SPECIALIZAREA ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Personalul administratiei publice.Statutul functionarului public,accesul la functia

publica,numirea si promovarea

Cuprins

1.Functia publica si functionarul public.........................................................................................2

1.1 Regimul juridic......................................................................................................................2

1.2 Functia publica.....................................................................................................................4

1.3 Functionarul public...............................................................................................................7

2 Accesul la functia publica,numirea si promovarea functionariilor publici................................10

2.1Accesul la functia publica si numirea..................................................................................10

2.2 Promovarea functionarilor publici......................................................................................15

Concluzii.......................................................................................................................................17

Bibliografie...................................................................................................................................18

1.Functia publica si functionarul public

2

1.1 Regimul juridicCunoasterea si aprofundarea regulilor juridice care guverneaza mijloacele umane ale

administratiei publice nu se pot realia in bune conditii daca nu stabilim mai inatai natura juridica

a functiei publice si statutul functionarului public pe de o parte precum si relationarea acestora pe

de alta parte.

Administratia publica presupune actiunea neintrerupta care are drept scop asigurarea conditiilor

pentru desfasurarea ritmica a vietii statului.Administratia publica ,constituind un proces

continuu,este supusa regulilor actualizarii functiilor,ca o garantie a adaptarii sale la conditiile

permanente dinamice oferite de mediul social.

Princiipile fundamentale ce stau la baza statului de drept presupun un anume cadru normativ,prin

care se realizeaza organizarea si functionarea administratiei publice si prin care se stabileste in

primul rand sistemul principal juridic ce guverneaza intreaga administratie, publica1.

Mai mult, dreptul este chemat sa stabileasca cu precizie modul de derulare a actiunii

administratiei publice in vederea atingerii scopurilor,deci cadrul normativ ce statueaza

tehnologiile,procedurile potrivit carora administratia publica actioneaza in vederea realizarii

functiilor,scopurilor sale.Astfel,administratia publica,actionanad in vederea realizarii functiilor

sale,trebuie sa prevada si sa programeze,sa organizeze,procesul de executie,sa decida,dar si sa

pregateasca variante de decizie pentru decidentul politic,sa coordoneze procesele de executie

si,in sfarsit,sa controleze intreaga activitate de punere in executie si realizare a valorilor politice.

Prezentarea principiilor de baza ce se desprind din legislatia noastra cu privire la functia publica

si functionarii ce o exercita,tinem sa precizam ca aceste principii deduse din prevederile

Constitutiei si a celorlalte acte normative ce reglementeaza organizarea si functionarea

administratiei publice si statutul functionarului public formeaza un cadru teoretic si metodologic

adecvat unei activitati cat mai eficiente a autoritatiilor administratiei publice.

Problema naturii juridice a functiei publice si implicit statutul juridic al functionarului public nu

a putut fi cristalizata datorita complexitatii acesteia existand si in prezent,in tarile Uniunii

Europene ,o disputa intre conceptia axata pe ideea „statutului legal” si conceptia „statutului

contractual”.

1 N.Popa,Teoria generala a dreptului,Ed Actami,Bucuresti,1996.

3

Altfel spus ,prin teoria „situatiei contractuale” s-a incercat definirea functiei publice,fie cu

ajutorul institutiilor dreptului civil fie celora de drept administrativ.

Prin teoria „statutului legal”,sustinuta indeosebi de specialistii farncezi,functia de stat a fost

privita ca un statut legal,deoarece actul sau de instituire este intotdeauna act de autoritate,iar cel

care exercita functia,exercita autoritatea statala si nu drepturile izvorate dintr-o situatie

contractuala.

In prezent putem vorbi despre functia publica ca statut legal sau despre functia publica ca un

raport de drept privat,fara ca una sa fie opusa cu necesitate celeilalte.

„Doctrina recenta sustine ca functionarul public este o institutie complexa,aflata la granita dintre

dreptul administrativ si dreptul muncii”2.

Intr-o alta opinie se sustine ca acceptarea de catre cel numit printr-un act administrativ a functiei

publice ce urmeaza sa o exercite reprezinta un acord de vointa si ca atare suntem in prezenta

unui contract.

Aflandu-se intr-o situatie legala,functionarul public ii sunt stabilite coordonatele functiei sale

prin lege,iar atributiile ce ii sunt incredintate sunt de ordin general,prevazute de lege,nu in

interesul sau,ci in interesul serviciului public.Altfel spus ,situatia juridica a functionarilor publici

trebuie socotita o situatie juridica obiectiva,ca urmare,raportul dintre functionar si functia publica

este un raport juridic obiectiv.

