Iarna si toamna se regasesc Impreuna

Nr. 4 Septembrie-Decembrie 2011

Colectiv de redacție:

Redactor-șef:

Elena Donea;

Corector:

Florin Buzdugan;

Director:

Elena-Daniela Strat;

Asistent social:

Ionica Rădună;

Instructor educație:

Geta Chirilă;

Lucrător social:

Otilia Vitveschi;

Bucătar:

Eleonora Strugariu.

Cuprins:

Editorial

Activități luna Noiembrie

Octombrie – Ziua Internațională a Persoanelor

Vârstnice

Un alt fel de a spune „Împreună” – Minola Iuliana

Bratoveanu

Compuneri cu și despre Toamnă

Când sufletul se hrănește cu amintiri, dar și cu

minunate clipe de încântare! – Elena-Daniela Strat

Festivitate aniversară – Florin Buzdugan

Prietenii sunt îngeri păzitori – Mihaela Popa

A fi voluntar – Tudosia Isofache

Voluntariat în Peru – Laura Avam

Svetlana suflă în zăpadă ca într-o păpădie – Elena

Donea

Creați-vă singuri decorațiile de Crăciun – Radu Olivia

Alexandra

Sărbătoare la Împreună… – Ionică Răduna

Gânduri de seară – Simona Enacahe

Rebus și poezii – Florin Buzdugan

Poezii – Preda Aglaia

Iarna nu-i decât o toamnă sub acoperire

Iarna nu-i decât o toamnă sub acoperire. Aceasta mi-o spun des, atunci când, pitită în patul meu, mă uit la brăduțul din camera mea. Toate se-adună laolaltă sub un val de căldură și, chiar de ninge afară, de e ger sau de răcesc cumplit, toate îmi par a semăna cu o toamnă eternă.

Iarna aceasta îți propun două culori tomnatice pentru bradul tău: roșu și auriu. Deși este anotimpul cel mai rece, în casele oamenilor iarna împreună cu toamna se contopesc. Lasă la fereastră să ningă cu fulgi mari, în timp ce la ușă te așteaptă papuci de gheață să-ți faci drum către săniuță.

Nici la Fundația „Împreună” nu se simte diferența dintre toamnă și iarnă. Poate doar faptul că iarna copiii Fundației îi scriu Moșului scrisori în care îi spun ce au făcut ei de-a lungul anului, dacă au fost cuminți sau mai puțin cuminți, ce-și doresc atât pentru ei, cât și pentru ceilalți.

Toamna și iarna se leagă printr-un fir invizibil, subțire, ca de cadou, iar doamnele de la Fundație și copiii reușesc să facă activități dintre cele mai diverse, cum ar fi cititul poveștilor și discuții pe marginea acestora, redactarea unor compuneri pe tema toamnei, sărbătorirea Sfântului Andrei și, desigur, repetiții pentru așteptarea lui Moș Crăciun (căci luna Noiembrie reprezintă granița dintre toamnă și iarnă, luna în care toamna și iarna se întrepătrund, formând un tobogan plin de culoare, de frunze ce ne acoperă ca pe niște crisalide, ca mai apoi să cadă de pe noi și să ne lase să simțim iarna mișunând prin juru-ne). Toamna, ca de fiecare dată, de altfel, copiii s-au distrat, au confecționat felicitări și brățări și au intrat, încet-încet, în spiritul sărbătorilor de iarnă, pentru că la Fundația „Împreună” nu se simte niciodată diferența dintre căldură și frig. La noi e cald tot timpul!

Zâmbetul e ca ștergătorul

de parbriz: nu oprește

ploaia, dar îţi permite să

îţi vezi de drum. –

Jeanne Wasbro

Activități luna Noiembrie

„Să pășim în lumea poveștilor” – lectură.

Poveștile reprezintă universul copiilor, și, de

aceea, ora de lectură este una dintre cele mai

îndrăgite activități. Fiecare copil citește câte o

poveste, apoi o povestește și extrage din cuprinsul

acesteia ceea ce i-a plăcut cel mai mult –

personaje, eroi, atitudini, descrierea peisajelor, și

– cel mai important aspect – le spune și celorlalți

copii ce a învățat din lecturarea poveștii

respective.

„Vine, vine anotimpul rece” – educație rutieră. Odată cu vremea rece au apărut și fenomene meteo specifice – burniță, ceață. Ne preocupă siguranța copiilor și, frecvent, discutăm cu ei despre cum se circulă și, mai ales, cum se traversează strada în condiții de siguranță. Copiilor li se explică regulile elementare de circulație, dar important este și faptul că ei înșiși explică cum anume trebuie să se comporte atunci când sunt pe stradă.

„Curiozități din lumea plantelor și animalelor” – curiozitatea este o trăsătură specifică copiilor. Orice noutate din domeniul plantelor și animalelor îi fascinează. Copiii s-au documentat și au scris pe fișe curiozitățile descoperite de ei din diverse surse de informare – cărți, emisiuni TV, internet, apoi

au discutat despre noile lor descoperiri. Doamna instructor a utilizat din colecția „De toate pentru toți” curiozități din lumea plantelor și animalelor, care au venit în completarea a ceea ce au descoperit copiii. Discuțiile au fost interesante și atractive.

„Toamna în compunerile noastre” – concurs cu premii. Copiii noștri sunt mici artiști și, de câte ori au ocazia, își manifestă talentul în desene sau compuneri. Astfel, fiecare copil a zugrăvit în cuvinte și expresii frumoase toamna, și a așteptat cu nerăbdare votul colegilor. Fiecare compunere a fost citită, și, conform regulilor democrației, fiecare copil a votat compunerea care i-a plăcut, și, la final, au fost premiate compunerile care au primit cele mai multe voturi. Copiii câștigători au primit pixuri și calculatoare de birou, dar și felicitările colegilor și ale noastre.

„Sportul în viața noastră” – jocuri recreative. Pe lângă celelalte activități artistice, creative, nu sunt neglijate nici cele sportive. Când timpul este frumos și vremea permite, copiii ies la aer liber și organizează jocuri precum fotbal, handbal și altele, iar atunci când este frig, se recreează cu jocuri de interior în sala de activități.

„Suntem cei mai harnici” – luna noiembrie este dedicată confecționării felicitărilor. Modelele din hârtie colorată și imaginația copiilor au ca rezultat frumoase felicitări care îți vor face sărbătorile mai frumoase. Copiii sunt mândri de realizările lor și speră ca, și în acest an, să vindem suficiente felicitări pentru a avea bani de rechizite.

„Îl așteptăm pe Moș Crăciun” – pregătirea serbării de Crăciun. Doamna instructor și copiii au alcătuit programul artistic pentru serbarea de Crăciun – scenetă, dansuri, colinde și alte surprize. Copiii și-au primit rolurile și replicile, au stabilit melodiile pentru dansuri și au început repetițiile. Își dau toată silința, deoarece vor să impresioneze audiența și, mai ales, pe Moș Crăciun, care în fiecare an le aduce cadouri frumoase.

Și făpturile cele mai crude

sunt dezarmăgite când li

se mângâie puii. – Victor

Hugo

Activități luna Noiembrie

Sfântul Andrei – protectorul spiritual al orașului Galați – discuții libere. Doamna instructor a discutat cu copiii despre însemnătatea acestei zile deosebite în viața orașului nostru. Cunoștințele acumulate la ora de religie i-au ajutat pe copii să-și amintească despre originea, copilăria și adolescența Sfântului, dar, mai ales, despre viața sa ca propovăduitor al credinței creștine în lume. Copiii sunt interesați să afle amănunte despre viața și activitatea Sfântului Andrei.

