UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IAI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEIPSIHOLOGIA PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE SUPORT DE CURS- ANUL III, SEMESTRUL I Lector Univ. Dr. Lavinia Maria Pruteanu PROLEGOMENE LA PSIHOLOGIA PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALECursul ii propune s asigure inelegerea de ctre studenii anului III din cadrul Facultatii de Psihologie i tiinele Educaiei a principalelor dizabiliti/deficiene sau inalte abiliti (supradotare), a principiilor fundamentale in abordarea persoanelor cu nevoi/cerine speciale, cunoaterea modelelor de relaionare, specificului metodelor de cercetare i de terapie i inelegerea problematicii psihosociale implicate de specificul profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale. Reperele principale urmresc prezentarea recuperrii i re/inseriei persoanelor cu nevoi speciale, inventarierea trasaturilor generale specifice profilului psihologic, stabilirea traseelor generale de gestionare a procesului instructiv-educativ pentru persoanele cu nevoi speciale. Se are in vedere reliefarea tipurilor de nevoi speciale, evidenierea diferitelor particulariti ce aparin variatelor categorii de persoane cu nevoi speciale. De asemenea se va acorda importan i specificului diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale, precum i particularitile difereniatoare in abordarea psiho/terapeutic a acestor persoane . Psihologia persoanelor cu nevoi speciale a aprut ca o necesitate de a sintetiza, dezvolta, nuana i adapta experiena altor domenii tiinifice (psihologie, pedagogie, medicin, sociologie, etc.) cu scopul de a cunoate si interveni in mod profesionist in evolutia persoanelor cu nevoi speciale (in mod special a celor cu dizabiliti) in vederea eficientizarii adaptarii colare, profesionale i sociale, ca premisa a creterea calitii vieii tuturor membrilor societii . Acest curs are la baza literatura de specialitate a celor mai importanti specialisti din Romania in arealul cuprins de Psihologia persoanelor cu nevoi speciale, Psihopedagogie speciala, Logopedie si Defectologie, respectiv Emil Verza, Gheorghe Radu, Doru Vlad Popovici, Dorin Carantina, Florin Verza, E. Vrasmas, Alois Ghergut, Iolanda Mititiuc, Monica D. Avramescu, etc dar si nume de referin din literatura universal de specialitate. Obiectivele educaionale urmresc informarea cu privire la particularitile bio-psihosociale ale persoanelor cu nevoi speciale i CES (cerine educaionale speciale) n situaii dezavantajate economic i somatic precum si realizarea de examinri psihologice n vederea formelor de susinere, reabilitare i sprijin educaional special.

1

Capitolul I 1. Precizri terminologice si clarificri 2. Psihologia copiilor nalt abilitai 3. Cercetri privind dezvoltarea aptitudinilor: probe, teste psihologice i docimologice difereniate, n funcie de forma handicapului 1.Precizri terminologice si clarificri Terminologia in domeniul Psihologiei persoanelor cu nevoi speciale (denumit in continuare PPNS) suporta diferite modificari datorit transformrilor multiple de la nivelul intregii societi (mai ales dup 1990) i mai ales a serviciilor de educaie, terapie i asisten social pentru persoanele cu dizabiliti. In literatura de specialitate exist termeni specifici pentru persoanele care se abat de la normalitate, (ca semnificaie general) privind intreaga dezvoltarea psihica si fizic a persoanei. Principalele concepte i sintagme uzitate in acest domeniu aa cum reiese din cadrul normativ (H.G. 1251 / 2005 anexa 1) sunt prezentate in continuare : Normal adaptare echilibrat la mediu i raportare la grup de aceeai varst i mediu cultural Anormal abateri peste standard, insuficiene retard in dezvoltare, abateri comportamentale, afeciuni fizice; Deficien - absena, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcii (anatomice, fiziologice sau psihice) a individului, rezultand in urma unei maladii, unui accident sau a unei perturbri, care ii impiedic participarea normal la activitate in societate. Incapacitate - limitri funcionale cauzate de disfuncionaliti (deficiene) fizice, intelectuale sau senzoriale, de condiii de sntate ori de mediu i care reduc posibilitatea individului de a realiza o activitate (motric sau cognitiv) ori un comportament. Handicap - dezavantaj social rezultat in urma unei deficiene sau incapaciti i care limiteaz ori impiedic indeplinirea de ctre individ a unui rol ateptat de societate. Dizabilitate - rezultatul sau efectul unor relaii complexe dintre starea de sntate a individului, factorii personali i factorii externi care reprezint circumstanele de via ale acestui individ. Datorit acestei relaii, impactul diverselor medii asupra aceluiai individ, cu o stare de sntate dat, poate fi extrem de diferit. Dizabilitate este termenul generic pentru afectri, limitri ale activitii i restricii de participare - conform CIF*). Afectare - o pierdere sau o anormalitate a structurii corpului ori a unei funcii fiziologice (inclusiv funciile mintale). Prin noiunea de anormalitate inelegem aici variaiile semnificative de la norma stabilit statistic (adic o deviaie de la media populaiei stabilit conform normelor standard msurate) i ea trebuie utilizat exclusiv in acest sens - conform CIF*). Funcionare - termen generic pentru funciile organismului, structurile corpului, activiti i participare. Ele denot aspectele pozitive ale interaciunii dintre individ (care

2

are o problem de sntate) i factorii contextuali in care se regsete (factori de mediu i personali) conform CIF*). Activitate - executarea unei sarcini sau aciuni de ctre un individ. Ea reprezint funcionarea la nivel individual conform CIF*). Participare - implicarea unei persoane intr-o situaie de via. Ea reprezint funcionarea la nivelul societii conform CIF*). Cerine educative speciale (CES) - necesiti educaionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaiei adaptate particularitilor individuale i celor caracteristice unei anumite deficiene sau tulburri/dificulti de invare, precum i o asisten complex (medical, social, educaional etc.). Educaie special - form adaptat de pregtire colar i asisten complex (medical, educaional, social, cultural) destinat persoanelor care nu reuesc s ating temporar sau pe toat durata colarizrii nivelurile instructiv-educative corespunztoare varstei, cerute de invmantul obinuit. Educaia colar a copiilor cu cerine educative speciale trebuie s corespund nevoilor de dezvoltare a copiilor, prin evaluarea adecvat a potenialului de invare/dezvoltare i prin asigurarea reabilitrii / recuperrii i compensrii deficienelor ori tulburrilor, dificultilor de invare. Integrare colar - proces de adaptare a copilului la cerinele colii pe care o urmeaz, de stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului colar (clas) i de desfurare cu succes a prestaiilor colare. Asimilarea de ctre copil a statusului de elev este rezultatul unor modificri interne in echilibrul dintre anumite dominante de personalitate cu consecine in planul aciunii sale. Adaptare curricular - corelarea coninuturilor componentelor curriculumului naional cu posibilitile elevului cu cerine educative speciale, din perspectiva finalitilor procesului de adaptare i de integrare colar i social a acestuia. Aceasta se realizeaz de ctre cadrele didactice de sprijin/itinerante impreun cu cadrul didactic de la clas prin eliminare, substituire sau adugare de coninuturi in concordan cu obiectivele i finalitile propuse prin planul de intervenie personalizat. Incluziune - procesul de pregtire a unitilor de invmant pentru a cuprinde in procesul de educaie toi membrii comunitii, indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau dificultile acestora. Educaie incluziv - proces permanent de imbuntire a instituiei colare, avand ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susine participarea la procesul de invmant a tuturor persoanelor din cadrul unei comuniti. coal incluziv - unitate de invmant in care se asigur o educaie pentru toi copiii i reprezint mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare. Copiii din aceste uniti de invmant beneficiaz de toate drepturile i serviciile sociale i educaionale conform principiului "resursa urmeaz copilul". Centru colar pentru educaie incluziv - instituie colar care, pe lang organizarea, desfurarea procesului de predare-invare-evaluare ii construiete i alte direcii de dezvoltare instituional: formare / informare in domeniul educaiei speciale, documentare/cercetare/experimentare, precum i servicii educaionale pentru/in comunitate. Centru de educaie, centru de zi, centru de pedagogie curativ etc. - uniti de invmant organizate de Ministerul Educaiei i Cercetrii sau de organizaii neguvernamentale in parteneriat cu Ministerul Educaiei i Cercetrii i au ca scop i

3

finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea i integrarea colar i social a diferitelor categorii de copii/elevi/tineri cu deficiene. Ele sunt considerate alternative educaionale al cror coninut se fundamenteaz pe anumite pedagogii experimentale (Montessori, Freinet, Steiner, Waldorf etc.). Centru judeean de resurse i asisten educaional unitate conex cu personalitate juridic, subordonat Ministerului Educaiei i Cercetrii, care desfoar servicii de asisten psihopedagogic pentru prini, copii, cadre didactice i care coordoneaz, monitorizeaz i evalueaz, la nivel judeean, activitatea i serviciile educaionale oferite de centrele colare pentru educaie incluziv, centrele logopedice intercolare i cabinetele logopedice, centrele i cabinetele de asisten psihopedagogic, mediatorii colari. (not: CIF* Clasificarea Internaional a funcionrii, dizabilitii i sntii, OMS, Geneva, 2004) La acestea trebuie adugata i definiia educaiei. Educaia este o activitate continu care urmrete dezvoltarea contient i performant a potenialului individual in funcie de cerinele mediului social normat Este de dorit (la nivel global) ca anumiti termeni precum : invalid, irecuperabil, needucabil, inapt / incapabil de munc s nu mai fie folosii in caracterizarea persoanelor cu dizabiliti, deoarece ei nu reprezint realitatea i anuleaz ansele de dezvoltare a personalitii persoanelor etichetate astfel. Din punct de vedere al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS)., clasificarea dizabilitilor (incapacitilor) este urmtoarea: 1. Incapaciti privind comportamentul 2. Incapaciti privind comunicarea 3. Incapaciti privind ngrijirile corporale 4. Incapaciti privind locomoia 5. Incapaciti privind utilizarea corpului n anumite sarcini 6. Nendemnri 7. Incapaciti revelate n anumite situaii 8. Incapaciti privind aptitudini particulare 9. Alte restricii de activiti Clasificarea O.M.S. a handicapurilor este considerat ca fiind excesiv de medicalizat, prea mult centrat pe individ (UNICEF 1998) i realiznd prea puin o concentrare pe deficienele mediului. Clasificarea internaional a deficienelor, incapacitilor i handicapurilor, clasifica handicapurile astfel : de orientare: de la alterri ale capacitii de orientare, pn la stri de dezorientare i incontien; 4

de independen fizic: de la independen asistat (protetic, tehnic, uman), pn la dependen de ngrijiri intensive i permanente; de mobilitate: de la limitri variabile ale acesteia, pn la pierderea ei total (imobilizare la pat); privind ocupaia: de la indisponibiliti pasagere ce afecteaz activitatea, pn la incapacitatea angajrii ntr-o ocupaie cu sens; de integrare social: de la participare anxioas, la alienare i izolare social; de independen economic: de la inabilitate n asigurarea unor resurse suficiente, pn la incompeten total (resursele fiind evaluate n funcie de nevoi specifice); de alt natur: minore (fr efecte negative notabile); nespecifice (ce conduc la un dezavantaj general); specifice (alterare a calitii vieii generate de un handicap specific, dar nencadrat taxonomic n vreo alt seciune); neprecizate. Copii cu nevoi speciale- copii cu cerine educative speciale-copii n dificultate Cerinele educative speciale (C.E.S.) (Vrsma) desemneaz necesitile educaionale complementare obiectivelor generale ale educaiei colare, necesiti care solicit o colarizare adaptat particularitilor individuale i/sau caracteristice unei deficiene (ori tulburri de nvare), precum i o intervenie, prin reabilitare/recuperare corespunztoare. Este important, deci, acordarea unei asistene educaionale speciale. Aceast sintagm sugerez renunarea la mprirea pe categorii de dizabiliti desemnnd persoanele, copiii care au anumite probleme speciale de educaie. Aceste probleme pot fi determinate de: - deficiene mintale; - deficiene senzoriale; - deficiene fizice i neuromotorii; - tulburri de limbaj -tulburri emoionale i de comportament; - DMS (deficiene multisenzoriale). Definirea sintagmei C.E.S. poate fi analizat i din perspectiva sintagmei copii cu nevoi speciale (special needs). n ultima vreme, n Romnia s-a vorbit despre persoane sau copii cu nevoi speciale, evitndu-se sintagma person sau copii cu handicap. Persoana cu nevoi speciale poate s fie o persoan cu anumite dizabiliti, mai mult sau mai puin grave. Pentru a determina care sunt nevoile speciale ale unui copil sau adult, indiferent de existenta sau inexistenta unor deficiente/ dizabilitati considerm necesar definirea termenului de nevoie. Termenul de nevoie, atunci cnd este vorba de nevoia uman poate fi inclus n categorii de sintez care se raporteaz la domeniul de manifestare

