BRAßOVc o r o n a k r o n s t a d t b r a s s ó

Text [i legende / Text and captionsMarius Oprea

Fotografii / PhotosMircea Savu

Andrei B`lt`re]ußtefan Petrescu

Dan Ioan Dinescu

Imagini de arhiv` / Archive imagesNOI Media Print

Biblioteca Academiei Române

Grafic` / Graphic layoutIulian Capsali

DTPGabriel Nicula

Versiune englez` / English versionAlina Cârâc

Redactare / EditingLaura Pamfil

Director de proiect / Project managerArpad Harangozo

Ovidiu Morar

BRAßOVc o r o n a k r o n s t a d t b r a s s ó

Bra[ov, secolul al XVII-lea (dup` Georg Kreckwitz, TotiusPrincipatus Transylvaniae accurata descriptio)

Brasov, 17th century (after Georg Kreckwitz, TotiusPrincipatus Transylvaniae accurata descriptio)

Cuprins

Bra[ovul, în Apus

Copil`ria ora[ului

Vârsta de aur

Ora[ul între ra]iune [i istorie

Oamenii de dincolo de ziduri

Pre]ul modernit`]ii

Ora[ul con[tiin]elor

Epilog

9

17

45

55

69

77

83

91

Contents

Brasov, in the West

The childhood of a city

The golden age

The city between reason and history

The people beyond the walls

The price-tag of modernity

The city of consciences

Epilogue

8

9

Bra[ovul, în Apus

Ora[ul adev`rat, inima sa tainc` îmi scap`

înc` în]elegerii. Biserica Neagr`, vechile

turnuri ale Bra[ovului au totu[i mituri [i

legende str`ine de cei ce îi anim` ast`zi

str`zile. Ele apar]in unei popula]ii practic

disp`rute, care ne-a l`sat zidurile vechi ale

amintirii, dar prea pu]in din spirit. Aici,

tradi]ia [i renumele unui mare centru

comercial medieval, în care hârtia scris` de un

notar era valabil` [i purt`toare de valori pân`

în cel mai îndep`rtat col] al Europei, au r`mas

istorie. Ast`zi, trecutul ora[ului este

redescoperit aproape zilnic sub pojghi]a

sub]ire a tencuielilor din ultima jum`tate de

secol, date la o parte pentru a aduce înapoi la

lumin` vechile fresce. Ajunge îns` s`

restaurezi Biserica Neagr`, pentru a reîntrona

în ora[ spiritul celor ce au ridicat-o, ajunge s`

te proclami european, pentru a fi?

Primul pas este încercarea de a în]elege

sensurile reconstruc]iei chipului vechi al

locului. Explorarea [i asumarea trecutului a

devenit un proces de valorizare. Bra[ovul, ca [i

celelalte ora[e din restul ]`rii, indiferent c`

sunt în Ardeal, Moldova sau câmpia valah`, [i-a

pierdut individualitatea zi de zi în a doua

Brasov, in the West

The true city, its secret heart still evades my

understanding. The Black Church, the old

towers of Brasov boast myths and legends

remote from those strolling up and down its

streets today. For they belong to a population

practically gone, that bequeathed to us old

ramparts of memory yet too little of its spirit.

Here, the tradition and renown of a big medieval

commercial center, whose notaries would issue

papers acknowledged and bearing value even in

the most God forsaken corners of Europe,

pertain to history. The city’s past is daily

rediscovered under the shallow coats of paint

applied in the last fifty years, removed now to

reveal the glory of old frescoes. But is it enough

to restore the Black Church in order to rekindle

in the city the spirit of those who built it? Is it

enough to declare oneself European in order to

be European?

A first step would be an attempt to grasp

how the place is being returned to its former

looks. Exploring and assuming the past has

become a process of value-assignment. Brasov,

just like the other towns in Romania, no matter

whether situated in Transylvania, Moldavia or in

the Wallachian plain lost their individual touch

jum`tate a secolului trecut, pentru a primi în

schimb aceea[i uniform` gri a blocurilor, un

cenu[iu pavoazat cu steaguri ro[ii. Dar nu

numai vechiul chip trebuie recuperat. Istoria

recent` trebuie [i ea în]eleas` [i asumat`. Nu

e de ajuns s` ui]i umilin]ele [i înfrângerile

pentru a le anula efectele. Trecutul trebuie

supus unui examen de con[tiin]`. S` nu uit`m

c` în casele sa[ilor din vechiul ora[, deporta]i

în mas` în toamna anului 1944 [i prim`vara

anului 1945, f`r` ca restul localnicilor s`

in the second half of the 20th century, when they

received the same uniform structure of

apartment blocks, and gray atmosphere dotted

by red flags. It is not only the old looks that must

be recovered. Recent history needs also to be

understood and assumed. It is not enough to

forget humiliation and defeat in order to wipe

out their effects. One should put the past to a test

of consciousness. Let us not forget that the

Transylvanian Saxons in the old town were

deported en masse in the autumn of 1944 and

10

Gloria Bra[ovului a fost Fabrica deAvioane. A fost înfiin]at` prin decretregal în 1925. Aici s-au produs avioanede vân`toare care au fost utilizate încursul celui de-al doilea r`zboi mondial.Fabrica a fost demontat` [i transportat`dup` r`zboi în U.R.S.S.

Brasov’s forte was once the PlaneFactory, set up by royal decree in 1925.During WW2 it produced reliablefighter planes. After the war, the plantwas dismantled and taken to the SovietUnion.

Hotelul Aro (redenumit Carpa]i în aniiîn care Bra[ovul se numea „ora[ulStalin“) a fost construit în 1934-1935 pelocul unei vechi biserici reformate [i alunei farmacii, la rândul lor ridicate înzona vechiului zid de nord al ora[ului.Cl`direa a fost proiectat` de arhitectulHoria Creang` [i p`streaz` pân` ast`ziprestan]a [i tr`s`turile epocii, exprimatenu doar de fa]ad`, ci [i de interioarelelargi [i sobre.

Aro Hotel (renamed Carpati in theyears when Brasov was called StalinCity) was erected between 1934 and1935 in the place of an old reformedchurch and of a pharmacy, in their turnbuilt in the area of the city’s northernwall. This construction designed byHoria Creanga has preserved to this daythe solemn features of the period, visiblenot only in the facade but also in thespacious yet subdued interiors.

Coborând dinspre Tâmpa spre StradaCastelului, ora[ul vechi are o putereaparte – cea a unei zone în care s-aup`strat case vechi, împ`r]ite de str`du]epavate cu granit. Deasupra lor se înal]`,altfel greu de observat de aproape, cupolabisericii romano-catolice din StradaV`mii, proiectat` de arhitectul Iosif CarlLamasch la finele secolului al XVIII-lea,dup` moda vienez` a timpului.

Coming from the Tampa Hill downCastle Street, one never loses the feelingof the old town very much present inthe venerable houses separated by littlestreets paved with granite. In between,on Customs Street, there rises the dome(noticeable only from a distance) of theRoman-Catholic Church designed byarchitect Iosif Carl Lamasch at the end ofthe 18th century in the Viennese fashionof the time.

încerce s` împiedice în vreun fel tragedia (ceea

ce a [i produs iremediabila ruptur` a

comunit`]ii germane de locurile în care au

f`cut istorie mai bine de opt secole), au fost

adu[i în anii industrializ`rii for]ate familii

care în cel mai bun caz cunoscuser` ora[ul ca

turi[ti.

Bra[ovul, pe care unii dintre locuitori îl

consider` un ultim bastion al Europei în

Balcani, s-a numit vreme de un deceniu

„ora[ul Stalin“. ßi tot Bra[ovul este ora[ul

spring of 1945 without a single gesture of

opposition from the remaining inhabitants

(which caused the irremediable break of the

German community from the places where they

had contributed to the making of history for

more than right centuries). Families like mine,

who at best had known the town as tourists,

were brought in their place during the years of

forced industrialization. Brasov, which many of

its inhabitants consider Europe’s last bastion in

the Balkans, bore the name of Stalin for more

Arhitectura interbelic` a l`sat ora[uluio amprent` specific`. Declaratemonumente istorice, cl`diri precum ceadin imagine, aflat` în zona Por]ii ßchei,au fost salvate de proiectul de„sistematizare“ a ora[ului din anii ’80.

Inter-war architecture left its specificmark on the town. Buildings like the onein the photo, situated in the Schei Gatearea have been spared the “demolition”drive of the ’80s. Many are genuinehistorical monuments.

revoltei muncitorilor din 1987, sau al

pictorului Liviu Babe[, care s-a autoincendiat

în martie 1989, protestând fa]` de politica de

genocid a regimului. E un ora[ a c`rui coloan`

vertebral` sunt bârnele caselor sale vechi –

înc` în picioare. Chipul lui adev`rat, cl`dit

demult, poate fi privit câteodat` în lumina

apusului, când se r`sfrânge pe acoperi[ul de

ardezie al Bisericii Negre [i al caselor

dimprejur. Exist` asemenea momente în care

ora[ul parc` încremene[te [i se întoarce în

sine, spre începuturi.

than a decade. Brasov is also the town of the

1987 worker revolt, the town of painter Liviu

Babes who set himself on fire in March 1989 in

protest against the genocide policy of the

regime. Beans of the still standing old houses

make up the town’s spine. Its true face, created

once upon a time, concurrently with the very

bricks buttressing up these beams can be best

admired in the twilight, reflected over the

roofing slate of the Black Church and the

surrounding houses. At such times, the town

seems to stand still and turn upon itself, upon its

primeval times.

14

Balcoane din fier forjat, ancadramente deferestre ornate cu chipuri de îngeri [igrifoni care sprijin` canalele de scurgerea apei, se întâlnesc la majoritatea caselornegustore[ti ale veacului al XIX-lea,în`l]ate fie în zona de sub Tâmpa, spreBastionul ¥es`torilor, fie spre PoianaBra[ov, în Livada Po[tei.

Wrought-iron balconies, windowframeworks ornamented with angels andgriffins that support the water drains arecharacteristic for most of the 19th centurymerchant houses in the Tâmpa area, theWeavers’ Bastion, or the area going toPoiana Brasov, in Livada Postei.

Pagina urm`toare:

Partea de est a Bisericii NeagreFerestrele cu ancadramente gotice [i

statuile, delimiteaz` din exterior altarul.

Next page:

The eastern side of the Black ChurchThe windows with Gothic frames, and

the statues mark on the outside thelimits of the altar.

15

16

17

Copil`ria ora[ului

Na[terea unui ora[ r`mâne, în genere,

obiectul aproxim`rilor. Datele sunt de cele

mai multe ori disparate [i insuficiente. În

genere, din istoria scris` a unui loc s-a

p`strat un procent mai mic de 1:1000. La

rândul lor, izvoarele scrise reflect` mai pu]in

de 1:100 000 din ceea ce s-a întâmplat de fapt.

Tocmai de aceea dovezile materiale g`site de

arheologi completeaz` un portret care altfel

ar avea insuficiente tr`s`turi pentru a

închega imaginea locurilor în vremurile de

demult. Sub casele, bisericile [i str`zile sale

vechi, Bra[ovul ascunde multe dintre aceste

semne ale trecutului.

La începutul secolului al XX-lea, Julius

Teutsch, un localnic pasionat de arheologie,

descoperea chiar în apropierea por]ii centrale

a Bisericii Negre cele mai vechi vestigii g`site

între zidurile ora[ului, datând din perioada

de trecere de la neoliticul târziu la epoca

bronzului: este vorba de un mormânt de

înhuma]ie al unui p`stor nomad, originar din

stepele de la nordul M`rii Negre. La poalele

versantului sudic al Tâmpei, pe Valea Cet`]ii,

numeroase urme arheologice descoperite în

The childhood of a city

Generally, the birth of a city is a thing of

approximation. Its initial data are most often

than not gone or insufficient. As a rule, less

than one-thousandth part of its written story

is preserved. In their turn, written sources

mirror less than one hundred thousandth

from what really happened once. Thus, the

material artifacts unearthed by

archaeologists round off a portrait that

otherwise would evince too little to be able to

present an image of bygone times. Under its

old houses, churches and streets, Brasov

hides many tokens of the past. In the early

20th

century, Julius Teutsch, a native with a

passion for archaeology discovered not far

from the central gate of the Black Church the

oldest vestiges ever found within the walls of

the city, dating from the late Neolithic and

the early Bronze Age. It is the tomb of a

roaming shepherd from the steppes north of

the Black Sea. The numerous archaeological

finds uncovered in the 1980s at the foot of

the southern slope of the Tampa, in the

Cetatii Valley indicate that the place had been

inhabited since the early Neolithic. Then,

anii ’80 au atestat locuirea zonei înc` din

neoliticul timpuriu. Cea mai mare

concentra]ie de popula]ie în timpurile

preistorice a fost atestat` pe colinele ora[ului

în epoca bronzului de arheologul Alfred Prox,

care a descoperit pe Dealul Melcilor o mare

a[ezare, cu un inventar deosebit de bogat

(ceramic`, unelte de piatr` [i bronz) care a

dat chiar numele unei culturi preistorice

(Schneckenberg, dup` denumirea german` a

locului). Multe dintre obiectele g`site în

archaeologist Alfred Prox attested the biggest

concentration of population in prehistoric

times. Generally, namely in the Bronze Age,

scattered on the city hills. He also excavated,

on the Melci Hill, a big settlement with an

extremely rich inventory (ceramics, stone

and bronze implements) that gave its name

to a prehistoric culture (Scheneckenberg, as

the German appellation of the place goes).