Cum suntem in prezenta unui raport juridic dintre o persoana fizica si o autoritate

publica,regimul juridic trebuie sa aiba in vedere:conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca

subiectele,aspectele de ordin procedural referitoare la selectarea persoanei fizice in

cauza,drepturi si obligatii,disciplina si raspunderea,solutionarea litigiului.

1.2 Functia publica

2 Verginia Vedinas,Statutul functionarului public,Ed. Nemira,Bucuresti,1998,pg. 41-42.

4

Functiile publice,asa cum se precizeaza in reglementarile legale actuale, se stabilesc pentru

fiecare autoritate si institutie publica,in parte, de conducatorul acesteia ori prin hotarare a

consiliului judetean sau,dupa caz, a consiliului local.

In prezent, bazele constitutionale ale functiei publice sunt stabilite de art 16 al.3 conform careia

„functiile si demnitatiile publice,civile sau militare,pot fi ocupate,in conditiile legii,de persoanele

care eu cetatenia romana si domiciliul in tara”.

„Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatiilor stabilite de institutia

publica,in temeiul legii,in scopul realizarii competentelor sale,investirea in functie facandu-se in

urma castigarii concursului sau promovarii examenului organizat pentru ocuparea functiei

publice”

Legiuitorul a definit functia publica ca reprezentand „ansamblul atributiilor si

responsabilitatiilor,stabilite in temeiul legii,in scopul realizarii prerogativelor de putere publica

de catre administratia publica centrala,administratia publica locala si autoritatiile administrative

autonome”.

Doctrina de specialitate, de asemenea,s-a pronuntat in nenumarate randuri asupra unei defintii a

functiei publice si anume:

functia de stat este acel complex de drepturi si obligatii cu care este investita o persoana

fizica ce face parte din cadrul unui organ al statului,care are caracter de continuitate si

care se exercita pentru realizarea puterii;

functia publica este acea grupare de atributii,puteri si competente,stabilite potrivit

legii,din cadrul unui serviciu public,infiintat in scopul satisfacerii permanente a

intereselor generale ale societatii;

functia publica reprezinta complexul drepturilor si obligatiilor de interes general stabilite

potrivit legii in scopul realizarii competentei unei autoritati publice;

Datorita acestor definitii asupra functiei publice putem desprinde urmatoarele caracteristici ale

functiei publice:

este stabilita pe cale unilaterala,prin reglementari legale,ale autoritatiilor publice;

5

este titulara unor anumite atributii chemate in sprijinul exercitarii competentei autoritatii

publice;

este continua fiind creata si organizata in vederea realizarii puterii publice si in speta a

competentei autoritatii publice;

corespunde principiului specializării şi perfecţionării serviciului public, asigurând un

raport optim între atribuţiile de conducere şi cele de execuţie, ducând la îndeplinire un

interes general al societăţii;

cel care este învestit cu funcţia publică, titularul- persoana fizică intră sub incidenţa unui

raport juridic de serviciu şi nu de muncă.

Între funcţie şi funcţionar, între situaţia juridică şi titularul ei, există , multiple legături şi

diferenţieri:

funcţia publică este o situaţie juridică obiectivă, impersonală, deoarece este o creaţie a

legii existând independent de titularul sau deţinatorul ei, respectiv funcţionarul public,

care se poate schimba, izvorând din nevoile practice ale exercitării organizate a puterii

publice în scopul realizării unui serviciu public determinat, de larg interes;

funcţia publică nu se poate realiza în afara unui titular învestit cu înfaptuirea ei şi

devenind, astfel funcţionar public apt pentru misiunea încredinţată;

funcţia publică nu epuizează întreg conţinutul atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu ce revin

unui funcţionar deoarece cel în cauză mai poate primi, alături de acestea, şi alte

însărcinări legate de exerciţiul funcţiei sale, fie în baza legii fie în baza dispoziţiilor

superiorilor săi ierarhici;

funcţionarul exercită funcţia numai în baza unei învestiri legale şi în limitele ei, fără a

putea refuza realizarea ei decât în cazul unor dispoziţii apreciate ca ilegale ale conducerii

sale.

Legiuitorul a stabilit în Legea nr. 188/1999 republicată, în art.3 drept principii ce stau la baza

exercitării funcţiei publice: legalitate, imparţialitate şi obiectivitate: activităţilor efectuate de

funcţionarii publici.

