atribuţii pe linia asigurării şi apărării securităţii naţionale. Realităţile trăite în ultima perioadă ne-au demonstrat încă o dată că imaginaţia celor care planifică şi execută acţiuni teroriste a devenit diabolică, depăşind capacitatea de previziune a unor instituţii internaţionale cu experienţă în lupta antiteroristă. Tehnica de a pune în acţiune înfricoşarea opiniei publice şi presiunea psihologică exercitată asupra acesteia sunt de natură a induce în rândul populaţiei spaima, teroarea, favorizând, uneori determinând, atingerea scopurilor pe care aceste organizaţii şi le propun.

Jandarmeria Română este instituţia specializată a statului, cu statut militar, componentă a MAI, şi care exercită, în condiţiile legii, atribuţiile ce îi revin cu privire la apărarea ordinii şi lini ştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a proprietăţii publice şi private, la prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legilor în vigoare, precum şi la protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea actelor de terorism.

Jandarmeria Română, prin atribuţii, organizare, pregătire şi dispunere teritorială, contribuie la garantarea suveranităţii, independenţei, autorităţii, unităţii şi securităţii statului, democraţiei constituţionale pe întregul teritoriu naţional atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză. Cooperează, în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, cu celelalte componente ale MAI, cu structuri ale sistemului de apărare şi securitate naţională şi colaborează cu organizaţii, instituţii şi autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, organizaţii neguvernamentale, cu alte persoane juridice, precum şi cu persoane fizice.

Jandarmeriei Române, prin structurile sale specializate, îi sunt stipulate atribuţii şi responsabilităţi pe care le gestionează independent sau în cooperare cu alte instituţii abilitate ale statului: - apără, prin mijloacele şi metodele prevăzute de lege, viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanei, proprietatea publică şi privată, interesele legitime ale cetăţenilor, ale comunităţii şi ale statului; - execută misiuni de restabilire a ordinii publice când aceasta a fost tulburată prin orice fel de acţiuni sau fapte care contravin legilor în vigoare; - execută, în cooperare cu instituţiile abilitate ale statului, misiuni de asigurare a ordinii publice pe timpul vizitelor oficiale sau al altor activităţi la care participă înalţi demnitari români sau străini pe teritoriul României, în zona obiectivelor şi a locurilor de desfăşurare a activităţilor; - execută misiuni de intervenţie antiteroristă la obiectivele aflate în responsabilitatea jandarmeriei sau pentru capturarea şi neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte mijloace care pot pune în pericol siguranţa persoanelor, bunurilor, valorilor şi transporturilor speciale; - asigură, în condiţiile legii, paza sau protecţia şi apărarea obiectivelor, a bunurilor şi valorilor de importanţă deosebită, stabilite prin hotărâre a guvernului, şi a obiectivelor aparţinând MAI, stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative;

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 30

- asigură, în condiţiile legii, paza sau protecţia transportului unor valori importante, precum şi a transportului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, substanţelor toxice sau radioactive ori al altor materii sau substanţe periculoase, definite astfel prin lege; - participă, în cooperare cu celelalte instituţii ale statului abilitate prin lege, la misiuni de prevenire şi neutralizare a actelor teroriste pe teritoriul României; - participă, în condiţiile legii, la misiuni în afară teritoriului statului român, cu efective şi tehnica din dotare, la activităţi de instruire, la constituirea forţelor internaţionale destinate îndeplinirii unor misiuni în cadrul acţiunilor de prevenire a conflictelor şi gestionării situaţiilor de criză, de întărire/consiliere, asistenţă, formare, control-a forţelor de ordine locale sau de substituţie a acestora în toate domeniile lor de activitate; - asigură măsuri de ordine şi de protecţie a zonelor în care s-a produs sau există pericolul iminent de producere a unor incendii, explozii ori a altor situaţii de urgenţă ce pun în pericol viaţa, integritatea fizică a persoanelor sau bunurile acestora; - execută orice alte atribuţii prevăzute prin lege.

