ACADEMIA DE STUDII ECONOMCIE BUCURESTI

FACULTATAE DE FINANTE, BANCI SI BURSE DE VALORI

Performanta bugetara in Apararea Nationala

BATARIGA CARMEN ALINA

CUPRINS

1. STRATEGIA DE TRANSFORMARE A ARMATEI ROMÂNIEI …….…. 3

Argument …………………………………………………………………………… 3

1.1. Transformarea militară ……………………………………………………………… 4

1.2. Transformarea Armatei României ……………………………………………….…. 5

1.3. Strategia de Transformare a Armatei României ……………………….…..…. 9

1.4. Transformarea în domeniul Managementului financiar–contabil ……………… 13

1.5. Implementarea Strategiei de Transformare a Armatei României .......................14

2. ASPECTE ECONOMICE ALE INTEGRARII ROMANIEI IN N.A.T.O. .... 16

3. ANALIZA SWOT ................................................................................................. 20

4. CONCLUZII ......................................................................................................... 25

5. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................... 26

2

1. STRATEGIA DE TRANSFORMARE A ARMATEI ROMÂNIEI

ARGUMENT

Noile provocări la adresa securităţii, generate de suprapunerea unor procese precumglobalizarea şi fragmentarea, se adaugă formelor clasice de vulnerabilităţi, riscuri, şiameninţări.

Riscurile de natură asimetrică se diversifică şi se amplifică în intensitate şi ca arie demanifestare, iar prevenirea şi contracararea acestora constituie o responsabilitate comună a tuturor statelor.

Cerinţa Alianţei de a face faţă tuturor ameninţărilor precum şi natura responsabilităţilorconstituţionale ce-i revin, presupune ca Armata României să-şi dezvolte capabilităţi care să-i permită să desfăşoare operaţii pe teritoriul naţional, în aria de responsabilitate a NATO precum şi într-un mediu strategic mai extins, influenţat permanent de factori care impun schimbarea.

În cazurile în care interesele naţionale ale României sunt ameninţate sau securitateastatelor aliate este afectată, Armata, trebuie să fie pregătită să acţioneze atât împotrivaameninţărilor convenţionale cât şi a celor asimetrice, independent sau în cadrul Alianţei.

Violenţa se va manifesta nu numai prin lupta armată ci şi prin alte forme şi mijloacepolitice, economice, mediatice, psihologice şi informaţionale. Esenţa violenţei va avea la bază întrebuinţarea noilor arme şi tehnologii, inclusiv a celor de distrugere în masă, precum şi a unor mijloace care extind confruntarea în spaţiul cibernetic.

Transformarea Armatei României este concepută în corelare cu procesul detransformare a Alianţei. În condiţiile transformării forţelor, conceptelor şi capabilităţilor,Strategia de transformare a Armatei României reprezintă viziunea pe termen mediu şi lung referitoare la dimensionarea, pregătirea şi înzestrarea Armatei României pentru a participa la operaţiile viitoare.

Obiectivul fundamental al transformării constă în asigurarea capacităţii necesareArmatei României de a promova şi proteja interesele naţionale în faţa riscurilor şi ameninţărilor curente, aflate în dezvoltare şi a celor viitoare, îndeplinirea angajamentelor în planul securităţii şi apărării, asumate de ţara noastră în cadrul NATO şi UE, precum şi faţă de alte organisme internaţionale.

Scopul transformării Armatei României îl reprezintă realizarea unei structuri de forţemodernă, redusă, profesionalizată, echipată adecvat, dislocabilă, interoperabilă, cu capacitate de autosusţinere şi de protecţie multidimensională, cu o conducere flexibilă, care, pe baza informaţiilor şi datelor optime, să ia decizii în timp scurt.

3

1.1. Transformarea militară – cerinţă a evoluţiei mediului de securitate

Viziuni strategice şi tendinţe ale transformării

Transformarea este un proces care permite susţinerea intereselor strategice. Motorultransformării îl reprezintă contextul schimbărilor ce se produc în societate, trecerea de la era industrială la era informaţiei, schimbările în caracteristicile războiului precum şi ameninţările asimetrice. Răspunsul, din punct de vedere tehnologic, este canalizat către asigurarea unui grad ridicat de disponibilitate în tehnologia informaţiei.

Transformarea este un imperativ strategic. Aceasta va fi modelată şi influenţată derealităţile competiţiei specifice erei informaţiei şi dezvoltările războiului baza pe reţea. Puterea va fi determinată de capacitatea de distribuţie a informaţiei, accesul la informaţie şi viteza de decizie.

Transformarea este un imperativ tehnologic. Tehnologia în domeniul militaravansează mult mai rapid decât în domeniul civil. Combinaţia dintre avansul tehnologic,globalizare şi dezvoltarea ştiinţifică a creat câteva tendinţe semnificative în ceea ce priveşte evoluţia strategiei şi planificării apărării.

Transformarea este un imperativ economic. Principiile care se aplică la ora actualăîn economia modernă sunt cele ale determinismului dinamic complex, tratat de teoria haosului, în care contează unitatea şi reţeaua economică.

Transformarea militară reprezintă un proces continuu de dezvoltare şi integrare de noiconcepte, strategii, doctrine şi capabilităţi cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa şi gradul deinteroperabilitate a forţelor şi de adaptare a Alianţei la noul context de securitate, aflat într-o continuă schimbare care evidenţiază necesitatea de reevaluare a factorului militar ca principală sursă de credibilitate.

Transformarea apărării presupune corelarea conceptelor, organizaţiilor şi evoluţieitehnologiei în scopul asigurării bazei de capabilităţi. Schimbarea produsă în prezent este o provocare care impune un răspuns adecvat şi eficient

Transformarea tehnologică este doar unul din elementele transformării, la fel deimportante fiind şi schimbarea convingerilor, atitudinilor şi valorilor de grup. Tehnologiile nu sunt numai catalizatori în schimbarea culturilor, ci sunt chiar rezultatul schimbărilor în cultură sau comportament.

Pentru a menţine cultura schimbării în scopul asigurării de avantaje competitive în erainformaţiei, alimentării conducerii, educaţiei şi încurajării tendinţelor instituţionale şi individuale, precum şi pentru a realiza un echilibru, procesul de transformare trebuie să se bazeze pe inovaţie şi modernizare. Din această perspectivă, cerinţa fundamentală a transformării este continuitatea, care impune anticiparea viitorului, relaţionând evoluţia conceptelor, proceselor, organizaţiilor / structurilor şi tehnologiilor.

4

Transformarea militară trebuie privită ca un proces căruia îi este subsumat un set desemnificaţii, aflate în relaţii de interdependenţă:

• Transformarea ca mod de adaptare - presupune remodelarea forţelor armate înconformitate cu noile caracteristici ale mediului de securitate.• Transformarea ca reformă a domeniului apărării – implică modernizareainfrastructurii militare, îmbunătăţirea metodelor şi practicilor de management a resurselorpentru apărare (în special în ceea ce priveşte achiziţiile de armamente, logistică, politică de personal), îmbunătăţirea eficienţei sistemului de planificare, programare, bugetare şi evaluare, reducerea mărimii forţelor, trecerea de la planificarea bazată pe ameninţări la cea bazată pe capabilităţi.• Transformarea ca efect al revoluţiei în afacerile militare – presupune adoptareaşi implementarea tehnologiilor specifice revoluţiei tehnico - militare, restructurarea forţelor armate în concordanţă cu cerinţele erei informaţionale (unităţi de luptă reduse numeric, cu grad ridicat de independenţă şi mare putere de lovire), flexibilitatea ierarhiei de comandă, punerea accentului pe capacitatea de a desfăşura operaţii în reţea şi nu pe platforme de luptă, interoperabilitatea diferitelor categorii de forţe.