Potrivit Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarului public, funcţiile publice se clasifică

după cum urmează:

a) funcţii publice generale şi funcţii publice specifice:

6

funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilitaţilor cu

caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării

competenţelor lor generale.

funcţii publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu

caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor

lor specifice.

b) funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a, funcţii publice din clasa a III-

a, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice, după cum urmează:

- clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă

durată121, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;

- clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de

scurtă durată122 absolvite cu diplomă;

- clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale,

absolvite cu diplomă.

c) funcţii publice de stat, teritoriale şi locale:

- funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul

ministerelor, organelor de specialitate ale adminstraţiei publice centrale, precum şi în

cadrul autorităţilor administrative autonome.

- funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în

cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale

celorlalte organe ale administraţiei centrale din unitaţile administrativ-teritoriale.

- funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite şi avizate, potrivit legii, în cadrul

aparatului propriu al autoritaţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice

subordonate acestora.

1.3 Functionarul public

7

Functionarul public este persoana numita,intr-o functie publica si investita in mod egal cu

atributiile acesteia,persoana titulara de drepturi si obligatii chemata sa le exercite in scopul

realizarii competentei autoritatii publice sau institutiei publice din care face parte functia publica.

Functionarul public a fost definit de Statutul functionarilor publici in art 2 al.2 ca fiind „persoana

numita,in conditiile prezentei legi,intr-o functie publica” iar in literatura de specialitate

„persoana legal investita prin numire intr-o functie publica din structura unui serviciu public

administrativ,in scopul indeplinirii competentei acestuia”3

De asemenea,noul Cod Penal in art 161 defineste termenul de functionar public „orice persoana

care exercita permanent sau temporar o insarcinare de orice natura,in serviciul vreuneia dintre

unitatile la care se refera art 159 Cod Penal,iar art 162 arata ca prin functionar se intelege „orice

persoana care exercita o insarcinare in serviciul unei persoane juridice de drept privat”.

Analizand definitiile date de reglementarile legale si de literatura de specialitate notiunii de

functionar public observam urmatoarele trasaturi:

functionar public nu poate fi decat o persoana fizica,nu si o persoana juridica,persoana

care trebuie sa fie cetatean roman si sa aiba domiciliul in tara;

investirea intr-o functie publica se face cu respectarea prevederilor legale,printr-un act de

numire,de regula precedat de un concurs si urmat de depunerea juramantului;

persoana numita intr-o functie publica trebuie sa desfasoare o activitate continua si

permanenta pe o durata nedeterminata;

functionarul public indeplineste atributiile functiei publice in scopul realizarii

competentei autoritatii publice din care face parte functia;

pe intreaga perioada a ocuparii functiei publice,functionarul are anumite drepturi si

obligatii,expres prevazute de dispozitiile legale in materie;

pentru activitatea prestata in functia publica,functionarii sunt remunerati sub forma unui

salariu;

Raportul juridic al funcţionarului public este dat de raportul juridic în care acesta intră odată cu

ocuparea funcţiei publice, raportul juridic de serviciu. Astfel, ne aflăm în prezenţa unui raport

juridic altul decât cel de muncă, un raport de funcţie publică.

3 Verginia Vedinas,Drept administrativ si institutii politico-administrative,Ed. Lumina Lex Bucuresti,pg 405.

8

Conform Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarii publici se află în

raporturi de serviciu cu instituţiile şi autorităţile de care aparţin, raport care se exercită în baza

unui act administrativ de numire. Rezultă, astfel că funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea

în temeiul unui raport de serviciu şi nu în baza unui contract individual de muncă.

Raportul juridic de serviciu al funcţionarului public are, însă, ceva ce îl particularizează faţă de

celelalte raporturi juridice de muncă ale salariaţilor, respectiv faptul că funcţionarii sunt purtători

ai puterii publice pe care o exercită în limitele funcţiei lor. Activitaţile desfăşurate de funcţionarii

publici, care implică exercitarea prerorgativelor de putere publică, au fost stabilite de Statutul

funcţionarilor publici în art. 2 alin. 3 ca fiind:

punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative;

elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau

instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;

elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi

statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor, necesare

pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice;

consilierea, controlul şi auditul public intern;

gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;

colectarea creanţelor bugetare;

reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu

persoanele fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita

competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi

reprezentarea în justiţie a autorităţii şi instituţiei publice în care se desfăşoară activitatea;

realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei

publice.