1 Decembrie – Ziua Marii Uniri – eveniment important în istoria neamului nostru. Copiii povestesc din cărțile de istorie, dar și pun întrebări, la care așteaptă răspunsuri pe măsură.

Activitățile propuse în luna noiembrie au fost efectuate conform planificării. Au fost atractive, creative și recreative, și, mai ales, pe placul copiilor.

Alte activități:

- Coordonatorul centrului a participat la întâlnirea lunară cu ONG-urile, organizată de Consiliul Județean Galați.

- Participarea la Târgul „Fii voluntar pentru comunitatea ta!” – în acest an, sub egida Anului European al Voluntariatului, s-a organizat în holul Universității Târgul voluntarilor –, eveniment la care a participat și Fundația „Împreună” cu un stand de promovare a activităților care se desfășoară, în mare parte, cu ajutorul voluntarilor. Alături de coordonatorul voluntarilor din cadrul Fundației s-au aflat și voluntari din rândul tinerilor – studenți și elevi, dar și din rândul seniorilor.

- În cadrul „Săptămânii Educației Globale”, Fundația Împreună, în parteneriat cu Grupul Școlar „Gheorghe Asachi”, a desfășurat activitatea „O viață sănătoasă pentru viitorul nostru sănătos”. Activitatea a constat în discuții, dar și experimente în laboratorul de chimie efectuate de elevi din clasele a X-a și a XII-a, despre toxicitatea anumitor produse alimentare și vizionarea unei scenete care a avut ca subiect importanța alimentației sănătoase – protagoniști fiind elevii claselor VII-a de la Grupul Școlar „Gheorghe Asachi”.

- Coordonatorul Centrului – doamna Elena Daniela Strat a primit în cadrul Galei Premiilor PNL – Ediția XVIII – noiembrie 2011 – Premiul la Secțiunea SOCIAL, pentru activitatea și rezultatele obținute în cadrul Fundației Împreună.

- Am întocmit documentațiile în vederea reacreditării serviciilor pentru Centrul de zi „Împreună” pentru copii defavorizați și Centrul de Consiliere și Sprijin pentru Părinți, care au fost depuse la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

- Voluntarii au fost implicați în activități de sprijinire a copiilor la efectuarea temelor, îndrumarea copiilor și a vârstnicilor la clubul de informatică, plimbări în oraș, confecționarea

brățărilor, a felicitărilor de iarnă și a altor obiecte decorative.

Planificarea activităților la Centrul de zi „Împreună” pentru luna decembrie 2011

Activități extrașcolare la Centrul de zi „Împreună” stabilite împreună cu copiii

Să fim buni cu semenii noștri

Familia – nucleul societății noastre

Ne pregătim să-l întâmpinăm pe Moș Crăciun

Omul de zăpadă – prietenul copiilor

Sărbătoarea Nașterii Domnului

Orașul nostru în sărbătoare

Gânduri pentru noul an

Deprinderi de autonomie personală

- Igiena personală – activitate permanentă

- Să fim cât mai harnici – activitate permanentă

Zâmbetul, care e o cochetărie, o

bunătate, n-are a face cu râsul, care

este o bucurie, și nici cu rânjetul,

care este o batjocură. – Nicolae Iorga

Organizația Națiunilor Unite (ONU) a stabilit, în cadrul sesiunii din februarie 1991, ca ziua de 1 Octombrie să fie sărbătorită drept „Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice”. În România, această zi a fost sărbătorită, pentru prima dată, în anul 1998. La 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin rezoluția Nr. 45/106, „Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați”. Acestea susțin independența, participarea, îngrijirea, auto-realizarea și demnitatea persoanei.

Independența

1. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă acces la mâncare adecvată, apă, adăpost, haine și îngrijire medicală cu ajutorul unor venituri personale, familiale și suport comunitar.

2. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă oportunitatea de a lucra sau de a avea acces la alte posibilități generatoare de venit.

3. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să participe în determinarea când și cu ce ritm trebuiesc înlocuiți din câmpul muncii.

4. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă acces la programe de educație și training adecvate.

5. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să locuiască în medii sigure și adaptate la preferințe personale și capacități de schimbare.

6. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă posibilitatea să domicilieze acasă cât mai mult posibil.

Participarea

7. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să rămână integrate în societate, să participe activ în formularea și implementarea politicilor care le afectează direct viața, și să-și împărtășească cunoștințele și experiența generațiilor mai tinere.

8. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă posibilitatea să caute și să dezvolte oportunități pentru comunitate și să servească drept voluntari în poziții apropiate de interesele și posibilitățile lor.

9. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă posibilitatea să formeze asociații de persoane de etatea lor.

Octombrie – Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice

Îngrijirea

10. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să beneficieze de îngrijire familială și comunitară, și de protecție, în acord cu fiecare sistem de valori și cultură socială.

11. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă acces la îngrijiri ale sănătății, care să le ajute să-și mențină sau să-și recâștige nivelul optim fizic, mental și emoțional al vieții, și să prevadă sau să întârzie declanșarea bolilor.

12. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă acces la servicii sociale și legale în vederea autonomiei, protecției și îngrijirii.

13. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să fie în măsură să utilizeze instrumente de îngrijire adecvate, care să ofere protecție, reabilitare și stimulare socială și mentală într-un mediu civilizat și sigur.

14. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să se bucure de drepturile omului și libertățile fundamentale care există în orice adăpost, dreptul la îngrijire sau tratament, incluzând un respect total pentru demnitatea, credințele, nevoile și intimitatea lor, precum și pentru dreptul de a lua decizii privitoare la îngrijirea și nivelului calității vieții.

Aspirații

15. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să fie capabile să urmărească diverse oportunități în vederea dezvoltării totale a potențialului lor.

16. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă acces la resurse sociale, educaționale, culturale, spirituale și recreative.

Demnitatea

17. Persoanele de vârsta a III-a trebuie să aibă posibilitatea de a trăi în demnitate și securitate, ferite de exploatare și abuz fizic sau mental.

18. Persoanele de vârsta a III-a trebuiesc tratate corect privind vârsta, sexul, proveniența rasială sau etnică, existența unor dizabilități sau alte caracteristici, și să fie evaluate independent de contribuția lor economică.

N-am avut cu toții marele

noroc de a fi doamne; nu am

fost cu toții generali, poeți

sau oameni de stat; dar când

e vorba de copii mici, atunci

suntem cu toții egali.— Mark

Twain

Un alt fel de a spune „ÎMPREUNĂ”!

Ne-am adunat din nou ÎMPREUNĂ într-o frumoasă sâmbătă de octombrie, cu aromă de nuci și mere coapte, aceiași „tineri” trubaduri ai Clubului Seniorilor din cadrul dragii noastre Fundații! Cu toții suntem nerăbdători să plecăm într-o nouă aventură asemenea mușchetarilor, care ne-au înfrumusețat clipele adolescenței! 40 de suflete tinere, cu fețele brăzdate de trecerea anilor și emoțiile drumului vieții!

Prima escală a fost făcută în orașul Brăila, apoi „busola” autocarului a fost setată pe direcția Vest, către Buzău. Drumul a fost plăcut, atmosfera, marcată de o veselie molipsitoare, iar soarele a zâmbit fiecărui „mușchetar” în parte, încurajându-ne, astfel, să ne continuăm munca de exploratori.