Many of the objects brought to light during

the archaeological digs before WW1 or

18

ßcheii Bra[ovului, v`zu]i de pe ßauaTâmpei, într-o litografie de la începutulsecolului al XIX-lea, din zona în care seridicase odinioar` cetatea Bra[ovia(castrum Brassoviense), d`râmat` dinordinul lui Iancu de Hunedoara între1453 [i 1455. În plan apropiat, unp`stor român privind panorama ce sedeschide din acest loc spre vârfulînz`pezit Cristianul Mare.

Early 19th century lithograph featuringScheii Brasovului seen from theTâmpa Saddle, the area where oncerose the Brasovia citadel (castrumBrassoviense), pulled down on order byIancu of Hunedoara (Huniady) between1453 and 1455. In the foreground, aRomanian shepherd admiring the snow-capped Cristianul Mare Peak.

19

campaniile arheologice de dinaintea

primului r`zboi mondial sau în perioada

interbelic` (podoabe de bronz [i aur,

ceramic`) se afl` ast`zi în colec]iile Muzeului

de Preistorie din Berlin.

Vechea vatr` a ora[ului a fost un loc

propice a[ez`rilor omene[ti: alimentat` de

câteva pârâuri de munte [i ap`rat` de colinele

ora[ului, zona a fost populat` relativ intens

pân` în timpul r`zboaielor daco-romane,

când o mic` fortifica]ie dacic`, situat` în

between the two world wars (bronze and gold

ornaments, ceramics) can be found today in

the collections of the Prehistory Museum of

Berlin.

Brasov’s old hearth was most suitable for

human settlement: bathed by several

mountain rivers and girdled by protective

hills, the area was relatively densely

populated until the Daco-Roman wars. The

Romans leveled the small Dacian fortification

situated at Scheii Brasovului, at Solomon’s

Vedere a ora[ului dinspre cartierulBartolomeu, într-o litografie secolXIX. În plan apropiat, fortifica]iilecet`]ii ridicate de austrieci începând cu1553-1554 pe Dealul Sfântul Martin,care a luat apoi numele de DealulCet`]ii.

View from the Bartolomeu district,period lithograph. In the foreground,the fortifications of the citadel erected bythe Austrians starting in 1553-1554 onthe Sfântul Martin Hill, later called theCitadel Hill.

20

În secolul al XIV-lea s-a ridicat în partea denord-vest a ora[ului un zid de ap`rare cu optturnuri [i s-a s`pat canalul Graft, pentrudrenarea apei scurse de pe pantele DealuluiWarthe. În urma inunda]iilor din 1809,funda]iile fortifica]iilor au fost sl`bite, iarzidurile au fost sprijinite cu arcuri desus]inere.

The 14th century saw the building, in thenorthwest of the town, of a defense wall witheight towers; and also of the Graft canal usedto drain the waters trickling down from theslopes of the Warthe Hill. The floods of 1809weakened the foundations of the fortifications,and buttresses had to be added to the walls.

Litografie înf`]i[ând fortifica]iile de peDealul Cet`]ii, a[a cum se vedeau

dinspre cap`tul Str`zii Lungi în secolulal XIX-lea.

Lithograph depicting the fortificationson the Citadel Hill seen from one end

of the Lunga Street, the 19th century.

ßcheii Bra[ovului, la Pietrele lui Solomon, a

fost distrus` de romani. Harta geografului

Ptolemaios [i inscrip]ia descoperit` în castrul

pe care romanii l-au întemeiat la Râ[nov,

pomenesc de tribul dacic al cumidavensilor,

care se afla în zon`. Vestigii de epoc` roman`

s-au g`sit la Bra[ov pe dealul ßprenghi (care

str`juie[te vechea biseric` din Bartolomeu) [i

la Stejeri[, pe dealurile dinspre Poiana

Bra[ov. În acest timp, ca [i în Evul Mediu,

zona era una a frontierei cu ]inuturile din

sud. O dat` cu epoca migra]iilor, în aceste

locuri se stabile[te o important` comunitate

de slavi, care au dat chiar numele ora[ului,

men]ionat ca atare (Brasov), într-un

document din 1294, bras fiind termenul

slavilor din sud pentru «fortifica]ie». În zorii

Evului Mediu, în secolele XI-XII, au fost

ridicate aici dou` cet`]i, una pe Dealul

ßprenghi [i cealalt` pe [aua Tâmpei, înt`rite

cu valuri duble de p`mânt [i palisade de

lemn, înalte de aproape 7 m. Ele str`juiau

actualul perimetru al ora[ului, unde dovezile

arheologice atest` o popula]ie mixt` de

români, slavi [i pecenegi, având strânse

leg`turi cu spa]iul sud-carpatic. În 1878, o

descoperire întâmpl`toare proba aceste

leg`turi: la s`parea unei funda]ii de cas` a

fost scos la iveal` un tezaur bizantin, datând

din secolul al XII-lea: diademele, br`]`rile [i

inelele din aur [i argint sunt similare cu cele

descoperite cu câteva decenii în urm` la

Rocks. The map of geographer Ptolemayos,

just like an inscription in the camp set up by

the Romans at Rasnov, mentions the Dacian

tribe of the Cumidavensi as living in the area.

Vestiges from the Roman epoch have been

found on the Sprenghi Hill of Brasov (which

guards the old church of Bartolomeu), and at

Stejeris, on the hills to Poiana Brasov. At that

time, and in the Middle Ages as well, the area

represented a frontier with the southern

regions. In the period of migrations, a

community of Slavs settled here. In fact, they

were the ones who established the present

name of the town, written in a document

from 1294. Bras is the term southern Slavs

used for fortification. In the early Middle

Ages, in the 11th-12th centuries two citadels

were erected there, one of the Sprenghi Hill

and the other at the top of Tampa, fortified by

double mounds and wooden palisades, nearly

seven meters high. They guarded the current

radius of the city, where archaeological

evidence attests to a population made up of

Romanians, Slavs, and Petchengs, keeping up

close ties with the area south of the

Carpathians. In 1878, an accidental find

further verified these connections: while

digging at a house foundation a Byzantine

hoard was unearthed, dating to the 12th

century. It contained diadems, gold and

silver bracelets and rings similar to the ones

discovered a few decades ago on the Lower

22

Turnul Negru [i Canalul Graft, a[acum se vedeau în secolul al XIX-lea.A fost ridicat în secolul al XIV-lea pe unpinten stâncos al Dealului Warthe. La23 iulie 1559 a fost lovit de un tr`znet [ia ars, r`mânându-i numele sub care ecunoscut pân` ast`zi.

The Black Tower and the GraftCanal in the 19th century. The towerwas erected in the 14th century on anoverhang of the Warthe Hill. Struck bylightening on July 23, 1559, it caughtfire. Hence the name, preserved to thisday.

23

Biserica Sfântul Nicolae din ßcheiiBra[ovului, într-o litografie de acumdou` veacuri. Atestat` documentar de obul` papal` din 1399, care aminte[teexisten]a unei biserici ortodoxe înCorona, a fost ridicat` din zid dreptctitorie a voievodului muntean VladC`lug`rul, printr-un act din 1495.Preo]ii români de aici au primit danii înve[minte, odoare [i c`r]i de la domnitoriimunteni [i moldoveni, fiind atesta]i înmai multe documente [i hrisoave cat`lmaci sau soli ai acestora, începând cusecolul al XV-lea. Cea mai cunoscut`familie de preo]i, slujind aici vreme de[ase genera]ii, familia Tempea, a l`sat oistorie [i o cronic` a acestui l`ca[ decult, cu un rol esen]ial în p`strareacredin]ei [i identit`]ii românilorbra[oveni.

The Saint Nicholas Church of ScheiiBrasovului in a two-century-oldlithograph. Attested to by a Papal Bullafrom 1399 that mentioned an OrthodoxChurch at Corona, Wallachian PrinceVlad the Monk rebuilt it in stone asspelled out in the 1495 foundation deed.The Romanian priests here received giftsof canonicals, religious valuables, andbooks from various Wallachian andMoldavian princes as they often workedas interpreters or messengers, startingwith the 15th century. The best knownpriest family to have served here for sixgenerations is the Tempea. They drew upa history and a chronicle of this religiousabode that played such a considerablerole in preserving the faith and theidentity of Brasov Romanians.

24

Bastion de ap`rare din zonaPor]ii C`ld`rarilor (în cap`tul str`ziiRepublicii de ast`zi), care asiguraintrarea în ora[ dinspre Blum`na.Ridicate în secolul al XIV-lea, camajoritatea fortifica]iilor ora[ului,zidurile cu bastioanele [i poarta de accesau fost avariate grav în timpul unuicutremur din 1802, fiind demolate în1857 pentru a l`sa loc unor noiconstruc]ii.

Defense bastion in the area of theCoppersmiths’ Gate (end of theRepublic Street today) securing theentrance into the city from Blumana.Erected in the 14th century just like mostof the city fortifications, the wallsfeaturing bastions and an access gatewere seriously damaged by the 1802earthquake, being then demolished in1857 to make room for newconstructions.

Vedere de ansamblu a Bastionului¥es`torilor, situat în col]ul de sud-vestal ora[ului, a fost ridicat pe cheltuiala [iap`rat prin grija ]es`torilor din ora[.Atestat documentar din 1522, este ceamai bine p`strat` fortifica]ie a ora[ului,ad`postind ast`zi un muzeu alBra[ovului medieval.

Overall view of the Weavers’Bastion, situated in the southwest of thetown. It was erected at the expense of anddefended by the care of the local weavers.The bastion is attested to 1522, being thebest preserved fortification in Brasov, andhouses now the town’s medieval museum.

25

Dun`rea de Jos, în centrul bizantin de la

Dinogetia.

Regalitatea maghiar` a întârziat aproape

dou` secole s`-[i întind` suzeranitatea

asupra acestor ]inuturi din sud-estul

Transilvaniei, r`mase o zon` a „târgurilor

libere“, dup` cum o atest` diploma acordat`

de Andrei al II-lea, regele Ungariei,

cavalerilor teutoni în 1211. Primele încerc`ri

de colonizare [i catolicizare de la mijlocul

secolului al XII-lea au dat gre[, ceea ce a

Danube, in the Byzantine center of

Dinogetia.

The Hungarian royalty hesitated for

nearly two centuries to stretch its

sovereignty over these lands south east of

Transylvania, standing as an area of “free

burgs“, a ccording to a diploma granted by

Andrew II, the King of Hungary, to the

Teutonic Knights in 1211. The first attempts

at colonization and Catholicization, dating

from the mid 12th century, failed, which

Panoram` a Bra[ovului (1851) de peDrumul Poienii: de la dreapta sprestânga, se v`d Biserica Sfântul Nicolae,Gimnaziul Ortodox (azi, Colegiul Andreißaguna), Biserica Neagr`, Turnul Negru[i Turnul Alb [i, în dep`rtare,fortifica]iile de pe Dealul Cet`]ii.

Panorama of Brasov (1851) seen fromPoienii Road: from right to left, theSaint Nicholas Church, the OrthodoxCollege (today Andrei Saguna College),the Black Church, the Black Tower, andthe White Tower. Far away, thefortifications on the Citadel Hill.

determinat stabilirea aici a teutonilor, care

primeau o serie de privilegii, în schimbul

asigur`rii frontierei de sud-est a regatului

maghiar. Numele germane pe care ordinul

teutonilor le-au dat a[ez`rilor din ¥ara Bârsei

(Kronen – Coroana – pentru Bra[ov,

Helsdorf pentru H`lchiu, Rosenau devenit

Râ[nov, Nussbach pentru M`ieru[ [.a.) sunt

acelea[i cu cele din zona Koblenz, de unde se

pare c` proveneau cei mai mul]i cavaleri.

Înc`lcarea privilegiului, care le interzicea s`-[i

prompted the settlement here of the Teutons.

In exchange for a series of privileges, they

safeguarded the southeastern frontier of the

Hungarian kingdom. The Teutonic Order

gave German names to the settlements in the

Land of Barsa (Kronen - The Crown for

Brasov, Helsdorf - Halciu, Rosenau - Rasnov,

Nussbach - Maierus, a.s.o.), identical to those

in the Koblenz area, where most of the

knights seemingly came from. Encroaching

the regulations, which forbade them to erect

26

Pl`cerea „vederii de sus“, chiar dac` nueste vorba de vechiul centru al cet`]iieste posibil` la Bra[ov datorit`în`l]imilor care înconjoar` vechilecartiere ale ora[ului ca un zid protector,dominat de „bastionul“ Tâmpei.

