Structura ochiului

Mediile optice ale ochiului

1. Umoarea apoasa (n=1,336)

2. Cristalinul (n=1,406)

3. Umoarea sticloasa (vitroasa) (n=1,336)

Ochiul ca instrument optic

Instrument analog aparatului fotografic Pentru trasarea razelor folosim ochiul redus: sistem optic

pentru care putem aplica formula lentilelor Puterea de refractie C=58 dioptrii

f

B

B’AA’ aop

-x1 x2

F

Ochiul emetrop (normal)

Acomodarea: cristalinul isi pune la punct imaginea, se face instinctiv, prin curbarea suprafetei anterioare a cristalinului.

Punctum proximum (m):punctul cel mai apropiat de ochi la care un obiect poate fi vazut clar cu acomodare maxima.

Punctum remotumum (M):dist. maxima la care ochiul in repaus mai poate vedea clar, fara acomodare.

Distanta minima de vedere clara: D=25cm

Defectele (ametropiile) ochiului

Miopia HipermetropiaF inaintea retinei F in spatele retineiLentila divergenta lentila convergentaDefecte datorate unor erori de refractie.

Defectele ochiului

Presbitismul-cristalinul isi pierde elasticitatea, nu-si poate regla convergenta. Se corecteaza cu doua feluri de lentile, pentru vedere apropiata si pentru vedere departata.

Astigmatismul- se datoreaza defectului de sfericitate al corneei transparente si mai rar curburii diferite a cristalinului. Nu vede clar, simultan doua drepte perpendiculare situate in acelasi plan. Se corecteaza cu lentile cilindrice.

Daltonismul-se datoreaza lipsei de percepere a unei culori

Structura retinei

Este formata din 10 straturi in care exista 3 tipuri de neuroni:conul si bastonasul (b), celula bipolara (c), si celula ganglionara (d)

Structura retinei

Conurile- pentru vederea

fotopica- mai dese pe foveea

centralis- iodopsina: subst.

fotosensibila- permit vederea

cromatica

Bastonasele- pentru vederea

crepusculara- Mai numeroase pe

portiunile laterale- rodopsina: substanta

fotosensibila

Sensibilitatea ochiului

Este definita ca fiind cantitatea cea mai mica de lumina care mai mai poate fi perceputa

Depinde de culoarea luminii excitatoare Efectul Purkinje

Mecanismul fotochimic al vederii

Sub actiunea luminii, iodopsina si rodopsina sufera modificari de natura fotochimica, iar energia astfel pusa in libertate excita nervul optic de care este legata celula si impulsul nervos este transmis la creier

Procesul fotochimic de declansare a unui influx nervos (IN) sub actiunea luminii (hν ) asupra rodopsinei este:

hν → rodopsina → produs de descompunere → IN

Rodopsina opsina+complex retinal

Lumina

intuneric

Sistemul vizual ca sistem cibernetic

Nervul pupilomotor transmite mesajul de comandă către muşchiul irisului care este obiectul comandat. Aria irisului este mărimea comandată. Retina este organul de măsurare, nervul optic transmite mesajul de reacţie, iar sistemul nervos constituie organul de reglare.

Sunetul Este un fenomen fizic care stimuleaza

simtul auzului. Este produs de vibratii ale mediului

inconjurator care se propaga sub forma de unde longitudinale.

Se caracterizeaza prin: amplitudine-valoarea maxima a

elongatiei frecventa-nr. de perioade in

unitatea de timp viteza de propagare-vaer=332m/s

Clasificarea undelor elastice

Dupa frecventa Infrasunete: cu frecventa<16 Hz Sunete: cu frecventa intre

16-20000Hz Ultrasunete: cu frecventa

>20000 Hz

Clasificarea sunetelor

Dupa felul vibratiilor care le produc• Tonul muzical- un sunet produs de o

singura vibratie sinusoidala• Sunetul muzical-un amestec de

tonuri muzicale• Zgomotul-datorat unor vibratii ce nu

prezinta periodicitate• Pocnetul-sunet de durata foarte

scurta dar cu o intensitate mare

Caracteristicile sunetului

Inaltimea- depinde de numarul de vibratii/secunda

Timbrul- este determinat de armonicele superioare (ν=n ν1)

Intensitatea- este determinata de energia pe care o transporta undele sonore

Legile intensitatii

1. Legea pragului: pentru ca un sunet sa poata declansa o senzatie auditiva, el trebuie sa depaseasca cel putin o anumita intensitate minima numita intensitate de prag.