Clasificarea functionarilor publici:

1)Din punct de vedere al regimului juridic aplicabil identificam:

- functionari supusi statutului general;

9

- functionari supusi unor statute speciale

2)Din punct de vedere al riguozitatii disciplinei,pot fi identificate doua categorii:

- functionari publici civili;

- functionari publici militari;

3)Din punct de vedere al felului activitatii proprii:

- functii publice generale-reprezinta atributiile si responsabilitatile cu caracter

general;

- functii publice specifice-reprezinta atributiile si responsabilitatiile cu caracter

specific;

4)In functie de nivelul studiilor ,identificam:

- functionari publici din clasa I-studii universitare de licenta absolvite cu diploma

- functionari publici din clasa a II-a-studii superioare de scurta durata,absolvite cu

diploma;

- functionari publici din clasa a III-a-studii medii liceale sau postliceale,finalizate

cu diploma de bacalaureat;

5)Dupa nivelul atributiilor,identificam:

- inaltii functionari publici(secretar general,prefect,subprefect,inspector

guvernamental);

- functionari publici de conducere;

- functionari publici de executie;

6)In functie de statutul lor:

- functionari publici debutanti,perioada de debut fiind de 12,8 sau 6 luni;

- functionari publici definitivi;

10

2 Accesul la functia publica,numirea si promovarea functionariilor publici

2.1Accesul la functia publica si numirea

Pentru ocuparea functiei publice este necesara indeplinirea de catre candidat a urmatoarelor

conditii:

- cetatenia romana;

- domiciliul in Romania;

- cunoasterea limbii romane(scris si vorbit);

- varsta de 18 ani impliniti;

- capacitate de exercitiu deplina;

- stare de sanatate corespunzatoare functiei,atestata de un medic de specialitate;

- indeplinirea conditiilor de studii pentru ocuparea functiei respective;

- indeplinirea conditiilor specifice pentru ocuparea acelei functii;

- nu a fost destituit dintr-o functie publica in ultimii 7 ani;

- nu a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii,contra statului

sau a autoritatii,o infractiune de serviciu sau in legatura cu serviciul,care impiedica

infaptuirea justitiei,de fals,de coruptie,precum si a unei infractiuni savarzite cu

intentie,care il face incompatibil cu exercitarea acelei functii publice,cu exceptia cazului

cand a intervenit reabilitaea.

In ceea ce priveste pe inaltii functionari publici,pe langa conditiile generale pentru ocuparea

oricarei functii publice,candidatul mai trebuie sa indeplineasca si urmatoarele conditii speciale:

1.studii superioare de lunga durata,absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

2.cel putin 5 ani vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;

3.a absolvit programele de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice

corespunzatoare categoriei inaltiilor functionari publici,ori a exercitat un mandat complet de

parlamentar;

4.a promovat concursul national pentru intrarea in categoria inaltiilor functionari publici.

11

Numirea functionarilor publici se face in mod diferentiat,in functie de functia publica pe care

acestia urmeaza sa o indeplineasca.Astfel:

a) prin hotararea Guvernului pentru functiile de:

- secretar general si secretar general adjunct al Guvernului;

- prefect;

- subprefect;

b) prin decizia primului-ministru functiile de:

- secretar general si secretar general adjunct de ministere,alte organe de specialitate

ale administratiei publice centrale;

c) prin actul de numire emis de catre conducatorul autoritatii administratiei publice centrale

si locale pentru functionarii de conducere si de executie din cadrul acelei autoritati.

Ocuparea unei functii publice se face prin concurs.

Principiile care stau la baza organizării concursului sunt:

principiul competenţei deschise potrivit căruia confirmarea cunoştinţelor şi aptitudinilor

necesare exercitării funcţiei publice se face prin concurs; rezultă astfel ca recrutarea nu

se poate realiza decat pe bază de examen;

principiul transparenţei potrivit căruia toţi cei interesaţi au acces la informaţiile de

interes public referitoare la cariera în funcţia publică, principiu aflat în strânsă legatură

cu principiul publicităţii;

principiul meritelor profesionale şi competenţei conform căruia persoanele care îşi

doresc să acceadă la o funcţie publică trebuie să aibă un bagaj minim de cunoştinţe şi

aptitudini profesionale necesar exercitării funcţiei publice;

principiul egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte

condiţiile legale care ar trebui să fie aplicat cu rezerva că persoanele care participă la

concurs trebuie să îndeplinească condiţiile de vechime în specialitatea funcţiilor publice,

prevăzute de lege.