In Brasov, you can always enjoy a viewfrom above even if it is not of the oldcenter. Mountains, dominated by theTampa „bastion”, girdle the old districts.

27

Statui care str`juiesc contraforturileBisericii Negre, construit` începând cuanul 1383. Dup` expresia scriitoruluibra[ovean Gheorghe Cr`ciun, aici„începe [i se termin` Europa“.Într-adev`r, impresionantul monument,devenit emblem` a ora[ului este, înordine geografic`, ultima catedral`gotic` din partea oriental` a Europei.

Statues guarding the buttresses ofthe Black Church the construction ofwhich began in 1383. As Brasov writerGheorghe Craciun put it, „it is here thatEurope begins and ends.” Thisimpressive monument, the emblem of thecity, is geographically the last Gothiccathedral erected in Eastern Europe.

construiasc` în zon` fortifica]ii de piatr` (a[a

cum teutonii au ridicat la Feldioara sau

Codlea) a atras alungarea teutonilor din ¥ara

Bârsei.

Bra[ovul nu a fost ocolit de marea

n`v`lire a t`tarilor, când în martie 1241 un

corp din oastea lui Subotai intra în

Transilvania pe la Pasul Oituz, f`r` ca secuii

condu[i de voievodul Posa s` li se poat`

opune. Acela[i cercet`tor german, Alfred

Prox, descoperea în 1937 pe Dealul ßprenghi

stone fortifications in the area (as the

Teutons did at Feldioara or Codlea) resulted

in their banishment from the Land of Barsa.

Brasov was not spared the big Tartar

inroad of March 1241, when a part of

Subotai’s army crossed to Transylvania

through the Oituz pass, and the Szecklers led

by prince Posa failed to stop them. The same

German researcher Alfred Prox discovered in

1937 a saddle decoration on the Sprenghi

Hill, which he attributed to a Kirghiz

Bastionul Post`varilor, care ap`racol]ul de sud-est al cet`]ii Bra[ovului(secolul al XVI-lea), a fost ini]ialîncredin]at spre ap`rare bresleiaurarilor, dup` care sarcina între]inerii[i ap`r`rii a fost încredin]at` bresleipost`varilor.

The Drapers’ Bastion that defends thesoutheastern corner of Brasov (16th

century) was initially in the care of thelocal goldsmiths, after which its upkeepwas entrusted to the drapers’ guild.

29

o aplic` de [a, pe care o atribuia unui c`l`re]

kirghiz din oastea lui Subotai. Între timp,

ora[ul î[i dobândise „certificatul de na[tere“.

Prima sa atestare documentar` cert` o d`

abatele Fredericus din Hamborn, care

viziteaz` m`n`stirile Transilvaniei în 1235,

men]ionând-o [i pe cea din Dioceza Corona,

nu departe de Villa Hermani (Hermannstadt,

Sibiu). Într-adev`r, sub actuala cl`dire a

liceului „Honterus“ s-au g`sit urmele unei

m`n`stiri de maici, a[ez`mânt care purta

numele Curtea Ecaterinei [i fiind foarte

probabil chiar cel vizitat de abate la 1235. De

acum înainte, izvoarele scrise vorbesc în

paralel de Brasso, în documentele maghiare,

care preiau vechiul nume al locului, sau

Corona în cele germane. Un act din 1399 este

dat chiar „in oppido de Corona seu vulgariter

Brascho nuncupato“ („în ora[ul numit

Corona sau mai popular Brascho“).

Istoria propriu-zis` a ora[ului începe o

dat` cu secolul al XIII-lea, când teutonii aduc

aici coloni[ti sa[i din zona Sibiului. Dup` ce,

în 1222, o diplom` regal` interzice a[ezarea

în ¥ara Bârsei a „supu[ilor regali“ din zonele

învecinate, teutonii colonizeaz` regiunea cu

]`rani adu[i de pe posesiunile lor de pe malul

stâng al Rinului, din zonele învecinate

ora[ului Koblenz. Coloniz`rile sunt

intensificate de regalitatea maghiar` dup`

marea n`v`lire t`tar`, când spore[te num`rul

popula]iei. Astfel, la data atest`rii

horseman in Subotai’s army. The town had

meanwhile acquired a birth certificate. It was

first mentioned in a document by abbot

Fredericus of Hamborn, who visited

Transylvania’s monasteries in 1235, and cited

the Crown Diocese, not far from Villa

Hermani (Hermannstadt, Sibiu). Indeed,

traces of a monastery of nuns were

discovered under the current building of the

Honterus High School. The respective

establishment was called Catherine’s Court

and most probably, the abbot visited it in

1235. From that moment on, written sources

spoke either of Brasso, in Hungarian

documents, or Corona, in German deeds. A

parchment dating from 1399 reads that it was

issued “in oppido de Corona seu vulgariter

Brasco nuncupato“, that is “in the town

called Corona or Brascho, in the vernacular.“

The story of the city proper began in the 13th

century when the Teutons brought over

Saxon colonists from the area of Sibiu. In

1222, a royal diploma banned the relcoation

of “subjects to the Crown“ from the

neighboring areas to the land of Barsa. Then

the Teutons colonized the region with

peasants from their lands on the left bank of

the Rhine, in the vicinity of Koblenz. The

Hungarian royalty stepped up the

colonization after the great Tartar inroad,

and consequently the population augmented

considerably. At the date when it was attested

30

31

documentare, pe teritoriul actual al ora[ului

existau cinci mici colonii germane, a câte 30

de gospod`rii, cu un total de 600 de locuitori.

Un secol mai târziu, popula]ia ora[ului [i a

suburbiilor crescuse: tr`iau aici „la grani]ele

cre[tin`t`]ii catolice o mul]ime de greci,

valahi, bulgari, armeni“, în afara zidurilor

coloniilor germane din Bartolomeu [i din

zona Bisericii Negre. Situarea sa geografic`

într-un punct de întret`iere a c`ilor de

comunica]ie cu estul [i sudul Carpa]ilor, ca [i

împ`mântenirea „târgurilor“ s`pt`mânale de

aici a f`cut ca la mijlocul secolului al XV-lea

Bra[ovul s` fie socotit deja unul din centrele

comerciale importante ale Transilvaniei,

având peste 6 000 locuitori. Popula]ia se

dubleaz` în scurt` vreme. Primele liste de

contribuabili de la sfâr[itul acestui secol

arat` o popula]ie estimat` la 13 000 locuitori,

dar foametea, urmat` de cium` în anii 1509-

1510 scade num`rul lor, care pe întreaga

durat` a secolului al XVI-lea r`mâne în jur de

10 000 de persoane. Cu toate acestea, în

secolele XV-XVI Bra[ovul este ora[ul cu cel

mai mare num`r de locuitori din întreg

spa]iul medieval românesc.

Autonomia Bra[ovului a fost câ[tigat` [i

pecetluit` în 1377, când regele Ungariei

Ludovic I îi confer` spre administrare [i cele

13 comune s`se[ti din ¥ara Bârsei în

schimbul ridic`rii [i între]inerii de c`tre

localnici a cet`]ii Branului, într-o epoc`

in a document, the town featured five small

German colonies with 30 houses each, and a

total of 600 inhabitants. A century later, the

population in the town and the suburbs had

grown: there lived “at the limits of Catholic

Christianity a host of Greeks, Wallachians,

Bulgarians, Armenians, outside the walls of

the German colonies of Bartolomeu and the

area of the Black Church. Its geographic

situation at a crossroads of communication

with the east and the south of the

Carpathians just like the establishment of

weekly fairs, turned 15th

century Brasov into

one of the most important commercial

centers of Transylvania, with over 6000

inhabitants. Its population soon doubled. The

first lists of taxpayers dating to the end of this

century showed an estimated 13.000

inhabitants. The famine, followed by the pest

of 1509-1510 reduced the number so that

throughout the 16th

century the burg had

only 10,000 inhabitants. Nonetheless, in the

15-16th

centuries it was the most densely

populated town of the entire Romanian

medieval space.

Brasov won its autonomy in 1377, when

Hungary’s King, Louis I put the 13 Saxon

communes in the Land of Barsa under his

administration in exchange for having the

inhabitants erect and maintain the city of

Bran in a period marked by the threat of

Ottoman expansion. At the same prosperous

marcat` de pericolul expansiunii otomane.

Tot în aceast` epoc` de prosperitate se ridic`

[i fortifica]iile ora[ului, sub supravegherea

direct` a regelui Sigismund de Luxemburg,

între 1395 [i 1427. Sub Iancu de Hunedoara,

bra[ovenii primesc chiar drept s` bat`

moned` proprie; între timp, ora[ul devenise

un adev`rat arsenal, me[te[ugarii de aici

specializându-se în f`urirea de arme, inclusiv

tunuri, ceea ce a f`cut ca, în genere,

time, the town acquired its fortification

works under the direct supervision of King

Sigismund of Luxembourg, between 1395

and 1427. Under Iancu of Hunedoara

(Hunyadi), the people of Brasov were allowed

to mint their own currency. The town had

meanwhile become a genuine armory, the

craftsmen here specializing in the

manufacture of all sorts of weapons, cannons

included. This made it that the Hungarian

32

Panoram` a Pie]ei Sfatului, de peTâmpa. În mijloc, dominând pia]acentral`, se distinge fa]` de restulcl`dirilor vechea Cas` a Sfatului, caread`postea sediul administrativ alBra[ovului medieval.

Panorama of the Council Plaza seenfrom the Tampa. In the middle,standing out from the rest of theconstructions is the old Council House,the administrative headquarters ofmedieval Brasov.

33

atitudinea regalit`]ii maghiare în raport cu

ora[ul s` r`mân` binevoitoare: Bra[ovul era

cea mai important` surs` de aprovizionare a

armatelor Ungariei. Primele forme de

administrare a ora[ului men]ioneaz` în 1342

c` acesta era condus de patru senatori, iar în

1358 este pomenit un jude primar al

Bra[ovului. Sigiliul ora[ului, datând din

aceast` perioad`, reprezint` o coroan`, semn

al na[terii ora[ului ca o colonie înfiin]at`

Royalty turned a kind eye to Brasov since it

was the most important source of supply for

the Hungarian armies. The town’s first forms

of administration included four senators

running the settlement in 1342, while in

1358 a mayor judge was recorded. Brasov’s

seal dating to the respective period featured a

crown, the symbol of the city’s birth as a

colony by the will of the Hungarian royalty.

Two centuries later, the crown was

Bastionul Graft, ridicat în secolulal XV-lea, ap`rat [i între]inut pecosturile breslei [elarilor, f`cea leg`turaprintr-un pod de lemn între Turnul Albde pe Dealul Str`jii (Warthe) [i incintelede ap`rare ale ora[ului din col]ul s`unordic.

Graft bastion, erected in the 15th

century, defended and kept at the expenseof the Harness Makers’ Guild connected,through a wooden bridge, the WhiteTower on the Guards’ Hill (Warthe) andthe city’s defense precincts in the north.

35

Detalii ale Bastionului Graft: gur` defoc [i pentru aruncarea smoalei topite.

Details of the Graft Bastion: opening forfirepower and for throwing molten pitch.

Din vechea arhitectur` a ora[ului s-aup`strat por]iuni care nu au fost

modificate de veacuri – cum esteancadramentul u[ii [i treptele de acces lao mic` intrare de pe latura de sud-vest a

Bisericii Negre. Astfel de por]iuni aleora[ului, care pot fi descoperite

deopotriv` de c`l`tor [i localnic în multelocuri din zona centrului vechi sunt o

istorie a locurilor în imagini, deopotriv`pline de for]` [i calme.

Parts of the city’s old architecture havebeen preserved unaltered for centuries.

For example, the doorframe and theaccess steps to this small entrance on the

southwestern side of the Black Church.Travelers or locals alike may easily

discover such gems in the old center areawith its air of calm strength.

prin voin]a regalit`]ii maghiare. Dou` secole

mai târziu, coroana apare a[ezat` pe o

r`d`cin`, ca simbol al tr`iniciei, fiind

asumat` ca stem` a ora[ului prin scrierile lui

Johannes Honterus. Spre sfâr[itul veacului

al XIV-lea, la 1397, în documente apare [i

prima list` complet` a notabilit`]ilor: 16

senatori, ale[i câte patru pentru fiecare

cvartal al ora[ului (Portica, Corpus Christi,

Catharina [i Petri), un vilic (administrator

economic) [i judele ora[ului, iar la 1420

începe construirea Casei Sfatului, locul lor de

adunare din Pia]a Mare a ora[ului. Un secol

mai târziu, comunitatea era condus` de 100

de b`rba]i (centumviri), din rândurile

negustorilor [i me[terilor de vaz` numi]i

câte 25 pentru fiecare cvartal de c`tre

magistrat. Bra[ovul medieval avea [i angaja]i

ai administra]iei locale, cu func]ii precise:

arhivari, paznici ai por]ilor ora[ului, un

archebuzier, un me[ter de tunuri, un

farmacist, organistul Bisericii din Cetate

(Biserica Neagr`), rectorul [colii, un capelan,

iar din 1577 un jude al târgului, care

supraveghea „mercurialul“ pie]ei ora[ului [i

folosirea unor m`suri corecte.