1.2. Transformarea Armatei României – cerinţă a transformării NATO şi structurilor militarea ale Uniunii Europene

Scopul, obiectivele, domeniile şi amploarea transformării NATO

Asigurarea apărării României, în context aliat, reprezintă un proces continuu şi complexextins asupra unui spectru larg de domenii, relaţii şi interdependenţe, destinat promovăriiintereselor şi obiectivelor de securitate ale statului, societăţii şi cetăţeanului, ea fiind definită şi promovată, în corelare cu politicile specifice ale NATO şi Uniunii Europene.

Scopul, obiectivele, domeniile şi amploarea transformării NATO

Evenimentele internaţionale din ultimul deceniu au accentuat necesitatea ca NATO săse adreseze surselor de instabilitate aflate în regiuni din afara ariei de responsabilitatetradiţională. Operaţiile militare din Afganistan, îndreptate împotriva surselor atacurilor teroriste, au demonstrat necesitatea realizării unor forţe moderne, uşoare, înalt tehnologizate, expediţionare precum şi a unui sistem modern de comandă şi control care să asigure rapiditate în procesul de luare a deciziilor. Aceasta a reconfirmat nevoia unei analize militare cuprinzătoare şi a demonstrat faptul că apărarea colectivă nu se mai poate concentra exclusiv pe ameninţările tradiţionale produse de forţe numeroase, aflate faţă în faţă. Terorismul global, potenţialul folosirii armelor de distrugere în masă, instabilitatea regională, statele dezmembrate, ideologiile radicale şi conflictele ingheţate sunt acum cea mai mare ameninţare la adresa viitorului păcii şi securităţii naţiunilor aliate.

5

Aceste schimbări ale mediului strategic s-au reflectat rapid în avântul tehnologiilor înalteşi convenţionale. Naţiunile şi-au văzut procesele de înzestrare, educaţie, instruire şicomunicaţii grevate aproape total de nevoia noilor tehnologii. Recuperarea rămânerilor înurmă, alocările financiare şi a altor resurse, au apărut, în cel mai bun caz dificile, iar în cele mai multe cazuri, imposibile. În acest context, statele membre s-au angajat ferm în direcţia îmbunătăţirii capabilităţilor militare ale Alianţei în câteva domenii cheie. Înfiinţarea Forţei de Răspuns a NATO (NRF) ca instrument de bază al cerinţelor operaţionale viitoare, precum şi ca “motorul” procesului de transformare reprezintă punctul de plecare imediat în acest complex şi dificil proces.

Scopul fundamental al transformării Alianţei, constă în crearea unor capabilităţimilitare care să permită forţelor aliate desfăşurarea operaţiilor în zona de responsabilitate şi în afara acesteia, îndeplinirea întregii game de misiuni, menţinerea consensului decizional în contextul extinderii, stabilirea unui nou tip de relaţii cu UE, Rusia, Ucraina, statele din Caucaz, Asia Centrală şi în cadrul Dialogului Mediteranean.

În viziunea Comandamentului Aliat pentru Transformare scopul transformării estecrearea unor forţe militare care să asigure:

• capacitate sporită de a acţiona în operaţii întrunite, multinaţionale, implementareade concepte noi şi realizarea obiectivelor de interoperabilitate;• exploatarea superiorităţii informaţionale în evaluarea globală, supraveghere şirecunoaştere, precum şi în sporirea capacităţilor de interpretare şi diseminare;• utilizarea metodei de „dezvoltare a conceptelor şi experimentării”, asupra noilorcapabilităţi şi structurilor, coordonarea judicioasă a instruirii prin simulare şi aplicaţiiîn teren cu accent pe rezolvarea situaţiilor de criză (urgenţe civile);• transformarea strategiilor la nivel departamental, prin realizarea unor capabilităţipermanent adaptabile cerinţelor transformării.

Procesul transformării în cadrul NATO, abordează trei domenii: cultura militară,planificarea şi transformarea capabilităţilor. Procesele aferente acestora se sprijină peîntărirea operaţiilor întrunite, exploatarea avantajelor informaţionale, conceptul dezvoltare - experimentare şi dezvoltarea capabilităţilor de transformare.Întărirea operaţiilor întrunite, realizează practic obţinerea obiectivelor pentru întreagagamă de misiuni NATO.Exploatarea avantajelor informaţionale, fundamentează strategia de transformareprin utilizarea informaţiei, anticipează unde, când şi cum şi vizează: creşterea capabilităţilor faţă de cererile de informaţii, creşterea capabilităţilor de apărare în domeniul informaţiilor şi capabilităţi de cercetare, observare şi recunoaştere adaptate conceptului de reţea.

Conceptul de experimentare şi dezvoltare presupune verificarea modului în careconceptele operaţionale şi organizaţionale, precum şi capabilităţile răspund provocărilor sau situaţiilor de criză.

6

Dezvoltarea capabilităţilor de transformare, vizează realizarea unor mecanismeputernice de implementare a rezultatelor experimentărilor şi dezvoltării conceptelor într-un timp foarte scurt, în scopul: dezvoltării unor programe de cercetare, experimentare şi instruire; transformării în domeniile instruirii, educaţiei şi structurii forţelor armate, cu menţinerea capacităţilor letale.

Procesul de transformare cuprinde:• Transformarea în domeniul pregătirii pentru luptă. Aceasta vizează atingereanivelului care să permită diferitelor structuri ale categoriilor de forţe să acţionezeîntrunit. Un rol aparte în acest domeniu le va reveni sistemelor de modelare-simulareperformante.• Transformarea în domeniul înzestrării. Urmăreşte reducerea duratei cicluluicerinţă-comandă-achiziţie-înzestrare, adaptarea proceselor de programare şibugetare, urmărirea şi evaluarea eficienţei programelor de înzestrare. Evidenţiazăcreşterea importanţei cercetării - dezvoltării precum şi eficienţa utilizării tehnologiilorcomerciale din domeniile informaţiei şi telecomunicaţiilor în politicile de înzestrare.• Transformarea în domeniul procesului de planificare a forţei.Noua filozofie a transformării în acest domeniu identifică următoarele priorităţi:- coordonarea procesului de planificare la nivelul unei naţiuni trebuie să sprijineinteresele de ansamblu ale Alianţei; în cadrul noii filozofii aceasta esteelementul cheie;- distribuirea echitabilă a responsabilităţilor şi beneficiilor între parteneri;- monitorizarea şi evaluarea acţiunii naţiunilor privind răspunsul acestora lacerinţele de ansamblu ale Alianţei capăta importanţă pentru identificareadomeniilor insuficient acoperite în cadrul procesului de planificare a forţei;- accentuarea disponibilităţii naţiunilor de a răspunde cerinţelor în conformitate cuevoluţiile mediului de securitate;- impunerea interoperabilităţii ca element principal pentru atingerea scopurilorcomune.Aceste priorităţi, sunt relaţionate direct cu domeniile principale ale procesului detransformare la nivelul managementului apărării asupra cărora celelalte state membre aleAlianţei îşi concentrează eforturile: identificarea cerinţelor, planificarea resurselor pe bază de programe, achiziţii şi managementul resurselor umane.

Transformarea la nivelul managementului apărării presupune schimbări înurmătoarele cinci domenii:• identificarea cerinţelor (ca urmare a impunerii unei perspective antreprenoriale,axată pe concepte superioare şi pe logica deciziei);• planificarea resurselor pe bază de programe (prin optimizarea Sistemului dePlanificare, Programare, Bugetare şi Evaluare);• achiziţii (ca urmare a necesităţii scăderii semnificative a ciclurilor de cercetare -dezvoltare - implementare a noilor capabilităţi de luptă);• managementul financiar-contabil (ca urmare a necesităţii respectării cerinţelorde natură legală şi financiar-contabilă privind utilizarea resurselor financiare şigestiunea patrimoniului public);

7

• managementul resurselor umane.