Un punct important de atracție, care ne-a vrăjit inimile, a fost Muzeul Chihlimbarului, situat în comuna Colți, județul Buzău, în regiunea dealurilor

subcarpatice. Excursioniștii au vizitat cele 3 săli ale muzeului și au privit cu interes exponatele (mulți dintre noi fiind prezenți pentru prima oară în acele locuri). Ghidul muzeului a oferit grupului o gamă largă de informații interesante, în domenii ca geologia, mineralogia, paleontologia sau istoria.

Bravele noastre „mușchetărițe” și-au lăsat la o parte săbiile lungi din teacă și au descoperit cu încântare în cadrul magazinului de bijuterii deschis la parterul muzeului uimitoarele bijuterii cu incluziuni de chihlimbar (inele, brățări, medalioane, coliere – toate minunate, strălucitoare, de culoarea mierii de albine, îmbiindu-ne să le probăm și să le cumpărăm).

După această vizită instructivă și absolut specială, grupul de excursioniști a servit masa de prânz chiar în apropierea muzeului, la umbra unor nuci falnici, care ne vegheau din înălțime. Momente frumoase, imortalizate de aparatul de fotografiat, căruia voiam doar să-i mai spunem: „Lasă-ne clipa aceasta, oprește-o în loc!”.

Un alt loc de interes de pe traseul excursiei l-a reprezentat Mânăstirea Ciolanu, situată într-o latură a comunei Tisău (județul Buzău), mânăstire de călugări din secolul al XV-lea, înconjurată de păduri, beneficiind de acea minimă izolare necesară unei vieți spiritual-creștine. Membrii grupului nostru s-au recules în biserica mânăstirii, în fața icoanelor creștine, și s-au plimbat cu sufletele înseninate pe aleile din jurul acestui splendid așezământ monahal.

După acest mic pelerinaj înălțător pentru suflet, bravii noștri excursioniști au ajuns în orașul Buzău, unde au vizitat parcul central, surprinzător atât prin imensitatea sa (suprafețe verzi uriașe, alei lungi, arbori înalți), dar și, mai ales, prin sentimentul de liniște pe care îl emana… Păduri verzi din vremea copilăriei noastre, din visele noastre de adolescenți, din imaginația noastră aprinsă atunci când îi citeam pe Jules Verne sau Alexandre Dumas! Păduri verzi, imense, în care puteam să fugim, să ne ascundem de ceilalți și să ne

imaginăm că toată lumea asta mare e a noastră !

Pe drumul de întoarcere către casă, seniorii și-au împărtășit impresiile minunate stârnite de obiectivele vizitate. Chicote, șoapte, cântece, dans, nerăbdare, uimire, seninătate!

Unde sunteți voi, sentimente pe care le-am pierdut odată cu trecerea timpului? Unde v-ați ascuns voi, entuziasm, curiozitate, speranță, admirație? În care din pădurile copilăriei noastre? Dați-ne înapoi bijuteria magică de chihlimbar, care păstrează toate aceste urme de visare, și lăsați-ne să o purtăm din nou!

Noi, mușchetarii de demult, încă mai păstrăm în inimi duioșia delicioasă a acestor momente de miere care ne-au compus cumva, undeva, viețile! Această excursie doar ne-a reamintit, încă odată, faptul că mai există oameni buni și calzi, care ne ajută să ne păstrăm intact, ÎMPREUNĂ, visul nostru de copii!

Minola Iuliana BRATOVEANU

Psihoterapeut experiențialist

De 12 ani împreună pentru

comunitate...

Te bucuri împreună cu ceilalți,

lucrezi împreună cu ceilalți,

trăiești împreună cu ceilalți...

Fiecare dintre noi avem nevoie de

cineva cu care să împărtășim

fericirea și grijile, preocupările și

succesele,

bucuriile și eșecurile...

De 12 ani împreună pentru

comunitate...

Te bucuri împreună cu ceilalți,

lucrezi împreună cu ceilalți,

trăiești împreună cu ceilalți...

Fiecare dintre noi avem nevoie de

cineva cu care să împărtășim

fericirea și grijile, preocupările și

succesele,

bucuriile și eșecurile...

Toamna prinde viață prin ochii și inimile copiilor. Mai colorată, mai melancolică, mai rece sau mai cețoasă, cu început de școală „cu peripeții”, cu păsări care pleacă și nori cenușii… cu frumos covor din frunze de toamnă, cu arome dulci și amărui… așa se vede toamna zugrăvită în creațiile copiilor de la centrul de zi „Împreună”.

Toamna

Toamna cad frunzele și pleacă păsările călătoare. Toamna se culeg fructele și legumele. Toamna începe frigul și se ofilesc florile. Toamna se culeg viile și se culeg pere.

Banu Andreea – clasa a II-a, 8 ani

Toamna

A sosit toamna. Frunzele sunt ruginii și galbene.

Eu cu Andreea ne-am jucat cu frunzele de culoare maronie și gălbuie, și am făcut un covor de frunze și niște buchete de frunze de toamnă. Eu, când am ieșit afară, m-am jucat cu colegul meu de clasă, Mircea, și am adunat frunze și le aruncam amândoi în sus și ziceam că sunt artificii. Am mai făcut un covor frumos din frunzele toamnei. Atunci s-a făcut seară și ne-am dus fiecare la casa lui și am zis că mâine o să ne mai întâlnim în parc, ca să ne mai jucăm cu prietenele noastre, frunzele. În ziua următoare, la prânz, ne-am întâlnit în parc și am început să ne jucăm, dar seara a plouat și a fost ceață, și, când le-am atins, frunzele noastre erau ude, așa că am hotărât să ne jucăm mâine, ca să se usuce frunzele.

Mie îmi place toamna mult pentru că toți copiii se joacă în frunze.

Balmuș Cristi – clasa a IV-a – 10 ani

Toamna

Toamna cad frunzele și se fac un covor de frunze.

Toamna îmi place tare mult și e frig…

Costin Luigi-Vlad, clasa a II-a, 8 ani

Toamna

Era o zi frumoasă de toamnă, poate chiar prea frumoasă pentru o zi de toamnă. Într-o după amiază însorită, în drum spre bunici, eu admiram frumusețile naturii.

Soarele își pierdea strălucirea de astă-vară, dar, cu toate astea, cerul era senin. Mă gândeam, cu tristețea specifică toamnei, la ploile reci care vor veni peste lanurile de porumb parcă adormite. Iarba se uscase, florile ruginiseră, singurele care rămăseseră viu colorate erau legumele din grădini și fructele pomilor, care te îmbiau să le mănânci. Frunzele copacilor, aurii, vinete și roșcate, se desprind de crengi și cad într-un somn adânc. Toți arborii erau triști deoarece toamna le luase haina de împărați. Singurul care lenevește este greierașul, care cântă vesel, fără să se gândească la ce îl așteaptă. Toată natura e în schimbare. Oamenii își pregătesc, și ei, hainele de iarnă. Elevii au început școala cu multă bucurie în sufletele lor calde.

Toamna e frumoasă, mie îmi place mai mult vara, care, din păcate, a trecut ca lumina unei stele!

Lefter Sonia – clasa a VII-a, 13 ani

Toamna

A sosit toamna. Dintre toate anotimpurile, toamna este anotimpul

cel mai frumos și cel mai drag mie.

Cu toate că nopțile și diminețile sunt mai reci, zilele încă mai sunt

calde.

Soarele nu mai are puterea de altă dată, dar reușește să scalde în

lumina aurie totul din jur. Cerul senin este brăzdat de norii cenușii ce

plutesc, iar, din când în când, cad șuvoaie de ploaie, ce ne creează o stare de

melancolie.