Bra[ovul nu a ie[it în eviden]` în

tumultul de conflicte ale Evului Mediu,

optând mai degrab` pentru negocieri, la

ad`postul zidurilor ora[ului [i a nevoii de

arme sau bani pe care me[te[ugarii s`i o

puteau satisface. Tocmai de aceea, episoade

represented as placed on a root, a token of

endurance, and was also assumed as the

town’s coat-of-arms in the writings of

Johannes Honterus. Towards the end of the

14th

century, in 1397, documents give a first

complete list of the most notable inhabitants

of the place: 16 senators, elected by four for

each quarter of the city (Portica, Corpus

Christi, Catharina and Petri), an economic

administrator (vilic), and a county judge. In

1420, the construction began of the Holy

Council House, the meeting place in the Big

Square. A century later, the community was

led by 100 men (centumviri), appointed 25

for each quarter by the magistrate from

among the most respectable merchants and

craftsmen. Medieval Brasov also had

employees of the local administration with

very specific jobs: archive workers, guards of

the city gates, an arquebusier, a cannon

master, an apothecary, an organist for the

City Church (the Black Church), a school

rector, a chaplain, and, from 1577, a town

judge who supervised the prices on the

markets, and saw to the application of correct

measures.

Brasov did not stand out within the

conflicts sparked in the Middle Ages, being

rather partial to negotiations, as it enjoyed

the shelter of its walls, and its need for

weapons and money was met by the local

craftsmen. That is why episodes such as the

36

Imagine interbelic` a aleii [icanalului de Dup` Ziduri. Pe subarcada de sus]inere a fortifica]iilor sevede Bastionul Graft, cu o por]iunedintr-o mare inscrip]ie care din p`catenu s-a mai p`strat.

Inter-war image of the Alley and theCanal beyond the Walls. Under thearcade supporting the fortification, onecan take a glimpse of the Graft Bastion,and part of an inscription unfortunatelynot preserved entirely.

37

Poarta Catharinei (sau Ecaterinei) estecea mai bine p`strat` poart` de acces înora[. A fost ridicat` în 1559 pecheltuiala magistratului JohannesBenkner [i constituia în epoc` principalapoart` de acces c`tre ora[ dinspre ßchei,fiind în centrul unui ansamblu defortifica]ii care ie[eau în afara zidului deincint`, pân` la [an]urile vechii cet`]i.

Catherine’s Gate is the best preservedaccess gate in town. It was erected in1559 at the expense of Judge JohannesBenkner, and at that time it representedthe main access way from the Schei. Itstood in the middle of an ensemble offortifications that went beyond theprecinct wall, to the citadel moat.

38

Casa Sfatului a fost men]ionat`pentru prima dat` la 1420. Aici seafla sediul administrativ al ora[ului,fiind men]ionat` drept Praetorium.Actuala înf`]i[are, cu turnul înalt,ridicat în stil baroc, dateaz` din urmaunei restaur`ri a cl`dirii de la mijloculsecolului al XVIII-lea, dup` incendiuldevastator din aprilie 1689, care adistrus o mare parte a ora[ului.

First mentioned in 1420, the CouncilHouse was then the administrativeheart of the town, known as thePraetorium. In the mid 18th century itwas restored and it gained a tower inBaroque style after the devastating fireof 1689, which destroyed most of thetown.

Vedere exterioar` [i de incint` dinBastionul ¥es`torilor. Un turn der`s`rit al bastionului, inscrip]ionat1573, poate indica anul în care lucr`rilede ridicare a fortifica]iei au fostîncheiate. Forma de ast`zi a Bastionului¥es`torilor dateaz` de la mijloculsecolului al XVIII-lea.

Outer and inner view from theWeavers’ Bastion. An eastern tower ofthe bastion, bearing the inscription1573, can indicate the year when thefortification works were concluded. Thepresent-day shape of the Weavers’Bastion dates to the mid 17th century.

precum expedi]ia de pedepsire a lui Vlad

¥epe[, care a distrus în 1460 suburbiile

ora[ului [i i-a tras în ]eap` pe bra[ovenii

prizonieri a r`mas în memoria cronicilor

s`se[ti din epoc`. În rest, localnicii au servit

nu o dat` drept soli sau translatori

domnitorilor munteni, îndeletnicindu-se

îndeosebi cu spionajul în favoarea uneia sau

alteia dintre taberele aflate în confruntare

prin aceste p`r]i [i cu furnizarea de arme [i

informa]ii cui dorea [i cui pl`tea mai bine. În

actele vechi ale ora[ului s-au p`strat chiar

retaliatory expedition of Vlad the Impaler

that destroyed the town suburbia in 1460 and

impaled the people of Brasov fallen prisoner

were diligently inscribed in the Saxon

chronicles of the time. The inhabitants

served more than once as messengers or

translators for Wallachian princes, engaging

quite often in espionage to the benefit of one

or the other of the camps under

confrontation or in the supply of weapons of

information to whoever wanted and paid

more. The old parchments of the town

40

Acoperi[uri de ardezie, vechi hornuri [iunica Strad` a Sforii, din apropiereaPor]ii ßchei – cea mai îngust` strad` dinora[ele României – sunt micile bucuriipe care Bra[ovul le ofer` oricui îlprive[te [i caut` s` îl în]eleag`.

Slate roofs, old chimneys, and the oneand only Rope Street, near the ScheiGate, the narrowest street in Romania.These are some of the sights that delightthe eye in Brasov.

Pagina urm`toare:

Bastionul Graft [i resturile inscrip]ieicare vorbea odinioar` despre ridicarea [iap`rarea sa de c`tre breasla [elarilor,dispus` între cele dou` guri de aruncarea smoalei.

Next page:

Graft Bastion and what is left of theinscription that once gave the story ofhow the construction was erected anddefended by the Saddler Makers’ Guild.It is placed between two openings onwhich molten pitch was thrown.

42

Cre[tinismul, într-un ora[ de frontier`cu lumea „barbar`“, a[a cum eraupercepute de c`tre localnici ]inuturiledin sud [i est, aflate sub suzeranitateotoman`, a fost deopotriv` pav`z` [iflamur` pentru bra[oveni. Semnelecredin]ei pot fi întâlnite în toatebisericile vechi ale ora[ului.

Christianity, in a frontier townsurrounded by a „barbarian” world, asthe people in the south and the east,under Ottoman sovereignty wereperceived, was the shield and banner ofBrasov. Christian tokens can be found inall the city’s old churches.

43

men]iuni ale unor sume de bani pentru

iscoadele magistra]ilor, numi]i exploratores,

trimi[i acolo unde comas`rile de trupe sau

alte întâmpl`ri puteau semnala evolu]ii care

s` priveasc` într-un fel sau altul soarta

ora[ului. Unul dintre ace[ti exploratores pare

a fi fost Neac[u din Câmpulung, care în 1521

îi trimitea lui Hans Benkner, judele

Bra[ovului, un raport am`nun]it al

mi[c`rilor otomane la Dun`re, faimoasa

scrisoare ce a devenit primul document scris

în limba român`.

mention sums of money paid to spies hired

by magistrates, the so-called exploratores

sent to places where the stationing of

numerous troops or other happenings could

trigger off developments concerning, one

way or another, the destiny of the city. Such

an explorator seems to have been Neacsu of

Campulung, who in 1521 send Hans

Benkner, the judge of Brasov, a detailed

report on the Ottoman movements at the

Danube. It is in fact the first document

written in Romanian.

44

45

Vârsta de aur

La ad`postul zidurilor, via]a Bra[ovului

î[i urma un curs lini[tit. Din zori, o dat` cu

deschiderea por]ilor, dinspre suburbii

curgeau c`tre pia]a ora[ului negustorii veni]i

dinspre Ardeal, Moldova sau Valahia [i, cu

prec`dere din zona mai populat` a ßcheilor,

]`rani cu produse, muncitori cu ziua pe

[antierele de construc]ii ale municipalit`]ii

sau breslelor, ori în atelierele me[te[ugarilor.

La l`sarea serii, nici un str`in de ora[ nu mai

putea poposi între ziduri, iar forfota ora[ului,

muzica, ospe]ele [i jocurile trebuiau s`

înceteze [i ele, sub amenin]area amenzilor

ustur`toare ale v`tafilor de strad` sau chiar

ale judelui. Ponderea în ora[ o aveau înc` de

la sfâr[itul secolului al XV-lea me[te[ugarii:

în 1489 ei reprezentau 37% din popula]ie,

grupându-se pe str`zi. De pild`, strada

Republicii de ast`zi era numit` strada

C`ld`rarilor, aici aflându-se mai toate

atelierele care produceau vase mari [i vesel`

din aram` [i cositor.

În cap`tul care d` spre actuala Pia]` a

Sfatului, pe locul restaurantului Cerbul

Carpatin se aflau atât atelierele cizmarilor [i

pantofarilor, cât [i sediul breslei lor, iar pe

The golden age

The life of the town went on smoothly

under the protection of its walls. At dawn,

when the gates were thrown open, waves of

merchants coming from Transylvania,

Moldavia or Wallachia would flow into the

town square and markets, and especially the

popular area of Schei. Peasants with their

produce, day workers on the building sites of

the municipality or the guilds, or apprentices

from the various shops would show up. When

night fell no stranger was allowed to remain

within the walls, and the tumult of the city,

the music, feasts and games had to stop too

under the daunting threat of a fine assessed by

street militia or by the judge himself.

Craftsmen held the biggest share of the town’s

population starting with the late 15th

century.

In 1489, they represented 37% of the

population, grouped on streets. For instance,

today’s Republic Street was called the

Coppersmiths Street as it harbored most of

the workshops that produced by copper and

brass vessels, and pots. At the end towards the

Council Plaza, on the spot of today’s Cerbul

Carpatin Restaurant stood the shops of

shoemakers and the headquarters of their

actuala strad` B`lcescu se aflau atelierele de

t`b`c`rie ale ora[ului. Privilegia]i în aceast`

lume a me[te[ugurilor erau aurarii (cei ce

prelucrau metalele pre]ioase) [i armurierii,

cu deosebire turn`torii bra[oveni de tunuri,

me[te[ug atestat ca fiind p`strat din

genera]ie în genera]ie de familia Neidel, pân`

în secolul al XVIII-lea. Ca m`rturie a calit`]ii

m`rfurilor produse la Bra[ov, trebuie

men]ionat c` dou` tunuri fabricate la Bra[ov

[i jefuite de turci în 1583, cu prilejul unei

incursiuni asupra ora[ului, au fost

recuperate de austrieci ca prad` de r`zboi, ele

fiind înc` în stare de func]ionare, la 1716! De

altfel, statutele breslelor impuneau reguli

precise, sub pedeapsa unor amenzi

substan]iale, privind atât calitatea materiei

prime [i a produsului finit, cât [i educarea

calfelor, sub supravegherea atent` a breslei,

46

guild, while the city’s tanning shops were

situated on present-day Balcescu Street. A

special position in this world of the crafts was

held by goldsmiths who processed rare metals,

and by armor makers, in particular the Brasov

manufacturers of guns. This trade was attested

as being preserved from generation to

generation by the Neidel family, until the 18th

century. As a symbol of the quality of the

goods made in Brasov mention should be

made that two cannons crafted in Brasov - still

in operation in 1716 - were captured by the

Turks in 1583 during a plundering raid over

the city, and then recovered by the Austrians

as war booty. The statutes of the guilds laid

down precise regulations – breach of which

was punished by substantive fines – regarding

the quality of the raw materials and the

finished products, as well as the education of

Str`juind ora[ul de pe un pinten destânc` al Dealului Str`jii (Warthe),Turnul Alb a fost ridicat în a douajum`tate a secolului al XV-lea.

Still guarding the town from a overhangof the Guard Hill (Warthe), the WhiteTower was erected in the 15th century.

Fiecare ungher din Bra[ov poate devenipitoresc. R`ceala pietrelor de la ferestrelegotice [i de la contrafor]i face pandantcu petuniile din ghivecele grijuliuaranjate.

Every nook in Brasov is picturesque.The cold stone of the Gothic windowframes and buttresses is softened bywarmly colored petunias carefullyarranged in pots.