Transformarea are implicaţii asupra:• tehnologiilor şi armamentelor (în sistemele informaţionale şi reţele, tehnologii şisubcomponente, sistemele de arme moştenite / existente, platforme noi şi muniţieinteligentă);• structurii de forţe (realizarea structurilor luptătoare, a sistemelor de comandă,control, comunicare, computere, informaţii, supraveghere şi recunoaştere, a unuisuport logistic adecvat şi a unei infrastructuri corespunzătoare);• operaţiilor (elaborarea doctrinelor întrunite, ale categoriilor de forţe, realizarea decomandamente cu responsabilităţi în elaborarea planurilor de campanie şi operaţii,realizarea interoperabilităţii cu armatele statelor membre ale alianţei).În procesul de transformare, componenta înzestrării reprezintă fenomenul şi elementuldinamic care antrenează resurse umane, tehnico-economice şi financiare în scopul punerii în practică a programelor de cercetare-dezvoltare, pornind de la necesitatea menţinerii capacităţii de luptă ridicate conform standardelor NATO.

Modernizarea înzestrării presupune un proces mult mai complex, care, pe lângăsisteme de armament şi echipamente, se va reflecta şi în asigurarea, modernizarea şidezvoltarea suportului logistic al trupelor, mentenanţei tehnicii şi infrastructurii militare.

Aceasta presupune următoarele:• restructurarea şi modernizarea instituţiilor care asigură formarea şi pregătirearesursei umane;• modernizarea tehnicii din dotare, având în vedere încadrarea în standardele NATOpentru realizarea obiectivelor de interoperabilitate cu tehnica din înzestrareaarmatelor statelor membre ale Alianţei;• achiziţionarea de tehnică şi integrarea tehnologiilor moderne de fabricaţie în cadrulindustriei autohtone;• achiziţionarea unor categorii de tehnică militară şi componente speciale pentru carenu sunt condiţii sau nu este rentabil să fie realizate în ţară.

Pentru micşorarea decalajelor din punct de vedere militar, este imperios necesarăfinanţarea cercetării ştiinţifice în domeniul ştiinţei şi tehnologiei care să impulsioneze progresul general al cunoaşterii şi practicii militare, al artei militare şi creşterea performanţelor tehnicii şi sistemelor militare prin utilizarea integrală şi optimă a tuturor resurselor umane, financiare, materiale, tehnologice şi informaţionale. Procedurile, tehnicile, metodele, structurile şi echipamentele trebuie astfel adaptate încât să permită o viteză sporită în desfăşurarea şi întrebuinţarea (dislocarea) forţelor, iar în situaţia că s-au produs pierderi, ele să se „deterioreze într-o manieră moderată” fără blocaje în zone vitale, precum capacitatea de executare a focului, informaţiile şi comunicaţiile.

8

1.3. Scopul, rolul, locul şi obiectivele Strategiei de Transformare a Armatei României

În acest context, procesul de transformare a Armatei României reprezintă o necesitatefirească ce decurge din noile orientări strategice şi de transformare a Alianţei. Acestea permit lărgirea gamei de obiective şi procese ce includ structurarea şi pregătirea forţelor pentru participarea la apărarea colectivă şi îmbunătăţirea capabilităţilor necesare pentru operaţii multinaţionale de management al crizelor şi de combatere a terorismului.

A) Necesitatea elaborării, definiţia, scopul, locul şi rolul Strategiei detransformare a Armatei României.

Calitatea României de membru NATO şi al Uniunii Europene, precum şi noul context încare trebuie planificat şi realizat modul de îndeplinire a cerinţelor de securitate naţională şi regională, presupun acţiuni şi măsuri coordonate, coerente şi întrunite adoptate la nivelul Ministerului Apărării, în scopul stabilirii de obiective, termene şi principii de acţiune în domeniile specifice ale acestuia. De asemenea, deoarece în perioada 2000-2005, la nivelul Alianţei şi al Uniunii Europene au fost elaborate documente programatice care au stabilit obiectivele şi etapele procesului de transformare până către anul 2025, s-a impus cu necesitate ca, la nivelul Armatei României să se elaboreze un document care să sintetizeze cerinţele de transformare ale organizaţiilor din care facem parte şi să stabilească modul specific de acţiune a armatei, pentru promovarea propriilor interese în domeniul transformării.

Strategia de transformare a Armatei României este un document programatic, cuaplicabilitate la nivelul tuturor structurilor Ministerului Apărării, care stabileşte principiile directoare şi principalele obiective ce trebuie realizate, pe etape, în perioada 2006-2025, pentru asigurarea succesului procesului de transformare a Armatei României şi sincronizarea acestuia cu transformarea militară a NATO şi Uniunii Europene.

Scopul Strategiei de transformare a Armatei României este de direcţionare şi asigurarea coerenţei procesului de transformare militară, pentru îndeplinirea la timp a obiectiveloracestui proces, precum şi pentru sincronizarea cu procesul de transformare militară la nivelul NATO şi Uniunii Europene.

Prin caracterul de generalitate, se urmăreşte ca documentul să asigure flexibilitate şilibertate de acţiune la nivelul structurilor centrale ale Ministerului Apărării, precum şi la nivelul structurii de forţe, în sensul adaptării, în orice moment, la condiţiile specifice ale Armatei României a celor mai noi cerinţe în domeniul transformării.

Locul. În contextul în care România este ţară membră NATO şi a Uniunii Europene,Strategia de transformare stabileşte, la nivelul Armatei României, modul de implementare a cerinţelor Comitetului Militar al NATO cu privire la implementarea militară a strategiei Alianţei, a cerinţelor sistemului NATO de planificare (Obiectivele Forţei, Chestionarul de Planificare a Apărării, Capitolul de Ţară), precum şi a prevederilor Obiectivului Global 2010 (HG 2010) şi cele stabilite în Catalogul Cerinţelor

9

2005 (RC 05), astfel încât România să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate faţă de NATO şi UE.

La nivel naţional, sistemul integrat de planificare a apărării stabileşte modul deimplementare a cerinţelor Strategiei naţionale de apărare a ţării, Cartei Albe a Apărării,Strategiei militare a României, astfel încât Armata să poată îndeplini misiunile ce-i revin. În acest context, Strategia de transformare este documentul care stabileşte principiile directoare pentru crearea unui sistem eficient de conducere a Armatei, pentru realizarea unei structuri de forţe care să răspundă cerinţelor de securitate naţională şi la nivel regional, precum şi pentru menţinerea unui ritm constant de modernizare a capabilităţilor şi capacităţilor avute la dispoziţie.

Rolul Strategiei de transformare este de a oferi indicatorii de bază ce trebuie folosiţi înperioada de referinţă a documentului, în scopul elaborării de planuri de implementare detaliate, care să asigure evaluarea precisă şi în orice moment a stadiului îndeplinirii obiectivelor propuse, precum şi a măsurilor corective ce se impun.

B) Scopul fundamental, obiectivele şi etapele transformării Armatei României

La nivelul structurii de forţe, scopul fundamental al transformării armatei îlconstituie realizarea noilor capabilităţi prin care România va răspunde provocărilor actuale şi viitoare din mediul de securitate. Acestea vor asigura îndeplinirea cerinţelor specifice prevăzute în Constituţie, a angajamentelor asumate de România faţă de NATO, Uniunea Europeană, precum şi în cadrul iniţiativelor regionale şi coaliţiilor.

La nivel naţional, obiectivele transformării capacităţii de apărare sunt: creştereaponderii dimensiunii anticipative din cadrul mecanismelor decizionale, creştereainteroperabilităţii interinstituţionale prin transformare organizaţională, optimizareamanagementului integrat al resurselor disponibile, modernizarea infrastructurii informaţionale şi a comunicaţiilor, precum şi asigurarea complementarităţii capabilităţilor specifice de apărare.

