O zi in comunismRegimul comunist sub conducerea lui Nicolae Ceauescu a nsemnat pentru foarte muli romni srcie, suferin, lipsuri i restrngeri ale drepturilor civile. Dac unii par c au uitat toate aceste lucruri i sunt nostalgici dup Nicolae Ceauescu, iat cteva exemple care ne reamintesc faa hidoas a epocii de aur.Anii petrecui n comunism, n mod deosebit cei dup 1980 au fost cumplii. n magazinele alimentare btea vntul. Nu vedeai pe rafturi dect cutii cu crevei, conserve de legume, halva nvelit n hrtie ptat de ulei i pete. Cei care reueau s prind ntr-o zi pine alb erau fericii pentru c n general se vindea doar pine neagr i pe cartel. Dup calculele comunitilor, pentru o persoan era de ajuns o jumtate de pine, nici mai mult nici mai puin, aa c dac, de exemplu, o familie numra 4 persoane, putea s cumpere ntr-o zi 2 pini. Unul din membrii familiei se prezenta la magazinul alimentar, musai cu cartela la el, i abia dup ce arta acest document i se vindea pinea. Vnztorul bifa cu pixul pe ziua respectiv, ca nu cumva cumprtorul s mai vin o dat s ia pine. i zahrul, fina i uleiul se vindeau tot pe cartel, cte un kilogram/litru de persoan ntr-o lun.Era o lupt continu, un stres pentru procurarea unui carton de ou, a unei buci de carne, chiar i pentru hrtia igienic sau punga de vat.La vremea respectiv, cel care avea o cunotin sau o rud la fabrica de pine, la lapte sau la abator se putea considera un norocos. Existau adevrate reele de schimburi de mrfuri, un troc mai bine zis, adic pine contra lapte sau o bucat de carne pentru o sticl de smntn i exemplele ar putea continua.Cel mai greu era iarna. Iarna, temperatura n apartamente ajungea rar la 18 grade Celsius, iar ap cald curgea doar ntre anumite ore. n acelai timp, lumina i gazele se opreau frecvent, iar benzina se vindea tot cu raia. Cldura i apa cald erau un lux. Mai tot timpul caloriferele erau reci, aa c oamenii s-au descurcat cum au tiut mai bine.n ciuda condiiilor vitrege de via, oamenii nu puteau critica situaia n public deoarece riscau pedepse aspre din partea Securitii. Toti ochii i urechile nevzute ale organului represiv se ocupau i de contactele romnilor cu strintatea, care erau strict monitorizate. Ct despre cltoriile n Occident, nici vorb de aa ceva n cazul cetenilor obinuii.Vizionarea celor dou ore de program pe care le difuza Televiziunea Romn nu reprezenta nici un fel de distracie. Iar Telejurnalul nsemna n cele mai multe cazuri transmiterea discursurilor lui Nicolae Ceauescu i ode aduse "conductorului iubit".

Singurele surse de informare despre ce se ntmpla pe plan internaional erau Radio Europa Liber i Vocea Americii, cu sedii n afara granielor rii.

Pe vremea dictatorului, un statut aparte l-au avut femeile, care au fost obligate s fac copii "pe band", mai ales dup interzicera avortului. Astfel c, ntre 1966 i 1989 peste zece mii de femei au murit din cauza ntreruperilor de sarcin fcute pe ascuns. Fenomenul a fost ns ignorat. n schimb, s-a instituit titlul de "mam eroin", pentru femeile care aveau cel puin 10 copii.Una dintre conditiile esentiale pentru perpetuarea sistemului comunist a fost secretizarea esecului. Realitatea nu trebuia sa fie cunoscuta cu exactitate si nici descrisa corect. Inainte de 1989, a existat un sistem foarte bine pus la punct pentru protejarea informatiei, la care accesul era permis numai initiatilor adica varfurilor partidului comunist.

Tot ceea ce nu era permis sa se stie devenea automat secret de stat, protejat de Securitate. Prezenta ei amenintatoare a fost resimtita in toate mediile; ca si in URSS, politia politica comunista din Romania a trecut la supravegherea tuturor celor care, desi nu treceau la actiuni ostile regimului, ar fi putut pur si simplu sa o faca candva, pentru ca nu isi manifestasera adeziunea fata de el.

Se poate spune astfel ca viata de zi cu zi a romanilor curgea, anost si tern, intre secret si decret, sub privirea suverana a diriguitorilor regimului. Cit despre acestia, fiecare la timpul si la locul lui a fost Dumnezeul ce sengrijea de cele mai bune conditii de trai, judeca cei bine si cei rau in tot ce face omul si indica pina si gindurile ce trebuiau sai populeze mintea muritorului de rind.

Cam asa arata lumea organizata si condusa de comunisti, dupa spusele unuia dintre ei, Ion Gheorghe Maurer. Dar, atata vreme cat realitatea contrazicea la tot pasul noua mitologie, trebuia corectata, cu ajutorul unui aparat bine pus la punct, bazat pe monopolul impus asupra informatiei. Inainte de 1989, accesul la informatie era permis numai initiatilor adica varfurilor partidului comunist.Esenta puterii lor a constat tocmai in capacitatea de a inlocui adevarul cu ideologia in care credeau sau de care se serveau pentru a domina. Pentru activitistii comunisti, tot ceea ce nu era produs de imensul aparat de propaganda era susceptibil de a deveni subiect tabu, sub pavaza secretului de stat.

Atat de mare devenise teama fata de posibila circulatie libera a informatiilor, incat pe linga Legea 23 din 1971 privind apararea secretului de stat au aparut, la mijlocul anilor 80, prevederi din ce in ce mai restrictive.

Astfel, pana si masinile de scris erau sever controlate de Militie, in acelasi regim ca si cel al armelor si munitiilor. Asa a ajuns ca, in ordinea acelei lumi in care existenta se derula apatic intre tot mai multe secrete si decrete, singurul lucru cu adevarat viu, adica mobil, energic si dinamic sa fie aparatul de propaganda. De aceea, intre institutiile statului un rol extrem de important la ocupat Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste. Inventivitatea malefica a functionarilor acestui Consiliu nu a cunoscut limita.

La inceputul anilor 80, ei au pus la punct o mica brosura, intitulata Lista cuprinzind datele si informatiile nedestinate publicitatii. Bineinteles lunga lista de secrete era ea insasi secreta., toate exemplarele multiplicate la sapirograf fiind inseriate si predate pe baza de semnatura activitstilor partidului din esaloanele locale superioare si redactorilor sefi ai cotidianelor sau revistelor centrale si judetene. Textul brosurii era revazut si adaugit an de an, in functie de deteriorarea situatiei economicosociale a tarii lista informatiilor secrete devenind tot mai substantiala. Datele enumerate, se arata in preambulul acestui catehism al ziaristilor si propagandistilor, nu puteau fi destinate publicitatii decit in masura in care ar fi aparut mai intai in documentele de partid sau in cuvantarile sefului statului.

Bibliografie:http://adevarul.ro/http://www.realitatea.net/http://www.comunism.ro/