2. Legea lui Weber-Fechner: daca intensitatea stimulului excitant creste in progresie geometrica, atunci intensitatea senzatiei declansate de el creste in progresie aritmetica.

ΔS=klogI/I0,

ΔS-schimbarea in intensitate a senzatiilor, I-intensitatea excitantului la un moment oarecare, k-ct.de proportionalitate

Masurarea intensitatii unui sunet

1. Bell-ul-masoara intensitatea relativa a unui sunet fata de un alt sunet luat ca referinta, la aceeasi frecventa. Un db este a zecea parte dintr-un bell.

2. Fon-ul. Un sunet are intensitatea relativa de un fon daca este de zece ori mai intens decat sunetul cu frecventa egala cu 1000Hz si cu intensitatea egala cu pragul minim perceptibil.

avion - 120 foni zgomot puternic pe strada - 85 foni

conversatie obisnuita - 50 foni soapta – 10 foni

Structura anatomica a urechii umane

Urechea externa-aparat de captare Urechea medie-aparat de transmisie (si amplificare) Urechea interna- aparat de receptie

Canalele urechii interne Trei canale semicirculare (CS) –

pentru detectarea acceleratiei unghiulare,

Utricula si sacula – detecteaza acceleratia liniara

Cohlea (melcul osos)- contine celule detectoare specializate ale auzului

Cohlea

Este impartita in trei canale de catre doua membrane longitudinale (m. bazilara si m. Reissner)

2. Scala vestibulara (perilimfa)3. Scala timpanica (perilimfa)4. Scala medie (endolimfa)- contine

organul senzorial (Corti) care contine celule receptoare cu cili la baza carora se termina filamentele nervoase ale nervului acustic.

Sectiune prin cohlee

Potentialele electrice ale urechii interne

Potentiale de repaus1.Pot. de repaus celular (dif. de concentratie ionica)2.Pot. de repaus de organ (intre endolimfa si

perilimfa) Potentiale de actiune

1.Pot. microfonic cohlear (PMC)- datorita aplecarii cililor sub actiunea undelor sonore

2.Pot. de actiune celular de receptie (PR)3.Pot. de actiune generator (PG) (la nivelul portiunii

initiale a fibrei nervoase)4.Pot. de actiune al nervului auditiv (totul sau

nimic)

Geneza influxului nervos

Sunetele din mediul exterior ajung la MT, de unde prin intermediul celor trei oscioare sunt transmise la nivelul FO. Pierderile intre MT si FO sunt de 50%, dar SMT=14SFO rezulta ca presiunea sonora(p=F/S) la nivelul FO va fi de 7 ori mai mare decat la nivelul MT.

Geneza influxului nervos1. O parte din presiunea sonora strabate scala

vestibula->helicotrema->scala timpanica->FR (da posibilitatea perilimfei sa vibreze)

2. Cea mai mare parte a energiei sonore sufera o intoarcere din scala vestibulara (prin MR) in scala medie si apoi(prin MB) in scala timpanica. Deasupra fibrelor MB se gasesc celule senzoriale cu cili iar vibrarea fibrelor antreneaza vibrarea cililor datorita careia apar modificari electrice care vor declansa aparitia pot. electric de receptie (PR)

Geneza influxului nervos Dupa aparitia PR, excitatia e

transmisa spre prima portiune a fibrelor nervoase unde datorita modificarilor electrice apare PG. Urmeaza zona a doua a fibrei senzoriale cu aparitia potentialelor de tip “tot sau nimic”. Aceste potentiale merg nemodificate spre statiile din centrii nervosi.

Transmisia informatiei spre centrii nervosi

Codificata sub forma de influx nervos, informatia, trece prin 3 statii intermediare (ganglionul lui Corti, bulb, talamus) pana ajunge in centrul auditiv. Celule nervoase din aceste statii pot actiona in doua moduri:

1.Lasa informatia sa treaca nemodificata;

2.Comanda o serie de actiuni cu raspuns reflex.