Transformarea Armatei României are ca obiectiv general realizarea unei structurimoderne, complet profesionalizate, cu un grad sporit de mobilitate, eficientă, flexibilă,dislocabilă, sustenabilă, având capacitatea de a acţiona întrunit şi a fi angajată într-un largspectru de misiuni, atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia.

Materializarea obiectivului general al procesului de transformare va fi susţinută deîndeplinirea următoarelor obiective:

1. Asumarea şi îndeplinirea obligaţiilor faţă de NATO;2. Asumarea şi respectarea angajamentelor faţă de UE în domeniul securităţii şiapărării.3. Remodelarea structurii de comandă control şi a structurii de forţe;4. Optimizarea procesului de evaluare sistemică şi structurală şi conexarea eficientă

10

la transformarea Armatei României;5. Remodelarea structurilor de suport logistic;6. Realizarea sistemelor C4I2SR şi informatizarea Armatei României;7. Remodelarea sistemului informaţiilor pentru apărare;8. Modernizarea managementului resurselor umane;9. Creşterea calităţii vieţii personalului;10. Remodelarea învăţământului militar;11. Optimizarea Sistemului de Management al Resurselor pentru Apărare;12. Modernizarea coordonată a echipamentelor militare;13. Remodelarea sistemului medical al armatei;14. Optimizarea cercetării ştiinţifice în domeniul militar;15. Modernizarea şi optimizarea sistemului financiar-contabil;16. Optimizarea sistemului de management al proprietăţii imobiliare a ArmateiRomâniei;17. Remodelarea structurală şi funcţională a sistemului activităţilor de comunicare.

Până în anul 2025, procesul de transformare a Armatei României va cuprinde trei etapedistincte, determinate de restructurarea structurii de forţe, termenele angajate faţă de Alianţă pentru îndeplinirea cerinţelor Obiectivelor Forţei, precum şi de cerinţele procesului de integrare în NATO şi UE:

I. Etapa finalizării restructurărilor de bază (2005-2007). În această etapă vor fiîndeplinite obiectivele pe termen scurt ale procesului de transformare a armatei:− Restructurarea şi reorganizarea sistemului de conducere la nivel strategic şioperativ;− Reorganizarea şi operaţionanalizarea noii structuri de evaluare sistemică aMinisterului Apărării;− Definitivarea în linii mari a procesului de înfiinţare, reorganizare, resubordonare saudesfiinţare a unităţilor, potrivit planurilor anuale aprobate de Consiliul Suprem deApărare a Ţării;− Continuarea operaţionalizării unităţilor planificate pentru NATO şi UE. Realizareanivelului de încadrare conform prevederilor Catalogului NATO de Capabilităţi şiCatalogului Cerinţelor 2005, (RC 05) al UE, Catalogului de Forţe 2007 (FC 07) şiCatalogului privind Pregresele 2007 (PC 07);− Reorganizarea sistemului logistic întrunit, a logisticii categoriilor de forţe ale armateişi a sistemului medical militar;− Implementarea serviciului militar bazat pe voluntariat;− Reorganizarea structurilor cu atribuţii în managementul proprietăţii imobiliare.

II. Etapa integrării operaţionale în NATO şi Uniunea Europeană (2008-2015). Înaceastă etapă vor fi îndeplinite obiectivele pe termen mediu ale procesului de transformare:− Continuarea operaţionalizării forţelor destinate NATO şi Uniunii Europene şiimplementarea Obiectivelor Forţei;− Finalizarea restructurării sistemului logistic de nivel strategic şi operativ;− Continuarea achiziţiilor de echipamente noi şi a programelor majore de înzestrare,

11

conform cerinţelor Obiectivelor Forţei şi a Concepţiei de înzestrare a ArmateiRomâniei;− Reorganizarea învăţământului militar;− Extinderea implementării unor cerinţe ale Obiectivelor Forţei (instruire, competenţălingvistică, comunicaţii şi informatică) la nivelul forţelor de generare şi regenerare;− Creşterea contribuţiei cu forţe la Forţa de Răspuns NATO şi pentru UniuneaEuropeană;− Evaluarea sistemică şi structurală a domeniilor principale ale procesului de integrareoperaţională a Armatei în cadrul NATO şi Uniunii Europene şi fundamentareadeciziilor de corecţie şi îmbunătăţire a politicilor, proceselor şi programelor înderulare;− Participarea la activităţile Echipelor Integrate de Dezvoltare şi Echipelor de Proiectorganizate sub egida Agenţiei Europene de Apărare (European Defence Agency –EDA), în funcţie de interesele naţionale şi de planurile şi programele elaborate lanivelul Ministerului Apărării.

III. Etapa integrării depline în NATO şi Uniunea Europeană (2016-2025). În aceastăetapă vor fi îndeplinite obiectivele pe termen lung ale procesului de transformare:− Concentrarea eforturilor şi resurselor financiare şi umane în vederea realizării tuturorcapabilităţilor prevăzute în Obiectivele Forţei şi îndeplinirii responsabilităţilor încadrul NATO şi Uniunii Europene;− Continuarea modernizării înzestrării cu echipamente noi şi realizareainteroperabilităţii şi interschimbabilităţii depline cu armatele ţărilor membre NATO şiale Uniunii Europene;− Crearea condiţiilor pentru dispunerea marilor unităţi şi unităţi în cazărmi cu facilităţicomplete pentru asistenţă socială, cazare, dispunerea echipamentelor militare şiinstrucţie;− Concentrarea activităţilor de evaluare sistemică şi structurală pe domeniulprocesului de înzestrare şi modernizare cu tehnică şi echipamente.Resursele financiare necesare realizării procesului de transformare vor fi asigurate dinbugetul alocat Ministerului Apărării. Structurile abilitate din Ministerul Apărării vor urmări ca procentul din PIB alocat bugetului apărării să asigure îndeplinirea obiectivelor transformării.

12

1.4. Transformarea în domeniul Managementului financiar–contabil

Procesul de transformare într-un anumit domeniu se va corela şi sincroniza, pe etape,cu procesul de transformare din celelalte domenii, astfel încât interdependenţa realizată săasigure coerenţă procesului de transformare, în ansamblul său.

Transformarea în acest domeniu vizează crearea unui sistem financiar-contabilcapabil să asigure şi să utilizeze, în volumul cerut şi la momentul oportun, resursele financiare aferente desfăşurării acţiunilor militare, precum şi informaţiile contabile şi financiare necesare comandanţilor pentru luarea deciziilor.

Structurile financiare vor adapta toate componentele activităţii financiar-contabile lacerinţele şi ritmul impus de acţiunile militare.

Obiective cu caracter permanent:- realizarea unui sistem de management financiar-contabil flexibil, adaptabil laschimbările legislative şi structurale, capabil să asigure gestionarea legală şieficientă a patrimoniului aflat în administrarea unităţilor Ministerului Apărării;- implementarea unui sistem de planificare financiară riguros, care să permităexecuţia ritmică şi echilibrată a bugetului;- finanţarea unor programe suple, uşor de realizat şi evaluat, care să permităutilizarea cu prioritate a fondurilor pentru îndeplinirea obiectivelor forţei şi acapabilităţilor planificate;- dezvoltarea unui sistem contabil care să asigure informaţiile necesare analizăriimodului de realizare a obiectivelor şi indicatorilor, precum şi a costurilor asociateprogramelor aprobate ;- modernizarea şi perfecţionarea sistemului de raportare a execuţiei bugetare învederea creşterii transparenţei cheltuielilor publice şi a respectării principiuluitrasabilităţii utilizării banului public;- creşterea răspunderii ordonatorilor de credite şi a şefilor compartimentelor financiarcontabile în gestionarea fondurilor şi a patrimoniului.