5

biologic, psihologic, social, economic, cognitiv, la percepia subiectului uman care resimte nevoia respectiv. Cu privire la nevoile care condiioneaz viaa uman A. Maslow (1943) a realizat o ierarhie a acestora. n concepia lui Maslow, aciunile umane au ca scop satisfacerea unor nevoi trebuine. Satisfacerea acestora se realizeaz potrivit unei ordini de prioriti ncepnd cu nevoile primare i terminnd cu cele de ordin superior, structurndu-se piramidal dup cum urmeaz: 1. la baza piramidei se afl nevoile elementare, de ordin fiziologic (nevoia de aer, ap, hran, mbrcminte, nevoi de ordin senzorial, sexual etc.). Satisfacerea lor asigur buna funcionare a organismului; 2 .nevoia de securitate individual n mediul natural i social ( se refer la protejarea fa de forele exterioare ostile i fa de diferii factori de risc). O astfel de protecie, de securitate, se realizez prin stabilitatea interveniilor educative, a locului de munc i prin asigurarea unor bunuri i resurse cum ar fi: cas, retribuie etc. 3.nevoile sociale (se refer la necesitatea acceptrii i apartenenei; fiecare individ resimte nevoia de a fi acceptat ntr-un grup, de a aparine cuiva efectiv, de a beneficia de dragostea cuiva. 4. nevoia de stim (dorina s-i fie recunoscut statutul pe care l are sau la care aspir). 5. nevoia de autorealizare, de mplinire de sine, vizeaz construirea unei imagini de sine favorabile i de autocontrol. O definire a copilului aflat n dificultate este dat de Ordonana de urgen nr.26 din 22.08.1997 art.1: Copilul se afl n dificultate dac dezvoltarea sau integritatea sa fizic sau moral este periclitat. Exist handicapuri n care se ntlnesc doi factori determinani: deficiena (organic, funcional, senzorial, motric), pe de o parte, i imperfeciunea mediului social, pe de alt parte. Aceti doi factori se intercondiioneaz determinnd amplificarea sau diminuarea handicapului. n cazul copilului aflat n dificultate rolul decisiv i poate unic l are societatea cu componentele ce o alctuiesc, determinnd apariia handicapului socio-afectiv sau al privrii sociale. 6

Exista trei tipuri de neglijare in legatura cu privarea sociala sau handicapul socioafectiv (Bert De Harte 2000) 1. Neglijarea material nseamn c nu se acord atenie nevoilor fundamentale ale copilului, periclitnd sntatea i sigurana copilului. Copilului i lipsete hrana, mbrcmintea, adpostul (nu are unde s doarm, s locuiasc), ngrijirea medical, etc. 2. Neglijarea pedagogic-educaional presupune lipsa unor obiective i strategii educaionale cu privire la copil. Copilul nu se confrunt cu norme i valori, nu beneficiaz de modele educaionale, de relaii clare cu un alt Tu sau cu un alt Noi, n viaa lor nu exist nici un fel de reguli. Acest Noi poate fi familia, clasa, ntreaga societate cu instituiile, structurile sale i cultura sa. n privina regulilor necesare n evoluia copilului acestea fie nu exist, fie sunt foarte restrictive, fie foarte permisive. n toate aceste situaii copilul este privat de dreptul de a fi educat n vederea socializrii. 3. Neglijarea efectiv emoional este cea mai important form de neglijare. Prin aceast form de neglijare copilului i va fi afectat sigurana i securitatea fundamental. Copilul nu primete suficient dragoste, sprijin, atenie, cldur din partea mediului social i n primul rnd al familiei. Copilul nu este niciodat alintat, mmgiat, ludat, ncurajat. Legat de neglijarea afectiv se dezvolt o teorie a ataamentului care definete starea de ataament ca fiind n esen, apropierea preferenial, dezinteresat a unei persoane de alt persoan indiferent de vrst. Nesatisfacerea acestei stri nc de la natere poate detrmina perturbri n evoluia ulterioar a copilului. Desprirea n primul rnd de mam determin apariia unei tulburri primare de ataament cu repercursiuni dramatice dac nu se va ncerca substituirea acesteia. Privarea social prin neglijrile materiale, educaionale, afective poate determina handicapuri social-afective manifestate prin comportamente caracterizate prin: lips de ncredere n oameni, duritate, incapacitatea deschiderii fa de alte persoane, egoismul i solidaritatea cu cei de aceeai parte, lipsa capacitilor de a lua contact, dei cei din jur manifest aceast dorin, etc. Copilul aflat n dificultate se pare c se afl ntr-un astfel de handicap socioafectiv. La copiii cu deficiene (fizice-senzoriale-motrice) la handicapul determinat de aceste deficiene se pot aduga i privrile socio-afective. Nu toi copiii cu deficiene sunt pui ns n situaia unor astfel de privri sociale.

7

Copii supradotati- Copii inalt abilitati Definitia supradotarii este variabila in functie de contextul cultural, social, profesional sau geografic, in functie de programul ce este orientat spre scopuri bine determinate sau de orizontul de profesionalism dorit. Pentru fiecare situatie de acest fel sunt selectate anumite tipuri de abilitati ce sint masurate valoric la niveluri diferite. In general, pe referentialul social comun, definitia supradotarii cuprinde capacitati psiho-fizico-intelectuale deosebite, orientate stiintific sau artistic, spre leadership ori management, spre mediu, sau kinestetice, etc. De asemenea, se mai include ca o alta variabila independenta fata de capacitatile mentionate si creativitatea, iar a treia caracteristica de baza inclusa in definitie este data de aptitudinile academice.Persoane supradotate pot fi gasite la toate virstele, rasele, sexe si nu depind de handicapuri fizice sau de alta natura.( Alois Ghergut, 2001) Copiii capabili de performante inalte prezinta abilitati potentiale intr-o singura arie sau in combinatie pe urmatoarele arii. Abilitati intelectuale generale\ Aptitudini academice specifice Gndire creativ sau productiv Abilitai de lider Arte vizuale sau de spectacol Abilitai psiho-motorii Definiia a fost imbuntit prin includerea capacitilor inalt logice in cmpuri tiinifice abstracte sau jocuri logice. Tendinele contemporane de a defini supradotarea se orienteaz ins ctre profilul psihologic al copilului supradotat ,ce include comportamente, realzri, relaionarea social, relaia cu coala,etc. Supradotarea este o dezvoltare asincrona in care abilitati cognitive avansate si de inalta intensitate se combina pentru a crea o experienta interna si o iluminare ce sunt calitativ diferite de norma. Aceasta asincronie creste cu marirea capacitatilor intelectuale. Unicitatea supradotatilor ii face in mod particular vulnerabili si cere modificari in educare si consultanta pentru a putea sa se dezvolte in mod optim (grupul Columbus, 1991, in Morelock 1992).

8

Asincronia inseamna o dezvoltare cognitiva mult mai rapida decit dezvoltarea fizica si emotionala. Aceasta dezvoltare ii face pe copiii supradotati dornici sa afle informatii pentru care nu sunt pregatiti din punct de vedere emotional. Copiii exceptional supradotati sau inalt supradotati incud: Acei copii ale caror scoruri la testele IQ depasesc 148 pe scala Stanford-Binet, sau 140 pe scala WISC-R Copiii prodigiosi in arii precum muzica, matematica, sah sau altele Copiii cu talente extrem de inalt dezvoltate Copiii cu dezvoltare intelectuala foarte inalta(peste 170 IQ) Se considera a fi copii supradotati cei care au un IQ peste 130, ei reprezentind aproximativ 2% din populatia statistica. Identificarea copiilor supradotati Instrumentele psihologice cele mai uzuale ce permit identificarea copiilor supradotati sunt testele psihologice. Cele mai uzitate sunt Wechsler Intelligence Test for children versiunea III (Wisc-III) si Stanford-Binet versiunea IV (SB-IV). Aceste teste sunt folosite in general pentru copiii obisnuiti , deviatiile de la standard permitind identificarea copiilor supradotati, fara insa a indica gradul si directia supradotarii.O alta posibilitate de a testa copiii supradotati este data de Woodcock Johnson Achievement Test. Testele de acumulare-invatare cele mai folosite sunt Woodcock Johnson si Wide Range . Aceste teste nu masoara abilitatile, dar se folosesc in completarea testelor de inteligenta de tip IQ.La aceste doua tipuri de teste se mai adauga si testele de creativitate vizuala sau verbala, de exemplu Torance, completind astfel definitia data de Renzouli asupra supradotarii in teoria celor trei inele (inteligenta, capacitate de invatare, creativitate). Pentru stabilirea stilurilor optime de invatare si educare se mai testeaza si abilitatile vizual-spatiale, auditiv-secventiale, kinestetice sau senzitive ale copiilor. Pentru a se putea intra in intelegerea lor din punct de vedere motivational se folosesc si caracteristici testate, directionate spre inteligenta spirituala sau inteligenta emotionala. Pentru a se stabili orizontul lor de preocupari se utilizeaza inteligena multipla (Gardner). Creativitatea sau alte calitati specifice pot fi de asemenea caracterizate si testate atit prin teste standard cit si prin stabilirea profilului de personalitate. In ultima vreme exista o deschidere tot mai mare in testarea profilului de personalitate ce se asociaza cu caracteristicile supradotarii, in paralel cu testele de tip performanta disponibile in acest moment clasice. Deoarece exista si riscul unor probleme psihice (Adhd, Add, Asperger, etc), se utilizeaza si teste pentru identificarea stabilitatii psiho-intelectuale.Se utilizeaza de exemplu Multiscore Depression Inventory pentru copii al lui Kaiser, ca si Childrens Depression

9

Inventory al lui Kovac pentru a sesiza gradul de stabilitate sau de risc pentru probleme psihice. EDUCAIA COPIILOR SUPRADOTAI Copiii supradotai dezvolta capaciti de invare deosebite bazate pe modele de gndire specifice: 1.Gndirea critic, aceasta evaluind ideile si argumentele in mod creativ. 2. Constructia de modele ce da un sens logic lumii si care pot fi utilizate in practica 3. Constructia de argumente logice care permit validarea sau respingerea unor concepte. 4. Considerarea si reconsiderarea evidentei, care permite descoperirea de legi ce se afla in spatele evidentei si nu sunt transparente la prima vedere. 5. Gindirea morala ce permite abordarea sub spectrul responsabilitatii diferitelor actiuni si gasirea optimului strategic de abordare a unei situatii. Toate aceste capacitati specifice copiilor supradotati necesita antrenarea specifica a profesorilor ce lucreaza cu copii supradotati si care trebuie sa isi dezvolte stiluri de predare adecvate, necomune cu educatia de masa. Copiii supradotai tind sa dezvolte atitudini, dispozitii si obiceiuri ce valorifica mintea deschisa, obiectivitatea si impartialitatea. Ei practica in mod obisnuit metacognitia, analizindu-si propriul proces de gindire. Antrenamentul intelectual ce trebuie sa stea la baza oricarei lectii necesita planificarea, rezolvarea de probleme, decizia strategica, recomandarea de strategii, comunicarea si utilizarea experientei altora in mod critic. Directionarea invatarii se face pe analiza optimului si planificarea pentru viitor a optimului, bazat pe gindire creativa. Copiii supradotati sint avizi sa inteleaga evolutia, directia si istoria acestei lumi , fiind capabili sa-si imagineze imbunatatiri sau reformari, ei urmind sa produca valori utilizabile de catre altii. Un ginditor supradotat: Ridica probleme si intrebari vitale pe care le formuleaza clar si precis Culege si evalueaza informatii relevante folosind abstractii pentru a le interpreta. Ajunge la concluzii bine gindite si la solutii, testindu-le pe criterii si standarde relevante. Gindeste deschis si nedogmatic in cadrul sistemelor de gindire alternative, recunoscind si evaluind presupunerile proprii, implicatiile si consecintele.