Pădurile și livezile au îmbrăcat un veșmânt de aramă. Toamna a

pictat cu cele mai calde culori copacii și viile, frunzele strălucesc în soare ca

niște monezi de aur. Culorile toamnei sunt de la galbenul pal la roșul de

foc.

Toamna este zona belșugului și a bogățiilor noastre.

Lefter Aron – clasa a V-a, 12 ani

Toamna

S-au dus zilele calde ale verii. A venit toamna. Frunzele ruginii cad din copaci, soarele nu mai dogorește, iar dimineața se așază pe pământ o brumă ușoară.

Pe câmpuri, munca e în toi. Păsările se strâng în stoluri și pleacă în țările calde. Peste tot toamna împrăștie arome dulci și amărui, miresme stinse. Vântul adie prin miriști și prin grădini.

Este un anotimp foarte frumos toamna!

Când sufletul se hrănește cu amintiri, dar și cu minunate clipe de încântare!

Vă povesteam în numerele anterioare ale revistei despre „Clubul Seniorilor” din cadrul Centrului de zi „Împreună”. Este un loc în care, din primăvară până în toamnă, săptămână de săptămână, s-au legat frumoase relații de prietenie. Este un loc în care ne întâlnim un grup de prieteni dragi, majoritatea trecuți de 60 de ani, un loc în care ne depănăm amintiri, dar și un loc în care trăim minunate clipe de încântare.

Voi relata aici despre cum am petrecut noi luna octombrie împreună. Ne-am gândit, chiar, că am putea „decreta” ca această lună să fie denumită Luna seniorilor, așa cum iunie este Luna copiilor, și să organizăm, împreună, activități diverse, prin care să le arătăm bunicilor și părinților noștri cât de mult înseamnă ei pentru noi, cât ne sunt de dragi și cât de mult ne dorim să fim cât mai mult timp împreună!

Astfel, în prima duminică din octombrie, o zi splendidă de toamnă, blândă ca ochii bunicii mele, am organizat la sediul Centrului de zi „Împreună” o petrecere deosebită pentru membrii Clubului Seniorilor și prietenii dumnealor. În deschidere, copiii care frecventează centrul nostru de zi, micii artiști de care, cu siguranță, vă amintiți, au pregătit un program dedicat bunicilor. Au cântat și au dansat așa cum știu ei mai bine, transmițând seniorilor prezenți în sală din gingășia, inocența și candoarea lor. Iar aceștia i-au răsplătit cu aplauze, bucurie, încântare și emoție, valuri de emoție în suflete pline de amintiri… Petrecerea a continuat până seara cu cântec, dans și voie bună. Nu suntem la prima petrecere organizată pentru seniori, și am observat că astfel de reuniuni fac minuni, mai ales pentru acei vârstnici singuri, pentru care nevoile de socializare, de comunicare, de siguranță, de apartenență la un grup social care te acceptă, te apreciază și te pune în valoare sunt deosebit de

importante. Le-am promis seniorilor că în a treia zi de Crăciun vom servi masa din nou împreună!

Și, fiindcă în mijloc de toamnă vremea a fost superbă, pe 15 octombrie am organizat pentru seniori cea de a treia excursie din acest an, transportul fiind asigurat din subvenție de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru această excursie am ales obiective turistice din județul Buzău: Muzeul Chihlimbarului din comuna Colți, Mănăstirea Ciolanu și Tabăra de sculptură din comuna Măgura. Drumul a fost plăcut, atmosfera, marcată de o veselie molipsitoare, iar soarele a zâmbit tuturor, apoi, pe rând, fiecăruia în parte, și din nou tuturor, încurajându-ne, astfel, să ne continuăm drumul.

La Colții Buzăului natura a fost darnică în chihlimbar (sau ambră), o rășină fosilă divers colorată, provenită din mai multe specii de pini; vârsta sa fiind estimată la 50 – 60 milioane de ani. În structura chihlimbarului se găsesc adesea fosile animale sau vegetale. Prin tradiție, este considerat a avea proprietăți terapeutice speciale, dar este și un material foarte apreciat pentru bijuterii. Acest produs natural, cunoscut încă din antichitate, se găsește în puține locuri din lume, iar în Europa, chihlimbarul de Buzău este renumit. Astăzi, la Colți există singura colecție de chihlimbar din România și una dintre cele mai frumoase și mai valoroase din lume, fiind compusă din roci cu chihlimbar, chihlimbar brut și prelucrat, într-o paletă impresionantă de culori, de la negru opac la negru – verde, negru – galben, maron sidefat până la galben strălucitor ca mierea de albine. Fala colecției este o piatră de 1785 grame, o altă bucată de chihlimbar de 1500 grame, un cercel din chihlimbar care are conservat în el o furnică, o bucată de chihlimbar secționată care păstrează urme din scoarța copacului din care a provenit rășina respectivă. Pe lângă obiectele de chihlimbar, muzeul adăpostește material iconografic, documente, fotografii, bijuterii din epoca modernă, port popular, obiecte de țesut, de uz casnic, dar și unelte și documente privind exploatarea chihlimbarului.

Un alt loc de interes de pe traseul excursiei l-a reprezentat Mănăstirea Ciolanu, situată într-o latură a comunei Tisău, mănăstire de călugări din secolul al XV-lea, înconjurată de păduri, beneficiind de acea minimă izolare necesară unei vieți spiritual-creștine. Membrii grupului nostru s-au recules în biserica mănăstirii, în fața icoanelor creștine, și s-au plimbat cu sufletele înseninate pe aleile din jurul acestui splendid așezământ monahal.

Seniorii noștri au fost foarte încântați atunci când au aflat că suntem cooptați în organizarea spectacolului extraordinar „Bătrânii – minunea noastră sufletească”, spectacol inter-generațional dedicat persoanelor vârstnice, susținut pe 25 octombrie de copiii și seniorii Fundației „Împreună” în colaborare cu ansamblurile de copii de la Casa de Cultură a Sindicatelor Galați. Spectacolul a avut loc în sala Ateneu a Casei de Cultură și s-a înscris în programul amplu dedicat aniversării a 42 de ani de la înființarea Casei de Cultură a Sindicatelor. În deschiderea evenimentului doamnele de la Clubul Seniorilor alături de copiii de la Centrul de zi „Împreună” au defilat cu eleganță, într-o adevărată paradă a modei, prezentând obiecte vestimentare

lucrate manual, cu andrelele sau croșeta, în cadrul atelierului meșteșugăresc. Apoi au urmat cântece și dansuri moderne, cântece și dansuri populare interpretate de copii și vârstnici, momente umoristice, balet și scenete. Acest spectacol a fost un regal de culoare, cântec, joc și voie bună, dar, mai ales, un bun prilej de promovare a unor talente artistice deosebite, talente care, până acum, au stat ascunse sau au fost etalate în cadrul restrâns al familiilor și prietenilor. Spectatorii i-au răsplătit pe micii și marii artiști cu aplauze la scenă deschisă.

Așa am petrecut noi luna seniorilor și ne-am făgăduit că vom rămâne împreună să realizăm în continuare activități deosebite pentru copii și seniori.

Vă așteptăm oricând să vă alăturați și voi marii familii „Împreună”!