Obiective pe termen scurt - 2007:- creşterea rolului bugetului ca instrument de bază al analizei, controlului şi al asigurăriiechilibrului financiar în organizarea şi desfăşurarea activităţilor;- creşterea operativităţii în asigurarea financiară a misiunilor şi reprezentanţelorpermanente, prin efectuarea tuturor operaţiunilor de decontări şi a operaţiunilor valutarela nivelul ordonatorului principal de credite;- creşterea rolului controlului financiar, intern şi preventiv;- continuarea procesului de modernizare a sistemului de salarizare a personalului şi aprocesului de recalculare a pensiilor;- dezvoltarea informatizării operaţiunilor şi componentelor activităţii financiar-contabile.

13

Obiective pe termen mediu 2008 -2015:− remodelarea sistemului de salarizare;− reorganizarea sistemului de gestiune a patrimoniului;− transferarea unor atribuţii şi activităţi privind plata salariilor şi efectuareadecontărilor, de la ordonatorii de credite terţiari către ordonatorii de credite superiori;− finalizarea informatizării operaţiunilor şi componentelor activităţii financiar-contabile;− adaptarea organizatorică a structurilor financiar-contabile, la noile cerinţeoperaţionale.

Obiective pe termen lung 2016 - 2025:− finalizarea procesului de transferare a unor atribuţii şi activităţi, privind plata salariilorşi efectuarea decontărilor, de la ordonatorii de credite secundari la ordonatorulprincipal de credite;− redimensionarea structurilor financiar-contabile.

1.5. Implementarea Strategiei de Transformare a Armatei României

Indiferent de formatul planurilor de implementare, acestea vor cuprinde următoareleelemente:

a. Partea de text, din care să reiasă:- care sunt obiectivele de transformare ce revin structurii emitente;- care sunt principalele repere de timp, pe etape, pentru îndeplinirea obiectivelortransformării ce revin structurii emitente;- care sunt principalele atribuţii şi responsabilităţi ale structurilor din compunere şisubordine, în scopul îndeplinirii obiectivelor transformării ce revin structuriiemitente;- care sunt măsurile de coordonare şi de asigurare a resurselor necesare pentruîndeplinirea obiectivelor transformării ce revin structurii emitente.

b. Anexe, care să cuprindă:- matricea de sincronizare a acţiunilor, cu termene şi responsabilităţi, în scopulîndeplinirii obiectivelor transformării ce revin structurii emitente;- detalii privind evoluţia structurală, în anii planificaţi pentru reorganizare, precumşi la sfârşitul anilor 2007 şi 2015, a structurilor din compunerea şi subordineastructurii emitente;- detalii privind susţinerea financiară planificată pentru îndeplinirea obiectivelortransformării;- modul de realizare a sincronizării procesului de transformare cu procesul detransformare al NATO (dacă este cazul);

14

Acestea se revizuiesc anual, în anii pari, începând cu anul 2008, după negocierea Propunerilor de Forţe, în scopul sincronizării acestora cu sistemul NATO de planificare a apărării.

Derularea procesului de transformare va avea ca rezultat crearea de capabilităţi militarecaracterizate prin flexibilitate, viteză crescută de reacţie şi interoperabilitate, ceea ce va oferi decidenţilor politico-militari oportunităţi sporite pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite, în concordanţă cu interesul naţional.

Transformarea Armatei României nu reprezintă un scop în sine, ci răspunsul adecvat laevoluţia mediului de securitate, transformarea NATO şi angajamentele pe care România şi le-a asumat în cadrul Uniunii Europene şi alte angajamente asumate pe plan internaţional. Pentru a fi eficientă, transformarea trebuie să fie susţinută de schimbarea mentalităţii şi îmbunătăţirea capacităţii de adaptare la nou a profesioniştilor armatei.

Pe parcursul procesului de transformare a Armatei României, care este asociat celui detransformare a Alianţei, trebuie avute în vedere următoarele:

− este necesară integrarea într-un sistem unitar a obiectivelor prioritare pe termen scurt,mediu şi lung la nivelul tuturor elementelor componente ale Forţelor Armate;− pe termen scurt, până la sfârşitul anului 2007, concentrarea efortului trebuie să fiemenţinută pe continuarea şi finalizarea procesului de restructurare şi reorganizare aarmatei, precum şi pe îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de NATO, chiar dacăambele componente necesită resurse financiare, umane şi materiale semnificative;− chiar dacă perioada 2008-2015 se prefigurează a fi caracterizată de slăbirea presiunilorfinanciare, ca urmare a disponibilizărilor de personal, echipamente şi elemente deinfrastructură, a desfiinţărilor, reorganizărilor şi resubordonării unor unităţi şi structuri,necesarul de resurse se va menţine ridicat;− cerinţele NATO în domeniul completării cu personal, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, costurile ridicate de susţinere a trupelor în teatrele de operaţii, diferenţele semnificative între nivelul tehnologic al echipamentelor militare din dotarea statelor avansate ale Alianţei şi echipamentele din dotarea Armatei României, la care se adaugă constrângerile materiale şi cele din domeniul pregătirii, instruirii şi învăţământului, sunt repere clar definite de care trebuie să se ţină cont la stabilirea priorităţilor pe parcursul procesului de transformare;− gestionarea atentă a fenomenului transformării, stabilirea de noi obiective şi direcţii deacţiune şi actualizarea periodică a prezentei strategii la noile cerinţe şi provocări,reprezintă instrumentele de lucru ale perioadei 2005-2015 în domeniul transformăriiArmatei României.

15

2. ASPECTE ECONOMICE ALE INTEGRARII ROMANIEI IN N.A.T.O.

Integrarea în N.A.T.O. a constituit unul dintre obiectivele principale ale politicii externe româneşti în anii care au urmat evenimentelor din decembrie 1989. Acest obiectiv a fost puternic susţinut de toate partidele politice din România, atât parlamentare cât şi neparlamentare, bucurându-se şi de sprijinul majorităţii populaţiei, ultimul sondaj de opinie desfăsurat in perioada aprilie - mai 2002, relevând că 76% din populaţia României se pronunţa pentru integrarea ţării noastre în această structură politico-militară. România a fost prima ţară care, în ianuarie 1994, a semnat acordul privind participarea în cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP). Prin participarea la PfP, România şi-a propus ca obiective principale pregătirea şi prezentarea disponibilităţii de a lua parte la toată gama de operaţiuni PfP alături de forţele NATO.

Relaţia dintre România şi N.A.T.O a trecut testul principal în timpul crizei din Kosovo, prilej cu care ţara noastră şi-a dovedit disponibilitatea de a-şi asigura riscuri şi responsabilităţi împreună împreună cu Alianţa, contribuind, în acest fel, la securitatea şi stabilitatea Europei. Pe timpul intervenţiei N.A.T.O. în Iugoslavia, pierderile suferite de economia românească în anul 1999 s-au cifrat la 914, 5 milioane de dolari SUA (aproape 2,5% din PIB).

Prin pregătirea forţelor destinate misiunilor multinaţionale de sprijin al păcii şi alte misiuni la care a participat şi participă, România a demonstrat că poate fi un factor stabilizator şi de stabilitate în Europa de Sud-Est şi un aliat de nădejde al N.A.T.O. Până în prezent, participarea românească la SFOR si KFOR se concretizează în 122 militari (SFOR) şi 38 (KFOR). Un batalion de infanterie (400 militari) se află în rezerva strategică a SFOR. Participarea la „Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate” (FIAS) şi Operaţiunea „Enduring Freedom” din Afganistan constituie o materializare a angajamentelor politice şi militare pe care ţara noastră şi le-a asumat, după 11 septembrie 2001, în sprijinul coaliţiei internaţionale împotriva terorismului, reprezentând totodată o confirmare a voinţei şi capacităţii României de a participa, ca partener strategic al SUA, membru al Parteneriarului pentru Pace şi „aliat de facto” al NATO la combaterea terorismului „prin toate mijloacele, inclusiv militare” . Începând cu 3 februarie2002, România participă în cadrul FIAS cu un pluton de poliţie militară (25 de militari), un avion detransport C-130 cu două echipaje şi personal de întreţinere (20 de militari), 3 ofiţeri de legătură şi 9 ofiţeri de stat major, iar de la 30 aprilie 2002 participă la Operaţiunea „Enduring Freedom” cu 405 militari din cadrul Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, alăturându-se astfel celor 19 state care contribuie la forţa militară de peste 16.000 de militari participanţi la acţiunile din Afganistan. În acest fel Româniadovedeşte că este un furnizor şi nu un consumator de securitate, că prin prezenţa sa în NATO va contribui la întărirea Alianţei.