10

Comunica efectiv cu altii, construind solutii pentru diferite probleme. Din aceste motive, supradotatul cu gindire critica este autodisciplinat, autodirectionat, automonitorizat si autocorectiv, foloseste standarde riguroase si abilitati deosebite in manevrarea acestora. De asemenea, acesta dezvolta abilitati deosebite in rezolvarea de probleme si in comunicarea acestora. Din aceste motive, profesorii care lucreaza cu aceasta categorie de copii trebuie sa aiba la rindul lor abilitati deosebite si profil psihointelectual compatibil cu cel al elevilor. CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESOR/PROFESOR-ELEV COMUNICARII IN RELATIA ELEV-

In relatia elev-elev si profesor-elev este necesara respectarea unui cod de deontologie a comunicarii: 1 Cind iti prezinti ideile altor oameni fii deschis la slabiciunile sistemului propriu si recunoscator pentru interventiile corective. 2 Cind asculti ideile altora, interpreteaza-le in cea mai favorabila lumina. 3 Examineaza meritele unor idei si nu persoanele ce le prezinta, iar relatia lor cu tine sa nu-ti ruineze impartialitatea 4 Exploreaza calitatile si slabiciunile unei varietati de idei, fara a lua in consideratie propriul tau sistem de valori, ci privindu-le din interiorul logicii ideilor. 5 Gandirea critica nu inseamna sa desfiintezi ideile altora impunindu-le pe ale tale, ci este o modalitatea de a cauta adevarul. Aceste norme de deontologie trebuie sa fie parte componenta a antrenamentului specific pentru profesorii care lucreaza cu copii supradotati si talentati. In relatia cu elevii trebuie tratata cu mare importanta latura de onestitate a rezultatului stiintific prezentat. Deoarece acest rezultat se bazeaza pe modele de gindire, ele vor avea limitele pe care le poate acoperi modelul, neacoperind universalul. Trebuie sa se recunoasca inadecvarea sau limitarea unor modele situationale si sa se lase cimpuri deschise pentru cautarea unor modele mai performante, care sa acopere un cimp mai larg de parametri. Argumentarea critica si contradictorie fata de un model trebuie incurajata, precum si recunoasterea limitelor modelelor. Ce se afla in spatele evidentelor se poate detalia si intelege prin dezvoltarea rationamentui logic, care depaseste simplul rationament descriptiv.

11

O alta trasatura caracteristica lucrului cu copii supradotati este data de dimensiunea morala a gindirii lor. Ei sint preocupati de chestiuni de morala de tip dreptate, care configureaza mijloace optime de solutionare in cadrul unui grup, dar si de probleme de morala de tip universal. Metacognitia ii face copiii supradotati sa-si inteleaga limitele de gindire si sa fie deschisi la integrarea de metode cognitive mai evoluate. Algoritmii de evaluare a supradotarii sint dati de complexitatea abordarii psihosociale. Astfel, un test IQ nu este in intregime relevant daca rezultatele testului nu sint cele mai bune, deoarece exista in aceste teste o foarte mare influenta culturala sau politica, iar aceasta nu poate fi eliminata sau normata. Testele de creativitate pot da rezultate excelente si la copiii care nu sunt supradotati.de asemenea, si testele de invatare pot fi subiective. Profilul psihologic al supradotatilor, ca si trasaturile specifice personalitatii lor, toate acestea au darul de a fi mai buni predictori ai supradotarii copiilor. Un ansamblu de teste si profiluri facute cu metode de testare multipla, interviul, precum si rezultatele obtinute anterior,acestea sint cele mai bune metode folosite curent pentru identificarea supradotatilor. Copiii supradotati pot fi descoperiti in orice tip de comunitate culturala, si sunt in general expusi riscului social si respingerii. Desi ei au un urias potential, acesta nu se poate dezvolta integral decit in conditiile unui sistem educativ specializat. Asincronia lor in dezvoltare ii face sensibili atit la problemele globale sau locale, pe care le resimt puternic din punct de vedere emotional, cit si la rezolvarea acestor probleme. Lucrul cu copiii supradotati presupune un profil intelectual special si un antrenament didactic specializat, precum si o consultanta psihologica specializata. Daca initierea educatiei supradotatilor a fost facuta de provocarea economica, dezvoltarea actuala se va face din cauza provocarii complexitatii crizelor de sistem care cer solutii inalt specializate.

Capitolul II BOAL-DEFICIEN-INCAPACITATE-HANDICAP 1. Handicapul mintal; precizri terminologice 2. Delimitri n funcie de QI i teste de personalitate 3. Handicapul de limbaj HANDICAPUL DE INTELECT (Emil Verza, 1999) Datorita naturii plurifactoriale si diversitatii handicapurilor de intelect se foloseste o terminologie variata cu caracter de sinonimie de la un autor la altul: deficienta mintala, intarziere mintala, insuficienta mintala, oligofrenie etc. Unii dintre acesti termeni, cum ar fi inapoiere mintala sau intarziere mintala, pot provoca unele intelegeri gresite, care sugereaza ideea de o eventual 12

revenire la starea de normalitate . Ali termeni, cum ar fii oligofremie , encefalopatie infantila, au un pronuntat caracter medical , punand accent pe afectiunile structurii nervoase. Nici unul dintre acesti termeni nu semnifica gradele sau profunzimea handicapului. Problematica psihopedagogiei handicapului de intelect: Asociaia American pentru ntrzierea (deficiena) Mintal (1992) definete ntrzierea (deficiena) mintal astfel: D.M. se refer la limitri substaniale n funcionarea prezent. Este caracterizat printr-o funcionare intelectual semnificativ sub medie existnd corelri cu limitri n dou sau mai multe dintre urmtoarele capaciti adaptive: comunicare, autongrijire, viaa acas, deprinderi sociale, utilizarea comunitii,autoorientarea, sntatea i securitatea personal, cunotine teoretice ,timp liber i munc. ntrzierea mintal se manifest nainte de vrstei de 18 ani. Pentru aplicare acestei definiii sunt eseniale urmtoarele consideraii: 1-Evaluarea valid ine cont de diversitatea cultural precum i de deficienele de comunicare i de comportament. 2-Apariia limitrilor n capacitile de adaptare survin n contextul mediilor comunitii tipice pentru indivizii de aceai vrst i este corelat cu cerinele individuale de sprijin ale persoanei. 3-Limitri adaptive specifice coexist cu fore (caliti) n alte capaciti adaptive sau alte capaciti personale. 4-Cu sprijin adecvat, dup o perioad susinut, viaa prsoanei cu ntrziere (deficien) mintal n general se amelioreaz. Din definiia de mai sus a deficienei mintale rezult urmtoarele aspecte: ntrzierea mintal (deficiena) se refer la limitri substaniale n funcionarea prezent; .M. este definit ca o dificultate fundamental n nvarea i ndeplinirea anumitor deprinderi de via cotidian; - capacitile personale n care exist o limitare substanial sunt cele de conceptualizare, cele practice i de inteligen social. Aceste trei arii sunt n mod particular afectate n deficiena mintal, n timp celelalte capaciti ( de ex. sntatea ,I temperamentul)s-ar pute s nu fie; .M. este caracterizat printr-o funcionare intelectual semnificativ sub medie, Q.I. de aproximativ 70-75 sau mai puin, bazat pe o evaluare care cuprinde mai multe teste generale de inteligen administrate individual i care trebuie revizuite de ctre oechip multidisciplinar i validate cu teste adiionale sau alte informaii evaluative.

13

Caracteristici ale deficienei mintale: 1. Dezvoltarea intelectual este sub medie i duce la limitri ale individului n cauz 2. Limitrile se pot manifesta n mai multe domenii: comunicare, autongrijire, autogospodrire, relaionare social, servicii comunitare, orientare situaional, sntate i securitate personal, timp liber, munc 3. Poate fi determinat de o serie de factori, interni sau externi ce pot aciona n orice moment al dezvoltrii individului, din momentul concepiei pn la finalizarea maturizrii Influeneaz adaptarea individului la mediul socio-profesional i cultural, la cerinele n continu schimbare a societii. Analiza categoriilor de copii cu deficienta intelectuala se realizeaza prin raportarea deficientului intelectual la : a) copii normali , mai mici ca varsta cronologica si de aceeasi varsta mentala b) indivizi normali de aceeasi varsta cronologica c) copii normali de aceeasi varsta mentala si la indivizi de aceeasi varsta cronologica d) indivizi normali de aceeasi varsta mentala, indiferent de varsta cronologica e) alti deficienti mintali din aceleasi categorii f) alti copii cu handicap , cu alte handicapuri decat cel de intelect.

Particularitatile deficientului mintal: 1. Rigiditatea J.S.Kouning: Spre deosebire de copil , adultul are un numar mai mare de regiuni psihologice dar granitele dintre acestea devin tot mai rigide pe masura inaintarii in varsta. Pentru handicapatii de intelect, regiunile respective sunt pregnant rigide si nu permit schimbul functional normal dintre ele corespunzator varstei cronologice.Astfel sesizam la aceasta categorie de copii rigiditatea gandirii , a memoriei, a limbajului, a comportamentului etc. Vascozitatea genetica B.Inhelder afirma ca debilul mintal nu poate atinge stadiul gandirii formale data fiind determinarea (psihica) constructiei sale si de aici prezenta vascozitatii genetice. DM 14