Elena-Daniela Strat,

Director executiv Fundația

Festivitate aniversară

Marți, 25 octombrie 2011, la sala Ateneu a Casei de Cultură a Sindicatelor a avut loc spectacolul aniversar Bătrânii, minunea noastră sufletească. Programul propus a fost unul variat, de la dans popular, balet, dans modern, interpretate atât de copiii de la Casa de Cultură a Sindicatelor, cât și de copiii de la Centrul de zi al Fundației „Împreună”, la scenete din cunoscuta schiță Bubico, a lui nenea Iancu, scurte momente de balet din Dansul Lebedelor, de Ceaivoski, interpretat tot de copiii Casei de Cultură, la momente umoristice, epigrame, cântece populare, și recitare de poezii de dna. Preda Aglaia (epigramele) și dna. Zorilă Elena (cântece). În ceea ce-i privește pe copii, aceștia ne-au încântat cu acele cântece ale copilăriei, pe care obișnuiam și noi, cândva, să le fredonăm sau chiar să le cântăm, bucurându-ne urechile cu Nu mi-e frică de bau-bau, Speranța, și alte melodii care au trezit mici fiori pe șira spinării, spectatorii care dansau sau doar își mișcau picioarele în ritmul melodiei, sau tapând de spătarul scaunelor ritmul alert sau lent al melodiilor fiind o dovadă a acestor „fiori”. La fel a fost și în cazul scurtelor recitaluri la orgă din Valurile Dunării și alt cântec de care nu-mi amintesc acum, din păcate. Oricum, recitalurile, cântecele, dansurile, atmosfera creată a fost una plină de voie bună, de fericire și, pentru o clipă, unii s-au detașat și s-au lăsat duși de imaginație prin cine știe ce cotlon al memoriei. Sala a fost plină ochi de părinți, rude, prieteni, sau elevi de la liceele Kogălniceanu și „Dunărea”, care s-au alăturat bucuriei generale, voii bune. Seara a fost plină, a împlinit sufletele, și ne-a făcut cu cel puțin 10 ani mai tineri pe toți cei prezenți în sală. O festivitate pe de-a-ntregul reușită din toate punctele de vedere.

Florin Buzdugan

Prietenii sunt îngeri păzitori!

În alte împrejurări, am explicat motivația mea de a fi voluntar prin dorința de a fi în continuare utilă comunității în care trăiesc, chiar și după ce, prin pensionare, nu mai sunt un membru activ al acesteia. Am spus-o atunci, e valabil și acum, doar că vreau să mai adaug ceva (re)descoperit acum, când trec prin momente mai grele cu bătrâna și bolnava mea mamă:

În lumea fiecăruia dintre noi totul se schimbă, dar un singur lucru rămâne cert: dincolo de cuvinte, dincolo de timp și dincolo de distanță, adevărații prieteni îți sunt aproape; ei sunt ca îngerii, care te ajută să te ridici în picioare atunci când uiți să mai zbori…

Sper să fiu cât mai mult timp alături de voi, dragii mei prieteni de la Fundația „Împreună”!

Cu drag,

Mihaela Popa

A fi voluntar

Sunt Isofache Tudosia, sau, mai simplu, Tossy, cum îmi spun prietenii și cei apropiați, am 62 de ani, sunt Scorpion și, acum, de profesie voluntar.

M-am trezit interesată de a fi voluntar în ideea de a-mi dezvolta una din abilitățile mele foarte vechi, și anume: arta de a croșeta și a-i învăța și pe alții să facă asta. Poate vă întrebați de ce mă implic în așa ceva, de ce nu folosesc timpul meu liber în alte scopuri? Am plecat de la nevoia de a face ceva nou față de cei din jur, a urmat bucuria de a întâlni oameni frumoși, cu aceeași deschidere… Da, nu fac asta pentru bani pentru efortul depus, dar primesc mult mai mult din alte puncte de vedere: am prieteni, învăț la tot pasul lucruri noi, despre comunicare, relații de socializare, diverse lucruri practice.

Ce înseamnă voluntariat pentru mine? O experiență personală, care te ajută să faci un efort minim, dar să vezi un efect maxim, mă ajută pe mine să descopăr dacă un anumit domeniu mi se potrivește. Ca voluntar, ești încurajat să faci exact ceea ce-ți place, să aplici ce ai învățat, să te perfecționezi într-un domeniu cu care cochetezi. Cu toții avem cel puțin un lucru la care ne pricepem suficient de bine, cel puțin o abilitate, o pricepere sau un talent pe care nu l-am expus niciodată. Mă refer la cei aflați la vârsta a treia (pentru că și eu fac parte din această categorie) – ca voluntar, ai posibilitatea să nu lași să se piardă o experiență de o viață odată cu intrarea la pensie. Să umpli golul lăsat de plecarea copiilor, de pierderea celor din jur, aici regăsești mândria și satisfacția de a fi util, poți demonstra că a fi vârstnic nu înseamnă a fi o greutate, ci a fi un ajutor de neînlocuit pentru cei din jur.

Îmi place să trec la profesie: voluntar.

Povestea voluntarului din mine a început de mulți ani, dar abia acum câteva luni am pus-o în aplicare, pentru că o poftă vie de a mă implica s-a ivit acum. Voluntariatul este o activitate pe care o fac din plăcere, vine din interior, mă ajută să-mi dezvolt numeroase abilități și calități. Dăruiesc din timpul meu gratuit și liber. Cunoștințele și competențele care urmăresc binele celor din jurul meu, am șanse egale, siguranță și dreptate, am dreptul la replică, îmi spun deschis opiniile.

Viața mea s-a îmbogățit în mii de feluri, am învățat că lucrurile se pot realiza și fără a te stresa, cu eleganță și răbdare, nu e nevoie să ne agităm, să ne plângem, să (ne) învinovățim, ci doar să mergem înainte cu ceea ce putem face, avem alternative pozitive în care să ne regăsim, aici este un proces permanent de învățare, înveți lucruri noi nu doar din activitățile alese, ci, mai ales, din tot ce înseamnă socializare cu cei din jur.

Voluntariat, pentru mine, este egal cu pasiune și dăruire, comunicare și empatie. M-am descoperit ca OM și ca voluntar. Aici ne dezvoltăm abilitățile și deprinderile pe care le-am avut mereu, dar care nu au fost puse în practică. Un lucru interesant este că odată ce ești voluntar se creează un sentiment de solidaritate cu alți voluntari, și ajutorul reciproc este grozav. Multe activități ne dezvoltă spiritul de echipă, întăresc comunicarea; astfel, devii mai tolerant, cunoști o altă mentalitate, îți faci prieteni noi, te ajută la formarea comportamentului.

Uneori, suntem învățați să îi judecăm pe cei din jur fără ca măcar să încercăm să-i cunoaștem, dar așteptăm respect fără să respectăm, așteptăm iubire fără să o dăruim, așteptăm omenie, dar fără să îi știm înțelesul.

Deci, ca să simți că trăiești, fii voluntar, dar respectă principiile de bază: să dorești să fii voluntar, plăcerea de a fi voluntar și să dai tot ceea ce este mai bun din tine.

Închei prin a spune:

Ești medic sau avocat – fii voluntar!

Ești profesor sau educator – fii voluntar!

Ești om de afaceri sau preot – fii voluntar!

Ești pensionar sau salariat – fii voluntar!

Ești student sau elev – fii voluntar!

Fundația „Împreună” te așteaptă!

Voluntariatul se naște în inima fiecăruia!