Îndeplinirea standardelor NATO, continuarea reformei, crearea unor structuri de forţe credibile, moderne si eficiente necesită un efort bugetar important şi dificil in conditiile unei economii de tranziţie. Acest ciclu beneficiază de angajamentul politic al susţinerii

16

financiare, astfel încât bugetul destinat apărării să fie menţinut la un nivel de cel putin 2% din PIB.

Prezentând argumentele pentru care România trebuie să adere la NATO, şeful statului român sublinia la Forumul NATO 2002 (Snagov, 31 martie 2002) că „avantajele aderării sunt cu mult mai mari decât costurile. Fiind membri ai unui sistem colectiv de apărare, pe termen lung, costurile asigurării securităţii ţării vor fi mai mici, vom avea întotdeauna sprijinul partenerilor noştri, atât politic, economic şi militar”.

Conducerea politică a României şi-a asumat costurile de natură economică şi socială pe care le presupune continuarea procesului de reformă din armată (îndeplinirea condiţiilor impuse de Alianţă), problema principală constituind-o dacă societatea românească poate suporta aceste costuri, iar economia poate produce resursele necesare acestui ambiţios program. Condiţia fundamentală pentru “acoperirea” acestor costuri o reprezintă creşterea economică durabilă!

Un distins cercetător, într-un lung serial publicat de ziarul « Economistul », se întreba dacă nucumva tranziţia României către economia de piaţă este mai grea decât un război, dat fiind ritmurile negatice ale creşterii PIB din unii ani (-12,9% în 1991, -8,8% în 1992, -6,9% în 1997). Evoluţiile negative ale României din deceniul trecut arată că nu mai trebuie demonstrată corelaţia dintre dezvoltarea economică şi capacitatea unui stat de a aloca resurse pentru apărare. Consecinţă directă a scăderii PIB, bugetul apărării a scăzut de la 1932,9 milioane dolari SUA în 1989 (4,0% din PIB), la 411,6 milioane dedolari în 1993 (cel mai mic buget din perioada de tranziţie!).

Datele ce urmează reprezintă o elocventă ilustrare a aspectelor negative din acest domeniu:

17

În 1999, Polonia avea 240.650 militari, Cehia 58.200, iar Ungaria 43.000 militari.Într-un document elaborat de Statul Major General în anul 2001se arată că efortul pe careRomânia trebuie să-l facă pentru a avea acces la mecanismele de realizare a compatibilităţii tehnologice şi de reducere a decalajului în domeniile prioritare existente în prezent va deveni direcţia principală de acţiune a organismelor statului. Pornind de la

18

resursele pe care statul român le poate aloca pentru apărare şi de la tendinţele de perfecţionare a tehnologiilor militare avansate, Armata trebuie să-şi dezvolte, prinefort propriu şi cooperare internaţională, acele capacităţi care să o apropie, din punct de vedere al înzestrării şi operativităţii, de cele ale statelor din spaţiul de interes strategic al României.Potrivit aceluiaşi document, „înzestrarea şi echiparea actuală a Armatei Române cu armament şi tehnică nu corespund exigenţelor câmpului de luptă viitor şi se vor mai afla mult timp în această situaţie dacă resursele financiare alocate Armatei vor fi în continuare sub nivelul necesar”. Transpunerea în practică a cerinţelor restructurării şi înzestrării armatei impune o creştere reală a fondurilor de la aproximativ 710milioane dolari în anul 2000, la 1190 milioane dolari în anul 2007:

Cifrelor de mai sus li se adaugă: 75 milioane $ anual (cheltuieli pentru sănătate, cultură, activităţi sportive, instanţe judecatoresti, protecţia civilă ), respectiv plata datoriei externe (217 mil. $ în 2000, 163 mil.$ in 2001, 117 mil. $ în 2002, 51 mil. $ în 2003). Se urmăreşte ca în anul 2006 structura bugetului apărării să se apropie de standardele realizate de NATO şi anume: 40% cheltuieli de personal, 35-40% cheltuieli pentru înzestrare, 25-30% pentru operare şi mentenanţă. (Sursa: Carta Albă a Guvernului.Armata României –2010, Reformă si Integrare Euroatlantică).

Pentru a putea face costurilor economice şi sociale ale procesului de reformă şi restructurare din armată, realizării interoperabilităţii cu forţele militare ale tărilor NATO, precum şi pentru a asigura niveluri ale bugetului apărării la dimensiunile cerute de Alianţă, economia românească trebuie să aibă ocreştere economică importantă în anii următori.

19

3. ANALIZA SWOT

Puncte Forte -MApN in 2008, buget mai mic in procente, dar mai mare in termeni reali

Bugetul alocat Ministerului Apararii Nationale in anul 2008 avea o pondere de 1,91% din PIB, mai mare in cifre reale fata de bugetul alocat in anul 2007.

In plus, pentru unele din programele strategice de inzestrare, MApN impreuna cu Ministerul Economiei si Finantelor au analizat o modalitate de finantare printr-o procedura de achizitie extrabugetara pe credit, astfel incat sa se poata atinge un procent de 2,38 la suta din PIB.

Astfel, MApN va putea demara in paralel toate programele de achizitii planificate, pentru a nu exista diferente in dotarea categoriilor de forte.

Pentru perioada urmatoare se estimeaza o concentrare a eforturilor pe linia modernizarii inzestrarii si crestere a interoperabilitatii armatei romane cu statele membre NATO si UE.

Ministerul Apararii va finanta cu prioritate in anul 2008 o serie de obiective asumate din 2007, precum continuarea procesului de realizare si operationalizare a capabilitatilor rezultate din angajamentele asumate fata de NATO, UE, precum si cu alte organisme internationale si state partenere.

Militarii nostri au participat si participa in mod efectiv la gestionarea situatiilor de criza, la configurarea, constituirea si construirea sistemului de securitate euro-atlantic dorit in egala masura atat de Europa, cat si de Statele Unite.

In ultima sedinta a CSAT, au fost aprobate cele doua planuri privind intrebuintarea fortelor armate ale Romaniei la misiuni in afara teritoriului statului pentru 2008 si continuarea procesului de restructurare si modernizare a Armatei Romaniei in concordanta cu prevederile obiectivelor etapei integrarii operationale in NATO si in Uniunea Europeana.

Statul Major General a elaborat acest plan in concordanta cu prevederile obiectivelor "Etapei integrarii operationale in NATO si Uniunea Europeana (2008-2015)", prezentate in "Strategia de transformare a Armatei Romaniei".

De asemenea, prin derularea celor sase programe majore de inzestrare a Romaniei pentru perioada urmatoare, se va asigura coerenta politicii de dotare si instruire a Armatei Romane. Programele de dotare respective vizeaza: pentru Fortele Terestre - achizitia de transportoare blindate moderne si de autovehicule de teren; pentru Fortele Aeriene - achizitia de avioane multirol si a unor sisteme de rachete sol-aer cu bataie mare; pentru Fortele Navale - achizitia de vanatoare de mine si de corvete.