(deficientul mental) datorita acestui fapt nu poate sa atinga numai stadiul operatiilor concrete. In general, in plan psihic, acesta are o dezvoltare lenta, nu atinge stadiile superioare, dezvoltarea ramane neterminata, determinand dificultati in achizitiile instrumentale si de adaptare. Heterocronia DM se dezvolta din punct de vedere psihologic diferit de la un sector la altul. Diferitele functii psihogice nu se dezvolta in mod echilibrat. Heterocronia cea mai evidenta se poate remarca intre dezvoltarea psihica si cea mentala, respectiv intre dezvoltarea somatica si cea cerebrala. Problema heterocroniei este valabila si la persoanele normale, dar dezvoltarea unei functii stimuleaza si evolutia altei functii , pe cand la DM avansul unei functii se poate realiza in detrimentul alteia. 2. Fragilitatea constructiei personalitatii R. Fau: Datorita operatiilor logice scazute la care ajunge deficientul mintal nu se faciliteaza constituirea de raporturi sociale stabile si evolutile, deoarece predomina fragilitate si infantilism in comportament. Deficientul mintal poate manifesta duritate, impulsivitate si lipsa de control, deci o fragilitate disociata , iar pe de alta parte o fragilitate mascata (pentru deficientii mentali care traiesc intr-un mediu securizant) facand posibila disimularea trasaturilor negative. Emil Verza considera ca o trasatura caracteristica a persoanelor cu handicap de intelect este fragilitatea si labilitatea conduitei verbale. In acest sens este evidenta neputintei HM de a se exprima logico-gramatical , de a-si adapta conduita verbala la schimbarile ce apar in diverse imprejurari. n a) b) c) d) Cauzele deficienelor mintale funcie de momentul aciunii lor cauzele sunt: genetice; care acioneaz n perioada prenatal; la natere; din perioada postnatal;

a) Cauzele genetice pot fi

15

- genetice nespecifice (poligenice, nu pot fi individualizate clinic): cazuri endogene, aclinice, subculturale, familiale. Exist riscul s apar deficien mintal la 40% din copii cu un printe deficient mintal i la 60% din copii cu ambii prini cu deficiene mintale. n aceste cazuri influenele educaionale sunt sczute datorit posibilitilor neprielnice de dezvoltate afectiv, intelectual. - genetice specifice sindroame individualizate clinic, aberaii cromozomiale. Au loc prin transmiterea genetic a unor deficiene n metabolismul substanelor: tulburri n proteine, glucide sau lipide, sau din cauza unor influene genetice transmise: deficien structural (microcefalia). b) Cauzele din perioada prenatal: factori infecioi (virotici): rubeola, gripa infecioas, hepatit viral. 45% din cazuri au loc n prima lun de sarcin; factori bacterieni: sifilis congenital; infecii cu protozoare: toxoplasmoza congenital factori toxici: intoxicaii cu substane chimice, alimentare, iradieri, spaime puternice, neacceptarea sarcinii, incompatibilitatea Rh-ului traumatisme ale mamei din perioada sarcinii tulburri endocrine ale mamei (diabet, tulburri tiroidiene) c) n perioada perinatal pot produce deficiene mintale: traumatismele obstetricale, pot fi clasificate n dou categorii: traume mecanice datorate aplicrii diferitelor instrumente medicale n timpul naterii, instrumente care pot produce leziuni ale scoarei cerebrale hipoxia din timpul naterii care poate fi determinat de prelungirea excesiv a naterii, compresiunea cordonului ombilical, ruptur de placent, contracii uterine foarte slabe, ft prea mare prematuritatea nou-nscutului, ft cu greutate mai mic sau egal cu 2500 grame. Se cunosc trei categorii de nou-nscui prematur (Ghergu, A., 2005): nou-nscui nainte de termen sarcina mai scurt dect 37 sptmni nou-nscui la termen dar cu greutate mai mic dect 2500 g nou-nscui provenii din sarcini gemelare

postmaturitatea nou-nscutului, poate determina o hipoxie cronic a ftului ce va duce la retard mintal i psihomotor, convulsivitate accentuat, tulburri comportamentale d)n perioada postnatal pot aciona urmtoarele categorii de factori:

16

- boli infecioase: gripa, hepatita epidemic, varicel, variol, scarlatin, tuse convulsiv - boli inflamatorii cerebrale: meningoencefalite, - intoxicaii cu diferite substane: plumb, oxid de carbon, alcool - carene alimentare - tulburri circulatorii la nivel cerebral - factori psihosociali: condiii economice ale familiei, relaii afective din familie Sindroame n care apare deficiena mintal Sindroamele n care apare deficiena mintal reprezint forme stabile ale acesteia. n general, aceste tulburri prezint cteva caracteristici specifice (semne somatice i fizice) care asociate cu deficiena mintal dau un tablou tipic ceea ce va permite recunoaterea bolii fr a face apel la o consultan de specialitate. Sindroamele n care se ntlnete deficiena mintal pot fi clasificate n: a) sindroame determinate de anomalii cromozomiale: sindromul Down ,Sindromul Lejeune, Sindromul Edwards sau trisomia 18, Sindromul Patau (trisomia 13), Sindromul Turner, Sindromul Klinefelter, Sindromul Martin- Bell (sindromul X fragil), Sindromul triplu x (Sindromul Jacobs), Sindromul Prader Willi, b) sindroame determinate de tulburri metabolice: Fenilcetonuria (oligofrenia fenilpiruvic sau Boala lui Flling), Galactosemia, Sucrozuria, Fructozuria, Boala Tay-Sachs (idioia amaurotic), Sindromul Hurler (gargoilismulOligofrenia polidistrofic (Boala Sanfilippo), Boala Niemann-Pick Maladia Wilson c) sindroame endocrine:Cretinismul endemic, Idioia mixedenoas d) sindroame ectodermice: sindromul Rud Sindromu Sturge- Scleroza tuberoas (boala lui Borneville, epiloia e) sindroame determinate de tulburri ale sistemului nervos: Microcefalia, Sindromul Marfan (arahnodactilia ), Hidrocefalia (oligofrenia hidrocefalic) Clasificarea deficientelor mintale Clasificarea deficientelor mintale (dupa Ioan Drutiu, Psihopedagogia deficientilor mintali, Cluj Napoca 1995) Clasificarea dedicientilor mintali se realizeaza dupa coeficientul de inteligenta IQ, care se calculeaza astfel: IQ= VM supra VC x 100 unde VM = varsta mentala, vc = varsta cronologica . Deficienta mintal profund : IQ = 0+- 20

17

La varsta de 0 5 ani - retardare profunda, capacitate foarte slaba de funstionare in domeniul senzorio-motor, nevoia de ingrijire permanent. Intre varsta de 6 - 21 de ani se poate sesiza existenta unei oarecare dezvoltari motorii, imposibilitatea achizitionarii autonomiei personale. La varsta adulta dezvoltarea limbajului este nula sau rudimentare. Necesita ingrijire permanenta. Deficienta mintal sever : IQ= +-20,25 si +- 35 Intre 0 si 5 ani slaba dezvoltare motorie, limbaj mimic, posibilitati reduse de comunicare. In general este imposibila achizitionarea autonomiei personale. Intre 6 si 21 de ani posibilitatea comunicarii prin limbaj , a educarii in vederea achizitionarii obisnuintelor elementare de igiena. La adulti - posibilitatea castigarii unei autonomii partiale intr-un mediu protejat. Necesita supraveghere constanta. Deficienta mintal moderat: IQ = +-35 si +- 50,55 Intre 0 si 6 ani - Dezvoltare motorie, posibilitatea comunicarii prin limbaj, achizitionarea unei autonomii satisfacatoare, necesitatea acordarii unei asistente moderate. Intre 6 si 21 de ani incapacitatea achizitionarii unui numar suficient de cunostinte scolare (in mica masura lectura , scris , calcul). Achizitionarea se face in general spre adolescenta. La adulti capacitatea executarii unei munci calificate, in general intr-un atelier protejat. Incapacitatea de a duce o viata independenta. Deficiena mintal uoar Q.I + -50 55 +-70-75 ntre 0 i 6 ani Este dificil distingerea de copilul normal nainte de vrsta colar.Retard uor n dezvoltarea senzio motorie i n cea a dezvoltrii limbajului. Dezvoltare bun a contactelor sociale. ntre 6-21 ani Capacitatea achiziionrii de cunotine colare care ns nu depete nivelul clasei a lV-a. La aduli- n urma unei educa ii speciale se poate ajunge la o competen social i profesional bun. n condiii de stres socio economic apare necesitatea unei asistene, ndrumri. Intelect de limit Q.i + -70 -+-85 ntre 0 i 6 ani Dezvoltare psihomotorie aparent normal. ntre 6 i 21 ani- Existena unei inteligene net inferioare fa de medie. Se impune un sprijin educativ adecvat.

18

Aduli- Posibilitatea executrii practicrii unor meserii simple.n perioade dificile necesit ndrumare i suprveghere. Recuperarea Scopul recuperrii const, pe de o parte n valorificarea la maximum a posibilitilor persoanelor deficiente, iar pe de alt parte, antrenarea funciilor psihice nealterate i preluarea funciilor afectate n vederea formrii unor abiliti i comportamente care s-i permit o integrare optim n viaa profesional i social. Recuperarea este un proces destinat s dea posibilitatea persoanelor cu deficiene s ajung (i s se menin) la niveluri funcionale fizice, psihice i/sau sociale corespunztoare furnizndu-le acestoera instrumentele cu ajutorul crora i pot schimba viaa n direcia obinerii unui grad mai mare de independe. Recuperarea trebuie precedat de o diagnoz i o prognoz a scopului respectiv. Principalele forme prin care se face recuperarea sunt: A-Recuperarea prin nvare ncepe sub o form organizat de regul la vrsta precolar i n funcie de specificul deficienei. 1.nvarea va fi predominant afectiv i motivaional nsoit de nvarea moral, motric i dac este posibil cea intelectual. nsuirea normelor morale i formarea unor abiliti motorii se realizeaz prin nvarea afectiv, psiho-moral, psiho-motric i psiho comportamental.Toate acestea vor nsoi procesle ce se deruleaz n coal i determin formarea de sentimente, convingeri, atitudini,aspiraii ca i modele de aciune, de comportare n via. 2.nvarea social- subiectul este orientat spre anumite modele comportamentale concrete stimulnd-se capacitatea sa de imitare spontan. Pentru aceasta se folosesc drept ntritori: recompensa, lauda, ndemnul, stimularea sentimentului datoriei,sancionarea verbal ... B-Recuprarea prin psihoterapie Psihoterapia dei nu nltur handicapul acioneaz pozitiv asupra spiritului i personalitii, nltur anxietatea i negativismul, activeaz motivaia i pulsiuniledevenind un factor energizant al implcrii subiectului n procesul recuperativ. Prin psihoterapie se nltur situaiile conflictuale, sentimentele de inferioritate, consolideaz trsturi pozitive, motivaii pozitive. Formele psihoterapeutice cele mai eficiente sunt,n cazul D.M.,psihoterapia sugestiv i de relaxare. Psihoterapia sugestiv se sprijin pe capacitatea sugestiv D.M.i de a fi uor influienabili, de dependena lor fa de persoanele din jur. Sugestia pozitv acioneaz pentru nlturarea sau ameliorarea unor comportamente aberante,

19

pentru formarea de atitudini favorabile nvrii i activitii, pentru stmularea dorinei de aparticipa la viaa colectivului Psihoterapia de relaxare- dei uzeaz de sugestie, depete limitele acesteia avnd o aciune dubl att asupra spiritului ct i asupra fizicului. Urmrete creerea unei stri de relaxare fizic a organismului care duce la rndul su la ameliorarea strilor tensionale de tipul hiperexcitabilitii sau stresului. C-Recuperarea prin terapie ocupaional- poate fi aplicat la toate categoriile de handicap. Cele mai cunoscute i mai importante forme sunt: ludoterapia, arterapia, meloterapia, ritmoterapia, terapia prin dans, ergoterapia. Este important ca solicitrile s fie adaptate la posibilitile subiecilor pentru a evita descurajarea i scderea interesului n raport cu activitatea. 3. Handicapul de limbaj Din punct de vedere etimologic, logopedie = educarea vorbirii. Def: Disciplin psihopedagogic consacrat studierii, precum i reeducrii sau terapiei colective a limbajului deficient sau handicapat, utiliznd metode i procedee specifice. Termenul a fost folosit prima oar de Socrate, dar cu sensul actual a fost folosit prima oar de E. Frschels. n englez speech therapist. Practica logopedic e realizat fie de specialiti care au urmat cursuri universitare (psihopedagogie special), sau care au absolvit diverse trainninguri de specialitate. Obiectivul actual al logopediei este acela de a considera tulburrile de limbaj n contextul mai larg al personalitii, depind sfera ngust a metodelor i tehnicilor de corectare. Verza: principalele obiective ale logopediei sunt urmtoarele: 1) asigurarea unui climat favorabil dezvoltrii i stimulrii comunicrii; 2) prevenirea cauzelor care pot determina handicapurile de limbaj; 3) studierea simptomatologiei handicapurilor de limbaj i a metodelor i procedeelor adecvate observrii acestor handicapuri; 4) cunoaterea i prevenirea efectelor negative ale handicapurilor de limbaj asupra comportamentului i personalitii logopatului; 5) elaborarea unei metodologii de diagnoz i prognoz; 6) popularizarea tiinei logopedice i pregtirea familiei i a colii n vederea sprijinirii copilului logopat; 7) formarea unor specialiti n logopedie cu pregtire psihopedagogic; 8) studierea i cunoaterea diferitelor aspecte ale deficienelor mentale i senzoriale ce influeneaz constituirea structurilor limbajului; 9) optimizarea activitii logopedice att n ce privete terapia ct i prevenirea tulburrilor de limbaj; 10) depistarea precoce a copiilor cu deficiene de limbaj. Relaiile interdisciplinare: cu psihologia general, cu domeniul medical (specialiti ce in de ORL i neurologie), cu diverse discipline ale lingvisticii (mai ales psiholingvistica).