Condiţiile de desfăşurare a concursului se publică de autoritatea sau instituţia publică

organizatoare în Monitorul Oficial al României Partea a III-a, cu cel puţin 30 de zile înainte de

data desfăşurării acestuia cu excepţia înaltelor funcţii publice şi a funcţiilor de conducere care se

12

vor publica prin grija Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Condiţiile de participare şi

desfăşurare a concursului, bibliografia şi alte date necesare desfăşurării concursului se afisează la

sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului şi pe pagina de internet a

acestuia.

Concursul consta în trei etape:

-selectarea dosarelor de înscriere;

-proba scrisă;

- interviu;

In cazul functiilor publice de executie,conditiile minime de vechime in specialitate sunt:

un an pentru functia de asistent clasa I,8luni pentru asistent din clasa a II-a,6 luni pentru

asistent clasa a III-a;

5 ani pentru functia de grad profesional principal;

9 ani pentru functia de grad profesional superior

In cazul functiilor de conducere conditiile sunt:

2 ani pentru sef birou,sef serviciu si secretar al comunei,ori functiile asimilate acestora;

5 ani pentru alte functii de conducere.

In cazul inaltiilor functionari publici,recrutarea candidatiilor se face de catre o comisie,al carei

mod de organizare si functionare este stabilit prin hotararea Guvernului,la propunerea Agentiei

Nationale a Functionarilor Publici.

Comisia are caracter permanent si este alcatuita din 7 membri,numiti pe o perioada de 10 ani si

6 luni prin decizia primului-ministru.

Ocuparea functiilor publice se face prin:

- promovare;

- transfer;

- redistribuire;

- recrutare,de regula prin concurs;

- alte modalitati prevazute expres de lege

13

Candidati care au fost admisi la concurs sunt numiti functionari debutanti,prin ordin sau,dupa

caz,prin dispozitia conducatorului unitatii in a carei organigrama se afla postul scos la concurs.

În Statutul funcţionarilor publici şi H. G. nr. 611/2008 privind aprobarea normelor privind

organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici au fost precizate proceduri speciale

referitoare la perioada de stagiu ce are ca obiect verificarea aptitudinei profesionale în

îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a

funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificul administraţiei

publice

Acestia trebuie sa parcurga o perioada de stagiu,cu o durata de 12 luni pentru functionarii publici

de executie din clasa I,8 luni pentru cei din clasa a II-a si 6 luni pentru cei din clasa a III-a.

Prin perioada de stagiu se urmareste verificarea aptitudinilor profesionale ale debutantului in

indeplinirea atributiilor si a responsabilitatiilor functiei respective, formarea lor practica,

cunoasterea specificului activitatii in acea unitate.

Pe parcursul perioadei de stagiu, activitatea funcţionarului public se desfăşoară sub îndrumarea

unui funcţionar public definitiv, de regulă din cadrul aceluiaşi compartiment, denumit

îndrumător.

La sfarsitul perioadei de stagiu pot aparea doua situatii:

1. functionarul debutant este numit functionar public definitiv in clasa corespunzatoare

nivelului de studii in gradul profesional asistent;

2. concedierea debutantului pentru incopetenta profesionala,daca a obtinut calificativul

“necorespunzator”.

Actul de numire

Actul administrativ de numire este este emis în termen de 15 zile lucrătoare de la data când

candidatul a fost declarat admis.

Actul de numire are forma scrisa si trebuie sa contina:

14

temeiul legal al numirii;

numele functionarului;

denumirea functiei;

data de la care urmeaza sa se exercite functia;

drepturile salariale;

locul de desfasurare a activitatii;

La actul de numire se anexeaza fisa postului respectiv. După numirea în funcţia publică,

persoana în cauză trebuie să depună jurământul de credinţa în termen de trei zile de la emiterea

actului de numire.Juramantul are urmatorul continut:

“Jur sa respect Constitutia,drepturile si libertatile fundamentale ale omului,sa aplic in mod corect

si fara partinire legile tarii,sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia publica

in care am fost numit,sa pastrez secretul profesional si sa respect normele de conduita

profesionala si civica.Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”

Refuzul de a depune juramantul atrage revocarea de numire in functie.Refuzul se consemneaza

in scris.

2.2 Promovarea functionarilor publici

Prin promovare,functionarul public poate ocupa o functie superioara.

Promovarea in gradul profesional imediat superior se face prin concurs sau examen,organizat

anual,prin transformarea postului detinut de functionar,ca urmare a promovarii concursului sau

examenului.