20

Paralel cu eforturile privind dotarea armatei are loc initierea procesului de profesionalizare a acestui organism.

Renuntarea la armata obligatorie, primul pas spre profesionalizare

Conform noii doctrine de aparare a tarii, construirea unei armate de profesionisti a reprezentat si reprezinta un efort major, care implica resurse semnificative si o planificare atenta si riguroasa a aspectelor ce tin de politica de personal, de instructie si pregatire, de inzestrare, ca si a aspectelor de ordin social.

Trecerea de la stagiul militar obligatoriu la sistemul bazat pe voluntariat - proces demarat inca din prima zi a lui 2007 - a insemnat prima etapa a profesionalizarii.

Un alt obiectiv urmarit in 2007 este "Adoptarea conceptiei cu privire la structura de forte si de personal" ce va permite remodelarea structurilor actuale de forte si adaptarea acestora la cerintele NATO.

In context, preocuparea declarata a MApN este de a pastra la 90.000 de militari nivelul fortelor armate, dintre care 75.000 in functii militare si 15.000 in functii civile, precum si redimensionarea structurilor centrale in favoarea structurilor luptatoare.

In 2007 s-a obtinut aprobarea unei sume de aproximativ 13 milioane pentru demararea unui program pe 10 ani, in valoare de aproximativ 400 de milioane lei, pentru dezafectarea depozitelor de munitie.

Puncte Slabe - Înzestrarea armatei, un faliment garantat

Prin alocarea bugetară de 1,3% din PIB în bugetul pe 2009, MApN intră într-o fază de criză acută în domeniul înzestrării

Ministerul Apărării Naţionale, potrivit angajamentelor luate faţă de NATO, organizaţie din care face parte din anul 2004, are nevoie de un buget de 2,38% din PIB pentru modernizare si reformare. Dacă la capitolul reformei de personal armata a scăzut de la 350.000 de militari în decembrie 1989 la 90.000 în decembrie 2008, problema cea mai serioasă a fost si rămâne dotarea cu tehnică militară performantă.

Cresterea economică substanţială din ultimii patru ani nu a însemnat si pentru Ministerul Apărării Naţionale (MApN) o perioadă fastă. Bugetul a scăzut constant, iar nevoile pentru toate categoriile de forţe armate sunt absolut urgente. Participarea la misiuni externe în teatrele de operaţiuni, asigurarea securităţii naţionale si implicit contribuţia la

21

securitatea colectivă necesită echipamente si tehnică militară compatibile cu alte ţări membre ale Alianţei Nord-Atlantice (NATO).

De la începutul anului 2007 exista o planificare concretă si chiar resurse bugetare disponibile pentru achiziţionarea tehnicii de luptă avansate. În baza unei aprobări CSAT din 2006 pentru Planul strategic de înzestrare, forţele aeriene, terestre si navale au dorit să înceapă achiziţia unor categorii de tehnică militară. Voi enumera în continuare proiectele, cu o menţiune: majoritatea nu au intrat în procedura de achiziţii, altele nu au fost contractate, iar cele contractate nu au ajuns la forţele luptătoare.

De cele mai multe ori, Departamentul pentru Armamente din MApN a fost mai degrabă o piedică pentru orice achiziţii de la furnizori cu experienţă reală de luptă în favoarea unor furnizori fără cotă de piaţă si cu produse îndoielnice. Rezultatul acestei „metode“ de achiziţii este o armată ce deţine tehnologii inutile, scumpe si netestate.

Potrivit specialistilor din domeniu, în perioada 2006-2008, peste un miliard de euro au fost returnaţi la Ministerul Finanţelor din banii neutilizaţi în proiectele de înzestrare. Cu acest buget s-ar fi putut angaja contracte multianuale valorând aproape 10 miliarde de euro, cu credite furnizor, esalonate până în 2018, dar cu livrări imediate ale produselor din 2008 si finalizate cel târziu în 2012. O mare parte din cele 10 miliarde s-ar fi întors prin legea „offset“ la industria de apărare, asigurând mii de locuri de muncă si venituri la stat prin impozite. Iată care sunt programele principale de înzestrare în domeniul militar:

Forţele aeriene

- Avionul multirol, necesar pentru înlocuirea vechiului MiG-21 Lancer. Cele peste 100 de avioane sovietice din dotarea Forţelor Aeriene Române îsi epuizează resursa de zbor începând cu 2010. Bătălia pentru furnizarea noului avion o dau trei mari producători: Eurofighter (consorţiu european), Gripen (Suedia) si Lockheed Martin (SUA).

- Avionul de transport tactic Spartan C-27J, produs de Alenia.

- Sisteme de apărare antiaeriană Hawk, dotate cu rachete cu rază scurtă, cumpărate second-hand din Olanda, în 2004. Se negociază fără succes modernizarea lor cu americanii de la Raytheon.

- Apărarea antiaeriană. Rachetele shorad/wshorad, atât de necesare apărării spaţiului aerian, se lasă asteptate. Nici acum Departamentul Armamente nu a lansat procedura de achiziţie.

- Sistemele de protecţie Electronic Warfare la avioanele de transport C130 Hercules. Licitaţia a fost anulată de trei ori de acelasi departament. După deschiderea ofertelor s-a constatat că specificaţiile tehnice erau exagerate în raport cu tehnologia existentă... În tot acest timp, avioanele zboară pline cu militari si tehnică în teatrele de operaţii din Afganistan sau Irak fără să aibă o minimă protecţie împotriva posibilelor atacuri teroriste.

22

Forţele navale

Fregatele Regele Ferdinand si Regina Maria, achiziţionate în 2004, trebuiau modernizate imediat, fapt care nu s-a întâmplat. Au rămas si fără suport logistic, si cu tehnologia anilor ’80 fiindcă Departamentul Armamente nu a organizat licitaţia pentru modernizare.

Forţele terestre

- Programul autoturismelor blindate 4X4, foarte necesare forţelor din Afganistan si Irak. O firmă spaniolă, URO, a câstigat o licitaţie în 2006 pentru 30 de bucăţi. Vehiculele nu corespund cerinţelor militare, aflandu-se în curtea Statului Major al Forţelor Terestre, iar firma spaniolă a primit interdicţie pe piaţa românească pentru neîndeplinirea programului „offset“.

- Transportoare de trupe 8X8. Un număr de 31 de vehicule Piranha vor fi livrate de elveţienii de la MOWAG, parte a colosului american General Dynamics. 10 transportoare se află deja în Afganistan. Alte 7 transportoare sunt gata de livrare, dar blocate de Departamentul de Armamente. - O altă categorie de tehnică extrem de necesară este cea a camioanelor, vehiculelor de transport blindate si neblindate si autospecialelor pentru vânători de munte. Desi sunt menţionate în Programul strategic aprobat în 2006 de CSAT, nici până azi Departamentul Armamente nu a iniţiat procedura de achiziţie, în timp ce militarii români mor călcând pe mine cu vehiculele lor vechi si lipsite de protecţie gen TAB 77 sau ARO.   

Situaţia e dramatică în zona înzestrării militare, iar MApN are deja trei structuri separate cu atribuţii în domeniu: Departamentul Armamente, Romtehnica si Comandamentul Logistic Întrunit. Toate aceste întârzieri fără justificare ne fac să pierdem vieţi omenesti si oportunităţi de investiţie în industria românească. Cu 1,3% din PIB la apărare acest guvern va aplica si el tactica politică dezastruoasă de amânare a tehnicii militare moderne si va returna, sub presiunea crizei, bani la Ministerul Finanţelor.

Drept la replică

În perioada 2006-2008 nu s-au returnat fonduri la Ministerul Economiei si Finanţelor, ca urmare a neutilizării acestora în proiectele de înzestrare de către Departamentul pentru armamente.