Pe timpul stării de urgenţă, Jandarmeria Română continuă să îşi îndeplinească misiunile specifice, asigurând totodată aplicarea prevederilor ordonanţelor militare prevăzute în decretul de instituire a acestei stări. Pe timpul stării de asediu, la mobilizare şi în timp de război, Jandarmeria Română, pe lângă atribuţiile prevăzute, în calitate de componentă a forţelor armate, îndeplineşte şi următoarele atribuţii: - execută paza, protecţia şi apărarea obiectivelor stabilite de autorităţile militare, altele decât cele la care se asigura paza militară în timp de pace; - participă la descoperirea, capturarea sau la neutralizarea inamicului desantat ori debarcat pe teritoriul ţării, în locurile de dispunere a unităţilor sau subunităţilor de jandarmi; - execută, în cooperare cu alte forţe abilitate, acţiuni pentru descoperirea, capturarea sau neutralizarea elementelor paramilitare care activează pe teritoriul naţional; - participă la acţiuni de evacuare a populaţiei, control şi îndrumare a circulaţiei, de escortare a prizonierilor de război şi pază a acestora în obiective din zona interioară, de dirijare şi îndrumare a refugiaţilor, paza şi apărare a unor zone cu destinaţie specială; - cooperează cu celelalte componente ale sistemului de apărare şi securitate naţională pentru asigurarea şi protecţia mobilizării şi participă la asigurarea punerii în aplicare a ordonanţelor militare, potrivit legii; - execută orice alte atribuţii şi misiuni privind apărarea ţării, potrivit legii.

În situaţia în care obiectivele a căror pază este asigurată în mod permanent sau temporar de către personalul militar al Jandarmeriei Române sunt în pericol ori atunci când există, informaţii că se intenţionează organizarea unor acţiuni care le-ar putea pune în pericol, unitatea de jandarmi competentă, împreună cu autorităţile publice şi cu alte structuri abilitate cu atribuţii în domeniu, stabileşte zona de protecţie a obiectivelor respective şi, la nevoie, poate interzice sau limita, după caz, accesul.

Prin structurile de cercetare specifică de jandarmi se asigură, într-o măsură corespunzătoare, cunoaşterea situaţiei reale din zonele de responsabilitate, identificarea din timp a factorilor şi elementelor

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 31

de cauzalitate care, pe fond, pot constitui premisele unor acţiuni ostile cu consecinţe deosebit de periculoase şi care pot avea repercusiuni asupra stabilităţii ordinii de drept, autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului sau altor valori de importanţă naţională. Efectivele aflate permanent în dispozitiv sau cele destinate intervenţiei pot desfăşura acţiuni specifice şi pot sprijini acţiunile forţelor specializate pentru neutralizarea sau lichidarea autorilor acţiunilor teroriste (atunci când situaţia impune şi în condiţiile prevăzute de lege). Implicarea coerentă şi continuă a Jandarmeriei Române în prevenirea şi combaterea acţiunilor de factură teroristă poate fi identificată şi prin activităţile desfăşurate în comun cu alte structuri (schimb de informaţii, cooperare şi pregătirea unor misiuni cu caracter temporar, şedinţe de pregătire, analize şi controale).

Includerea Jandarmeriei Române în FIEP constituie o condiţie fără echivoc de pregătire şi

participare într-un cadru care depăşeşte frontierele naţionale la prevenirea, stoparea şi combaterea flagelului terorist care capătă o vădită tendinţă de globalizare.

Concluzii O societate care funcţionează normal, într-un mediu de securitate normal, ar trebui să fie mai puţin

vulnerabilă la atacuri teroriste. Uneori s-a dovedit că şi societăţi democratice cu tradiţie cum este spre exemplu cea americană, devin în anumite împrejurări foarte vulnerabile la terorism.

Din analiza situaţiei actuale precum şi de evaluare şi prognosticarea evoluţiei ei pe termen scurt rezultă că şi în România este posibilă conturarea şi chiar manifestarea unor ameninţări de natură teroristă, directe sau mijlocite, la adresa ţării, a unor instituţii româneşti, organizaţii şi cetăţeni români, precum şi la adresa unor persoane, grupuri, instituţii internaţionale ale diferitelor state (ambasade, reprezentanţe, firme consulate, misiuni, turişti, delegaţii etc.) care se află temporar sau permanent pe teritoriul ţării noastre.

Aceste ameninţări pot să constituie elemente ale războiului terorist care se apreciază că a fost declanşat în toată lumea şi pot apărea în mod deosebit în zone apropiate de cele de interes strategic (zona Balcanilor, Transnistria, spaţiul caucazian şi cel al Mării Negre) ca urmare a alinierii României la coaliţia antiteroristă mondială condusă de Statele Unite ale Americii sau prin dereglarea semnificativă a instituţiilor interne, infiltrându-se şi în ţara noastră reţele şi structuri ale mafiei şi crimei organizate.