Cu tot dragul,

Tudosia Isofache

Voluntariat în Peru

Primind oportunitatea de a aplica pentru un grant de voluntariat într-o țară străină, m-am îndreptat inexorabil spre destinații din America de Sud. Prin valențele mitice, farmecul civilizațiilor antice și posibilitatea de a îmi exersa spaniola, Peru s-a detașat rapid de celelalte țări „competitoare”. Când am găsit o fundație din Munții Anzi – Seeds of hope – cu profil foarte asemănător Fundației „Împreună”, decizia mea a fost finală.

Comunicându-le decizia mea celor din jur (la momentul respectiv eram în America de Nord, de unde mulți călătoresc în Peru), m-am lovit de multe atitudini sceptice. Majoritatea mi-au spus că Peru este o țară foarte săracă și, pe alocuri, foarte necivilizată, unde mi-ar fi greu să locuiesc pentru aproape două luni, singură, la 17 ani, necunoscând foarte bine limba. Le-am ignorat totuși sugestiile gândindu-mă că aceasta părea o atitudine tipic nord-americană, ce pornește de la prezumția că toate țările lumii ar trebui să beneficieze de același nivel de dezvoltare precum în Statele Unite…

Ajungând în Lima și petrecând o săptămână

acolo, mai înainte de a ajunge în Huaraz, un orășel din Munții Anzi – destinația mea finală –, am fost păcălită de farmecul și aerul boem al unor districte din frumoasa capitală peruviană și am considerat că luasem decizia ideală.

Această impresie s-a schimbat totuși după ce am ajuns în Huaraz. Ajungând acolo la începutul lunii august, în plină iarnă peruviană (ceea ce, la 4000 de m. altitudine, nu e deloc de neglijat), am aflat cum e să nu ai nicio formă de încălzire centrală – se concretizează în a tremura constant, în ciuda numărului fantezist de pături și hanorace folosit. Lovindu-mă de populația indigenă (Quechua), cu trăsături foarte diferite de ale mele (pielea și părul foarte închise la culoare), am fost discriminată în nenumărate rânduri (începând de la prețuri – erau diferențe colosale între prețurile pentru „gringos” și cele pentru nativi, și continuând cu modul cum ceilalți te tratau și ți se adresau). Am cunoscut forme de sărăcie incomparabile cu cele cunoscute aici – familii cu peste cinci copii locuind în condiții de nedescris, și cu mai puțin de un dolar pe zi.

Voluntariat în Peru Revenind totuși la activitatea mea la Fundația Seeds of Hope („Sâmburi de speranță”), a fost interesant să fac voluntariat pentru o perioadă atât de prelungită din punct de vedere al orelor petrecute acolo pe zi (în jur de opt), pentru că deveneai foarte repede familiarizat cu activitatea și cu copiii. În timp ce la început, din cauza deficiențelor mele în ceea ce privește spaniola, activitatea mea se rezuma la a face afișe cu zilele de naștere ale copiilor, a desena harta Peruului și a Americii de Sud, a organiza biblioteca și spațiul de lucru, a-i învăța pe copii să joace șah și să împletească brățări din material textil, pe măsură ce cunoștințele mele de limbă avansau, puteam să îi ajut pe copii și la lecțiile propriu-zise: mai întâi de matematică și științe (ce necesitau mai puțină spaniolă), iar apoi de științe sociale și literatură. M-a frapat sistemul educațional de acolo (înțelegând, încă o dată, că cel românesc nu e rău deloc). Greșelile de bază făcute de profesori și manuale erau frecvente, gramatica și ortografia spaniolă ale copiilor erau rudimentare, iar foarte multe exerciții erau futile, depășind cu mult nivelul lor de înțelegere (spre exemplu, copii de paisprezece ani trebuiau să explice articole din Constituția Peruviană).

Un lucru care mi-a plăcut mult era camaraderia ce exista între copiii și profesorii/ voluntarii de la Fundație. După terminarea orelor de studiu, nu se mai făceau diferențe între copii

și adulți, toți jucând laolaltă fotbal, volei, șah, Monopoly ș.a.m.d. De asemenea, la sfârșit, adulții alocau note copiilor pe care îi supravegheaseră în funcție de hărnicia și cumințenia lor din zilele respective (notele variau de la 1 la 5 – 5 era cea mai mare, și nu se dădea decât în caz excepțional). La sfârșitul lunii, se adunau notele obținute, iar copiii cu scorurile cele mai mari beneficiau de un „passeo” – o zi de weekend petrecută în aer liber, cu multe jocuri și multă voie bună.

Un lucru dificil era că fundația nu beneficia de niciun fel de sprijin local, obținând bani exclusiv din partea voluntarilor internaționali ce veneau acolo ($200 pe lună). Această sursă de venit este foarte nesigură, întrucât nu ai niciodată siguranța că voluntarii chiar vor veni – în perioada estivală vin mulți studenți ce sunt în vacanță (ca și mine, de altfel), dar în rest e mult mai greu să găsești voluntari.

Perioada petrecută în Peru a rămas o perioadă specială, despre care aș mai avea foarte multe de povestit, și care mi-a deschis ochii cu privire la multe lucruri; în special, m-a făcut și mai înclinată spre a face voluntariat, înțelegând cât de mare este aportul pe care o perioadă de timp limitată din viața ta îl poate avea asupra unora!

Laura Avram

Un copil poate oricând să-l învețe pe un adult trei

lucruri: cum sa fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea

locului niciodată, și cum să ceară cu insistență ceea ce-și

dorește. — Paulo Coelho

Svetlana suflă în zăpadă ca într-o păpădie

Te afli aici de iarna trecută. Ca un om de zăpadă întreținut. Cu mânuțe de om blând duse la frunte, semn că ți-e frig, că te cuprinde temperatura de când aștepți. Îți dau viață de îndată ce va ninge. Te așez cuminte ca o păpușă lângă calorifer. Îți împletesc codițe și te strig pe nume: Svetlana. Numele acesta îți va răsuna în cap pentru totdeauna. Pentru că așa se numesc și toamna, și iarna, spre sfârșitul cărora îndrăgostiții pașnici se regăsesc ca într-o vară eternă.

Îți ascult cu atenție poveștile. Le-am auzit și iernile trecute, nu le-am reținut niciodată morala sau vreo urmă de înțelepciune, ci doar vocea. Vocea ta, urmată de mirosul de portocale de pe calorifer, și o ușoară amorțeală de la căldură ne cuprindea. Poate că într-adevăr totul stă nu în poveste, ci în vocea care le redă. Ca și vocea ta, Svetlana. Te ascult de atâta timp fără să dau importanță precisă la ce spui, ci la felul în care mi-o spui. Dacă aș putea, te-aș înregistra și te-aș asculta la nesfârșit, dar nu vreau să fac asta. Asta ar însemna să am mereu un dor melancolic de a te avea pe lângă mine, pentru că vocea te aduce pe tine, întreagă.

Ți-e frig și, în afară de asta, te joci cu copiii, acolo, în curte. Te văd mică, răsturnată peste zăpadă. Uneori, îți confund zâmbetul cu cel al omului de zăpadă, așa se face că, atunci când te întreb de ce ești fericită, îmi spui că am să înțeleg când am să mă fac mai mare. Te servesc cu ceai, îți place acest ceainic, îmbujorat ca tine, cu aburi subțiri. Râsul meu final te aprobă, îți aduce aminte de naivitatea dintre noi, de jocul, în fine, aproape rupt de ideea de joc în sine. Jocul, Svetlana, e departe de a fi al copiilor, e un compromis între oamenii care vor să-și întrețină inocența într-un mod strategic.