48

Ridicat la sfâr[itul secolului al XIV-leape o stânc` deasupra BastionuluiFierarilor (care ad`poste[te ast`zi sediulArhivelor Na]ionale din Bra[ov), TurnulNegru, cu zidurile sale înalte de 10 m,domin` ora[ul. Turnul avea rol deap`rare [i observa]ie, fiind legat cu unpod de lemn de zidurile ora[ului. A fostp`r`sit la sfâr[itul secolului al XVIII-lea.

Erected at the end of the 14th century onthe rock above the Blacksmiths’ Bastion(today housing the National Archives ofBrasov), the Black Tower with its 10-m tall walls once towered over the city.Used for defense and observationpurposes, the tower was connected by awooden bridge to the city walls. It wasabandoned in the 18th century.

49

vreme de patru ani, la finele c`rora un

examen practic [i o petrecere consfin]eau

trecerea de la stadiul de ucenic la cel de

me[ter. Breslele, în func]ie de importan]a lor

în economia ora[ului [i de veniturile

me[te[ugarilor lor, primeau în administrare

[i între]inere por]iuni [i bastioane din

sistemul de ap`rare al ora[ului, la a c`ror

zidire contribuiau cu bani [i for]` de munc`

the apprentices under the careful eye of the

guild, for four years, at the end of which a

practical exam had to be taken. Then a party

further celebrated the apprentice turned

master. Function of their importance in the

economy of the town, and of the income made

by their craftsmen, the guilds received in

administration and upkeep parts of and

bastions on the defense wall. In exchange, they

Fortifica]iile de pe Dealul Cet`]ii, a[acum arat` ast`zi (dup` restaurare [itransformarea lor, la mijlocul anilor 80,în restaurant). Fântân` atestat` din 1623,din interiorul fortifica]iei de pe DealulCet`]ii, cu o adâncime de 81 m.

The Citadel Hill fortifications as theyare today (after their restoration in themid’ 80s, when a restaurant was openedhere). 81 m deep fountain attested to1623, inside the Citadel Hill fortification.

[i care, în schimb, primeau numele [i dreptul

de a purta stema breslei care le avea în grij`.

Bastionul ¥es`torilor, cel mai bine p`strat

ast`zi dintre acestea ad`poste[te în interior

un mic muzeu al me[te[ugurilor, care

completeaz` colec]iile muzeului ora[ului din

vechea Cas` a Sfatului. Privilegiile

comerciale, ad`ugate la calitatea deosebit` a

m`rfurilor produse, aduceau [i ele mari

beneficii localnicilor. Bra[ovenii au primit în

1408 [i 1412 dreptul de a vinde [i cump`ra cu

ridicata [i cu am`nuntul în toate ora[ele

got the name of and bore the coat-of-arms of

the respective guilds. The best preserved today

is the Weavers’ Bastion, which houses a small

museum of the craftsmen, rounding off the

town’s collections to be found in the old

Council House. Commercial privileges,

prompted by the special quality of the

products manufactured, brought huge

benefits. Between 1408 and 1412 the people of

Brasov received the right to buy and sell

wholesale and by retail from all the cities of

Transylvania. Thus they practically

50

Bastioane [i arcuri de sprijin de subDealul Str`jii (Warthe), în zona numit`ast`zi Dup` Ziduri.

Bastions and flying buttresses underthe Guard Hill (Warthe) in the areacalled today Beyond the Walls.

51

Transilvaniei, subordonându-[i practic

comer]ul din celelalte centre urbane s`se[ti, în

condi]iile în care aveau privilegii comerciale

care le-au deschis rute externe pân` la Moscova

[i Vladimir în est, Ungaria [i Viena la est, pân`

la Vidin [i Marea Adriatic` în sud [i sud-vest, ca

s` nu mai vorbim de rela]iile comerciale

deosebite cu Moldova [i ¥ara Româneasc`:

numeroase cupe, candelabre, candele sau

ferec`turi de c`r]i oferite ca danii m`n`stirilor

de domnitorii români au ie[it din mâinile unor

subordinated commerce in the other Saxon

urban centers, as their commercial privileges

opened up to them foreign routes to Moscow

and Vladimir in the east, to Hungary and

Vienna in the east, to Vidin and the Adriatic in

the south and south-east. To say nothing of

the special commercial relations with

Moldavia and Wallachia: cups, candelabra,

candelas or book bindings offered to

monasteries by Romanian princes were

produced by the master goldsmiths of Brasov,

Turnul Alb, devenit dup` restaurarea sarecent` unul dintre cele mai frumoasemonumente ale ora[ului.

The White Tower after restoration, oneof the most beautiful monuments intown.

53

me[teri aurari bra[oveni precum cei din familia

May, care au lucrat în secolele XVII-XVIII.

Centrul comercial al ora[ului se afla în Pia]a

Mare (Pia]a Sfatului), unde în 1545 a fost

ridicat` Casa de Comer] (col] cu actuala strad`

Hirscher, cl`direa se afl` în curs de restaurare).

such as the May family who plied their trade in

the 17th

and 18th

centuries. The town’s

commercial center stood in the Council Plaza,

the Big Plaza, where in 1545 the Trade House

was erected (on the corner with Hirscher

Street, the building is being restored today).

Procesiune la festivalul JuniiBra[ovului – o tradi]ie str`vecheCea mai veche atestare documentar`dateaz` din 26 martie 1728.

Procession at the Junii Bra[ovuluifestival – an ancient traditionThe oldest document record in whichthis festival is mentioned is from 26th ofMarch 1728.

54

55

Ora[ul între ra]iune[i istorie

Juzii [i magistra]ii ora[ului au acordat o

deosebit` aten]ie [colilor [i culturii. Înc` din

1388, când este amintit Theodoricus,

scolarium succentor in Corona, func]iona o

[coal` pe lâng` Biserica Neagr`, iar în afara

zidurilor Bra[ovului, ob[tea românilor din

ßchei [i-a zidit propria [coal` la 1495, pe

ruinele alteia mai vechi, unde predase

înv`]`ceilor din 1480 un „Gheorghe

gr`m`tic“. La 1544 ia fiin]` prima [coal` de

fete, iar din 1558 apare o [coal` maghiar`.

Johannes Honterus, c`rturar, editor,

promotor al Reformei, [i-a legat destinul de

cel al ora[ului. N`scut în 1498 pe strada

Neagr` (azi B`lcescu) la num`rul 40, a

studiat la Viena [i a c`l`torit apoi prin

Europa, scriind în cursul acestui periplu, pe

lâng` o gramatic` a limbii latine, [i o

Cosmografie (descriere a lumii). În 1532

alc`tuie[te prima hart` a Transilvaniei, iar un

an mai târziu se întoarce acas`, unde pune

bazele unei tipografii (la care, pe lâng`

propriile lucr`ri, tip`re[te scrierile lui

Platon, Aristotel, Cicero, Seneca sau Sfântul

The city betweenreason and history

The town’s judges and magistrates paid

special attention to schools and culture. As

early as 1388, when we find a mention of

Theodoricus, “scolarium succentor in

Corona“, there existed a school near the

Black Church, while outside the city walls

the Romanian community of Schei founded

its own school in 1495, on the ruins of an

older one where a grammarian called

Gheorghe had taught his pupils in 1480.The

first school for girls was set up in 1544, and

in 1558 a Hungarian one was opened. The

name of Johannes Honterus, scholar,

printer, and promoter of the Reform is

closely connected to this town. Born in

1498 at 40, Neagra Street (Balcescu today),

he studied in Vienna and traveled then

throughout Europe. During his tour, he

wrote a Latin grammar and a

Cosmographia (description of the world).

In 1532, he drew up the first map of

Transylvania and a year later he returned

home where he laid the foundations of the

first printing house. Besides his own works,

Statuia lui Johannes Honterus,ridicat` în 1898 fa]a liceului germancare îi poart` numele, pe latura sudic` aBisericii Negre. Cl`direa actual` aliceului este ridicat` pe locurile unde seaflau biblioteca [i [coala ctitorite demarele umanist, care au fost distruse înmarele incendiu din 1689, fiind ref`cutedup` 1743 în actuala form`.

Statue of Johannes Honterus, erectedin 1898 on the southern side of the BlackChurch, in front of the German HighSchool bearing the scholar’s name. Thepresent-day construction takes the placeof a former library and school. Thesefoundations laid by the great humanistwere destroyed by a fire in 1689, andrebuilt after 1743 as they are today.

57

Augustin). În 1541, cu sprijinul conducerii

ora[ului, a întemeiat o [coal` de renume, cu

126 studen]i, dintre care o parte plecau [apte

ani mai târziu s`-[i continue studiile în

str`in`tate. În 1547, Honterus înfiin]a [i

prima bibliotec` public` din Transilvania, cu

o colec]ie impresionant` de c`r]i. La pu]in

timp dup` moartea lui, sosea la Bra[ov

diaconul Coresi „ot Târgovi[te“, care a

început o ampl` activitate tipografic`,

sus]inut` de comenzi de carte venite din

he would print writings by Plato, Aristotle,

Cicero, Seneca, and Saint Augustine. In

1541, with the support of the town’s leaders,

a renowned school was founded, with 126

students. Part of them left Brasov after

seven years to further their education

abroad. In 1547, Honterus established the

first public library of Transylvania, housing

an impressive number of books. Shortly

after his death, dean Coresi “ot Targoviste“

arrived at Brasov and began an ample

Uneori, vechile case ale ora[ului, precumcea din imagine (aflat` în fa]a Liceuluißaguna, spre strada ConstantinBrâncoveanu) se simt strivite dearhitectura îndr`znea]` a timpurilormoderne.

The old houses in town, like the one inthe photo (situated in front of theSaguna High School, to ConstantinBrancoveanu Street) feel crushed by thedaring architecture of the modern epoch.

printing activity, mostly orders placed by

the Brasov judge, Johannes Benkner, and

also by Wallachian princes. Between 1557

and 1583, he printed 17 titles in Romanian

and Old Church Slavonic on paper

manufactured at Brasov in a workshop

owned by the judge and set up in 1546. A

century later the books of dean Coresi were

already deemed rarities, their price growing

five to six times. The schools, the library,

and the books made the fame of the place,

58

partea judelui Bra[ovului, Johannes

Benkner, dar [i a domnitorilor munteni.

Între 1557 [i 1583, tip`re[te 17 titluri în

român` [i slavon`, pe hârtie fabricat` într-o

manufactur` bra[ovean`, proprietate a

judelui, înfiin]at` în 1546. C`r]ile diaconului

Coresi aveau s` fie socotite o raritate deja un

veac mai târziu, pre]ul lor crescând de cinci-

[ase ori. ßcolile, c`r]ile [i biblioteca au dus

faima locurilor, al`turi de produsele

me[te[ugarilor. În 1564, un c`l`tor italian

Sediul Bibliotecii Jude]ene, carepoart` numele c`rturarului [irevolu]ionarului pa[optist bra[oveanGeorge Bari]iu.

The County Library bears the name ofthe 1848 scholar and revolutionary fromBrasov, George Baritiu.

59

vedea Bra[ovul drept „cel mai înfloritor

dintre toate ora[ele transilvane, având [i o

foarte pre]uit` [coal` pentru toate artele

libere, cu o bogat` colec]ie de c`r]i, care

poate sta al`turi de cele mai vestite

biblioteci“.

De la începutul secolului al XVII-lea,

pacea intern` a a[ez`rii, p`strat` cu

inteligen]` diplomatic` în raport cu

puternicii vremurilor din afara zidurilor sale

pare a se spulbera. Adep]i în mas` ai

alongside the products manufactured here.

In 1564, an Italian traveler perceived

Brasov “as the most flourishing of all the

Transylvanian cities, with a quite

remarkable school for all the free arts, and

a rich collection of books that can vie with

the most famous libraries“.

At the turn of the 17th

century, the

domestic peace of the settlement,

concluded diplomatically with the powerful

of the day outside the walls of the city,

Deasupra acoperi[urilor caselor dincentrul vechi se înal]`, altfel greu deobservat de aproape, cupola bisericiiromano-catolice din Strada V`mii,proiectat` de arhitectul Iosif CarlLamasch la finele secolului al XVIII-lea,dup` moda baroc` a timpului.

On Customs Street, there rises the dome(noticeable only from a distance) of theRoman-Catholic Church designed byarchitect Iosif Carl Lamasch at the end ofthe 18th century in the Baroque fashion ofthe time.

Instantanee în centrul vechi al ora[ului

In the old center of the town

Ridicat dup` 1460, Turnul Alb,impozant` fortifica]ie exterioar` aora[ului, a fost încredin]at spre paz` [iap`rare breslelor cositorarilor [iar`marilor. Restaurarea recent` i-a redatforma pe care o avea dup` ultima sareconstruc]ie din 1723.

Erected after 1460, the White Tower,an impressive exterior fortificationserved to defend and protect the guilds oftinsmiths and coppersmiths. Recentrestoration works returned it to the looksof 1723, when it had first beenreconstructed.