Lupta împotriva terorismului trebuie să fie agresivă, continuă, asemănătoare cu dinamica unei adevărate vânători. Aceasta trebuie să includă obligatoriu acţiuni pentru distrugerea „oazelor” în care teroriştii îşi găsesc adăpost, acele arii sigure în care teroriştilor li se oferă protecţie, posibilitatea de refacere şi timp pentru pregătirea unor noi acţiuni şi strategii, precum şi alte măsuri de prevenire, dar şi un complex de măsuri de combatere fermă în toate formele de manifestare a acestuia.

JANDARMERIA

SIBIU

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 32

JANDARMERIA

SIBIU

2015

un an greu,

dar plin de satisfacţii

Plt.maj. Cazacu Nicolae

N r . 6 / 0 3 a p r i l i e 2 0 1 6

Pagina 33

2015 un an greu, dar plin de satisfacţii

Realitatea văzută prin ochii unui jandarm care şi-a îndeplinit misiunea în teatrul de operaţiuni Afganistan e atât de diferitâ de cea de acasă, din România, încât tot ce înseamnă “ acasă “ e etalonul binelui.

Misiunea a fost una de maximă solicitare, fizic,

psihic, intelectual, profesional, totul a necesitat implicare maximă . Am descoperit că limitele noastre nu sunt unde

credeam a fi, ci mult mai sus, misiunile pe care le-am avut de îndeplinit în contextul angrenării complexe alaturi de celelalte forţe ale coaliţiei fiind indeplinite impecabil,

lasând în urma noastră, a jandarmilor români o imagine a României, a Ministreului de Interne şi a Jandarmeriei Române demnă şi profesională.

Greul a fost purtat de familiiile noastre, cu inima mica atunci când vedeau la ştiri că ceva s-a mai

întamplat prin zona unde noi ne desfaşuram activitaţile, familii care au fost alaturi de noi si ne-au alinat aşa cum au stiut mai bine greul pe care îl aveam de purtat. La sfârşit de misiune, privind în spate, analizând activitatea desfăşurată în decursul celor 11 luni am inţeles că nu suntem mai prejos decât nici una

din forţele participante la efortul comun, că ne-am îndeplinit cu profesionalism îndatoririle, că am făcut cinste tării noastre şi armei pe care o reprezentăm. Fără eforturile continue ale eşaloanelor superioare, atât din conducerea ministerului cât şi ale Jandarmeriei Romane, fară grija şi apropierea faţă de noi şi

problemele pe care le-am întâmpinat, misiunea ar fi fost mult mai grea. Apreciem şi mulţumim tuturor celor care au fost aproape de noi, ne-au inţeles îngrijorările şi trăirile şi ne-au ajutat că în final să încheiem un capitol greu pe toate planurile cu rezultate foarte bune.

Provocările pe care le întâlneşti practic, fizic , în

Afganistan nu ţi le poti imagina decât parţial în liniştea şi siguranţa patriei mama. Riscurile pe care unii dintre noi le-au înfruntat zi de zi, punându-şi viaţa în pericol, iesind în misiuni

de mentorat şi consiliere la ministerele afgane de interne şi aparare ne făceau mândrii că suntem români, mândrii unii de alţii că putem să purtăm culorile tării cu demnitate în misiuni

de mare anvergura şi importanţă. Aş vrea să vorbesc despre domnul maior Timbuş Ovidiu, care a oferit consiliere în domneniul Cyber-Security la ambele ministere afgane, de

apărare şi de interne, care a fost în contact cu părţile afgane şi americane în permanenţă punând siguranţa şi integritatea sa mai prejos de imaginea României şi a Jandarmeriei, facându-mă să mă simt mândru că sunt român, jandarm, coleg cu domnia sa în acest Inspectorat Judetean al Jandarmeriei Române.

Multe nu pot fi descrise în cuvinte, multe sunt mai bine să nu fie deloc descrise, Afganistanul

întotdeauna îţi aminteşte cât de mic eşti şi vulnerabil, îţi aminteşte care sunt priorităţile reale în viaţă şi cât de fericit eşti în realitatea de acasă.

Doresc multă sănătate şi succes colegilor, tuturor cadrelor din Jandarmeria Română, împliniri alături de familii şi un călduros la mulţi ani!

JANDARMERIA

SIBIU