Svetlana, fulgii îți cad neobișnuit de mari în păr. Iarna aceasta vrea să sufle către tine, de te-ar aduce, de te-ar face să zbori…

Elena Donea

Creați-vă singuri decorațiunile de Crăciun

Coșulețe

Materiale necesare:

Carton colorat, mat, în culori diferite, asortate; hârtie albă, carton alb; hârtie creponată colorată sau șireturi colorate; foarfece, compas, lipici, un capsator, un perforator.

1. Poți să le zici „coșulețele abundenței“, pentru că, după ce le veți lucra împreună, le vei umple cu surprize și bunătăți: biscuiți, bomboane, caramele (haide, doar se apropie Crăciunul, e singura lună în care poți ceda în fata dulciurilor!). După realizare, le poți atârna de brad sau chiar de marginea unui raft al bibliotecii.

2. Cu ajutorul compasului, desenează pe hârtie un sfert de cerc cu diametrul de 16 cm. Trasează două linii în unghi drept, pentru a realiza laturile, ca în imagine.

Decupează cu foarfeca, de-a lungul conturului, pentru a obține un șablon: pe acesta îl vei așeza, pe rând, pe cartoanele colorate, trasând apoi cu un creion sferturile de cerc. Decupează atâtea sferturi de cerc câte coșulețe vei dori să faci.

3. Pentru a obține hârtia dantelată, ia o bandă mai lungă de hârtie albă și îndoaie-o ca pe o armonică. Desenează pe fața rămasă în exterior niște modele,

apoi decupează-le, executând tăietura pe toate fețele odată.

Când veți desface acordeonul, modelele decupate se vor repeta, realizând o dantelă.

4. Pentru a realiza un coșuleț, ia un sfert de cerc. Lipește cu lipici pe marginea de sus o bucată de dantelă de hârtie, lungă cât marginea, îndoind-o din aproape în aproape pentru a realiza un arc de cerc și lăsând un pic de hârtie să iasă în afară. (Sau poți folosi dantela de hârtie confecționată de-a gata.)

Rulează sfertul de cerc în formă de con, suprapunând un pic marginile una peste alta și capsându-le sus, pentru a le ține împreună. Pe marginea rămasă ușor des­făcută, mai poți lipi deasupra o bandă îngustă de carton, de aceeași culoare, pentru a masca lipitura.

5. Cu ajutorul perforatorului, dă câte o gaură în două puncte diametral opuse, prin care vei trece șiretul sau șnurul de hârtie făcut din hârtia creponată. Dacă vrei să faci și literele, pentru a identifica al cui anume e coșulețul, poți decupa aceste litere din carton și le poți da cu un spray argintiu.

Om de zăpadă Materiale necesare:

O bilă de burete, o sticlă, un morcov mic, 5 nasturi, o bucată de fetru negru, material vărgat și roșu, ac, ață roșie, lipici, foarfece, vopsea albă.

1. Poți decupa bila de burete dintr-o bucată mai mare de burete cu ajutorul unui cuter. Daca nu e alb, îl poți vopsi cu vopsea acrilică (se usucă în 24 de ore), cu tempera sau cu pastă albă dintr-un tub alb de corector. Sau poți folosi o bilă de poliester – se găsesc la magazinele cu accesorii decorative.

2. Decupează din fetru o formă de gură. Lipește pe bila albă ochii, nasul și gura cu ajutorul unui adeziv puternic. Măsoară gura sticlei și calculează diametrul unui „dop“ necesar, taie acest dop, tot din burete, și lipește-l ca un gât.

3. Decupează din fetru o formă de gură. Lipește pe bila albă ochii, nasul și gura cu ajutorul unui adeziv puternic.

Măsoară gura sticlei și calculează diametrul unui „dop“ necesar, taie acest dop, tot din burete, și lipește-l ca un gât.

4. Vopsește sticla cu vopsea acrilică sau cu alb. În hipermarketuri se găsesc și spray-uri cu aspect de zăpadă – poți achiziționa unul, dacă mai ai de decorat și alte obiecte.

După ce se usucă stratul de vopsea sau spray-ul, poți pune și îmbrăcămintea, ca să nu-i fie frig omului de zăpadă!

Îngerași:

Un înger din paie va fi piesa de rezistență a bradului vostru.

Se poate realiza și din paie de la o mătură veche, dar selectați paiele mai rezistente și mai groase din coadă. Fire de pai se găsesc și la unele florării.

Pașii de lucru sunt următorii: faceți un mănunchi, care va fi trupul, cu firele cam de două ori mai lungi decât înălțimea pe care o va avea îngerul.

În mijlocul snopului băgați firul pentru agățat, strângeți apoi bine capul cu două sforicele.

De aici, scoateți mâinile și realizați poalele rochiței îndoind paiele spre interior. Legați sub brațe, apoi, cu ajutorul unui ac, împletiți poalele, pentru a sta țepene.

Aripile se fac dintr-un mănunchi de paie legat la mijloc, se prind de corp cu ață și cu ajutorul unui ac, iar abia la final se taie, pentru a le da forma rotundă.

Flori: Un ornament foarte simplu, sub formă de floare, se poate realiza din resturile rămase nefolosite de la cutii.

Se taie benzi mai lungi și se rulează pe degete. Se lipesc cu lipici în capătul unde se unesc toate cercurile, punând agrafe pentru a ține ruloul fix cât timp se usucă lipiciul.

După ce ați făcut mai multe astfel de rulouri, se pot uni câte trei tot cu ajutorul agrafelor.

Veți obține un fel de floricică ce nu mai are nevoie nici măcar de fir de agățat – ea se poate fixa de o crenguță, care va trece printr-o „petală“.

Radu Olivia Alexandra

Sărbătoare la Împreună...

Vine Crăciunul, nimic nou sub soare… dar Crăciunul vine întotdeauna cu bucurie, veselie și, mai ales, cu daruri pentru cei mici și cei mari deopotrivă, fie că am fost mai mult sau mai puțin cuminți, ascultători, harnici, darnici…

Devenită deja tradiție, serbarea pe care copiii de la Centrul de zi al Fundației „Împreună” o pregătesc pentru a-l întâmpina pe Moș Crăciun este acum un adevărat spectacol regizat și pus în scenă de doamna instructor Geta Chirilă, ajutată de restul echipei.

Copiii s-au întrecut pe ei înșiși și au oferit spectatorilor – invitați dragi nouă, care ne sunt alături mereu, părinți, frați, voluntari, bunici, seniori – un regal de colinde, poezii, dansuri moderne și populare. Alături de ei, pe scenă au evoluat și două doamne, membre ale Clubului seniorilor, club care a fost înființat în luna aprilie a acestui an la Fundația „Împreună”.

Cuvintele sunt puține și nu pot descrie atmosfera de sărbătoare, emoția și bucuria celor prezenți în sală – copii și invitați deopotrivă –, pe toată durata spectacolului și, mai ales, atunci când, încărcat cu daruri, și-a făcut apariția și Moșul…

Și în acest an Moș Crăciun i-a

vizitat pe copiii centrului nostru, și a venit cu bine-cunoscutul său sac roșu, plin de jucării și daruri, toate pe gustul copiilor.