Examenul de promovare sau concursul este organizat de autoritatea sau institutia unde isi

desfasoara activitatea functionarul respectiv,cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor

Publici,in limita functiilor rezervate promovarii si cu incadrarea in fondurile bugetare alocate.

Pentru a participa la examenul de promovare,functionarul trebuie sa indeplineasca,cumulativ,

urmatoarele conditii:

1. cel putin 4 ani vechime in functia din care promoveaza;

15

2. cel putin 2 ani vechime din treapta de salarizare din care avanseaza;

3. cel putin caificativul “bine” in ultimii 2 ani;

4. sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata.

Concursul pentru promovarea rapida este organizat anual de catre Agentia Nationala a

Functionarilor Publici,in limita numarului de functii rezervate promovarii rapide.

In cazul functiilor publice de conducere,pentru a participa la concursul de promovare, candidatul

trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie absolventi de masterat,ori de studii postuniversitare in administratia publica,

manageriat sau in specialitatea necesara exercitarii functiei;

sa fie numit intr-o functie din clasa I;

sa indeplinesca cerintele specifice fisei postului;

sa indeplinesca conditii minime de vechime pentru ocuparea unei functii publice de

conducere;

sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradia.

Promovarea poate fi: definitivă, atunci când funcţia publică superioară se ocupă prin concurs sau

examen; temporară, atunci când funcţia publică de conducere sau, după caz, funcţia publică

corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se ocupă pe perioade determinate.

Sistemul de promovare rapida in functia publica

Pot beneficia de acest sistem de promovare rapida in functia publica:persoanele care au absolvit

programe organizate,in conditiile legii,pentru obtinerea statutului de manager public si

functionarii publici care au participat pentru promovarea rapida.

La concursul pentru promovarea rapida pot participa functionarii publici care indeplinesc

cumulativ urmatoarele conditii:

- au cel putin 1 an vechime in gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;

- au obtinut calificativul “foarte bine” la evaluarea performantelor profesionale individuale

din ultimul an;

16

- nu au in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in conditiile prezentei

legi;

- au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala in ultimul an.

Concluzii

17

Functia publica este ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în

scopul realizării prerorgativelor de putere publică de către administraţia publică centrală,

administraţia publică locală şi autoritaţilor administrative autonome.

Funcţionarul public este persoana numită, într-o funcţie publică şi învestită în mod legal cu

atribuţiile acesteia, persoana titulară de drepturi şi obligaţii chemată să le exercite în scopul

realizării competenţei autorităţii publice sau instituţiei publice din care face parte funcţia publică.

Funcţionarul public a fost definit de Statutul Funcţionarilor publici în art. 2 alin. 2 ca fiind

„persoana numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică”, iar în literatura de

specialitate „persoana legal învestită prin numire într-o funcţie publică din structura unui serviciu

public administrativ, în scopul îndeplinirii competenţei acestuia”.

Datorita definitiilor date functionarul public are anumite trasaturi printre care se enumera:poate

fi doar o persoana fizica,investirea intr-o functie publica se face in mod legal,desfasoara o

activitate continua si permanenta,are anumite drepturi si indatoriri,sunt remunerati sub forma

unui salariu.

Functionarul public se divizeaza pe anumite categorii printre care se regasesc:functionari publici

cu studii superioare,functionari publici cu studii medii,inalti functionari publici,functionari

publici de conducere,functionari publici de executie,functionari publici debutanti, functionari

publici definitivi etc.

Pentru a ocupa o functie publica,persoana trebuie sa indeplinesca anumite conditii:sa cunoasca

limba romana scris si vorbit,sa aiba varsta de 18 ani impliniti,capacitate de exercitiu deplina,sa

indeplineasca conditiile prevazute de lege.

Actul administartiv de numire are forma scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii,

numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, data la care urmează să exercite

funcţia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii la aceasta se va

anexa fişa postului aferentă funcţiei publice.

18

Bibliografie

1. Ioan Alexandru,Ed a II-a,Lumina Lex 2007;

2. Verginia Vedinas,Drept administrativ,editia a III-a,Ed Universul Juridic,Bucuresti 2007;

3. Ana-Maria Bercu,Pregatirea profesionala si cariera personalului din administratia

publica, Editura Universitara, Bucuresti 2009;

4. Ioan Deleanu,Institutii si proceduri constitutionale,Editura C.H. Beck,Bucuresti,2006;

5. N.Popa,Teoria generala a dreptului,Editura Actami,Bucuresti 1996;

6. Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile

ulterioare;

19