Reformei lui Luther, gra]ie scrierilor lui

Honterus [i în special a lucr`rii Reforma

bisericii bra[ovene [i din toat` ¥ara Bârsei,

volum publicat în 1542, sa[ii bra[oveni nu

puteau r`mâne în afara marilor confrunt`ri

religioase ale timpului [i în special în fa]a

ofensivei catolice a Imperiului Habsburgic.

În 1603, generalul imperial Basta, pretextând

c` negustorii bra[oveni ar fi pactizat cu

turcii, instala în fruntea ora[ului un

guvernator imperial, în persoana lui Jaques

began to vanish. Adepts en masse of

Luther’s Reform, owing to the writings of

Honterus and especially to the work The

Reform the Church of Brasov and of all the

Land of Barsa, a volume published in 1542,

the Brasov Saxons could not stay out of the

big religious confrontation of the time, and

especially of the Hapsburg Empire’s

Catholic offensive. In 1603, imperial

general Basta under pretext that the

merchants of Brasov had made a pact with

62

Biserica Neagr`, dup` recentele lucr`ride restaurare [i consolidare. În planapropiat, statuile de pe contrafor]iilaturii nordice.

The Black Church after recentrestoration and consolidation works. Inthe foreground, the buttresses on thenorthern side.

63

Baurin, unul dintre valonii care l-au asasinat

la Câmpia Turzii pe Mihai Viteazul. Acesta „a

st`pânit aici în mod neru[inat [i arogant,

s`vâr[ind multe samavolnicii“, care au luat

sfâr[it dup` un an, când magistratul ora[ului

[i-a rec`p`tat autoritatea, dar precedentul era

creat: în 1688 Bra[ovul era cedat suzeranit`]ii

habsburgice de c`tre Dieta de la F`g`ra[,

al`turi de alte localit`]i pierdute în favoarea

acesteia de Principatul Transilvaniei. ßtirea a

provocat r`scoala bra[ovenilor, care pân`

atunci cunoscuser` deja „binefacerile“

imperiale sub forma unor contribu]ii de peste

100 000 florini pentru între]inerea armatelor

Vienei. La 12 mai 1688, nemul]umirile au

izbucnit, cu toate încerc`rile magistra]ilor

bra[oveni de a domoli spiritele. R`zvr`ti]ii au

impus o nou` conducere a ora[ului [i au

ocupat arsenalul cet`]ii. Zece zile mai târziu,

trupele habsburgice, ajunse la por]ile

ora[ului, au trecut la cucerirea lui, cinci

conduc`tori ai revoltei, în frunte cu me[terul

aurar Kaspar Kreisch, ales de r`scula]i jude

primar, fiind decapita]i în Pia]a Sfatului. Un

an mai târziu, la 21 aprilie 1689, o alt`

nenorocire se ab`tea asupra Bra[ovului: un

incendiu de propor]ii a distrus în câteva ore

cea mai mare parte a sa, ad`ugându-se

ocupa]iei „papista[ilor“ imperiali.

Via]a ora[ului în secolele Evului Mediu

este de altfel pres`rat` de calamit`]i, epidemii

[i episoade r`zboinice care tulbur` nu o dat`

the Turks, placed at the head of the burg an

imperial governor, Jacques Baurin, one of

the Walloons who assassinated prince

Michael the Brave on the Turzii Plain. He

ruled the place “shamelessly and

arrogantly, committing a host of felonies“

that ended only after a year, when the town

judge resumed his authority. But a

precedent had been set. In 1688, Brasov was

ceded to the Hapsburgs by the Fagaras Diet,

alongside other localities lost by the

Principality of Transylvania. The news

sparked an uprising of the Brasov people,

fed up with “imperial advantages“, such as

paying contributions of over 100.000 florins

to keep the armies of Vienna. On May 12,

1688, unrest broke out despite the attempts

of the Brasov magistrates to calm spirits.

The rebels established a new city leadership

and took the city arsenal. In ten days, the

Hapsburg troops reached to gates of the

town and began to storm it. Five heads of

the revolt, led by master goldsmith Kaspar

Kreisch, whom the rebels had elected

mayor judge, were beheaded in the Council

Plaza. A year later, on April 21, 1689

another misfortune befell Brasov: to boot

the occupation of the Hapsburgs, a big fire

destroyed most of the town in a matter of

hours.

The town’s life in the Middle Ages was

fraught with such calamities, epidemics and

lini[tea pa[nic` a negu]`torilor [i

me[te[ugarilor bra[oveni. O prim` epidemie

de cium` este semnalat` de documente în

1495. Ora[ul a fost lovit în numeroase

rânduri de acest flagel, r`mânând în anale

epidemiile din 1553-1554 [i 1603-1604,

culminând în 1660 cu „ciuma cea mare“,

când chiar judele Michael Hermann [i

medicul ora[ului au murit. O parte dintre

victimele acestei din urm` epidemii au fost

îngropate în afara ora[ului, dincolo de Podul

Lepro[ilor (pe locul în care se intersecteaz`

war episodes that often troubled the peace

of its merchants and craftsmen. A first pest

epidemic was attested in documents dating

from 1495. This scourge hit the town

repeatedly. To mention only the epidemics

of 1553-1554, 1603 and 1604, culminating

with the big plague of 1660, when Judge

Michael Hermann and the town physician

also died. Some of the victims of this

epidemic were buried out of town, beyond

the Lepers’ Bridge (at the junction of

Castani and Iuliu Maniu Streets, which to

64

Bra[ovul într-o stamp` dinsecolul al XVII-lea

Brasov in a print from the 17th

century

65

strada Castanilor cu strada Iuliu Maniu, loc

care a r`mas pân` ast`zi cu numele de Ceasul

r`u). Cutremurele produc [i ele mai mult

spaim` decât daune, cele mai mari dintre

acestea aducând uneori însemnate stric`ciuni

Bisericii Negre, n`ruind unele dintre

bastioane [i por]iuni din zidul de ap`rare al

ora[ului. Incendiile, relativ frecvente în

ora[ele medievale, r`mân în memoria

colectiv` a bra[ovenilor prin dimensiunile

pagubelor provocate. Marele incendiu din

this day has preserved the nickname of Evil

Hour.) Earthquakes also caused much fear

and damage, several shattering the Back

Church, crumbling one of the bastions, and

parts of the town’s defense walls. Fires,

relatively frequent in medieval towns, also

stayed in the memory of Brasov people

through the damage inflicted. Thus the big

fire of 1689 destroyed the valuable library of

Johannes Honterus of which only 26 volumes

could be saved, as well as the interior and

Bra[ovul într-o stamp` de laînceputul secolului al XIX-leaÎn plan apropiat se v`d Biserica Neagr`[i biserica reformat` din strada ßirulV`mii.

Brasov in a print from the early 19th

centuryIn close-up the Black Church and thereformed Church on Customs Street.

Început` în anul 1383, pe locul uneibiserici în stil romanic, construc]iabisericii a continuat pân` în 1477.Incendiat` în anul 1668, biserica ap`strat urmele dezastrului pân` larestaurarea din secolul al XX-lea.Fotografie înainte de restaurare.

The construction of the church began in1383, replacing a Roman style religiousabode. The works lasted till 1477. In1668, it caught fire, and traces of theconflagration could be seen until its 20th

century restoration. Photograph takenbefore the restoration.

67

1689 de pild`, a distrus atât valoroasa

bibliotec` a lui Johannes Honterus, din care

s-au salvat abia 26 volume, cât [i interiorul [i

exteriorul Bisericii din Cetate, r`mas` pentru

mult` vreme o ruin` înnegrit` [i pentru

todeauna cu numele de Biserica Neagr`.

exterior of the Citadel Church, for a long

time left a scorched ruin and then for ever

after bearing the name of the Black Church.

Interiorul bisericii Sfânta Maria,cunoscut` ulterior drept BisericaNeagr`

The interior of the Saint MaryChurch, subsequently known as theBlack Church

68

69

Oamenii de dincolode ziduri

Dincolo de poarta Ecaterinei, în cartierul

românesc al ßcheilor Bra[ovului, s-a

dezvoltat în timp o puternic` comunitate

româneasc`. Având chiar [i o [coal` proprie

din 1495, ridicat` cu temelii de piatr` pe

locul uneia mai vechi din lemn, românii nu

erau accepta]i în ora[ dup` l`sarea

întunericului [i nu-[i puteau ridica locuin]e

sau biserici în interiorul zidurilor. Cartierul

românesc se dezvoltase în jurul unei vechi

biserici de lemn, atestat` documentar de o

bul` papal` din 1399 [i ctitorit` cu temelii de

piatr` în 1495, de c`tre Vlad C`lug`rul,

domnitor al ¥`rii Române[ti. O lung` serie

de domnitori munteni [i chiar Aron-Vod` al

Moldovei fac numeroase danii acestui

a[ez`mânt, al`turi de familiile înst`rite ale

negustorilor greci (aromâni) [i români din

partea locului. Din 1735, românii bra[oveni

încep s` cear`, prin memorii, dreptul la

propria administrare, iar discriminarea lor

în raport cu locuitorii din interiorul cet`]ii

este par]ial înl`turat` în 1782, când prin

Edictul de toleran]`, împ`ratul Iosif al II-lea

le permite s` se stabileasc` în ora[, dar

The people beyondthe walls

Beyond the Ecaterina Gate, in the

Romanian district of Scheii Brasovului, a

powerful Romanian community took shape.

With their own school founded in stone on

the place of an older, wooden one, the

Romanians were not accepted in town after

dark and could not build houses or churches

within the precincts. Their district had

developed around an old wooden church,

attested by a Papal Bulla of 1399 and erected

in stone in 1495 by Vlad the Monk, Prince of

Wallachia. Several Wallachian rulers and

also Prince Aron of Moldavia donated

numerous valuables to this abode, just like

the well-off families of Greek (Macedo-

Romanian) and Romanian merchants in the

area. As of 1735, the Romanians of Brasov

began to draw up memorandums asking for

the right to self-administration. Their

discrimination, as compared to the

inhabitants of the town proper, was partly

eliminated in 1782, when under the

Tolerance Edict, Emperor Joseph II allowed

them to settle in the city but only if they

bought houses, and thus acquired citizen

70

rights in Brasov. A roster from the latter half

of the 18th

century provides data on the

ethnic relations in the city. Thus, of a total of

13.782 tax payers registered in 1761, 5665

were Romanians, 7.170 Germans, 717

Hungarian, and 230 of other nationalities. In

1849, the percentage of Romanians still

remained high: 7.984 as to 8.775 Germans

and 2.382 Hungarians. Next to Romanians,

the town also featured another important

numai prin cump`rare de case, [i s`

dobândeasc` astfel [i dreptul de a deveni

cet`]eni ai Bra[ovului. Conscrip]iile din a

doua jum`tate a secolului al XVIII-lea ofer`

date [i în leg`tur` cu raporturile etnice din

ora[. Astfel, dintr-un total de 13 782

contribuabili înregistra]i în 1761, 5 665 erau

români, 7 170 germani, 717 maghiari [i 230

de alt neam. În 1849, procentul românilor

avea s` se men]in` însemnat: 7 984, fa]` de

Poarta Ecaterinei, v`zut` dinspreinteriorul zidurilorVechile fortifica]ii din preajma ei au fostdemolate dup` 1926, pentru a face locunor construc]ii într-o epoc` în care maimulte ruine ale Coronei medievale auc`zut prad` Bra[ovului modern.

Caterina’s Gate seen from within thewallsThe old fortifications surrounding itwere demolished in 1926, to make roomfor new constructions at a time whenseveral ruins of the Medieval Crown fellprey to modern architecture.

71

8 775 germani [i 2 382 maghiari. Al`turi de

români, în ora[ exista o important`

comunitate de negustori aromâni, printre

primii a[eza]i în „cetate“ dup` decretul

imperial care permitea cump`rarea de case

în ora[ [i stabilirea între zidurile sale [i a

altor cet`]eni decât sa[ii. Printre ei s-a

num`rat [i cunoscutul Hagi Constantin Pop,

ca [i familiile Orghidan, Ioanovici, Ciurcu [i

Nica, ai c`ror urma[i, oameni de cultur`,

colony, that of Macedo-Romanian merchants

who had been among the first to settle in

town, after the imperial decree had allowed

other than Saxons to purchase houses within

the precincts. Among them mention should

be made of the well-known Hagi Constantin

Pop, of the Iorghidan, Ioanovici, Ciurcu and

Nica families whose descendants, men of

culture, editors and leaders of the national

movement animated the life of the city. It

Veche fotografie a Por]ii ßchei,construit` între 1827-1828, pentru au[ura accesul spre ora[ din cartierulromânesc, ridicat` cu contribu]iafinanciar` a negustorilor [cheieni.

Old photograph of the Schei Gate,built by the financial contribution ofSchei merchants, between 1827 and1828, to facilitate access from theRomanian district into town.