Spiridușii moșului din acest an au fost angajații BRD Galați, care au desfășurat campania „Vrei să fii Moș Crăciun?”. Această campanie a făcut ca un număr de 60 de copii de la fundația „Împreună” să primească mult visatul cadou în decursul unui an întreg. Astfel, fiecare copil i-a scris Moșului câte o scrisoare prin care, fiecare în felul lui, și cât a putut el de frumos, l-a rugat pe Moșul dacă poate și dacă are timp, și dacă nu e prea mult, să îi aducă fie o păpușică, fie o mașină cu telecomandă, sau o chitară sau… fiecare ce și-a dorit. Și iată că Moșul, cu ajutorul frumoșilor spiriduși angajați la BRD Galați, au făcut ca în acest an visele și dorințele lor să se împlinească întocmai. Nu putem descrie bucuria și uimirea copiilor atunci când au deschis cadourile și au constatat că Moșul chiar le-a împlinit dorințele – asemenea clipe nu se descriu, ci pur și simplu le vezi și le trăiești alături de ei.

Și elevii Școlii postliceale Christiana, deja prieteni vechi ai copiilor și ai noștri, au ajutat pe Moșul să întregească darurile pentru copii cu

fructe, dulciuri, jucării, și, mai ales, au încântat audiența cu unele dintre cele mai frumoase colinde românești.

Printre spiridușii moșului s-au numărat și angajații de la Poșta Română din Galați, care le-au adus copiilor multe jucării.

Tuturor celor care au făcut ca sărbătorile din acest an să fie mai vesele și mai luminoase, mai încărcate de bucuria și veselia copiilor fericiți le Mulțumim! Mulțumesc, poate, este un cuvânt mic, dar este din inima copiilor și a noastră, cei care, cu ajutorul „spiridușilor” și a altor „Oameni”, aducem zâmbetul pe fețele copiilor, și, de aceea, Mulțumesc este încărcat de emoție și recunoștință, bucurie și speranță.

Tuturor celor care de-a lungul timpului au fost, sunt, dar și celor care se vor alătura nouă, celor de la Fundația „Împreună”, le urăm din toată inima multă sănătate, bucurii și împliniri, sărbători liniștite și senine, și

La mulți ani!

Ionică Răduna

Gândri de seară

În inima mea nu a fost nicicând mai cald;

focul, cadourile, bradul împodobit. Nu sunt

multe zile de când am ajuns în acest loc

însuflețit de beculețele jucăușe. Ador iarna,

ador muntele. Aș vrea să adorm îmbrățișând

poiana care, vara, mă speria cu toate gâzele

ce cântau viața. Liniștea mă înfioară, mă

iubește liniștea, singura ocazie de a vorbi

Divinității, de a-ți auzi sufletul cum râde și a-ți

vedea inima cum surâde.

Mi-am luat săniuța, nu mă verifică dacă m-

am îmbrăcat corespunzător, doar îmi

reproșează veselia. Sunt sigură că, atunci

când mă voi întoarce, mă va certa pentru că

sunt transpirată și udă la picioare: „Nu ești

niciodată atentă pe unde mergi! Calci, alergi și

intri pe unde e zăpada mai mare, eu niciodată

nu am fost așa”. Și știu că nu mă minte,

niciodată nu a știut să se bucure de zăpadă.

„Mamă îți mai amintești când mergeam cu

bunica, iarna, afară, rupeam țurțuri și îmi

imaginam că sunt săbii? Îmi e dor; hai cu

mine!”, și mama, pasivă, se întoarce, și o

simțeam cum plânge; și am plecat fără ca

măcar să primesc o bucățică de ciocolată ca

în vremurile bune.

Mângâiată de ninsoarea ce cădea, înviorată

de liniștea pădurii, cu Patrocle, cățel fidel, am

străbătut căile sufletului. Melodia inimii îmi

dădea ritmul, și totul e alb. Ce pot cere mai

mult de atât? Și toată viața e atât de curată, și

nici nu te-ai putea gândi că se pot întâmpla

atâtea răutăți în lumea asta. Și parcă zăpada

se nimerește perfect cu Moș Crăciun, albul ei

și imaginea Moșului te îndeamnă să fii bun, să

ierți și să dăruiești.

Lasă iarna, oricât de rece ar fi ea, să-ți

încălzească inima.

Simona Encahe

- Ce cadou vrei să-i faci soției tale de Moș Nicolae? - Toată dragostea mea! - Dar asta-i curată risipă! De Crăciun ce o să-i mai dai? Un pensionar își sună fiul: - Trebuie să-ți spun că eu și cu mama ta divorțăm! 45 de ani de mizerie mi-au ajuns! Fiul răspunde derutat: - Tata, dar despre ce vorbești? Tatăl continuă: - De la un timp, nu ne mai suportăm și m-am saturat să discutam despre acest subiect! Sun-o pe sora ta și spune-i. Apoi bătrânul închide telefonul. După ce află, fiica, speriată, își sună tatăl și îi spune: - Nu se poate așa ceva! Mâine venim acasă să discutăm! Bătrânul închide telefonul și îi spune soției: - Gata, am aranjat! De Crăciun vin sigur! Ce le mai spunem să vină și de Paști?

A.

Le primim de două ori pe an, de la Moși simpatici. Ei au venit de la Răsărit, aducându-I daruri lui Isus. N-au venit de la Răsărit, dar l-au vizitat pe Isus. Se cântă în seara lui Moș Ajun. Îl ajută pe Moș Crăciun. Are cap, dar n-are coadă. Zici că-i îmbrăcat în zăpadă. E… Sinonim zăpadă.

C

R

Ă

C

I

U

N

F

E

R

I

C

I

T

B.

Maica lui Isus. În el cresc și locuiesc peștii. Face ouă, dar are blană. Puilor le dă

lapte. A doua mare sărbătoare de peste an. E folosit de cei îndrăgostiți. Se dau copiii cu ea pe uliță. Alt sinonim pentru zăpadă.

Viața

În primăvara vieții,

Am vrea să ne oprim,

Ca trista bătrânețe

Să n-o gustam din plin.

Că viața noastră sacră

Unii au scurmat-o

Și-n haosul cel negru

Iubirea au alungat-o.

Viața e frumoasă,

Chiar de suntem bătrâni

Când este unitate

Și ne iubim puțin

Viața-i precum pomul

Înfloare și rodește,

Și lăstăreii cresc,

Iar pomu-mbătrânește.

Apoi, bătut de vânt și ploi,

Trece-n a doua faza

Când lăstăreii de la trunchi

Dispar, nu-l mai veghează.

Rămas fără putere

Și clătinat de vânt,

Rămâne în mister

Până intră-n mormânt.

E greu la bătrânețe,

Când arcurile-s moi,

Să fi rămas și singur,

Bolnav, plin de nevoi;

Că, de-am putea dicta

Destinul cum voim,

Am face după al nostru plac

Și am trăi din plin!

Preda Aglaia

* copii, azi vom juca baba oarba. mă voi lega la ochi, mă voi învârti de șase ori în dreapta, de șase ori în stânga, voi pocni din degete și voi bate din călcâie, iar când îmi voi dezlega ochii, voi începe să alerg prin maldărul acesta de frunze, de culori și miros de lemn îmbătrânit, și-am să vă caut până dincolo de firul primăverii. cine nu-i gata, îl iau cu lopata! * deschideți oameni buni, strigau copiii pe străzi, cu gerul pe la năsucurile lor roșii, cu țurțuri atârnând de șuvițele de păr, cu dinții clămpănindu-le în gură și cu stelele făcând o cărare pe care copiii mergeau, căutându-L pe Cristos, copil adormit *

Florin Buzdugan

FUNDAȚIA „Împreună”

Str. 1 decembrie 1918, nr. 25, Loc. Galați, jud. Galați,

În incinta Grupului Școlar Industrial Metalurgic

Telefon: 0236 312 212

Fax: 0336 814 603

Mobil: 0744 705981

E-mail: fundatiaimpreuna@yahoo.com