20

I.

ETAPELE DEZVOLTRII LIMBAJULUI LA COPILUL NORMAL

Primele 3 luni emisii verbale nedifereniate integrate n activitile motorii. Evoluie a vorbirii corelat cu dezvoltarea psihomotricitii. 3-4 luni apare gnguritul. Sunetele emise sunt nc confuze, dar ncep s se diferenieze ca semnificaie (stare de confort sau trebuine). 5-6 luni apare lalaiunea (folosirea pe scar larg a silabelor). Difereniere tot mai fin a emisiilor sonore din punct de vedere al performanei i al semnificaiei. 1-3 ani primele cuvinte ale copilului (la 1 an). Dup rostirea primelor cuvinte, apare exprimarea holofrastic (folosirea cuvintelor pe post de propoziii). nelege mai mult dect poate exprima. Treptat, reuete s formuleze propoziii scurte, ns acordul gramatical e dificil. Vorbirea are caracter situativ, este bogat n interjecii i n substantive concrete. Copilul prefer verbele care exprim aciuni. Se observ dificulti n pronunarea unor sunete mai dificile, omisiuni, deformri, inversri, substituiri la nivel fonematic, repetiii de tip balbic. 3 - 6-7 ani se dezvolt vorbirea contextual, cuvintele ncep s se organizeze n structuri logice, coerente. Apar idei ce pot fi formulate verbal. Crete volumul vocabularului (2500 cuvinte). Exist ns o discrepan mare ntre vocabularul activ i cel pasiv. Apare invenia lexical. Propoziiile capt o structur mai complex (apar prile de legtur, adjectivele, adverbele, complementele). 6-10 ani se dezvolt masiv latura expresiv i cea impresiv a limbajului. Apare forma scris a limbajului verbal i se dezvolt exprimarea cult, ceea ce nseamn un nceput de standardizare a vorbirii. Crete capacitatea de difereniere semantic a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor. Apare exprimarea stilistic mai trziu, i exprimarea de tip argotic. nvarea scris-cititului contribuie decisiv la dezvoltarea gndirii i a personalitii n general. LIMBAJUL MIC - sunete mai uor de pronunat : - p, b, m (I zon = la nivelul buzelor) - t, d, n (II zon = la nivelul dinilor) - c, g (h) (III zon = la nivelul glotei zona velar) Sunete cu dificultate intermediar: f, v, l ------ r. Sunete dificile: s, z, , j (siflante, uiertoare). Sunete foarte dificile: , , , dz, k g. Vocalele: a o u (exterior) a (interior) a e i (lateral) II. CLASIFICAREA TULBURRILOR DE LIMBAJ

1) Tulburri de pronunie: dislalia, rinolalia, dizartria; 2) Tulburri de ritm i fluen: balbismul, logonevroza, tahilalia (bradilalia), aftongia, tumultus sermonis. 3) Tulburri de voce: fonastenia, disfonia, afonia, mutaia patologic a vocii. 4) Tulburri ale limbajului scris-citit: dislexia, disgrafia, alexia, agrafia. 5) Tulburri polimorfe: alalia, afazia. 6) Tulburri de dezvoltare: mutismul electiv, retardul de limbaj, disfuncii verbale asociate autismului infantil, deficienei mintale i deficienei de auz.

21

7) Tulburri de limbaj asociate unor afeciuni de tip psihiatric: dislogie, ecolalie, jargonofazie. Exist i nite legi logopedice (E. Verza) n funcie de care se organizeaz intervenia: 1. orice abatere n form i coninut de la vorbirea standard, marcat prin difuncionalitatea limbajului constituie o tulburare a acestuia. 2. orice tulburare de limbaj are tendina de a se agrava i consolida n timp ca deprindere negativ; 3. tulburrile de limbaj nu presupun deficit intelectual sau senzorial, dar atunci cnd apar pe un astfel de fond ele sunt mult mai grave i mai extinse; 4. tulburrile de limbaj au o frecven mai mare n copilrie i n perioada de constituire a limbajului; 5. toate tulburrile de limbaj au caracter tranzitoriu i sunt corectabile logopedic; 6. tulburrile de limbaj nu se transmit ereditar, dar anumite structuri anatomice ce faciliteaz producerea acestora se pot regsi la descendeni; 7. tulburrile de limbaj, ncepnd cu cele mai simple, produc efecte negative asupra personalitii i comportamentului subiectului, deoarece ele sunt percepute negativ pe fondul unei frustrri sau anxieti; 8. tulburrile de vorbire pn la vrsta de 3 3 ani nu au semnificaie logopedic, deoarece sunt rezultatul nematurizrii aparatului fonoarticulator i a sistemelor de la nivelul central implicate n vorbire; 9. tulburrile de limbaj prezint o inciden mai mare i o simptomatologie mai grav la subiecii de sex masculin; 10. terapia tulburrilor de limbaj (TTL) se bazeaz pe metodologia corectivrecuperatorie ce se realizeaz n relaie cu dezvoltarea i stimularea ntregii activiti psihice a subiectului. Pe lng aceste legi, exist i principii ale activitii logopedice: 1) principiul interveniei precoce; 2) principiul interveniei individualizate; 3) principiul respectrii criteriilor psihogenetice i psihodinamice; 4) principiul interveniei logopedice consecutiv tratamentului medicochirurgical; 5) principiul gradrii interveniei de la simplu la complex; 6) principiul activitii logopedice integrate; 7) principiul reevalurii i reproiectrii permanente a interveniei. Etapele programului specific de terapie logopedic: 1) activiti de gimnastic cu accent pe antrenarea organelor articulatorii principale (limb, buze, mandibul etc.) 2) educarea respiraiei verbale i neverbale; 3) formarea i exersarea psihomotricitii manuale; 4) educarea auzului fonematic; 5) impostarea (nvarea articulaiei) sau corectarea sunetului afectat sau recunoaterea grafemului i scrierea acestuia ori articularea ritmic a silabelor i cuvintelor; 6) integrarea elementelor nvate n activiti complexe verbale i acionale de tip joc didactic, conversaie, competiie. Metodele i procedeele logopedice: Cu caracter general:

22

gimnastica i miogimnastica corpului i a organelor care particip la realizarea pronuniei; b) educarea respiraiei i a echilibrului dintre inspiraie i expiraie; c) educarea auzului fonematic (prin paronime); d) educarea personalitii i nlturarea negativismului fa de vorbire i a eventualelor tulburri comportamentale; Specific logopedice: a) tehnice (trusa logopedic, canapeaua, oglinda, metronomul, spirometrul, materiale didactice puzzle, incastre); b) psihopedagogice (metoda fonetic analitico-sintetic). Concluzii: exist o continuitate a aplicrii metodelor i procedeelor att n cursul unei edine logopedice, ct i pe durata ntregii terapii; durata aplicrii lor depinde de tipul i gravitatea tulburrii de limbaj, de momentul sau etapa terapeutic la care ne aflm i de trsturile de personalitate ale logopatului; reevaluarea programului de intervenie presupune adeseori modificri ale strategiei iniiale. pe ct posibil, toate activitile logopedice vor avea o finalitate concret pe care copilul s i-o poat reprezenta i s o poat atinge la sfritul activitii. TULBURRILE DE PRONUNIE DISLALIA Definitie: Tulburarea vorbirii caracterizat prin deficiene n pronunarea unor sunete sau grupe de sunete, vorbirea n ansamblul ei fiind normal.. Mai rar se ntlnesc i forme n care extinderea dificultilor de pronunie la o gam larg de sunete face ca vorbirea s devin aproape neinteligibil. Etiologie: 1) anomalii anatomo-fiziologice ale organelor periferice implicate n actul vorbirii; 2) anomalii structurale i funcionale la nivelul scoarei cerebrale cu efecte grave n ce privete recepia i nelegerea limbajului (afazii senzoriale) i exprimarea acestuia n scris i vorbire (afazii motorii); 3) tulburri de dezvoltare sau leziuni ale cilor nervoase efectorii; 4) lipsa de stimulare a comunicrii verbale; 5) existena unor modele verbale dialectale care sunt imitate de copil; 6) meninerea obiceiurilor vicioase de pronunie mai ales cnd anturajul ncurajeaz aceasta n mod indirect. Clasificare: Dup locul de producere: periferic / central (dizartrie). Dup etimologie: organic / funcional. Dup simptomatologie: - monomorf (simpl) cnd dificultile se rezum la un singur sunet sau categorie de sunete; - polimorf (complex) cnd tulburrile au caracter extins, afectnd grav vorbirea;

a)

23

total cnd sunt afectate toate fenomenele, vorbirea devenind neinteligibil. Dislalia monomorf: - sigmatismul, se refer la tulburarea pronuniei sunetului s (z); - rotacismul (r), lambdacismul (l), fitacismul (f); - cnd sunetul este nlocuit cu altul (r l, n, i) = parasigmatism, pararotacism etc. Sigmatismul: interdental, addental, lateral, strident, palatal, nazal, bilabial. Rotacismul: velar, uvular, bucal, labial, labiodental, nazal. Reguli pentru producerea dilaliei: - substituirea unui sunet cu un altul asemntor; - deformarea sunetelor ce presupun un grad mai mare de dificultate; - omiterea sunetelor mai dificile; - omiterea, deformarea sau substituirea sunetelor care fac parte din grupurile consonantice. Schema cadru de corectare a dislaliei periferice simple: 1. exerciii de gimnastic (micri ale buzelor i limbii); 2. exerciii de respiraie; 3. educarea auzului fonematic; 4. corectarea sau impostarea sunetului (intuire, derivare, generare mecanic). r ra, re ar ara, arc, brad silabe poziie final intervocalic post i preconsonantic directe automatizare (conversaii, poezii). RINOLALIA Definitie. Tulburare de pronunie asemntoare dislaliei ns la care aspectul nazal este principal. Clasificare (ine cont de etiologie): 1) forme organice: rinolalia organic deschis (aperta), rinolalia organic nchis (clausa), mixt coexistena cauzelor; 2) forme funcionale: rinolalia funcional deschis (hipotonie velar, tulburri respiratorii), nchis (hipertonie velar, obstrucie velofaringian), mixt. Spre deosebire de dislalie, n rinolalie, datorit nazalizrii, vocea are un caracter dezagreabil, afectnd grav inteligibilitatea. Terapia: 1 etapa preoperatorie 2 etapa postoperatorie (exerciii de respiraie i de gimnastic a vlului palatin = cscat artificial). Fenomenul de compensare post-operatorie este important deoarece chiar i atunci cnd interveniile chirurgicale sunt destul de radicale, totui, datorit controlului funcional al organelor fonoarticulatorii, pot fi reduse unele inconveniente post-operatorii. SPECIFICUL TULBURRILOR DE PRONUNIE LA COPIII CU DIZABILITI:

-

24

Trsturile de specificitate = fragilitatea conduitei verbale = neputina persoanei cu handicap de a exprima logicogramatical coninutul situaiilor semnificative, de a se menine la nivelul unui progres continuu i de a-i adapta conduita verbal la schimbrile ce apar n diverse mprejurri. Copilul cu deficien mintal: Latura oral a limbajului verbal este mai bine dezvoltat dect cea grafolexic. Cel mai frecvent ntlnite sunt dislaliile i dislexodisgrafiile. Tulburrile grave sunt mult mai frecvente dect la copiii normali. La deficienii mintali cu grad moderat i profund nu se manifest blbiala sau are forme simple. Copilul cu deficien de auz: Tipurile i gradele de tulburare depind de tipul i gradul pierderii auditive. Afectarea percepiei auditive conduce la dificulti sau incapaciti n nelegerea mesajului verbal. Pierderea de auz influeneaz feedback-ul. La surzi mutitatea impune declanarea activitii de ortofonie i labiolectur. Reglarea vorbirii se face pe cale tactilkinestezic. Copilul cu deficien de vedere: Tulburrile de pronunie n procent mai redus. Totui, comparai cu copiii cu vedere normal, ambliopii i nevztorii au mai multe tulburri de articulaie. La nevztori lipsete comunicarea paraverbal (gestic, mimic). BALBISMUL Definitie. Tulburare de limbaj datorat destructurrii ori funcionrii defectuoase a reglajului verbal, constnd n dezordine intermitent a pronuniei, repetri convulsive ale unor foneme, blocaje ale fluxului vorbirii, emiteri precipitate. Balbismului i se asociaz grimase, ticuri, spasme. Clasificare: 1) forma clonic clonotonic - Atunci cnd se manifest prin repetri explozive, involuntarea unor sunete sau silabe la nceputul cuvintelor; 2) forma tonic tonoclonic Dac se constat o ntrerupere sau blocare a cursivitii vorbirii datorit apariiei unor spasme la nivel glotolaringian. Se structureaz ca fenomen patologic la vrsta de 4-5 ani, odat cu folosirea intensiv a propoziiilor i se consolideaz la intrarea n coal. Blbiala are efecte negative, n primul rnd asupra personalitii. Spre deosebire de alte tulburri de limbaj, ea nu se reduce odat cu vrsta ci se amplific. Simptomatologie: - spasme ale aparatului fonoarticulator, aritmie (disritmie, pn la aritmie), monotonie a vorbirii, embolofrazie (exprimare perifrastic), inversiuni, sunete parazitare, stil telegrafic pn la refuz categoric de a vorbi. Frecvena ce mai mare este la biei (4 : 1). Etiologie: - factori favorizani: hiperexcitabilitate, debilitate somatopsihic, mediu familial traumatizant psihic, bilingvism; - factori agravani: atitudinea depreciativ a familiei fa de tulburrile de limbaj ale copilului, situaia n care copilul trebuie s vorbeasc (examinare colar stresant), atitudinea grupului colar, a cadrelor didactice; - factori declanatori: oc psihic, solicitri intempestive de a lua cuvntul, anxietate, trac, auditoriu ostil. Relaia dintre balbism i logonevroz (consecin a balbismului):

25

Balbismul se transform n logonevroz atunci cnd apare sau exist pe un fond nevrotic ca urmare a contientizrii handicapului i a tririi acestuia ca pe o dram, o frustrare. Intervenie i prognostic n terapia blbielii i logonevrozei: - intervenia precoce; - programul este structurat pe urmtoarele criterii: i. cunoaterea de ctre logoped a structurii relaionale a copilului; ii. depistarea cauzelor; iii. nceperea interveniei ct mai timpuriu; iv. adecvarea metodelor i procedeelor la tipul i gradul tulburrii, la vrsta subiectului; v. obinerea ncrederii subiectului n capacitatea profesional a logopedului; vi. corelarea reeducrii verbale cu reconfigurarea imaginii de sine i a stilului relaional. a) terapie simptomatic gimnastic general, educarea respiraiei, reeducarea ritmului vorbirii; b) psihoterapie sugestionarea (mai ales la copii), relaxare, hipnoz, psihoterapia de familie, ludoterapia, psihodrama, arterapia. TULBURRILE DE VOCE Sunt considerate tulburri de voce acele distorsiuni ale amplitudinii frecvenei, timbrului i rezonanei vocale ce devin stabile i afecteaz negativ existena cotidian a invidiului. Cauze: - organice (malformaii, intervenii chirurgicale n cancerul laringian etc.) - funcionale (paralizie a muchilor laringieni, disfuncii ale glotei); - psihice (oc psihic, trac, stres). Simptomatologie: Difer n funcie de gravitatea tulburrilor, mergnd de la rguela, senzaie de corp strin n gt, durere, tuse, pn la vorbire n oapt i chiar dispariia vocii. Clasificare: a) fonastenia sau oboseala vocii; b) disfonia tulburare a vocii ce implic distorsiuni ale registrului vocal i a calitii sunetelor; pronunia poate fi nazal sau rguit, baritonal. c) de falset vocea oscilant; d) mutaia patologic a vocii e) voce nazalizat (rinolalie); f) afonia (dispariia vocii). Intervenii terapeutice: - principiul odihnei vocale (exerciii de respiraie verbalevocale, emisia n registrul normal de vorbire). TULBURRILE DE SCRIS-CITIT (dislexo-disgrafia) Definiii:

26

DISLEXIA = perturbare a mecanismelor citirii conducnd la deformri, erori i lacune. Simbolurile citite nu sunt precis identificate, clar nelese i corect reproduse. DISGRAFIA = perturbare a nvrii scrisului, exprimat n omisiuni de litere, inversri, substituiri. Se mai manifest sub aspect dezordonat al scrisului, dispunere deficitar n planul hrtiei, dizortografii i agramatism. Etiologie: - cauze ereditare ce determin deficiene vizual-perceptive, psihomotorii sau de organizare a activitii psihice superioare; - cauze care in de educaie (mediul familial), anturaj etc.; - cauze somatice (de ordin neurologic, de tip psihiatric, traume afective). Simptomatologie: 1) la nivel fonem-grafenului dificulti n diferenierea auditiv a fonemelor i vizual a grafemelor (vezi figura), tulburri n citirea i scrierea consoanelor (che-chi); d b q p la nivelul cuvntului distorsiuni n scrierea i citirea silabelor, n comprimri de cuvinte sau desprirea n silabe; 3) la nivelul propoziiei i frazelor dificulti n respectarea regulilor de ortografie, ritm lent de citire i scriere, deficiene ale stilului grafic (scriscititul n oglind). Clasificare (dupa E.Verza): 1) dislexo-disgrafia specific sau propriu-zis manifestat printr-o incapacitate paradoxal n formarea deprinderilor grafo-lexice, se remarc dificulti pregnante n activitatea de compunere sau scriere dup dictare, dei copilul poate copia unele litere. 2) dislexo-disgrafia de evoluie sau de dezvoltare caracterizat prin absena unor procese semnificative n achiziia deprinderilor de scris-citit n pofida eforturilor depuse. Sunt frecvente substituiri, inversiuni, confuzii, adugiri. 3) dislexo-disgrafia consecutiv apare ca tulburare asociat n alte deficiene cum ar fi afazia, hipoacuzia, ambliopia, tulburrile psihomotorii. 4) dislexo-disgrafia spaial manifestat prin scris-citit n diagonal; 5) dislexo-disgrafia motric (scris neglijent, tremurat); 6) dislexo-disgrafia liniar incapacitatea de a trece la rndul urmtor. Forme specifice ale dislexo-disgrafiei la elevii cu dizabiliti: 1) Dislexo-disgrafia n scrierea i cititul elevilor cu deficien mintal. Apar frecvent forme ale dislexo-disgrafiei datorit deficienelor operaiilor gndirii, cele mai afectate fiind analiza, sinteza i comparaia, n constituirea funciilor simbolice, tulburri de tip perceptiv i psihomotor. Elevii cu deficien mintal nu se concentreaz asupra actului citirii, privirea lor fie se blocheaz, fie alunec peste propoziii i fraze. Sunt incapabili s rezume folosind propriile cuvinte, tocmai cele citite. Scrisul, dincolo de srcia semantic, are un aspect dezordonat, rigid, inestetic. n deficiena mintal sever i profund se ajunge la alexie i agrafie. 2) La elevii cu deficiene vizuale sunt dou categorii de probleme: 2)

27

- ambliopii care recurg la scris-cititul obinuit i atunci apar dificulti explicative datorit percepiei vizuale sczute i reprezentrilor grafice insuficiente. Apar confuzii ntre literele asemntoare optic. Incapacitatea citirii-scrisului de mn. Acioneaz n sens compensator auzul. Se recomand i antrenamentul tactil-kinestezic. - nevztorii care folosesc sistemul Braille. Etapele demersului corectiv-recuperator n dislexo-disgrafie: Sunt dou tipuri: 1) generale exerciii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor i a psihomotricitii minii, exerciii pentru dezvoltarea auzului fonematic, exerciii pentru dezvoltarea capacitilor de orientare i structurare spaial, efortul de nlturare a atitudinii fa de scris-citit; 2) speciale citirea imaginilor, izolat i n suit, dezvoltarea capacitilor de sesizare a relaiei dintre fonem i grafem, recurgerea la scris-cititul selectiv, cititscrisul simultan cu logopedul; citirea i scrierea n tafet, pe roluri etc.; automatizarea deprinderilor de scris-citit prin copiere, dictare i compunere; dezvoltarea limbajului i stimularea ntregii activiti psihice. RETARDUL DE LIMBAJ Definiie: Este considerat ca avnd o ntrziere n apariia i dezvoltarea limbajului copilul care pn la vrsta de 3 ani folosete un numr redus de cuvinte, aproape totdeauna afectate ca pronunie i care nu formeaz propoziii simple, dei auzul este bun, organele fonoarticulatorii sunt normal constituite, iar dezvoltarea intelectual este corespunztoare vrstei cronologice. Perioad de lalaiune scurt i srac n producii sonore. Primele cuvinte apar n jurul vrstei de 2 ani. Fonemele dificile lipsesc sau sunt nlocuite cu altele mai uoare. La 4-5 ani vocabularul activ este de 20-30 cuvinte. Se pot asocia deficiene n operarea mental, deficiene de tip neuromotor i psihomotor. Etiologie: factori neurologici mai ales cei care determin leziuni cerebrale sau nervoase; - factori traumatologici accidente, traumatisme ale mamei - factori smatici; - factori psihologici i psihosociali abandonul familial, neglijare verbal i acional, greeli n educaie, mediul familial conflictual; - factori constituionali anumite trsturi ereditare care ar fi rspunztoare de apariia unei inutiliti lingvistice manifestate n toate domeniile limbajului. Formele retardului de limbaj: 1) form pur, fr simptome somatice sau neuropsihice; 2) form constituional; 28 -

3) form sechelar (asociat leziunilor cerebrale); 4) form somatic (asociat rahitismului); 5) form psihogen (apare fie pe fond nevrotic, fie pe fondul unui oarecare deficit intelectual). Etapele interveniei logopedice se refer la: 1) psihoterapie; 2) modelul stimulrii lingvistice corectndu-se tulburrile de pronunie, blbiala, formarea deprinderilor de scris-citit, unei comunicri funcionale; 3) modelele de interferen lingvistic: nlturarea modelelor negative, ncurajarea modelelor pozitive, recuperarea fr eforturi foarte mari, aspectul psihoterapeutic fiind foarte important aici.