72

73

editori [i lideri ai mi[c`rii na]ionale, au fost

prezen]e vii în via]a ora[ului. Nu doar

num`rul mare, ci mai ales calitatea

intelectual` a genera]iei pa[optiste a

românilor bra[oveni, sprijini]i de marile

familii de negustori de aceea[i credin]`, au

adus în prim-planul evenimentelor

tumultoase de atunci personalit`]i ca George

Bari]iu, fondatorul la 1838 a Gazetei

Transilvaniei [i a Foii pentru minte, inim` [i

literatur`, primele periodice române[ti din

Ardeal, [i fra]ii Iacob [i Andrei Mure[anu. Ei

au transformat ora[ul într-o veritabil`

capital` a revolu]iei transilvane. Afirmarea

na]iunii române a continuat în deceniile

urm`toare revolu]iei de la 1848, pân` la

împlinirea visului Unirii. Un bra[ovean din

epoc`, pictorul sas Adolf Meschendorfer,

încheia astfel romanul s`u autobiografic

Corona: „tr`im la un loc cu [i mai mul]i

români. Înainteaz` peste tot încet, dar

tenace, m`nânc` m`m`lig` cu brânz`, aduc

f`r` grij` copii pe lume [i din cauz` c` mâna

lor de lucru e mai ieftin`, câ[tig` din

concuren]a cu maghiarii [i cu sa[ii, care

sunt mai preten]io[i. Biserica lor ortodox` îi

înconjoar` ca un zid de ap`rare. Cunoa[tem

de secole aceast` mi[care. Alte steaguri sunt

scoase la iveal`, alt` limb` devine peste

noapte cea mai important`. La 1 decembrie

1918, la Alba-Iulia se adun` 100 000 de

]`rani români, proclam` în mijlocul

was not only the big number but especially the

intellectual quality of the 1848 generation of

Brasov Romanians, supported by the great

families of merchants of the same faith that

brought to the fore, during those hectic times,

personalities such as George Baritiu, founder,

in 1838, of the Gazette of Transylvania and of

the Sheet for the mind, heart and for

literature, the first Romanian periodicals in

Transylvania. Or the Iacob and Andrei

Muresianu brothers, who turned the town into

a genuine capital of the Transylvanian

revolution.? The Romanian nation continued

to assert itself after the 1848 revolution, until

the Union dream was fulfilled. A Brasov

character, Saxon painter Adolf Mechendorfer

concluded thus his autobiographic novel, The

Crown: “We live alongside ever more

Romanians. They make slow but tenacious

strides, they eat polenta and cheese, they bring

children into this world without a care and

because their labor is cheaper they win the

competition against Hungarians and Saxons,

who are more demanding. Their Orthodox

Church surrounds them like a protective wall

we have known this movement for centuries.

Other flags are being taken out, another

language has become more important

overnight. On December 1, 1918, a hundred

thousand Romanian peasants got together

and, shedding streams of merry tears they

solemnly proclaimed the union with the

Colegiul Andrei ßaguna, ridicat între1851 [i 1856 dup` planurile arhitectuluißtefan Emilian.

The Andrei Saguna College builtbetween 1851 and 1856 on the designs ofarchitect Stefan Emilian.

Palatul Po[tei

The Post Palace

74

Biserica Ortodox` Sfântul Nicolaeconstruit` din ini]iativa viitoruluidomnitor Neagoe Basarab a fost, dup`multe avataruri, terminat` în 1738.Cimitirul din curtea bisericii st`m`rturie despre genera]iile de românicare au tr`it în cartierul ßchei – unuldintre cele mai vechi cartiere aleBra[ovului.

After considerable mishaps, the SaintNicholas Orthodox Church, foundedby Prince Neagoe Basarab, was finishedin 1738. The cemetery in the churchyard testifies to generations upongenerations of Romanians who lived inthe Schei district, one of the oldest ofBrasov.

75

lacrimilor de bucurie unirea cu ]ara-mam` [i

se oblig` solemn fa]` de fra]ii lor maghiari [i

sa[i s` le acorde toate acele drepturi dup`

care ei în[i[i suspinaser` secole de-a rândul“.

motherland, and before their Hungarian and

Saxon brothers they promised solemnly to

grant them the same rights for which that

they had been pining for centuries on end.“

Statuia diaconului Coresi (1510-1581),traduc`tor [i me[ter tipograf. A fostchemat de la Târgovi[te de Hanes Begnerdin Bra[ov pentru a tip`ri c`r]i române[ti.Muzeul Primei ßcoli Române[ti, dinincinta Bisericii Sfântul Nicolae (ßcheiiBra[ovului).

Statue of deacon Coresi (1510-1581),translator and printer. Hanes Begner ofBrasov called him to Târgoviste to printRomanian books. The museum of the firstRomanian School within the SaintNicholas Church (Scheii Brasovului).

76

77

Pre]ul modernit`]ii

În anii epocii moderne [i ai perioadei

interbelice, chipul Bra[ovului se schimb` cu

încetul, f`r` a-[i pierde îns` tr`s`turile sale

esen]iale: casele mai degrab` austere, strânse

una într-alta de jur-împrejurul Pie]ii

Sfatului, a Bisericii Negre [i pe str`zile

centrului vechi au r`mas cu acela[i aer care

inspir` ordine [i austeritate, potrivit

spiritului vechilor sa[i, constructorii

întemeietori ai ora[ului. În veacul al XIX-lea,

unele cl`diri dispar, sau î[i schimb`

înf`]i[area, fiind în`l]ate [i l`rgite, ocupând

cur]ile interioare cu noi înc`peri, pân`

aproape la umplerea tuturor spa]iilor libere

ale vechilor gr`dini. Pu]ine monumente mai

p`streaz` tr`s`turile Rena[terii, fiind

modificate [i ref`cute. Printre acestea se

num`r` [i Casa Hirscher, actualul local al

Cerbului Carpatin din Pia]a Sfatului, practic

reconstruit` în 1857: din arhitectura ini]ial`

au r`mas câteva ancadramente de u[i [i

ferestre, stema veche a ora[ului [i blazonul

familiei Hirscher din 1545. Acesta este în

primul rând rezultatul marelui incendiu din

1689, dup` care casele din „cetate“ au fost

The price-tag ofmodernity

In the years of the modern age, as well as

in the inter-war period, the looks of Brasov

gradually changed without losing any of its

essential traits: the rather austere houses,

cuddled together around the Council Plaza,

the Black Church and the streets of the old

center that exude an orderly air, befitting the

spirit of the ancient Saxons, the founders and

builders of the town. In the 19th

century some

of the constructions were pulled down,

others were either elevated or enlarged, their

inner yards being taken up by new rooms,

occupying almost all the available space of

the former gardens. Few monuments

preserve today the characteristics of the

Renaissance as they have been altered and

remade. To mention only the Hirscher

House, the current Cerbul Carpatin Complex

in the Council Plaza, practically built anew in

1857. Only a few door and window frames are

left of the initial architecture as well as the

Hirscher coat-of-arms dating to 1545. This is

above all the outcome of the great 1689 fire

when most of the houses in the citadel were

reconstructed according to the fashion of the

reconstruite dup` moda vremii, sub

influen]a baroc`, adaptat` îns` la

austeritatea local`, predominant` [i vizibil`

în stilul majorit`]ii construc]iilor, lipsite de

abunden]a de decora]iuni exterioare

caracteristice stilului. Începând cu a doua

jum`tate a veacului al XIX-lea, ora[ul

medieval „nu mai poate rezista în fa]a

istoriei“, bra[ovenii începând s` d`râme ceea

ce construiser` genera]iile din urm`, pentru

a face loc unei popula]ii din ce în ce mai

time, with a Baroque touch adapted to the

more severe local taste. This is basically

visible in the style of most of the buildings,

deprived of the abundance of exterior

decoration specific for the respective trend.

Starting from the latter half of the 19th

century, the medieval city “could no longer

cope with history“ as the inhabitants began

to demolish what previous generations had

erected in order to make room for an ever

growing population, for more and more

78

Cl`dire ale c`rei fastuase decora]iifac din fa]ad` o bijuterie baroc`

Sumptuous decorations turn thisfacade into a Baroque gem

Pagina urm`toare:

Casa Bahmuller (1906), situat` înStrada Republicii la nr. 16.

Next page:The Bahmuller House (1906), situated

at 16, Republic Street.

numeroase [i a unor ateliere, antrepozite [i

magazine din ce în ce mai mari. Primele

victime ale moderniz`rii sunt zidurile vechi

ale cet`]ii, spulberate practic pe por]iuni

mari de aceast` extindere. Fortifica]iile care

m`rgineau ora[ul spre nord, aflate în cap`tul

dinspre actuala Prefectur` al str`zii

Republicii, împreun` cu poarta

Purzengasser, din zona în care ast`zi este

Hotelul Coroana, au fost demolate în 1857.

Aceea[i soart` au avut-o peste dou` decenii

80

numerous workshops, storehouses and

shops. The first to fall victim to

modernization were the old walls of the city,

practically blown up in considerable part. The

fortifications which surrounded the town in

the north, at the end of the Republic Street to

the Prefect’s House, together with the

Purzengasser Gate, in the area of the present-

day Coroana hotel were demolished in 1857.

The same happened twenty years later to the

Gate on the Black Street, where today stands

Vedere a Bra[ovului la începutulsecolului al XX-lea, dinspre DrumulPoienii. În dreapta, în plan apropiat,Casa Baiulescu.

Brasov in the early 20th century seenfrom Poienii Road. On the right, in theforeground, the Baiulescu House.

81

Poarta Str`zii Negre, de pe locul în care

ast`zi se afl` magazinul Star [i Poarta

Târgului Cailor, de pe strada Gheorghe

Bari]iu, în cap`tul dinspre ßchei. În 1891,

când în ora[ este introdus tramvaiul cu aburi

este demolat` [i marea Poart` a V`mii din

dreptul actualei cl`diri a Rectoratului, la

cap`tul nordic al str`zii Mure[enilor, care

secole de-a rândul fusese principala poart` de

acces în ora[ a c`l`torilor sau localnicilor

întor[i din peregrin`ri. Singurele por]i

r`mase în picioare sunt Poarta ßcheilor [i

Poarta Ecaterinei, care desp`r]eau vechea

cetate a sa[ilor de cartierul românesc,

precum [i turnurile de ap`rare din exterior

dinspre Dealul Stejeri[, Turnul Negru [i

Turnul Alb. Au r`mas neschimbate pân`

ast`zi zidurile [i vechile bastioane de ap`rare

ale ora[ului de la poalele Tâmpei, care

p`streaz` intact vechiul spirit al locului.

Imaginea de alt`dat` a ora[ului nu s-a

pierdut nici ea. Ne-o redau vechi litografii,

stampe, fotografii [i o machet` de mari

dimensiuni, realizat` în 1896 de Friedrich

Hermann, care se p`streaz` în muzeul din

incinta Bastionului ¥es`torilor [i red` chipul

a[ez`rii, a[a cum ar`ta el în veacul al XVII-lea.

the Star Supermarket and the Horse Fair

Gate on Gheorghe Baritiu Street, the Schei

corner. In 1891, with the introduction of the

steam tramway, the big Customs Gate, in

front of the current Rector’s building, on the

northern end of the Mureseni Street, was also

pulled down. For centuries, it had been the

city’s gate of access to for travelers or

inhabitants who returned from their

journeys. The only gates still standing are

Scheilor and Ecaterinei that once separated

the old city of the Saxons from the Romanian

district, as well as the outer defense tower

close to the Stejaris Hill, the Black and White

Towers. Unchanged to this day have

remained the walls and the old defense

bastions at the foot of the Tampa Hill, which

preserve intact the spirit of the place. In fact,

the atmosphere of the entire town still has

something magic about it. Old lithographs,

prints, photos, and a big-scale mockup made

in 1896 by Friedrich Hermann mirror this

even better. The piece is sheltered by the

museum within the Weavers’ Bastion, and it

renders the 17th

century likeness of the town.

Veche panoram` a str`zii ßirulV`mii (azi Mure[enilor), cu bisericareformat` în prim-plan

Old panorama of the Sirul Vamii(Muresenilor today) Street, with theReformed Church in the foreground

82

83

Ora[ul con[tiin]elor

Bra[ovul nu este doar ora[ul Bisericii

Negre, ci [i locul în care, în tumultul

revolu]iei pa[optise, s-au auzit pentru prima

oar` versurile imnului „De[teapt`-te,

române!“, compus de Andrei Mure[anu. Peste

un secol [i jum`tate, la finele regimului

comunist, cântecul redevenise interzis, a[a

cum fusese în anii absolutismului austro-

ungar, într-un ora[ ai c`rui locuitori erau

împin[i la limita de jos a supravie]uirii. În

aliment`ri nu se mai g`seau decât picioare de

porc, conserve de maz`re, ap` mineral`

medicinal`, o]et [i creve]i vietnamezi; hrana

era drastic ra]ionalizat`, de parc` ora[ul se afla

sub asediu sau în vremea unei epidemii de

cium`, precum cele de câteva secole în urm`.