Din cauza rectificărilor de buget negative, fondurile au devenit insuficiente, înregistrându-se datorii către furnizori atât în anul 2008, cât si în anul 2009. Dările de seamă anuale confirmă acest lucru, fondurile alocate fiind cheltuite an de an în proporţie de peste 99 la sută din creditele deschise efectiv la nivelul departamentului.

23

Soluţia propusă pentru utilizarea celor 10 miliarde de euro ar fi fost posibilă în condiţiile în care legislaţia aplicabilă programelor respective ar fi permis acest lucru si dacă Ministerul Economiei si Finanţelor ar fi acordat, în timp util, avizul prealabil prevăzut în OUG nr. 111/ 2006.

Referitor la programele enumerate:a) forţe aeriene:- avionul multirol - avizul prealabil al Ministerului Economiei si Finanţelor a fost obţinut în luna decembrie 2008, moment în care nu se mai putea iniţia procedura de achiziţie;- avionul C-27 J - din cauza rectificării bugetare negative din trimestrul I al anului 2008 acreditivul a fost deschis după 7 luni, dar în prezent contractul se desfăsoară conform graficului;- pentru achiziţia rachetelor antiaeriene amintite nu au fost aprobate încă documentele care stau la baza iniţierii achiziţiei, conform legislaţiei, si aceasta nu din vina personalului Departamentului pentru armamente;- specificaţiile pentru sistemele de protecţie destinate aeronavelor C-130 nu au fost întocmite de către Departamentul pentru armamente, iar ofertele au fost respinse de echipa de experţi tehnici ai utilizatorului.

b) forţe navale:- Hotărârea de guvern pentru modernizarea fregatelor a fost aprobată cu întârziere, la sfârsitul anului 2008; pregătirea achiziţiei a început, dar durează potrivit legislaţiei în vigoare;- Problema mentenanţei anuale a fost si este încă în sarcina structurilor de logistică ale utilizatorului final.

c) forţe terestre:- produsele 4X4 de la URO au fost achiziţionate prin licitaţie deschisă; nu au fost depuse contestaţii la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor; celălalt competitor a pierdut pentru că oferta nu a îndeplinit cerinţele operaţionale ale utilizatorului final;- planificarea si asigurarea fondurilor necesare pentru nevoile Statului Major al Forţelor Terestre la programele strategice nu sunt acţiuni în sarcina autorităţii contractante (Departamentul pentru armamente);- Departamentul pentru armamente nu blochează livrarea celor 7 transportoare; acestea sunt în faza de acceptanţă si testare operaţională, fiind totodată în perioada de garanţie; Departamentul pentru armamente nu doreste decalarea termenelor contractului, ci face toate diligenţele pentru achiziţia unor produse conforme;- pentru programele strategice nu sunt alocate creditele de angajament, iar camioanele sunt încă în procedură (se poate confrunta SEAP), având termen trimestrul I al anului 2009.

24

4. Concluzii - Proiectul „Capabilităţile NATO. Bugetare pentru o apărare credibilă în Europa"

Între 18 şi 20 iunie 2009, Colegiul Naţional de Apărare , împreună cu Centrul de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning, Divizia de Diplomaţie Publică a NATO (NATO PDD) şi Ambasada S.U.A. din Bucureşti a coorganizat şi desfăşurat conferinţa internaţională „Capabilităţile NATO. Bugetare pentru o apărare credibilă în Europa"Summitul NATO de la Bucureşti ca şi reuniunile ministeriale NATO pe probleme de apărare şi afaceri externe au semnalat aspecte referitoare la lipsa capabilităţilor, neajunsurile şi limitările cu care se confruntă forţele expediţionare naţionale implicate în operaţiile NATO, în special în Afganistan. Acelaşi tip de abordare a fost extins asupra relaţiilor dintre forţele expediţionare şi apărarea teritorială, ajungându-se la dezbaterea privind finanţarea corespunzătoare prin bugete pentru o apărare şi securitate credibile pentru Europa. Scopul principal al proiectului a fost de a spori gradul de conştientizare de către opinia publică din România a politicilor NATO, bugetării şi finanţării corespunzătoare a domeniilor apărării şi securităţii astfel încât să se asigure capabilităţi suficiente atât pentru apărarea teritorială cât şi pentru forţele expediţionare.Participanţii invitaţi la conferinţă - înalţi funcţionari ai NATO, reprezentanţi ai Ambasadei S.U.A. din Bucureşti, ai Parlamentului României, Administraţiei Prezidenţiale, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Externe, ai unor ONG-uri şi ai mediului academic au dezbătut o serie de teme de interes, cum ar fi:-Capabilităţile NATO - responsabilitate a tuturor ţărilor membre;-Apărarea teritorială faţă în faţă cu forţele expediţionare. Bugetare credibilă în Europa pentru apărare;-NATO şi Afganistan;-România şi NATO (situaţia bugetării Armatei României, finanţarea operaţiilor externe, România în Afganistan ).

Conferinţa a contribuit la o înţelegere mai aprofundată a rolului NATO în proiectarea securităţii regionale şi globale, a asigurat opinia publică de bunele practici, respectiv menţinerea unui buget corespunzător de peste 2% din PIB şi a unui echilibru adecvat între forţele teritoriale şi cele expediţionare pentru un nivel normal al capabilităţilor necesare unei apărări şi securităţi credibile în Europa, a stimulat ONG-urile şi „think-tank"-urile să-şi împărtăşească viziunile asupra apărării Europei cu costuri împărtăşite şi să propună îmbunătăţiri în domeniul bugetării, a oferit reţelelor din cercetarea ştiinţifică academică şi societăţii civile conlucrarea cu NATO PDD în proiectarea securităţii commune.

25

Bibliografie

1. Locotenent-colonel Mihai Irimiea, Impactul acţiunii NATO în Iugoslavia asupra economiei româneşti, în Securitate naţională, politică de apărare şi istorie militară în România la sfârşit de mileniu, Bucureşti, 2000.

2. Aderarea la NATO- Participarea României la campania împotriva terorismului, Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia NATO, august 2002, www.mae.ro.

3. Aderarea la NATO – Elemente cheie ale strategiei naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia NATO, aprilie 2001 (www.mae.ro).

4. Cunoaştem aceste costuri şi ni le asumăm, convinşi că neintegrarea noastră în NATO ar avea costuri şi mai mari” (Discursul preşedintelui Ion Iliescu la deschiderea lucrărilor seminarului „Dimensiunea financiară a procesului de extindere a NATO”, 4 aprile 2002), www.presidency.ro.

5. Belli, Nicolae, Tranziţia la economia de piaţă mai rea decât un război?(9). Evoluţia decalajelor în perioada de tranziţie, în Economie teoretică şi aplicată (Supliment săptămânal al ziarului ECONOMISTUL) nr. 203, 2 octombrie 2000.

6. În toată perioada nu s-a asigurat decât aproximativ 50% din necesarul cerut de Ministerul Apărării Naţionale.

7. Military Balance 1999/2000, The International Institute for Strategic Studies, Londra, 2000. Datele referitoare la ponderea cheltuielilor militare în PIB pentru Cehia, Polonia şi Ungaria sunt preluate din raportul RAND („NATO Enlargement, 2000-2015: Determinants and Implications for Defence Planning and Shaping”, autor Thomas S. Szaina), www.rand.org/publications/MR/MR1243.

8. Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major General, Viziunea Strategică 2010. ArmataRomâniei, Editura Militară, Bucureşti, 2001, pag. 16.

9. http://www.defense.ro/info/Strategia_de%20_transf.pdf

10. http://ultimaora.phg.ro/mapn_in_2008__buget_mai_mic_in_procente__dar_mai_mare_in_termeni_reali-s105847.html?action=pdf

11. http://cnap.unap.ro/cercetare-stiintifica.html

12. http://www.sfin.ro/articol_15343/inzestrarea_armatei_un_faliment_garantat.html?action=print

26