Capitolul III TULBURRI DE COMPORTAMENT 1. Handicapul comportamental; precizri terminologice 2. Delimitri conceptuale; clasificri; Forme acute i cronice 3. Polihandicap TULBURRILE DE COMPORTAMENT (dup E.F. Verza, 2002) Delimitri conceptuale in handicapul de comportament In ceea ce priveste comportamentul ca expresie a relaiei dintre dezvoltarea psihic, dintre dezvoltarea personalitii i mediul ambiant in care triete individul, putem defini tulburrile de comportament ca fiind abateri de la normele i valorile umane pe care le promoveaz un anumit tip de societate. Aceste abateri comportamentale se inscriu in categoria larg a fenomenelor de inadaptare i pot aprea la toate nivelurile de varste, fiind determinate de o varietate de cauze. In limbajul tiinific, ca apoi i in cel cotidian, handicapurile de comportament sunt cuprinse in mod sintetic in conceptul de delicven i uneori in cel de infraciune (mai cu seam in tiinele juridice). Aceti termeni desemneaz comportamente nonconformiste, care pot produce efecte negative atat pentru individ, cat i pentru societate. Din punct de vedere psihologic,indivizii care au astfel de comportamente aberante prezint dezechilibre sau o stare deficitar in unul sau pe toate palierele: maturizrii psihice, structurrii contiinei de sine i a contiinei sociale, asimilrii normelor i valorilor social-culturale, structurrii motivaional-caracteriale, maturizrii sociale. Cauze i forme ale handicapului de comportament Manifestrile comportamentale sunt trite in plan intern i au un efect circular. Ele se percuteaz asupra subiectului, meninand sau modificand caracteristicile ce au stat la baza declanrii iunilor

29

respective. In categoria tulburrilor in planul intern cuprindem anxieti i frustrri prelungite, instabilitate afectiv i depresii, ostilitate i neacceptarea colaborrii cu cei din jur, slab dezvoltare afectiv i indiferen, trirea unor tensiuni, repulsie fa de activitate, dereglri ale unor funcii psihice. Acestea determin tulburri de comportament de forme i intensiti diferite, in funcie de profunzimea dereglrilor interioare i se concretizeaz, in exterior, prin: reacii afective instabile (fric, manie, furie, ras i plans nestpanit), agitaie motorie i micri dezorganizate, negativism i apatie, teribilism i infatuare, furt vagabondaj, cruzime i aberaii sexuale. In ceea ce priveste tulburrile de comportament specifice perioadei copilriei, Mariana Neagoe (1997) subliniaz c ele apar pe fondul unor tulburri de dezvoltare, care determin o incetinire a dezvoltrii prin meninerea infantilismului, o dezvoltare inegal in unele paliere psihice i o afectare a dezvoltrii sau distorsionare a acesteia. Toate acestea pot ave la baz o multitudine de cauze care acioneaz asupra subiectului in diferite perioade de varst. De asemenea, putem vorbi de sechele datorate leziunilor cerebrale, ca urmare a meningo-encefalitelor sau a traumatismelor, modificri chiar endocrine produse brusc in condiii de mediu nefavorabil i chiar disconfortul psihic i influenele negative ale anturajului. Lipsa de supraveghere a copiilor, lipsa de autoritate sau autoritatea tiranic a prinilor, impreun cu neantrenarea in activitate, pot duce la prsirea domiciliului i chiar la vagabondaj. Astfel de fenomene se asociaz aproape intotdeauna, cu carene afective ce determin trsturi egocentrice sau subestimare. Tulburrile de comportament au o frecven diferit de la o perioad de varst la alta. Uni autori (1970) consider c tulburrile de comportament au cea mai mare frecven intre 14 16 ani, dup care se atenueaz, iar cand se manifest la varsta adult capt forme caracteriopate cu tendine spre stabilizare i repercusiuni antisociale. In literatura de specialitate (U. chiopu, E. Verza, 1997) s-a pus in eviden i relaia dintre infracionalism i conduitele sexuale aberante, la baza crora se afl frecvent experiene negative de tipul: - incidente sexuale negative, produse in copilrie, prin reacia unui homosexual, a incestului sau a violului, genereaz imaturitatea in conduite; - lipsa unor modele sexuale concrete in familie, cu care s se identifice, determin sporirea riscului apariiei conduitelor aberante; - izolarea excesiv fa de ali copii i lipsa de educaie social determin team fa de sexul opus i dificulti de stabilire a relaiilor interpersonale; - imaturitatea i lipsa de responsabilitate determin dependen de ceilali i sugestibilitate crescut la influenele negative; - teama i anxietatea excesiv din familie i coal duce la tensiuni i hiperaciuni sexuale; - viaa auster i deprivarea de relaii sociale creeaz un risc in adaptarea comportamentelor mature i armonice.

30

Minciuna este o abatere comportamental simpl, care semnific formarea particularitilor negative ale personalitii. Ea evolueaz diferit in funcie de varst. Dac in perioada anteprecolar minciuna nu poate fi luat ca o not specific a unui character negativ ci doar ca o form de adaptare la condiiile noi, cu timpul, prin repetare, devine o obinuin i se poate transforma intr-o caracteristic negativ a personalitii. Furtul este o alt abatere comportamental cu consecine mult mai grave. La baza acestuia se afl un sentiment de frustrare cu pronunate note de anxietate. Furtul efectuat in band imbrac forme mai grave i cu pronunate note de teribilism, mai ales la tineri. In ontogeneza timpurie, in forma sa incipient, furtul se manifesta prin insuirea forat sau brutal a jucriei partenerului, ca mai tarziu s ia forma insuirii obiectului dorit pe furi, cu o nuan de laitate. Jaful ca form de comportament foarte grav are loc sub ameninare sau ca act de violen. Situaia devine tragic i complex cand jaful se produce in band, evideniind caracteristicile personalitii dizarmonice, a unei dezvoltri psihice sczute in care discernmantul este limitat. Fuga de acas i vagabondajul, ca forme de manifestare a unui comportament tulburat, apar pe acelai fond. Un asemenea fenomen are loc in cazul copiilor introvertii, emotivi, anxioi, dar i la cei agitai, frustrai afectiv, neadaptai in colectiv, conflictuali i labili. Vagabondajul, ca deteriorare comportamental grav, se asociaz adeseori cu alte forme aberante, cum ar fi prostituia i perversiunile sexuale. Stresul/oboseala -provocate de un consum nervos rapid duce la scderea activitii intelectuale, ceea ce atrage dup sine instalarea unor noi alte feluri de tulburri de comportament. O asemenea oboseal faciliteaz instalarea fenomenelor astenice, ce determin tulburri in plan psihic: diminuarea activiti mnezice, scderea capaciti de concentrare i incapacitatea de a indeplini sarcini complexe. In plan comportamental, oboseala duce la apariia anxietii, irascibiliti, insomniei, scderii apetitului pentru activitate, a manifestrilor unor dereglri ale limbajului, a incpanri i negativismului.

POLIHANDICAPUL (DUP E.F. VERZA, 2002) Delimitri conceptuale in polihandicap Prin polihandicap se inelege existena a dou sau mai multe forme de handicap, asociate la aceeai persoan i insoite de o varietate de tulburri. Diversitatea tulburrilor este dependent de gravitatea acestora i de numrul simptomelor care sunt asociate intr-o form de baz de tip sindrom. De aceea, integrarea colar se realizeaz diferit, in cele mai bune situaii, parial sau total, in funcie de profunzimea handicapului. In cazul polihandicapului, avem de-a face cu handicapuri severe sau profunde fie intrun palier al activitilor fizice i psihice, fie cu dificulti in toate componentele principale ale activitii psihofizice. Dar, putem intalni i handicapuri singulare, reunite, i care pot fi, ins, extrem de grave (profunde) i la care componenta afectat este deteriorat total i pe toate secvenele acesteia. Astfel, apar disfuncionaliti la nivel organic, care pot sa afecteze, negativ, planul psihic general.

31

Aadar, polihandicapul se gsete in majoritatea sindroamelor handicapului de intelect, in unele deficiente fizice i in deficiente senzoriale, i mai ales in cazul asocierii lor. Dintre acestea, le vom reine pe cele mai importante, cum sunt: toate sindroamele deficienei mintale, surdo-cecitatea, autismul. Sindroamele handicapului de intelect a. Sindromul Down Acest sindrom a fost descris, in anul 1866, de Langdon Down, i se caracterizeaz prin triada: dismorfie particular, intarziere mintal i aberaie cromozomial. b. Oligofrenie fenilpiruvica (fenilcetonuria sau boala lui Folling). Este o tulburare metabolic ereditar, o forma grav a handicapului de intelect. c. Idioia amaurotic (sau boala lui Tay-Sachs) Aceasta disfuncie are o frecven mai redus. La natere copilul da impresia de normalitate, pentru ca la 3-6 luni sa devin apatic, cu o motricitate ce nu evolueaz in mod normal. d. Gargoilismul Se regsete la categoriile de handicapai, de la formele cele mai uoare pan la cele mai grave. e. Hipertiroidismul Este caracterizat de plasarea laterala a ochilor cu distante mari intre ei, determinand un aspect animalic. f. Sindromul Turner Persoanele din aceast categorie prezint faa rotund, urechi late i implantate in partea de jos a craniului, spre gat, care este scurt. Este caracterizat de asemenea de absena semnelor sexuale. g. Sindromul Pseudo-Turner Prezint caracteristici ce fac legtura cu sindromul descris mai sus. Este intalnit la biei. Simptomele sunt asemntoare cu cele ale deficientei Turner clasice, prul este aspru, gura triunghiular (gura de pete), prezint strabism. h. Cretinismul endemic Este pregnant legat de mediul de via. Apariia acestuia se datoreaz de proporia insuficient a iodului in sol sau in ap, ceea ce impiedica producerea hormonului tiroidian cu efecte in dezvoltarea psihic i cea fizic. Metabolismul este redus i prezint imaturitate sexuala. Surdo-cecitatea Datorita asocierii surdomutitii cu cecitatea se produc grave perturbri in existena individului, deoarece perceperea lumii inconjurtoare i comunicarea cu aceasta se restrange la un numr minim de canale. La orbul surdomut sunt afectai principalii analizatori: vzul, auzul i cel verbo-motor. In surdo-cecitate, deficienele se pot instala concomitent, dar de cele mai multe ori apare mai intai una, ca la scurt timp sa urmeze i cealalt. Este destul de greu sa se depisteze aceste deficiene de timpuriu. In primii doi ani de via, datorita meninerii unor resturi de vedere, prinii nu sesizeaz starea de handicap a copilului sau se amgesc crezand ca este vorba de un fenomen trector, i incercand tot felul de tratamente ajung sa orienteze copilul spre recuperare educaionala specializata abia pe la 6 - 7 ani. In cazul in care handicapul survine la precolar sau la colar, vor aprea tulburri grave, dezorientare i depresie totala la copil, cat i la prini. Procesul educaional - recuperativ se bazeaz pe posibilitile de preluare a funciilor afectate de ctre analizatorii valizi i dezvoltarea unor capaciti prin intermediul acestora, care sa fac posibila umanizarea i comunicarea cu lumea inconjurtoare.