La începutul anului 1987, ra]iile constau în

0,5 kg carne de porc cu os [i gr`sime, dar [i

aceea de neg`sit, 600 grame mezeluri, un

pachet de unt mic, de 125 gr, 0,7 l ulei, 1 kg de

zah`r, un pui (de fapt, dou` pungi de pui

pentru toat` familia, pentru c` puii din anii

socialismului înc`peau câte doi într-o pung`).

Popula]ia înfometat` a ora[ului st`tea la coad`

la chiftelu]e de pe[te, cu garnitur` de piure

The city of consciences

Brasov is not only the town of the Black

Church but also the place when during the

1848 revolution the words of the anthem

“Awaken Thee, Romanian!“, composed by

Andrei Muresianu were first heard. After a

century and a half, towards the twilight of the

communist age, the revolutionary song was

banned just like in the years of Austro-

Hungarian absolutism, in this city where the

inhabitants were pushed to the limit of mere

survival. The food stores in Brasov were

practically empty. All one could find were

trotters, canned peas, mineral water for

medicinal purposes, vinegar, and Vietnamese

shrimp chips. With food so drastically limited

the city seemed under siege or afflicted by a

pest epidemic as centuries before. Early in

1987 monthly rations consisted of half a kilo of

pork, bones and lard included (even so very

hard to find), 600 grams of salami, 125 grams

of butter, 0.7 l of cooking oil, one kilo of sugar,

one chicken (actually two bags including four

tiny socialist-grown chicks). The city’s

famished population would queue up for fish

balls with mashed potatoes (flakes), coming in

84

din fulgi de cartofi, servite pe t`vi]e de carton,

dar nu mai mult de dou` por]ii pentru o

persoan`. Banii astfel economisi]i erau

utiliza]i la ciopâr]irea vechiului chip al

a[ez`rii, în baza unui a[a-zis proiect de

„sistematizare“, care amenin]a distrugerea a

ceea ce mai r`m`sese neatins din anii

„ora[ului Stalin“, cum s-a numit Bra[ovul în

primul deceniu al regimului comunist. Atâta

vreme cât vechiul ora[ Kronstadt (Corona) a

purtat numele lui Stalin, parc` nimic nu se

putea întâmpla la poalele Tâmpei. Localnicilor

little cardboard trays, not more than two

servings per person. The money thus saved was

used to further mutilate the old settlement

following a so-called cityscaping plan that

threatened to turn to ruin all that was left of

Brasov, or Stalin City, as it was called for more

than ten years in the early communist regime.

Bearing such a name, it seemed as if nothing

could enliven the settlement at the foot of the

Tampa. Its inhabitants dreaded that everything

would stay for ever gray and hostile, the only

thing of value being the past. Stalin City was

Bra[ovul, pe vremea când se numea„ora[ul Stalin“

Brasovul at the time when it wascalled Stalin City

85

Blocuri muncitore[ti din cartierulSteagul Ro[u [i gara central` aora[ului în anii „construiriisocialismului“.

Workers’ blocks-of-flats in the RedBanner District and the city’s railwaystation in the years of „socialistconstruction”.

li se p`rea c` totul va r`mâne ve[nic cenu[iu [i

du[m`nos, iar singurul lucru care mai avea

pre] în via]a lor era trecutul. „Ora[ul Stalin“

începea s` se dezvolte parc` nefiresc: avioanele

nu mai erau avioane, ci tractoare, ardelenii nu

mai erau ardeleni, iar cartierele muncitore[ti,

similare unor ghetouri, ocupau fiecare

margine a ora[ului. La sfâr[itul deceniului

’50, când despre Stalin nu mai vorbeau cu

emo]ie nici m`car comuni[tii români,

Bra[ovului i s-a permis s`-[i reia numele.

Singurele evenimente care r`sturnau via]a

politic` [i social` a noului ora[ industrial

r`mîneau vizitele fulger întreprinse de

Gheorghiu-Dej, apoi de cuplul Ceau[escu.

Pân` într-o zi din toamna anului 1987.

15 noiembrie 1987 nu a fost o zi

obi[nuit` pentru comuni[ti. Aveau loc

alegeri, steagurile partidului colorau în ro[u

str`zile, iar mesele festive erau deja întinse la

Prim`rie [i Comitetul Jude]ean al P.C.R. Se

a[teptau rezultatele, adic` binecunoscutul

procent 99,9 %. În jurul orei 10 a.m. lini[tea

ora[ului a fost spulberat`. Muncitorii uzinei

Steagul Ro[u au ajuns în centru, strigând

sloganuri anticeau[iste [i anti-comuniste. Pe

drum, coloanei care num`ra câteva sute de

muncitori, i s-au al`turat bra[oveni c`rora nu

le venea s` cread` ce se întâmpl`. Pe str`zi nu

mai patrula nici un mili]ian, circula]ia era

blocat`, [oferii troleibuzelor abandonau

ma[inile [i se al`turau revoltei. Mii de oameni,

growing somewhat unnaturally. Planes were

no longer planes but tractors, Transylvanians

were no longer Transylvanians but Moldavians

or Oltenians, and worker districts filled every

suburbia like as many ghettoes. At the end of

the 1950s when not even the Romanian

communists spoke enthusiastically about

Stalin any more, Brasov was allowed to resume

its old name. The only events that unsettled

the political and social life of the new

industrial city remained the blitz visits paid by

party leader Gheorghiu-Dej, and later by the

Ceausescu couple. Until one autumn day in

1987.

November 15, 1987 was no ordinary day

for the communists. It was elections time and

the party flags bathed the streets in red, while

festive dinners were laid at the City Hall and

the County Committee of the Romanian

Communist Party. Everybody waited for the

returns, that is for the well-known 99.9

percentage. Around 10, the quiet of the city

was shattered. The workers of the Steagul Rosu

works flooded the city center, chanting anti-

Ceausescu and anti-Communist slogans. On

their way to the central plaza, other

inhabitants of Brasov, who could not believe

their eyes, joined the few hundreds. Not a

single militiaman dared patrol the streets.

Traffic came to a standstill as bus drivers left

their cars and joined the revolt. Thousands of

people among whom pupils and students

86

87

printre care elevi [i studen]i, aveau în sfâr[it

curajul s` protesteze. În momentul în care

coloana protestatarilor a ajuns în fa]a

Spitalului Jude]ean s-au auzit, timid, câteva

cuvinte din „De[teapt`-te române!“, vechiul

imn compus în zilele revolu]iei de la 1848.

Oamenii încercau s`-l cânte, dar nu mai [tiau

nici versurile, nici muzica imnului interzis. La

un moment dat, cuvintele [i tonul au fost date

de un muncitor maghiar, Iosif Farkas. A fost,

în opinia martorilor, cel mai impresionant

finally found the courage to stage a

demonstration. The moment the protesters

reached the County Hospital timid lyrics from

Awaken Thee, Romanian, the old anthem

composed in the days of the 1848 revolution,

rose to the sky. People tried to sign the whole

song it but they barely managed the banned

hymn. All of a sudden, a Hungarian worker,

Iosif Farkas, remembered the tone and the

lyrics. It was, in the opinion of many

eyewitnesses, the most impressive moment of

Cl`direa Prefecturii din Bra[ov, fostulPalat al Justi]iei (ridicat în 1902)În anii comunismului, aici a func]ionatComitetul Jude]ean P.C.R., ocupat demuncitorii revolta]i la 15 noiembrie1987.

Prefect’s office in Brasov (erected in1902). In the Communist period ithoused the County Committee of theRomanian Communist Party. OnNovember 15, 1987 angry workersstormed the building.

moment al protestului, reprimat cu cruzime

în aceea[i zi: 61 de muncitori au fost

condamna]i [i deporta]i din ora[, departe de

familiile lor, situa]ie în care s-au aflat pân` la

revolu]ia din decembrie 1989. Doi dintre ei,

tineri de pân` în 30 de ani, Cornel Vulpe [i

Vasile Vieru, au murit departe de cas`, în

urma toturilor suportate pe parcursul

anchetelor Securit`]ii. Un an [i ceva mai

târziu, pe 2 martie 1989, un pictor bra[ovean,

Liviu Babe[ s-a autoincendiat pe o pârtie de

the protest that was repressed beastly on the

same day. 61 workers were sentenced and

deported far from their families until the

revolution of December 1989. Two of them, 30-

year old Cornel Vulpe and Vasile Vieru died

away from home as a result of the beatings and

tortures inflicted by the Securitate. A year after

that on March 2, 1989 a painter of Brasov,

Liviu Babes set himself on fire on a ski run at

Poiana Brasov in front of numerous foreign

tourists. He carried a banner, which read:

88

Biserica Sfânta Treime

The Holy Trinity Church

schi din Poiana Bra[ov, în prezen]a a

numero[i turi[ti str`ini, purtând o pancart` pe

care scria „Bra[ov – Auschwitz! Stop murder!“

Crima al c`rui final îl cerea cu pre]ul propriei

vie]i Liviu Babe[ a luat sfâr[it abia în urma

jertfei altor 73 de bra[oveni, mor]i în

decembrie 1989. Sângele lor a redat via]a

sufletului mutilat al ora[ului.

“Brasov – Auschwitz! Stop murder!“ But the

massacre that Liviu Babes wanted to halt at the

cost of his own destruction was to end only

when other 73 persons of Brasov sacrificed

their lives in December 1989. Their blood toll

instilled fresh breath into the maimed city.

Rupt de aglomera]ia urban`, la Bra[ovpo]i g`si [i o potec` spre solitudine

Leaving the modern bustle behind, inBrasov you can always find a peacefulcorner

90

91

Epilog

Bra[ovenii au un mod absolut personal

în care simt ora[ul. Aici este casa lor. Privit în

lumina apusului de pe dealurile care îl

str`juiesc, ora[ul vorbe[te [i poate fi în]eles.

Voci [i imagini uitate se împletesc pe vechile

str`zi, se ridic` peste acoperi[uri [i turnuri de

demult [i se înal]` la cer. O asemenea

experien]` nu se pierde. Chiar [i c`l`torii care

au stat numai câteva zile la Bra[ov vorbesc

despre aceste locuri cu o adânc` [i sincer`

nostalgie. Puterea lui se resimte la desp`r]ire.

De departe, ora[ul devine o senza]ie.

Marius Oprea

Epilogue

The people of Brasov have a personal

feeling about their city, about their home. If

admired at twilight from one of the

surrounding hills, the city speaks to them in a

familiar language. Forgotten voices and images

seem to float over the old streets, rising above

rooftops and towers from by-gone epochs. Such

an experience never becomes obsolete. Even the

travelers who stay only a few days in Brasov feel

something special about this place, talking

about it with deep and earnest nostalgia. But

the real magic of Brasov can be fully grasped

only when you have left it. From a distance, the

city becomes an indelible sensation.

Marius Oprea

Instantanee din Bra[ov: StradaMure[enilor, biserica ortodox` SfântaAdormire din Pia]a Sfatului, ridicat` deromânii bra[oveni între 1895-1896, pelocul unei mai vechi capele.

Snapshots from Brasov: MureseniStreet, the Orthodox Holy DormitionChurch in the Council Plaza, erected byBrasov Romanians between 1895 and1896, on the site of an older chapel.

94

Iarna în Bra[ov

Winter in Brasov

Poiana Bra[ov a fost fondat` în anul1895. În anul 1909 aici a avut loc prima

competi]ie de schi din România. Ast`zieste una dintre cele mai exclusiviste

sta]iuni turistice din ]ar`.

Poiana Brasov was founded in 1895. In1909, it hosted the first ski competition

in Romania. Today, it is one of the mostposh tourist resorts in Romania.

Not`

Sursele de inspira]ie pentru text [i

explica]iile ilustra]iilor au fost, în primul

rând, lucrarea profesorilor Mariana

Maximescu [i Ion Dumitra[cu, O istorie

a Bra[ovului, Edit. Phoenix, 2002,

precum [i albumul editat de Aristotel

C`ncescu [i Titus M`zg`reanu, Bra[ovul

de odinioar`, Edit. Foton, 2001.

Tuturor acestora, precum [i prietenului

meu Horia Salc`, cel ce mi-a furnizat

unele date din istoria Bra[ovului, le sunt

recunosc`tor pentru faptul c`, la fel ca [i

mine, în]eleg sufletul acestui ora[.

Note

The work of Mariana Maximescu and Ion

Dumitrascu O istorie a Brasovului

(A History of Brasov) Phoenix Publishing

House, 2002, as well as the album edited

by Aristotel Cancescu and Titus

Mazgareanu, Brasovul de odinioara,

(Brasov Yore) printed by Foton, have

inspired this text and provided the

illustrations. I am grateful to all these

people, as well as to my friend Horia

Salca who supplied some of the data on

the history of Brasov, for they all

understand the soul of this city like I do.