32

Autismul Termenul a fost formulat de Blueuler, la inceputul secolului. El se referea la dereglri secundare de natur psihogenetic pe care le raporta la o categorie definitorie de tulburri primare. Acestea din urma se regsesc i in autism, i constau in dereglri ale asociaiilor de idei, intreruperea fluxului ideativ, dereglri de limbaj i stereotipii, stri de excitaie puternica, ce altereaz cu cele de depresie, dereglri neuro-vegetative, secondate de halucinaii in plan psihic. Mai tarziu, conceptul de autism a fost bine conturat i definit in raport cu alte categorii de handicap, ins este considerat ca fiind controversat in raport cu caracteristicile comportamentale i manifestarea funciilor psihice ce le genereaz pe parcursul vieii individului. Etiologic, termenul de autism provine de la cuvantul grecesc autos care inseamn insui sau eu-l propriu i de la accepiunea data autismului de L. Kanner, ca fiind retras i mulumit de sine insui. Din punct de vedere etiologic, au fost elaborat:: trei categorii de teorii distincte, ce fac posibila explicarea autismului. 1. Teoriile organice Acestea considera ca autismul se datoreaz disfuncii organice., de natura biochimica sau insuficiente dezvoltri structurale a creierului. 2. Teoriile psihogene Interpreteaz autismul ca pe un fenomen de retragere psihologica fata de tot ceea ce este perceput ca fiind rece, ostil i pedepsitor. 3. Teoriile comportamentale Considera ca autismul infantil ia natere printr-un ir de comportamente invate i care se formeaz in urma serii de recompensri i pedepse intampltoare. Sunt invocate, in paralel, i alte cauze, cum ar fi: - bolile infecto-contagioase; - traumatismele din timpul sarcinii i ale naterii; - cauze ereditare; - anomalii ale creierului; - existena hidrocefaliei, a epilepsiei .a. Dup cum am vzut, din punct de vedere simptomatologic, paleta acestora este foarte extins. Sintetic, ele pot fi grupate astfel: a) dificulti de limbaj i comunicare; b) discontinuitate in dezvoltare i invare; c) deficiente perceptuale i relaionale; d) tulburri acionale i comportamentale; e) disfuncionaliti ale proceselor, insuirilor i funciilor psihice .

33

Capitolul IV HANDICAPUL SENZORIAL 1. Handicapul vizual 2. Handicapul auditiv 3. Handicapul fizic i neuromotor DEFICIENA DE VEDERE I. ETIOLOGIE

a) AMBLIOPIA (vedere tocit) este corespondentul hipoacuziei. Gradul maxim de orbire = cecitate, care poate fi: - periferic este afectat receptorul = retina; - central la nivel psihologic, iar analizatorul este intact. b) ORBIREA (cecitatea), care difer: - persoanele care s-au nscut nevztoare cecitate congenital; - persoanele care au devenit nevztoare cecitate survenit, cu dou aspecte deosebite: o orbirea aprut precoce (< 3-4 ani) i copilul are foarte puine imagini mintale, reprezentrile se terg; o cecitatea aprut tardiv (20-30-50 ani), cnd are reprezentri solide, iar universul verbal este foarte bine dezvoltat. n funcie de dobndire: 1) deficiena de vedere a fost dobndit lent, mai ales ca urmare a unei afeciuni degenrative are timp s-i restructureze viaa personal i orientarea; 2) deficiena de vedere apare brusc (explozie, arsur) efect devastator asupra personalitii individului, cu stare depresiv profund, introvertire, renunare la relaiile interpersonale, resemnare sau irascibilitate, dezorganizarea imaginii de sine, evitarea angajrii n diverse activiti, sentimentul profund de neajutorare. Persoanele care s-au nscut nevztoare sau care au devenit astfel la o vrst mic, sunt i rmn mult mai echilibrate psihic i mai adaptate la mediul fizic i social, dect persoanele care au devenit deficiente de vedere la o vrst mai mare. Criterii de clasificare: a) tulburri ale refraciei oculare: miopia (apare i datorit vrstei), hipermetropie (razele luminoase sunt focalizate n spatele retinei), astigmatismul (mai multe focare de focalizare), anizometropia (determinat de capacitile de refracie diferite la cei doi ochi). Ochiul normal = emetrop. b) cauze datorate afectrii mediilor refringente (corneea, umoarea apoas, cristalinul, umoarea vitroas): keratita (opacifierea corneei), leucom (tot opacifiere), cataract. Albinismul conduce ntre altele i la afectarea funciei vizuale. Van Senden experimente pe persoanele care i-au redobndit vederea dup o perioad lung de timp primele lucruri vzute sunt culorile primare, pentru c sunt nsuiri primare, apoi nuanele; nu puteau sesiza formele pentru c nu aveau criterii de delimitare; ocul oglinzii, ocul ferestrei.

34

c) anomalii ale percepiei cromatice: daltonismul (nu percepe culoarea rou), deuteranopsia (defectul de percepere a culorii verzi), tritanopsia (albastru), acromatopsia (mai rar incapacitatea de a distinge culorile vede totul n tonuri de gri); d) alte cauze: glaucomul (rezultatul creterii presiunii intraoculare durere), nistagmus (micri involuntare ale globului ocular). Indici ai ambliopiei: - acuitatea vizual (AV) = capacitatea ochiului de a aprecia configuraia, forma, conturul i detaliile obiectelor i imaginilor, precum i de a percepe cea mai mic distan dintre dou puncte; - cmpul vizual (CV) = spaiul pe care-l poate cuprinde ochiul ce privete fix un reper. Acuitatea vizual se determin prin ortotip (dezavantaj: neputnd fi variate, pot fi nvate pe de rost) i prin dioptropon. Grade de ambliopie: - 0,75% din acuitatea vizual normal reprezint vederea profesional minim; - ambliopie uoar acuitate vizual ntre 0,5-0,3 nu vede jumtate sau 30% din ct vede un om normal; - ambliopie medie acuitate vizual ntre 0,3-0,1 - ambliopie accentuat sau forte acuitate vizual < 0,1. Dac vederea restant este mai mic de 1:200, persoana mai poate percepe micarea minii n faa ochilor i dac este mai mic de 1:400 mai vede lumina i obiectele n micare vara. Muli nevztori percep lumina i conturul nceoat al obiectelor.II.

PROCESELE PSIHICE LA DEFICIENTUL DE VEDERE

Diferena este mai puin marcant dect la deficientul de auz, deoarece nvarea limbajului asigur prin abstractizare i generalizare capacitatea de mbogire informativ. Percepia n cazul ambliopilor, vederea restant asigur mare parte din informaia vizual necesar. Ei sunt net avantajai fa de hipoacuzici, pentru c dobndesc mai multe informaii. Totui, calitatea i cantitatea reprezentrilor, volumul, flexibilitatea i pregnana acestor prezint un decalaj n raport cu cunotinele verbale, fapt care se observ n recunoaterea deficitar a unor obiecte sau fenomene, precum i n capacitatea redus de actualizare a unor trsturi specifice (nu are legtur cu calitile memoriei). Relaia dintre reprezentare-limbaj-gndire: gndirea se bazeaz uneori exagerat pe reprezentrile de tip verbal, n detrimentul suportului intuitiv. Acest fenomen poate avea drept consecin verbalismul (vorbete foarte mult i detaliat, dar nu poate concretiza). Atenia auditiv se dezvolt compensator. La fel i memoria. Datorit faptului c persoana nevztoare este nevoit s se ghideze dup indici predominant sonori, harta mintal este saturat de astfel de repere. El trebuie s recurg la ecolocaie (exist un punct mort: napoi i sus) efectul Doppler: obiectele n micare + sunetul. Orientarea: este foarte important: - s depisteze sursa sonor; - s depisteze caracterul static sau kinetic al sursei. Orientarea spaial deficienii de vedere au probleme cu tridimensionalitatea (de ordin mare 1 km). Pentru un deficient de vedere este important meninerea ordinii obiectelor n camer sau n spaiul n care se desfoar.

35

n cazul deficientului de vedere, exist trei tipuri de spaiu: - spaiul imediat (cel din imediata sa vecintate 50 cm); - spaiul mediat (spaiul nconjurtor civa metri investigat cu bastonul); - spaiul ndeprtat (ambientul relativ accesibil sau inaccesibil). III. IMPORTANA SCRIS-CITITULUI N SISTEMUL BRAILLE

Acesta este un sistem grafic care folosind combinaii de puncte red toate fonemele unei limbi. Unitatea de baz este reprezentat de 6 puncte dispuse n dou coloane. Combinaiile sunt organizate pe 5 decade (5 rnduri i 10 coloane). Exist o specializare funcional a minii pentru citire n sistemul Braille: degetul mare de la mna dreapt fixeaz obiectul i reprezint punctul de plecare n explorarea tactil. Citirea se realizeaz cu ajutorul degetului arttor i mijlociu, n timp ce cu mna stng se corecteaz i se completeaz cele citite. Forma n care se efectueaz citirea tactil-motorie este succesiv i analitic. Spre deosebire de aceasta, citirea n scriere alb-negru prezint fenomenul depirii i al anticiprii, asta nsemnnd c analizatorul optic reuete s surprind uniti mai mari de text la o singur expunere. Citirea, de regul, n alb-negru este mai rapid. Totui, sunt situaii n care nevztorii dovedesc rezultate mai bune. n faza automatizrii, cnd viteza de citire poate varia de la 115 semne/minut n faza iniial, la 500 semne/minut. Exist i n sistemul Braille perioada post, preabecedar i abecedar. Spre deosebire de abecedarul copiilor cu vedere normal, acesta are mai multe consoane n etapa primar de nvare i se pred n doi ani de zile. IV. PRINCIPIILE EDUCAIEI VIZUALE

Educaia vizual este acea activitate psihopedagogic care const n recuperarea la maxim a vederii restante eficiena vizual. Obiective: 1) optimizarea funciei vizuale; 2) optimizarea indicilor funcionali ai percepiei vizuale; 3) educarea psihomotricitii i kinesteziei; 4) perfecionarea activitii de scris-citit; 5) rolul compensator al proceselor psihice componente ale personalitii. Principii: a) educaia vizual este parte integrant a procesului recuperatorcompensator; b) se desfoar individual sau pe grupe; c) se realizeaz n cabinete special amenajate; d) se contabilizeaz ntr-o fi de educaie special; e) se integreaz n contextul activitii cognitive i practice; f) ine cont de principiul gradrii efortului vizual; g) are un caracter sistematic i continuu; h) este supus reevalurii sistematice; i) este conceput conform principiului individualitii.

36

DEFICIENA DE AUZ CAUZELE DEFICIENEI DE AUZ Etiologia deficienei de auz este extrem de complex. 1) Cauze ereditare (surditi de origine genetic) sunt diverse afeciuni genetice care conduc, printre altele, i la surditate. 2) Cauze de mediu (surditi dobndite): a) surditi prenatale cauzate de: factori biologici (virusuri ale rubeolei, oreionului, hepatitei, meningitei; TBC, malarie); factori toxici (substane chimice ingerate de ctre mam, droguri, medicamente mai ales antibioticele injectabile); factorii expunerii radiologice; traumatismele suferite n perioada de sarcin; incompatibilitatea de rH dintre mam i ft. b) surditi perinatale cauzate de: traumatismele din timpul naterii care pot conduce la lezri ale urechii interne, la hemoragii meningeale, la asfixii datorit ncolcirii cordonului ombilical. c) surditi postnatale cauzate de: factori biologici care acioneaz direct asupra nou-nscutului; factori chimici: intoxicaii sau medicamentele administrate n cure intensive cu antibiotice (streptomicina, caramicina, gentamicina, neomicina etc.); traumatismele: accidente, expuneri la stimuli sonori extrem de puternici (ca intensitate i durat). Dup locul predilect de aciune exist surditi: la nivelul urechii externe: malformaii ale zonei respective, formaiuni crescute ce modific traiectul; la nivelul urechii medii: tot ce afecteaz membrana timpanului, acel sistem de transmitere format din cele trei oscioare, scleroza acestui sistem, sistemul de presiune; la nivelul urechii interne: leziuni sau malformaii ale organului Corti, ale membranei bazilare, ale regiun